Agricultura

Agricultura Agricultura este stiinta, arta sau practica care se ocupa cu procesul producerii de hrana vegetala si animal, fibre respective diverse material utile prin cultivarea sistematica a anumitor plante si cresterea animalelor. Termenul de agricultura provine din cuvintele din d in limba latina agri desemnand camp si cultura insemnand cultivare, in sensul de prelucrare mecanica si chimica a solului pentru a fii apt pentru cultivarea plantelor. Agricultura reprezinta una din componentele economiei romanesti, fara de care aceasta din urma nu ar cunoaste o dezvoltare dez voltare fireasca. Inca din cele mai vechi timpuri, agricultura a fost ocupatia economica de baza a romanilor. In secolul al XIX-lea , aceasta evolua de la structura pastoralagricola in care predominau pasunile si cresterea animalelor, la cea extensive cerealiera, in care ca re  predominau culturile de cereale. Transformarile aduse de Regulamentele Organice(1831-1832) in domeniul agrar au afectat in timp toate structurile societatii, impunand reactii in lant, orientate spre modernizare societatii in ansamblul ei. Nevoia obtinerii o btinerii unei productii destinate pietei, cresterea valorii pamantului, extinderea rezervei mosieresti au drept consecinta –  consecinta –  in  in conditiile deosebite ale celor 2 tari-limitarea loturilor acordate in folosinta taranilor dependenti, inmultirea obligatiilor in munca, accentuarea tendintelor de acaparare a pamanturilor taranilor liberi, de comasare a mosiilor.S-a extins munca salariata, au sporit preocuparile orientate spre modernizarea productiei, s-a generalizat arendasia, agricultura fiind sursa esentiala de castig a vremii. Agricultura este o ramură tradiţională a economiei româneşti care are ca mijloc de producţie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între graniţele unei ţări ,inclusiv cele aflate sub ape) pop ulaţiei, materii prime unor ramuri agricol , care asigură produsele alimentare necesare populaţiei, industriale şi produse pentru export. Se practică în ţara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând  păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumant transhumant (pendularea turmelor în funcţie de anotimp din zonele înalte în cele joase). În secolul al XIX-lea XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor terenurilor se modifică în favoarea favoarea culturii culturii plantelor, mai ales cereale , România devenind „grânarul Europei” în sec. XX. În a doua jumătate a sec. se c. XX, a fost sesizat un anumit anu mit progres în agricultură datorită: mecanizării, chimizării, irigaţiilor etc, dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul ţărănimii pentru producţie s-a s-a redus. Pentru finantarea agriculturii, în aprilie 1937 a fost create o instituţie de credit: Institutul  Naţional de Credit Agricol cu un capital de un miliard (din care Banca Naţională a României cu 42% şi statul cu 50%)ce era abilitata să emită obligaţiuni şi să acorde credite cu dobânda redusa  pentru intreprinderi. Referitor la evoluţia suprafeţei suprafeţei totale arabile, acesta a crescut, în anii 193619361939 fiind folosite circa 600.000 ha. mai mult decât media anilor 1931-1935. Procentul de creştere a terenului cultivat a fost mai ridicat la cultura plantelor industriale (floarea soarelui, rapiţă, cânepă, in, sfeclă de zahăr, z ahăr, tutun, bumbac etc.), la plante alimentare (fasole, mazăre, linte, cartofi, ceapă, varză, pepeni etc.) e tc.) şi mai redus la cereale sau la fâneţuri cultivate. cultiva te. Cu toate acestea, cerealele au continuat să ocupe primul loc în suprafaţa cultivată (peste 82%), plantele alimentare deţinând doar 3,6–  3,6 – 3,8%, 3,8%, iar cele industriale între 2,8 –3,6% din suprafaţa totala cultivată. In perioada 1941-1944 va creste rolul statului in economie.In ceea ce priveste agricultura, sunt infiintate obsti agricole, asociatii ce erau obligate prin lege sa se supuna unei anumite an umite planificari agricole realizata de organele specializate ale statului. Totodata, sunt luate masuri pentru

finantarea sectorului agricol, in aceasta perioada investitiile crescand de la 483 milioane lei la 1404 milioane lei. Ministerul Agriculturii va introduce regimul de munca fortata in baza caruia taranii erau pusi sunt comanda ofiterilor rezervisti nemobilizati in razboi. În primii ani de după 1945, agricultura fost marcată de o nouă reformă agrară. Prin Legea adoptată la 22 martie 1945 au fost expropriaţi marii proprietari (cei care deţineau peste 50 ha), criminalii de război, cei care deţineau mai mult de 10 ha şi nu le cultivaseră în ultimii 7 ani consecutivi, colaboraţioniştii etc.4 În urma acestei reforme a fost expropriată o suprafaţă de aproximativ 1,46 mil ha, din care 1,1 mil ha (74,9%) a fost atribuită ţăranilor, iar diferenţa de 368 mii ha a fost constituită ca rezervă a statului. Au fost împroprietăriţi cca. 918 mii ţărani care nu deţineau deloc pământ sau aveau foarte puţin, creându-se astfel aproximativ 400.000 de noi gos podării, iar alte 500.000 şi-au sporit suprafaţa deţinută anterior.Potrivit legii, cele 368 mii ha expropriate au devenit proprietate de stat, iar ulterior au fost utilizate pentru înfiinţarea staţiunilor de maşini şi tractoare (SMT) şi a gospodăriilor agricole de stat (GAS). Se urmărea în realitate  pregătirea psihologică a ţăranilor şi obişnuirea acestora cu ideea muncii în comun, urmând a se realiza ulterior marea cooperativizare. Condiţiile naturale şi sociale care influenţează producţia agricolă sunt: 1. Conditiile naturale- reprezentate de: - relief-  joacă rol de prag termic, determinând o diferenţiere a practicilor agricole pe mari unităţi de relief: zonele montane predomină creşterea animalelor  zonele de deal şi podiş  predomină viticultura şi  pomicultura, creşterea animalelor  zonele de câmpie  predomină cultura cerealelor,  plantelor industriale şi legumicole - clima-în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit parţial recoltele (îngheţ, seceta, etc) solurile- sunt cu fertilitate ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal şi podiş (argiluvisoluri şi cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative 2. Condiţiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare şi chimizare, indică faptul România se află mult în urma altor ţări (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg îngrăşăminte/ha) 3. Condiţiile demografice- creşterea numărului populaţiei impune producţii mai mari şi mai diversificate, în acelaşi timp în zonele cu densităţi mari ale populaţiei se impune practicarea unor culturi ce necesită forţă de muncă mai numeroasă , iar în zonele cu densitate redusă, mecanizarea agriculturii. 4. Condiţiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care condiţionate de repartiţia culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcându-se, în vederea reducerii costurilor de producţie şi a eficientizării producţiei, amplasarea acestora în zonele de cultură  



Fondul funciar=23,7 mil. ha

Cuprinde:

-

terenurile agricole - 14,8 mil. ha (62%)- reprezintă totalitatea terenurilor utilizate

în agricultură şi include:   

terenuri arabile -9,4 mil. ha păşuni şi fâneţe naturale- 4,8 mil. ha vii şi livezi- 0,6 mil. ha

- suprafeţele forestiere- suprafeţele ocupate de păduri- 6,6 mil. ha - apele şi bălţile- 0,8 mil. ha - alte suprafeţe –  1,5 mil. ha Formele de proprietate a terenurilor sunt: -  privată- 78% - de stat ≈12% -  publică ≈10% Forme de organizare: - gospodăriile agricole individuale-cele mai numeroase - exploataţiile agricole familiale - exploataţiile agricole comerciale-cele mai competitive - societăţile autonome: Romcereal, staţiunile de cercetare CULTURA PLANTELOR 1. Cultura cerealelor

- este predominantă 2/3 din terenurile arabile, locul X în lume - se cultivă mai ales: grâu-regiunile joase: C. Română, Dobrogea (centru şi sud), C. Moldovei  porumb (locul II în Europa şi IX pe Glob)-extensiune mai mare: Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod. Transilvaniei, Lunca Dunării, depresiuni intramontane orz, orez (C. de Vest, S ţării), secara, sorg etc. - în unii ani datorită calamităţilor naturale (secetă, inundaţii) România importă cereale 





2. Cultura plantelor industriale

- reprezintă materie primă pentru diverse ramuri industriale - sunt introduse în cultură la noi în ţară relativ recent (excepţie inul şi cânepa) - se cultivă mai ales: floarea soarelui (V Europa, VIII Glob): C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, C. Moldovei sfecla de zahăr: C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei, Dep. Transilvaniei inul, cânepa, soia 





3. Cultura cartofului

- este introdus în ţară abia de 2 secole, preferă zonele răcoroase şi umede - locul VIII în Europa, XIV pe Glob - Pod. Sucevei, depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali, S Dep. Transilvaniei

4. Cultura legumelor şi zarzavaturilor

- includ: tomatele, fasolea, mazărea etc - se cultivă în zonele joase, luncile marilor râuri, zonele periurbane (în sere şi solarii)

5. Viticultura

- datorită condiţiilor favorabile de climă şi relief se practică încă din Antichitate - în prezent suprafeţele viticole sunt mai reduse datorită cheltuielilor mari ce le impun - România ocupă locul VIII la producţia de vin pe Glob - caracteristică mai ales zonelor de deal şi podiş regiuni viticole: Subcarpaţii Curburii:  Podgoriile Panciu-Odobeşti Podgoriile Dealul Mare cu centrele: Pietroasele, Valea Călugărească, Urlaţi Podgoriile Nicoreşti-Iveşti Pod. Moldovei:  Podgoriile Iaşi-Huşi Podgoriile Cotnari Pod. Dobrogei  Podgoriile Niculiţel Podgoriile Murfatlar Podgoriile Ostrov (struguri de masă) Dep. Transilvaniei  Podgoriile Târnavelor şi Mureşului cu centrele: Jidvei, Alba Iulia, Crăciunel Podgoriile Lechinţa Câmpia şi Dealurile de Vest  Podgoriile Aradului cu centrele: Pâncota, Şiria, Miniş, Păuliş Podgoriile Teremia Mare-Buziaş Podgoriile Oradea Podgoriile Valea lui Mihai-Săcueni Pod. Getic  Podgoriile Drăgăşani Podgoriile Piteşti Podgoriile Strehaia C. Olteniei  Podgoriile Sadova Podgoriile Dăbuleni Podgoriile Segarcea Lunca Dunării  Podgoriile Greaca  



 

  







  

  

  



6. Pomicultura

-

se practică încă din Antichitate datorită condiţiilor favorabile, mai ales în colinare şi de podiş

-  predomină mărul şi prunul -  bazine pomicole:  prun > măr: regiunea colinară din S (jud. Vrancea până în jud. Mehedinţi), Dep. Haţeg, Iaşi măr >prun: Baia Mare, Bistriţa, Sibiu, Pod. Sucevei (FălticeniRădăşeni)  prun = măr: Timiş, Domaşnea  piersic: Do brogea, NV ţării cireş şi vişin: Banat, S şi V ţării  păr, nuc 



   

II. CREŞTEREA ANIMALELOR 

Şi acest sector este afectat de tranziţie, înregistrând un regres în ceea ce priveşte şeptelul, datorită: - desfiinţării C.A.P-urilor - calamităţilor naturale, lipsei fondurilor financiare a producătorilor particulari, etc Cele mai importante sectoare sunt: 1. Creşterea bovinelor - reprezintă sectorul zootehnic unde efectivele au cunoscut cele mai drastice reduceri -  predomină în zonele cele mai înalte: montane, de podiş, deal-  pe baza păşunilor şi fâneţelor naturale - regiuni: N Moldovei (Pod. Sucevei) şi S C. Moldovei, Maramureş, N şi E transilvanei ( jud. Cluj Bistriţa şi respectiv jud. Covasna -Harghita) 2. Creşterea ovinelor - este tradiţională zonelor înalte din Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi respectiv Pod. Moldovei, dar în ultimele decenii, datorită sistemelor intensive de creştere cele mai mari efective sunt întâlnite în Dobrogea (jud. Constanţa), C. Română (jud. Brăila, Galaţi), C. de Vest (jud. Arad) 3. Creşterea porcinelor- se practică în zonele de cultură a  porumbului Banat (jud. Timiş), C. Română (jud. Călăraşi, Brăila, Ialomiţa), sau a cartofului Transilvania(jud. Mureş, Braşov) 4. Creşterea cabalinelor - pentru tracţiune sau de rasă  hergheliile Ruşeţu, Cislău, Mangalia, Sâmbăta de Jos 5. Creşterea păsărilor - mai ales în zonele periurbane, cerealiere, datorită cererii mai mari 6. Apicultura-de tradiţie, se practică mai ales în S şi SE ( C. Română, Delta Dunării, Dobrogea) 7. Sericicultura 8creşterea viermilor de mătase)- Banat, C. Română