2. PROIECTAREA UNIT
ĂŢII SERVICE AUTO
2.1. Dimensionarea unei unităţi service auto
Proiectarea unei sta ţii auto-service are întotdeauna ca element de plecare parcul de autovehicule ce urmeaz ă a fi deservit.Pe baza acestui element se determin ă capacitatea unit ăţii autoservice ce urmeaz ă a fi realizată. De aceea, aprecierea parcului sau altfel spus a clientelei poten ţiale trebuie f ăcută cu atenţie pentru a avea o eficien ţa economică cât mai bună, în sensul evit ării supradimensionării unităţii sau realizării unei unităţi cu capacit ăţi reduse în raport cu cererea de servicii pe pia ţă la ora inaugur ării autoservice-ului.La estimarea parcului disponibil se ţine cont de următoarele aspecte: numărul autovehiculelor înmatriculate în zon ă; creşterea în medie pe an a num ărului de autovehicule în zona construirii unit ăţii; specificul zonei (turistică, intens tranzitat ă e.t.c. ); oferta de sevicii auto existent ă în zonă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, având în vedere c ă prin realizarea unei unit ăţi moderne, la standarde calitative ridicate se poate atrage în mod eficient clientela. Capacitatea unit ăţii se determină pe baza necesarului de ore / an – autovehicul, necesar exprimat pe baza unor date statistice privitoare la frecven ţa lucr ărilor (ocazii / an ) şi la durata medie a lucr ărilor. Pe baza capacit ăţii în ore/ an determint ă se determină numărul de posturi, num ărul de angajaţi, de aici rezultând în continuare necesarul de spa ţiu şi utilaj. Concluzionând, la realizarea proiectului pentru o unitate auto-service trebuiesc parcurse următoarele faze: 1. estimarea parcului parcului disponibil pe pe baza datelor datelor de la poliţia locală şi Registrul Auto Român şi a intesităţii traficului de tranzit. 2. determinarea necesarului necesarului de ore/ an pe baza datelor statistice de tipul celor din tabelul: 1.1 ; se alege, func ţie de capacitatea determinat ă tipul de staţie service (tip foarte mic, mic, mijlocie, mare) 3. determinarea numărului de posturi de lucru specifice diverselor opera ţii (pe baza acelora şi date din tabelul: tabelul: 1.1 funcţie de numărul de schimburi 4. determinarea suprafeţelor necesare şi organizarea (amplasarea ) posturilor şi halelor ( atelierelor )
5. determinarea necesarului de personal personal (func ţie de necesarul de ore/an, timpul disponibil al unui muncitor pe an şi numărul de schimburi ) şi repartizarea pe posturi.
Tipuri de unităţi service Staţiile service difer ă între ele sub aspectul lucr ărilor prestate (a gamei de lucr ări
pe care le pot presta) şi sub aspectul capacit ăţii de producţie (în ore/an). În funcţie de mărimea şi destinaţia lor, s-au dezvoltat diferite tipuri de auto-service structurate astfel: auto-service-uri foarte mici, mici, mijlocii şi mari, fiecare cu caracteristicile lor. Atelierul auto-service de tip mic este destinat efectu ării lucr ării de întreţinere cu
frecvenţa cea mai mare şi pentru înlăturarea defecţiunilor minore. Se construieşte cu un număr pănă la 5 posturi de lucru. Lucr ările ce
se pot efectua în aceste staţii sunt: spălarea autovehiculului,
schimburile de ulei, gres ări, efectuarea unor verificări simple, reparaţii minore. Capacitatea de lucru a acestor unit ăţi este de 6.000-30.000 ore/an, în func ţie de numărul posturilor şi numărul schimburilor adoptate. A şezarea atelierului (se recomand ă) se face lângă arterele principale ce str ăbat localităţile, autostr ăzi sau în jurul staţiunilor balneo-climaterice. Auto-serviceul de tip mic poate efectua: sp ălarea autovehicului, schimbarea uleiului, ungere, diagnosticare, reglaje, repara ţii, vânzări de piese de schimb şi articole de întreţinere a autovehicolelor. Aceste unit ăţi se construiesc cu 6-10 posturi de lucru din care cel puţin 3 posturi sunt destinate lucr ărilor de întreţinere, iar la celelalte se execut ă lucr ări de reparaţii, verificări, reglaje. Capacitatea de lucru a acestor service-uri se situiaz ă la 3.000-60.000 ore/an. Sunt destinate localităţilor mici sau nodurilor de trafic rutier.
Fig.1.
Autoservice-urile mijlocii sunt destinate localit ăţilor mai mari şi zonelor cu circulaţie intensă. Aceste ateliere dispun de 11-25 posturi de lucru. Din aceste posturi, de obicei 6 sunt destinate pentru lucr ările de întreţinere a autovehiculului, iar celelalte sunt destinate verific ărilor, reglajelor şi reparaţiilor. Autoservice-urile mijlocii sunt destinate pentru toate lucr ările de întreţinere şi reparaţii ale autoturismelor, autoutilitarelor cu capacitate mic ă de transport (1t) si microbuzelor: spălare vehicul, schimbare ulei, ungere, protec ţie împotriva coroziunii, vânzarea pieselor de schimb şi articolelor de întreţinere, diagnosticare, verificări în perioada de garan ţie, revizii tehnice periodice (inspec ţii), reparaţii, schimbarea pieselor principale, tinichigerie, vopsitorie. Capacitatea de lucru a service-urilor mari este de 60.000-100.000 de ore/an cu o capacitate de 35-75 persoane, în func ţie de numărul posturilor şi numărul schimburilor.
Fig.2.
Autoservice-urile mari au mai mult de 25 de posturi şi sunt construite în raza oraşelor mari cu grad ridicat de motorizare. În aceste unit ăţi sunt prestate toate lucr ările menţionate anterior.
Fig.3.
Determinarea suprafe ţei postului de lucru general
Se vor determina dimensiunile unui post de lucru general, care s ă r ăspundă cerinţelor lucr ărilor de întreţinere şi reparaţii precum şi lucr ărilor operaţiilor de diagnosticare, având la baz ă idea de „spa ţiu aerisit” caracteristică unui service modern.Astfel, plecând de la clasificarea autovehiculelor func ţie de gabarit, şi de la rezultatele studiului de nivel întocmit pentru proiectarea standului de diagnosticare a sistemului de direcţie în ceea ce priveşte dimensiunile de gabarit ale autoturismelor, se admit ca dimensiuni de gabarit maxime 5 X 1,9 [m] (lungime X l ăţime).
Fig.4.
Disţanta dintre automobil şi perete sau o instala ţie tehnologică fixă este prevăzută la a = 1 m pe care o consider ăm suficientă. În partea din spate a postului de lucru se prevede un spa ţiu b= 3m pentru acces spre toate utilităţile serviceului. În păr ţile laterale, distanţa dintre două automobile este 2m. Pentru a ţine cont de asigurarea posibilit ăţii efectuării de lucr ări în par ţile laterale a două autovehicule al ăturate şi de posibilitatea echip ării postului cu un elevator, se adopt ă o valoare majorat ă c = 2 m.
În partea din faţă, accesul f ăcându – se individual pentru fiecare post, este prevăzută o distanţă de 0.30 m pentru a beneficia de spa ţiu suficient şi după închiderea uşii, distanţă notată cu ‘d’. Deci
(fig. 4 )
Lăţimea postului va fi : lp = l + c = 1,9 + 2 = 3,9 m Se adoptă: lp= 4 m Lungimea postului va fi: Lp = L + 2 · a + d = 5 + 2 · 1 +0.30 =7.30 m Unde: l – lăţimea maximă acceptată pentru autoturism L – lungimea maximă acceptată pentru autoturism Suprafaţa postului de lucru: Sp = Lp · lp = 7.30 · 4 = 29.2 m2; Acest post de lucru este specific oric ărui tip de lucr ări de întreţinere şi reparaţii. Prin
dotarea cu o macara mobilă se poate demonta motorul. Test ările mobile
computerizate permit utilizarea ca post de diagnosticare a motorului. O parte din posturi, respectiv toate posturile din atelierul de mecanic ă, vor fi dotate cu elevatoare pentru lucr ările la partea inferioar ă a automobilului, aceste lucr ări fiind mai dificile şi mai numeroase, volumul lor fiind aproape jumătate din volumul lucr ărilor. La proiectarea service-ului, func ţie de parcul de automobile ce urmeaz ă a fi deservit şi frecvenţa diferitelor tipuri de lucr ări şi durata acestora se calculeaz ă numărul de posturi necesare pentru diverse tipuri de lucr ări. Cu numărul de posturi determinat pentru lucr ări de întreţinere
şi reparaţii,
dignosticare şi revizii, se trece la organizarea halei atelierului de mecanic ă conform planului de sectorizare în cadrul c ăreia se exemplifică şi sectorizarea showroom – ului . În felul acesta, se poate determina preliminar spaţiul necesar pentru atelierul de mecanic ă şi utilităţile necesare acestuia (magazie piese, spa ţiu pentru departamentul tehnic,vestiare etc.).
Fig.5.
l0 = Np · LP + 2 · gp + b ; L0 = Np · lP + U + 2 · gp ; Unde: NP – numărul de posturi lP – lăţimea postului LP – lungimea postului gP – grosimea pere ţilor U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi Suprafaţa necesar ă: S0 = L0 · l0 ; Suprafaţa alocată postului de spălare
Pentru staţia de spălare se alocă o incintă separată, identică cu cea pentru standul de direcţie, spaţiu considerat suficient pentru staţia de spălare. Amplasarea incintelor de sp ălare se face ca în schiţa din figura de jos, urm ărinduse obţinerea unei amplas ări (organizări generale) judicioase.
Fig.6.
Lungimea atelierului de sp ălare şi a standului de direc ţie, Las Las = Nps · Lps +U Lăţimea atelierului de spălare şi a standului de direc ţie, las las=Nps ·lps +b + ldir. Lps – lungimea postului de sp ălare lps – lăţimea postului de sp ălare Nps – numărul posturilor de spălare. U – distanţa dintre post şi pereţii laterali Având în vedere faptul c ă operaţia de spălare necesită un spaţiu mai mare se adopt ă : lps = 5 m; lungimea postului de sp ălare r ămâne aceeaşi şi anume : Lps = 7,30 m Suprafaţa postului pentru tinichigerie-vopsitorie
Ca şi în paragraful destinat determin ării suprafeţei unui post de lucru general, pentru determinarea suprafe ţei necesare a postului pentru lucr ări de tinichigerievopsitorie se pleacă de la dimensiunile de gabarit ale automobilului. Se admit aceleaşi dimensiuni de gabarit: (5,0 X 1,9) m. Postul pentru acest gen de lucr ări necesită deasemenea o suprafa ţă largă din următoarele motive: necesitatea unei bune ventila ţii (aerisiri), deoarece se lucreaz ă cu
materiale nocive (grunduri, chituri, vapori de diluant, praful rezultat la şlefuirea suprafeţelor chituite; necesitatea unui spa ţiu lateral suficient datorit ă lucr ărilor frecvente la păr ţile laterale ale autovehiculului (schimbarea sau repararea aripilor sau u şilor). În cazul de faţă, prin conceperea service-ului auto cu hale individuale pentru fiecare atelier în parte adopt ăm un spaţiu cât mai aerisit cu următoarele valori pentru cotele: a şi c : a = 1,5 m ; c = 2,5 m. Rezultă astfel: lungimea postului pentru lucr ări de tinichigerie-vopsitorie Ltv = 8 m; lăţimea postului pentru lucr ări de tinichigerie-vopsitorie ltv = 4,5 m. Suprafaţa postului: Sptv = Ltv · ltv = 8 · 4,5 = 36 m2; Această suprafaţă se atribuie în proiect şi pentru incinta de uscare (cuptor pentru uscare), cu care, opţional poate fi dotat atelierul (func ţie de mărimea acestuia). Lungimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie: Latv = Nptv · ltv + gp +U Nptv – numărul posturilor pentru lucr ări de tinichigerie-vopsitorie. gp – grosimea pereţilor U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi Lăţimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie: latv = Nptv · Ltv + b + Lm.p. Lm.p. – lungimea magaziei de piese * Obs: pentru hala de vopsitorie-tinchigerie, spa ţiul nu poate lipsi sau fi folosit ca spaţiu suplimentar, accesul în hal ă f ăcându-se prin uşi plasate în faţa posturilor.
2.1.1. Calculul principalilor parametri ai unei staţii service Se vor prezenta etapele de calcul şi relaţiile generalizate pentru determinarea
rapidă (orientativă) a principalelor caracteristici ale unei sta ţii service (suprafaţa necesar ă, numărul de posturi, num ărul de muncitori) care s ă fie capabilă să deservească un anumit parc de autovehicule. Pe baza rezultatelor obţinute se poate întocmi un calcul economic preliminar. Estimarea necesarului de între ţinere şi reparaţii (T) Determinarea necesarului de între ţinere şi reparaţii Estimarea parcului disponibil
Estimarea necesarului de între ţinere
şi reparaţii are la bază numărul
autovehiculelor ce urmeaz ă a fi deservite (parcul disponibil). Estimarea parcului disponibil (P1) se face pe baza unui studiu ce va analiza urmatoarele aspecte: •
numărul de autovehicule înmatriculate în zona;
•
posibilităţile de creştere a numărului de autovehicule în zon ă;
•
valorile de trafic ( tranzit) şi specificul turistic al zonei;
•
oferta de întreţinere şi reparaţii deja existente în zon ă, sub două aspecte: cantitativ (ore/an) şi calitativ.
Se face funcţie de frecvenţa medie a diferitelor lucr ări la un autovehicul, şi de durată medie a lucr ării respective. Frecvenţa medie a unei lucr ări şi durata medie de execuţie se determină static. Cu aceste date se întocme şte un tabel de tipul celui următor. Tabelul 1 Denumirea lucr ării
Durata medie
Frecvenţa
(ore lucrare)
lucr ării(ora,zi,an)
simbol
valoare
simbol
valoare
Spălarea şi uscarea caroseriei
tsc
0,1
fsc
18
Spălarea păr ţii de sub autovehicul
tss
0,2
fss
2
Protecţie anticorozivă
tpc
0,5
fpc
0,5
Diagnosticare
td
0,2...0,4
fd
2
Lucr ări legate de ungere
tu
0,5
fu
1,4
Verificări periodice
tvp
2,5...10
fvp
1
Inspecţie tehnică periodică
tRT
0,6
fRT
0,5
Reparaţii
tR
3...6
fR
2...3
Schimb piese principale motor
tM
8
fM
0,15
Schimb piese principale transmisie
tT
4
fT
0,1
Schimb piese principale punte fa ţă
tPF
5
fPF
0,1
Schimb piese principale punte spate
tPS
4
fPS
0,1
Schimb piese princ. mec. de direc ţie
tMD
2
fMD
0,1
Tinichigerie-vopsitorie
tTV
24
fTV
0,1...0,4
Alegerea tipului de unitate service Funcţie de capacitatea în ore/an se disting urm ătoarele tipuri de staţie service: - 6.000-30.000 ore/an;
(1-5 posturi de lucru) – service de tip foarte mic;
- 30.000-60.000 ore/an;
(6-10 posturi de lucru) – service de tip mic;
- 60.000-100.000 ore/an; (11-25 posturi de lucru) – service de tip mijlociu; - peste 100.000 ore/an; (peste 25 posturi de lucru) – service de tip mare. 2.2. Determinarea numărului de posturi necesare
Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare sau un grup de lucr ări specifice se determină astfel: N pi =
p ⋅ t i ⋅ f i z ⋅ ns ⋅ T ⋅ α ⋅ m
Unde: z – numărul zilelor lucr ătoare pe an z = zc – zn – zR = 365 – 104 – 4 = 257 zc – zile calendaristice zn – zile nelucr ătoare zR – zile pentru repara ţii p – procent pentru întreruperi planificate Ns – numărul schimburilor T – durata schimbului - coeficient de îndeplinire a normelor
m – numărul de muncitori pe post ti – durata medie a lucr ării (i) (tabelul 1) fi – frecvenţa medie a lucr ării (i) (tabelul 1) Numărul posturilor pentru sp ălarea autovehiculului
Nps =
P ⋅ (t sc ⋅ f sc + t ss ⋅ f ss ) Z ⋅ ns ⋅ T s ⋅ α ⋅ m
=
P ⋅ (0,1 ⋅18 + 0,2 ⋅ 2)
= 6 ⋅10 − 4 ⋅ P
257 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,9 ⋅1
În acest „algoritm” de proiectare se adopt ă Nps = 1, indiferent de tipul service-ului. Pentru service-urile de tip mare, în func ţie de necesit ăţi se pot adopta dou ă posturi de spălare. Posturi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie
Pentru toate tipurile de unit ăţi, exceptând cele de tip foarte mic, num ărul posturilor pentru standul de diagnosticare a sistemului de direc ţie se adoptă Npd = 1. Posturi pentru diagnosticare şi verificări periodice
Numărul posturilor pentru diagnosticare şi verificări periodice se determină astfel:
N pd =
P ⋅ ( f d ⋅ t d + t vp ⋅ f vp ) Z ⋅ ns ⋅ T s ⋅ α ⋅ m
=
P ⋅ ( 2 ⋅ 0,3 + 5 ⋅1) 245 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,7 ⋅ 2
= 10 −3 ⋅ P
Deci Npd = 10-3· P; fd; td; tvp; fvp – vezi tabelul 1 Tabelul 2 P
< 1500
1500-2500
2500-3500
3500-4500
4500-5500
Npd
1 ... 2
2 ... 3
3 ... 4
4 ... 5
5 ... 6
Numărul posturilor pentru între ţinere, reparaţii curente şi capitale
NpiR – se determină direct din tabelul 3 Tabelul 3 P
NpiR
P
NpiR
P
NpiR
<500
1
1900 – 2450
6 ... 7
3600 - 3950
11 ... 12
500 – 850
2 ... 3
2450 – 2600
7 ... 8
3950 - 4300
12 ... 13
850 – 1200
3 ... 4
2600 – 2900
8 ... 9
4300 - 4650
13 .... 14
1200 – 1550
4 ... 5
2900 – 3250
9 ... 10
4650 - 5000
14 ... 15
1550 – 1900
5 ... 6
3250 – 3600
10 ... 11
5000 - 5300
15 ... 16
Numărul posturilor pentru inspecţie tehnică N pit =
P ⋅ (t it ⋅ f it ) Z ⋅ ns ⋅ T s ⋅ α ⋅ m
=
P ⋅ (0,6 ⋅ 0,5) 245 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,7 ⋅ 2
= 0,5 ⋅10 −3 ⋅ P
Numărul posturilor pentru tinichigerie vopsitorie
Pentru determinarea NPTV se utilizeaz ă tabelul 4 Tabelul 4 P
NPTV
P
NPTV
< 760
1 ... 2
2800 - 3300
6 ... 7
760 - 1260
2 ... 3
3300 - 3800
7 ... 8
1260 - 1760
3 ... 4
3800 - 4300
8 ... 9
1760 – 2280
4 ... 5
4300 - 4800
9 ... 10
2280 - 2800
5 ... 6
4800 - 5300
10 ... 11
Din aceste posturi, op ţional unul se poate aloca pentru incinta de uscare rapid ă, sau se adopt ă un post în plus. Alte posturi, Npx
Numărul total de posturi de lucru care se vor determina pe baza relatiilor stabilite în paragrafele anterioare, dimensiunile halelor unităţii service, va ţine seama şi de dotările suplimentare opţionale: maşina de rectificat, strung, maşina de găurit, polizor, prese, stand pentru pompe de injec ţie, incinta pentru sp ălarea preselor. Având în vedere c ă este puţin probabil să se lucreze la toate aceste posturi simultan, se consider ă că se poate face una din urm ătoarele grupări (repartiţii) pe postul „bloc” ale cărui dimensiuni au fost stabilite anterior si anume: 4 x 7,30 m2: polizor, maşina de găurit, strung, presa maşina de rectificat, incinta pentru sp ălare, stand pompe injec ţie. 2.3. Dimensiunile halelor
L0 =Np · lp + 2 · gp ; Las = N · lps + U; Latv = Nptv · ltv + gp +U l0 = Np · Lp + 2 · gp + b las = Nps · Lps + b + Ldir.
latv = Nptv · Ltv + b + Lm.p Lungimea totala (vezi nota ţiile de la pagina 7): Lt = L0 + Las + Latv + Ls Latimea totala: lt = l0 + las + latv + ls unde:
Ls – lungimea showroom- ului ls – lăţimea showroom- ului
Concluzie
1. În concluzie se parcurg etapele: 2. Se determină parcul de autovehicule P, disponibil; 3. Necesarul de ore de muncă: Tm = 28 · P (ore/an) 4. Funcţie de Tm se alege tipul service-ului şi (preliminar) schema de organizare a halelor principale 5. Se determină numărul de posturi necesare: 6. Np = Npd + NpiR + NiT + Npx 7. Se adoptă câte un post pentru spalare, respectiv stand de diagnosticare a direcţiei. 8. Se determină dimensiunile halelor, pe baza c ărora se poate face un calcul economic preliminar (al construc ţiei). 2.4. Dimensionarea magaziilor
Calculul suprafeţei totale Sm pentru magazii se face aproximativ pe baza indicilor de suprafaţă specifică pentru un autoturism, în metri p ătraţi cu urmatoarea relaţie: Sm = N · sm ; [m2] unde:
- N - numărul de autovehicule pentru care trebuie asigurat ă rezerva
de piese şi / sau lubrifianţi; - sm - suprafaţa specifică materialului de depozitat pentru un autovehicul; sm este dat în tabelul 5. Tabelul 5 Tipul pieselor (materialelor) depozitate
- agregate şi piese de schimb
sm
1,2 ... 1,3
- anvelope
0,25 ... 0,35
- uleiuri şi unsori
0,3 ... 0,6
2.5. Calculul încălzirii atelierului
Încălzirea se face cu instala ţii de încălzire centrală cu apă fierbinte. Ca agent termic se utilizează apa supraîncălzită la 150°C. Parametrii aerului sunt da ţi în tabelul 6. Tabelul 6
Destinaţia încăperii
temperatura [°C]
Spălare
15°C
Hala principală
18°C
La calculul încălzirii halelor trebuie să se ţina cont în afar ă de pierderile de caldur ă prin pereţi şi de pierderile de căldura pentru încălzirea autovehiculelor reci ce intr ă în atelier, şi de încălzirea aerului rece ce pătrunde odată cu intrarea autoturismului. Cantitatea maximă de căldur ă necesar ă încălzirii autovehiculului rece: Qa =
∑m⋅c
m
⋅ Δt − ∑ m1 ⋅ cm1 ⋅ Δt 1 [Kcal/h]
unde: m, m1 - masele păr ţilor de autovehicul cu temperatura cea mai mic ă sau respectiv, cea mai mare, decât temperatura halei in Kg; c - căldura specifică: c = 0,1 pentru p ăr ţi metalice; c = 0,5 pentru alte materiale; Δt, Δt1 - diferenţele de temperatur ă dintre par ţile reci, respectiv calde şi
temperatura din hală. Temperatura medie a: •
motorului încălzit şi a apei din radiator se adopt ă: tm = 50°C;
•
par ţilor reci se adoptă cu 10°C peste temperatura de calcul a aerului exterior Durata încălzirii se adoptă 1 ora pentru autoturisme, 2 ore pentru
autocamioane şi autobuze din care 70% se absoarbe în prima or ă, 3 ore pentru motoarelor de autocamioane şi autobuze. Răcirea încăperii ca urmare a deschiderii uşilor, atinge valoarea maxim ă la ieşirea şi intrarea autovehiculului. Cantitatea de căldur ă necesar ă încălzirii aerului rece p ătruns: ; [Kcal/h]; Qu = 0,24 ⋅ ma ⋅ (t i − t e ) ⋅
τ 60
unde: ma
- masa aerului rece p ătruns în hală, [Kg/h];
ti, te
- temperatura interioar ă, exterioar ă [oC];
τ
- durata menţinerii uşi deschise în minute într-o ora.
Cantitatea de aer rece p ătrunsă depinde de direc ţia şi viteza vântului, ti, te şi dimensiunile uşii:
Cantitatea de căldur ă ce se pierde prin conduc ţie şi convecţie prin pereţi se poate calcula cu expresia: Q p = λ t ⋅ S h ⋅ (t i − t e )
[Kcal/h]; unde: λt - coeficient total de transfer al căldurii prin pereţi; λt - (1,3 ... 1,7) [Kcal/m2·h·grad];
Sh - suprafaţa totală de schimb de căldur ă; Cantitatea de caldur ă totală necesar ă: Qt = Qat + Qu + Qp Consumul orar de combustibil pentru înc ălzire:
Gc =
Qt
η inst ⋅ Qi
[Kg/h];
unde: ηinst - randamentul instalatiei; ( ηinst = 0,96);
Qi - puterea calorica inferioar ă; 2.6. Calculul ventilaţiei aerului
Destinatia principală a instalaţiei de ventilaţie este de a evacua gazele rezultate în urma manevr ării autovehiculelor in hale. Compozitia gazelor de evacuare depinde de sortimentul de combustibil utilizat de starea tehnica a motorului si de regimul de funcţionare. Din componentele gazelor de evacuare cele mai periculoase pentru sanatatea oamenilor sunt: monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile nearse pentru m.a.s.- uri, iar pentru m.a.c.-uri monoxidul de carbon, oxizii de azot,
aldehidele şi
particulele. Limitele admisibile pentru concentratia gazelor nocive in incaperi, sunt:
- monoxid de carbon: 0,03 g/m3 - oxizii de azot: 5 g/m3 - aldehide: 30 g/m3 La o activitate intr-o atmosfera poluata, mai putin de 1-2 ore, concentratia admisa a monoxidului de carbon poate atinge 0,05 mg/h, iar durata activit ăţii mai putin de 1/2 h, pana la 0,1 mg/h. In statia proiectata se vor prevedea exhaustoare la fiecare post de lucru, emisiile poluante fiind doar rezultatul manevrarii autovehiculelor pe posturi. Consumul de combustibili C al unui motor cu carburator, la o viteza de deplasare a automobilului in atelier cu o viteza de 5-6 Km/h, se calculeaza cu expresia: C = (0,6 ... 0,8) · Vt [Kg/h]; unde: Vt - cilindreea totala a motorului [dm3] Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu aprindere prin scânteie este: Gca = 15 ⋅ C ⋅
Ga
⋅
τ
1000 60
[Kg/h];
unde: Ga - continutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %; τ - timpul de funcţionare a motorului, [min];
Timpul τ se determina considerand aproximativ: 1 min pentru intrare si asezare pe post; 1 min pentru iesire; 0.5 min pentru fiecare 10 m parcursi; 2 min pentru incalzirea motorului. Cantitatea de CO, NOx evacuata de motorul cu aprindere prin comprimare in 4 timpi pentru fiecare componenta in parte se stabileste cu relatia:
GCO ( NO X CH ) = (160 + 13,5 ⋅ V t ) ⋅
Gu ⋅ τ 100 ⋅ 60
pentru intrarea autovehiculului in hala si asezarea pe post.
Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive se calculeaza cu relatia: pentru m.a.s. 10 ⋅ GCO 6
Gaer =
GaCO − GasCO
[m3/h];
pentru m.a.c. 6
Gaer =
10 GCO
GaCO − GasCO
6
+
10 G NOx
GaNOx − GasNOx
6
+
10 GHC
GaCH − GasCH
unde: GaCO, GaNOx, GaCH - concentratii admisibile; GasCO, GasNOx, GasCH - concentratii in zona de aspiratie; Debitul aerului la canalele de ventila ţie trebuie să fie de 200… 250 m 3/h (la o distanţă de 1m de locul de munc ă), viteza de 2… 2,5 m/s, unghiul de 45 o faţă de planul orizontal, temperatura aerului între 16 şi 25 oC. 2.7. Organizarea posturilor
- posturile halei principale; sunt necesare: - Npd - posturi de diagnosticare; - Npit - post inspectie tehnica; - Npir - posturi pentru lucrari de intretinere si reparatii; - Npx - alte posturi; Posturile de diagnosticare se organizeaza astfel: postul de lucru nr.1, se echipeaz ă cu tester mobil computerizat, raft cu scule si dispozitive de diagnosticare tester echipat cu pneumometre; postul de lucru nr.2 se echipeaz ă cu stand pentru verificarea si reglarea sistemului de directie; postul de lucru nr.3 se echipeaz ă cu elevator si tester mobil computerizat; acest post se va putea utiliza si pentru inspectii tehnice…. Postul pentru inspectie tehnica va fi dotat conform RNTR Posturile de intretinere vor fi echipate cu elevatoare in principal si bancuri de lucru;
şi cu macarale mobile, dispozitiv pentru extragerea uleiului din carter, etc.
Alte posturi: vor fi echipate cu polizor, masina de gaurit, masina de rectificat, strung de atelier, masina de echilibrat, ma şină de echilibrat roţi ,presa pentru uz general, incinta de spalare. Pe postul de rezerva se poate instala un stand pentru verificarea pompelor de injectie. Atelierul se poate echipa cu o instalatie centralizata de aer comprimat, cu racorduri la fiecare post de lucru. 2.8. Calculul parcarilor
Suprafata necesara pentru parcarea unui singur automobil: ⎛ ⎝
S a = ⎜ L + x +
D ⎞
⎟ ⋅ (l + y )
2 ⎠
[m2] ;
unde: L,l - dimensiunile de gabarit ale automobilului; x,y - distantele de siguranta [m] ; D - latimea culuarului de trecere. Distanta de siguranta între automobile stationate alaturat (y) pentru automobile pana la 5 metri lungime, la intrarea cu fata este y = 1 m. Distanta de siguranta intre automobilele stationate pe posturi infundate si cele ce se deplaseaza este x = 0,3 m Valoarea minima a latimii culoarului de trecere este D = 6 m. In cazul parcarii laterale cu autovehiculele stationate unul dupa altul, distanta intre autovehicule z = 0,5 [m] Suprafaţa totală de parcare se determin ă prin înmulţirea Sa cu numărul de autovehicule care pot fi parcate zilnic.
