Anexa 1: Schița lecției Titlu:
Grupul mic ; cooperare și competiție
Definiţie : Grupul reprezintă
o unitate socială constând dintr -un număr de indivizi, care se găsesc unii cu alții în relații de rol și status, stabilite după o perioadă de timp, și care posedă un set de valori sau norme ce reglementează comportarea reciprocă, cel puțin în probleme ce privesc grupul.
Important de reținut :
Grupul este o formație (colecție) de mai multe persoane Care se află în relații ”față în față”, relații de interacțiune și dependență dependență reciprocă, mediate de implicarea într-o activitate comună ; aceste raporturi pot fi subsumate conceptelor conceptelor de status și rol ; între membrii unui grup apar reacții socio -afective (de atracție sau respingere) Adițional, grupul dezvoltă în timp norme și valori care reglează comportarea comună Statusul reprezintă poziția pe care individul o deține în grup și prețuirea colectivă atașată acesteia. Rolul reprezintă modelul de comportament asociat unei poziții. Rolul, funcția, nu determină în detaliu comportamentul individual.
Tipuri de grupuri :
Grupuri orientate spre sarcină: clasa de la școală ar fi un exemplu în acest sens Grupuri orientate spre interacțiune: interacțiune: de exemplu o trupă muzicală care se formează formează într-o școală, membrii ei cântând împreună, discutând și facând diverse activități împreună 3. Grupuri inclusive sau deschise: deschise: acele grupuri care acceptă acceptă membrii noi, promovează legături cu membrii altor grupuri 4. Grupuri exclusive sau închise: membrii acestor acestor grupuri consideră consideră că trebuie să ai anumite calități ca să poți face parte din acel grup, din acest motiv acceptă greu noi membri. Acestea poat avea semne distinctive sau pot impune ritualuri rit ualuri de inițiere. Unele dintre acestea pot fi dăunătoare, dăunătoare, mai ales dacă promovează ideea că unii indiv izi sunt mai buni sau dacă au scopuri antisociale. 1. 2.
O altă tipologie a grupurilor: A) Grup primar sau de contact și grupul secundar Grupul primar- relațiile dintre indivizi sunt directe, nemijlocite, membrii ajung să se cunoască destul de mult între ei, putând să stabilească o relație personală cu fiecare Grupul secundar- - predomină relațiile indirecte indirecte între indivizi, ei neajungând neajungând să se cunoască personal, personal, acțiunile lor intersectându -se prin variate medieri
B)
Grup de apartenență și grup de referință Grupul de apartenență - grupul primar căruia îi aparține un individ în prezent (ex. familie, calsa de elevi, echipa de la locul de muncă). Participă la viața colectivă, integrează normele grupului, însușindu -și clișeele acestuia. Grup de referință- grupul de unde își împrumută valori care întruchipează valorile individului respectiv
C)
Grup formal și grup informal Grup formal- grupul formal e caracterizat de organizare ierarhică și funcțională a grupului- conform organigrameiGrupul infomal- exact opusul celui formal; nu e guvernat de reguli care stau la baza constituirii acestuia.
În cadrul grupurilor are loc un proces de comunicare. Acest proces de comunicare există numai dacă se stabilește un contact psihologic între 2 sau mai multe persoane. În acest sens, există 2 feluri de comunicație în sens psihologic:
Comunicația de consum – rezultă din nevoia de a comunica și altuia universul personal. Oamenii împărtășesc ce simt, gândesc în legătură cu anumite lucruri. - Caracteristici: spontană și autentică - Exemplu: relațiile din grupul de prieteni, din familie Comunicația instrumentală- materialul comunicat a fost gândit anterior și urmărește manipularea celuilalt pentru a obține anumite avantaje. - Comumicare lipsită de sinceritate afectivă, de -
spontaneitate Exemplu: politicienii, prezentatorii de reclame
În relațiile interpersonale, adică în relaționarea dintre membrii grupurilor e și firesc să apară dezacorduri, interese opuse. Aceste diferențe, disonanțe, influențează relațiile de cooperare și cele de competiție din grup Comunicarea în relațiile de cooperare - deschisă, onestă, fiecare e interesat să informeze și să fie informat de către celălalt, se manifestă încredere și receptivitate față de cerințele și sugestiile celuilalt; dezacordul și interesele conflictuale reprezintă o problemă comună care s epoate rezolva în mod deschis, recunoscând nevoile celeilalte părți aflate în dispută -Se pune accentul pe concepțiile și valorile
comune, minimalizându -se diferențele
Comunicarea în relațiile de competiție - se comunică informații false sau comunicarea e prudentă, încărcată de suspiciune și indiferență față de nevoile celuilalt. -se accentuează sensibilitatea față de pericole, acțiunile altuia sunt interpretate eronat ca fiind răuvoitoare, apare tendința de a exploata nevoi le altora
Tehnici pentru îmbunătățirea comportamentului interpersonal: Exersarea sensibilității prin: Perceperea mai bună a compotamentului afectiv și a reacțiilor propriei persoane și ale celor din jur Clarificarea valorilor și a aspirațiilor personale și formarea unor valori și a unor aspirații noi, corespunzătoare metodei democratice de rezolvare a problemelor individuale și ale grupului Exersarea unor stiluri de compotament care nu sunt c aracteristice individului ,
de exemplu, o persoană pasivă să fie încurajată să fie mai energică
