50297456-Tehnologii-de-Presare-La-Rece.pdf

Tehnologii performante de fabricatie

Deformarea plastica la rece

NOŢIUNI GENERALE ŞI ELEMENTE DE BAZĂ PRIVIND TEHNOLOGIA DEFORMARII LA RECE

1 CLASIFICAREA OPERAŢIILOR ŞI A DISPOZITIVELOR DE PRESARE LA RECE

Operaţiile de presare la rece se execut ă, aproape în exclusivitate, cu dispozitive speciale acţionate de prese. În industria constructoare de ma şini, presarea la rece se aplic ă atât pentru prelucrarea pieselor cât şi pentru asamblarea unor piese. Prelucrarea prin presare la rece a pieselor se realizeaz ă prin opera ţii simple sau combinate.

1.1. CLASIFICAREA OPERAŢ OPERAŢIILOR SIMPLE DE PRESARE LA RECE După caracterul general al deforma ţiilor, opera ţiile simple de presare la rece se clasific ă [38, 39, 40, 89, 90] în dou ă grupe (schema A): 1) operaţii de forfecare (t ăiere); 2) operaţii de matriţare. Operaţiile care se realizeaz ă prin forfecare (t ăiere) se caracterizeaz ă prin separarea par ţială sau totală a unei p ărţi a semifabricatului de cealalt ă. Operaţiile de forfecare se pot executa la foarfeci sau cu ştanţe acţionate de prese. Tăierea la foarfeci este cunoscut ă în produc ţie sub denumirea de debitare. Când forfecarea se realizeaz ă cu ştanţe pe prese, opera ţia respectivă este de ştanţare. Opera ţia de ştanţare după contur deschis se nume şte retezare sau debitare. Când ştanţarea se realizeaz ă după contur închis, opera ţia se numeşte decupare sau perforare. Crestarea este o opera ţie de forfecare prin care se separ ă parţial o parte a semifabricatului de cealaltă. Matriţarea cuprinde dou ă subgrupe de opera ţii: operaţii prin care se modific ă numai forma semifabricatului, grosimea acestuia r ămânând, teoretic, constant ă şi opera ţii prin care se modific ă voit, impus, atât forma cât şi grosimea semifabricatului. Din prima subgrup ă fac parte opera ţiile de îndoire, ambutisare şi fasonare. Prin îndoire se prelucreaz ă piese din tabl ă sau din diferite profile laminate. Prin ambutisare sau fasonare se prelucreaz ă piese diverse din tabl ă. Alexandru Filip

1

2009



Din cea de a doua subgrup ă de opera ţii de matriţare fac parte opera ţiile de presare volumic ă la rece cum sunt, de exemplu, l ăţirea, refularea, extrudarea etc. Prin aceste opera ţii se prelucrează piese diverse obţinute, în prealabil, prin debitare din bare sau prin ştanţare din tabl ă. la foarfeci (debitare) forfecare (tăiere)

cu ştanţe pe prese (ştanţare)

retezare (debitare) decupare perforare crestare îndoire

Operaţii simple de presare la rece

cu modificarea formei ambutisare semifabricatului, f ără redistribuirea impus ă a materialului fasonare matriţare cu modificarea formei semifabricatului, cu redistribuirea impus ă a materialului

îndoire răsucire roluire ambutisare ambutisare cu subţiere impusă reliefare răsfrângerea marginilor bordurare gâtuire lărgire lăţire refulare calibrare ştampare extrudare rulare

SCHEMA A În tabelul 1.1, Anexe, sunt exemplificate opera ţiile simple de presare la rece cuprinse în schema A. Trebuie menţionat faptul c ă operaţia de ambutisare cu sub ţierea impusă a materialului (poz.9, tabelul 1.1, anexa nr.1), este o opera ţie de ambutisare combinat ă cu presare volumic ă la rece. La această operaţie, preponderente sunt deforma ţiile produse de ambutisare, aceasta fiind faza principal ă a operaţiei de presare respectiv ă. Prelucrarea pieselor prin opera ţii simple de presare la rece are avantajul c ă dispozitivele de presare utilizate sunt simple şi ieftine, se între ţin uşor şi au o mare fiabilitate. Când piesele de prelucrat necesit ă mai multe opera ţii simple, se recomand ă concentrarea acestora într-una sau în câteva operaţii combinate.

Alexandru Filip

2

2009



1.2. CLASIFICAREA OPERAŢ OPERAŢIILOR COMBINATE DE PRESARE LA RECE Prelucrarea pieselor prin opera ţii combinate de presare la rece este frecvent întâlnit ă în produc ţie. La asemenea opera ţii, productivitatea la prelucrare şi precizia pieselor ob ţinute sunt mai ridicate. După caracteristicile tehnologice, opera ţiile combinate de presare la rece sunt de trei feluri: 1) operaţii combinate de ştanţare; 2) operaţii combinate de matri ţare; 3) operaţii combinate de ştanţare şi matriţare. După modul de asociere a fazelor, adic ă a prelucr ărilor simple, oricare opera ţie combinată de presare la rece poate fi de trei feluri: 1) operaţie combinat ă simultană; 2) operaţie combinat ă succesivă; 3) operaţie combinat ă simultan-succesivă. Operaţia combinată simultană se caracterizeaz ă prin aceea c ă piesa de prelucrat se ob ţine la o cursă activă a berbecului presei, dispozitivul de presare la rece având numai un post de lucru. La operaţia combinat ă succesivă, piesa se ob ţine succesiv, prin diverse prelucr ări simple, dispozitivul de presare la rece având mai multe posturi de lucru. Semifabricatul se deplaseaz ă, prin dispozitiv, de la un post de lucru la altul, iar piesa se ob ţine la dou ă sau mai multe curse active ale berbecului presei. Operaţia combinată simultan-succesivă rezultă prin asocierea unor opera ţii simple si combinate simultane. Această operaţie se aseamănă, principial, cu opera ţia combinată succesivă cu deosebirea că, la cel pu ţin unul din posturile de lucru ale dispozitivului, trebuie s ă existe o prelucrare simultan ă, adică să se execute, simultan, cel pu ţin două operaţii simple. În figura 1.1 se prezint ă unele piese din tabl ă prelucrate prin diferite opera ţii combinate de ştanţare. Piesa din figura 1.1,a este ob ţinută printr-o opera ţie combinat ă simultană de ştanţare (decupare la diametrul D şi perforare la diametrul d 1 la acelaşi post de lucru I ). ). Conform figurii 1.1,b, aceeaşi piesă se poate ob ţine şi printr-o opera ţie combinată succesivă de ştanţare (perforare la diametrul d 1 la postul I de de lucru al dispozitivului şi decupare la diametrul D la postul II ). ). Piesa din figura 1.1,c este ob ţinută printr-o opera ţie combinată simultan-succesivă de ştanţare (perforare simultană la diametrele d 1 şi d 2 la postul de lucru I şi decupare la diametrul D la postul II de de lucru). În toate cele trei cazuri prezentate, semifabricatele S utilizate utilizate sunt sub form ă de bandă.

Fig.1.1

În figura 1.2,a se prezint ă o piesă cavă cu pereţi dubli ob ţinută printr-o opera ţie combinată simultană de matriţare: ambutisare direct ă la diametrul d 1 şi în ălţimea h1 şi ambutisare invers ă de la diametrul d 1 la diametrul d 2 şi de la în ălţimea h1 la înălţimea h2. În acest caz, piesa este prelucrat ă dintr-un semifabricat plan individual având diametrul D. Alexandru Filip

3

2009



Piesa cavă din figura 1.2,b este ob ţinută printr-o opera ţie combinată simultană de ştanţare şi matriţare: în prima faz ă, decupare din band ă a unei rondele circulare având diametrul D şi, în a doua fază, ambutisare la diametrul d 1 şi înălţimea h1. Piesa în forma de V din din figura 1.2,c este prelucrat ă, de asemenea, printr-o opera ţie combinată simultană de ştanţare şi matriţare: perforare simultan ă la diametrele d 1 şi d 2 la postul I de de lucru şi, la postul II de de lucru, debitare la lungimea l1 şi îndoire.

a.

b.

c. Fig.1.2

În produc ţie, se aplică, pe cât este posibil, opera ţiile combinate de ştanţare şi operaţiile combinate de ştanţare şi matriţare a pieselor din tabl ă. Operaţiile combinate de matri ţare a pieselor din tablă (fig.1.2,a) se întâlnesc foarte rar în produc ţie. Însă, la prelucrarea pieselor prin presare volumică la rece, opera ţiile combinate de matri ţare se întâlnesc frecvent, cum sunt, de exemplu, refularea şi extrudarea.

1.3. CLASIFICAREA DISPOZITIVELOR DE PRESARE LA RECE Dispozitivele de prelucrare prin presare la rece se aseam ănă, principial, cu cele de prelucrare prin presare la cald. Îns ă, dispozitivele de presare la rece sunt mai complexe. Pe lâng ă poanson şi placă activă, acestea conţin un num ăr relativ mare de elemente dintre care unele particip ă nemijlocit la realizarea procesului de deformare plastic ă. Pe de alt ă parte, opera ţiile de presare la rece sunt mai numeroase şi diverse, din punctul de vedere al complexit ăţii procesului de deformare plastic ă a materialului semifabricatului, comparativ cu opera ţiile de presare la cald. De aceea, denumirea şi clasificarea dispozitivelor de prelucrare prin presare la rece necesit ă o mai mare diversificare, fa ţă de dispozitivele de prelucrare la cald [54, 55]. Terminologia dispozitivelor de presare la rece utilizat ă în prezent în întreprinderile constructoare de maşini din ţara noastră, cât şi din unele ţări avansate industrial, nu în toate cazurile corespunde rolului func ţional al acestora. De asemenea, as emenea, neconcordan ţa dintre denumirea dispozitivului de presare la rece şi rolul func ţional al acestuia se reliefeaz ă şi în unele standarde în vigoare. Neconcordan ţa cea mai evident ă există în cazul dispozitivelor dis pozitivelor de matri ţare care, uneori, sunt denumite ştanţe. Neexistând, pân ă în prezent, o terminologie corespunz ătoare a dispozitivelor de presare la rece, nici clasificarea acestora nu s-a putut face corect. Atribuind dispozitivelor de presare la rece o denumire în deplin ă concordan ţă cu caracterul deformaţiilor specifice opera ţiei ce o realizeaz ă [54, 55], clasificarea acestora se prezint ă conform schemei B. Dispozitivele de ştanţare (ştanţele) se utilizează, în exclusivitate, pentru executarea diverselor operaţii de ştanţare: ştanţa simplă este destinată executării unei opera ţii simple de forfecare (t ăiere) cum ar fi: decupare, perforare, retezare, crestare etc. Cu o ştanţă combinată se execută simultan, succesiv sau sumultan-succesiv o opera ţie combinată de acest tip, dup ă cum urmeaz ă: decupare şi perforare simultan ă, la un post de lucru, (v.fig.1.1,a); perforare la postul I şi apoi decupare la postul Alexandru Filip

4

2009



II ,

(v.fig.1.1,b); perforare simultan ă la primul post de lucru şi apoi decupare la urm ătorul post de lucru, (v.fig.1.1,c). Dispozitivele de matri ţare (matriţele) se folosesc pentru executarea unor opera ţii simple sau combinate de matri ţare; matriţele simple se folosesc pentru executarea unor opera ţii simple, iar matriţele combinate se folosesc pentru executarea unor opera ţii combinate simultane, succesive sau simultan-succesive. Dispozitivele combinate de ştanţare şi matriţare la rece se utilizeaz ă pentru executarea unor operaţii combinate de ştanţare şi matriţare. Acestea pot fi: cu ac ţiune simultană, de exemplu pentru decupare şi ambutisare (v.fig.1.2,b); cu ac ţiune succesivă; cu acţiune simultan-succesiv ă, de exemplu pentru perforare şi apoi retezare şi îndoire (v.fig.1.2,c). dispozitive de ştanţare (ştanţe)

simple combinate

Dispozitive de presare la rece

dispozitive de matri ţare (matriţe)

dispozitive de ştanţare şi matriţare

cu acţiune simultană cu acţiune succesivă cu acţiune simultan-succesiv ă

simple combinate


combinate


SCHEMA B Dată fiind natura diferit ă a deforma ţiilor la opera ţiile de ştanţare şi matriţare care se combin ă, dispozitivele aferente nu trebuie denumite niciodat ă ştanţe sau matri ţe, ci numai dispozitive combinate de presare la rece (de ştanţare şi matriţare). Aceste tipuri de dispozitive sunt utilizate foarte mult în produc ţie. Elementele principale ale unui dispozitiv de presare la rece sunt sculele, adic ă poansonul şi placa activă. În scopul punerii în eviden ţă a tipului dispozitivului respectiv din care fac parte, aceste scule se vor denumi cât mai sugestiv, în deplin ă concordan ţă cu natura deforma ţiilor materialului piesei care se prelucreaz ă la opera ţia respectivă, cum ar fi, de exemplu: poanson de decupare, poanson de îndoire, placă de perforare, plac ă de ambutisare, scul ă combinat ă (în cazul dispozitivelor cu ac ţiune simultană) etc.

Alexandru Filip

5

2009



PRELUCRAREA PIESELOR PRIN ŞTANŢARE Ştanţarea cuprinde opera ţii de t ăiere parţială sau totală. Aceste opera ţii se execut ă cu ştanţe acţionate de prese. Tăierea (forfecarea) total ă se realizează după contur închis sau deschis. Când t ăierea se face după contur deschis, opera ţia se numeşte retezare sau debitare. Dac ă tăierea se face dup ă contur închis, operaţia poate fi de decupare sau de perforare. Când t ăierea este parţială, opera ţia se numeşte crestare.

DECUPAREA ŞI PERFORAREA PRIN FORFECARE OBIŞ OBIŞNUITĂ NUITĂ LA RECE Decuparea şi perforarea sunt opera ţii de tăiere după contur închis prin care se ob ţin piese plane de diferite forme din tabl ă. Dimensiunile de gabarit ale pieselor care se pot prelucra prin decupare sau perforare variaz ă de la câţiva milimetri până la câţiva metri, iar grosimea tablei din care se ştanţează piesele poate ajunge până la 20…25 mm. Procesul de forfecare a materialului la opera ţiile de decupare şi perforare este identic, întrucât opera ţiile se execut ă în acela şi mod. Diferen ţa dintre decupare şi perforare se refer ă numai la atribuirea denumirilor de piesă şi de şeu; piesa şi deşeul rezultate la decupare (fig.5.21,a) reprezintă deşeul şi, respectiv, piesa prelucrate prin perforare (fig.5.21,b).

a.

b. Fig.5.21

a.

b.

c.

Fig.5.22 Alexandru Filip

6

2009



Poansonul 1 şi placa t ăietoare 2 (fig.5.22) ale ştanţelor de decupare sau perforare reprezint ă nişte cuţite de form ă închisă cu muchiile t ăietoare conjugate. În consecin ţă, procesul decup ării-perforării pieselor din tabl ă este analog cu procesul de t ăiere a tablelor la foarfece f oarfece (v.subc.4.1) sau cu ştanţe. În procesul de decupare sau perforare cu o ştanţă la care jocul efectiv j’ dintre scule este egal cu jocul normal j (fig.5.22,a), fisurile de forfecare care apar la muchia t ăietoare a poansonului coincid cu fisurile de forfecare care apar la muchia t ăietoare a pl ăcii active formând o suprafa ţă comună de forfecare. Când jocul j’ este mai mic decât jocul normal j (fig.5.22,b), suprafe ţele de forfecare nu mai coincid ci se propag ă paralel una fa ţă de cealaltă; porţiunea inelar ă de material care se afl ă între cele două suprafeţe este tăiată prin deplasarea, în continuare, a poansonului care provoac ă noi fisuri de forfecare, iar piesa rezult ă cu o ruptur ă şi o dublă tăietură (două zone lucioase) cu bavur ă alungită. Însă, suprafaţa g ăurii astfel obţinute este de mai bun ă calitate decăt în primul caz. De aceea, ştanţele de perforare se pot construi şi cu un joc mai mic decât cel normal. Dacă jocul j’ dintre sculele ştanţei este mai mare decât jocul normal j (fig.5.22,c), procesul de forfecare se modific ă considerabil; semifabricatul p ătrunde în spa ţiul dintre poanson şi placa tăietoare, creat ca urmare a jocului prea mare, iar separarea piesei de semifabricat se face prin rupere şi forfecare. Piesele astfel ob ţinute au o form ă geometric ă incorectă, bavuri mari şi margini neuniforme. STABILIREA JOCULUI MINIM NORMAL DINTRE POANSON ŞI PLACA TĂIETOARE ∆ j = jmax – jmin.

(5.31)

Obţinerea pieselor de bun ă calitate cu o ştanţă având jocul dintre scule cuprins într-un interval de valori ∆ j se explică prin aceea c ă unghiul α al al planului dup ă care se propag ă fisurile în semifabricat la =4° …6 …6 ° forfecare variază între limitele α =4 ° (v.subc.4.4). (v.subc.4.4). Jocul căruia îi corespunde o rezisten ţă de forfecare minim ă şi, implicit, o for ţă de decupareperforare minim ă, o calitate superioar ă a piesei şi o precizie de prelucrare ridicat ă se numeşte joc optim ( j jo). Cercetările experimentale [38, 39, 78, 89] arat ă că valoarea acestui joc se situeaz ă în câmpul jocurilor normale şi, în mod practic, el coincide cu jocul minim, adic ă cu jocul care trebuie realizat la execuţia ştanţei, (5.32) jo ≅ jmin = j. Cu cât valoarea câmpului jocurilor normale ∆ j va fi mai mare cu atât ştanţa respectivă va putea funcţiona timp mai îndelungat, adic ă uzura admisibil ă a sculelor acesteia va fi mai mare. Valoarea câmpului jocurilor normale poate fi sensibil afectat ă de valoarea toleran ţelor de execuţie ale poansoanelor şi plăcilor tăietoare, δ p şi, respectiv, δ pl, atunci când se fac desene de execuţie cotate complet pentru ambele scule (fig.5.26). În acest caz, muncitorul prelucreaz ă placa tăietoare la dimensiunea efectiv ă D’ pl şi poansonul la dimensiunea efectiv ă D’ p, iar jocul efectiv j’ dintre acestea va fi situat între limitele j ≤ j’ ≤ j + δ p + δ pl. (5.33) Astfel, rareori se va întâmpla ca, la prelucrarea ştanţei, să se obţină un joc efectiv j’ egal cu jocul minim j între scule. În mod obi şnuit, se va ob ţine j’ ≥ j, (5.34) şi se va afecta valoarea câmpului jocurilor normale ∆ j şi, implicit, durata de func ţionare posibil ă a ştanţei. Alexandru Filip

7

2009



Valoarea jocului (diametral sau bilateral) se calculeaz ă cu rela ţia matematic ă (5.35), 2 (5.35) j = k 1 g + k 2 g, în care k 1 şi k 2 sunt coeficien ţi ale căror valori depind de duritatea materialului semifabricatului. Valorile acestor coeficien ţi sunt conform tabelului 5.2.

Tabelul 5.2 Starea materialului semifabricatului Nr.crt.

Coeficientul

1. 2.

k 1 k 2

Moale

Semi-dur

Dur

C ălit

0,008 0,040

0,009 0,060

0,010 0,080

0,030 0,200

În cazul când ştanţele de decupare sau perforare obi şnuite se folosesc pentru prelucrarea pieselor din materiale nemetalice, jocul dintre scule se va adopta dup ă cum urmează [78, 79]: – pentru materiale nemetalice moi (piele, hârtie, carton etc.), (5.36) j = 0,02…0,03 g; – pentru materiale nemetalice dure (ebonit ă, textolit, pertinax), j = 0,04…0,05 g.

Alexandru Filip

8

(5.37)

2009



CONSTRUCŢIA ŞTANŢELOR DE DECUPARE ŞI PERFORARE Tipul şi construcţia ştanţelor de decupare sau perforare depind de mai mul ţi factori cum sunt: 1) volumul produc ţiei; 2) forma şi dimensiunile pieselor de ştanţat; 3) grosimea semifabricatelor şi duritatea materialului acestora; 4) precizia de prelucrare a pieselor. Ştanţele de decupare sau perforare pot fi speciale sau universale. Ştanţele speciale se folosesc la prelucrarea pieselor în serie mare şi de masă. Ştanţele universale sunt specifice prelucr ării pieselor în serie mică. Aceste ştanţe sunt mai complexe şi, implicit, mai costisitoare decât ştanţele speciale. Îns ă, piesele prelucrate cu ştanţe universale au o precizie inferioar ă celei ob ţinute la prelucrarea cu ştanţe speciale. Din aceste cauze, în produc ţie se prefer ă utilizarea ştanţelor speciale, indiferent de volumul de fabrica ţie. Trebuie men ţionat faptul c ă, în prezent, exist ă tendinţa de trecere de la maxi la mini privind volumul produc ţiei în orice ramur ă industrială. În acest context, devine posibil ă scoaterea din uz a ştanţelor speciale înainte ca acestea s ă fie amortizate, datorit ă încetării fabrica ţiei unui anumit reper. În acest context, construirea ştanţelor speciale din elemente modulate este solu ţia cea mai eficient ă. 5.2.8.2. CONSTRUC ŢIA SCULELOR ŞTANŢELOR DE DECUPARE ŞI PERFORARE După cum se ştie (v.subc.1.5), elementele principale active, poansonul şi placa tăietoare, constituie sculele unei ştanţe de decupare sau de perforare. Forma constructiv ă şi dimensiunile sculelor unei ştanţe sunt determinate de geometria şi de dimensiunile pieselor de ştanţat. Tipurile de poansoane utilizate frecvent în construc ţia ştanţelor de decupare sau de perforare sunt prezentate în figura 5.71. În majoritatea cazurilor, suprafa ţa frontală a poansoanelor este plan ă, iar suprafaţa laterală a părţii active este, întotdeauna, cilindric ă sau prismatic ă, nu tronconic ă sau sub forma unui trunchi de piramid ă. Construcţia poansoanelor ştanţelor de decupare sau de perforare, pentru piese de form ă circulară, având dimensiuni medii, este prezentat ă în figura 5.71,a. De obicei, poansonul 1 are două diametre distincte, pentru a se putea prelucra independent partea activ ă şi partea de asamblare; diametrul nominal d p al părţii active este egal cu diametrul pieselor de ştanţat, iar diametrul d este egal cu diametrul nominal al alezajului pl ăcii suport 2 cu care formeaz ă un ajustaj presat. De obicei, d=d p+(1…2) mm. Lungimea l1 a gulerului poansonului 1 se va executa mai mare decât adâncimea l2 a locaşului corespunzător din placa portscul ă 2, cu 0,4…0,5 mm. După asamblare, acestea se vor rectifica împreună, pentru a li se asigura aceea şi dimensiune efectiv ă l1=l2. Numai în acest mod se va asigura rezemarea ambelor piese (poanson şi placă suport) pe placa de sprijin a ştanţei (v.5.2.8.6). Când, pentru o anumit ă lungime l a poansonului (fig.5.71,b) nu se asigur ă o rigiditate suficient ă a acestuia, se recomand ă construirea lui în trepte. Poansoanele ştanţelor de perforare care au diametrele mici, de ordinul a câ ţiva milimetri, nu se pot prelucra prin a şchiere în bune condi ţii. În aceste cazuri, poansoanele 1 (fig.5.71,c) se execut ă din sârmă de arc şi se asamblează presat cu placa portscul ă 2. În partea superioar ă a alezajului pl ăcii portsculă 2 se execut ă o teşitură la 45° , pe adâncimea de 2…3 mm, iar gulerul poansonului se ob ţine prin refulare manual ă la rece sau la cald ( ştemuire). După aceea, poansonul 1 şi placa portscul ă 2 se Alexandru Filip

9

2009



rectifică împreună, în stare asamblat ă. În acelaşi mod se pot asambla şi poansoanele care au form ă complexă în secţiune transversal ă (fig.5.71,d). În aceste cazuri, se recomand ă însă evitarea unei asemenea construc ţii, mai accesibil ă fiind varianta cu guler demontabil (fig.5.71,e). În scopul evit ării prelucrării alezajelor profilate în pl ăcile suport, care este foarte costisitoare, se recomandă construc ţia prezentată în figura 5.71,f. În acest caz, poansonul se construie şte din dou ă bucăţi; corpul 1’ al acestuia, care are o construc ţie simplă (cilindrică) şi partea activă 1”, care are forma şi dimensiunile pieselor de prelucrat. Asamblarea celor dou ă piese se realizeaz ă prin bol ţuri şi şuruburi.

Fig.5.71

Plăcile tăietoare ale ştanţelor de decupare sau de perforare pentru piese de dimensiuni mici şi mijlocii se construiesc monobloc (fig.5.72). Forma şi dimensiunile de gabarit ale acestora se stabilesc constructiv, în func ţie de forma, pozi ţia relativă şi dimensiunile alezajelor active d pl. Când piesele de decupat au dimensiuni mari, cum sunt, de exemplu, piesele pentru caroserii auto, construcţia monobloc a pl ăcii tăietoare este neeconomic ă. În asemenea cazuri, în special când forma pieselor este complex ă, plăcile tăietoare se construiesc din mai multe elemente active simple, 1, 2 şi 3 (fig.5.73) care se asambleaz ă pe o plac ă suport 4, prin bol ţuri (5) şi şuruburi (6). Prelucrarea de Alexandru Filip

10

2009



finisare a elementelor simple active se face numai în stare asamblat ă, pentru a se asigura forma şi dimensiunile dorite pl ăcii tăietoare. În acest scop, se prevede un adaos tehnologic de material δ .

Fig.5.72

Fig.5.73

Dacă piesele care se prelucreaz ă prin perforare au mai multe g ăuri, iar distan ţa dintre acestea este prea mare, construirea pl ăcii tăietoare monobloc este neeconomic ă. În acest caz, se construiesc pl ăci tăietoare simple 1, pentru fiecare gaur ă (fig.5.74,a şi b) sau pentru câte un grup de g ăuri apropiate (fig.5.74,c), iar acestea se asambleaz ă într-o plac ă suport 2. Plăcile tăietoare simple 1 de forma bucşelor f ără guler (fig.5.74,b) se utilizeaz ă mai rar şi numai pentru prelucrarea g ăurilor mici.

a.

b.

c.

Fig.5.74

a.

La prelucrarea pieselor prin perforare, sunt cazuri când poan-sonul se construieşte cu muchii t ăietoare înclinate (fig.5.75). La proiectarea poansoanelor având muchiile t ăietoare înclinate, se va adopta fie în ălţimea h, fie unghiul ϕ (tab.5.16).

b. Fig.5.75

Alexandru Filip

11

2009



TIPURI DE ŞTANŢE PENTRU DECUPARE ŞI PERFORARE Aşa după cum s-a precizat la subc.5.2.8, tipul şi construcţia ştanţelor de decupare sau de perforare depind de mai mul ţi factori cum sunt: 1) volumul produc ţiei; 2) forma şi dimensiunile pieselor de ştanţat; 3) grosimea semifabricatelor şi duritatea materialului acestora; 4) precizia de prelucrare a pieselor. Ştanţele de decupare sau de perforare pot fi speciale sau universale. Ştanţele speciale se folosesc la prelucrarea pieselor în serie mare şi masă. Ştanţele universale sunt specifice prelucr ării pieselor în serie mică. Aceste ştanţe sunt mai complexe şi, implicit, mai costisitoare decât ştanţele speciale. Piesele prelucrate cu ştanţe universale au o precizie inferioar ă celei ob ţinute la prelucrarea cu ştanţe speciale. Din aceste cauze, în produc ţie se prefer ă utilizarea ştanţelor speciale, indiferent de volumul producţiei. Ţinând seama de faptul c ă, în prezent, exist ă tendinţa de trecere de la maxi la mini în volumul producţiei şi la o mai rapid ă înnoire a gamei de produse, apare posibil riscul scoaterii din uz a ştanţelor speciale înainte ca acestea s ă fie complet amortizate, atunci când un anumit reper nu se mai fabrică. În aceste condi ţii devine necesar ă tipizarea ştanţelor [54, 55] sau utilizarea ştanţelor speciale din elemente modulate. Construcţia ştanţelor de decupare sau de perforare prezint ă o mare varietate. Clasificarea lor se poate face din mai multe puncte de vedere. După modul de ghidare a sculelor, ştanţele de decupare sau de perforare sunt de urm ătoarele tipuri: 1) ştanţă f ără ghidare; 2) ştanţă cu plac ă de ghidare; 3) ştanţă cu coloane de ghidare; 4) ştanţă cu ghidare combinat ă. Ştanţele f ără ghidare, care se mai numesc şi ştanţe deschise, se utilizeaz ă la prelucrarea în serie mică a pieselor de dimensiuni mari, cu grosimea g≥ 5 mm, când precizia acestora este sc ăzută. Aceste ştanţe se întâlnesc, de obicei, în atelierele de cazangerie. În figura 5.81 este prezentat ă o ştanţă f ără ghidare. Aceasta se compune dintr-un subansamblu fix A şi un subansamblu mobil B. Subansamblul fix A are ca p ărţi principale placa de baz ă (inferioară) 1 şi placa tăietoare 2, care se asambleaz ă prin bol ţuri şi şuruburi. Subansamblul mobil B se compune din placa de cap (superioar ă) 3 pe care se asambleaz ă poansonul 4, prin intermediul pl ăcii portsculă 5. Placa de sprijin 6 are are rolul de a preveni imprimarea cap ătului superior al poansonului 4 în placa de cap 3, care este construit ă din material relativ moale (font ă, oţel turnat OT sau o ţel laminat OL). Placa de sprijin 6 se execută din oţel de îmbunătăţire (OLC45) şi se tratează termic la o duritate HRC=48…50. Ghidarea semifabricatului (benzii) S prin ştanţă se face cu dou ă bolţuri laterale 7 , care sunt presate în placa t ăietoare 2, iar pasul avansului benzii se asigur ă cu opritorul 8 . Strângerea prealabil ă a semifabricatului (benzii) S pe pe placa t ăietoare 2 şi eliminarea acestuia de pe poanson, dup ă ştanţare, se face cu placa mobil ă 9. Aceasta este acţionată de trei sau mai multe arcuri elicoidale 10. Limitarea cursei plăcii mobile 9 se asigură prin şuruburile speciale 11.

Alexandru Filip

12

2009



Fig.5.81

Când bolţurile 7 , de ghidare a benzii S , se află sub placa de eliminare 9, acestea se construiesc mobile sau se fac loca şuri speciale în placa 9, aşa după cum se observ ă în figura 5.81. Fixarea subansamblului mobil B de berbecul presei se face prin intermediul cepului 12. Fixarea subansamblului fix A pe masa presei se face, cu bride şi şuruburi, dup ă ce acesta s-a centrat, prin intermediul pl ăcii tăietoare 2 pe poansonul 4 al subansamblului mobil B. Centrarea trebuie să se facă astfel încât jocul dintre sculele ştanţei să fie cât mai uniform. Ştanţele f ără ghidare prezint ă unele dezavantaje cum sunt: – dificultate mare la centrarea şi reglarea pe pres ă; – durabilitate mic ă; – pericol de accidente în exploatare, în special când presa pe care va lucra este uzat ă. f oarte rar în produc ţie. Ţinând seama de aceste dezavantaje, ştanţele f ără ghidare sunt utilizate foarte Ştanţele cu placă de ghidare (fig.5.82) se folosesc în produc ţia de serie la prelucrarea pieselor simple de dimensiuni mici şi mijlocii a c ăror grosime nu dep ăşeşte 4…5 mm. Aceste ştanţe sunt mai perfecţionate decât cele f ără ghidare şi asigură o precizie mai mare de prelucrare a pieselor. Ştanţa cu placă de ghidare prezentat ă în figura 5.82 se compune dintr-un subansamblu fix A şi un subansamblu mobil B. Subansamblul fix A cuprinde o plac ă de bază 1 pe care se asambleaz ă, prin bolţuri şi şuruburi, placa t ăietoare 2, cele dou ă rigle 3 pentru ghidarea benzii S şi placa de ghidare 4 a poansonului 5. Placa de sus ţinere 6 , fixată prin şuruburi de capetele riglelor 3, asigură sprijinirea şi introducerea comod ă a benzii în ştanţă. Asigurarea pasului benzii, la avansarea acesteia prin ştanţă, se face cu ajutorul opritorului mobil 7 , acţionat de un arc lam ă 8 . Întrucât acest opritor este amplasat departe de poansonul 5 cu un pas, pozi ţionarea benzii, la începutul lucrului, se asigur ă prin intermediul opritorului lateral suplimentar 9, menţinut în pozi ţie retrasă de arcul elicoidal 10. Astfel, la începutul ştanţării din fiecare band ă, se va ac ţiona, manual, opritorul lateral 9. Alexandru Filip

13

2009



Fig.5.82

Deplasarea normal ă a benzii prin ştanţă se asigură printr-un mecanism lateral alc ătuit din împingătorul 11 şi arcul lam ă 12. Acesta presează uşor banda pe rigla de ghidare posterioar ă 3. În acest caz, jocul lateral dintre band ă şi rigle se poate adopta suficient de mare, adic ă distanţa b1 dintre riglele 3 va fi (5.96) b1 = b + (4…5) mm, indiferent de l ăţimea b a benzii.

Alexandru Filip

14

2009



tanţarea pieselor din tablă tablă prin metode flexibile Ştanţ Metode flexibile de ştanţare şi sistemele tehnologice aferente. Prelucrarea pieselor prin ştanţare utilizând ma şini cu conducere numeric ă (CN) a cunoscut o dezvoltare accentuat ă în ultimele trei decenii ale mileniului trecut datorit ă cerinţelor de flexibilizare a fabricaţiei impuse de evolu ţia generală a pieţei mondiale. Utilajele cu conducere numeric ă se clasifică în două grupe, după cum urmează: 1) ştanţare cu scule speciale (perforare obi şnuită) sau universale (ron ţăire) conduse numeric; 2) ştanţare cu conducere numeric ă prin tăiere cu laser. Majoritatea marilor firme care produc astfel de ma şini (Trumpf, Mazak, Salvagnini, Amada, Finn-Power etc) utilizeaz ă ambele metode sus-prezentate în construc ţia maşinilor respective. Prelucrarea pe ma şini cu conducere numeric ă asigură o produc ţie flexibilă, fiind utilizat ă în cazul seriilor mici de fabrica ţie sau în cazul pieselor mari de form ă complexă, pentru diminuarea costurilor cu dispozitivele clasice. Totu şi, o maşină cu conducere numeric ă presupune o investi ţie iniţială mare, dar care, administrat ă corect, î şi poate dovedi, în timp, eficien ţa. Deosebirile care exist ă în componen ţa diferitelor ma şini CN de perforare constau în primul rând în forma şi traiectoria sculelor utilizate. Ma şina este prevăzută cu un cap de perforat care execut ă mişcarea principală de forfecare (rectilinie alternativ ă pe verticală) şi, eventual, mi şcările de avans necesare pentru urm ărirea conturului de ştanţat. Alimentarea cu semifabricate şi evacuarea pieselor şi deşeurilor se face automat, prin mecanisme de avans cu role şi graif ăre (cleşti). Există câteva variante mai des folosite care sunt prezentate în continuare.

a. Contur de forma simpla

b. Contur complex

Fig.2.9 l a o singur ă cursă a berbecului, utilizând scule speciale care au forma conturului de a. perforarea la ştanţat; se utilizează numai pentru contururi de formă simplă care sunt, de obicei, în număr mai mare pe suprafa ţa unei piese; b. perforarea la mai multe curse ale berbecului, utilizând scule de formă simplă (fig.2.9) care deplasate pe o traiectorie stabilită pot genera contururi ştanţate de formă relativ simplă (fig.2.9); Fig.2.10 Alexandru Filip

15

2009



c. perforarea prin ron ţăire; în acest caz, sculele au o form ă simplă (circulară, pătrată, de banan ă), fig.2.9, şi se deplasează, în coordonate, pe dou ă direcţii, în func ţie de configura ţia conturului de ştanţat; d. perforarea prin ron ţăire cu scule speciale – poansoane în trepte sau tubulare cu cep de ghidare; sunt utilizate mai rar, în cazurile în care este necesar ă o ghidare mai precis ă a sculei şi o compensare a forţelor transversale datorate înc ărcării neuniforme a acesteia. Utilizarea unei anumite forme a sculei (fig.5.10) depinde de dimensiunea conturului ştanţat şi de precizia geometric ă necesară a acestuia. Metoda de perforare prin ron ţăire asigură cel mai înalt grad de flexibilitate. Practic, oricât de complex ar fi conturul piesei, prin alegerea corespunz ătoare a formei sculei şi întocmirea unui traseu adecvat pentru aceasta, ştanţarea este posibilă. Bineînţeles, cu respectarea condi ţiilor tehnologice generale ale decup ării-perforării care sunt valabile şi în acest caz. Centrele de perforare cu conducere numeric ă moderne sunt prevăzute cu magazii care con ţin seturile de scule necesare prelucrării complete a pieselor. În conformitate cu un algoritm dinainte stabilit, seturile de scule asamblate în casete speciale sunt aduse şi fixate în capul de lucru al ma şinii, într-o anumită succesiune, de c ătre o mână mecanică. Atunci când se activeaz ă un set de scule se vor realiza toate prelucrările aferente la nivelul întregului semifabricat. De aceea este necesar ă optimizarea traseului de prelucrare, astfel încât deplasarea semifabricatului sau a capului de perforat s ă se facă pe o lungime cât mai mic ă. În cazul ma şinilor-unelte de ştanţare cu comand ă numerică moderne, construc ţia sculelor şi a sistemului de susţinere al acestora se întâlne şte în două variante: cu un singur set de scule sau sub forma capului rotativ multiscule. Fig.2.6 Structura unui sistem cu un singur set de scule, în cazul maşinilor de ştanţare CN cu scule metalice, este prezentat ă în fig.2.6. Sistemul este al firmei TRUMPF®, Germania. Poansonul, placa activ ă şi placa de eliminare sunt sus ţinute şi centrate pe un suport special care poate fi montat u şor într-un loca ş special al ma şinii. Pentru stabilirea corect ă a pozi ţiei poansonului fa ţă de placa activ ă, acesta este montat prin intermediul unui inel de centrare. În fig.2.7 este prezentat ă imaginea unui sistem de ştanţare multiscule cu şase seturi de scule. Capul de ştanţare al maşinii realizează poziţionarea setului necesar prin rota ţia corespunzătoare a sistemului, cu ajutorul unor instruc ţiuni specifice în programul CN. În fig.2.7, în partea de sus se afl ă capul rotativ care sus ţine poansoanele, iar în partea de jos cel care susţine plăcile active. Schema structural ă a unei ma şini de ştanţare CNC care poate utiliza seturi de scule precum cele prezentate în fig.2.6 şi 2.7 este prezentat ă în fig.2.8. Batiul este în forma de C, iar ac ţionarea poansonului se face cu un sistem hidraulic. Tabla este fixat ă, cu ajutorul unor cleme, pe şina transversală, deplasabilă transversal. Şina transversal ă este montată pe şina longitudinal ă, deplasabilă longitudinal. Se asigur ă astfel deplasarea tablei pe dou ă direcţii, pentru mi şcările de avans. Maşinile de ştanţare CNC pot fi echipate cu dou ă capete de lucru, unul de ştanţare obişnuită, cu scule metalice şi unul de prelucrare cu laser. Fig.2.11 prezint ă zona de lucru a unei astfel de ma şini, produsă de firma TRUMPF ®, liderul mondial în domeniu. Prelucrarea pieselor din tabl ă prin tăiere cu laser pe ma şini cu conducere numeric ă reprezint ă, la momentul actual, procedeul cu cel mai ridicat grad de flexibilitate tehnologic ă, fiind foarte eficient la Alexandru Filip

16

2009



executarea pieselor plane sau spa ţiale din tabl ă cu configura ţie complexă, în cazul produc ţiei de unicate sau serie mic ă. Acest procedeu are îns ă o serie de dezavantaje cum ar fi consumul mare de energie, t ăierea realizându-se prin topirea local ă a materialului şi modificarea propriet ăţilor mecanice ale materialului în zona de tăiere. De asemenea, productivitatea este mai sc ăzută decât în cazul prelucr ării pe centre de perforare cu conducere numeric ă, viteza de tăiere fiind mic ă, în special atunci când semifabricatul are grosime mare.

Fig.2.7 Fig.2.8

Fig.2.11

Constructiv, o ma şină de tăiere cu laser are o structur ă foarte asemănătoare cu cele de perforare prin ron ţăire cu scule universale, cu deosebirea c ă, în locul capului de perforat cu scul ă metalică, Alexandru Filip

17

2009



există un cap de t ăiere cu laser. Acesta este deplasabil în coordonate, pe dou ă direcţii, asigurând astfel, practic, orice traseu pe semifabricat, deci orice contur ştanţat. În ultimul timp, prelucrarea pieselor de formă complexă din tablă se realizează prin combinarea procedeului de t ăiere cu laser cu cel de perforare cu ştanţe. În acest scop există centre de prelucrare prev ăzute cu diferite posturi de lucru, pentru perforare clasică şi pentru t ăiere cu laser, în func ţie de configuraţia pieselor (fig.2.12). Semifabricatul este a şezat pe o masă rotativă şi prelucrarea acestuia se face prin trecere succesivă pe la posturile de lucru 1..5, care pot fi de perforare clasic ă sau cu laser, în func ţie de complexitatea conturului care trebuie executat. Pe un astfel de centru de prelucrare se pot prelucra simultan mai multe tipuri de piese pentru care se face o croire combinat ă pe acela şi semifabricat.

Alexandru Filip

Fig. 2.12

18

2009



PRELUCRAREA PIESELOR DIN TABL Ă PRIN AMBUTISARE Bazele teoretice ale prelucrării pieselor prin ambutisare ambutisare Clasificări privind ambutisarea

Fig.7.1

1. După mecanica procesului de ambutisare: a) ambutisare prin întindere; b) ambutisare prin tragere adânc ă.

2. Dup ă direcţia de deformare curent ă faţă de direc ţia de deformare precedent ă: a) ambutisare direct ă - acela şi sens; b) ambutisare inversă - sensuri opuse.

3. După modul de re ţinere-strângere: a) ambutisare f ără reţinere; b) ambutisare cu re ţinere; c) ambutisare cu strângere.

4. Dup ă energia utilizat ă la deformare: a) ambutisare mecanică; b) ambutisare hidraulic ă; c) ambutisare electro-hidraulic ă; d) ambutisare magneto-dinamic ă; e) ambutisare prin explozie. 5. După modul de realizare a succesiunii opera ţiilor: a) ambutisare prin opera ţii simple sau simultan ă; b) ambutisare succesiv ă.

Alexandru Filip

19

2009



Procesul deform ării semifabricatului la ambutisare

Fig.7.2

Fig.7.3

Fig.7.4 h > h’ = R – r

Alexandru Filip

20

Fig.7.5

2009


dσ ρ σ ρ − σ θ + = 0 , ρ dρ


tensiunea radiala

σ ρ = σ c ln

R ρ

;

 

σ ρ - σ θ θ =σ c,

tensiunea circumferentiala σ θ = −σ c 1 − ln

µα e sinα , σ a = σ t t e

tensiunea de frecare (retinere) σ f =

σt = σρ + σf + + σi.

tensiunea de incovoiere σ i =

2 µ Q π dg 0

R



ρ 

,

g 0σ c , 2rpl + g 0

Tensiunile maxime de ambutisare: π  R µ µ Q g0  ⋅ e 2 σ a = σ c  ln + +  r πrg 0σ c 2rpl + g 0

Fig.7.6

Alexandru Filip

Fig.7.7 21

2009



Reţinerea şi strângerea semifabricatului în procesul de deformare la ambutisare Scop: Prevenirea formarii cutelor (incretituri) pe suprafata flansei plane in formare. Crearea unor tensiuni radiale suplimentare la piesele de forma complexa.

Fig.7.8

Fig.7.9

Forta necesara retinerii: Q = Presiunea specifica:

π

4

[

]

⋅ D 2 − (d + 2 ⋅ r pl ) ⋅ q

q = f (m 1 , g, σ r r )

2

2

o ţ el el moale: q=2,5…3,0 N/mm

Fig.7.10


Fig.7.12 22

2009



Calculul forţei necesare la ambutisare ambutisare  R g  2 µ Q F = π d d 1 g σ a = π d d 1 g  ln + + (1 + 1,6 µ )σ c  r π d gσ  2 r g + 1 c pl   F = k1 π d 1 g σ π d σ c F n = k n π d n g σ π d σ c

Fig.7.13

Determinarea jocului dintre sculele matriţei de ambutisare j = k g

Nr. op.

Opera ţ ia ia

I-a 1 2 3 4

1,0…1,1 g 1,1…1,3 g 1,3…1,5 g 1,3…1,5 g

II-a III-a IV-a Jocul j 1,0…1,1 g 1,1…1,3 g 1,0…1,1 g 1,3…1,5 g 1,1…1,3 1,1…1,3 g 1,0…1,1 1,0…1,1 g

Fi .7.15 .15

Calculul dimensiunilor părţilor active ale sculelor matriţelor de ambutisare


23

2009


Deformarea plastica la rece + δ s

d n

A. Dimensiunea principal ă: dimensiunea exterioar ă a pieselor

−δ i

d pl = (d n - δ i )0

+δ pl

d p = (d n - δ i – 2j )

0

-δ p

+δ s

d n

B. Dimensiunea principal ă: dimensiunea interioar ă a pieselor 0

d p = (d n - δ i + δ p )

−δ i

-δ p

d pl = (d n - δ i + δ p +2j)0

+δ pl

Precizia sculelor δ δ pl / δ δ p : conform ajustajului H7/h6 Precizia pieselor ambutisate: conform STAS 11.111 (cote libere).

Proiectarea tehnologiei de ambutisare a pieselor Coeficientul de ambutisare

ε =

An −1 − An An −1

.

d ng, rezultă Pentru piese de form ă cilindric ă: An =π d

ε =

d n −1 − d n d n −1

=1−

d n d n −1

= 1 − mn

Valori limită minime: tablă de oţel m1 = 0,55…0,62 (reţinere plană) mn = 0,75…0,85 (reţinere combinată) m1 = 0,45…0,48 Pentru piese de formă paralelipipedică Coeficient de ambutisare parţial:

m1 =

R c

R Coeficient de ambutisare mediu: mn =

p n

p n −1 Coeficient de ambutisare global: Fig.7.18

m= Alexandru Filip

24

p n p 0 2009



Tehnologia de ambutisare a pieselor cave din tabl ă Ambutisarea Ambutisarea pieselor cilindrice A. Piese cilindrice f ără flanşă

Fig.7.19

Se consideră aproximativ m2 = m3 = …= mn = m’

d 1 = m1 D d 2 = m2 d ] = m2 m1 D 2

d 3 = m3 d 2 = (m’) m1 D ………………… n-1 1 d n = mn d n-1 n-1 = (m’) m D | lg

n =1+

lg d n − lg(m1 D ) lg m'

B. Piese cilindrice cu flanşă a. piese scunde cu flanşă îngustă b. piese înalte cu flanşă îngustă (fig.7.21a) c. piese cu flanşă lată (fig.7.21b)

h d

Fig.7.20

Alexandru Filip

25

;

d f d

;

g D

2009



a.

b. Fig.7.21

Alexandru Filip

26

2009



ANEXE Tabelul 1.1

Operaţii simple de presare la rece Nr. Grupa de crt. operaţii 0 1

Denumirea operaţiei 2

Schema prelucrării (Piesa obţinută) 3

Debitare (retezare) a – f ără deşeu b – cu deşeu

1.

Definirea şi caracteristicile operaţiei 4 Separarea piesei de semifabricat prin forfecare după contur deschis

Decupare

Separarea piesei de semifabricat prin forfecare după contur închis

3.

Perforare

Separarea deşeurilor de piesă prin forfecare după contur închis

4.

Crestare

2. Ştanţare

5.

Forfecare parţială a piesei după contur deschis

Curbarea semifabricatului plan în jurul unei axe denumită axă de îndoire

Îndoire simplă

Îndoire 6.

Alexandru Filip

Curbarea completă sau numai a capătului semifabricatului plan după o anumită raza r

Roluire

27

2009



Tabelul 1.1 (continuare) 0

7.

1

Îndoire

8.

2

3

Rotirea unui capăt al semifabricatului faţă de celălalt în jurul axei sale geometrice

Răsucire

Transformarea unui semifabricat plan într-o piesă cavă, sau modificarea formei şi a dimensiunilor acesteia

Ambutisare

Ambutisare 9.

10.

11.

Fasonare 12.

13.

Alexandru Filip

4

Ambutisare cu subţierea impusă a materialului

Subţierea pereţilor unei piese concomitent cu micşorarea diametrului acesteia prin ambutisare

Reliefare

Formarea unui relief convex-concav pe o piesă prin întinderea locală a materialului acesteia

Răsfrângerea marginilor conturului interior

Formarea unui bosaj în jurul unei găuri sau prelungirea pereţilor unei piese tubulare

Răsfrângerea marginilor conturului exterior

Transformarea unui semifabricat plan într-o piesă cavă cu înălţime relativă mică Formarea unei borduri semicirculare sau circulare, în secţiune transversală, la marginea unei piese cave sau tubulare

Bordurare

28

2009


0

1

14.

15.


2

3

Micşorarea dimensiunii transversale a unei piese cave sau tubulare prin presare radială spre interior

Gâtuire

Fasonare

16.

17.

18.

19. Presare volumică

Mărirea dimensiunii transversale a unei piese cave sau tubulare prin presare radială spre exterior

Lărgire

Tragerea pe calapod (tipar)

Transformarea unui semifabricat plan într-o piesă profilată prin întindere şi tragere pe un calapod

Lăţire (turtire)

Micşorarea înălţimii unei piese prin deplasarea liberă a materialului în direcţie transversală Realizarea unei îngroşări locale a piesei prin deplasarea şi redistribuirea materialului

Refulare

Obţinerea unor dimensiuni şi forme geometrice precise, finale, la exteriorul sau interiorul unei piese

Calibrare

20.

Ştampare

21.

Extrudare

Alexandru Filip

Tabelul 1.1 (continuare) 4

Realizarea unui relief convex-concav pe suprafaţa unei piese prin modificarea grosimii acesteia în diferite secţiuni Micşorarea diametrului unei piese masive (tip arbore) sau realizarea unei piese cave sau tubulare cu pereţi subţiri din semifabricate masive

29

2009



Tabelul 2.1 Materiale metalice utilizate pentru piese care se prelucrează prin presare la rece Nr. Denumirea semifabricatului Materialul semifabricatului Recomandări pentru utilizare crt. şi nr.STAS şi nr.STAS 0 1 2 3 Oţel laminat pentru Lucrări de tinichigerie şi unele 1. Tablă neagră STAS 1946 construcţii STAS 500/2 piese plane obţinute prin OL 32 şi OL 34 ştanţare Oţel laminat pentru Tablă pentru construcţii construcţii STAS 500/2 Piese prelucrate prin ştanţare şi 2. metalice STAS 901 îndoire şi oţel carbon de calitate STAS 880 Table şi benzi pentru piese prelucrate prin îndoire şi prin ambutisare obişnuită, A1 Table şi benzi pentru piese Oţel cu conţinut redus de prelucrate prin ambutisare carbon STAS 9485 Table subţiri din oţel adâncă, A2 laminate la rece STAS 9624 3. Table şi benzi pentru piese şi benzi late din oţel prelucrate prin ambutisare laminate la rece STAS 9150 foarte adâncă, A3 Table şi benzi pentru piese Oţel cu conţinut mic de diverse de caroserii auto, A4 carbon STAS 10318 Table şi benzi pentru piese complexe de caroserii auto, A5 Oţel laminat pentru Ambalaje obţinute prin 4. Tablă cositorită STAS 900 construcţii STAS 500/2 ştanţare şi matriţare Oţel laminat pentru Pentru învelitori şi alte 5. Tablă zincată STAS 2028 construcţii STAS 500/2 scopuri individuale Ţevi şi profile obţinute la Oţel carbon de calitate 6. Benzi din oţel STAS 1945 STAS 880 şi oţel laminat maşini sau instalaţii speciale cu pentru construcţii role şi piese obţinute prin STAS 500/2 ştanţare şi matriţare Oţel laminat pentru Fabricarea profilelor prin 7. Benzi din oţel STAS 908 construcţii STAS 500/2 deformare plastică la rece Diferite arcuri utilizate în 8. Benzi din oţel STAS 7655 Oţel conform STAS 795 construcţia de maşini Butelii pentru gaz petrolier 9. Tablă din oţel STAS 6450 Oţel conform STAS 6450 lichefiat Tablă din cupru Piese pentru radiatoare, 10. Cupru STAS 270/1 STAS 426/2 aparataj electric etc. Benzi din cupru Piese obţinute prin ştanţare 11. Cupru STAS 270/1 STAS 427/2 şi matriţare Discuri de cupru Piesei obţinute prin ştanţare 12. Cupru STAS 270/1 şi matriţare STAS 2673 Piese utilizate în industria Plăci din cupru 13. Cupru STAS 270/1 electrotehnică şi metalurgică STAS 2429/2 având grosimea g=6…30 mm Alexandru Filip

30

2009


0 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.

1 Tablă din alamă STAS 289/2 Benzi din alamă STAS 290/2 Discuri din alamă STAS 2674/2 Plăci din alamă STAS 2430/2 Tablă din aluminiu STAS 428 Benzi din aluminiu STAS 5681 Discuri de aluminiu STAS 2675 Table din alpaca STAS 1178

Table şi plăci din plumb STAS 490 23. Benzi din plumb STAS 491 24. Table din zinc STAS 488 22.

Alexandru Filip


2 Alamă STAS 95 Alamă STAS 95 Alamă STAS 95 Alamă STAS 95 Aluminiu STAS 7607 Aluminiu STAS 7607 Aluminiu STAS 7607 Aliaj Cu-Ni-Zn STAS 1096 Plumb STAS 663

Tabelul 2.1 (continuare) 3 Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese diverse având grosimea g=6…30 mm

Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese obţinute prin ştanţare şi matriţare Tacâmuri, vase şi alte produse asemănătoare obţinute prin ştanţare şi matriţare Piese diverse

Plumb STAS 663

Piese diverse

Zinc STAS 646

Piese diverse

31

2009

50297456-Tehnologii-de-Presare-La-Rece.pdf

Recommend Documents