CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI Subiectul romanului
Apărut în 1980, cu puţin timp înainte de moartea autorului, acest roaman este unul total, reunind mai multe tipuri ale aceste specii epice : jurnal, roman de dragoste, social, politic, eseistic, psihologic. În cele zece părţi, ce alătuiesc a lătuiesc trei volume, autorul dezvoltă tema raportului dintre fiinţă şi destin, în mâna căruia omul devine o jucărie. Romanul a fost descris de Eugen Simion drept “ romanul unui destin care îşi asumă o istorie, romanul unei istorii care trăieşte printr-un destin ”. Spre deosebire de restul romanelor, Cel mai iubit dintre pământeni devine o replică dură a realităţii. Mai întinsă ca în oricare alt roman al scriitorului, partea eseistică e încadrată în această trilogie de o pictură veridică a vieţii de ocnă, de o secţiune largă a climatului societăţii româneşti a deceniului al şaselea, cu pătrunderi revelatoare în culisele istoriei şi, în paralel a vieţii conjugale. Sunt reluate teme şi motive prezente în roamanele anterioare, excepţie făcând Moromeţii. Astfel, autorul dă naştere unui roman arborescent, “ frescă a unei lumi şi analiză a unui eşec în dragoste, cronică de familie familie şi spovedanie a unui unui învins “ (Nicolae Manolescu ). Romanul Romanul este este un jurnal, jurnal, o confes confesiune iune conşti conştientă, entă, scrisă scrisă la perso persoana ana I, a unui om pe care soarta soarta l-a l-a ocolit ocolit de nenumărate nenumărate ori. Intelectual de formare filozofică, Victor Petrini e asemenea lui Nicolae Moromete – o conştiinţă frământată de un imaginativ utopist , obsedat de ideea unei “ noi religii ”, a unei “ noi gnoze ” care, “ pornind pornind de de la desco descoperir peririle ile ştiinţific ştiinţificee ar eliber eliberaa omul de treabă, treabă, de nelinişte nelinişteaa cosmică, cosmică, într-o într-o lume lume în care Dumnezeu, îmbătrânit nu-i mai poate alunga singurătatea sa înspăimântătoare ”. Titlul romanului poate fi descifrat doar la sfârşitul operei: el reflectă o ironie a destinului. Tocmai cel care ar trebui să fie iubit de semenii lui, nu are parte de această afecţiune şi, cu toate acestea, speranţa este cea care îl face să fie mai puternic la fiecare încercare a vieţii. Alături de speranţă apare, ca în cazul omului intelectual, şi conştiinţa faptului că acest itinerariu al omului prin viaţă nu poate fi schimba schimbatt : “ Mulţi Mulţi dintre dintre semenii semenii mei au gândit gândit poate poate la fel, fel, au jubilat jubilat ca ca şi mine, mine, au suferit suferit şi au fost fericiţi în acelaşi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici şi nu al iubirii aproapelui , n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pământul nostru, să moară adică şi să renască perpetuu.” perpetuu.” . Finalul Finalul romanulu romanuluii vine în antiteză antiteză cu cu începutul începutul trist, trist, în care care ideea ideea morţii morţii îşi pune pune amprenta amprenta încă din primul paragraf. Intrat fără vină în închisoare, Petrini nu poate prin forţa lucrurilor decât să dea alt curs interogaţiei mentale şi tuturor preocupărilor de natură cerebrală, obiectul acestora devenind destinul omului individual şi, mai ales situaţia intelectualului în contextul social comunist. Experienţele trăite în această perioadă a vieţii lui ilustrează pe viu reflecţiile autorului, reflecţii regăsite în eseul Era ticăloşilor. Prima parte a romanului descrie tinereţea lui Petrini, petrecută înainte şi după Primul război mondial. Adolescentul trăieşte acut sentimentul izolării, atât în liceu cât şi în facultate. fa cultate. De aceea, experienţele erotice lasă în sufletul său urme ale unui eşec resimţit din plin. A doua parte a romanului înfăţişează relaţia înainte de căsătorie cu Matilda. Pregătindu-se pentru pentru a intra intra în învăţământul învăţământul super superior, ior, el el predă predă la o şcoală şcoală general generalăă unde are drept drept coleg coleg pe Petrică Petrică Nicolau, Nicolau, singuru singurull lui priete prietenn din acea acea perioadă, perioadă, fostul fostul soţ al viitoarei viitoarei lui lui soţii. soţii. Această Această parte parte a romanul romanului ui corespunde unui segment segment al ideii de roman de dragoste. Imaginea Matildei suferă transformări uluitoare, feminitatea ei masculinizându-se treptat în ochii personajului, o dată cu trecerea timpului. Următoarele părţi sintetizează , în paralel cu povestea cuplului Matilda-Victor, aspecte ale vieţii sociale ale momentului, dar, în primul rând, suprinde realitatea vie a domeniului universitar al vremii când, ca să te încadrezi în şablonul celor ce deţineau puterea, trebuia să te automutilezi, a utomutilezi, să intri de bună voie într-un pat al lui Procust . 1
Lumea lui Petrini este confirmată prin prezenţa unor personaje veridice, cum ar fi Lucian Blaga, dar sub masca unor colegi de la universitate. Acest tablou al vieţii univesitare va fi întregit prin amintirile iubitei lui Petrini, Suzi, din volumul al treilea. Petrini resimte absurditatea timpului său chiar în seara botezului fiicei sale, Silvia, când va fi arestat. Volumul al II-lea începe cu interogatoriile deplasate, el fiind învinuit că ar fi făcut parte din mişcarea grupării Sumanele negre. Cu toate că nu este vinovat, el va fi condamnat şi va ajunge în minele de plumb de la Baia Sprie. Aici vom descoperi o nouă faţă a personajului, care va ucide un gardian pentru a-şi salva propria viaţă. Moartea acestuia va fi considerată un accident de muncă, însă vina îl va urmări toată viaţa pe Petrini. După trei ani şă câteva luni el va fi eliberat, însă nu se va putea întoarce în viaţa universitară şi va fi nevoit să coboare până la o ultimă treaptă a vieţii sociale – va intra într-o echipă de deratizare. Acest al doilea volum al romanului ilustrează în detaliu viaţa socială şi politică politică a acelei acelei perioad perioade. e. Al doile doileaa volum volum se va va încheia încheia cu cu rememor rememorarea area amintiri amintiriii morţii morţii mamei mamei lui, ce ce va lăsa un gust amar pentru întreaga viaţă a personajului. Al treilea, şi ultimul volum,al romanului, ne prezintă un Petrini ce se reîntoarce la iluzia existenţei unei iubiri pure, idealiste. O întâlneşte pe Suzi Culala, însă povestea lor de iubirea şi lupta pentru pentru a supravie supravieţui ţui acestei acestei poveşt poveştii va fi cea cea care care îl va arunca arunca în temniţă temniţă din din nou. nou. Ucidere Ucidereaa soţului soţului iubitei lui şi mărturisirea acestui delict sunt cauzele pentru care, Petrini, cel ce scrie, este închis. Finalul romanului evocă un Petrini liber, atât fizic, dar mai ales spiritual, prin înţelegerea că iubirea nu este decât un mit şi că aceasta va dăinui mereu. Ne înfăţişează un om decis să-şi reia viaţa, acest lucru însemnând publicarea manuscrisului. Tehnica folosită de autor este cea a retrospectivei, eroul ( închis pentru crimă ) povestindu-şi întreaga viaţă. Retrospectiva este una cronologică, episoadele narative se succed logic. Începutul romanului lasă impresia unei abandonări totale a personajului narator: ideea morţii trimite dincolo de timp şi spaţiu. Observăm că nu doar verbele descriu ideea temporalităţii. Exemplu relevant avem chiar din primul rând al romanului: “ Moartea e un fenomen simplu în natură…”. Fenomenul morţii echivalează cu încercarea de ieşire din timp, căci sfârşitul ar trebui să însemne chiar moartea timpului. Dar este adevarată oare această a ceastă afirmaţie?...Murind, învingem timpul?...Sincer, cred că moartea e bătălia finală finală a omulu omuluii cu timpul, timpul, lupta lupta în în care noi pierd pierdem, em, căci căci timpul timpul nu are viaţă, viaţă, el se se naşte o dată cu noi şi ne depăşeşte, devine atemporal. Recitind cu atenţie prima pagina a romanului, mi se creează impresia unui timp abstract, interior. Cu toate acestea, cunoscând subiectul romanului analizat, ştiu că personajul este bine ancorat în realitate. Poziţia lui în raport cu temporalitatea este bine determinată: un timp prezent - în care el este lipsit de libertatea fizică, un trecut pe care, în liniştea ceululei îl rememorează şi bineînţeles, proiectarea unui viitor , reprezentat de imaginea Silviei, fetiţa lui. Însă proiectarea acestui viitor de care vorbeam devine din ce în ce mai vagă din momentul în care apar inserate în text adeverbe iterative periodice ca : “niciodată”, “curând”. Periodicitatea lor , deşi este una regulată, sugerează neclaritatea, nesiguranţa de sine şi de ceea ce reprezintă el, personajul, în acest univers. Teama, de multe ori mascată, se intrevede din aceste reacţii spontane, trădată de tonul grav, nesigur al vocii lăuntrice a personajului . Remarcam aceste prime pagini de înce început put ale romanului că inserarea unor verbe la viitor ( “va apărea”, “voi trăi” ) intră în contrast cu ideea morţii descrisă ulterior şi cu verbele la timpul perfect compus ( “am avut”, “am mai fost condamnat” ), luminând melancolia ce stăpânea. Acest viitor incert contrabalansează ideea funestă a sfârşitului şi ş i oferă conştiinţa faptului că trecerea timpului nu-l poate ucide spiritual, chiar dacă va lăsa urme asupra aspectului palpabil al vieţii. Aşa numita întoarcere în timp, prin aceste rememorări succesive şi cronologice se raportează mereu la prezent, de aceea se induce o acută senzaţie de privire a formelor temporale ca pe o “ evadare
2
din timp “, din spaţiul realităţii. Astfel, prezentul fizic se prelungeşte mereu în trecut şi în viitor, evitându-se actualitatea. Când personajul narator are conştiinţa faptului că scrie despre propriul trecut, trecut, îşi impune să folosească toţi indicii verbali la o formă a trecutului ( “am fost f ost un adolescent dur şi turbulent”, “ am fost pedepsit”, “eram un elev bine pregătit” ), însă această forţare nu face decât să trădeze impresia pe care el, cel lipsit de libertate, o are despre cine era tot el, însa cel liber, într-un trecut mai apropiat sau mai îndepartat. Notele devin astfel subiective, imaginea însăşi devine o copie a unei realităţi realită ţi trecute prin filtrul filtrul personaj personajului ului narator narator,, martor martor al trecerii trecerii propriulu propriuluii timp. Petrini, cel ce scrie, este prins într-un timp aparent static, în spatiul închis al celulei sale. Timpul nu poate fi măsurat şi perceput decât subiectiv, iar modalitatea cea mai la îndemană pentru personaj, de a-l percepe, este eliberarea de el prin scris. Unul dintre episoadele semnificative ale romanului este povestea de dragoste dintre Petrini şi Căprioara. Întregul episod este povestit fără întreruperi. Scindările sunt date însă de inserţiile ce reflectă judecata judecata lui lui de om om matur matur – judecat judecataa celui celui ce scrie scrie aceste aceste memo memorii. rii. Povest Povestea ea este este privită privită prin prin ochii ochii lui Petrini cel de acum, nu ai tânărului student pasional, din trecut. Acest fapt este argumentat de reflecţii ca : “ Dacă am rămâne la această seninătate, care ne atinge ca o aripă dulce, sufletul! E cel dintâi adevăr, cel adânc, care nu doare.” Petrini povesteşte pe foaia de hârtie ceea ce îi povestise, în trecut, anchetatorului. Lectorul este lăsat aproape un întreg capitol să înţeleagă că Petrini i se adresează lui, în mod direct. Însă intervenţia bruscă, în capitolul al XIII-lea ( Prima parte a romanului ), a anchetatorului şi explicaţia dată de personajul narator, elucidează această situaţie. În această parte a textului, formele verbale îşi pierd rolul esenţial După ce termină “episodul tragic” cu Căprioara, cu care se încheie şi prima parte a romanului, el pune în balanţă trecutul unui tânăr imatur în gândire cu prezentul bărbatului de acum: “ Un gând proaspăt proaspăt mă izbeşt izbeştee însă acum acum cu putere putere ( şi nu nu m-a m-a izbit atunci, atunci, ce curios curios!! )…” ( cap.XII cap.XIII, I, prima prima parte ). Partea a două începe cu plasarea evenimentelor într-un trecut suspendat, aparent nedeterminat, datorită formelor verbale la imperfect ( “era”, “trebuia”, “se termina” ). Raportarea la timpul realităţii trecutului se face prin precizarea unor evenimente verosimile din istorie : “ Era chiar în anul când războiul se termina…” Petrini pare a-şi crea un timp propriu, o existenţă în care vrea să se autocunoască. Omite verbele la viitor, iar acest lucru evidenţiază teama de care este cuprins, nesiguranţa de a mai fi liber, de a se reintegra în temporalitatea realului. Ceea ce contează acum pentru p entru el este trecutul, timp relevat prin verbe la imperfect: un trecut segmentat într-o manieră proprie, căci imperfectul nu mai are rolul de a situa evenimentele în nedeterminat, ci de a scoate cititorul din propriul timp şi de a-l plasa în contemporaneitatea contemporaneitatea “evenimentelor”. “evenimentelor”. Autenticitatea personajului este dată de inserţiile în text a unor detalii biografice ale scriitorului ( “ Dintre profesorii colegi se lipi de mine cel de limba şi literatura română, autor al unui volum de versuri publicat înainte de război, de către un editor generos din Sighişoara, volum intitulat în mod ridicol Glod şi empireu de azur (cap I partea a II-a ). Personajul Petrini, eroul amintirilor sale, este mereu o altă persoană, într-o continuă devenire. Viziunea despre lume
Timpul scriitorului – este evidenţiat prin aspecte ale unei realităţi recognoscibile, recognoscibile, un climat al socialului communist, în care un individ intelectual nu are liberatatea de a se exprima, de a-şi face cunoscute propriile trăiri. Indici ai timpului scriitorului sunt redaţi prn inserţii ale unor aspecte ale realităţii. Un exemplu relevant este scena arestării lui Petrini din noaptea botezului fiicei lui. Modul de
3
comportare al “ oamenilor legii ” ilustrează o realitate terifiantă, în care predomină autoritatea: “ Ea tresări. < Sună cineva, zise, cine poate fi la ora asta?> şi curioasă se ridică să vadă cine e. Auzii aproape imediat bocănituri de încălţăminte grea urcând scările. Cine dracu putea să fie? Sării în picioare. Uşa fu dată de perete şi, în hol apărură trei ofiţeri; în urma lor Matilda, care îmi aruncă o privire neliniştită. (…) < Domnul Petrini,nu?> spuse unul dintre ei, care nu era şeful lor, avea mai puţine însemne pe epoleţi.< Da, eu sunt, ce s-a întâmplat?> < Găina a ouat> zise şeful lor, un căpitan de rangul doi şi mă apucă brutal de braţ şi mă împinse spre perete. < Mâinile în sus pe perete, haide, apropie-te, mâinile sus!> (…) Şi cei doi mă apucară de braţe şi mă duseră …” (vol. I). Limbajul folsit trădează mentalitatea celor puternici, care consideră că au dreptul asupra tuturor. Un alt episod relevant pentru delimitarea timpului scriitorului - al acelei realităţi ai anilor de teroare comunistă, este şi descrierea celulei din primele pagini ale volumului al II-lea al romanului: “ Nu la birou birou,, ci pe o masă masă ruginită ruginită de fier adorm adormisem. isem. Un bec bec aprins aprins spânzura spânzura în tavan. tavan. O uşă uşă de metal, metal, nişte pereţi negri şi o ferestruică înaltă, zăbrelită, îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat deacasă şi că fusesem implicat în afacerea Sumanelor negre. Mă uitai la ceas: erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roşu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul paltonul pe mine.” mine.” ( vol. vol. al II-lea) II-lea) Timpul scriitorului mai este reliefat şi prin precizarea unor evenimente reale, obiective – sfârşitul celui de-al doilea război mondial – “ Era chiar în anul când războiul se termina…” ( vol.I); sau prin prezenţa prezenţa unor unor personaj personajee veridic veridice, e, chiar chiar dacă în în text text apar sub masca masca unor unor nume nume fictive, fictive, pentru pentru a le le proteja proteja- de exemplu exemplu imagine imagineaa lui Lucian Lucian BlagaBlaga- profe profesoru sorull universit universitar ar ce este este conce concediat diat de către conducere. Timpul naratorului se confundă, în mare parte, cu timpul personajului pentru că, Petrini personaju personajull aflat în central central roman romanului ului este este cel cel care îşi poveste povesteşte şte propria propria viaţă, viaţă, narând narând la perso persoana ana I,fiind I,fiind însuşi protagonistul întâmplărilor. Sunt foarte puţine pasajele în care se poate face distincţia între Petrini – naratorul şi Petrini – personaju personajul.l. Un astfel astfel de exempl exempluu este şi scena scena următoare următoare:“ :“ Mă trezii trezii fără să fifi deschis deschis ochii simţind simţind că am adormit cu capul pe biroul meu cu lumina aprinsă. < Da, gândii, iată, iar am adormit lucrând, nu e bine, bine, trebuie trebuie să fac fac ca Matild Matilda, a, să mă culc culc seara seara la ora ora nouă nouă şi să mă scol scol la la cinci, cinci, şi până până sî plec plec la facultate pot lucre mai bine odihnit. E chinuitor să te prindă astfel somnul. Precis că iar am adormit patru, patru, cinci cinci ore în în poziţia poziţia asta.> asta.> Mă întorse întorseii şi fui mirat că că eram totuşi totuşi lungit lungit şi nu simţii atingerea atingerea familiară a cristalului de pe birou şi a scaunului de sub mine. Deschisei ochii şi atunci sării brusc în picioare. picioare. (…)”( (…)”( vol. vol. al II-lea,). II-lea,). Temele posibile ale romanului
Romanul “Cel mai iubit dintre paminteni” a fost numit de catre Eugen Simion Simion ca fiind un “roman total”, deoarece in constructia sa imbina componente de: roman de dragoste, de moravuri, politic, politic, etc. etc. Tot Euge Eugenn Simion Simion afirma afirma ca ca acesta acesta este “roma “romanul nul unui unui destin destin care-si care-si asuma asuma o istorie, istorie, romanul unei istorii care traieste trai este printr-un destin”. Reluind teme din romanele sale precedente (exceptind Morometii), Morometii), Marin Preda compune un roman arborescent “fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a aunui invins” (Nicolae Manolescu). Fiind o scriere atit de complexa romanului “Cel mai iubit dintre paminteni” i se pot atribui mai multe teme, in functie de perspectiva din care privim. Una din teme ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul actiunii, personajul principal, principal, Victor Victor Petrin Petrini,i, intretine intretine mai multe multe relatii relatii amoroas amoroasee cu diferi diferite te persoane persoane,, autorul autorul punind punind foarte foarte mult accent pe acestea. Toate idilele sale au loc in momente diferite ale vietii sale si in copnjuncturi socio-politice foarte variate.
4
In adolescenta Victor o are ca iubita pe Nineta. Ea isi are un loc aparte in sufletul sau fiind prim femeie care l-a ranit. Experienta care a trait-o alaturi de Caprioara ne arata o latura realista a lui Petrini profesoru profesorul,l, insa si sentime sentimentala. ntala. Cea Cea mai lunga lunga relatie relatie a sa sa a fost aceea aceea cu Matilda, Matilda, fiind fiind si cea cea mai tumultoasa. Insa ca si in cazul Ninetei, Victor este parasit si pe deasupra femeia ii ia si fetita. Ultima idila este cea cu Suzi care i-a determinat destinul. Dragostea sa pentru ea l-a impins pina intr-acolo incit l-a omorit pe sotul acesteia, din cauza ajungind in inchisoare. Un alt punct de vedere din care poate fi privit “Cel mai iubit dintre paminteni” este acela al romanului politic, deoarece prezinta situatia societatii socialiste vazuta din ochii unui intelectual. Se face o critica dura asupra dictaturii din acele timpuri, sustinindu-se ideea ca un stat bazat pe furt, minciuna si teroare nu poate exista mult timp si pina la urma se conduce la propria-i autodistrugere. Insa acest lucru se intimpla cu costul a multor vieti omenesti si a multor destine. Intilnim multe exemple ale abuzului puterii in acele vremuri: prima incarcerare a lui Petrini (survenita in intelegerea greista sau voit gresita a cuvintelor “astept ordonantele dumneavoastra”), functia importanta a lui Amacalitului deoarece sprijinea partidul de guvernamint, demiterea lui Lucian Blaga din functia de profesor profesor deoar deoarece ece nu s-a lasat lasat condus condus de catre catre putere putere,, etc. Romanul poate fi privit si ca destinul unui intellectual . In centrul actiunii se afla Victor Petrini, absolvent al Facultatii de Filosofie. In ciuda calitatilor sale intelectuale extraordinare el este asuprit de catre societate, de catre conducatorii acesteia. Aceasta idee constituie si subiectul multor poezii: conditia omului de geniu neinteles in mediul in care traieste. Nici una din cele patru iubiri ale lui Victor nu l-a perceput pe acesta la adevaratul sau nivel si din acesta cauza nu au putut sta cu el. Matilda insa, spre deosebire de celelalte, are o atitudine zeflemitoare cu privire la sotul ei si cuprivire la ocupatiile acestuia. Acest lucru se observa cel mai bine dupa ce citeste opera lui “Era “ Era ticalosilor”. Ultima tema pe care o putem defini este cea a prezentarii moravurilor societatii. Se vorbeste mult in carte despre falsitatea regimului politic, despre modul in care erau redusi la tacere oamenii care aveau ceva interesant de spus, ceva original. Cel mai bun exemplu care vine intru revelarea acestei idei este destituirea profesorului universitar universitar (Lucian Blaga) care a refuzat conditiile impuse de catre cei mai mari si a continuat sa faca ceea ce credea el de cuviinta. Tema iubirii este omniprezenta in roman, ea inglobindu-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea este singurul lucru care l-a tinut in viata pe Victor Petrini pe parcursul vietii sale. Ea a fost singura care i-a mentinut aprinsa flacara vietii inauntru sau. Petrini nu a incetat niciodata sa creada in mitul fericirii prin iubire, a sperat incontinuu ca prin dragoste poate atinge fericirea si asta l-a definit ca om. CARACTERIZAREA LUI VICTOR PETRINI
Marin Preda este unul dintre cei mai talentati romancieri romini ai secolului XX. El surprinde prin claritatea claritatea cu care descr descrie ie evenime evenimentele ntele prezentate prezentate in in cartile cartile sale. sale. In “Cel “Cel mai iubit dintre dintre paminteni paminteni”” creeaza creeaza veritabil veritabilee “fresce “fresce sociale” sociale” cum cum afirma afirma Eugen Eugen Simion, Simion, uimeste uimeste prin prin modul modul in care care creioneaza imaginea societatii din acea perioada. Opera sa, avind aceste atuuri si opriindu-se asupra tuturor categoriiloe sociale, se adreseaza unei mari categorii de oameni. In inchisoare rememreaza intreahga sa viata.Isi aminteste de parinti apoi de Nineta, prima sa dragoste din adolescenta. Urmeaza relatia cu Caprioara aceasta ranindu-l foarte tare. Ajunge profesor de filosofie, se casatoreste cu Matilda, sotia lui Petrica un prieten de-al sau, este condamnat pe nedrept ajungind intr-o mina, apoi la canal. Cind este eliberat Matilda il paraseste luind cu ea si pe fetita lor. Se angajeaza la Deratizare, Facultatea nemaiprimindu-l inapoi. Apoi ajunge contabil la firma “Oraca”, unde o cunoaste pe Suzy Culala de care se indragosteste nebuneste, insa in urma unei altercatii cu sotul ei il omoara pe acesta si ajunge la inchisoare.
5
Personajul central al acestui “roman total” este Victor Petrini, profesor universitar autorul acestui jurnal jurnal ce ar trebui trebui sa tina tina loc de ultima ultima spove spovedanie danie.. Petrini, Petrini, spirit spirit lucid lucid si si sincer sincer pina pina la durer durere, e, isi analizeaza viata incercind sa-i descopere greselile, greselile, incercind sa dea un sens existentei sale. El detine rolul de narator, toata actiunea fiind f iind vazuta prijn ochii sai. Se inscrie in tipologia intelectualului neinteles imopreuna cu alte personaje de-ale lui Camil Petrescu. Caracterizarea sa este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte personaje. Aflindu-se intr-o situatie limita (condamnarea pe viata) isi gindeste atfel viata. Se simte prada, ca intr-o tragedie antica, Destinului. Crede ca existenta sa a fost dominata de o Soarta nemiloasa, facind din el un personaj tragic. Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele pagini, cind aflam ca in adolescenta a avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o latura sentimentala a tinarului int impul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a fascinat inca de la inceput cu “dogoarea sarutarilor sale”. In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea din timpul liceului: cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu vederea faptul ca aceasta a avut o legatura cu altcineva, insa nu recunoaste ca copilul ei ar fi al lui. Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei la cote inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata proportii astronomice, lasindu-i rani adinci in suflet. Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu descrierea. Din acesta cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si ideile sale despre viata si moarte, despre esenta umana. Din cauza experientelor sale amoroase, protagonistul principal si isi schimba pe masura ce trece timpul conceptia despre viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi a laturi de Caprioara simte ca poate domina realitatea, Matilda il face sa se gindeasca ca filosoful poate poseda realitatea prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in ochii lui o victima a realitatii. Din perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale filosofice. Dintr-o prea mare mare admirat admiratie ie fata de de profeso profesorul rul de de filosofie filosofie este in stare stare sa-si sa-si rsite intreaga intreaga cariera, cariera, sa sfideze sfideze partidul, partidul, numai numai sa-l sa-l vada vada repus repus in functie functie.. Petrini, intelectual care este intr-o acontinua cursa de a se autodepasi, cauta sa-si atinga scipurile prin intermedi intermediul ul iubirii. iubirii. Poate Poate fifi asemanat asemanat cu cu Stefan Stefan Gheorgh Gheorghidiu idiu sau sau cuFred cuFred Vasile Vasilescu, scu, la fel fel si ei intelectuali traind intr-o realitate cruda.
6
