Caracterizarea lui Allan
Mircea Eliade este unul dintre intelectualii români, de structură enciclopedică, adeptul stilului direct, lipsit de artificii. Romanul „Maitreyi” apare în 1933 şi face parte din aşa numitul „Ciclu Indian”. Romanul debutează cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani. El are un dublu statut: de personaj şi de narator, el trăind o poveste de iubire exotică şi romantică. Personajul Allan este caracterizat în mod direct, de către el însuşi: „Paralel cu pasiunea sau interesul meu sincer faţă de cineva, creşte o pasiune vrăjmaşe care cere... detronarea celei dintâi.” Allan, „foarte mândru de cetăţenia şi descendenţa mea continentală” se alfa la începutul carierei sale în India, unde se simţea foarte bine, „fiind singurul stăpân. stăpân .” După un timp, Narendra Sen îl sprijină pe Allan să ocupe un post de inspector într-o într-o zonă de junglă, o regiune nesănătoasă şi necivilozată, dar fascinantă pentru el, care avea sentimentul că „munca mea de construcţii construcţi i ferate este mult mai eficace pentru India decât o duzină de cărţi asupra ei”. Acesta se îmbolnăveşte de o malarie gravă şi e internat într -u într -u sanatoriu, iar când îşi revine este invitat de inginer să locuiască la el. Englezul, venit dintr dintr -o altă cultură şi civilizaţie, se simte stingherit în casa lui Sen, stând restras în bibliotecă. În primele luni, el nu prea avea niciun fel de sentimente pentru Maitreyi: „niciodată nu m -am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărăşia Maitreyiei.” Era tulburat de straniul din ochii şi râsul fetei. Caracterizarea Caracterizarea acestuia se face f ace şi prin acumularea de fapte, gânduri, vorbe, gesturi, atitudini şi întâmplări: tulburarea şi frământările interioare ale lui, în dorinţa de a înţelege exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi sunt exemple primate printr-o multitudine de gânduri şi interpretări ale unor gesturi, cuvinte şi atitudini , de exemplu, într-o într-o seară, ceremonialul atingerii picioarelor îi dă europeanului o emoţie deosebită . Dând dovadă de o dragoste nespus de mare, se hotărăşte să treacă la hinduism. În evoluţia personajului se pot distinge mai multe etape. Prima etapă este cea de dinaintea intrării în casa lui Narendra Sen, când duce o existenţă tipică unui european pasionat de munca lui şi dornic să trăiască din plin. A doua etapă este boala, respectiv îmbolnăvirea trupească, care anunţă îmbolnăvirea sufletească, atunci când se îndrăgosteşte de Maitreyi. Următoarea etapă este casa inginerului Sen, când Allan se confruntă cu o mare apropiere afectivă din partea gazdelor şi devine amantul Maitreyiei. Ultima etapă este dezintoxicarea, adică sfârşitul brusc al poveştii de dragoste. Despărţirea brutală şi năucitoare de Maitreyi îi provoacă o nesfârşită suferinţă, o puternică şi brutală durere, el devenind patetic, plângând şi având gânduri negre de sinucidere: „Gândul sinuciderii mimi -a apărut deodată în toată laşitatea şi ridicolul lui.” Ultimul gând al lui Allan, cu care se încheie şi romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: inc ertitudini: „Şi dacă nn -ar fi fost decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei.” În opinia mea, Allan reprezintă tipul intelectualului care parcurge o experienţă formativă.
