Comparație arte poetice „Testament” de Tudor Arghezi, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, „Joc secund” de Ion Barbu
„Clasicii modernismului poetic", cum au fost numiti de critici, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, au creat un stil inconfundabil, care provine din particularitățile tematice, stilistice şi de viziune viziune ale operei lor. Timbrul poetic aparte, pe care îl calificăm calificăm drept „arghezian", „blagian" sau „barbian", este dovada forţei creatoare, a talentului lor, care a impus un stil nou, specific, original. „Testament” de Tudor Arghezi
Arte poetice moderne din perioada interbelică
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de „Joc secund” de Ion Barbu Lucian Blaga Ȋn volumul Cuvinte potrivite (1927) Ȋn volumul Poemele luminii (1919) Ȋn volumul Joc secund (1930) • Rol de programe (manifeste) literare, realizate însă cu mijloace poetice. • Sunt Sunt arte poetice moderne pentru că în exprimarea crezului liric, autorii pun accentul nu atât pe tehnica poetică (clasica ars poetica), poetica), cât mai ales pe condiţia artistului, pe relaţiile dintre poet şi lume sau creaţie. O artă poetică tradiţională arată cum este poezia , în timp ce sa. modernitatea pune accentul pe relaţia poetului cu lumea şi cu opera sa.
1. Temă
• În „Testament ”, ”, Arghezi se axează pe o triplă problematică: transfigurare a socialului în estetic, estetica urâtului , raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică. • Tema este creaţia literară în ipostaza de meşteşug, edificarea textului spre a fi lăsat moştenire unui f iu iu spiritual.
2. Tipul de lirism
Arghezi optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexicolexico -gramaticale figurează încă din titlu, Testament presupunând adresarea către urmaşi .
• Blaga opune două căi de cunoaştere, luciferică şi paradisiacă şi optează pentru
• G. Călinescu surprinde, în Joc secund, secund, aspecte legate de sensul poeziei lui Ion Barbu, prima cale. Creaţia Creaţia este un mijlocitor între eu dar şi de rolul poetului: "Aceste două strofe sunt definiţia însăşi a poeziei: Calma creastă (conştiinţa individuală) şi lume. • Actul poetic converteşte (transfigurează) a poeziei este scoasă (dedusă) din timp şi misterul, nu îl reduce. Misterul este substanţa spaţiu, adică din universul real (din ceas), este nu un joc prim, ci un joc secund, o originară şi esenţială a poeziei: cuvântul originar. Sentimentul poetic este acela de con imagine ireală într-o apă sau într-o oglindă. topire cu misterele universale, cu esenţa Poetul nu trăieşte la zenit, simbolul lumii. existenţei în contingent, ci la nadir, adică din absolut, care nu e efectiv, efectiv, ci interior , în eul absolut, • Tema artei poetice o reprezintă atitudinea numai latent. Poezia e lumina fosforescentă a poetică în faţa marilor taine ale med uzelor uzelor care sunt văzute numai pe Universului: cunoaşterea lumii în planul creaţiei poetice este posibilă numai prin iubire întuneric, adică atunci când ochii pentru lumea întinsă se închid." închid." (comunicarea afectivă totală). Blaga optează pentru lirismul subiectiv, ale Poezia lui Ion Barbu aparţine ermetismului cărui mărci lexicolexico-gramaticale figurează încă şi se realizează în afara mărcilor din titlu. Eu nu strivesc corola subiectivităţii, ca joc pur al intelectului. intelectului. corola de minuni minuni a lumii implică o situare orgolioasă, de sorginte expresionistă, în centrul universului creator.
3. Structura discursului poetic
4. Incipitul
• Structura discursului poetic este adecvată tonalităţii lirice. Textul poeziei Testament este structurat în şase strofe cu număr inegal de versuri, absenţa regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului . • Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat, un dialog imaginar ȋntre t ată şi fiu, între străbuni şi urmaşi, ȋntre rob (poetul) şi „domn” (cititorul). Incipitul poeziei Testament, conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual, conţine ideea moştenirii spirituale – „un nume adunat pe-o carte" .
• Trei secvenţe poetice marcate, de obicei, prin scrierea cu iniţială majusculă. • Poetul optează pentru versul liber, lipsit de constrângerile formale, accentul fiind pus pe curgerea ideilor poetice . • Pompiliu Constantinescu consideră poezia „o amplă comparaţie, cu un termen concret, de puternic imagism, şi un termen spiritual de transparentă înţelegere". • Titlul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reluat în incipitul poeziei, ca prim vers. • Sensul său, îmbogăţit prin seria de antiteze şi prin lanţul metaforic, se întregeşte cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [ ... ]/ căci eu iubesc! şi flori şi ochi şi buze şi morminte". • Poezia este un act de creaţie, iar iubirea o cale de cunoaştere a misterelor lumii.
Poezia Joc secund este alcătuită din două catrene, respectând rigorile prozodiei clasice. Organizarea metrică a poemului este de o mare simplitate, poetul evitând efectele muzicale şi urmărind o cadenţă liniştită, mereu egală cu sine. Versurile sunt de 13-14 silabe, ritmul iambic şi rima încrucişată. • Substantivul cu care se deschide poezia , denumită iniţial „ Din ceas, dedus ...” , sugerează ideea de timp, dar este vorba de un timp neclintit, fără curgere parcă . Alexandru Paleologu, consideră timpul „dedus", „sustras oricărei prize a temporalit ăţii curente". • Ȋn primul vers al strofei întâi, epitetul metaforic situat în inversiune „calmă creastă" desemnează lumea ideilor. • Ion Barbu „îşi propune să evoce o lume reflectată în oglindă”; el „vede aici tocmai un pas mai departe în procesul de transfigurare
a lumii, căci pe această cale imaginea se depărtează încă mai mult de substratul ei material." • Prin urmare, arta este pentru Ion Barbu „un zbor invers", întors spre esenţele
nevăzute ale lucrurilor.
5. Metaforele centrale
Viziunea şi imaginarul poetic ale fiecărui scriitor îşi găsesc o expresie concentrată în metaforele centrale din fiecare poezie, plasate încă din titlu. • Pentru Arghezi, poetul este un născocitor, • Pentru Blaga, metafora revelatorie „ corola • La Ion Barbu, metafora „ joc" din titlu care transformă "graiul cu-ndemnuri pentru de minuni a lumii", imagine a perfecţiunii, sugerează libertatea fanteziei , iar asocierea vite" al bătrânilor, în „ cuvinte potrivite" a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg, adjectivului „ secund" plasează jocul în zona superioară a esenţelor ideale. metaforă ce desemnează poezia realizată semnifică misterele universale. cu meşteşug şi trudă. • R olul poetului este adâncirea tainei, care • Poezia („adâncul acestei calme creste ”) • Efortul poetic presupune însă un timp ţine de o voinţă de mister specific blagiană. este o ieşire („dedus ”) din contingent („din ceas”) în planul imaginației („mântuit îndelungat: trecerea de la munca fizică la cea • Metaforele enumerate surprind temele majore ale creaţiei poetice, imaginate ca azur ”), un „ joc secund ”, adică o sublimare a spirituală rezultă din "sudoarea muncii sutelor de ani", poetul trudind asupra petalele unei corole uriaşe care adăposteşte vieţii asemenea unei oglindiri a zenitului în cuvintelor „mii de săptămâni". apă. misterul lumii: flori - viaţa/ efemeritatea/ • În viziunea lui Arghezi, prin artă cuvintele frumosul, ochi - cunoaşterea/ contemplaţia se metamorfozează, păstrându-şi însă forţa poetică a lumii, buze - iubirea/ rostirea expresivă: „Veninul strâns l-am preschimbat poetică, morminte - tema morţii/ eternitatea. în miere,/ Lăsând întreagă dulcea lui putere". • Estetica urâtului este un concept introdus
în literatura română de Arghezi, care lărgeşte astfel conceptul de frumos: „ Din bube, mucegaiuri şi noroi! Iscat -am frumuseţi şi preţuri noi." • Timbrul specific arghezian se realizează • Lucian Blaga utilizează terminologia 6. Inovaţiile din sonoritătile dure ale unui lexic colţuros, abstractă. la nivelul sugerând asprimea existenţei şi truda • Limbajul şi imaginile artistice sunt puse în limbajului şi căutării, prin dislocarea topică şi sintactică: relaţie cu un plan filozofic secundar. al • Organizarea ideilor poetice se face în expresivităţii „Şi dând ȋ n vârf ca un ciorchin de negi / Rodul durerii de vecii întregi", prin jurul unei imagini realizate prin comparaţia amplă a elementului abstract, cu un aspect al acumularea de cuvinte nepoetice, care lumii materiale, termen concret, de un dobândesc valenţe estetice („bube, mucegaiuri şi noroi"; „ciorchin de negi"), puternic imagism. prin valorificarea diferitelor straturi lexicale • Blaga cultivă cu predilecţie metafora în asocieri surprinzătoare. revelatorie , care caută să reveleze un mister esenţial pentru însuşi conţinutul faptului.
• Limbajul poeziei lui Ion Barbu aparţine registrului cult. • Prin claritatea organizării sin tactice, cele două str ofe se reduc la câte o singură frază , • Lexicul include termeni abstracţi, neologici, din limbajul ştiinţific, familiari matematicianului: „dedus", „nadir", „latent", „însumarea". Efectul obţinut este de imobilitate, de fixitate a elementelor, pentru a fi mai profund contemplate.
• Alte particularităţi sunt înnoirea metaforei, comparaţia inedită („Împărecheate-n carte se mărită/ Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte"), epitetul rar („seara răzvrătită", „dulcea lui putere", „torcând uşure", „Dumnezeu de piatră", „durerea ... surdă şi amară"), oximoronul („Veninul strâns l-am preschimbat în miere,! Lăsând întreagă dulcea lui putere"). Concluzie
• Din punct de vedere stilistic, se remarcă abundenţa metaforelor, ce justifică încifrarea textului: „din ceas dedus", „calmă creastă", „mântuit azur", „nadir latent", „harfe resfirate", dar şi a inversiunilor şi a epitetelor. • Este de remarcat faptul că aceleaşi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite , ceea ce susţine concizia, încifrarea şi ambiguitatea limbajului poetic. Creaţia marilor poeţi interbelici, care au înnoit lirica noastră la nivelul concepţiei, al limbajului, al imaginarului , irnpunând conceptul modern de poezie. • Eufonia versurilor libere sugerează amplificarea misterului.
