Bolile si daunatorii plantelor de interior GRADINA TA, MEREU VERDE Cele mai frecvente probleme intalnite la plantele de apartament si sfaturi pentru rezolvarea lor deCornelia deCornelia Constantin GRADINA TA, MEREU VERDE Cele mai frecvente probleme intalnite la plantele de apartament si sfaturi pentru rezolvarea rezo lvarea lor Ajunci cand temperatura scade sub 10-15 grade C, gradinarii care si-au decorat balcoanele, terasele si s i gradinile cu c u plante sensibile sensib ile la frig sunt cuprinsi de ingrijorare: unde sa amplaseze plantele, asa incat sa le fie bine? De cele mai multe ori, ele sunt aduse in casa. Dar trebuie sa fim atenti, asa incat o data cu ele sa nu aducem si daunatorii sau bolile in interior. Este mult mai greu sa tratam bolile sau sa indepartam daunatorii in spatii inchise decat afara. Asadar, inainte de operatiunea de adapostire, controlati cu atentie fiecare planta in parte. Daca plantele se s e imbolnavesc atat timp cat sunt s unt in casa, casa , tineti cont de sfaturile care ca re urmeaza. FAINAREA
Este o boala frecventa care se datoreaza lipsei de aerisire a spatiilor in care se gazduiesc plantele. Ea apare la violetele africane, la begonii, la trandafirii pitici atat de iubiti si la alte plante. Boala este dificil de vindecat, dar foarte usor de prevenit. Aerisiti Ae risiti zilnic, macar 10 minute, spatiul sp atiul respectiv respec tiv si plantele plante le dumneavoastra vor fi sanatoase mai multa vreme. In cazul nefericit in care observati un praf alb pe frunzele sau florile unei plante, trebuie neaparat s-o izolati pentru ca fainarea fa inarea se raspandeste ra spandeste rapid. rap id. Puteti chiar sa s a rupeti frunzele fr unzele sau florile flor ile afectate, pentru ca asa limitati raspandirea bolii. Tratamentul consta intr-un amestec de fungicide (ex. Topsin, Dithane) si apa, care se repeta la cateva zile, pana cand fainarea dispare complet. Solutia se pulverizeaza cu grija pe plante si se prepara conform instructiunilor producatorului. PUTREGAIURILE
Putregaiurile Putregaiurile apar, de obicei, din cauza unui dezechilibru de udare. Sunt frecvente putregaiurile la violete si la plantele cu bulbi.In cazul violetelor, posesorii stiu ca ele iubesc umezeala, insa nu sincronizeaza udarile cu temperatura spatiului in care se afla plantele.Putregaiul
poate sa apara la baza plantei sau in acel loc in care frunza atinge marginea ghiveciului. In cazul exemplarelor mature, care au tulpini asemanatoare celor de palmier, putrezirea are loc chiar la baza plantei. De aceea se recomanda plantarea inaltata, asa incat apa sa curga de jur-imprejur, dar nu chiar la baza. In cazul plantelor cu bulbi trebuie stiut ca udarea se face moderat. Bulbii sunt acoperiti de un fel de camasuta si cand aceasta se rupe ei raman neprotejati. Ei incep sa putrezeasca si emana uneori un miros neplacut. Daca sesizati ca bulbii au fost afectati de putregaiuri, scoateti-i din pamant, indepartati toata portiunea putrezita si tratati taietura sau bulbul in intregime cu fungicide. Chiar si asa, s-ar putea sa fie prea tarziu ca sa mai puteti salva ceva, daca pe sectiunea de bulb pastrata nu se afla nici un mugure din care sa poata creste o noua planta. Asadar, udati cu grija! Nu toate plantele in aceeasi zi, ci fiecare planta dupa nevoile ei. PAIANJENII ROSII
Sunt niste daunatori observati abia dupa ce au atacat. Ei inteapa plantele si se hranesc cu sucul extras. Planta arata din ce in ce mai rau, apar urme crem sau maronii ale intepaturilor, dar daunatorul nu este vizibil. El este atat de mic, incat poate fi observat cu ochiul liber numai daca se misca. Cactusii cu tepi rari si trandafirii pitici sunt predispusi la atacuri. In cazul acestora din urma sunt vizibile si plasele fine ale paianjenilor. Ei apar in general in spatii uscate (umiditate relativ scazuta). Si cum iarna aduce cu ea o clima foarte uscata in casele noastre, este aproape sigur ca paianjenii vor ataca la un moment dat. Achizitionati o solutie potrivita in combaterea lor (ex. Mitac) si la primul semn stropiti plantele. Nu uitati sa pastrati umiditatea potrivita la nivelul radacilor plantelor dar si in aer. Apariţia dăunătorilor reflectă adesea condiţiile nu tocmai bune de care beneficiază plantele. Modul şi viteza cu care acţionăm sunt vitale pentru eradicarea lor şi pentru însănătoşirea plantei. Iată o listă cu cei mai comuni dăunători care pot apărea la plantele voastre de apartament!
Nr . Dăunătorul crt
Locul şi organele atacate
Înţeapă şi suge sucul celular. Este polifag. Pe Păianjenul roşu 1. (Tetranychus urticae) frunze apar pete marmorate
Recunoaşterea dăunătorului
Observaţii
Adulţii au corpul piriform şi patru perechi de picioare.
Primul tratament se aplică la semnalarea dăunătorului.Următoarel e se fac din 7 în 7 zile
alternând produsele până la dispariţia acestuia.
Musculiţa albă
Atacă aproape toate speciilede flori, mai puţin pe cele cu frunze ceroase, înţepând şi sugând sucul celular. Este un dăunător polifag.
3.
Păduchii de frunze
În sere, câmp şi apartamente atacă speciile floricole. Înţeapă şi sug sucul celular.
Adulţii au corpul verde sau verdegălbui globulos.
4.
Tripsul tutunului
Înţeapă frunzele şi petalele florilor şi suge sucul celular.
Adulţii au culoare cafenie.
2. (Trialeurodes vaporariorum)
(Myzus persicae)
(Trips tabaci)
Primul tratament se face la semnalarea dăunătorului. Se repetă din 7 în 7 zile. Obişnuit după două tratamente dispare. Tratamentele încep la apariţia dăunătorului şi se repetă în serii de 3 tratamentela 3 zile până la dispariţia dăunătorului.
Nematodul bulbilor
Viermi de culoare albă.
Musca minieră
Roade galerii pe frunzele plantelor atacate.
Adulţii au corp brun- închis. Larvele laterale au păr.
Trăieşte in colonii pe frunzele multor plante de apartament.
Tratamente la apariţia Adulţii au culoarea verde sa dăunătorului. Se repetă din 7 îm 7 zile până la verde- gălbui. dispariţia acestuia.
Roade galerii în bulbii 5. (Ditylenchus dipsaci) plantelor floricole.
6.
Tratament la apariţia Adulţii au dăunătorului şi se repetă culoarea albă şi 1 din 8 în 8 zile până la - 2 mm lungime. dispariţia acestuia
(Liriomiza solani) Păduchele cyclamenului
7. (Neomyzus circumplexus)
Se administrază la suprafaţa substratului de cultură după care se udă. Se fac tratamente la interval de 5-8 zile. Primul tratament se face la dispariţia dăunătorului.
Când apare dăunătorul Trăieşte în colonii pe Adulţii au se fac tratamente din 7 în frunzele si florile multor culoarea verde 7 zile până la dispariţia portulacae) plante de apartament. gălbui. acestuia. Păduchele ţestos al Atacă toate plantele de Adulţii cu corp Tratamente la apariţia 9. lămâiului (Lecanium apartament. Trăieşte in piriform de dăunătorului şi se repetă hesperidum) colonii pe tulpină, culoare din 5 în 5 zile alternând Păduchele 8 . cinerariilor (Myzus
frunze şi ramuri unde este protejat de o carapace maronie.
COMBATEREA
portocalie.
pană la dispariţia acestuia.
BOLILOR PLANTELOR FLORI COLE
Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 11, 2010 | No Comment |
- cloroza (îngălbenirea sau albirea frunzelor), când din solul în care este cultivată planta lipsesc anumite elemente nutritive (azotat, fier, magneziu) sau ca urmare a acţiunii razelor solare prea puternice; - brunificarea frunzelor începând de la vârf şi de la margine spre centru în cazul în care lipseşte fosforul; - formarea de frunze mari, însă cutate (boţite), care se decolorează şi până la urmă se brunifică şi cad şi care denotă lipsa potasiului din sol; - căderea frunzelor, în cazul când planta este ţinută la întuneric, în condiţii de temperatură prea scăzută sau prea ridicată sau în curent. Lipsa luminii poate cauza şi fenomenul de etiolare (alungirea şi decolorarea plantelor). Plantele floricole cultivate în grădină sau apartament sunt afectaţi de numeroase boli. Câteva boli sunt neinfecţioase, adică nu se transmit de la o planti la alta. Majoritatea lor sunt însă infecţioase, adică se pot transmite de la plantele bolnave la cele sănătoase.
BOLILE INFECTIOASE Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 13, 2010 | No Comment |
Acestea sunt provocate de diferiţi agenţi patogeni: virusuri (viroze), bacterii (bacterioze) şi ciuperci (micoze). Virozele sunt boli păgubitoare cauzate de virusuri, agenţi patogeni de dimensiuni foarte mici (vizibili numai la microscopul electronic, prin mărire de câteva zeci de mii de ori). Aceste boli se manifestă prin anumite aspecte anormale ale frunzelor sau ale întregii plante, cum sunt: mozaicarea frunzelor (alternarea petelor de culoare verde închis cu cele de culoare verde deschis), zbârcirea sau răsucirea frunzelor, lăstărirea abundentă (creşterea haotică a lăstarilor). Virozele sunt greu de combătut şi se întâlnesc la trandafiri, crizanteme, dalii, gladiole, regina nopţii, bujori, muşcate, primule, cârciumărese ş.a.
O măsură de prevenire a virozelor constă în cultivarea de plante obţinute numai în culturi sănătoase. Având în vedere că virozele se transmit de la plantele bolnave la cele sănătoase prin diferite insecte sugătoare (mai ales păduchi de frunze), o măsură importantă de luptă o constituie combaterea acestor dăunători. Dintre bolile provocate de bacterii şi ciuperci vom prezenta câteva, mai des întâlnite la cele mai cunoscute plante floricole de grădină sau de apartament.
BOLILE RASADURILOR Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 15, 2010 | No Comment |
Plantele floricole care se înmulţesc prin răsaduri pot fi atacate în această fază de diferite ciuperci din sol care provoacă brunificarea şi înmuierea (putrezirea) bazei tulpinii tinerelor plăntuţe, care pier. Boala se poate întinde în vetre. Deoarece apariţia bolii este favorizată de căldură si umiditatea prea mari, precum şi de lipsa de aerisire şi lumină, imediat ce se observă primele răsaduri atacate, se vor îmbunătăţi aceste condiţii (se întrerupe udatul şi se aeriseşte puternic). Plantele bolnave se smulg şi se distrug, iar locul rămas gol se prăfuieşte cu floare de sulf, ferindu-se plantele sănătoase. Restul răsadurilor se stropesc repetat cu zeamă bordeleză 0,5% sau cu Captan 0,2%. Pătarea frunzelor poate fi provocată de diferiţi agenţi patogeni (ciuperci, bacterii).Deci, sunt mai multe boli care se manifestă prin pătarea frunzelor.Petele pot fi circulare sau colţuroase.De cele mai multe ori au o culoarea brună, cu marginea roşietică, însă pot fi şi albicioase sau chiar negre. Mijloace de combatere: - îndepărtarea frunzelor bolnave sau a plantelor atacate puternic; - stropiri repetate cu zeamă bordeleză în concentraţie de 0,5-0,75% sau cu produse acuprice (Zineb 0,3%, Captan 0,25%). Putregaiul (mucegaiul) cenuşiu este o boală foarte păgubitoare, provocată de ciuperci, care poate afecta atât organele aeriene (în special florile), cât si organele subterane (bulbii). Modul de manifestare este µ următorul: pe suprafaţa organelor atacate se dezvoltă o pâslă deasă, ; cenusiumăslinie. Porţiunile respective se brunifică, se înmoaie şi putrezesc. Boala este favorizată de umiditatea mare şi de aerisirea insuficientă. Sunt atacate atât plantele floricole de grădină cât şi plantele COMBATEREA DAUNATORILOR PLANTELOR
FLORICULE Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 17, 2010 | No Comment |
Dăunătorii părţilor aeriene
Puricii de frunze, denumiţi şi afide, sunt insecte sugătoare mici, diferit colorate (verde, galben, negru), al căror atac se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri (mai ales la vârfuri) şi pe bobocii florali. Aceşti dăunători se pot întâlni la cerceluş, garoafe, asparagus, ciclamen, crizanteme, muşcate, ferigi, hortensii, salvie, lalele, leandru, trandafiri. Plantele atacate prezintă frunzele încreţite, răsucite, decolorate sau chiar uscate. Combaterea păduchilor de frunze se impune şi pentru faptul că ei contribuie la transmiterea unor boli infecţioase (viroze). Insecticidul ce poate fi folosit în acest scop este Carbetox 0,1-0,3%, un produs care are Păduchii lânoşi au corpul acoperit cu o secreţie alb-lânoasă şi se întâlnesc mai ales pe cactuşi, ficus, colocasia, filodendron, palmieri, asparagus, instalându-se în colonii, mai ales pe partea inferioară a frunzelor şi pe ramuri. Organele atacate se îngălbenesc şi se usucă. Combaterea se face ca şi în cazul păduchilor ţestoşi. Musculiţa albă de seră este un dăunător de dimensiuni mici (1-1,5 mm) cu corpul acoperit de o secreţie ceroasă, albă şi cu două perechi de aripi albe. Larvele, precum şi insectele adulte, înţeapă frunzele, provocând ofilirea si căderea lor. Printre plantele atacate de acest dăunător se numără cerceluşul, garoafa, muşcata, salvia, asparagusul, ferigile, condurul doamnei. Pentru combatere, planta respectivă se scoate afară din cameră şi se stropeşte cu Sinoratox sau cu Carbetox 0,3%. însă dezavantajul că miroase neplăcut (deci tratamentul nu trebuie făcut în spaţii închise). în lipsa produselor chimice se poate folosi o zeamă de săpun şi tutun, care se prepară astfel: se înmoaie 40 g frunze uscate de tutun, în cantitatea de 1 1 apă, ţinându-se astfel 1-2 zile. După înmuiere, urmează fierberea timp de 3-4 ore, apoi zeama se strecoară şi se subţiază cu 1,2 1 apă. Separat, se dizolvă 100 g săpun de rufe în 1,2 1 apă. La sfârşit se amestecă cele două soluţii, adăugându-se totodată 100 g spirt denaturat. Stropirea se face seara (în cazul unei plante de ghivechi, cu pompa de muşte), iar în dimineaţa următoare, planta se pulverizează cu apă curată. Păianjenii trăiesc în colonii pe partea inferioară a frunzelor, înţepând şi sugând sucul celular la cactuşi, bujori, dalii, garoafe, gladiole, hortensii, liliac, trandafiri, palmieri. Frunzele atacate se decolorează, se încreţesc pe margini, iar în final se usucă şi cad.
Pentru combatere se fac stropiri cu produse speciale pentru distrugerea păianjenilor (acaricide) sau cu unul din următoarele pesti-cide: sulf dizolvabil 0,4%, Caratan 0,06-0,08%. în lipsa produselor chimice este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor atacate. Păduchii ţestoşi atacă trandafirii, leandrul, ficusul, filodendronul, cactuşii, palmierii, crinul roşu.Denumirea de "ţestoşi" provine de la faptul că dăunătorii adulţi au corpul acoperit cu o carapace chitinoasă (ţeastă), colorată alb-gălbui sau maroniu. Ei sug seva, ceea ce provoacă debilitarea sau chiar uscarea plantei respective. Organele atacate se acoperă cu "roua de miere", o secreţie zaharoasă, datorită căreia planta bolnavă este frecventată de furnici sau se acoperă cu fumagină (un strat de praf negricios ca funinginea). Atacul este favorizat de temperatura ridicată, uscăciunea atmosferică, aerisirea insuficientă şi de depunerea prafului pe frunze. Pentru prevenirea atacului acestor dăunători este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor, iar pentru combatere este necesară pensularea sau stropirea plantelor cu un insecticid (de exemplu Dipterex 0,1%). în lipsa unor astfel de produse se poate folosi zeama de tutun (ca la păduchii de frunze).
PRELUNGIREA DURATEI DE PASTRARE A FLORILOR IN GLASTRA Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 19, 2010 | No Comment |
Prezenţa unui buchet de flori tăiate, aşezate cu gust într-un vas cu apă, pe biroul de lucru, pe masa din sufragerie sau pe orice alt suport, înfrumuseţează mult interiorul contribuind la crearea unei ambiante plăcute. Desigur, dorim ca acestea să-şi păstreze prospeţimea timp cât mai îndelungat şi iată, în continuare, câteva sfaturi utile în această privinţă. Timpul cât florile tăiate îşi păstrează aspectul decorativ depinde de momentul şi felul cum s-a făcut recoltarea lor, precum şi de modul cum sunt păstrate. în ceea ce priveşte alegerea momentului de recoltare, acesta depinde de tipul florilor. Astfel, unele flori se recoltează când sunt bine desfăcute (ochiul boului, crizantemele, dalia, cârciumăresele, margaretele). Altele trebuie tăiate mai înainte şi anume atunci când se deschide prima floare din tija florală (gladiole, crini, zambile, narcise), sau chiar în faza de boboc (stânjenei, maci, bujori, lalele). Tăierea bazei tijei florale se face oblic şi este bine ca această operaţiune să se facă sub apă (când se introduce în vas), mai ales la trandafir, liliac şi dalie. Când se recoltează flori de crin, lalele şi gladiole, trebuie avut grijă să rămână pe fiecare plantă 3-4 frunze, care vor hrăni bulbii care se formează în sol. Deci, să ne gândim şi la producţia viitoare de flori.
în legătură cu păstrarea florilor tăiate, este necesar să se cunoască faptul că acestea pot dura mai mult, dacă apa se împrospătează zilnic. La florile cu tija lemnoasă (liliac, trandafiri, crizanteme, bujori) e bine ca aceasta să se despice puţin la bază, pe o lungime de 2-4 cm, pentru a uşura pătrunderea apei în tijă. Frunzele de pe porţiunea de tijă care se introduce în apă se îndepărtează. Florile din a căror tijă se scurge un suc lăptos (latex) se ţin cii baza timp de câteva secunde în apă clocotită, iar în cazul crinilor roşii, crinilor de iarnă şi narciselor, pentru împiedicarea pierderii sevei, se introduce baza tijelor în apă fierbinte (50°) timp de câteva secunde. Cât priveşte temperatura apei în care se păstrează florile, ea trebuie să fie mai scăzută pentru plantele ce înfloresc primăvara devreme (ghiocei, viorele, primule, lăcrămioare, lalele, narcise) şi mai ridicată (egală cu temperatura camerei) pentru florile de vară sau cele provenite din culturi de seră. Tot în legătură cu temperatura apei în care se păstrează, este bine de ştiut că florile ofilite îşi revin mai repede în apă călduţă decât în apă rece. Pentru prelungirea păstrării florilor tăiate se pot folosi şi diferite substanţe chimice care se introduc în apă, de exemplu, câteva picături de acid boric în concentraţie de 10 la sută sau aspirină (o jumătate de tabletă la 3 1 apă). Pentru ca apa să nu se altereze repede se poate introduce puţină sare de bucătărie (80 g de sare la 1 1 apă) sau câteva picături de oţet. Unele flori îşi prelungesc durata de păstrare atunci când sunt ţinute în apă uşor îndulcită. Cantitatea de zahăr, care se adaugă în apă, depinde de felul florii: pentru trandafiri şi gladiole, 70 g zahăr la un litru de apă, iar pentru garoafe şi crizanteme, 150 g zahăr la un litru de apă. Florile crinului se pot păstra mai mult timp dacă, după deschiderea petalelor, se îndepărtează anterele (vârful galben al staminelor). în acest fel nu se mai face polenizarea şi deci floarea îşi păstrează prospeţimea mai mult timp. De asemenea, petalele albe rămân curate, nu se mai îngălbenesc din cauza polenului.Un ultim amănunt în legătură cu păstrarea florilor tăiate: durata de păstrare poate fi influenţată şi de modul în care sunt asociate ele în glastră. Iată două exemple: - garoafele asociate cu gura leului se păstrează mai puţin timp ca flori tăiate; - câteva rămurele de iasomie asociate lăcrămioarelor prelungesc durata de păstrare a acestora, iar câteva rămurele de chiparos măresc durata de păstrare a lalelelor.