FOAIA
9 IANUARIE 2009
Într-o searã, în grãdina de zarzavaturi a bunicilor, s-a încins o ceartã mare. Ceapa verde ºi usturoiul s-au luat la harþã cu salata ºi spanacul, iar gulia, ardeiul, roºia, conopida ºi varza, care erau niºte tinere rãsaduri, s-au trezit amestecate în gâlceavã fãrã voia lor. Morcovul, pãtrunjelul, þelina ºi cartoful ºi-au vârât nasurile în pãmânt ºi au tãcut chitic pentru cã lor nu le plãceau astfel de discuþii. Numai fasolea s-a ridicat iute pe par pentru ca sã vadã ºi sã audã cât mai bine. – Sunteþi niºte zbârcite, striga plinã de nãduf Ceapa verde. Vã legaþi de mine ºi de bunul meu vecin Usturoiul cã avem un miros neplãcut, dar uitaþi cã ºi voi aveþi defectele voastre. – ªi care ar fi acestea? întrebã Salata. – Ha,ha,ha! Râse Usturoiul. Te faci cã nu ºtiþi?! Nu spunea ieri bunica despre tine cã eºti amarã ºi despre Spanac cã a îmbãtrânit? – Gustul meu amãrui este foarte sãnãtos, îi rãspunse jignitã Salata. – Iar eu, chiar dacã sunt cam trecut sunt la fel de sãnãtos pentru cei care mã consumã zise ºi Spanacul. – Lasã-l frate! Strigã Ceapa. În curând vor pleca de lângã noi. ªtii bine cã ei au o viaþã foarte scurtã. – Cãpãþânoºilor! Zise Spanacul.
româneascã
POVESTEA SÃPTÃMÂNII Lucia Muntean
Cearta legumelor – Nu e frumos sã vor- încã sã vã respectaþi una biþi aºa unii cu alþii, se bagã pe alta pentru cã nu ºtiþi în vorbã Gulia. Dacã v-ar cât de importante suntem auzi cineva ar spune cã noi legumele pentru viaþa sunteþi niºte legume fãrã oamenilor care ne seamãminte! nã ºi ne îngrijesc. Dacã – Pe tine cine te-a invi- v-ar auzi copiii sunt sigutat sã vorbeºti? se rãsti la rã cã nu v-ar mai aprecia ea Ceapa. atât de mult. Ardeiul sãri ºi el ca fript: – Care a fost lecþia pe Cum adicã? Dacã sun- care am învãþat-o ieri? a tem niºte tinere rãsaduri nu mai întrebat Ridichea. putem sã ne spunem pã– Ieri am învãþat despre rerea? Îmi pare rãu, sura- anotimpuri, zise încetiºor to! Gulia. – Are dreptate Ardeiul, – Bine, zise Ridichea. Azi zise ºi Roºia care era tot vom învãþa despre ce înun rãsad. Dacã sunteþi mai seamnã legumele pentru mari, purtaþi-vã cum se sãnãtate. ªi ca sã le treacã cuvine! pofta de harþã celor patru – Noi nu primim lecþii de împricinate vom învãþa o la niºte pricãjite de rãsa- poezie despre ele. ªi Rididuri. chea începu sã citeascã: – Lecþii? Tresãri din „Legumele toate, toate, toate / somn Ridichea. Ia te uitã, Sunt izvor de sãnãtate. / am aþipit ºi am uitat de lec- Consumate zi de zi / De þia de searã. Sã nu adoar- pãrinþi ºi de copii, / Ele sunt mã nimeni pânã nu învã- pentru oricine. / O sursã de þãm o poezie. vitamine. / Fiecare-n felul ei – Da, da! Mai bine învã- / Îi aj ut utãã cu te teme mei:i: / þãm ceva decât sã ne cer- Usturoiu-alungã boala, / tãm strigã atunci Varza. Ceapa vindecã rãceala, / – Cine se ceartã? Se Frunza verde de spanac / mirã Ridichea. Este bunã la stomac; / Iar Fasolea îi spuse pe ne- salata neapãrat / Face bine rãsuflate toatã povestea ºi la ficat. Fierte, crude, toate, Ridichea se mirã foarte toate, / Oricum ar fi contare: sumate / Sunt izvor de sãUrât din partea voastrã! nãtate! Se vede cã nu aþi învãþat Dupã ce Ridichea termi-
– Fiecare legumã se ruºinã în felul ei ºi se grãbi sã-ºi termine treaba înainte de culcare. În bucãtãriile secrete ale frunzelor, vitaminele ºi sãrurile minerale aºteptau sã fie preparate pentru hrana copiilor, dar ºi a celor mari. ªi nu numai atât! Poezia trebuia învãþatã de toatã suflarea grãdinii, ca nu cumva vreo legumã sã uite care îi este rostul. În felul acesta acesta,, tãcere tãcereaa se lãsa peste grãdinã ºi dimineaþa când Razele soarelui începurã sã se joace printre straturi, Salata le întrebã: – Vreþi sã învãþaþi o poezie? Dacã vreþi, sunt gata sã vã ajut! – ªi eu! zise Spanacul. – ªi noi, rostirã într-un glas Ceapa ºi Usturoiul. Ce ziceþi copii? Le ajutaþi ºi voi pe Razele de soare sã înveþe poezia despre legume?
ªtiaþi cã…?
La cules de legume Kanga vrea sã prepare un ghiveci de legume ºi i-a cerut ajutorul lui Iepurilã. Traseazã-i lui Iepurilã drumul corect cãtre Kanga, având în vedere cã, în drumul sãu, trebuie sã culeagã numai legume.
nã de citit, Ceapa, Usturoiul, Salata ºi Spanacul tãcurã stânjenite. – Aþi vãzut? Zise într-un târziu Ceapa. Mirosul meu ºi al Usturoiului nu face rãu nimãnui. – Nici amãreala mea, zise Salata gânditoare. – Ca sã nu mai vorbim despre frunzele mele, zise ºi Spanacul cu ferealã. – Ar fi cazul sã vã comportaþi ca niºte legume serioase, le zise Ridichea ºi sã nu mai pierdeþi vremea cu vorbe goale. Nu aveþi de lucru în aceastã searã? Rãdãcinile voastre nu v-au adus încã ceva de care au nevoie frunzele voastre?
9
v Dacã ai cãlãtori de la un cap la altul al galaxiei noastre – Calea Lactee – cu viteza luminii, þi-ar trebui 100.000 ani. Viteza luminii, cea mai mare vitezã cunoscutã, este de 300.000 km/sec. v Pentagonul are dublu numãrul de toalete de care este nevoie. Când a fost construit, legea impunea bãi separate pentru albi ºi negri. v Grãdinile suspendate din Babilon, sunt supranumite ºi Grãdinile Semiramidei, dupã numele legendarei regine a Babilonului. Construcþia era compusã din mai multe terase suprapuse, retrase succesiv, pe care erau amenajate grãdini cu o vegetaþie lu xuriantã. Grãdinile au fost
ridicate în colþul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor, lângã poarta zeiþei Istar. La bazã aveau forma unui pãtrat cu latura 123 m, înãlþimea maximã fiind de 23 m. v Curcubeul este un fenomen optic ºi meteorologic manifestat prin apariþia spectrului luminos
atunci când lumina se refractã prin atmosfera suprasaturatã de vapori de apã, de cele mai multe ori apãrând dupã ploaie. Curcubeul ia forma unui arc roºu la exterior ºi violet la interior. Secvenþa de culori e cea a spectrului luminii albe, adicã: roºu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo ºi violet. Lumina albã se separã în diverse culori (lungimi de undã) atunci când intrã într-un strop de apã fiindcã roºul se refractã sub un unghi mai mic decât albastrul. La ieºirea din strop, raza roºie pãrãseºte stropul sub un unghi mai mic decât unghiul de refracþie al razei albastre, iar separarea culorilor realizeazã curcubeul.
