Comentariu literar ,,Biografie” de Lucian Blaga Înscriindu-se în cea de-a doua etapă a creaţiei blagiene, acea “v îrstă simbolică” marcată de “ruptu “ruptura ra ontolo ontologic gică” ă” între între eu şi cosmos cosmos,, pierde pierderea rea dimens dimensiun iuniiii para-d para-disi isiace ace şi senti sentimen mentul tul înstrăinării. poezi poeziei ei o reprez reprezint intă: ă: unive universu rsul,l, destin destinul ul omului omului,, cunoa cunoaşte şterea rea şi necuno necunoscu scutul tul.. Cunoaşterea şi necunoaşterea “lumina” şi “umbra”!, iadul şi raiul “muntele cu crini”!, toate acestea sînt marcate de contradicţiile universului eului liric. Tema
"oezia dată poate #i inclusă în curentul literar $ e%presionismul, deoarece este un apel de salvare a omului, a spiritului, a valorilor su#leteşti. &e observă întoarcerea spre etern. &e pune acce accent nt pe deta detaşa şare reaa de trup trup şi cont contop opire ireaa lui lui cu natu natura ra.. 'ste 'ste vizi vizibi bilă lă pre# pre#er erin inţa ţa pent pentru ru transcendent dincolo de de lumea reală! şi escaladarea universului ceresc trecerea spre absolut! . (itlul te%tului ne poate duce în eroare, deşi poezia se întitulează “)iogra#ie”, ceea ce sugerează consemnarea amănuntelor bine ştiute, te%tul insistă asupra necunoscutului din viata sa “*nde şi cînd m-am ivit în lumină, nu ştiu+ din umbră mă ispitesc singur să cred+ că lumea este o cîntare + &trăin zîmbind, vrăit suind+ în milocul ei mă-mplinesc cu mirare”!. )iogra#ie e un poem or#ic despre cîntăreţul care însu#leteşte lucrurile cu glasul, lira, cuvîntul său. vit din umbră, din întunericul şi tăcerea iniţială, poetul mirat de sine însuşi şi de lume , ,,străin , ,,vrăit , păşeşte în această cîntare şi lumină care este şi lumea, pentru a rosti cuvîntul său poetic. În vraa luminii cosmice şi a cîntecului cîntecului universal, eul străbate calea calea ascensională a desăvîrşirii desăvîrşirii ca eu or#ic. iinţă atemporală, el vine dintr-un neştiut tărîm al adîncului: “*nde şi cînd m-am ivit în lumină nu ştiu, + din umbră mă ispitesc singur să cred + că lumea e o cîntare”. /umea - lumină spre care suie vrăit e totuşi tărîmul în care c0emarea or#ică înlesneşte întîlnirea cîntării şi a cuvintelor stinse în magia poeziei. 1ici împlinindu-se, tentînd către “dezmărginire”, cîntăreţul îşi cercetează “puterile” or#ice: “Cîteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, + cîteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund”. Paralelismul Sintactic
Instanţa intermediară între “coperişele iadului” şi “muntele cu crini”, între vinovăţie şi neprihănire, pune acent pe faptul că poetul aduce cu sine povara destinului omenesc, accesul la taine fiindu-i deschis: “Închis în cercul aceleiaşi vetre / fac schimb de taine cu strămoşii, / norodul spălat de ape subt pietre” !atricea, sensul primordial al iniţierii în lume e împlinit în "estul ma"ic al rostirii mu#icale $ainele şi “%oveştile sîn"elui uitat de mult” sunt ener"iile sale secrete& timpul poveştilor e privile"iul fiinţei pure, paradisiace, în iposta#a căruia se afla eul poetic C0iar din primele doua versuri, eul liric a #olosit ca miloc de e%primare antonimia dintre lumină şi umbră. În acest conte%t lumina este semnul împlinirii, al cunoaşterii poetice, iar umbra simbo simbolilize zeaz azăă dest destin inul ul uman uman,, miste misteri rios os,, limit limitel elee cuno cunoaş aşte terii rii raţio raţiona nale le,, necu necuno nosc scut utul ul.. "rin "rin contrdicţi contrdicţiile ile universulu universului,i, eului liric se dedubleaz dedubleazaa “străin “străin zîmbind”, zîmbind”, “ma-mplines “ma-mplinesc”!. c”!. 1ici sensul implinirii este cunoaşterea poetică a lumii prin proiectarea ideilor eului.
În versul al şaptelea “Cîteodată spun vorbe cari mă cuprind,+ cîteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund”! tensiunea lirica se naşte din negaţie2 apare mărturisirea “nevoii de tras#igurare a lumii”. !etafora din prima strofa' “(umea e o cantare”) situea#ă fi"ura umană în două sfere diferite: în sfera *inelui şi în cea a +ăului fera *inelui aparţine paradisului, raiului, muntelui cu crini, iar sfera +ăului aparţine unui plan opus *inelui şi anume iadului'“ coperişele iadului”) ar lumea este o cîntare pentru că în diversitatea ei f ascinanţă e.istă o armonie unificatoare întecul repre#intă o prelun"ire în lumea tăcerii ori"inare fiindcă numai în el se re"ăseşte echilibrul şi armonia &tro#a a doua descrie universul interior al eului, ca unul înc0is2 meditativ incercînd să sondeze necunoscutul“ &eara se-ntamplă mulcom s-ascult+ în mine cum se revarsă + poveştile sîngelui uitat de mult”!. &eara se asociaza cu reîntoarcerea spre sine şi spre strămoşi, concentrînd spaţiul “ în cercul aceleiaşi vetre”! şi timpul o durată temporală este parcursă în acest “ sc0imb de taine cu strămoşi”!, iar “ziua” devine simbol al “risipei pe sine” “ziua trăiesc împrăştiat ca #urtuna”!. $ot în această strofă sunt şi alte simboluri: pîinea 'ca simbol al hranei spirituale ce repre#intă amintirea ori"inilor) şi luna 'simbol al trasformării, al visului)'“ *inecuvînt pînea şi luna”) "e parcursul poeziei putem desprinde o serie de motive literare. &pre e%emplu în prima stro#ă se desprinde motivul luminii, a umbrei, a străinului, a împlinirii, a vorbelor, a vînturilor, a iadului, a muntelui cu crini, motivul vetrei şi cel a strămoşilor. n sto#a a doua descoperim motivul norodului, a serii, a sîngelui, a pîinii, a lunii. n stro#a a treia sînt aşa motive ca : motivul cuvintelor, a cîntecului, a tăcerii, a somnului lumii şi motivul stelei. “)iogra#ie” de /ucian )laga este o artă poetică modernă pentru că interesul autorului este deplasat de la principiile te0nicii poetice la relaţia poet-lume. iindcă poemul are doar un plan #ilozo#ic secundar, nu este o creaţie #ilozo#ică. 'ul liric abordînd problematica cunoaşterii, poezia poate deveni atît pentru cel care o scrie, cît şi pentru cel care o citeşte, o #ormă de autocunoaştere. prezinta re#le%e ale e%presionismului meta#izic. 'a re#acedestinul poetic intr3o maniera originala surprinzand aspecte semni#icative ale gandirii poetice de pana atunci si lasandule sa se clari#ice sau sa se complice reciproc sub semnul unor suspendari, suisuri si coborasuri. Biografie
$itlul Cuvantul biografie este #olosit in mod evident la #igurat, este o de#inire, o punere in-imagini artistice a starilor, a #ramantarilor poetice in raport cu e%istenta si creatia. $eme !otive )iogra#ia poetica apare ca un loc de coincidenta a contrariilor, ea se deruleaza pe #undalul unei lumi or#ice {lumea e ocantare) impregnate de problematica relatiei intre adevar si e%presivitate intr-un moment in care eul liric se percepe ca dilematic, ca departat de lumea in care #iinteaza. instrainarea ii produce un dezec0ilibru pe care incearca sa-l devanseze tot printr-o cautare. tructura - compo#itie 4arcat de contradictiile universului, eul se dedubleaza (strain zambind) sau se regaseste (ma-mplinesc) permanent, ca intr-o vraa. &ensul miscarii ascensionale este dat de cunoasterea poetica a lumii prin proiectarea perceptiilor eului, descoperirea sinelui in misterul lui. (ensiunea lirica se naste din negatie (nu ma cuprind, nu-mi raspund) si din surprinderea aspectelor care nu pot #i prinse in cuvinte, si nevoia de sugerare a lor prin absenta. in acest sens, poate #i vazuta si relatia dintre vinovatie si puritate, ca o complementaritate si o continuitate a contrariilor surprinsa in relatia dintre iad si rai - coperisurile iadului, muntele cu
crini. 1tat
coperisul cat si muntele sunt simboluri ascensionale si poate tocmai aceasta #ace legatura intre cei doi termeni antonimiei, reunindu-i intr-o semni#icatie aparte, tipicblagiana. "oetul vede intr-un #el dincolo de bine si de rau, varianta lui nu este una etica, ci principiala, legata de #ortele de naturi di#erite care se atrag si se presupun reciproc. 1pare si o sugestie cromatica contrastanta indusa de cuvintele coperis si crini. 1ceste trasaturi contradictorii apar ca #iind comune #iintei umane ingenere - umblu ca fiecare. 'ul liric semnaleaza aceasta contradictie inpropria-i e%istenta, intre personalitatea sa artistica care traieste in lumea imaginatiei, are legaturi cu iluminatul, cu ideile, cu visele si natura sa umana de #aptura ce umbla pe pamant la #el ca toti ceilalti oameni. 'l isi asuma aceasta dilema e%istentiala la nivelul individual. 1pare ast#el #ondul ontologic pe care se proiecteaza unicitatea poetului, dar si incercarea continua de recuperare a sensului apartenentei si #iintarii in lumea in cadrul careia se a#la si care continua sa #ie o vesnica mirare.
0utorul foloseşte metaforele relevatoare pentru a crea ima"ini artistice 'mai ales vi#uale) memorabile: 1srtăin #2mbind1, 1coperişele iadului1, 1muntele cu crini1 1în"erii de ceară1, 1steaua ca o povară1 $otodată, ca pre#enţă modernistă pot aminti marea problemă a cunoaşterii ce implică cone.iuni cu filosofia şi mitolo"ia, dar şi cultivarea temelor luminii, umbrii, efemerităţii vieţii,, a vieţii şi a morţii şi motivul raiului şi iadului in"ura pre#enţă tradiţionalistă e tema cultului înaintaşilor 1*io"rafie1 de (ucian *la"a este o artă poetiă deoarece capătă valoare emblematică pentru vi#iunea asupra lumii Poetul (eul liric) vede lumea ca "o cântare" prin lumină spre umbră !otodată eul liric simte legătura cu nainta#ii, cu strămo#ii ntr$o manieră magică, aproape de teoria rencarnării din religia budistă ("Seara se$ntâmplă molcom s$ascult % n mine cum se tot revarsă % pove#tile sângelui uitat de mult")
%rin toate acestea am încercat să demonstre# că poe#ia 1*io"rafie1 de (ucian *la"a este o artă poetică, definitorie pentru modelul orfic pe care autorul îl propune în cadrul modernismului autohton
