USM Facultatea de Drept
Tema: „Codificarea lui Justinian” Efectuat de: Balan Valeria gr.109 Verificat de: Hîncu Victoria
Chișinău 2013
Cuprins
Introducere despre intocmirea codificarii lui Justinian .....1
Codex sau Codul..................................................................2-3
Digesta sau Digestele...........................................................3-4
Institutiones sau Institutele....................................................5
Novelae sau Novelele.............................................................6
Alteratiunile de texte...........................................................6-8
Incheiere................................................................................8
Concluzie................................................................................9
Literatura..............................................................................10
Introducere
Spre sfirsitul epocii postclasice, societatea sclavagista romana a ajuns in ultimul stadiu al decaderii. Constient de aceasta realitate, imparatul Iustinian a ordonat unor specialisti din domeniul dreptului sa sistematizeze si sa repuna in vigoare cele mai importante izvoare ale dreptului clasic, in speranta ca prin repunerea in vigoare cele mai importante izvoare ale dreptului clasic, societatea sclavagista romana se va revitaliza. Comisiile organizate din ordinul imparatului Iustinia au elaborat o sistematizare a izvoarelor de drept clasic si au repus in vigoare acele izvoare. Insa, sistemul sclavagist roman nu a putut fi salvat, caci legile istorice siau spus cuvintul, iar sistemul sclavagist a fost inlocuit cu cel feudal. Cu toate acestea, opera legislativa a imparatului Iustinian prezinta o importanta istorica inestimabila. Dar aceasta importanta istorica decurge dintr -un fapt conjunctural, si anume, din faptul ca cele mai importante texte ale dreptului clasic roman nu au ajuns pina la noi pe cale directa, intrucit au fost distruse de barbari. Pe cind opera legislativa a imparatului Iustinian s-a pastrat, a ajuns pina la noi, astfel incit pe baza acestei opere legislative am putut reconstrui fizionomia tuturor institutiilor dreptului privat roman.
Codul său, care a dorit să înlocuiască codurile : Gregorian, Hermogenian şi Theodosian, este pus în vigoare în anul 529. Compilaţia, denumită Digesta sau Pandectae, intră în vigoare în anul 533. Doroteu şi Teofil, însărcinaţi de împărat, redactează un manual de şcoală numit Institutiones, înzestrat şi el cu putere de lege. Opera legislativa a imparatului Iustinian cuprinde patru lucrari: 1) Digesta, cuprind extrase din operele jurisconsulţilor romani, puse în
concordanţă cu veacul VI. În total, 50 de cărţi. 2) Codul are 12 cărţi şi cuprinde constituţiile imperiale de la Hadrian şi până în anul 334. 3) Instituţiile sunt un manual de studiu. 1
4) Novele sunt scrise în limba greacă şi conţin constituţiile date de Iustinian.
1
Codex sau Codul
Codul imparatului Iustinian a fost elaborate de o comisie formata din 10 profesori si avocati in frunte cu Tribonian, cel mai mare jurisconsult al vremii. Lucrarea a fost publicta in doua editii. Prima editie cuprinde constitutiunile imperial care au fost date din vremea imparatului Hadrian pina la 529, iar editia a II-a cuprinde constitutiunile imperiale date din vremea lui Hadrian pina in 534. Prima editie a Codului s-a pierdut, dar editia a II-a, denumita Codex repetitae praelectionis, a ajuns pina la noi. In cadrul acestei lucrari textile au fost
sistematizate in 12 carti, cartile au fost impartite in titluri, titlurile in constitutiuni, iar unele constitutiuni, acelea care cuprindeau mai multe dispozitii, au fost impartite si in paragrafe. Fiecare constitutie era precedata de o inscription ce cuprindea numele imparatului care o edictase si al destinatarului, urmata de o subscriptio, in care se indica locul si data emiterii. Se pare ca Iustinian ar fi intentionat sa-si rezume intreaga opera legislative numai la acest cod. Totusi, nevoile practicii aratau ca de o revizuire similara aveau nevoie si normele dreptului roman (ius vetus) ce se gaseau in operele jurisconsultilor clasici. Aceste opera care adusesera Romei o faima nepieritoare ajutasera si ele-dupa secole de existent- sa prezinte contradictii, sa contina elemente cazute in desuetudine sau abrogate, sa devina neclare sau necorespunzatoare fata de nivelul social al epocii lui Iustinian. Se impunea, asadar si aici ca si in materie de constitutii, sa se intocmeasca o selectie substantial din ce era mai important in operele juristilor clasici. Adaptata la nevoile secolului al IV-lea, ea trebuia sa fie o chintesenta a dreptului roman si un indreptar singur pentru practica judecatoareasca. Sarcina era deosebit de grea si nimeni inaintea lui Iustinian nu realizase nimic in aceasta directie, intentia imparatului Teodosie al II-lea (408-450) de a face o colectie din operele juridice clasice raminind la vremea ei un simplu deziderat. Se pare ca insusi Iustinian a avut indoieli cu privire la perspectivele indeplinirii unei lucrari atit de dificile si
complexe. “Inainte de domnia noastra- spunea imparatul-nimeni n-a sperat si nici n-a crezut ca [ o asemenea legiuire] ar fi cumva cu putinta pentru iscusinta 2
omeneasca .
2
Cu toate acestea, indemnat si sfatuit in mare masura de consilierul sau Tribonian, se hotarira sa inceapa lucrarea . Inainte de a numi comisia de specialisti, imparatul
le dicta pentrua ajuta munca de prelucrare a materialului mai multe constitutii
3
menite sa elimine unele controverse care de secole ii desparteau pe jurisconsultii 4.
romani si in special pe sabinieni si proculeeni Aceste constitutii vor sluji drept ghid comisie pentru conturarea operelor juristilor clasici si practicienilor in solutionare spetelor daca ar fi fost invocate opinii ale marilor juristi romani de odinioara. Codul lui Iustinian cuprinde dispozitii din domeniul privat si din cel public, iar in doua carti sunt cuprinse si dispozitii de drept canonic.
Digesta sau Digestele Digestele lui Iustinian au fost publicate in anul 533 si sunt o culegere de fragmente din lucrarile jurisconsultilor clasici.Aceasta culegere a fost elaborata de o comisie formata din 15 profesori si avocati in frunte cu acelasi Tribonianus.Metoda de lucru a comisie a fost stabilita chiar de imparatul Iustinian, prin 3 contitutiuni imperiale care ulterior au devenit prefete ale Digestelor. Imparatul Iustinian a cerut comisie sa alctauiasca o lucrare cu finalitate practica, iar textile juris consultilor clasici trebuiau adaptate de asa maniera, incit sa poata fi aplicate la noi in realitati trecind la cercetarea lucrarilor jursconsultilor clasici membrii comisiei au constatat ca unele solutii erau controversate iar unele institutii erau depasite.De aceea imparatul Iustinian a mai dat 50 de constitutiuni imperial prin care a pus capat contriverselor si a desfiintat toate institutiile depasite in vederea elaborarii digestelor,membrii comsiie au extras texte din 2000 de lucrari clasice. Acele texte au fost sistematizate in 50 de carti.Cartile au fost impartite in titluri, titlurile in fragmente, iar fragmentele in paragrafe, in fruntea fiecarui fragment se afla o inscription, in care se precizeaza din ce lucrare s-a extras fragmentul respective si cine este autorul acestei lucrari. La 15 decembrie 530, prin constitutia Deo Auctore, Iustinian numeste pentru compilarea operelor juristilor clasici o comisie alcatuita de 17 membri.Iata numele si apreciere pe care imparatul le-o face cu aceasta ocazie: “Stralucit barbat si foarte chibzuit magistru fost cvestor si consul,Tribonian,inzestrat 3
deopotriva cu darul elocintei si cu talent in stiinta dreptului s-a impus prin experienta sa neindeplinind nimic mai cu cinste si mai cu dragoste decit poruncile
noastre;…Constantin, barbat ilustru comite alttezaurul public si magistrate al cancelariei pentru primirea jalbelor si cercetarea principiilor,care ni s-a dovedit intotdeauna om de bun renume si faima: Teofil,barbat ilustru ,magistru si professor iscusit in ale dreptului,explicind cu vrednicie in acest oras preastralucit cirmuirea cea desavirsita alegerilor;…Dorotheu,barbat ilustru,cvestor foarte elocvent pe care ,predind invataceilor studiul legilor in preastralucitul oras Beirud,l-am luat la noi l-am facut partas la aceasta opera datorita desavirsitului sau renume si faime; si Anatolie, barbat ilustru ,magistrat care explicind si el dreptul la Beirut a fost ales pentru aceasta opera coboara dintr-o familie de juristi,caci tatal sau Leontinus si bunicul sau Eudocsiu au lasat dupa ei o foarte
buna amintire ca juristi,…si Cratinus,barbat ilustru si comite al tezaurului public si desavirsit profesor in acest venerabil oras toti acestia au fost alesi pentru opera mai sus pomenita dimpreuna cu Stefan, Mena, Prosdocius, Eutolmius, Timotheus, Leonida, Plato, Iacob, Constantin, Ioan barbate chibzuiti,avocati la cel mai inalt
scaun al prefecturii a carei juridictii se intinde peste partile rasaritene…Si cu totii s-au intrunit sub conducerea lui Tribonian barbat stralucit pentru a putea intocmi
sub autoritatea noastra o opera de proportii asa de mare …” Asa dar,comisia era alcatuita din doi inalti functionare imperiali, inclusive Tribonian,patru profesori universitari- doi de la Constantinopol si doi de la Beirudsi 11 avocati .
5
Asa sa nascut Digesta s-au cu termenul grecesc Pandectele cea mai importanta colectie de drept roman care impartita in 50 de carti, continind 150 de mii de rinduri extrase din cei mai de seama jurisconsulti romani sip use in corcondanta structura social- politica contemporana a continuat de secole de -a rindul sa constituie sursa de inspirati si model de “classicism” juridic pentru aproape toti
teoreticienii si practicienii dreptului Iustinia o numeste ”adavaratul si preasfintul templu al dreptatii” unde chintesenta dreptului roman se afla la adapost “ca intro cetate” spre a rezista incercarilor viitoare. Publicate in 16 decembrie 553 prin constitutia Tanta Digestele intrata in vigoare in ziua de 30 decembrie a aceluiasi an.
6
4
Insitutiones sau institutele
Tot in anul 533 au fost publicate si Institutele lui Iustinian.Institutele lui Iustinian sun un manual adresat studentilor in drept, ca si Institutele lui Gaius dar spre deosebire de cele ale lui Iustinia au putere de lege. Manualul a fost aclatuit pe baza unor texte extrase din Institutele clasice mai cu seama din Institutele lui Gaius, Marcian si Florentin.Textele clasice au fost sistematizate in 4 carti in titluri iar titlurile in paragrafe asa dar, Institutele nu cunosc o sistematizare a textelor clasice si pe fragmente iar daca lipsesc fragmentele inseamna ca lipseste inscription si daca lipseste inscription noi, modernii nu putem sti la prima vedere, cine sunt autorii textelor care au fost incluse in Institutele lui Iustinian.Lipsa fragmentelor se explica prin faptul ca intr-un manual de scoala textile nu se pot succeda in orice ordine, ci intr-o ordine logica pina cind studentii inteleg fizionomia instituiilor jurdice. Manualul este redactat cu claritate si precizie, urmarind sa serveasca drept indrumator sogur pentru tinerele generatii de juristi, caci,asa cum spunea Iustinia – desi institutiile au izvoare tulburi, facind aluzie la sursele lor atit de diferite ca loc, timp si conceptie ele constituie totusi un lac limpede,sugerind in acest mod unitatea de sistem de gindire si uneori de solutii pe care autorii au reusit sa le-o dea.Codul incepe cu o invocatie religioasa, iar cartea intii este dedicate dreptului bisericesc si de stat.faptul sublinia rolul conducator pe care religia trebuia sa-l aduca in toate treburile statului si conceptia teoretica a lui Iustinian pe care acesta o sublinia in constitutiile ca si in toata opera sa legislative,ori de cite ori i se ivea prilejul.Incepind cu cartea a doua si sfirsind cu a opta ,codul contine instituii privind institutii cu drept privat: in cartea a noua sunt publicate constitutii de drept penal iar in ultimele doua – drept 7
administrative.
5
Novelae sau Novelele
Novelele imparatului Iustinian cuprind constitutiile imperial date intre 534 si 565. Cu toate ca acele constitutiuni au fost date de imparatul Justinian, sistematizarea lor in cadrul operei s-a facut dupa moartea imparatului, de catre persoane particulare. Acele persoane care au inclus in Novele si constitutiunile ramase in vigoare si constitutiunile abrogate, astfel incit in mod frecvent, textile din Novelele lui Iustinian se contrazic. Novelele sunt in cea mai mare parte redactate in limba greaca. Constrins de realitatile vietii practice, Iustinian, cu toata traditia romanitatii pe care voia sa o pastreze, se vazu silit sa faca unele concesii. “ Nu am scris aceasta lege- afirma cu o privire la o novella a sa- in limita nationala, ci toti datorita usurintei, cea greceasca, pentru ca sa fie cunoscuta de toti datorita usurintei cu care o vor intelege-o”. Si ceea ce imparatul spune despre aceasta novella este valabil pentru cele mai multe din ele. In limba latina sunt redactate numai constitutiile care interesau organizarea central a statului si cele destinate 8
provinciilor unde se vorbea latineste. Citeva au textul bilingv.
Alteratiunile de texte 1.Interpolatiuni. Interpolatiunile sunt modificari pe care juristii lui Iustinian le-au adus, cu buna stiinta, lucrarilor jurisconsultilor clasici si constitutiunilor imperial, cu ocazia infaptuirii operei de sistematizare a legislatiei. Se stie ca sistematizarea legislative a lui Iustinian a fost elaborate in scopul de a fi aplicata in practica. Cele mai multe dispozitii insa au fost adoptate cu mult in urma, asa ca, in unele cazuri, nu mai corespundeau realitatilor din secolul al VIlea. Pentru a facilita aplicarea dispozitiilor din compilatie, Iustinian a decis ca toate textile devenite anacronice sa fie adaptate la noua situatie. Interpolatiunile sunt foarte greu de identificat, intrucit compilatorii nu au facut vreo mentiune in legatura cu modificarile aduse lucrarilor clasice, astfel incit cititorul ramine cu impresia ca redactarea pe care textul o are in opera legi slative, apartine chiar autorului classic.
6
2. Cercetatorii au depus mari eforturi in vederea depistarii interpolatiunilor inca din epoca renasterii. Inceputul cercetarilor in aceasta directie a fost facuta de catre romanistul Cujas, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Intre metodele care au dat rezultate in munca de depistare a interpolatiunilor se numara cea a compararii textelor. Aceasta metoda se poate aplica numai in textile care ne-au parvenit si fragmentar si prin intermediul Institutelor lui Gaius. In asemenea cazuri, se compara un fragment aflat in Digeste cu partea corespunzatoare din lucrarea care ne-a parvenit pe cale directa. Daca intre cele doua fragmente exista deosebiri, deduce ca fragmentul din Digeste a fost interpolat. Anumite texte, care prezinta interes pentru materii diferite, sunt reproduce de doua ori in aceeasi lucrare (leges geminatae). Daca intre cele doua texte apar contradictii, deduce, iarasi ca unul dintre ele a fost modificat. Interpretarile mai pot fi depistate si prin constatarea unor substituiri de termini. Astfel, daca o institutie clasica este denumita prin termenul folosit in epoca postclasica pentru indicarea institutiei care i-a preluat functia, rezulta ca textul classic a fost modificat. Romanistii au depistat unele interpolatiuni si prin utilizarea criteriului filologicdaca intr-un text classic apare o expresie neclasica, avem un indiciu sigur ca textul a fost modificat. Prin depistarea interpolatiunilor, cercetatorii au atins un dublu scop: in primul rind au reusit sa reconstituie jurisprudenta clasica, in al doilea rind, au stabilit in ce masura au fost modificate textile de catre juristii lui Iustinian. 3.Glose. Glosele sunt alteratiuni de texte din eroare, cu ocazia copierii manuscriselor clasice. De-a lungul timpului, manuscrisele au fost consultate de catre practicieni sau de catre alte persoane interesate, care au facut insemnari pe marginea textului sau chiar printer rinduri. Cu ocazia transcrierii acestor manuscrise, copistii au introdus insemnarile marginalia in text, caci nu aveau pregatire de specialitate si nu intelegeau sensul lor. Glosele, ca alteratiuni de texte nu trebuie confundate cu notitele prin care juristii de la inceputurile Evului Mediu explicau textile din opera legislative a lui Iustinian. 7
Romanistii au depus mari eforturi pentru a stabili care dintre alteratiunile de texte sunt interpolatiuni si care sunt glose, deoarece semnificati lor pentru cunoasterea si interpretarea dreptului roman este total diferita.
9
Incheierea Cele patru parti ale legislatiei lui Justinian- Codul, Digestele, Institutiile si Novellele- formeaza sub aspectul continutului, un tot unitary care de la inceputul secolului al XII-lea va fi cunoscut sub denumirea de Corpus Iuris civilis (Colectia dreptului civil). Astfel opera legislative a lui Iustinian reflecta inainte de toate intentia acestuia de a restaura in domeniul juridic, ca sic el politic, ordinea juridical romana.
Ideile sale, curente astăzi, dar aproape revoluţionare când le opunea părerilor autorizate ale lui Thibaut şi Gans, se reduc la aceea că dreptul nu este o născocire artificială, un produs al capriciului legiuitorului, ci o creaţie a societăţii de la care emană, un rezultat, totodată, al tradiţiei şi al cerinţelor sociale ale unei anumite epoci, un fenomen fatal în evoluţia unui popor, în care se recuperează dezvoltarea, înflorirea şi decadenţa acestuia. Codificarea lui Iustinian - o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă
alcătuită între anii 529 şi 534 la porunca împăratului Iustinian I, care a avut o influenţă durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a întregului drept roman.
Atfel una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriașă operă de sistematizare a dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.
8
Concluzie Printre cele mai importante realizări ale împăratului Justinian cel Mare se numără şi îmbunătăţirea sistemului legislativ, precum şi elaborarea unei colecţii de legi care, altfel, s-ar fi pierdut. Pentru a strânge şi simplifica principalele legi care ghidau viaţa societăţii bizantine, Justinian a angajat un faimos avocat, Trebonian. Colecţia care a rezultat în urma muncii juriştilor bizantini poartă numele de Codul lui Justinian, care se păstrează şi astăzi, fiind modelul după care multe ţări din Europa s-au ghidat în legislaţia lor. Pe un plan istoric general însă, legislaţia lui Justinian a avut o importanţă inestimabilă pe care nimeni n-o putea bănui la acea epocă. Aşa cum se ştie, documentele dreptului clasic, împreună cu alte creaţii ale culturii romane, au pierit în cea mai mare parte. Opera legislativa elaborata din ordinul imparatului Justinian prezinta o uriasa importanta istorica, importanta pe care nimeni n-ar fi putut-o banui la acel moment, intrucat importanta acestei opere legislative se datoreaza unui factor conjunctural, si anume faptului ca aproape toate textele juridice clasice au fost distruse de barbari, nemaiajungand pana la noi. Insa opera legislativa a lui Justinain s-a pastrat, ajungand pana la noi pe cale indirecta, iar, pe baza ei, romanistii moderni au putut reconstitui tezaurul gandirii juridice romane.
9
Literatura 1
E.Molcut, D. Oancea, op.cit.,pag.54
2
Constitutio Tanta- Dedoken, prefeta.
3
Este vorba de 50 de constitutii cunoscute sub numele de Quinquaginta decisions.
Dupa opinia clasica a lui G. Rotondi (Bullentino dell’Instituto di Diritto Romano , XXIX,1916, p.143 si urm.) el ear fi fost edictate intre 1 august-27 noiembrie 530. 4
Jurisconsultii ce apartineau celor doua scoli din secolul I, care-si trageau
denumirea de la numele a doi dintre cei mai insemnati membri al lor: Sabinus si Proculus. 5
Constitutio Tanta, 9.
6
Constitutio Deo auctore, 5.
7
Constitutio C ordi, 4-5
8
9
Novella VII, 1 (a.535).
Reprodus in D., 3,5,46 (47), 1
10