#ihu făcu câ!iva paşi înainte, apoi se opri şi aşteptă tulburat. ra flăcăul de la câmpie cu care vorbise şi nu în!elegea cum el a$ungea a fi împreună cu #arta. #arta se apropia !inându-şi trupul drept. a!a-i era albă ca varul, dar liniştită şi aşeată. 3ată& iacă #iron& ise ea. #iron rămase cu ochii la pământ înaintea bătrânului încărun!it înainte de vreme. oarte bine& foarte bine& grăi #ihu frecându-şi mâinile nedume- rit şi privind mereu când la #arta, când la #iron, când la Safta, ce grăbise înspăimântată la dânşii, când iarăşi la *intea, ce sta câ!iva paşi în dosul lui, la dreapta. %r fi dorit să mai ică cineva ceva, dar nimeni nu găsea cuvântul. Nene #ihule& ise în sfârşit #iron. 1tii că-!i iubesc fata+ o cer de nevastă. Cum aşa&2 grăi #ihu speriat. #iron, oierul ce s-a dus în lume2... ' ceri de nevastă2 Cum aşa2 #arta e logodită. 3aică& ise #arta. Nu ice că vrei, dacă nu vrei, dar să ştii că-mi dai moartea sau via!a. #ihule& îi ise apoi Safta. Nu ştii tu ce-am suferit noi în doi ani de ile2 #ihu stătea în mi$locul lor şi nu putea găsi nici un cuvânt. *intea se apropie de dânsul, îi puse mâna pe umăr şi grăi cumpătat+ 7ere #ihule& Nu te dai după vorbele muierilor şi bine faci. #arta e logodită şi, chiar dacă-i vorba, o logodnă nu se strică aşa ca din senin. Nu po!i să te faci de ruşinea târgului. #ihu făcu un pas la dreapta, se întoarse spre *intea şi, ridicând fruntea, îi privi în fa!ă, stete câtva timp în luptă cu sine, apoi îi ise cu o hotărâre denădă$duită+ i& #ă fac& #ă fac de ruşinea târgului& #ă fac de ruşinea lumii& #ie, urmă el aprins, mie nu-mi mai porunceşte nimeni pe fa!a pământului& u ştiu cât amar am răbdat& 6răind aceste, el se duse la #iron, îi apucă mâna şi-i ise cu căldură+ Nepoate, iartă-mă& #iron sim!i că ochii i se umplu de lacrimi. l ridică mâna bătrânului şi o atinse cu fruntea. < (N-am spus eu că aşa are să fie&( ise loarea lui Ciucur, când vău că nunta satului tot se face.
