Universitatea Alexandru I.Cuza Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor Specializare –Stiinte Administrative
REFERAT
Sistemul economic al Angliei
COORDONATOR, Juravle Daniel
Studenta, Cozma Lavinia Anul I, grupa 2
Date generale Denumirea oficială: Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (de obicei prescurtată sub forma Regatul Unit sau Marea Britanie). Poziţia geografică: Marea Britanie este situată în vecinătatea coastei de nord-vest a Continentului European. Teritoriul său este compus din Insula Marea Britanie, partea de nord a Insulei Irlanda şi un număr de mici insule aflate în mările înconjurătoare (circa 1000 de insule. Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi mările adiacente acestuia - Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică şi Marea Irlandei. În Insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are o graniţă terestră cu Republica Irlanda. Marea Britanie deţine 14 Teritorii de peste Mări, răspândite pe tot globul. Acestea sunt de o mare diversitate, de la minuscula insulă Pitcairn, în mijlocul Oceanului Pacific, cu cei 47 de locuitori ai săi, până la Bermuda, în Atlanticul de Nord, care are o populaţie de 62.059 locuitori şi este unul dintre cele mai importante centre financiare din lume. Teritoriile de peste Mări sunt: Anguilla, Teritoriul Antarctic Britanic, Bermuda, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, St Helena şi Dependenţele (Insula Ascension şi Tristan da Cunha), Insulele Turk şi Caicos, Insula Pitcairn, Insulele South Georgia şi South Sandwich, Zonele Bazei Suverane din Cipru. Suprafaţa: 244.820 km2 Unităţi administrative:Anglia (Regat), Scoţia (Regat), Ţara Galilor (Principat), Irlanda de Nord (Provincie) Capitala: Londra (7.517.700 locuitori) Principalele oraşe: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoţiei), Cardiff (capitala Ţării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord) Clima: Clima Marii Britanii este temperată, cu veri călduroase, ierni reci şi foarte multe precipitaţii pe tot parcursul anului. Principalii factori de influenţă asupra climei constau în latitudinea nordică a ţării (între 50° şi 60° N), vecinătatea imediată a Oceanului Atlantic şi, în special, încălzirea apelor din jurul Insulelor Britanice de către Gulf Stream. Variaţiile de temperatură pe parcursul anului sunt relativ reduse. Clima Marii Britanii este influenţată puternic de masele de aer tropical-maritime, polar-maritime, polar-continentale şi tropicalcontinentale. Marea Britanie este situată la confluenţa maselor de aer tropical, în sud, cu masele de aer polar, în nord. În aceasta zonă, variaţiile de temperatură creează instabilitate, ceea ce determină caracterul celebru al vremii schimbătoare din Marea Britanie, unde, pe parcursul unei singure zile, se pot înregistra toate tipurile de vreme. Populaţia: 60,2 milioane locuitori (a 20-a populaţie ca mărime din lume) Structura populaţiei: britanici (englezi, scoţieni, galezi), irlandezi, alte grupuri (peste 8% din totalul populaţiei Marii Britanii se declară aparţinând unei „minorităţi etnice”, cu origini în Africa, Asia şi, mai recent, Europa Centrală)
Religie: predominant creştină (protestanţi, catolici şi ortodocşi) dar şi musulmani, sikh, hinduşi. PIB: total – 2.29 trilioane USD în 2010 (locul 6 în lume); pe cap de locuitor – 32.798 USD Guvernul: Marea Britanie este o monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Cabinetul, inclusiv prim ministrul şi alţi miniştri, alcătuiesc Guvernul Majestăţii Sale. Aceşti miniştri sunt aleşi din cadrul şi răspund în faţa Parlamentului, organul legislativ, care este considerat, prin tradiţie, „suprem” (poate legifera în orice domeniu şi nu este dependent de nici o decizie a înaintaşilor). Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate. În timp ce monarhul este şeful statului şi, teoretic, deţine puterea executivă, prim ministrul este şeful guvernului. Guvernul este răspunzător, în principal, în faţa Camerei Comunelor, din cadrul căreia, potrivit tradiţiei constituţionale, este ales prim ministrul. Majoritatea membrilor Cabinetului provin din Camera Comunelor, restul fiind membri ai Camerei Lorzilor. Nu este obligatoriu, din punct de vedere legal, ca miniştrii să provină din Parlament, deşi, în prezent, aceasta este practica. Membrul Parlamentului (MP) care conduce majoritatea în Camera Comunelor este, în mod normal, numit prim ministru – de obicei liderul partidului cu cea mai mare reprezentare sau, dacă nu există o majoritate, liderul celei mai mari coaliţii. http://www.number10.gov.uk/the-coalition/the-government/ Şeful statului: MS Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 şi a fost încoronată în 1953. Şeful Guvernului: Prim Ministrul David Cameron (Partidul Conservator), din mai 2010. Limba naţională: Deşi Marea Britanie nu are o limbă oficială, limba predominantă este engleza. Celelalte principale limbi indigene sunt limbile celtice insulare sau limbile celtice din Insulele Britanice – galeza, corniş, irlandeza şi scoţiana. Emigranţii veniţi după al doilea război mondial, inclusiv cei provenind din Conmonwealth, vorbesc un mare număr de limbi, printre care gujarati, hindi, punjabi, urdu, bengaleza, cantoneza, turca sau poloneza. Marea Britanie are cel mai mare număr de vorbitori de hindi şi punjabi care trăiesc în afara Asiei. Simboluri:
Steagul Marii Britanii este Steagul Unit (cunoscut sub numele de „Union Jack”). Acesta a fost creat prin suprapunerea steagurilor Angliei (Crucea Sfântului George) şi Scoţiei (Crucea Sfântului Andrei), cărora li s-a adăugat, în 1801, Crucea Sfântului Patrick, reprezentând Irlanda. Imnul naţional este „God Save the Queen”. Britania este o personificare a Regatului Unit, care îşi are originea în ocuparea sudului şi centrului Marii Britanii de către romani. Britania este simbolizată de o tânără femeie cu păr negru sau blond, purtând un coif corintian şi veştminte albe. Ea ţine într-o mână tridentul lui Poseidon iar în cealaltă un scut împodobit cu Steagul Unit. Uneori ea este reprezentată călărind un leu. În accepţiunea modernă, Britania este adeseori asociată cu puterea maritimă, de exemplu în cântecul patriotic „Rule Britannia”. Leul este un alt simbol al Marii Britanii; un leu este reprezentat, în spatele Britaniei, pe moneda de 50 pence, iar moneda de 10 pence are, pe verso, un leu; leul este folosit, de asemenea, ca simbol, pe steagul ne-ceremonial al Armatei Britanice. Leul a fost folosit frecvent ca element heraldic, inclusiv pe stema Regatelor Angliei, Scoţiei şi a Regatului
Gwyned în Ţara Galilor. Leul este reprezentat pe stema echipei naţionale de fotbal a Angliei, aflându-se la originea popularului imn fotbalistic „Three Lions” (Trei Lei). Buldogul este, uneori, folosit ca simbol al Marii Britanii. Marea Britanie mai este personificată de personajul John Bull.
(2009). Ziua Naţională: În Marea Britanie nu se serbează Ziua Naţională ca în alte ţări. Numai în Irlanda de Nord (şi în Republica Irlanda) Ziua Sf. Patrick este sărbătoare oficială. Toate celelalte zile naţionale sunt zile normale lucrătoare:
1 Martie - Sf. David – este Ziua Naţională a Ţării Galilor 17 Martie – Sf. Patrick – este Ziua Naţională a Irlandei de Nord şi a Republicii Irlanda 23 Aprilie – Sf. Gheorghe – este Ziua Naţională a Angliei 30 Noiembrie – Sf. Andrei – este Ziua Naţională a Scoţiei
A doua zi de sâmbătă a lunii iunie este sărbătorită, în Marea Britanie, ca Zi Oficială de Naştere a Majestăţii Sale Regina. Moneda: Moneda Marii Britanii este lira sterlină, reprezentată prin simbolul £. Banca Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoţiei şi cea a Irlandei de Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiţia să deţină în rezervă suficiente bancnote emise de Banca Angliei, care să acopere propriile emisiuni. Marea Britanie nu a adoptat moneda Euro, Guvernul angajându-se să organizeze un referendum pe această temă în momentul în care vor fi îndeplinite „cinci teste economice”. În prezent, opinia publică din Marea Britanie se împotriveşte acestei opţiuni. Unităţi de măsură: În Marea Britanie sunt folosite atât unităţi de măsură imperiale cât şi unităţi de măsură ale sistemului metric. Marea Britanie a definitivat procesul de trecere la Sistemul Internaţional (metric) de unităţi şi măsuri în 1995, dar câteva unităţi şi măsuri din sistemul imperial sunt, încă, folosite oficial: berea neîmbuteliată trebuievândută în „pints”, marea majoritate a indicatoarelor rutiere prezintă distanţele în mile şi iarzi, limitele de viteză sunt exprimate în mile pe oră, în consecinţă vitezometrele vehiculelor trebuie să poată indica viteza şi în mile pe oră, şi, chiar dacă livra a fost scoasă în afara legii în Marea Britanie, prin Legea Greutăţilor şi Măsurilor din 1878, uncia poate fi, încă, folosită pentru măsurarea greutăţii pietrelor preţioase şi a metalelor.1 Informaţii utile:
Fus orar: GMT (UTC+0), Ora de vară: BST (UTC+1) Exprimarea datei în scris: ZZ/LL/AA (ex.: 22/12/05) sau 22 December 2005 Exprimarea orei: în general, formatul de 12 ore, oral şi în scris (ex.: 5.15 pm); formatul de 24 ore este folosit în unele documente oficiale şi în orare (ex.: 17:15 sau 1715) Separarea zecimalelor se face prin punct: 123.45 Miile sunt separate (formal) prin virgulă: 10,000 (pentru evitarea confuziei cu sistemul din ţările continentale, unde virgula este folosită pentru separarea zecimalelor, poate fi folosit un spaţiu liber, ex.: 10 000) 1
http://londra.mae.ro/node/484
Tensiunea electrică: 230V (+/- 10%), 50 Hz; ştecher: trei picioruşe dreptunghiulare Frecvenţa pentru telefoane mobile: GSM 900, GSM 1800, UMTS 2100 Tehnologie celulară: GSM/GRPS/EDGE/UMTS Prefix telefonic: +44 Internet TLD: .uk
Economia Angliei este una dintre cele mai mari din din lume, cu o medie a PIB pe cap de locuitor de £ 22,907. De obicei, considerată o economie de piaţă mixtă, care le-a adoptat mai multe principiile pieţei libere, în contrast cu capitalismul Rin din Europa, susţine încă o infrastructură avansată bunăstării sociale. Moneda oficială în Anglia este de lira sterlină, de asemenea, cunoscut sub numele de GBP. Impozitarea în Anglia este destul de competitiv în comparaţie cu o mare parte din restul Europei, începând cu 2009, rata de bază a impozitului cu caracter personal este de 20% asupra venitului impozabil de până la £ 37,400, şi 40% pentru câştiguri suplimentare peste această sumă. Economia Angliei este cea mai mare parte a economiei din Marea Britanie, care are cel mai mare PIB pe cap de optsprezecelea PPP de locuitor în lume. Anglia este un lider în industria chimică şi sectorul farmaceutic şi în industrii-cheie tehnice, în special industria aerospaţială, industria de armament, iar partea de fabricaţie a industriei de software. Londra, acasa, la Bursa din Londra, de schimb din Marea Britanie stocul principal şi cel mai mare din Europa, este centrul financiar-100 a Angliei din Europa mai mari 500 de corporaţii au sediul în Londra. Londra este cel mai mare centru financiar din Europa, şi în 2009 este, de asemenea, cea mai mare din lume. Banca Angliei, înfiinţată în 1694 de către bancher scoţian William Paterson, este banca centrală a Marii Britanii. Iniţial, instituit pentru a acţiona ca bancher privat, cu guvernul din Anglia, desfăşurată în acest rol, ca parte a Regatului Unit, din 1946 aceasta a fost o instituţie de stat. Banca deţine un monopol privind emisiunea de bancnote în Anglia şi Ţara Galilor, cu toate că nu în alte părţi ale Regatului Unit. Comitetul de politică monetară a transferată responsabilitatea de a coordona politica monetară a ţării şi de stabilire a ratelor dobânzilor. Anglia este foarte industrializate, dar începând cu anii 1970 a existat o scădere în industriile tradiţionale grele şi de fabricaţie, precum şi un accent mai mare pe o economie mai orientată spre industria serviciilor. Turismul a devenit o industrie importantă, atrăgând milioane de vizitatori în Anglia în fiecare an. Partea de export a economiei este dominată de produse farmaceutice, auto-Marques deşi mulţi în limba engleză sunt acum cu capital străin, cum ar fi Rolls-Royce, Lotus, Jaguar şi Bentley-ţiţei şi petrol din părţile în limba engleză a Mării Nordului ulei, împreună cu Wytch agricole, motoare de aeronave şi băuturi alcoolice. Agricultura este intensivă şi extrem de mecanizate, care produc 60% din necesarul de alimente, cu doar 2% din forţa de muncă. Două treimi din producţia este dedicată animalelor, alte culturi arabile.
Infrastructură
Departamentul pentru Transporturi este organismul guvernamental responsabil cu supravegherea de transport în Anglia. Există mai multe autostrăzi în Anglia, unul din drumurile trunchiului cel mai important este A1 Mare rutier de Nord, care se întinde în toată ţara de la Londra la Newcastle. Cea mai lunga autostrada din Anglia este M6, care se întinde de la Rugby la nord-vest până la frontiera anglo-scoţian. Există alte drumuri principale; M1 de la Londra la Leeds, M25, care înconjoară Londra, M60, care înconjoară Manchester, M4 de la Londra la South Wales, M62 de la Liverpool la Manchester şi Yorkshire şi de Est M5 de la Birmingham către Bristol şi Sud-Vest. De transport cu autobuzul din întreaga ţară este comun, marile companii se numără National Express, Arriva şi Go-Ahead Group. Rosu dubluautobuze cu etaj de la Londra au devenit un simbol al Angliei. Există o reţea feroviară rapidă în două oraşe limba engleză; de metrou din Londra şi Tyne and Wear Metro, acesta din urmă în Newcastle, Gateshead şi Sunderland. Există reţele de tramvai, cum ar fi: Blackpool, Manchester Metrolink, Sheffield Supertram Midland şi Metro.
Transportul feroviar in Anglia este cea mai veche din lume, cu sistem originare acolo in 1825. O mare parte din Marea Britanie 16,116 km (10,014 km) a reţelei feroviare se află în Anglia, acoperind ţara extensiv. Aceste linii sunt în majoritate cale single, duble sau cvadruple, deşi există linii de ecartament îngust. Nu există acces de transport feroviar în Franţa şi Belgia printr-o legătură feroviară subacvatice, tunelul de sub Canalul care a fost finalizată în 1994. Există facilităţi de transport aerian în Anglia conectat publicului la numeroase locatii internationale, cel mai mare aeroport este aeroportul London Heathrow care, în ceea ce priveşte volumul de pasageri în cele mai aglomerate din Europa si una dintre cele mai aglomerate din lume. Alte aeroporturi mari includ Manchester Airport, London Stansted Airport, Luton Airport şi Birmingham International Airport. Pe mare este transportul cu bacul, atât pentru călătorii interne şi externe, unele dintre linkurile de mai comune sunt pentru Irlanda, Ţările de Jos şi Belgia. Călătorii pe căi navigabile, cum ar fi râuri, canale, docuri este comun cu în jurul valorii de 7,100 km (4.400 mi) de căile navigabile din Anglia, din care jumătate este deţinută de căi navigabile britanice. Tamisa este pe căi navigabile majore în Anglia, cu importurile şi exporturile sunt orientate spre Port of Tilbury, una din Marea Britanie trei porturi importante. Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) este sistemul de sănătate finanţate din fonduri publice în Anglia responsabile cu furnizarea de majoritatea de asistenţă medicală în ţară. NHS a început la 5 iulie 1948, punerea în aplicare a dispoziţiilor Serviciului Naţional de Sănătate Act 1946. Acesta a fost pe baza constatărilor din raportul Beveridge, pregătit de economist şi reformator social William Beveridge. NHS este în mare parte finanţate din impozitarea generală, inclusiv plăţile Naţionale de Asigurări, oferă cele mai multe servicii de la nici un cost suplimentar, deşi există taxe suplimentare asociate cu teste de ochi, de îngrijire dentară, reţetele şi aspectele legate de îngrijire personală. Departamentul guvernamental responsabil pentru NHS este Departamentul de Sanatate, condusă de secretarul de stat pentru sănătate, care sta în Cabinetul britanic. Cele mai multe din cheltuielile de Departamentul de Sanatate este cheltuit pe NHS-98.6 miliarde lire sterline au fost cheltuite în perioada 2008-2009. În ultimii ani, sectorul privat a fost tot mai mult utilizate pentru a oferi servicii mai multe NHS în ciuda opoziţiei de către medici şi de sindicate. Speranţa de viaţă medie a oamenilor in Anglia este de 77.5 ani pentru bărbaţi şi 81.7 ani pentru femei, cea mai mar Anglia (în engleză England) este cea mai mare și cea
mai dens populată țară din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Până în anul 1707 Anglia a fost un regat independent, Regatul Angliei. În 1707 acesta a fuzionat cu Scoția, dând astfel naștere la Regatul Marii Britanii. Pentru unii, Anglia este sinonim cu Marea Britanie sau chiar cu Regatul Unit, lucru care însă este incorect și-i atinge pe scoțieni, galezi și nord Anglia se întinde pe 2/3 din centrul și sudul insulei Marea Britanie, plus insulele dinspre coastă din larg, dintre care cea mai mare este Insula Wight. Anglia se învecinează la nord cu Scoția și la vest cu Țara Galilor. Este mai aproape de Europa continentală decât oricare altă parte a Britaniei, separată de Franța de 52 km de mare (22 mile nautice). Tunelul Canalului, lângă Folkstone leagă direct Anglia de Europa continentală. Granița engleză-franceză este la jumătatea drumului de-a lungul tunelului. Mare parte din Anglia este deluroasă, în general muntoasă în nord cu un lanț de munți nu prea înalți, Munții Penini (Pennines), care despart estul de vest. Alte zone deluroase în nord și Midlands sunt Ținutul Lacurilor (The Lake District), the North York Moors (Mlaștinile din North York) și Districtul Peak. Linia aproximativă de demarcație dintre tipurile de teren este adesea indicata de linia Tees-Exe. La sud de această linie sunt suprafețe întinse de teren plat, incluzând East Anglia și the Fens, zonele deluroase incluzând the Cotswolds, the Chilterns și the North și South Downs. Cel mai mare port natural din Anglia este Poole, pe coasta sud-centrală. Unii îl consideră al 2lea cel mai mare port din lume, după Sydney, Australia, deși lucrul acesta este discutabil -irlandezi. e dintre cele patru ţări ale Regatului Unit. 2
Actualitatea economică britanică Potrivit Oficiului Naţional pentru Statistică (ONS), Produsul Intern Brut al Marii Britanii s-a majorat cu doar 0,5% în al treilea trimestru 2011, comparativ cu rata de creştere de 0,1% înregistrată în trimestrul II a.c. şi respectiv cea de 0,4% în trimestrul I a.c.
Sectorul construcţiilor a fost singurul care a înregistrat, în al treilea trimestru 2011, o scădere de 0,6%, în timp ce industria şi sectorul serviciilor au marcat creşteri de 0,5% şi respectiv de 0,7% faţă de trimestrul anterior.
2
http://barsengland.com/england_economy.html
Anglia: Date generale Anglia: Coordonate geografice
54 00 N, 2 00 W
Anglia: Rata de creştere a populaţiei
0.282% (2010 est)
Anglia: Natalitatea
10.67 nasteri / 1000 locuitori (2010 est)
Anglia: rata de deces
10 decese / 1000 locuitori (iulie 2010 estimare)
Anglia: Persoanele care trăiesc cu HIV / SIDA
77000 (2007 est)
Anglia: Independenţa
N/A
Anglia: National Sărbători
Ziua de naştere a reginei Elisabeta a II-
Anglia: Constituţia
N/A
Anglia: PIB-ul
paritatea puterii de cumpărare - 2149 miliarde dolari (2009 estimare)
Anglia: PIB - pe cap de locuitor
paritatea puterii de cumpărare - 35.200 dolari (2009 estimare)
Anglia: Electricitate - consum
345.8 miliarde kWh (2007 est)
Anglia: Exporturile
282 miliarde dolari bunuri fabricate, combustibili, produse chimice, produse alimentare, băuturi, tutun
Anglia: Importurile
324 miliarde dolari bunuri fabricate, maşini, combustibili; produsele alimentare
Anglia: Telefoane
33209000 (2008)
Anglia: mobile celulare
75.565 milioane (2008)
Anglia: Radiostaţiuni difuzat
AM 206, 696 FM, unde scurte 3 (2008)
Anglia: Radio
84.5 milioane
Anglia: statii de televiziune
940
Anglia: Televizoare
30.5 milioane
Anglia: Internet codul de ţară
. Regatul Unit
Anglia: Furnizorii de servicii de Internet 9.322 milioane (2009) (ISP) Anglia: utilizatorii de Internet
48.755 milioane (2008)
Anglia: Cai ferate
16,454 km
Anglia: Autostrăzi
398,366 km
Anglia: pe căile navigabile interioare
3,200 km (620 km utilizate pentru Comertului) (2008)
Anglia: Conducte de
43 km de condens; de gaze cu 7,992 km; gaz petrolier lichefiat 59 km; ulei de 699 km; produse rafinate 4,417 km (2009)
Anglia: Porturi
Dover, Felixstowe, Immingham, Liverpool, Londra, Southampton, Teesport (Anglia); Forth Porturi, Hound Obiective (Scoţia); Milford Haven (Ţara Galilor)
Anglia: Merchant marine
518 nave
Anglia: Aeroporturi
506 (2009)
Anglia: heliporturi
11
Anglia: ramuri militare
Armata, Marinei Regale (Royal Marines include), Royal Air Force (2010)
Anglia: Cheltuielile militare
2,4% din PIB (2005 est)
3
Perioada interbelica in Anglia Perioada interbelica in Anglia
Dupa primul razboi mondial s-au facut schimbari majore in privinta granitelor statelor lumii, astfel state vechi au disparut si altele noi au aparut. Pe plan politic au aparut comunismul si fascismul, doua sisteme dictatoriale. Cele doua sisteme s-au facut simtite in Rusia, respectiv Germania si Italia. Ca toate celelalte state ale lumii si Anglia a avut parte de schimbari economice si politice. In politica interna cea mai importanta schimbare a fost legea electorala, care facea votul cu adevarat universal. Aprobarea acesteia a avut ca urmare inmultirea numarului de alegatori cu 8 milioane, dintre care 6 erau femei. Al doilea eveniment important a fost disparitia de pe scena politica a partidului liberal (whig) care in Anglia avea o vechime de aproape trei secole. Cauzele principale ale acestui fapt au fost: scrutinul cu un singur tur, care nu permitea partidelor din opozitie sa se divida; partidul laburist nu avea caracter revolutionar; problemele politice fiind cat de cat rezolvate au fost inlocuite de cele economice. In perioada interbelica, in Anglia, economia a fost determinata de politica. Economia Angliei a avut tot mai mari probleme, cauzele fiind multiple: demobilizarea subita a unui numar mare de oameni care nu-si mai gaseau locul intr-o economie transformata; dezvoltarea tehnicii, datorata economiei de razboi; bugetul umflat de multimea datoriilor contractate in timpul razboiului. Intre anii 1920 si 1931 a fost o adevarata perioada de criza. Comertul exterior suferea din cauza saraciei si a disparitiei consumatorilor; flota comerciala a ramas parasita, nemaiavand utilitate. Din cauza incercarii de a mentine valoarea lirei sterline au aparut tot mai multi someri. 29421qtf82jor9x In 1911 in Anglia munceau aproximativ 13 milioane de barbati si aproape 5,5 milioane de femei, dar numarul total al celor in cautare de lucru era mult mai mare. De asemenea se produsese o deplasare a mainii de lucru. Minele, caile ferate, industria textila foloseau tot mai putini muncitori, in timp ce in comert si turism numarul acestora crestea. In timpul revolutiei industriale centrul de greutate al Angliei se mutase de la sud la nord. In 1926 se incearca o scadere a salariilor minerilor, dar acest lucru a provocat o greva generala. O alta urmare a fost incetarea publicarii ziarelor, guvernul fiind 3
http://www.mapzones.com/world/europe/england/dataindex.php
obligat sa publice “British Gazette” si sa-si anexeze BBC-ul. In cele din urma guvernul reuseste sa invinga greva. Dupa un timp numarul somerilor a crescut peste 1,5 milioane si guvernul a fost obligat sa introduca subventia “dole” in plus fata de asigurarea impotriva somajului. Acest lucru a afectat puternic bugetul. In 1929 a venit la putere partidul laburist condus de Ramsay Macdonald. Acesta nu a reusit sa faca nimic mai mult ca partidul conservator impotriva crizei si a somajului. Tarile mai importante ale lumii au inceput sa-si piarda orice incredere in Anglia. Astfel in iulie 1931, 35 milioane de lire au iesit din tara. In acest moment Macdonald se gandi ca un cabinet national ar putea fi solutia, deci isi oferi demisia regelui. In 1935 Stanley Baldwin, conservator, ii urma la putere. to421q9282joor Intre 1931 si 1935 economia britanica s-a redresat, fapt care i-a impresionat pana si pe cei mai optimisti. Cel care a salvat Anglia de la declin a fost ministrul de finante Neville Chamberlain prin urmatoarele masuri: renuntarea la pastrarea echilibrului aur – lira; abandonarea liberului schimb si crearea de noi locuinte. Ca urmare a acestor masuri cursul lirei a scazut in Franta de la 125 franci la 75; preturile au scazut mai mult decat cele ale aurului, favorizand exportul; se formeaza o zona a lirei, in interiorul careia piata Londrei putea sa-si continue rolul sau de centru bancar. La conferinta de la Ottawa (1932) diplomatii britanici au vrut sa incheie un contract cu dominioanele, dar acestea nu s-au aratat prea entuziasmate si englezii si-au dat seama ca trebuie sa-si rezolve problemele interne. Astfel au fost practicate tarife protectioniste care au permis industriasilor sa-si recucereasca piata. Walter Elliot s-a ocupat de inviorarea agriculturii. Dominioanele au ajutat in timpul razboiului metropola si acum cerura in schimb diferite drepturi: reprezentanti deosebiti de cei ai Angliei in Societatea Natiunilor, parlamentul nu mai avea dreptul sa legifereze pentru dominioane (Westmister – 1931), prim-ministrii dominioanelor depindeau direct de rege, el devenind singura legatura dintre metropola si Commonwealth. Printr-un tratat din 1921 se hotaraste ca si Irlanda sa devina dominion. Se crease un stat liber al Irlandei de Sud, Ulser-ul ramanand englez. Din 1922 pana in 1931 Cosgrave (presedintele Irlandei din acel timp) fu de acord cu aceste masuri, dar inlocuitorul lui (La Valera) incepand cu 1931 rupse orice legatura cu Anglia. Tineretul englez a fost emancipat de catre savanti si scriitori. Romancieri ca Huxley sau Lawrence erau pentru supravietuirea puritanismului si transformarea radicalismului religios intr-unul politic, pacifist si sexual. Totusi operele acestor scriitori nu erau citite decat de o mica parte din tineretul englezesc, care ramane, insa, credincios disciplinelor religioase si morale ale secolului precedent.