1
Tema: INTENTAREA PROCESULUI CIVIL Noțiunea și efectele juridice ale intentării proceului ci!il Proceul ci!il constă dintr-o totalitate de acţiuni procesuale, exercitate de către subiecţii raporturilor de procedură civilă, în ordinea stabilită de lege, în scopul examinării şi soluţionării unei cauze civile, precum şi a executării efective a hotărîrii judecătoreşti. Dinamica succedării acţiunilor procesuale determină divizarea procesului civil în părţi, numite convențional fa"e proceuale. rocesul civil în mod inevitabil se declanşează prin producerea fa"ei de intentare, care constă din acţiuni procesuale întreprinse de către justiţiabil şi de către judecător în scopul accederii efective la justiţie. !aportată la felurile de procedură, doar procedura în ordonan ță "simplificată# nu are faza intentării procesului. $ar în procedura insolvabilităţii conţinutul acesteia este unul specific. ### %n cazul celorlalte feluri de procedură civilă faza intentării procesului se produce potrivit aceloraşi reglementări. ### rocesul civil începe prin adresarea justiţiabilului în instanţa de judecată. otrivit alin."&# art.' ((, ### instanţa judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care revendică apărarea unui drept al său încălcat sau contestat, libertăţii ori a unui interes legitim. %n cazurile expres prevăzute de lege,### procesul civil poate fi intentat la cererea altor persoane decît titularii de drepturi încălcate sau contestate. )ste vorba de procuror, în condiţiile art.'& ((, autorităţi publice, organiza ții, persoane fizice * conform art.'+ ((. Terminolo$ic% CPC utili"ea"ă mai multe inta$me atunci c&nd e referă la aceată fa"ă proceuală: intentarea procesului civil pornirea procesului intentarea acţiunii primirea cererii acceptarea cererii cauză pendinte, adică cerere căreia i s-a dat curs şi cerere pusă pe rol. 'a"a intentării proceului ci!il contă din două ac(iuni proceuale corelati!e: )* esizarea instanţei de judecată prin depunerea unei cereri de chemare în judecată "adresarea în instanţă#. +* !eacţia instanţei prin emiterea unei încheieri judecătoreşti. ,n funcție de temeiurile pre!ă"ute de le$e% judecătorul% &n mod uniperonal% !a emite una din - &nc.eieri judecătore/ti: a* încheiere de refuz în primirea cererii de chemare în judecată "art.&/ ((# 0* încheiere de restituire a cererii de chemare în judecată "art.&'0 ((# c* încheiere de a nu da curs cererii de chemare în judecată "art.&'& ((# d* încheiere de acceptare a cererii de chemare în judecată "art.&1 ((#. ### (aracterul inseparabil al celor două acţiuni procesuale permite de a afirma că nu justiţiabilul care se adresează în instanţă intentează "pornește# procesul civil, dar este absolut necesară o încheiere judecătorească de acceptare a cererii de chemare în judecată. ### 2otuşi, procesele civile, indiferent de felul de procedură, nu se intentează "pornesc# niciodată din oficiu. ### De aceea, procesul civil este pornit sau intentat de către judecător la cererea justiţiabilului. ### copul oricărei persoane este, în primul rînd, de a accede la justiţie, adică de a obţine emiterea încheierii de acceptare a cererii de chemare în judecată. %n al doilea rînd, justi țiabilul tinde să ia cîştig de cauză, adică să-i fie admise pretenţiile prin pronunţarea unei hotărîri judecătorești. 3cest al doilea scop, deşi nu se realizează la faza intentării procesului civil, depinde vital de intentarea corectă a procesului. Sarcina judecătorului la aceată fa"ă proceualăeste de a verifica dacă justiţiabilul s-a adresat corect în judecată, adică a respectat toate rigorile prevăzute de lege. 3ccesul la justiţie nu este un drept absolut. rin normele interne, un stat îşi poate institui limitări ale accesului la justiţie în proporţii rezonabile , astfel încît dreptul să nu fie afectat în esenţa sa. De aceea, legiuitorul din !4 a instituit o ordine destul de clar şi exhaustiv reglementată de intentare a procesului civil. Efectele juridice ale intentării proceului ci!il% după con(inut /i importan(ă% e pot $rupa &n două cate$orii: ț de judecată cu abilitatea de a examina şi soluţiona o cauză )* Efecte procesual-juridice * semnifică, în primul rînd, investirea instanei civilă. Din data depunerii cererii de chemare în judecată în instanţa competentă, raportul juridic material-litigios devine obiectul procesului civil, se conturează componenţa participanţilor la proces. rezumaţii subiecţi ai raportului material-litigios obţin un nou statut juridic * devin reclamant şi pîrît. %n funcţie de statutul procesual obţinut, fiecare participant ia proces poate exercita drepturi şi obligaţii procesuale. ### !eclamantul nu se mai poate adresa în instanţă cu aceeaşi cerere, avînd acelaşi obiect şi în baza acelora și temeiuri, chiar dacă, potrivit normelor de competenţă jurisdicţională teritorială alternativă "art.+/ ((#, acesta putea alege între opţiunile oferite de legiuitor. De ex., dacă o persoană a sesizat instanţa de judecată de la domiciliul pîrîtului cu o acţiune privind apărarea drepturilor consumatorului, atunci adresarea ulterioară cu aceeaşi cauză la instanţa de judecată de la domiciliul reclamantului va determina instanţa de judecată să-i restituie sau să-i scoată cererea de pe rol, conform lit.g# alin."&# art.&'0 (( sau lit.d# art.5' ((. +* Efecte materiale-juridice . (ea mai importantă consecinţă de ordin material-juridic a intentării procesului este întreruperea termenului de prescripţie "lit.a# alin."&# art.5'' ((#. 3chitarea pensiei de întreţinere se produce, de asemenea, din momentul adresării în judecată "alin. "5# art./1 (odul familiei#. • • • • • •
a*
Cererea de c.emare &n judecată și conținutul ei1 Procedura corectării cererii de c.emare &n judecată (ererea de chemare în judecată este un prim act de procedură prin care se începe realizarea efectivă a principiilor disponibilităţii, a dreptului la apărare şi a acesului la justiţie. ### Deşi alin."&# art.& (( prevede că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept trebuie să depună în instanţa competentă o cerere de chemare în judecată, totuşi cererea de chemare în judecată trebuie să corespundă unor rigori de formă şi de conţinut. (ererea de chemare în judecată se perfectează doar în formă scrisă, iar dacă reclamantul este asistat în judecată de un reprezentant, aceasta trebuie să fie dactilografiată "alin."'# art.& ((#. ractica judiciară poate extinde justificat această cerinţă şi în privinţa cererilor de chemare în judecată depuse de către procurori "art.'& ((#, autorități şi organizaţii "art.'+ ((# în interesele altor persoane. De asemenea, forma scrisă dactilografiată se extinde fără excepţii asupra reclamanţilor persoane juridice, care întotdeauna compar în justiţie prin reprezentant. ### %n caz contrar, cererilor nedactilografiate nu li se va da curs, potrivit art.&'& ((. 3ctualmente legislația procesuală permite doar reclamantului-persoană fizică, cel care se adresează personal în instanţă, să perfecteze olograf o cerere de chemare în judecată. Con(inutul oricărei cereri de c.emare &n judecată ete compu din: elemente esenţiale, adică obligatorii, fără de care respectiva cerere nu poate fi pusă pe rolul instanţei de judecată. 6udecătorul nu va da curs unei cereri de chemare în judecată, dacă acesteia îi lipseşte măcar un element esenţial. 3lte elemente ale cererii de chemare în judecată, se pot regăsi în cerere la discreţia reclamantului, însă lipsa lor nu afectează valoarea procesuală a actului.
2
0* elemente neesențiale, adică facultative, care pot fi incluse în cerere doar dacă este posibil sau dacă reclamantul consideră necesar. 7ipsa unui element facultativ într-o cerere de chemare în judecată nu constituie un neajuns şi nu poate constitui un impediment pentru acceptarea cererii. Art1)22 CPC pre!ede mai multe elemente een(iale ale cererii de c.emare &n judecată% care tre0uie &ntrunite &n cumul: datele de identificare ale părților "lit.b#, c# alin."5# art.& ((# şi ale reprezentantului reclamantului, dacă acesta există "lit.c 5# alin."5# art.& ((# pretenţiile reclamantului, precum şi valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată "lit.d#, f#, g# alin. "5# art.& ((# circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile "lit.e# alin."5# art.& ((# indicarea probelor de care reclamantul dispune în momentul depunerii cererii "lit.e# alin."5# art.& ((# date despre respectarea ordinii prealabile "lit.h# alin."5# art.& ((# semnătura pe cererea de chemare în judecată "alin."8# art.& ((# anexele obligatorii "lit.i# alin."5# art.& şi art.&' ((#. ### %n lipsa unuia dintre elementele esenţiale, cererea de chemare în judecată nu poate pretinde a fi un document integru care să producă efectul procesual scontat * acceptarea de către judecător. 3atele de identificare ale păr(ilor 4reclamant /i p&r&t* 5 4lit10*% c* alin14+* art1)22 CPC* rin date de identificare ale păr(ilor "reclamantul şi pîrîtul# se înţelege numele şi domiciliul persoanei fizice, denumirea şi sediul persoanei juridice. ### Dacă reclamantul este o persoană juridică, trebuie indicate suplimentar datele bancare şi codul fiscal ale acesteia "lit.b# alin. "5# art.& ((#. 9rație acestui element, judecătorul, în primul rînd, va verifica competen ța teritorială, iar în al doilea rînd * va putea înştiinţa corespunzător părţile. ### Dacă reclamantul este reprezentat de un reprezentant legal, avocat, avocat-stagiar sau salariat, atunci în cererea de chemare în judecată obligatoriu trebuie indicate numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale reprezentantului reclamantului "lit.:5# alin."5# art.& ((#. 3ceastă cerință este prevăzută în scopul facilitării procesului de citare şi înştiinţare corespunzătoare a justiţiabililor.
Pretențiile reclamantului% precum /i !aloarea ac(iunii% dacă aceata poate fi e!aluată 4lit1d*% f*% $* alin1 4+* art1)22 CPC* Deşi legiuitorul expres prevede că în cererea de chemare în judecată trebuie indicată esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale reclamantului "lit.d# alin."5# art.& ((#, aceasta nu este decît un reper de clarificare a obiectului acţiunii civile, adică a pretenţiilor reclamantului formulate potrivit legii materiale. (adrul normativ general îl formează art.&& (( şi art. ((. %nsă multitudinea actelor normative, precum şi diversitatea cauzelor civile, permit şi impun, în acelaşi timp, concretizarea pretenţiilor cu referire la cazuri şi persoane concrete. rincipiul disponibilităţii "art.5' ((# lasă exclusiv pe seama reclamantului nu doar decizia de a se apăra, ci şi formularea propriilor pretenţii, adresate părţii adverse prin intermediul instanţei de judecată. ;ormularea clară a pretenţiilor în cererea de chemare în judecată permite stabilirea corectă a competenţei jurisdicţionale materiale şi teritoriale. ;ăcînd excepţie de categoriile de cauze atribuite expres în competența altor instanţe decît judecătoriile, judecătorul, chiar de la depunerea de chemare în judecată vaaputea verifica excepţionale dacă reclamantul a respectat sau nudacă competenţa jurisdicţională %n acest sens, cererii este logică verificarea prioritară competenţei "art.<0 ((# ulterior, reclamantul a ales una teritorială. din opţiunile legal oferite "alin."&# art.<5 şi art.+/ ((# şi abia la final corectitudinea regulii generale a competenței teritoriale "art.+1 ((#. De asemenea, pretenţiile reclamantului vor putea permite judecătorului să decidă dacă acestea se judecă sau nu în procedură civilă "lit.a# alin."&# art.&/ ((# ori dacă acestea "aceleaşi pretenţii şi aceleaşi temeiuri între aceleaşi părţi# au fost deja examinate şi soluţionate "lit.b# şi lit.d# alin."&# art.&/ ((#. ### Deşi la faza incipientă judecătorului îi este aproape imposibil să cunoască informaţia necesară pentru aplicarea corectă a lit.b# şi d# alin."&# art.&/ ((. %nsă ulterior, după acceptarea cererii de chemare în judecată, se vor putea aplica lit.b# şi e# ale art.58 ((. ### )xtrem de important pentru justiţiabili şi pentru instanță este cuantumul taxei de stat, precum şi scutirea din oficiu de achitare a acesteia. ### retenţiile reclamantului corect şi clar formulate, inclusiv indicarea valorii acestora acolo unde este posibil şi necesar, permit diferențierea acţiunilor civile ca fiind patrimoniale sau nepatrimoniale şi respectiv, modul diferit de taxare a pretenţiilor inserate în cererea de chemare în judecată. retenţiile formulate de către reclamant vor putea face în viitor obiectul modificărilor. !eclamantul le va putea schimba "formulînd o altă pretenţie în locul celei iniţiale#, va putea mări sau micşora cuantumul pretenţiilor "adăugînd sau excluzînd pretenţii accesorii, ori schimbînd valoarea acţiunii# sau chiar renunţa integral ori parţial la ele. ### entru instanţa de judecată acest lucru este extrem de important, deoarece legea procesuală în alin."+# art.5<0 ((, prevede că instanţa va adopta hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. chimbarea preten țiilor pe parcursul procesului depinde de disponibilitatea reclamantului, cu condi ția că nu va ieşi din limitele acţiunii civile iniţiale. ### %n cererea de chemare în judecată se pot conţine mai multe pretenţii "capete de cerere# conexe prin temeiurile apari ției sau prin probe "alin."<# art.& ((#. 6udecătorul va stabili caracterul de sine stătător al fiecărei pretenţii şi valoarea fiecăreia dintre ele sau care pretenţie este principală şi care este accesorie, pentru a verifica dacă reclamantul a achitat corect taxa de stat. %n cazul mai multor pretenţii independente inserate într-o singură cerere de chemare în judecată, judecătorul va ţine cont de necesitatea taxării fiecărei pretenţii aparte "lit.=# art.1' ((#.
Circumtanțele ș de fapt i de drept pe ș care reclaman ț tul & i &ntemeia"ă preten iile 4lit1e* alin14+* art1)22 CPC* Circumtan(ele de fapt care trebuie incluse în conţinutul oricărei cereri de chemare în judecată se rezumă la expunerea unor fapte juridice care s-au produs şi care au generat pretenţiile reclamantului. !ealmente, acestea întruchipează temeiul acţiunii civile, adică justificarea pe care reclamantul o invocă pentru a putea convinge instanţa că pretenţiile sale trebuie admise. însă invocarea nu este suficientă, reclamantul urmează să dovedească anume circumstanţele de fapt pe care le invocă drept temei al pretenţiilor sale "alin."&# art.&&1 ((#. ### $mportanţa practică a circumstanţelor de fapt, ca element esenţial al cererii de chemare în judecată, este indispensabil legată de obiectul probaţiei. Disponibilitatea reclamantului, pe care o instanţă imparțială nu o poate distorsiona, permite acestuia să-şi întemeieze pretenţiile cum crede că e mai corect, precum şi să le modifice pe parcursul examinării cauzei "alin."5# art.0 ((#. De aceea, la primirea cererii de chemare în judecată judecătorul va putea impune doar indicarea circumstanţelor de fapt, nu şi faptul că acestea nu sînt suficiente, convingătoare sau imposibil de probat. %n asemenea cazuri, judecătorul anticipează posibila examinare în fond, expunîndu-se asupra acesteia, fapt care este inadmisibil şi incompatibil cu standardele ()D>. Circumtan(ele de drept sînt prevederile normelor juridice materiale şi procesuale pe care se bazează reclamantul în formularea şi probarea pretenţiilor sale. ?n justiţiabil care se adresează nemijlocit în instanţă, fără a beneficia de asistenţa juridică a unui avocat,
3
avocat-stagiar, de ajutorul unui procuror sau al unui subiect prevăzut în art.'+ ((, poate să nu cunoască exact şi exhaustiv pe care articole din care legi se poate baza pentru apărarea drepturilor sale. 4ai mult decît atît, conform alin."5# art.8 (( nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, de coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare. ### %n cazul în care un justiţiabil-persoană fizică se adresează nemijlocit în instan ța de judecată, lipsa circumstanţelor de drept în textul cererii de chemare în judecată nu va determina judecătorul să nu-i dea curs conform art.&'& ((. %n restul cazurilor, lipsa acestui element esenţial al cererii de chemare în judecată va constitui un neajuns care urmează a fi corectat în termenul oferit de judecător. ### 6udecătorul verifică doar dacă acest element esenţial se conţine în textul cererii de chemare în judecată şi nu va aprecia dacă suportul normativ "normele juridice scrise în textul cererii# sînt suficiente, relevante sau corect invocate. 7a faza intentării procesului civil nu se cercetează şi apreciază fondul cauzei, fiindcă instanţa va soluţiona litigiul de drept doar prin hotărîre judecătorească, aplicînd corect legea materială şi procesuală.
Indicarea pro0elor de care reclamantul dipune &n momentul depunerii cererii de c.emare &n judecată 4lit1e* alin14+* art1)22 CPC* este un element indispensabil pentru confirmarea circumstanțelor de fapt. %n textul cererii de chemare în judecată se poate face referire la orice mijloc de probă, cu excepţia concluziilor expertului, indiferent dacă reclamantul le deţine sau nu. %ntrucît la depunerea cererii de chemare în judecată pot fi anexate doar înscrisuri şi înregistrări audio şi@sau video, celelalte mijloace de probă vor putea fi administrate ulterior în condiţiile legii. 6udecătorul se va pronunţa tendenţios şi neobiectiv, dacă va imputa reclamantului la faza depunerii cererii de chemare în judecată că acesta nu a indicat toate probele necesare examinării şi soluţionării juste a cauzei civile. 2otodată, nu este de bună-credinţă conduita justiţiabililor care evită anexarea probelor de care dispun în mod indiscutabil, reieşind din categoria şi circumstanţele cauzei civile "actele juridice care se contestă, actele de stare civilă, înscrisurile care justifică scutirea de taxă de stat etc.#. 3ate depre repectarea ordinii preala0ile 4lit1.* alin14+* art1)22 CPC* >rdinea prealabilă este prevăzută fie de lege, fie de contractul părților. Au reprezintă ordine prealabilă clauza de arbitraj inserată sau anexată la contractul părţilor, precum şi formula de curtoazie privind soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor care rezultă din contractul respectiv. ### Deşi ordinea prealabilă nu este obligatorie pentru toate categoriile de cauze civile deduse judecăţii, atunci cînd legea sau contractul părţilor o impune, ea devine esenţială pentru accederea în instanţa de judecată, iar actele prin care se probează adresarea în prealabil şi, eventual, răspunsul negativ pe care l-a primit reclamantul sînt anexe indispensabile ale cererii de chemare în judecată. %n lipsa lor judecătorul va restitui cererea de chemare în judecată "lit.a# art.&'0 coroborat cu alin."&# art.&'& şi lit.d# art.&' ((#. Semnătura pe cererea de c.emare &n judecată 4alin146* art1)22 CPC* ### $nstanțele de judecată niciodată nu pornesc procese civile din oficiu, ci doar la cererea persoanei care crede că i s-a încălcat sau contestat un drept. De aceea, actele procesuale nesemnate nu se acceptă, or, semnătura este prima dovadă certă a valorificării eficiente a principiului disponibilităţii "art.5' ((#. ### %n caz contrar, cererea de chemare în judecată se restituie prin încheiere care nu se contestă cu recurs separat "alin."8# art.&'0 ((#. e cel pu țin un exemplar de cerere de chemare în judecată se va regăsi în srcinal semnătura reclamantului . ### ;acsimilul semnăturii nu este dovada semn ării cererii de către justi țiabil, respectiv este o încălcare a exigen ței legale. ) necesar ca numele şi prenumele complete ale reclamantului să figureze la sfîrşitul cererii dactilografiate sau scrise olograf. entru evitarea dubiilor despre valabilitatea semnăturii, reclamantul va anexa copia buletinului de identitate sau a pa șaportului, unde se regăseşte mostra propriei semnături. 3ceeaşi exigenţă privitor la semnătură vor respecta şi reprezentanţii legali ai reclamanţilor, care îşi vor menţiona şi certifica documentar calitatea în funcţie de categoria reprezentării legale "art.'/ ((#. ;iecare coreclamant care figurează în aceeaşi cerere de chemare în judecată va semna personal cererea, ţinînd cont de cerinţele anterior menţionate. ### Dacă coreclamanţii obligatorii îl împuternicesc pe unul dintre ei de a semna cererea de chemare în judecată, această împuternicire specială va trebui transmisă printr-o procură autentificată notarial. )ste unica soluţie prin care se poate completa un gol legislativ, or, norma procesuală nu prevede expres cum se perfectează împuternicirile speciale ale coreclamantului-reprezentant. Doar art.1& (( impune sub sancțiunea nulităţii ca această împuternicire specială să se regăsească în formă scrisă într-un act prevăzut "mandat sau procură#.
a*
Ane7ele o0li$atorii 4lit1i* alin14+* art1)2 /i art1)28 CPC* Cererea de c.emare &n judecată !a fi &no(ită de un /ir de ane7e o0li$atorii% &n lipa cărora judecătorul !a tre0ui ă nu5i dea cur9 acetea &nt: Dovada în srcinal a achitării taxei de stat, în cazurile în care reclamantul nu beneficiază conform art.18 (( de scutirea achitării acesteia. ### Dacă reclamantul persoană fizică sau juridică în cererea de chemare în judecată solicită scutire integrală sau parţială, eşalonare sau amînare a achitării taxei de stat, atunci obligatoriu va trebui nu doar să invoce ca motiv situa ția materială, dar şi să anexeze probe care o justifică. ;ără a putea enumera limitativ care ar putea fi aceste probe, este oportună enumerarea exemplificativă pe care o face (6 în Botărîrea lenului nr.58 din 51.0.500<. ### ituația materială dificilă a reclamantului persoană fizică poate fi dovedită prin avizul (omisiei pentru protecţie socială, certificat despre mărimea salariului, pensiei sau a altor venituri existenţa la întreţinere a copiilor minori sau a altor persoane etc. entru aprecierea situaţiei materiale se va lua în considerareC valoarea patrimoniului disponibil al
persoanei,juridică, valoareasolicitînd acțiunii, scutirea obligațiile rezulta din anumite făcîndu-se concluzie din ansamblulprezentînd probelor probe prezentate. ### în ersoana decare plataartaxei de stat, urmeazăacte, să probeze lipsao mijloacelor financiare, pertinente acest sens. %n calitate de probă pot serviC informaţia de la inspectoratul fiscal privind existenţa şi situaţia conturilor bancare, dările de seamă fiscale pentru ultimii ani etc. 0* 3ctele certificate corespunzător care atestă calitatea de conducător al persoanei juridice, de reprezentant legal sau împuternicirile reprezentantului contractual, precum şi cererea în srcinal a persoanei fizice adresată procurorului. (onducătorii persoanelor juridice vor putea semna personal cererile de chemare în judecată, confirmîndu-şi calitatea prin actele de numire, alegere, confirmare certificate corespunzător. %n acest caz, se va indica în mod obligatoriu funcţia, calitatea persoanei fizice care de jure întruchipează o persoană juridică. entru o persoană juridică de drept public, constituită prin lege, conducătorul căreia a fost ales, numit sau confirmat în funcţie printr-un act al unei autorităţi publice centrale de stat, publicat în 4onitorul >ficial, este suficientă referinţa la acest act. Documentele pe care trebuie să le anexeze reprezentanţii legali sînt diferite în funcţie de temeiurile reprezentării. Repre"entanții le$ali nu au ne!oie de care!a &mputerniciri pentru a e7ercita &n !olum deplin toate actele procedurale din numele /i &n intereul repre"entatului% &nă fiecare din calită(ile repre"entanților le$ali tre0uie certificată &n modul corepun"ător: ărinţii şi@sau înfietorii vor anexa propriile acte de indentitate, actele de naştere ale copiilor şi hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei "dacă în actul de naştere al copilului încă nu s-au făcut men țiunile necesare#. 2utorii persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi curatorii persoanelor limitate în capacitatea de exerciţiu vor anexa hotărîrea judecătorească de lipsire@limitare în capacitatea de exerciţiu şi actul administrativ eliberat de autoritatea tutelară privind numirea tutorelui@curatorului.
4
2utorii minorilor în vîrstă de pînă la &< ani şi curatorii minorilor în vîrstă de la &< la &1 ani vor anexa actele de naştere ale respectivilor minori, precum şi actul administrativ eliberat de autoritatea tutelară privind numirea tutorelui@curatorului. 3dministratorii fiduciari ai bunurilor persoanelor declarate absente fără veste vor prezenta hotărîrea judecătorească de declarare a absenţei fără veste "art.
%nscrisurile audio care confirmă pretenţiile reclamantului, acesta le deţine data adresării. ot fi anexate şi suporturile pe care se srcinalelor conţin înregistrări şi@sau video ca mijloace de probă.dacă otrivit lit.c# alin."&#la art.&' ((, coroborat cu art.&+1 ((, prezentarea înscrisurilor ca mijloace de probă este o cerinţă generală. %nsă anexarea unei copii de pe un document nu este exclusă, dacă aceasta este certificată corespunzător. 4ultitudinea şi diversitatea înscrisurilor ca mijloace de probă ce pot fi anexate la depunerea cererii de chemare în judecată implică diferite metode de confirmare a valabilităţii copiilor de pe acestea. (opiile actelor de identitate ale părţilor nu necesită nici o certificare "instanţa va putea verifica identitatea acestora în şedinţă#, copiile actelor de stare civilă se vor autentifica fie de către avocat, fie notarial. 7a fel se va proceda cu copiile actelor juridice "contracte, testamente etc.#. (opiile actelor de constituire a persoanelor juridice, precum şi celorlalte acte emise de acestea "copii ale carnetelor de muncă, ordine interne, contracte etc.# pot fi certificate şi de persoana juridică care confirmă corespunderea cu srcinalul. (opiile de pe înscrisuri se depun pentru pîrîţi doar dacă aceştia nu dispun de ele în virtutea specificului raportului material-litigios. d* (opiile cererii de chemare în judecată şi ale celorlalte anexe. Aumărul copiilor cererii de chemare în judecată trebuie să fie egal cu numărul pîrîților, plus una pentru instanţă. Deşi legea prevede că şi intervenienților trebuie să li se înmîneze o copie a cererii de chemare în judecată, această cerinţă este prematură, or, intervenienţii principali întotdeauna, iar cei accesorii * deseori, apar în proces după intentarea acestuia. >ricum dacă în cererea de chemare în judecată este indicat un intervenient accesoriu, reclamantul va pregăti şi pentru acesta un set de materiale. e* Dacă reclamantul nu va anexa documentele care confirmă respectarea ordinii prealabile, judecătorul va dispune restituirea cererii de chemare în judecată conform lit.a# alin."&# art.&'0 ((. %nsă dovada respectării ordinii prealabile nu va necesita nici un fel de certificare întrucît legea nu prevede acest lucru "lit.d# alin."&# art.&' ((#. ;orţa probantă a documentului care confirmă respectarea ordinii prealabile obligatoriu se atestă prin data expedierii şi cea a recepţionării cererii prealabile. f* (opia actului de identitate al reclamantului. 3cest act nu este prevăzut în art.&' ((, dar este necesar pentru a verifica autenticitatea semnăturii, precum şi pentru a garanta respectarea lit.e# art.&/ ((.
c*
)* +*
*
-*
țiale "facultative# ale cererii de chemare în judecată nu determină judecătorul să semnaleze lipsa acestora sau să Elemcorectarea entele neeen impună lor, incluse fiind la latitudinea justiţiabilului. Denumirea cererii nu este un element de conţinut esenţial, întrucît legiuitorul consideră că cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire incorectă "alin."# art.& ((#. Instanţa căreia i se adresează justiţiabilul trebuie indicată în cererea de chemare în judecată conform lit.a# alin."5# art.& ((. %nsă acest reper nu este unul esenţial pentru investirea instanței de judecată competente. $ndicarea eronată a denumirii judecătoriei în cererea de chemare în judecată nu urmează a determina judecătorul să nu dea curs cererii, dacă cererea de chemare în judecată este depusă cu respectarea normelor de competenţă jurisdicţională.### (ompetenţa jurisdicțională materială sau teritorială se apreciază după alte criterii, decît simpla indicare a denumirii instanţei. De aceea, această cerință de conţinut este una neesenţială. entru a evita tergiversările şi pentru a exclude formalismul excesiv al procedurilor în cazul în care justiţiabilul greşeşte denumirea instanţei, cererea trebuie acceptată. ### 3plicarea art.&'& (( doar din acest considerent va constitui un abuz din partea judecătorului. Numărul de telefon, numărul de fa, poşta electronică sau alte date de contact ale păr ților "lit.b&# şi c&# alin."5# art.& ((#. 3cestea nu constituie elemente esenţiale ale cererii de chemare în judecată, din simplul considerent că reclamantul sau pîrîtul poate să nu dispună de ele. $ar cu referire la pîrît, chiar dacă acesta are număr de telefon, număr de fax, poştă electronică sau alte date de contact, reclamantul poate să nu le cunoască. Data scrisă în cererea de c!emare în judecată . (ererea de chemare în judecată poate fi depusă în instanţa de judecată nemijlocit de către reclamant sau de către alţi subiecţi în interesul reclamantului "art.'& şi '+ ((#, sau de către reprezentantul legal sau contractual
5
6*
"împuternicit expres conform art.1& ((#. %n acest caz nu contează data scrisă în cerere, ci data depunerii şi numărul de înregistrare aplicate pe un exemplar al cererii de chemare în judecată care rămîne la justiţiabil. Dacă cererea de chemare în judecată se expediază prin poştă * data depunerii se consideră data expedierii, marcată cu ştampilă poştală pe plic. 2otu și, atunci cînd semnarea cererii de chemare în judecată se face la o anumită dată, iar depunerea la o altă dată, pentru a aprecia valabilitatea dreptului de a semna, se va ţine cont şi de data semnării cererii. (onform alin."+# art.& ((, cererea de c!emare în judecată poate cuprinde şi alte date, importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi demersurile reclamantului. Cele mai frec!ente demeruri ale reclamantului inerate &n te7tul cererii de c.emare &n judecată au ane7ate la aceata ca acte eparate &nt: cererile "demersurile# de scutire integrală sau parţială, amînare sau eşalonare a taxei de stat cererile "demersurile# privind asigurarea probelor cererile "demersurile# privind asigurarea acțiunii civile reclamarea de probe. ### 7a fiecare dintre acestea judecătorul va reac ționa în forma si la momentul permis de lege. ### %naintea acceptării cererii de chemare în judecată, se va emite o încheiere judecătorească de admitere sau respingere a solicitărilor legate de facilită țile de taxare, care se va putea contesta odată cu fondul cauzei "art./ / ((#. intagma odată cu fondul E nu are interpretare ad literam, întrucît respingerea solicitării de scutire poate duce la restituirea cererii de chemare în judecată conform alin."5# art.&'& ((. De aceea, ### pentru a respecta întocmai logica procesului civil, o atare încheiere judecătorească se va putea contesta odată cu eventuala încheiere de restituire a cererii de chemare în judecată. ### %n cazul resping erii cererii de scutire integ rală sau par țială, amînare sau eșalonare a taxei de stat, judecătorul nu va da curs cererii de chemare în judecată şi va stabili un termen de achitare a taxei de stat. ?lterior, dacă reclamantul nu se va conforma, cererea de chemare în judecată se va restitui prin încheiere susceptibilă de recurs "art.&'& ((#. (ererea de asigurare a probelor se va putea soluţiona înainte de intentarea procesului prin încheiere de asigurare a probei "se atacă odată cu fondul# sau de refuz în asigurarea probei "se atacă cu recurs în 8 zile de la pronunţare# * art.&51 ((. (ererea de asigurare a acţiunii se va soluţiona doar după acceptarea cererii de chemare în judecată "alin."+# art.&1 şi alin."5# art.&'' ((# prin încheiere susceptibilă de recurs. 7a solicitarea de reclamare a probelor, perfectată conform alin."5# art.&&/ ((, judecătorul va reacţiona după acceptarea cererii de chemare în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare. %n termen de 5< ore cererea de chemare în judecată depusă în instan ță se va distribui aleatoriu prin intermediul rogramului $ntegrat de 9estionare a Dosarelor. Din momentul distribuirii unui judecător a cererii de chemare în judecată, acesta, în termen maxim de 8 zile, va putea decide una din următoarele soluţii procesuale * refuzul "art.&/ ((#, restituirea "art.&'0 ((#, necesitatea corectării cererii de chemare în judecată "art.&'& ((# sau acceptarea acesteia "art.&1 ((#.
Refu"ul și retituirea cereriide c.emare &n judecată Aerespectarea premiselor şi a condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune în sens procesual produce diferite efecte juridice. Dacă la depunerea cererii de chemare în judecată judecătorul constată lipsa dreptului la ac țiune în baza vreunui temei din art.&/ ((, el va dispune prin încheiere recurabilă refuzul în primirea cererii de chemare în judecată. toate temeiurile de refuz în temeiuri primirea de cererii chemare în judecatățe pot fi aplicate de către judecător faza intentării ### Au 4otivul procesului. este evident * unele refuzderezultă din circumstan invocate şi probate de către partealaadversă. De ex., lit.b# şi d# alin."&# art.&/ ((. %nsă în cazurile lit.a#, c#, e# şi f# art.&/ ((, judecătorului îi poate fi clar de la bun început că urmează a refuza în primirea cererii de chemare în judecată. Finînd cont de gravitatea consecinţelor procesuale ale încheierii de refuz în primirea cererii de chemare în judecată, legiuitorul a permis contestarea acesteia cu recurs "alin."5# şi "+# art.&/ ((#. ### Dacă la depunerea cererii de chemare în judecată judecătorul constată că dreptul la acţiune este exercitat cu încălcarea ordinii de adresare în instanţă prevăzută în art.&'0 ((, el va dispune prin încheiere restituirea cererii de chemare în judecată. 2otuşi, unele condiții de exercitare a dreptului la acţiune în sens procesual nu pot fi verificate cu certitudine la depunerea cererii de chemare în judecată. De ex., lit.c#, d#, g# alin."&# art.&'0 ((. (u toate acestea, probabilitatea restituirii cererii de chemare în judecată este mai mare decît cea a refuzării, or, judecătorul poate şi trebuie să verifice dacă justiţiabilul a respectat condiţiile de exercitare a dreptului la intentarea acţiunii. Doar în < cazuri prevăzute în art.&'0 (( încheierea de restituire este recurabilă * lit.a#, b#, c# şi g#. 3acă cererea de c.emare &n judecată poate fi refu"ată% retituită au tre0uie corectată fără a i e da cur% atunci e !a aplica conecința cea mai $ra! ă . 6ustificarea acestei practici nu este defavorabilă justiţiabililor, în pofida aparenţelor. >r, atunci cînd un judecător mai întîi va oferi termen pentru achitarea taxei de stat, ulterior va restitui cererea pentru nerespectarea ordinii prealabile şi după respectarea acesteia va refuza în primirea cererii din careva temeiuri prevăzute de lege, nu doar justi țiabilului i se va cauza un grav disconfort, ci consumă excesiv şi timpul, eforturile, resursele umane şi tehnice ale instanţei. ### 6udecătorul nu are posibilitatea legală să verifice corectitudinea perfectării cererii de chemare în judecată după intentarea procesului, de aceea, exigenţele de formă şi conţinut se vor verifica mult mai minuţios la depunerea cererii de chemare în judecată. ?lterior, neajunsurile cererii nu pot fi corectate de către instanţă. %n acelaşi timp temeiurile de refuz sau restituire se pot justifica şi după intentarea procesului "art.58, <+, 5' ((#, iar primirea pe rol a unei cereri care nu corespunde exigenţelor de con ținut sau nu-i taxată în modul corespunzător este în contradicţie cu consecutivitatea logică a procesului. $nstanţa, după pornirea procesului, va putea propune concretizarea pretenţiilor, completarea motivelor acestora sau depunerea probelor suplimentare, dar atunci cînd justiţiabilul nu va binevoi să-şi exercite aceste dreptu ri, examinarea va fi destul de dificilă pentru judecător. ### Dacă a fost pusă pe rol o cerere netaxată "judecătorul nu a dispus achitarea taxei de stat sau a dispus scutirea de taxă, fără solicitare şi probare corespunzătoare#, acest lucru dezechilibrează grav procesul civil, iar partea adversă este vădit defavorizată prin intentarea unui proces fără respectarea uniformă a condiţiilor obligatorii pentru toţi justițiabilii. %ncheierile emise de judecător la faza intentării procesului conform art.&/, &'0, &'& (( sînt documente separate şi trebuie să corespundă cerinţelor art.5'0 ((. (onsecinţele juridice ale refuzului primirii cererii de chemare în judecată sînt prevăzute în alin."+# art.&/ ((, conform căruia ### se exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pîrît, cu acelaşi obiect şi aceleași temeiuri. %nsă gravitatea acestei consecinţe procesuale nu trebuie exagerată. 2rebuie de ţinut cont de principala regulă de acţiune în timp a normei procesuale prevăzută de alin."&# art.+ ((, potrivit căreia ### la data adresării în judecată se aplică norma procesuală valabilă în acel moment. De aceea, nu încheierea de refuz sau încetare a procesului va fi temei de refuz repetat, ci prevederile art.&/ (( raportate la data adresării repetate. De ex., normele speciale pe care s-a axat lit.e# art.&/ (( au deja alt conținut care permite adresarea în judecată a unei autorităţi publice conform art.'+ (( sau hotărîrea irevocabilă a fost casată prin revizuire "lit.b# art.&/ ((#. ### intagmele aceluiași reclamant împotriva aceluiaşi pîrîtE, din alin."5# art.&/ (( şi aceleiaşi părţiE din alin."5# art.5 (( se referă şi la intervenienţii principali, precum şi la succesorii în drepturi ai reclamantului, pîrîtului şi intervenientului principal.
6
9raţie principiului accesului liber la justiţie, consecinţa procesuală prevăzută de alin."5# art.&/ (( nu se va aplica, dacă acţiunea a fost depusă conform art.'& sau '+ (( de către procuror sau alţi subiecţi investiţi de lege.
Tema: PRE;ATERI ?U3ICIARE Noțiunea și arcinile fa"ei de pre$ătire a pricinii pentru de"0ateri judiciare 3 doua fază procesuală obligatorie a oricărui proces civil este pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare. ### Dacă cererea de chemare în judecată a fost acceptată de către judecător, inevitabil acesta trebuie să întreprindă anumite acţiuni procesuale care urmăresc același scop * de a asigura o examinare efectivă a fondului cauzei într-un termen optim şi previzibil, evitînd pe cît este posibil incidentele procesuale. 7egiuitorul confirmă că trebuie asigurată judecarea justă şi promptă "alin."&# art.&1+ ((#. ### 3ceastă sarcină este o finalitate a procedurii civile "art.< ((# care are un con ținut foarte complex. ?udecarea semnifică examinarea şi soluţionarea cauzelor civile în fond, respectînd exigenţele de formă şi de conţinut a actelor de procedură, precum şi consecutivitatea exercitării acestora. "aracterul just al judecării întruchipează conceptul de dreptate, echitate, conform căruia trebuie găsit echilibrul întru respectarea drepturilor fiecăruia. Scopurile acetei fa"e proceuale &nt e7pre enun(ate de către le$iuitor &n alin14+* art1)@ CPC: a* precizarea legii care urmează a fi aplicată şi determinarea raporturilor juridice dintre părţi 0* constatarea circumstanţelor care au importanţă pentru soluționarea justă a pricinii c* stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane d* prezentarea de probe. Preci"area le$ii care urmea"ă a fi aplicată /i determinarea raporturilor juridice dintre păr(i1 %ntrucît în procedura civilă se examinează o diversitate foarte mare de cauze civile, raporturile juridice între părţi sînt şi ele destul de diversificate. 3cestea pot rezulta din raporturi juridice civile, familiale, de muncă, locative, funciare, ecologice şi din alte raporturi juridice "alin."<# art.5 ((#. De aceea, ### pentru început se clarifică ce fel de cauză civilă s-a acceptat spre examinare, pentru a identifica şi normele juridice materiale care trebuie aplicate. Dacă raportul juridic material-litigios este corect determinat, atunci suportul normativ al acestuia va fi uşor de găsit. oluționarea justă a oricărei cauze civile impune o hotărîre legală, în deosebi conform legii materiale. ### 7a această fază procesuală trebuie de clarificat care norme juridice materiale sînt aplicabile raportului material-litigios "de ex., să nu fi fost abrogate sau declarate neconstituționale la data producerii litigiului#. Dacă nu a fost precizată legea materială care urmează a fi aplicată raportului material-litigios, atunci soluţia dată de instan ță nu va fi una corectă, întrucît ori nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, ori a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată. ### $nstanţele de apel şi@sau de recurs vor constata încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material "alin."5# art.+1', <+5 ((#, fapt care inevitabil va determina casarea hotărîrii judecătoreşti. Contatarea circumtanțelor care au importan(ă pentru oluționarea jută a pricinii. %n conformitate cu alin."+# art.&&1 ((, circumstanţele care au importanță pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanți la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. ### 7a această fază procesuală, judecătorul va determina obiectul probaţiei judiciare, adică ce trebuie de dovedit. %n primul rînd, acesta rezultă din motivele de fapt pe care se întemeiază pretenţiile reclamantului şi care se regăsesc în cererea de chemare în judecată. %n al doilea rînd, obiectul probației se va contura reieșind din referinţa pîrîtului, în care se vor indica obiecţiile şi circumstanţele pe care le invocă drept temei al acestora. 3nume la acestea se referă legiuitorul atunci cînd specifică în alin."+# art.&1 (( că în referinţă se indică răspunsul la pretenţiile de fapt ale acţiunii. Deşi legea nu menţionează nimic despre clarificarea sarcinii proba ției la această fază procesuală, inevitabil, judecătorul va identifica cine şi ce trebuie să probeze. Sta0ilirea componen(ei participan(ilor la proce /i implicarea &n proce a altor peroane . Deşi părţile sînt principalii subiecţi procesuali, stabilirea corectă a acestora este preocuparea judecătorului în limitele imparţialităţii pe care trebuie să o respecte. ### !eclamantul este cel care se adresează nemijlocit sau prin intermediul altor subiecţi în instanţă, iar graţie principiului disponibilităţii acesta va indica pîrîtul "copîrîţii#, adică persoana "persoanele# despre care se crede că a "au# încălcat sau contestat un drept. $nstanţa de judecată nu va putea dispune înlocuirea părţii care figurează greşit în proces, chiar dacă este foarte evident. %n cazul în care se constată că acţiunea a fost depusă de reclamantul necorespunzător sau că acţiunea nu este îndreptată împotriva unei persoane care trebuie să răspundă în acţiunea dată, acesta va constitui temei de respingere a acţiunii. ### Aici intervenienţii principali nu pot fi atraşi în proces din oficiu. 6udecătorul, ţinînd cont de principiul disponibilităţii, nu este în drept să atragă aceste perso ane în proces fără consimţămîntul lor. 7egea proce suală impune doar în știin țarea acestora pentru a evita pronunţarea de hotărîri judecătoreşti în privinţa drepturilor persoanelor neantrenate în proces, adică pentru a nu le lipsi de dreptul la apărare, ca parte a unui proces echitabil. ### (a urmare a constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii, instanţa judecătorească va înştiinţa, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, pe toţi coreclamanţii şi copîrîţii despre posibilitatea de a interveni în proces "alin."5# art.5 ((#. Gi dacă se constată că există persoane care pot să îşi declare propriile pretenţii asupra obiectului litigiului între părţile iniţiale, instanţa este obligată să înştiinţeze persoanele în cauză despre procesul pornit şi să ie explice dreptul lor de a interveni în proces prin înaintarea unei acţiuni "alin."&&# art.8 ((#. Pre"entarea de pro0e. e parcursul examinării cauzelor civile în fond nu se vor administra alte probe decît cele prezentate în termenele stabilite de judecător la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri la deschiderea şedinţeilade judecată. (onform alin."<# inadmisibile art.&55 ((, ### se consideră probele ce nu au fost sau prezentate de participanţii proces pînă la data stabilită de judecător, cu excepția cazurilor prevăzute la art.50< şi alin."&# art.+'5 ((.
Actele proceuale ale judecătorului &n !ederea pre$ătirii pricinii pentru de"0ateri judiciare 6udecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, îndeplineşte mai multe acte procesuale. 3rt.&18 (( enumeră nelimitativ un şir de acţiuni care trebuie sau pot fi întreprinse anume la această etapă. ?nele acţiuni procesuale sînt inevitabile şi obligatorii pentru toate cauzele civile. 3cestea trebuie exercitate de către judecător indiferent dacă i s-au solicitat sau nu de către participanţii la proces. )le se întreprind din oficiu şi se răsfrîng asupra subiecţilor procesuali. 3lte acţiuni procesuale sînt rezultatul solicitărilor la care judecătorul trebuie să reacţioneze, soluționînd cererile sau demersurile participanţilor la proces. ?udecătorul din oficiu tre0uie: să emită o încheiere de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare să înştiinţeze pîrîtul, alţi participanţi la proces, precum şi persoanele drepturile cărora pot fi lezate prin emiterea hotărîrii judecătoreşti, dacă din materiale administrate de participanţi rezultă existenţa acestor subiecţi, inclusiv prin numirea delegaţiilor judecătoreşti peste hotarele ţării să ofere termen pentru prezentarea probelor de către pîrît şi a probelor suplimentare de către reclamant să clarifice necesitatea antrenării specialistului sau a interprets lui în proces
7
să propună părţilor să soluţioneze litigiul prin metode alternative să stabilească termenul "ora, data şi locul# şedinţei de judecată "art.&/0 ((#. ### 6udecătorul este în drept să dispună din oficiu separarea pretențiilor conform art.&11 ((. Ca efect al olicitării participanților la proce judecătorul !a efectua următoarele acte de procedură: va soluţiona cererea de asigurare a acţiunii "art.&'' ((# vă soluţiona cererea de asigurare a probelor "art.&5/ ((# vă soluţiona cererea de reclamare a probelor depusă de către participanţii la proces "art.&&/ ((# vă soluţiona cererea de desemnare a expertizei "art.&<1 ((# va soluţiona cererea de numire a delegaţiilor în interiorul ţării sau peste hotarele ei pentru a colecta probe "art.&58 ((# va soluţiona problema primirii acţiunii reconvenţionale "art.&'5 ((# va amîna data începerii şedinţei de judecată "art.&/& ((#.
Actele proceuale ale judecătorului &n copul pre$ătirii pricinii pentru de"0ateri judiciare emie din oficiu !espectiva fază procesuală începe, potrivit art.&1< ((, prin emiterea de către judecător în decursul a 8 zile de la data la care s-a acceptat cererea de chemare în judecată a încheierii privind pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare, fără înştiinţarea participan ților la proces. ### De regulă, în practică acelaşi document conţine 5 acte de dispoziţieC încheierea de acceptare a cererii de chemare în judecată
şi ceapentru de pregătire a pricinii dezbateri judiciare. 3ceasta * în cazurile care judecătorul nu are suficient nevoie dedecele 8 zile prevăzute de lege a realiza efectivpentru sarcinile de pregătire a pricinii pentru dezbateriînjudiciare. 2otuşi există multe cauze civile extrem de dificile din punct de vedere al naturii juridice, număr al participanţilor, mijloace de probă etc. care, practic, determină judecătorul să emită încheierea de pregătire a pricinii pentru dezbateri în răstimpul a 8 zile de la acceptarea cererii de chemare în judecată. ,n &nc.eierea de pre$ătire a pricinii pentru de"0ateri judiciare e indică toate ac(iunile proceuale pe care judecătorul /i participan(ii la proce urmea"ă ă le &ntreprindă pentru ca &n /edin(ă ă nu ajun$ă o cau"ă ci!ilă la0 pre$ătită9 ete !or0a de: expedierea către pîrît şi, după caz, către intervenient a copiilor de pe cererea de chemare în judecată, de pe înscrisurile anexate la ea şi stabilii ea datei pînă la care pîrîtul şi, după caz, intervenientul urmează să prezinte o referinţă scrisă privind ac țiunea reclamantului şi toate probele necesare "lit.b# alin."&# art.&18 ((# remiterea reclamantului şi, după caz, intervenientului a copiilor de pe referinţă de pe înscrisurile anexate la ea şi stabilirea datei pînă la care urmează să fie prezentate toate probele suplimentare "lit.c# alin."&# art.&18 ((# în enumerarea din lit.a# alin."&# art.&18 (( prima acţiune procesuală este menţionată necesitatea soluţionării problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor. ### %n consecutivitatea logică şi practică a pregătirii oricărei pricini pentru dezbateri judiciare această acţiune procesuală nu poate fi prima. >r, existenţa coparticipanţilor obligatorii sau a intervenienţilor principali ori accesorii rezultă, de regulă, din materiale dosarului. ### 3ceastă circumstanţă poate fi stabilită de către judecător la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare doar după prezentarea tuturor probelor de către reclamant şi pîrît. 6udecătorul nu trebuie să caute, să identifice eventuali subiecţi pe care hotărîrea sa îi poate afecta în drepturi. 3ceastă situaţie este o rigoare severă doar dacă din materialele dosarului rezultă existenţa altor subiecţi care nu participă nici într-o calitate procesuală la examinarea cauzei care îi vizează. în acest caz, judecătorul are o singură obligaţie * să-i înștiințeze despre faptul că pe rol se află respectiva cauză civilă. ### %n orice situaţie înştiinţarea valabilă a acestei categorii de persoane trebuie să fie anexată la dosar, astfel încît hotărîrea judecătorească să nu fie susceptibilă de casare din acest considerent în instanţa superioară sau în revizuire. otrivit lit.i# alin."&# art.&18 ((, judecătorul va rezolva problema introducerii în proces a specialistului sau interpretului la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. pecialistul, conform art.5+0 ((, va putea fi audiat în dezbateri judiciare, dar nu este exclusă şi implicarea lui din oficiul instanţei la această fază procesuală. ### 3cţiunile procesuale menţionate nu trebuie doar indicate în încheierea de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, ci efectiv realizate. 7it.d#, e# alin."&# art.&18 (( prevăd ### obligația judecătorului de a contribui la soluţionarea litigiilor pe alte căi decît cea judiciară. %n acest scop judecătorul trebuie să ia măsuri pentru concilierea părţilor şi să explice părţilor dreptul de a recurge la judecată arbitrală pentru soluționarea litigiului şi efectele unui astfel de act. %mpăcarea părţilor nemijlocit sau cu ajutorul unui mediator este posibilă oricînd, dar ### fără a în știin ța pîrîtul şi, ev entual, alţi subiecţi în litigiu despre cererea depusă, această conciliere nu poate fi realizată. ### !ealmente acţiunea procesuală dată poate fi realizată în şedinţa prealabilă. Dreptul de a recurge la judecată arbitrală pentru soluţionarea litigiului aparţine ambelor părţi, doar în anumite cazuri şi numai dacă se încheie o convenţie de arbitraj în formă scrisă. De aceea, judecătorul va exercita această acţiune procesuală cu mai multă atenţie doar în cazurile în care cauzele civile sînt de competenţa arbitrajului. ### Dacă părţile au încheiat în scris un compromis, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care părţile au solicitat examinarea pricinii de către judecata arbitrală, în condi țiile legii "lit.l &# art.5' ((. >ricum părţile în litigiu vor decide de comun acord dacă vor recurge sau nu la metode alternative de soluţionare a litigiilor. ?nica acţiune procesuală pe care judecătorul este în drept să o exercite din oficiu în faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare este separarea pretenţiilor conform art.&11 ((. 7egea prevede că această acţiune procesuală poate fi făcută doar la examinarea cauzelor în primă instanţă, fiind prerogativa unipersonală a judecătorului după ce primeşte cererea, perfectată printr-o încheiere judecătorească nesusceptibilă de recurs. ### (a efect al separării pretenţiilor, cauza poate rămîne de competenţa aceleiaşi instanţe de judecată, fiind necesară doar redistribuirea ei aleatorie altuiîncă judecător, dar poate determina şisusceptibilă strămutareadecătre instanţa competentă "lit.b# alin."5# art.<+ ((#. ### %n acest caz se va emite o încheiere judecătorească recurs. ?ltima acțiune procesuală pe care o va efectua judecătorul la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare este fixarea termenului "ora, data şi locul# şedinţei de judecată "ari.&/0 ((#.
)*
Actele proceuale ale judecătorului &n !ederea pre$ătirii pricinii pentru de"0ateri judiciare emie la cerere 7a cererea participanţilor la proces, judecătorul unipersonal va solu ționa cererea de asigurare a acţiunii "art.&'' ((# la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. Dacă solicitarea de asigurare a acţiunii este inserată sau anexată la cererea de chemare în judecată, atunci, conform alin."5# art.&'' ((, judecătorul va trebui să soluţioneze cererea de asigurare a acţiunii în ziua emiterii încheierii privind acceptarea cererii de chemare în judecată, fără înștiințarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces. 3dică, această încheiere poate premerge chiar încheierii de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare sau poate fi emisă concomitent cu aceasta. ### Dacă acceptarea cererii de chemare în judecată şi pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare se pot conţine într-un singur document, deoarece ambele se pot ataca odată cu fondul, atunci încheierea prin care se va soluţiona problema asigurării acţiunii se va emite ca document separat. 3ceasta, susceptibilă de recurs separat, va trebui să conţină motivarea admiterii sau respingerii cererii de asigurare a acţiunii. Dacă solicitarea de asigurare a acţiunii este făcută în timpul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare "nu este depusă concomitent cu cererea de chemare în judecată#, atunci ea se va soluţiona în termen de o si de la depunere, fără înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces "alin."&# art.&'' ((#. ### Au poate fi acceptată opinia (6, potrivit căreia dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra asigurării în ziua depunerii cererii şi au avut loc cîteva şedinţe, măsurile de asigurare urmează a fi aplicate în şedinţa de judecată, cu
8
+*
*
-*
6*
participarea părţilor. %n primul rînd, nu este clar, de ce instanţa nu s-a pronunţat asupra asigurării în ziua depunerii cererii, în al doilea rînd, care este rostul aplicării în şedinţă, dacă instanţa, soluţionînd cererea de asigurare, poate şi să nu asigure acţiunea. (onsiderînd aceste inadvertenţe nişte confuzii lingvistice, totuşi inversarea prevederii legale exprese nu este un ex. bun de urmat, chiar dacă, probabil, (6 a avut şi o motivaţie justificată în acest sens. intagma instanţaE nicidecum nu impune ci tarea participanţilor în şedinţă atîta timp cît legea expres interzice acest lucru. )ste o excepţie de la regula generală legiferată în mod direct. ### ierderea efectului asigurării acţiunii prin soluţionarea cererii de asigurare în şedinţă de judecată cu participarea părţilor şi nu în termen de o zi de la depunere, fără înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces, aşa cum prevede legea, ar putea prejudicia justiţiabilii şi periclita executarea efectivă a hotărîrii judecătoreşti, în consecinţă, şi înfăptuirea justiţiei. oluţionarea cererii de asigurare a probelor "art.&5/ ((#. %n acest context, alin."&# art.&18 (( prevede două acţiuni procesuale, fără a le considera limitativeC oluţionarea problemei citării în şedinţă de judecată a martorilor sau interogarea la locul aflării lor, conform alin."&# art.&+ (( "lit.f# alin."&# art.&18 ((#. ### 3udierea martorilor la locul aflării lor la această etapă se poate face doar ca măsură de asigurare a probelor. 3udierea acestora chiar în instanţă, ca măsură de asigurare, de asemenea, este posibilă din punct de vedere procesual. $ar în ordinea firească a administrării probelor acest act procesual se va exercita în şedinţă de judecată. %n caz de urgenţă, la cererea părţilor, se cercetează la faţa locului înscrisurile şi probele materiale, cu înştiinţarea participanţilor la proces "lit.g# alin."&# art.&18 ((#. !eclamarea de la organizaţii şi persoane fizice a probelor necesare, dacă cer participanţii la proces "lit.g# alin."&# art.&18 ((#. 3plicarea alin."5# art.&&/ (( este posibilă anume la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, chiar dacă această solicitare se conţine în cererea de chemare în judecată. ### articipanţii la proces pot solicita concursul instanţei de judecată la colectarea probelor şi prin cereri separate adresate în timpul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. %n asemenea cazuri judecătorul va reacţiona printr-un demers al instanţei de judecată adresat persoanelor care deţin probel e ce urmează a fi administrate în justiţie. ### !eclamarea probelor prin intermediul instanţei de judecată nu întotdeauna va avea ca efect obligatoriu emiterea acestui fel de demers, or, judecătorul va putea refuza reclamarea probelor printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, dacă acestea pot fi ob ținute fără concursul instanţei "alin."5# art.&+1 ((#. Dispunerea efectuării expertizei, ia solicitarea părţilor sau, în cazurile prevăzute de lege, din oficiu "lit.h# alin."&# art.&18 ((#. !egulile procesuale care trebuie respectate se conţin în art.&<1-&0 ((. ;ără a detalia excesiv această procedură, anume la această fază procesuală este necesară desemnarea expertizei, cu convocarea părţilor în şedinţă şi întocmirea procesului-verbal. ### 3nume pentru astfel de situaţii alin."5# art.&18 (( prevede şedinţe prealabile. )ste necesară semnalarea faptului că la această fază procesuală * ca efect al desemnării efectuării expertizei * este posibilă suspendarea facultativă a procesului "lit.d# art.5& ((#. %n lumina 7egii nr.&88@50&5, alin."5# art.&<1 şi art.&80 ((, se impune mai întîi perfectarea încheierii de efectuare a expertizei în care se desemnează expertul sau instituţia de expertiză care urmează să efectueze expertiza, în a doua încheiere, emisă în rezultatul convocării unei şedinţe cu participarea părţilor şi a expertului, se stabileşte legătura dintre expert şi părţi, etapa la care părţile pot fi admise să participe la investigaţiile expertului, se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul urmează să ofere răspunsuri, li se explică faptul că au dreptul de a face observaţii cu privire la aceste întrebări şi de a cere modificarea sau completarea lor. (onform lit.=# alin."&# art.&18 ((, judecătorul, la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, poate trimite delegaţii judecătoreşti. ### Delegaţia judecătorească solicitată altei instanţe judecătoreşti din ţară poate duce la suspendarea procesului "lit.e# art.5& ((#. ### copul unei astfel de delegaţii este de a colecta probe, cum ar fi cercetarea acestora la locul aflării lor * audierea martorilor sau cercetarea
înscrisurilor a probelorjudecătore materiale /ti care nu pot&l ficontituie: aduse efectiv în instanţă "art.&58 ((#. O0iectulori dele$a(iilor trăine înmînarea actelor procedurale * citaţiilor, înştiinţărilor, informaţiilor şi altor acte juridice care, de regulă, se enumeră în convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale 0* adunarea probelor peste hotarele ţării "obţinerea explicaţiilor păr ților, depoziţiilor martorilor, concluziilor experţilor, cercetarea la locul aflării a probelor materiale şi alte acte în vederea obţinerii probelor# c* informarea asupra dreptului străin "art.&+ (( şi (onvenţia europeană în domeniul informaţiei cu privire la dreptul străin, 7ondra, 0'.0.&/1, în vigoare pentru !4 de la &8.0.5005 şi rotocolul adiţional la (onvenţie, trasbourg, &8.0+.&/'1, în vigoare pentru !4 de la &8.0.5005#. (onform lit.c# alin."&# art.50 ((, instanţa judecătorească obligatoriu va suspenda procesul în cazul delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură. 2* (onform lit.m# alin."&# art.&18 ((, judecătorul, la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare efectuează alte acte procedurale. ?n ex. elocvent este acţiunea reconvenţională, care, potrivit alin."&# art.&'5 ((, este un drept al pîrîtului ce poate fi exercitat pînă la începerea dezbaterilor judiciare. ### 3cţiunile reconvenționale se vor depune anume la această fază procesuală. >r, depunerea lor fără a justifica vreun temei din art.&'+ ((, dar şi după începerea dezbaterilor judiciare va determina o singură soluţie * separarea acesteia prin încheiere nesusceptibilă de recurs. ### îrîtului nu i se încalcă nici un drept, întrucît aceste 5 feluri de acţiuni reconvenţionale se pot judeca separat, fără careva riscuri. Depunerea acţiunii reconvenţionale implică o complicare a procedurii pregătirii pricinii pentru judecare. entru a accepta spre examinare o ac țiune civilă depusă de către pîrît ca recovenţională, judecătorul trebuie mai întîi să verifice dacă aceasta poate fi încadrată într-unul din temeiurile prevăzute de alin."&# art.&'+ ((.### Dacă acţiunea depusă de către pîrît ca reconvenţională nu se încadrează nici într-un temei prevăzut de art.&'+ ((, instanţa de judecată va dispune separarea acesteia prin încheiere nesusceptibilă de recurs.
a*
8*
aceasta, va judecătorul trebuierecurabile să stabilească dacăsau pîrîtul a respectat &'0, &, şi &' ((. ### După Dacă judecătorul emite încheieri de refuz restituire a cereriiart.&/, reconven ționale dacă pîrîtul exercită această cale de atac, examinarea cauzei iniţiale nu poate continua. )ste necesară expedierea dosarului către curtea de apel. ### Dacă curtea de apel va menţine încheierile de refuz sau restituire a cererii reconvenţionale depusă în baza lit.a# şi c# alin."&# art.&'+ ((, aceasta va putea fi depusă repetat conform regulilor generale de intentare a acţiunii într-o procedură separată. 7a cererea părţilor, poate fi stabilit un alt termen pentru începerea şedinţei de judecată "art.&/& ((#. ### 3mînarea începerii şedinţei de judecată trebuie motivată, de ex., prin imposibilitatea părţii de a se prezenta în şedinţă de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa sau prin intenţia părţilor de a se împăca şi de a încheia o tranzacţie.
Tema: 3E=>ATERILE ?U3ICIARE ș ț nte ale edin ei de judecată Eenș țaț i păr ile compone Dezbaterile judiciare constituie a treia fază obligatorie pentru procesul civil. )senţa acestei faze se rezumă la examinarea şi soluţionarea pricinii civile în fond. 3e"0aterile judiciare ale cau"elor ci!ile presupun parcurgerea consecutivității de acţiuni procesuale prevăzute de lege care au menirea să garanteze examinarea şi soluţionarea în fond în mod nemijlocit, contradictoriu, public, efectiv şi just a litigiilor de drept, în termeni optimi şi previzibili. E7aminarea cau"ei ci!ile &n fondsemnifică cercetarea sub toate aspectele a probelor adminstrate într-un proces civil, în baza cărora se constată circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, se stabilesc drepturile şi obligaţiile concrete ale subiecţilor raportului
9
material-litigios, se emite o hotărîre legală şi întemeiată. ### ractic, în această fază procesuală se înfăptuie ște justiţia civilă. %n celelalte faze fie se pregăteşte înfăptuirea justiţiei, fie se verifică legalitatea hotărîrilor judecătoreşti, fie se asigură executarea lor. 2oate principiile dreptului procesual civil se manifestă în cadrul dezbaterilor judiciare într-un mod destul de elocvent. Dezbaterile judiciare sînt publice. ### Datorită faptului că orice persoană poate să asiste la înfăptuirea justiţiei, cu excepţiile stabilite de lege, dezbaterile judiciare mai reprezintă şi faza în care se realizează, mai mult sau mai puţin, şi scopul educativ al justiţiei. 'iind cea mai comple7ă fa"ă proceuală% con(ine toate actele de procedură care e di!i"ea"ă &n c&te!a etape: )* partea pregătitoare a şedinţei "art.&/'-5&0 ((# +* judecarea pricinii în fond "art.5&&-5+5 ((# * susţinerile orale şi replicile "art.5++-5+< ((# -* adoptarea şi pronunţarea hotărîrii "art.5+ ((#. Partea pre$ătitoare a /edin(ei de judecată nu trebuie confundată cu faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, în cadrul căreia instanţa întreprinde măsuri pentru a asigura examinarea justă şi promptă a cauzei "art.&1+ ((#. ### artea pregătitoare a şedinţei de judecată cuprinde un şir de acte procedurale în cadrul cărora se verifică posibilitatea examinării pricinii în fond în ședin ța dată de judecată. Ea contă din următoarele ac(iuni proceuale: a* Deschiderea şedinţei de către preşedintele acesteia la ora anterior fixată şi anunţarea procesului care se va judeca "art.&/' ((#. Gedinţa de judecată urmează să fie deschisă la data şi ora fixată, indiferent de prezenţa sau absenţa unor participanţi la proces sau a altor subiecţi procesuali. 3nunţarea şedinţei de judecată la data şi ora fixată se face atît prin citaţii expediate la faza precedentă prin poştă sau cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin telegrame sau prin alte mijloace expediate participanţilor la proces "alin."&#-"5# art.&05 ((#, cît şi prin afişarea rolului în incinta instanţei, în loc public, cu cel puţin + zile înaintea termenului de judecată "alin."5# art.&/+ ((# şi pe portalul HHH.instante.justice.md. 0* Ierificarea de către preşedintele şedinţei a identităţii persoanelor prezente, a împuternicirilor persoanelor cu funcţie de răspundere şi celor ale reprezentanţilor. 9refierul anunţă prezenţa participanţilor la proces şi motivele neprezenţei celor absenţi "alin."&# art.&/1 ((#. ### $nstanţa trebuie să constate motivele de neprezentare în şedinţa de judecată a participanţilor la proces şi cît de justificate sînt ele. (hiar dacă există temeiuri de amînare a procesului, instanţa va asculta opiniile participanților prezenţi despre posibilitatea examinării pricinii în lipsa celor absenţi. c* 7ămurirea obligațiilor traducătorului sau interpretului "art.&// ((# şi avertizarea acestuia despre răspunderea penală în caz de traducere sau interpretare incorectă. %n acest sens, participantul la proces care vorbeşte o altă limbă decît cea a procesului trebuie să în țeleagă ce se petrece în cadrul şedinţei de judecată, să ia cunoştinţă de actele de procedură care s-au efectuat, să-şi poată exercita efectiv drepturile şi obligaţiile sale procedurale. Din acest considerent, instanţa va asigura prezenţa unui interpret în şedinţa de judecată şi îi va explica obligaţiile sale procesuale, avertizîndu-l, contra semnătură, despre răspunderea penală pe care o poartă conform art.+&5 ( pentru traducere sau interpretare incorectă cu bună-ştiinţă. d* %ndepărtarea martorilor din sala de şedinţe, dacă aceştia sînt prezenți. %n scopul obţinerii unor depoziţii veridice şi cît mai obiective, martorii nu trebuie să cunoască conţinutul explicaţiilor părţilor, ale intervenienţilor, concluziile expertului, consultaţiile specialistului, precum şi conţinutul depoziţiilor altor martori înainte de a depune mărturie "art.500 ((#. e* 3nunţarea completului de judecată, precum şi a numelui expertului, specialistului, interpretului, grefierului şi explicarea dreptului de a face propuneri de recuzare a acestora şi de abţinere de ia judecată "art.50& ((#. %n acest scop, preşedintele şedinţei de judecată numeşte judecătorul sau judecătorii care fac parte din complet, precum şi grefierul, interpretul, expertul şi specialistul. >ricare dintre aceştia se poate abţine de la participarea în cadrul examinării pricinii puse pe rol în temeiurile art.80 şi art. 8& ((. Din aceleaşi motive pot fi formulate cereri de recuzare a judecătorului, grefierului, interpretului, expertului şi specialistului. !ecuzarea reprezentanţilor nu este prevăzută de legea procesuală, însă, cu referire la avocaţi, instanţa trebuie să ţină cont de alin."5# art.< 7egea cu privire la avocatură nr.&50@5005. %n astfel de situaţii, partea interesată care semnalează un temei de abţinere a avocatului de la participarea în şedinţă de judecată va trebui să se adreseze (omisiei pentru etică şi disciplină care funcţionează în cadrul ?niunii 3vocaţilor. $nstanţa va dispune amînarea procesului din acest motiv. ### )xaminarea cererilor de abținere sau de recuzare se face în ordinea procesuală prevăzută de art.8+ (( printr-o încheiere a instanţei de judecată care poate fi contestată odată cu hotărîrea. Dacă cererea de recuzare sau de abţinere a judecătorului a fost admisă, şedinţa de judecată se poate amîna. Dacă judecătorul sau completul recuzat nu poate fi înlocuit, în temeiul lit.d# alin."5# art.<+ ((, instanţa ierarhic superioară va decide strămutarea pricinii. f* )xplicarea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la proces "art.505 ((#. reşedintele completului de judecată explică drepturile şi obligaţiile generale ale participanţilor la proces prevăzute în art.8 (( şi atenţionează participanţii la proces asupra exercitării cu bunăcredinţă a drepturilor prevăzute de lege şi asupra consecinţelor procedurale care pot surveni în caz de exercitare abuzivă a drepturilor. reşedintele ședinței va explica şi drepturile speciale ale reclamantului şi ale pîrîtului "art.0, &'5 ((#, precum şi drepturile comune ale acestora "dreptul de a se împăca prin încheierea unei tranzacţii de împăcare, de a strămuta pricina la instanţa de la locul aflării majorităţii probelor etc.#. $* )xplicarea drepturilor şi obligaţiilor expertului şi specialistului "art.5&0 ((#. (onform art.&8< (( expertul desemnat de instanţă are un statut procesual deosebit, marcat de drepturi şi obligaţii specifice. în acest sens este obligatorie atît explicarea drepturilor, cît şi somarea expertului despre răspunderea penală pe care o poartă conform art.+&5 ( pentru depunerea cu bună-ştiinţă a unui raport de expertiză fals. ### Declarația semnată de expert sau experţi se anexează la procesul-verbal al şedinţei de judecată. pecialiştii sînt antrenaţi în proces fieşidin oficiu, fie ia solicitarea oricărui participant la proces în condiţiiledrepturile art.5+0 ((. .* oluţionarea cererilor demersurilor participanţilor la proces "art.50+ ((# . )xercitîndu-şi procedurale generale, explicate de către preşedintele şedinţei de judecată, participanţii la proces pot înainta cereri şi demersuri inclusiv în partea pregătitoare a şedinţei de judecată. (ererile şi demersurile formulate atît verbal, cît şi în scris pot influența mersul procesului, în special al şedinţei de judecată. De ex., asigurarea acţiunii, depunerea acţiunii reconvenţionale conform lit.b# alin."5# art.&'+ ((, solicitarea examinării în şedinţă închisă etc. (onform prevederilor procesuale ale 7egii nr.&88@50&5, care redresează procedura şi termenele de prezentare a probelor, nu considerăm justă practica continuării procesului de colectare a probelor în şedinţă de judecată, or, această sarcină trebuie realizată la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare "lit.b#, c# alin."&# art.&18 şi alin."<# art.&55 ((#. %nsă judecătorul poate să decidă acceptarea probelor în prima şedinţă de judecată, dacă participanţii la proces au fost în imposibilitate să le prezinte în termenul stabilit de instanţă la etapa pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare "art.50< ((#. ### (u referire la această regulă nouăC participantul ia proces trebuie să formuleze o cerere de acceptare a probei prezentate în respectiva şedinţă, cu indicarea obligatorie a motivelor imposibilității prezentării anterioare, instanţa va pune în discuţie această solicitare şi, după audierea celorlalţi participanți la proces, se va expune printr-o încheiere protocolară, dar motivată. 3ceastă situaţie va putea determina amînarea şedinţei pentru a oferi părţii adverse posibilitatea prezentării de contraprobe. %n sensul art.50+ ((, instanţa trebuie să se pronunţe asupra cererilor şi demersurilor după ascultarea opiniilor celorlalţi participanţi la proces, asigurînd astfel respectarea principiului contradictorialită ții. Au este justificată practica ignorării de către preşedinţii de complet a cererilor şi demersurilor formulate de participanţi sub pretextul expunerii lor ulterioare în cadrul dezbaterii pricinii. ###
10
3dmiterea sau respingerea cererii sau demersului se face prin încheiere judecătorească separată sau consemnată în procesul-verbal al ședinței.
)* +*
Efectele nepre"entării &n ședința de judecată a peroanelor citate entru a se prezenta în şedinţa de judecată în scopul participării la examinarea în fond a cauzei civile, orice persoană trebuie citată în modul corespunzător "art.&00-&0/ ((#. (itarea subiecţilor implicaţi în examinarea cauzei civile este obligaţia instanţei de judecată. De aceea, ### dacă lipseşte dovada citării legale, procesul întotdeauna se amînă "alin."5# art.508 ((# si se înştiinţează subiectul procesual respectiv. ornind de la faptul că aceştia au fost citaţi legal, trebuie reiterată obligaţia corelativă a subiecţilor implicaţi în examinarea cauzei de a comunica instanţei despre absența în şedinţă, motivele acesteia şi probele care le confirmă "art.508 ((#. %n funcţie de statutul procedural al participantului la proces sau al persoanei care contribuie la înfăptuirea justiţiei diferă efectele juridice ale neprezentării acestora în şedinţa de judecată. A0en(a reclamantului citat le$alîn şedinţa de judecată poate condiționa + efecte proceduraleC amînarea procesului, dacă acesta a comunicat instanţei motivele neprezentării sale şi instanţa le-a considerat întemeiate "alin."5# art.508 ((# scoaterea cererii de pe rol, dacă acesta nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sale ori instanţa le-a considerat neîntemeiate, ori nu a solicitat examinarea în lipsa sa, iar pîrîtul consimte la scoaterea de pe rol "alin."5# art.50 ((# examinarea în lipsa reclamantului, dacă acesta nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sale ori instanţa le-a considerat neîntemeiate, iar pîrîtul cere soluţionarea pricinii în fond sau dacă reclamantul a solicitat examinarea în lipsa sa şi participanţii la proces sînt de acord "alin."&#-"5# art.50 ((#. A0en(a p&r&tului citat le$al poate cauza două consecinţe procesualeC amînarea procesului, dacă acesta a comunicat instanţei de judecată motivele absenţei sale în şedinţă şi instanţa le-a considerat justificate examinarea cauzei în lipsa pîrîtului, dacă acesta nu a comunicat instanţei motivele absenţei sale ori dacă instanţa le-a considerat neîntemeiate şi@sau dacă pîrîtul nu a cerut examinarea pricinii în lipsa sa "alin."+# art.50 ((#. A0en(a coparticipan(ilor la proces nu produce un impact grav asupra desfăşurării şedinţei de judecată, dacă există dovada scrisă a transmiterii dreptului de a duce procesul unuia sau cîtorva coparticipanţi. Dacă acest fel de reprezentare judiciară nu se adevereşte din materialele dosarului, atunci instanţa va ţine cont, în primul rînd, de categoria coparticipării. %n cazul coparticipării facultative "art.+ ((# vor interveni consecinţele sus enunţate, în funcţie de absenţa coreclamantului sau copîrîtului facultativ. ### %n cazul coparticipării obligatorii "art.5 ((#, absenţa oricărui coparticipant va determina fie amînarea procesului * pentru a-l cita legal, fie examinarea în lipsa acestuia * dacă a fost legal înştiinţat. 7egătura juridică inseparabilă dintre coparticipanţii obligatorii "de ex. coproprietari, succesorii aceluiaşi defunct# obligă, pe de o parte, instanţa să-i înștiințeze legal, iar pe de altă parte nu permite tergiversarea la nesfîrşit a procesului pentru a examina cauza cu participarea efectivă a coparticipantului obligatoriu. ### Dacă coparticipantul obligatoriu, fiind înștiințat legal, nu se prezintă în şedinţă, nu comunică instanţei motivele neprezentării sale, ori instan ța le consideră neîntemeiate, ori nu solicită examinarea în lipsa sa, instanţa oricum va examina şi soluţiona pricina civilă, iar hotărîrea nu va putea fi casată din cauza prevăzută în lit.d# alin."&# art.+11 ((. Inter!enientului principal i se aplică aceleaşi consecinţe ca şi reclamantului "alin."5# art.8 ((#. 3dică, ţinînd cont de condiţiile legale, cererea acestuia poate fi examinată în lipsa lui, scoasă de pe rol sau procesul poate fi amînat. Aeprezenţa în proces a inter!enientului acceoriu depinde, după efectele procedurale, de două situaţiiC intervenientul accesoriu n-a fost atras cauzei saufără motive întemeiate. citat fiind, intervenientul accesoriu nu las-aexaminarea prezentat în şedinţă ### entru ambele situaţii consecințele sînt prevăzute în art./ ((, deşi nu este exclusă posibilitatea amînării procesului în condiţii similare ca pentru reclamant sau pîrît, dacă ceilalţi participanţi la proces sînt de acord. !eferitor la procuror /i u0iec(ii din art18 CPC , există posibilitatea amînării procesului din cauza absenţei acestora în condiţii similare. ?n procuror sau un reprezentant al unei autorităţi care nu se prezintă în instanţa de judecată nu provoacă consecinţa scoaterii de pe rol a cererii, fiindcă aceşti subiecţi procesuali nu sînt reclamanţi în adevăratul sens al cuvîntului. Dacă procurorul sau subiecţii din art. '+ (( acţionează în interesul unor persoane, atunci absenţa nejustificată a acestora în proces nu poate avea ca efect scoaterea cererii de pe rol, întrucît această acţiune procedurală se va produce în funcţie de conduita reclamantului propriu-zis. ### Dacă procurorul sau subiecţii din art.'+ (( ac ționează în interesul societăţii sau a unui număr nelimitat de persoane, absenţa nejustificată a acestora în şedinţă de judecată va determina scoaterea cererii de pe rol, or, în astfel de situaţii instanţa practic nu va putea identifica şi cita în modul corespunzător reclamantul. ### (eilalţi subiecți care contribuie la înfăptuirea justiţiei de asemenea pot, în caz de absenţă, să solicite amînarea examinării cauzei din motive întemeiate, cu condiţia că participanţii la proces acceptă acest lucru. pre deosebire de ceilalţi subiecţi care contribuie la înfăptuirea justiţiei, repre"entan(ii contractualiîn procesul civil absentează cel mai frecvent de la şedinţele de judecată şi, respectiv, amînările în majoritatea cazurilor le sînt imputabile, pentru că reprezentan țiiC nu sînt participanţi la proces "art.88 ((# nu au drepturi procesuale proprii, exercită drepturi străine, drepturi transmise, numite împuterniciri din acest motiv amînarea o cere partea reprezentată din motivul lipsei reprezentantului. %n asemenea cazuri, şedinţa de judecată se amînă o singură dată, consecinţa referindu-se la participantul reprezentat. Repre"entantul le$al absent în şedinţă de judecată determină exact aceleaşi consecinţe procesuale, de parcă ar lipsi partea reprezentată "alin."<# art.'/ ((#. A0en(a martorului% e7pertului% pecialitului au interpretului va determina amînarea examinării cauzei, dacă prezenţa lor este stringent necesară anume în şedinţa respectivă. ### $nstanța va ţine cont de opinia participanţilor prezenţi la proces, dar şi de prevederile legale cu referire la fiecare subiect procesual. De ex., un martor va putea fi audiat la o următoare şedinţă de judecată, repetîndu-se citarea acestuia, iar fără interpret şedinţa de judecată efectiv nu poate avea loc, or, participantul care nu vorbeşte în limba procesului practic nu-şi va putea exercita dreptul la apărare. Dacă persoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei * martorul, expertul, specialistul sau interpretul * nu se prezintă în şedinţa de judecată, atunci instanţa judecătorească, după ce audiază opiniile participanţilor la proces despre posibilitatea examinării pricinii în absenţa unuia sau mai mulţi subiecţi enumeraţi, pronunţă o încheiere privind prelungirea dezbaterilor judiciare sau amînarea procesului. ### 4artorul, expertul, specialistul şi interpretul citaţi legal, care nu se prezintă în şedinţa de judecată din motive considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, pot fi supuşi unei amenzi de pînă la &0 unită ți convenţionale "alin."&#-"5# art.50' ((#. Dacă martor ul nu se prezintă nici după a doua citare, instanţa poate dispune aducerea lui forţată "alin."+# art.&+ ((#. e seama expertului citat legal care nu se prezintă nejustificat în şedinţa de judecată se vor pune cheltuielile suportate de persoanele interesate, cu posibila aplicare concomitentă a unei amenzi de &8 unităţi convenţionale "alin."<# art.&8< ((#.
?udecarea pricinii &n fond
11
6udecarea pricinii în fond este cea mai amplă şi cea mai semnificativă parte a dezbaterilor judiciare. ### %n cadrul judecării pricinii în fond sînt antrenați toţi participanţii la proces, precum şi persoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei. e manifestă plenar principiile publicităţii, oralităţii, disponibilităţii, contradictorialităţii, nemijlocirii etc. ### reședintele şedinţei de judecată, în virtutea rolului său diriguitor, va crea condiţii pentru ca participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile legii "art.5&& ((#. 7a început, preşedintele şedinţei face un raport asupra pricinii ce urmează a fi examinată. De regulă, acesta se face pe baza cererii de chemare în judecată. Dacă pîrîtul a depus acţiune reconvenţională, atunci raportul va cuprinde şi pretenţiile pîrîtului. %n eventualitatea în care pricina se reexaminează după casarea hotărîrii de către instanţa ierarhic superioară, preşedintele şedinţei de judecată va menţiona expres acest fapt, indicînd şi temeiul casării. ?lterior, se clarifică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pîrîtul recunoaşte sau nu pretenţiile reclamantului şi dacă părţile nu solicită încheierea unei tranzacţii de împăcare. După aceasta, instanţa va asculta explicaţiile părţilor şi ale intervenien ților, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces. ### rocurorul, împuterniciţii autorităţilor publice, ai organizaţiilor şi persoanele fizice care au intentat procesul civil în interesul altor persoane dau explicaţii primii "art.5&+ ((#. ### )xplicaţiile părţilor la proces pot conţine negarea circumstanţelor pe care partea adversă îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, fapt ce cade în sarcina probaţiei părţii adverse "alin."# art.&5+ ((#. De cele mai dese ori pîrîţii ridică obiecţii de ordin procesual-juridic şi@sau material-juridic împotriva pretenţiilor reclamantului. ### )xplicaţiile părţilor făcute în şedinţă de judecată pot constitui recunoa șteri ale anumitor fapte pe care partea adversă îşi întemeiază preten iile ț sau obiecţiile sale, situaţie în care partea respectivă este degrevată de obligaţia dovedirii lor "alin."<# art.&+& ((#. După explicaţiile părţilor şi ale participanţilor la proces, instanţa stabilește consecutivitatea cercetării probelor, ţinînd cont de opinia participanților la proces. %n acest sens, trebuie să fie deja clarificate obiectul şi sarcina probaţiei, iar părţile în cererea de chemare în judecată şi în referinţă să indice prin ce probe îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile. ?lterior însă, în funcţie de circumstanţele pricinii "modificarea pretenţiilor sau a temeiului acţiunii, înaintarea acţiunii reconvenţionale, neprezentarea motivată a martorului, imposibilitatea prezentării înscrisului în şedinţa de judecată, necesitatea examinării urgente a probelor materiale perisabile etc.#, consecutivitatea cercetării probelor poate fi schimbată "art.5&< ((#. După stabilirea consecutivităţii cercetării probelor, se pot audia martorii admişi de instanţă şi prezenţi în şedinţa respectivă. Dacă au fost solicitați mai mulţi martori, instanţa, pentru evitarea tergiversării examinării pricinii, îi poate selecta, respectînd totodată principiul echilibrului numărului de martori ai părţilor. ### 4artorii, pînă la audierea lor, sînt îndepărtați din sala de şedinţe. ;iecare martor va fi audiat separat. reşedintele şedinţei, înainte de a-l audia, stabileşte identitatea acestuia, îi explică drepturile şi obliga țiile, îl somează asupra răspunderii penale pe care o atrage refuzul de a depune mărturii sau depunerea cu bună-ştiinţă a unor mărturii mincinoase. 4artorul semnează declaraţia privind cunoaşterea obligaţiilor şi răspunderii lui. Declaraţia se anexează la procesul-verbal al şedinţei. reşedintele şedinţei explică martorului care nu a împlinit vîrsta de & ani obligaţia de a depune mărturii complete şi sincere. 3cest martor, însă, nu este somat de răspunderea penală pe care o atrage refuzul de a depune mărturii sau depunerea cu bună-ştiinţă a unor mărturii mincinoase. Dacă este audiat un martor minor în vîrstă de pînă la &< ani, va fi citat să asiste şi un pedagog. $nstanţa aplică această regulă şi faţă de audierea minorului cu vîrsta între &< şi & ani, cînd găseşte de cuviinţă. înt citaţi, după caz, şi părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul minorului. artea care a solicitat citarea în judecată a martorului poate renunţa la audierea lui, însă partea adversă poate cere interogarea martorului prezent în şedinţă. ### 7a audiere, preşedintele constată atitudinea martorului faţă de participanții la proces, îi propune să comunice instanţei tot ceea ce cunoaşte personal despre obiectul audierii "art.5& ((#. (u permisiunea pre ședintelui, martorului i se pot adresa întrebări, mai întîi * de către partea la a cărei cerere a fost citat şi reprezentantul acesteia, apoi * de către ceilalți participanţi şi reprezentanţii lor. 6udecătorii au dreptul să pună întrebări martorului în orice moment al audierii lui. $nstanţa poate audia din nou martorul, după caz, în aceeaşi şedinţă sau în cea următoare, poate face confruntarea martorilor pentru a se clarifica asupra depoziţiilor contradictorii ale acestora. ### %n cazul în care se constată că întrebarea adresată martorului de către un participant la proces este ofensatoare sau tinde să dovedească un fapt ce nu se referă la pricină, instanţa nu o va încuviin ța. 7a cererea participantului la proces, instanţa emite o încheiere asupra întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei "alin."8# art.5& ((#. ### 4artorul, în timpul depoziţiilor, se poate folosi de însemnări, în cazul în care relatarea lui se referă la date şi cifre "de ex., calcule, parametri tehnici etc.#. 2otodată, aceste însemnări se prezintă instan ței şi participanţilor la proces şi pot fi anexate la dosar în baza unei încheieri judecătoreşti. 4artorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Depoziţiile lui se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de către grefier şi se semnează pe fiecare pagină, iar la sfîrşitul lor * de pre ședintele şedinţei, de grefier şi de martori, după ce aceştia din urmă iau cunoştinţă de ele.### Aedorința sau imposibilitatea martorului de a semna se notează în procesul-verbal. %n cazul amînării procesului, instanţa poate audia martorii prezenţi, dacă în şedinţă sînt de faţă părţile. (itarea repetată a acestor martori într-o nouă şedinţă se admite numai în caz de necesitate. 3stfel de depozi ții, precum şi cele adunate prin delegaţii judecătoreşti, în procedura asigurării probelor şi obţinute de la o persoană care, din cauza sănătăţii precare, bătrîneţii, invalidităţii sau din alte motive întemeiate, a fost audiată în instanţa de la locul aflării sale, sînt citite în şedinţa de judecată. ?lterior, participanţii la proces pot da explicaţii asupra acestor mijloace de probă "art.55& ((#. 4artorul audiat rămîne în sala de şedinţe pînă la încheierea dezbaterilor judiciare dacă instanţa nu va permite retragerea lui. 4artorul minor "în vîrstă de pînă la & ani#, după audiere, părăseşte sala de şedinţe, dacă instanţa consideră că prezenţa lui nu este necesară. ### %nscrisurile se cercetează de instan ța de judecată conform normelor din art.555-55+ ((, conducîndu-se de rigorile din art.&+'&<& ((. %nscrisul se depune, de regulă, în srcinal sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a srcinalului. %nscrisul se în srcinal atuncide cînd, conform legii sau unuiaualtcuprinsuri act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în depune srcinal sau cînd copiile pe documentul prezentat contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea srcinalului "alin."<# art.&+1 ((#. (opiile de pe documentele prezentate în judecată de către participantul la proces, precum şi cele reclamate din oficiu de instanţă, se înmînează participanţilor la proces care nu dispun de ele. ### %n situaţia în care, în conformitate cu afirmaţiile părţii interesate, actul srcinal se află pe mîna părţii adverse, probaţiunea se efectuează prin înaintarea unui demers de obligare a acesteia de a-l prezenta în srcinal, în cazul în care partea adversă nu execută încheierea judecătorească privind prezentarea actului în srcinal, se va utiliza copia de pe srcinal, prezentată de partea interesată, dacă legea nu prevede altfel. $nstanţa va aprecia forţa probantă a copiei autentificate după intima ei convingere "alin."8# art.&+1 ((#. ### Dacă una dintre părţi sau un alt participant la proces intenţionează să împiedice utilizarea în judecată a documentului sau a unui alt înscris prin lichidarea iui sau prin aducerea lui la inutilizabilitate, afirmaţiile persoanei interesate despre cuprinsul documentului pot fi considerate de instanţă ca fiind doveditoare "alin."8# art.&+/ ((#. Dacă înscrisul se păstrează la o autoritate, organizaţie sau la o altă persoană sau instituţie, instanţa, la cererea persoanei interesate, dispune prezentarea lui în termen. 3ceastă dispoziţie nu se referă la înscrisurile care pot fi obţinute fără concursul instanţei. 2otodată, această normă urmează a fi ajustată la cea prevăzută de art.&&/ ((, prezentarea şi reclamarea probelor. >bţinerea şi prezentarea înscrisurilor se fac pe cheltuiala solicitantului "art.&+1 ((#. ### Dacă pentru soluţionarea cauzei civile numai o parte din act este importantă, instanţa reclamă şi primeşte numai un extras din el, autentificat în modul stabilit de lege. ### 3utenticitatea unui act sau a unui alt înscris poate fi demonstrată prin comparare. %n asemenea caz, persoana interesată trebuie să prezinte în instanţa judecătorească documente sau alte acte utile pentru compararea scrisului şi semnăturilor ori să solicite ob ținerea lor
12
prin concursul instanţei. 3supra obţinerii modelelor respective se emite o încheiere judecătorească. Dacă persoana care a semnat, indiferent dacă are vreo calitate procesuală, contestă autenticitatea acestora, instanţa poate să-i solicite un modei pentru cercetare comparativă. !efuzul de a prezenta modelul respectiv poate fi calificat de instanţă ca recunoaşterea scrisului sau semnăturii "art.&<0 ((#. ### 7a verificarea veridicităţii înscrisului de către instanţă poate participa un specialist sau expert care va ajuta la obţinerea modelului potrivit cunoștințelor sale metodice şi aplicative. (ererea de declarare a înscrisului ca fiind fals acordă instanţei dreptul de a cere excluderea lui ca mijloc de probă şi să soluţioneze pricina în baza altor probe. entru verificarea declaraţiei de defăimare a probei ca fiind falsă, instanţa, afară de dispunerea expertizei, poate propune părţilor să prezinte alte probe. ### Dacă persoana care defăimează înscrisul indică autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecarea pricinii, prezentînd procurorului înscrisul împreună cu procesul-verbal respectiv potrivit alin."+# art.55' ((. otrivit art.555 ((, înscrisurilor şi proceselor-verbale privind cercetarea înscrisurilor, încheiate la faţa locului în cadrul delegaţiei judecătorești, asigurării probelor sau în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, li se dă citire în şedinţa de judecată, apoi se prezintă participanților la proces, reprezentanţilor lor şi, după caz, experţilor, specialştilor şi martorilor. După aceasta, participanţii la proces pot da explicaţii asupra lor. %nscrisurile respective nu au forţă probatorie prestabilită, fiind apreciate liber de instanţă în raport cu celelalte probe din dosar, potrivit regulilor generale. rezentarea şi reclamarea probelor materiale se înfăptuieşte potrivit regulilor generale "art.&&/ ((#. ### >biectele care nu pot fi prezentate în judecată şi probele materiale perisabile se cercetează ia locul aflării lor şi se descriu amănun țit în procesul-verbal, încheiat la faţa locului, ori sînt fotografiate, după caz, şi sigilate. (ercetarea la faţa locului şi cercetarea probelor materiale în ședin ță trebuie să îndeplinească aceleaşi reguli procesuale comune şi generale prevăzute de cod. ### Despre examinarea probei materiale perisabile sau probei la locul ei de păstrare sau aflare, atunci cînd prezentarea în judecată este imposibilă sau dificilă, participanţii la proces sînt înştiinţaţi potrivit legii procesuale "locul, data, ora examinării#, însă neprezentarea acestora nu împiedică cercetarea probei. Datele referitoare la examinarea acestor probe se consemnează într-un proces-verbal, care se anexează la dosar "art.&50, art.&<< ((#. ### robele perisabile, adică supuse alterării rapide sau deteriorării, distrugerii, sînt examinate de urgenţă la locul de aflare, iar specialiştii pot efectua măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări audio şi video, pot elabora planuri şi pot face alte acte necesare. ### rocesul-verbal al cercetării la faţa locului poate să fie întocmit după terminarea întregii activităţi sau treptat, pe măsura desfăşurării cercetării. rocesul-verbal trebuie semnat de preşedintele şedinţei şi de grefier cei tîrziu a doua zi de la efectuarea cercetării la faţa locului. 4odificările, rectificările şi completările procesului-verbal se menţionează în el şi se certifică de preşedinte şi grefier prin semnătură. %n procesul-verbal se consemnează utilizarea mijloacelor de înregistrare video sau a altor mijloace tehnice de fixare a mersului cercetării, cu aportul specialistului participant la efectuarea actului procedural. De regulă, probele materiale se păstrează la dosar sau se predau în camera de păstrare a instanţei judecătoreşti, însoţite de un registru special. $nstanţa ia toate măsurile pentru păstrarea lor intactă, dovada acestui fapt fiind făcută prin sigiliul aplicat, fotografiile probei materiale făcute la o dată anterioară. (heltuielile de păstrare a probelor materiale suportate de părţi se distribuie potrivit dispoziţiilor art./< ((. După ce s-au examinat probele perisabile, instanţa dispune restituirea lor către organizaţia, care le poate folosi după destinaţie. %n acest ultim caz, proprietarului bunului îi pot fi restituite obiecte de acelaşi gen şi calitate sau contravaloarea lor "codul anterior prevedea că valoarea lor se stabileşte la momentul restituirii, prevedere omisă în noua reglementare#. ### (elelalte probe materiale se restituie după ce hotărîrea judecătorească rămîne definitivă, fie persoanelor care le-au prezentat, fie celor cărora instanţa le-a declarat dreptul asupra lor, fie aceste bunuri se comercializează în modul stabilit de instanţă. ### >biectele care, potrivit legii, nu se pot afla în posesiunea persoanelor fizice se remit persoanelor juridice respective "alin."5# art.&<8 ((#. (a dovadă a restituirii probei materiale, la dosar trebuie anexată o recipisă a persoanei care a primit obiectele respective. 3ceastă dispoziţie se referă şi la cazul bunurilor care se păstrau la locul lor de aflare. %n unele cazuri, probele materiale, după ce sînt examinate de instan ță, se restituie, la cerere, persoanelor care le-au reprezentat, chiar înainte de terminarea procesului, dacă aprobarea cererii nu creează impedimente în soluţionarea cauzei civile "alin."+# art.&<8 ((#. ### ;iind un martor ocular mecanicE, înregistrarea video redă obiectiv faptele reale petrecute şi obiectele existente, depinzînd şi de inteligenţa şi spiritul de observaţie, iar uneori şi de interesul celui care a înregistrat. De aceea, este posibilă şi audierea în calitate de martor a persoanei care a făcut înregistrarea. 3tunci cînd reproducerea înregistrărilor audio-video are loc în sala de ședințe sau în altă încăpere special amenajată, consemnîndu-se în procesul-verbal al şedinţei de judecată semnele distinctive ale surselor de probă reproductivă şi data reproducerii, instanţa audiază explicaţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces. !eproducerea înregistrării audio-video poate fi repetată în întregime sau parţial "alin."&# art.55 ((#. ### $nstanţa, printr-o încheiere, poate atrage, din oficiu sau la cererea oricărui participant la proces, la audierea şi vizionarea înregistrărilor audio-video, specialişti în domeniul respectiv pentru consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic, potrivit art.5+0 ((. Dacă explicaţiile şi consultaţiile scrise sau orale, răspunsurile specialistului la întrebări nu au elucidat unele date din înregistrările audio-video, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize. Desemnarea expertizei poate fi făcută şi atunci cînd nu se apelează la consultaţia specialistului. ### uporturile înregistrărilor audio-video se păstrează în instanţa judecătorească, înso țite de un registru special. $nstanţa ia măsuri pentru păstrarea lor intactă. uporturile respective pot fi păstrate, în caz de necesitate, la locul aflării lor, după cercetarea lor fiind descrise în procesul-verbal şi sigilate. (heltuielile de păstrare a suporturilor electronice, magnetice sau de alt tip conţinînd înregistrările audio-video se repartizează între părţi conform art./< ((. otrivit cuelucidarea privire la unor expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale din 5+.0.5000 şi conform alin."&# art.&<1 ((,7egii pentru aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. De regulă, efectuarea expertizei este dispusă în timpul pregătirii pricinii de dezbateri judiciare "lit.h# alin."&# art.&18 ((#, dar instanţa poate dispune efectuarea expertizei şi în timpul dezbaterilor pricinii civile. 3ceastă acţiune procesuală trebuie făcută în limitele art.50< ((, adică dacă participanţii la proces au fost în imposibilitate să le prezinte în termenul stabilit de instanţă la etapa pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. ### %n aceste cazuri, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanţa poate suspenda procesul "lit.d# art.5& ((#. ărţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să formuleze şi să prezinte instanţei problemele care trebuie să fie elucidate de expert, însă numai instanţa stabilește definitiv problemele asupra cărora expertul urmează să-şi prezinte raportul "alin."5# art.&85 ((#. ### %n şedinţa de judecată se ascultă explicaţiile specialistului şi concluziile autorităţilor publice "art.5+0 şi art.5+& ((#. După examinarea tuturor probelor, preşedintele şedinţei de judecată precizează dacă participanţii la proces şi reprezentanţii acestora solicită completarea materialelor din dosar. ### Dacă nu se fac astfel de cereri, preşedintele declară finalizarea examinării pricinii în fond şi instanţa trece la următoarea etapă a dezbaterilor judiciare.
Suținerile orale1 Replic a
13
usţinerile orale se rezumă la luările de cuvînt ale participanţilor la proces. ;iind una dintre etapele distincte ale dezbaterii judiciare, uținerile orale constituie de fapt pledoariile referitoare la rezultatele cercetării probelor în cadrul judecării pricinii în fond. %n ordinea stabilită de lege "alin."5#-"+# art.&/0 ((#, participanţii la proces îşi expun opiniile argumentate vis-a-vis de circumstanţele cauzei, care justifică sau nu pretențiile proprii şi obiecţiile părţilor adverse, se dă apreciere fiecărei probe care confirmă sau infirmă respectivele circumstanţe de fapt, se expune părerea despre corectitudinea aplicării sau interpretării normelor materiale şi, în final, fiecare participant reconfirmă care ar trebui să fie soluţia dată de instanţă prin pronunţarea hotărîrii. ### Ținerea pledoariilor la finalul judecării cauzei civile în fond permite instanţei să definitiveze procesul de examinare a pricinii prin formarea unei viziuni clare şi complete referitor la poziţia fiecărui participant la proces, să treacă în revistă toate probele şi să clarifice forţa lor probantă pentru pricina respectivă, să-şi contureze intima convingere în privinţa aprecierii lor şi să clarifice care circumstanţe au fost şi care nu au fost dovedite în cadrul judecării în fond, să conchidă despre cît de întemeiate, de fapt şi de drept, sînt pretenţiile sau obiecţiile fiecăruia dintre participanţii la proces. ### articipanții la proces analizează şi se pronunţă asupra pretenţiilor, obiecţiilor, circumstanţelor şi probelor care au fost invocate şi cercetate în cadrul judecării pricinii în fond. (onform art.5+8 ((, circumstanţele neexaminate de instanţă şi probele neelucidate în şedinţa de judecată nu pot forma conţinutul susţinerilor orale. Au are justificare o luare de cuvînt în privinţa unor pretenţii sau circumstanţe noi, care nu au fost înaintate sau cercetate în cadrul şedinţei de judecată. ### Aefiind examinate în cadrul judecării în fond, ele determină instanţa fie să reia examinarea pricinii în fond, fie să dezaprobe în hotărîre argumentele care depăşesc cadrul legal al susţinerilor orale. ### 7egea procesuală nu limitează durata susţinerilor orale, dar în virtutea rolului său diriguitor, pre ședintele şedinţei de judecată poate să atenționeze participantul la proces care expune argumente vădit irelevante, repetă de mai multe ori aceleaşi opinii, îşi permite atacuri ofensatoare sau netacticoase la adresa altor participanţi la proces. ### După susţinerile orale fiecare dintre participanţii la proces are dreptul la replică. 3reptul la replicăeste o luare de cuvînt repetată, determinată de necesitatea de a răspunde la afirmaţiile din susţinerile orale ale altor participanţi la proces. %n replică, participantul la proces poate face scurte concluzii sau poate expune contraargumente, dacă acestea au fost omise din propriile susţineri orale. ### $ndiferent care a fost consecutivitatea, dreptul la ultima replică o are pîrîtul şi reprezentantul lui "art.5+< ((#.
Adoptarea și pronunțarea .otăr&rii judecătore ști După încheierea susținerilor orale, completul de judecată se retrage pentru deliberare "alin."&# art.5+ ((#. 7a deliberare iau parte numai judecătorii în faţa cărora a avut loc judecarea cauzei. (ompletul de judecată deliberează în secret. ### Divulgarea deliberărilor este interzisă "alin."&# art.5+1 ((#. 3ctualmente nu este prevăzută amînarea deliberării hotărîrii. !aţiunea legiuitorului rezidă în prevederea conform căreia după deliberare se va pronunţa doar dispozitivul hotărîrii. 2otuşi, ţinînd cont de complexitatea cauzei, numărul participanților, necesitatea inserării în dispozitiv a unor afirmaţii depline şi clare, amînarea deliberării se admite, însă instanţa va consemna acest lucru printr-o încheiere protocolară motivată, fixînd şi termenul rezonabil de amînare a deliberării. ### articipanților la proces trebuie să li se aducă la cunoştinţă locul, data şi ora cînd se va pronunţa hotărîrea. Su0 conducerea pre/edintelui /edin(ei de judecată% conform alin14)* art1+@ /i alin14)* art1+- CPC% e deli0erea"ă aupra următoarelor repere: care circumstanţe formează obiectul şi sarcina probaţiei pentru fiecare participant la proces care fapte au fost stabilite cu ajutorul probelor pertinente şi admisibile şi care nu au fost dovedite motivele respingerii anumitor probe care norme participant depune pretenţii întemeiate total sauraportului parţial material-litigios care de drept material urmează a fi aplicate concluzia aprecierii probelor şi interpretării legii materiale în privinţa părţilor în litigiu, care, în esenţă, se rezumă la admiterea sau respingerea totală sau parţială a pretenţiilor înaintate în judecată. Dacă, în timpul deliberărilor, consideră necesară clarificarea unor noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetarea suplimentară a unor probe, instanţa judecătorească emite o încheiere de reluare a dezbaterilor judiciare "alin."5# art.5<0 ((#. ### 2oate problemele ce apar în cadrul adoptării hotărîrii se soluționează cu majoritatea de voturi, nici unul dintre judecători neavînd dreptul să se abţină de la vot "alin."&# art.<1 ((#. 6udecătorul care la adoptarea hotărîrii expune opinie separată, o va perfecta în scris, înmîna președintelui şedinţei, care o va anexa la dosar. (onform alin."5# art.<1 ((, ### opinia separată nu se anunță şi nu se dă citirii în şedinţa de judecată din cauza secretului deliberărilor. %nsă opinia separată face parte din materialele dosarului şi în temeiul art.8 ((, participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de acestea. (onform alin."&# art.5+ (( după deliberare se pronunţă doar dispozitivul hotărîrii, care, semnat fiind de către judecătorii din complet, se înmînează participanţilor prezenţi în şedinţă. ### )ste recomandabil ca participanții să confirme primirea hotărîrii, semnînd o recipisă în acest sens. %n aceeaşi zi dispozitivul hotărîrii se plasează pe site-ul instanţei de judecată. articipanţilor care nu au fost prezenţi la proces li se va expedia cel tîrziu a doua zi, cu aviz de primire, dispozitivul hotărîrii, astfel încît în termen de cel mult 8 zile de la pronunţare, aceştia să-l recepţioneze "alin."<# art.5+ ((#. 3ipo"iti!ul .otăr&rii !a con(ine o0li$atoriu: 3dmiterea sau neadmiterea integrală sau parţială a pretenţiilor reclamantului, intervenientului principal şi ale pîrîtului în acţiune reconvențională. 3ici obligatoriu se va ţine cont de limita prevăzută în alin."+# art.5<0 (( * instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. )xecutarea imediată conform art.58 ((. Distribuirea taxei de stat. (elelalte cheltuieli de judecată se vor adjudeca sau nu prin dispozitivul hotărîrii doar dacă au fost solicitate "alin."&# art./< ((#. 3nularea măsurii de asigurare a acţiunii în cazul respingerii pretențiilor reclamantului. (alea de atac şi termenul de atac. După pronunţarea dispozitivului hotărîrii, preşedintele ședinței de judecată declară şedinţa închisă. După semnarea hotărîrii, nici un judecător nu poate reveni asupra opiniei sale "alin."8# art.5+1 ((#, iar după pronunţarea hotărîrii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze sau să o modifice "alin."&# art.5
14
dispozitivului, instanţa, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, va refuza întocmirea acesteia, indiferent de motivul pierderii termenului. articipanţii la proces, în termen de +0 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel. (onform alin."&# art.++ ((, cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă. 3ceasta o va înregistra, dar nu va verifica corectitudinea întocmirii cererii de apel, anexarea dovezii de achitare a taxei de stat, însă va perfecta hotărîrea integrală în termen de &8 zile. %n acest sens, ### apelurile depuse tardiv, adică după expirarea a +0 zile de la pronunţarea dispozitivului, nu vor determina instanța să perfecteze hotărîrile judecătorești integral. %n practică se pot produce situaţii cînd, după o perioadă îndelungată, judecătorul sau judecătorii care au examinat cauza civilă pot fi nevoiţi să perfecteze hotărîrea judecătorească integrală. Dacă la data perfectării hotărîrii motivate unul dintre judecătorii completului de judecată este în imposibilitate de a semna hotărîrea integrală, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitatea de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei de judecată. %n toate cazurile, pe hotărîre va fi menţionată cauza imposibilităţii de a semna "alin."'# art.5+' ((#. Botărîrea judecătorească urmează să fie recunoscută şi executată pe teritoriul altui stat. %n acest caz, instanţa din oficiu în termen de &8 zile de la pronunţare va perfecta hotărîrea judecătorească integrală. ### (hiar şi hotărîrile adoptate în şedinţă secretă se pronunţă public "alin."/# art.5+ ((#. ublicarea acestora pe site-ul instanţei de judecată implică respectarea !egulamentului privind modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti pe pagina Heb, aprobat prin Botărîrea (onsiliului uperior al 4agistraturii nr.<'5@5& din &1.&5.5001.
Incidente proceuale care afectea"ă continuitatea proceului Continuitatea proceului ci!il poate fi afectată de următoarele incidente proceuale: întreruperea şedinţei de judecată "art.50<& ((# amînarea procesului "art.501 ((# suspendarea procesului "art.50-5< ((#. ,ntreruperea /edin(ei de judecată rezultă din imposibilitatea continuării examinării în aceeaşi zi şi determină o pauză cu posibilitatea continuării acesteia la o altă dată şi oră, care vor fi fixate de instanţa de judecată în urma consultării opiniilor participan ților la proces. ### %ntreruperea ședinței nu afectează integritatea procesului-verbal. Am&narea proceului este un incident procesual care, la apari ția unor circumstanţe legale, împiedică desfăşurarea şedinţei de judecată şi condiţionează examinarea cauzei la altă dată şi la altă oră. Depăşirea acestor impedimente depinde de voinţa participanţilor la proces. ### 3mînarea procesului se admite doar în cazuri expres prevăzute de legea procesuală. ### 3lte temeiuri de amînare nu pot fi invocate de către participanții la proces sau admise de către instanţa de judecată, fără a periclita durata optimă şi previzibilă a procesului. Am&narea proceului e admite &n ca"ul: viciilor de citare corespunzătoare, deoarece partea este în drept să ceară amînarea procesului, dacă citaţia nu i s-a înmînat în termen "alin. "8# art.&05 ((# absenţei unui participant la proces sau a altui subiect "alin."5#-"+# art.508, alin."<# art.50, alin."&# art.50' ((# depunerii acţiunii reconvenţionale doar conform lit.b# alin."&# art.&'+ (( prezentării sau reclamării de probe "în caz excepţional, conform art.50< ((# necesităţii implicării în proces a altor persoane "de ex., a coparticipantului obligatoriu "art.5 ((#, a intervenientului principal "art.8 ((## încălcării ordinii în sala de şedinţe "alin."# art.&/ ((# solicitării lenului (6 a avizului consultativ "alin."8# art.&55 ((# acordării termenului de împăcare la examinarea cererii de desfacere a căsătoriei "alin."<# art.+' (odul familiei#. ### 3mînarea procesului se dispune prin încheiere judecătorească, care nu poate fi atacată cu recurs "alin."+# art.501 ((#. %n cazul amînării procesului, instanţa fixează data şi ora unei noi şedinţe de judecată, de aceea atît participanţii cît şi instan ța cunosc cu certitudine cînd va continua procesul. Supendarea proceului ci!il este un incident procesual, care face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului din cauza unor împrejurări obiective prevăzute de lege, care pun instanţa în imposibilitate de a efectua acte de procedură pe parcursul unui termen determinabil "pînă cînd vor dispărea aceste împrejurări#, cu o eventuală posibilitate de a relua procesul. Supendarea proceului înseamnă oprirea mersului judecăţii datorită ivirii unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor. ### uspendarea se deosebește de amînare prin temeiuri, procedură de operare şi data reluării examinării pricinii civile. %n cazurile suspendării procesului, circumstanţele care împiedică desfăşurarea şedinţei de judecată nu pot fi evitate nici de către instanță, nici de către participanţi la proces, nici nu se știe cu certitudine cînd acestea vor înceta. uspendarea procesului, indiferent de temei, are ca efect suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură. 4ai mult decît atît, încetează temporar toate actele procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi a probelor "alin."5# art.50 ((#. ### %n perioada suspendării procesului nu pot fi efectuate acte de procedură, întrucît acestea nu vor produce nici un efect procesual-juridic. ### 2emeiurile de suspendare a procesului sînt grupate în două categorii, în funcție de caracterul lor în raport cu prerogativa instanţei de a dispune respectiva suspendare.
%n cazurile alin."&#este art.50, alin."&# art.<< ((, 7egeaiarcontenciosului administrativ nr.'/+@5000, 7egea privire nr.&+'@50&8 instanţa obligată să suspende procesul, potrivit art.5& (( instanţa este în drept, din cu oficiu sau lala mediere cererea participanților la proces, să dispună suspendarea procesului. ### $ndiferent de faptul dacă instanța de judecată este obligată sau este în drept să suspende procesul, nu se ştie cu certitudine cînd acesta va putea fi reluat, deoarece decăderea circumstanţelor care au cauzat suspendarea procesului nu depinde nici de instanţă, nici de participanţii la proces. %n aceste cazuri trebuie de aşteptat pînă ele vor decădea de la sine. 2ermenele de suspendare nu sînt determinate, ci determinabile "art.55 ((#, de aceea nici instanţa, nici participanţii la proces nu se pot pronunţa referitor la data şi ora reluării procesului. Supendarea proceului e dipune &n mod o0li$atoriu% dacă: artea în proces sau intervenientul principal a decedat ori se reorganizează, iar raportul material-litigios permite succesiunea în drepturi pînă la determinarea succesorului în drepturi al persoanei ieşite din proces. ### entru ca temeiul de suspendare menționat să producă efecte juridice, în instanţă trebuie prezentat certificatul de deces al uneia din părţi. Potri!it pre!ederilor le$ale deceul la Oficiul de Stare Ci!ilă e &nre$itrea"ă &n temeiul: a* certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o unitate sanitară 0* actului, eliberat de către organele competente, prin care se constată decesul persoanei supuse represiunilor şi ulterior reabilitate conform legislaţiei respective c* hotărîrii instanţei judecătoreşti privind constatarea decesului sau privind declararea persoanei ca fiind decedată.
15
Reor$ani"area este o operaţiune juridică complexă, de transmitere a drepturilor şi obliga țiilor prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare, care există sau ia naştere prin reorganizare. (onform art./ ((, ### persoana juridică se reorganizează prin fuziune "contopire şi absorbţie#, dezmembrare "divizare şi separare# sau transformare. Botărîrea de reorganizare se ia de fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire. ### (înd în instanţă este prezentat certificatul de deces al persoanei fizice sau actul privind reorganizarea persoanei juridice, procesul se va suspenda pînă la determinarea succesorului în drepturi al persoanei ie șite din proces. 3cest efect procesual se produce, dacă raporturile juridice deduse judecăţii sînt transmisibile către succesorii în drepturi, fie că se referă la succesorii unei persoane fizice, fie că se referă la succesorii unei persoane juridice supuse procedurii de reorganizare. osibilitatea de succesiune în drepturile procedurale este reglementată de art.'0 ((. ### %n cazul decesului sau reorganizării, instanţa poate permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi, dacă raportul material-litigios acordă posibilitatea de succesiune în drepturi. otrivit normei legale, pe lîngă decesul sau reorganizarea părţilor, procesul poate fi suspendat şi în privinţa intervenientului principal, atras în proces în conformitate cu art.8 ((. ### %n situaţia în care pretenţiile părţilor sau ale intervenientului principal se referă la drepturi sau obliga iiț personale, care sînt inseparabile de subiectul de drept implicat în proces "de ex., în litigiile privind desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreţinere, restabilirea în cîmpul muncii etc.#, procesul va înceta în baza lit.f# art.58 ((. artea în proces a pierdut capacitatea de exerciţiu "art.+0' ((# pînă la numirea tutorelui de către autoritatea tutelară . )xercitarea unor drepturi procesual civile de o persoană incapabilă este categoric interzisă de alin."5# art.81 ((, unde se menţionează că actele de procedură efectuate de minori cu vîrsta de pînă la &< ani sau de adulţii declaraţi incapabili sînt nule. ### ierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice, conform art.5< ((, este determinată de tulburarea psihică cauzată de bolile mentale sau de deficienţe mentale, din cauza cărora aceasta nu poate conştientiza sau dirija acțiunile sale. ### ersoana fizică, care suferă de astfel de tulburări psihice, este declarată incapabilă numai de către instanţa de judecată, conform (apitolului JJI$$$ ((. Botărîrea judecătorească prin care persoana fizică este declarată incapabilă, serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. ### După ce hotărîrea judecătorească devine definitivă, persoana fizică pierde capacitatea de exerci țiu, iar dacă este parte sau intervenient principal în cadrul unui proces pendinte * această circumstanţă condiţionează în mod obligatoriu suspendarea procesului pînă la numirea tutorelui persoanei incapabile. -a dat o delegaţie către instanţa judecătorească străină pentru efectuarea actelor de procedură pînă la îndeplinirea şi prezentarea de către instanţa judecătorească străină a rezultatelor delegaţiei. ### Dreptul unei instanţe naţionale de a da delegaţii judecătoreşti către instanțe străine este prevăzut în alin."+# art.&58 şi art.<8 ((. $nstanţele judecătoreşti ale !4 pot da delegaţii instanţelor judecătorești străine în vederea efectuării unor acte de procedură "înmînarea de citaţii şi de alte acte, obţinerea de explicaţii ale părţilor, de depoziţii ale martorilor, de raporturi de expertiză, de cercetare la faţa locului, luarea de măsuri de asigurare a acţiunii etc#. ### %nsă procedura de trimitere a delegației se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale bilaterale şi multilaterale la care !4 este parte, precum şi în baza principiului reciprocităţii. %n situaţiile prevăzute de 7egea insolvabilităţii nr.&
din principaleledecretelor competenţe ale (urţii (onstituţionale efectuarea, 9uvernului, la sesizare, aprecum controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor arlamentului, reşedintelui !4, hotărîrilor este şi ordonanţelor şi a tratatelor internaţionale la care !4 este parte. (ontrolul constituțional se realizează prin intermediul unei sesizări, potrivit lit.d# alin."&# art.+1 (odul 6urisdicţiei (onstituţionale, unul din subiecţii cu drept de sesizare fiind (6. 7a 0/.05.50& (urtea (onstituţională a !4 a statuat că ### orice instanţă judiciară chemată să soluţioneze un litigiu, în ipoteza unei îndoieli cu privire ia constituţionalitatea unei dispoziţii, are atît puterea, cît şi obligaţia să se adreseze (urţii (onstituţionale. ### )xcepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată de către orice instanţă de judecată e oficio sau la cererea părţii în proces. 6udecătorii ordinari nu sînt în drept să refuze părţilor sesizarea (urții (onstituţionale decît dacăC obiectul sesizării nu intră în categoriaa actelor prevăzute în lit.a# alin."&# art.&+8 din (onstituţie prevederile contestate nu sînt aplicabile la soluţionarea cauzei există o hotărîre anterioară a (urţii avînd ca obiect prevederile contestate. %n consecinţă, art.&5 & (( urmează a fi interpretat în modul în care (urtea (onstituţională a indicat. In concreto, sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze se prezintă direct (urţii (onstituţionale de către judecătorii@completele de judecată din cadrul (6, curţilor de apel şi judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza. -a ridicat excepţia de ilegalitate "alin."+# art.&+ din 7egea contenciosului administrativ nr.'/+@5000# pînă la restituirea dosarului cu hotărîrea irevocabilă a instanţei care a examinai excep ția de ilegalitate . )xcepţia de ilegalitate este posibilitatea de a verifica legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică, dacă într-un proces în desfăşurare solicit acest lucru instanţa însăși sau oricare din par ticipanţii la proces. ### %n cazul în care instanţa constată că actul administrativ de care depinde soluţionarea litigiului în fond, contravine legii, ridică excepţia de ilegalitate printr-o încheiere şi sesizează instanţa de contencios administrativ competentă. %n asemenea situaţii examinarea cauzei se suspendă. $nstanţa de contencios administrativ examinează excepţia de ilegalitate în termen de &0 zile, pronunţînd hotărîrea corespunzătoare în numele legii. 3 fost inițiată medierea în condiţiile 7egii nr.&+'@50&8 de la data semnării contractului de mediere. entru a exercita procedura de mediere, părţile a căror cauză se examinează în instanţa de judecată trebuie să încheie un contract de mediere, în conformitate cu art. 5& al 7egii cu privire la mediere. Dacă părţile au ajuns la un comun acord privind intentarea procedurii de mediere, pricina pendinte se va suspenda în conformitate cu alin."5# art.5& din 7egea cu privire la mediere * iniţierea medierii în condiţiile legii constituie temei pentru suspendarea procesului civil sau procedurii arbitrate de la data semnării contractului de mediere. Durata suspendării procesului va fi legată de termenele medierii. ### 4edierea litigiului are loc într-un termen care nu va depăşi + luni de la data încheierii contractului de mediere, dacă părţile nu au stabilit de comun acord alt termen. înă la expirarea termenului stabilit iniţial, părţile pot solicita prelungirea acestuia. ### %n cazul în care litigiul este deferit medierii în cadrul unui proces judiciar, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu acordul organului de urmărire penală sau al instanţei de judecată. %n acest caz, precum şi în cazul renun țării exprese la mediere, procedura respectivă încetează. %n asemenea circumstanţe, procedura de examinare a cauzei de către instanţa de judecată va putea fi reluată la cererea părţii interesate. 3 apărut un conflict de competenţă jurisdicţională în baza alin."&# art.<< (( pînă ia soluţionarea conflictului de competenţă de către instanţa competentă ierarhic superioară. (onflictul de competență este situaţia cînd două sau mai multe instanțe de judecată, indiferent de poziţia ierarhică se declară competente faţă de o anumită cauză "conflict pozitiv de competenţă# sau cînd două instanţe îşi declină reciproc competenţa "conflict negativ de competenţă#. ### (onflictul de competenţă se soluţionează de către instanţa ierarhic superioara faţă de instanţele care sînt părţi ale conflictului de competenţă în conformitate cu regulile stabilite în art.<< ((. $nstanţa obligatoriu va dispune din oficiu suspendarea procesului şi va înainta dosarul către instan ța competentă să soluţioneze conflictul. rocedura de
16
suspendare se va conforma regulilor stabilite de art.50-5< ((. ;aptul că temeiul respectiv nu este stipulat expres, în nici un caz nu afectează caracterul obligatoriu al suspendării, probabil că aceasta este o greşeală tehnică omisă de legiuitor. ### uspendarea procesului în baza temeiului respectiv va produce efecte pînă la momentul emiterii unei încheieri irevocabile de către instanţa superioară competentă să soluţioneze conflictul, prin care se desemnează instanţa competentă să examineze cauza, iar în scurt timp procesul se va relua. Supendarea facultati!ă e !a dipune &n următoarele ca"uri: îrîtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a ;orţelor 3rmate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale !4 pînă la eliberarea din rîndurile ;orţelor 3rmate. 7egislaţia în vigoare nu prevede noţiunea de unitate militară activă. (onform 7egii nr.&5<8@5005 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea atriei, er!iciul milita r ete o0li$a toriu pentru to(i 0ăr0a ții% cetă(eni ai R% /i e &ndepline /te &n următoarele forme: a* serviciul militar prin contract 0* serviciul militar în termen c* serviciul militar cu termen redus d* serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi. înt consideraţi în serviciul militar şi studenţii instituţiilor militare de învăţămînt. ;emeile cu pregătire specială necesară pot îndeplini serviciul militar prin contract. ### Dacă persoanele care îşi satisfac serviciul militar în condiţiile sus-enunţate sînt implicate în procese civile în calitate de părţi sau intervenienţi principali, considerăm că această circumstanţă va determina suspendarea obligatorie sau facultativă a procesului în funcţie de caracterul mai presus de voinţa persoanei de a participa într-un termen proxim la şedinţele de judecată. 3rt.&' al 7egii nr.&5<8@5005 prevede mai multe obligaţii ale serviciului militar. ### 4ajoritatea dintre acestea nu permit în mod obiectiv prezentarea în instanţă. %nsă obligaţia sau dreptul de a suspenda procesul mai depinde şi de durata îndeplinirii obligaţiunilor militare. Dacă, de ex., este vorba de o concentrare militară care nu durează mai mult de <8 zile sau un exerciţiu de mobilizare care nu durează mai mult de &0 zile, credem că procesul, cu mare probabilitate, poate fi amînat. ### Dacă partea în proces sau intervenientul principal participă la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii sau ia misiuni şi operaţiuni internaţionale, evident că această circumstanţă este un temei de suspendare obligatorie. artea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ-profilactică, situaţie adeverită de institu ția respectivă pînă la externarea din instituţia curativ-profilactică. %mbolnăvirea unei părţi la proces sau a intervenientului principal implică anumite consecinţe pentru bunul mers al şedinţei de judecată. în funcţie de gradul de îmbolnăvire a persoanei, procesul civil va fi amînat din cauza neprezentării motivate a persoanei în şedinţa de judecată sau suspendat în cazul internării persoanei într-o instituţie curativ-profilactică, pe un termen îndelungat. rocesul poate fi suspendat pînă la externarea persoanei din instituţia medicală menţionată. ### 3flarea părţii în proces sau a intervenientului principal în starea de incapacitate fizică de a se prezenta la examinarea pricinii, cît şi consecinţele întreruperii programului de tratament, pot constitui temei pentru suspendarea procesului civil doar la stabilirea unui termen de peste 5& de zile de tratament staţionar în instituţia sanitar-profilactică. 3cest termen determină perioada de dereglare a sănătăţii de lungă durată, fapt ce implică imposibilitatea amînării procesului civil, deoarece este nevoie de o perioadă foarte îndelungată de amînare a procesului, ceea ce poate poziţiona una dintre părţi într-o poziţie defavorabilă prin executarea de către una din părţi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale * situaţie imposibilă în cadrul suspendării aprocesului civil. ?n al doilea argument ar fi încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei printr-o amînare nepotrivită cauzei civile. > altă neclaritate, vis-a vis de acest temei, este faptul existenţei în mod obligatoriu a cazului de internare a unei părţi din proces într-o instituție medicală. 2ratamentul staţionar nu implică în mod obligatoriu internarea pacientului în instituţia curativ-profilactică, ci presupune şi efectuarea tratamentului staţionar la domiciliu persoanei sub controlul strict al medicilor. rin formularea prevăzută la lit.b# art.5& ((, partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituţie curativ-profilactică, situaţie adeverită de instituţia respectivă, implică nemijlocit internarea în mod obligatoriu în instituţia menţionată * formulare ce nu implică şi persoanele, care se află la tratament medical la domiciliu sub evidenţa strictă a medicilor, deşi motivul suspendării este acelaşi, fără careva rezerv e. ### 7egiuitorul trebuie să modifice conţinutul acestui temei de suspendare, pentru a nu stabili legătura dintre persoană şi instituţia medicală, ci legătura dintre persoană şi starea de sănătate, precum şi durata tratamentului. rin instituţie curativ-profilactică urmează a fi înţeles orice instituţie medical-sanitară care are funcţia de acordare de asistenţă medicală calificată, de orice tip prevăzut la alin."&#-"5# art.< din 7egea cu privire la ocrotirea sănătăţii. ### %n practică, instan țele naţionale dispun de cele mai multe ori, amînarea procesului. %nsă, în situaţiile cînd, în baza actelor prezentate, durata aflării persoanei în instituţia curativă este destul de îndelungată * doar atunci instanţele dispun suspendarea procesului. ### entru ca acest temei de suspendare să fie corect aplicat, instanţa de judecată va trebui să ţină cont de durata aflării persoanei în instituţia curativ-profilactică, posibilitatea prezentării acesteia în şedinţa de judecată, precum şi de faptul dacă persoana interesată a cerut sau nu examinarea pricinii în lipsa sa. îrîtul este căutat conform art.&0/ (( pînă ia găsirea pîrîtului sau la încetarea căutării lui . otrivit alin."&# art.&0/ ((, în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiei de întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale, prin altă vătămare a sănătăţii sau deces, dacă nu se cunoaşte locul de aflare a pîrîtului, instanţa judecătorească este obligată să ordone căutarea lui. ### rin această normă, reclamantului, în cazurile sus-enunţate, i se oferă o susţinere procesuală care nu dezechilibrează procesul. %n respectivele cauze,art.&0/ instanţa((, urmează în mod obligatoriu dispună de căutarea pîrîtului, în cazul dacăoricum nu se cunoaşte locul aflării lui. (u referire la alin."5# deşi este prevăzut dreptulsăinstanţei a ordona căutarea pîrîtului, procesul poate fi suspendat în aceeaşi ordine procesuală. 3dică, indiferent de obligația sau dreptul de a dispune căutarea pîrîtului, instanţa poate decide suspendarea procesului. $nstanţa a dispus efectuarea unei expertize, conform art.&<1 ((, pînă la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză . %ntrucît acesta este un temei de suspendare facultativă, instanța de judecată va putea dispune suspendarea procesului doar pentru expertizele complexe, precum şi pentru acele expertize care durează un termen mai mare "de ex., de cîteva luni#. $nstanţa a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătorești din ţară, conform alin."&#-"5# art.&58 ((, pînă la îndeplinirea şi prezentarea delegaţiei judiciare. Deşi la această situaţie procesuală se recurge extrem de rar, ţinînd cont că nu sîntem un stat mare şi acţiunile procesuale, de regulă, nu implică extinderea în altă jurisdicţie, totuşi, atunci cînd se recurge la delegaţii judecătoreşti în ţară, instanţa poate să amîne procesul sau să-l suspende, în funcţie de complexitatea actelor de procedură care urmeză a fi îndeplinite. $nstanţa a dispus autorităţii teritoriale cu atribuţii în domeniul adopţiei efectuarea unui control al condiţiilor de tras ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului pînă ia primirea avizului organului de tutelă şi curatelă. (onform alin."&# art.5/0 ((, în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, judecătorul emite o încheiere prin care copiile de pe cererea de încuviinţare a adopţiei şi de pe actele anexate se expediază autorităţii teritoriale cu atribuţii în domeniul adopţiei în a cărei rază domiciliază copilul, împreună cu solicitarea avizului privind adopţia şi a dosarului copilului. ### rin încheiere, în acest caz, procesul se poate suspenda pînă la primirea avizului şi dosarului copilului de la organul de tutelă şi curatelă. Deşi suspendarea în
17
)* +* *
acest caz este prevăzută ca facultativă, respectivul temei reiterat categoric în art.5/0 (( ne permite să afirmăm că, de fapt, instanţa va fi obligată să suspende procesul. 3u încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului pînă la data emiterii unei noi decizii a organului de tutelă şi curatelă . entru a proteja interesele persoanelor în privința cărora este instituită tutela sau curatela, legiuitorul a instituit acest temei de suspendare a procesului. ### 2utorii şi curatorii sînt reprezentan ți legali în procesul civil, iar încetarea împuternicirilor acestora practic expune persoa nele fără capacitate de exerciţiu "integrală sau parţială# unui risc iminent de a nu se putea apăra de sine stătător. %ntrucît alin."5# art.+ (( prevede că pînă la numirea tutorelui sau curatorului, atribuţiile lor sînt exercitate de autoritatea tutelară, acest temei nu obligă instanţa să suspende procesul, ci îi oferă dreptul de a o face. ricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe pînă la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, deciziei, sentinţei sau încheierii judecătoreşti sau pînă la data hotărîrii emise în baza materialelor examinate pe cale administrativă sau în ordinea jurisdicţiei constituţionale. %n acest caz se constată o legătură interdependentă între două cauze ce trebuie examinate consecutiv de către instanţa de judecată. ### De regulă, faptele şi raporturile juridice constatate pe parcursul examinării unei cauze civile şi pronunţării unei hotărîri judecătoreşti produc efectele puterii lucrului judecat şi referitor la examinarea pricinii a doua, indiferent dacă au fost implicate aceleaşi persoane, fapt ce poate determina suspendarea. De ex., examinarea unei cereri privind încasarea prejudiciilor cauzate prin ț ă de judecată a fost pusăpe executarea necorespunzătoare a clauzelor unui contract nu poate avea loc dacă în aceeaşi sau într-o altă instan rol şi se examinează o cerere privind declararea nulităţii respectivului contract. ### au cererea de reparare a prejudiciilor cauzate prin comiterea unei infracţiuni nu poate fi examinată pînă nu se va pronunţa sentinţa penală în privinţa acestei fapte şi a respectivei persoane. ### %n toate cazurile de suspendare obligatorie sau facultativă a procesului instanţa de judecată emite o încheiere care poate fi atacată cu recurs în timpul cît durează suspendarea procesului "art.5+ ((#. După decăderea circumstan țelor care au cauzat suspendarea procesului, la cererea participanților la proces sau din oficiu, procesul va fi reluat şi examinarea lui se va desfăşura conform normelor generale. Terminarea proceului fără adoptarea .otăr&rii De regulă, dezbaterile judiciare se termină prin adoptarea şi pronun țarea unei hotărîri care, indiferent de conţinut, are drept scop procesual soluţionarea cauzei civile şi aplanarea litigiului dintre părţi. Dar în unele cazuri procesul civil se poate termina fără adoptarea unei hotărîri prin emiterea unei încheieri de încetare a procesului "art.58-5 ((# sau de scoatere a cererii de pe rol "art.5'-51 ((#. 3ceste două acte procedurale se deosebesc între ele prin temeiuri de aplicare, procedură şi efecte juridice. ,ncetarea proceuluieste efectul procesual iremediabil care se produce dacă instanţa constată unul din temeiurile prevăzute limitativ de lege. Temeiurile de &ncetare a proceului e pot $rupa &n cate$orii: 7ipsa dreptului la intentarea acţiunii, constatată de către instanţă după acceptarea cererii de chemare în judecată * lit.a#, b#, e#, g#, h# art.58 ((. )xercitarea de către părţi în condiţiile legii a actelor de dispoziţie determinante pentru soarta procesului * lit.:#, d# art.58 ((. roducerea unui eveniment * partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi "lit.f# art.58 ((#. ### rocesul civil poate înceta şi în alte cazuri prevăzute de lege. De ex., în conformitate cu alin."&# art.+<5 ((, dacă materialele adunate nu sînt suficiente pentru reconstituirea hotărîrii procedurii judiciare pierdute, instanţa judecătorească, printr-o încheiere, dispune încetarea procesului de reconstituire a procedurii judiciare pierdute şi lămureşte participanților la proces că au dreptul de a depune în
judecată o nouă acțîncheierea iune conform reguliloragenerale. ### ronunţînd de încetare procesului, instanța menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleia și părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri "alin."5# art.5 ((#. Scoaterea cererii de pe rol este efectul procesual remediabil care se produce dacă instanţa constată unul din temeiurile prevăzute limitativ de lege. Temeiurile coaterii cererii de pe rol pot fi $rupate &n c&te!a cate$orii: a* Aerespectarea condiţiilor de intentare a procesului, depistate după acceptarea cererii de chemare în judecată sau apariţia unui litigiu de drept pe parcursul examinării cererii în procedură specialăC lit.a#,b#, c#, d#, h#, l# art.5' şi alin."+# art.510 ((#. 0* coaterea cererii de pe rol este consecinţa unor fapte ale părţilor în virtutea principiului disponibilităţiiC părţile au convenit ca litigiul lor să fie soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pîrîtul a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată "lit.e# art.5' ((# părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor "lit.f# art.5' ((# reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond "lit.g# art.5' ((# persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu alin."5# art.', alin."5# art.'5 şi alin."+# art.'+ ((, nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant "lit.i# art.5' ((# părţile au solicitat examinarea pricinii de către judecata arbitrală, în condiţiile legii "lit.l&# art.5' ((#. c* coaterea de pe rol se va produce ca urmare a neonorării obligației de achitare a taxei de statC persoanele indicate la art.'5 şi art.'+ (( au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă "lit.j# art.5' ((# instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de instanţă "lit.=# art.5' ((#. ### 7egea poate să prevadă şi alte cazuri de scoatere de pe rol, de ex., alin."&# art.+5+ (( prevede dacă de ținătorul depune cererea în instanţă pînă la expirarea a + luni de la data publicării înştiinţării, judecătorul scoate de pe rol cererea persoanei care a pierdut documentul şi stabileşte un termen de cel mult 5 luni în care institu ția "persoana# care a eliberat documentul nu poate efectua plăţi şi livrări în baza lui. ### %n toate cazurile de scoatere de pe rol instanţa pronunţă o încheiere judecătorească recurabilă. Dacă cererea a fost scoasă de pe rol din cauza neprezentării părţilor sau a reclamantului în baza temeiurilor lit.f#, g# art.5' ((, atunci instanţa îşi poate anula propria încheiere privind scoaterea de pe rol, cu condiţia că părţile prezintă probe care justifică imposibilitatea obiectivă de a se prezenta în şedinţă de judecată. !efuzul instanţei de a anula încheierea privind scoaterea de pe rol poate fi atacat cu recurs "alin."<#-"8# art.51 ((#. ### După corectarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată poate adresa instanţei o nouă cerere conform dispoziţiilor generale "alin."+# art.51 ((#. −
−
Proceul5!er0al al ședinței de judecată Proceul5!er0al este un act de procedură care se întocmeşte în mod obligatoriu pentru fiecare şedinţă de judecată în cadrul examinării pricinii în fond şi în apel, precum şi pentru fiecare act procedural îndeplinit în afara şedinţei de judecată "art.5'+ ((#. ###
18
7ipsa procesului-verbal al şedinţei de judecată sau al efectuării unui act procedural este o încălcare procesuală care duce din oficiu la casarea hotărîrii judecătoreşti "lit.g#, h# alin."&# art.+11 și lit.e# alin."+# art.<+5 ((#. rocesul-verbal al şedinţei trebuie să respecte anumite exigenţe de formă şi de conţinut, adică grefierul îl scrie la computer. %n cazul în care nu este posibilă utilizarea computerului, procesul-verbal se scrie de mînă, fiind ulterior scris la computer. reşedintele şedinţei şi grefierul trebuie să semneze procesul-verbal în cel mult 8 zile de la data încheierii ultimei ședințe de judecată "alin."<#-"8# art.5'8 ((#. %n decursul a 8 zile de la data semnării procesului-verbal participanţii la proces şi reprezentanţii lor pot lua cunoştinţă de conţinutul acestuia şi pot prezenta în scris observații referitoare la inexactităţile sau scăpările din procesul-verbal, care se anexează la dosar. %n termen de 8 zile de la prezentare, judecătorul examinează observaţiile asupra procesului-verbal şi, dacă este de acord cu ele, confirmă acest lucru prin menţiunea De acordE şi prin semnătură, dacă nu * pronunţă o încheiere motivată de respingere a acestora "art.5' ((#. ### (6 a explicat ordinea şi cazurile în care acest drept se poate exercita. %n cazul de întrerupere a ședinței de judecată, participanţii la proces nu vor putea să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată, întrucît întreruperea şedinţei de judecată se dispune printr-o încheiere protocolară şi nu afectează integritatea procesului-verbal. %n sensul celor citate nu rezultă necesitatea semnării acestuia de către preşedintele şedinţei şi grefier după anunţarea întreruperii procesului. otrivit art.&< din 7egea nr.8&<@&//8 privind organizarea judecătorească, ședin țele de judecată se înregistrează prin utilizarea mijloacelor tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. %nregistrările şi stenogramele se transcriu de îndată. %nregistrarea audio şi@sau video a şedinţelor de judecată se realizează în modul stabilit de (onsiliul uperior al 4agistraturii. ### articipanții la proces şi reprezentanţii lor au dreptul la o copie de pe procesul-verbal şi de pe înregistrarea audio şi@sau video a şedinţei de judecată. (opia de pe înregistrarea audio şi@sau video a şedinţei de judecată se eliberează de către grefier la solicitarea scrisă sau verbală a participantului la proces sau a reprezentantului lui contra unei plăţi stabilite de 9uvern "50 lei#, care nu va depăşi mărimea & cheltuielilor suportate de instanţă pentru eliberarea copiei "alin."&# art.5' ((#.
)* +* *
Tema: ACTELE ?U3ECrdonanţa se emite unipersonal de către judecător, fără citarea părţilor, fără dezbateri judiciare, doar în baza examinării materialelor prezentate de către creditor "art.+80 ((#. ### Botărîrile primei instanţe pot fi atacate cu apel în condiţiile legii. %ncheierile pot fi atacate cu recurs separat "art.<5+ ((# sau odată cu fondul cauzei "art.+8/ ((#. %n anumite cazuri expres prevăzute de (( încheierile în genere nu sînt susceptibile de atac "de ex., soluţionarea conflictului de competenţă, anularea ordonanţei#. >rdonanţa judecătorească eliberată creditorului nu poate fi atacată cu apel sau recurs. ț ortan a i cuprinul ș .otăr&rii judecătore ti Eențșa% imp Botăr&rea judecătoreacăreprezintă un act de aplicare şi realizare a dreptului. Aormele juridice de ordin material şi cele de ordin procesual sînt viabile numai în măsura în care instanţa, prin aplicarea lor corectă la soluţionarea litigiilor, consolidează ordinea de drept.
19
### Botărîrea judecătorească este o operațiune logică şi, în acelaşi timp, un act de voinţă. >peraţiunea logică, materializată într-o hotărîre judecătorească este rezultatul unui efort intelectual făcut de către judecător care trebuie să se respecte şi legile logicii atunci cînd examinează şi apreciază probele prezentate de participanții la proces. ### (oncluziile greşite sînt rezultatul unor erori admise de către judecător în procesul de înţelegere şi evaluare a informaţiei care constituie conţinutul probei judiciare. Au doar logica este necesară pentru a formula o soluţie justă. ### 3plicarea corectă şi uniformă a normelor materiale şi procedurale, precum şi bunele moravuri sînt la fel de necesare pentru a exprima prin voinţa umană un adevăr impus ca reper al dreptății. $mportanţa hotărîrii judecătoreşti nu rezidă doar în soluţionarea unui litigiu de drept, dar şi în rezonanţa socială pe care o produce. (onsolidînd ordinea de drept, o hotărîre judecătorească impune respect tuturor, astfel încît se fortifică conştiinţa juridică şi sporeşte încrederea justiţiabililor. %n concluzie, hotărîrii judecătorești îi revine un rol de apărare a drepturilor, libertăţilor şi intereselor ocrotite de lege aparţinînd unor persoane concrete, precum şi un rol educativ pentru cei care nu sînt vizaţi expres. Botărîrile judecătoreşti reflectă dreptul în stare dinamică. )ficienţa aplicării normelor de drept se vede doar în măsura în care instanţele de judecată pronunţă hotărîri în numele legii. ### ;iind un document oficial, emis în scris, hotărîrea judecătorească conţine rechizite care îi conferă valoarea unui act autentic, emis de o autoritate judecătorească. (onform alin."&# art.5<& ((, .otăr&rea judecătoreacă constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. %ncepînd din 0&.&5.50&5 această hotărîre reprezintă regula generală în procesul de înfăptuire a justiţiei. %n partea introducti!ă se indică locul şi data adoptării, denumirea instanţei care a pronunţat-o, numele judecătorilor care au constituit completul de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului şi pretenţia înaintată judecăţii spre examinare, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei. Elementul primordial al unei hotărîri este indicarea instanţei de la care emană. Aumai astfel se poate stabili dacă aceasta a fost competentă să soluţioneze cauza civilă şi dacă hotărîrea a fost pronunţată legal. 2otodată, prin menţionarea numelui judecătorilor se poate verifica dacă judecătorii care au participat la dezbatere sînt cei care au judecai fondul pricinii. (u alte cuvinte, numai prin indicarea numelor respective se va putea stabili dacă hotărîrea a fost pronunţată de judecătorii învestiți cu această calitate. ### ărţile care se judecă se identifică prin indicarea numelui, prenumelui, domiciliului sau reşedinţa şi calitatea pe care o au în proces. ### 3ceste menţiuni sînt necesare pentru individualizarea părţilor, deşi nu sînt considerate esenţiale. Dacă în hotărîre numele este indicat greşit sau s-a stabilit că aceasta este o simplă greşeală tehnică, hotărîrea nu-şi pierde valabilitatea, ea poate fi corectată de căire instan ța care a emis-o "art.5biectul pretenţiilor este cei arătat în cererea de chemare în judecată, cu excepţia cazurilor cînd aceasta a fost modificată sau completată pe parcursul judecăţii. ### usţinerile părţilor "rezumatul dezbaterilor# vor cuprinde succint numai faptele şi împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, precum şi argumentele de drept care au fost prezentate de părţi în cadrul dezbaterilor, în special în susţineri orale. ### e vor indica şi dovezile pe care părţile şi-au întemeiat pretenţile şi obiecţiile pentru a se putea verifica dacă instanţa a luat în considerare şi le-a apreciat corect. %n moti!area hotărîrii se indicăC circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa "alin."8# art.5<& ((#. 4otivarea hotărîrii constituie una dintre cele mai esenţiale garanţii a calităţii actului de justiţie, un remediu împotriva arbitrarului judecătoresc, şi oferă posibilitatea unui cerc larg de persoane de a cunoaşte conţinutul motivelor ce au determinat pronunţarea unei anumite soluţii. ### >bligaţia motivării se impune spre a arăta că judecătorii au examinat fiecare pretenţie sau obiecție pe care au făcut-o părţile şi, totodată, spre a se da posibilitate instanțelor superioare să controleze dacă judecata s-a făcut cu respectarea formelor legale. 2ocmai de aceea, motivarea este un element esenţial al hotărîrii judecătoreşti, iar caracterul superficial ori incomplet al acesteia periclitează securitatea raporturilor juridice.
20
7egea procesuală nu instituie condiţii particulare în legătură cu forma sau conţinutul motivării. %n acest sens, alin."8# art.5<& (( se referă doar la necesitatea redactării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au respins demersurile părţilor. %n această privinţă se impune### o concluzie importantă, şi anumeC instanţa trebuie să se refere în motivarea hotărîrii ia toate capetele de cerere formulate şi la argumentarea pentru care s-au respins unele dintre ele. ### ?ltima menţiune cuprinsă în hotărîre şi care este impusă de dispozițiile alin."&# art.5+ şi lit.f# alin."&# art.+11 (( se referă la semnătura judecătorului. 7egiuitorul consideră o încălcare de ordin procesual care face pasibilă de casare o hotărîre nesemnată de judecător sau semnată de judecătorul nemenţionat în hotărîre. ### 7egea procesuală se referă la stringenţa respectării principiului nemijlocirii, potrivit căruia examinarea şi soluţionarea unei pricini civile trebuie făcută de către acelaşi judecător sau complet de judecată. 7egiuitorul oferă soluţii pentru situaţia cînd unul dintre judecătorii completului nu are posibilitatea obiectivă de a semna hotărîrea pronunţată. (onform alin."'# art.5+ ((, ### dacă unul dintre judecătorii completului de judecată este în imposibilitatea de a semna hotărîrea integrală, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitatea de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei de judecată. %n toate cazurile, pe hotărîre va fi menţionată cauza imposibilităţii de a semna.
E7i$ențele fa ță de .otăr&r ea judecătoreacă (onţinutul hotărîrii judecătoreşti, de asemenea, trebuie să respecte anumite cerinţe. %n caz contrar, instanţele ierarhic superioare vor dispune casarea hotărîrilor primei instanţe.Orice .otăr&re judecătoreacă tre0uie ă fie: legală "art. 5+/ ((# întemeiată "art. 5+/ ((# certă "art. 5 hotărîre neîntemeiată nu poate fi legală. (u toate acestea, cele două noţiuni diferă. 7egalitatea se referă la aplicarea normelor juridice, iar temeinicia * la elucidarea circumstanţelor şi aprecierea probelor. Certă este hotărîrea în care se indică un răspuns clar privind drepturile şi obligaţiile părţilor. Botărîrea judecătorească trebuie să conţină o soluţie clară atît pentru subiecţii raportului material-litigios cît şi pentru ceilalţi participanţi la proces. > hotărîre judecătorească care nu este certă nu poate fi executată şi caracterul obligatoriu al acesteia nu este realizabil. 3eplină este hotărîrea care dă răspuns la toate pretenţiile înaintate în acţiunea iniţială şi cea reconvenţională. (onform alin."+# art.5<0 ((, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Dacă reclamantul şi-a susţinut pretenţiile formulate în cererea de chemare în judecată sau ulterior în cereri suplimentare prin administrarea de probe, instanţa, apreciind probele respective, va trebui să dea răspuns dacă admite sau nu pretenţiile formulate. Dacă instanţa care a soluţionat litigiul nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acţiunile pe care pîrîtul trebuie să le îndeplinească, hotărîrea nu este completă şi instanţa va trebui să rectifice această scăpare. Necondi(ionată este hotărîrea judecătorească care nu cuprinde condiţii, de a căror apariţie sau stingere depinde executarea hotărîrii. De ex., reclamantul îşi va primi datoria dacă pîrîtul, pînă la o anumită dată, îşi va vinde apartamentul sau pîrîtul va întoarce contravaloarea bunului procurat sau îl va schimba pe unul de calitate corespunzătoare. ### 3stfel de hotărîri va fi imposibil de a le executa, iar partea interesată riscă să nu-şi restabilească niciodată drepturile sale. (aracterul necondiţional al hotărîrilor judecătoreşti este menit să asigure consolidarea ordinii de drept şi apărarea eficientă a drepturilor încălcate şi contestate, precum şi a intereselor legitime. ### (u toate acestea, legiuitorul prevede ca excepţie, cu referire la hotărîrile de adjudecare a bunurilor, în care trebuie indicată şi contravaloarea bunului, în eventualitatea în care la momentul executării hotărîrii acesta nu mai există în natură "art.5< ((#.
)* +* *
Rectificarea .otăr&rii de către intanța care a pronunțat5o După semnarea hotărîrii nici un judecător nu poate reveni asupra opiniei sale "art. 5+1 alin."8# ((#, iar după pronunţarea hotărîrii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze sau să o modifice "alin."&# art.5
21
a*
nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în privinţa căreia participanții la proces au prezentat probe şi explicaţii . Dacă participanţii la proces şi-au onorat obligaţiile referitoare la probaţiune, instanţa de judecată trebuie să dea apreciere acestor probe, iar, ca rezultat, să formuleze soluţii cu privire la toate pretenţiile susţinute şi probate în modul corespunzător. Dacă reclamantul a renunţat la anumite pretenţii sau pîrîtul a recunoscut o parte din ele, instanţa oricum trebuie să se pronunţe în hotărîrea sa asupra acestora. (hiar şi atunci cînd reclamantul a formulat în cererea sa mai multe pretenţii adresate pîrîtului, dar, ulterior, pe parcursul examinării cauzei, nu dă explicaţii şi nu probează unele dintre pretenţiile sale, instanţa trebuie să se pronunţe asupra respingerii acestora 0* soluţionînd problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma sau bunurile adjudecate ori nu a stabilit acţiunile pe care trebuie să le întreprindă pîrîtul. entru a facilita executarea hotărîrii, instanţa care a soluţionat o cauză civilă în fond, admiţînd pretenţiile reclamantului, trebuie să indice clar ce bunuri i-au fost adjudecate, care este suma ce urmează să o achite pîrîtul reclamantului, care acţiuni concrete trebuie să le exercite pîrîtul. Dacă instanţa a admis această scăpare, pronunţînd o hotărîre incompletă, atunci completarea hotărîrii ei este prerogativa aceleiaşi instanțe de judecată c* nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată sau nu s-a pronunţat în privinţa cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor sau reprezentanţilor. oluţionînd litigiul în fond, instanţa trebuie să distribuie cheltuielile de judecată. $nstanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să achite părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului * proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului "alin."&# art./< ((#. %ntrucît cheltuielile de judecată constau din taxa de stat şi din cheltuieli de judecare a pricinii, instanța trebuie să se pronunţe cu privire la taxa de stat în hotărîrea sa, iar cu referire la celelalte cheltuieli de judecată doar dacă partea interesată a solicitat-o. $nstanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile "art./ ((#. ### Dacă martorii, experţii, interpreţii, specialiştii şi reprezentanţii solicită plată pentru exercitarea obligaţiilor lor, instanţa este obligată să dispună încasarea lor în dispozitivul hotărîrii "art./5, /+ ((#. %n lit.c# alin."&# art.580 (( a fost omis interpretul ca subiect căruia de asemenea i se pot achita sumele necesare pentru exercitrea obligaţiilor sale, dacă acesta nu face parte din personalul instanţei judecătoreşti. ,ndreptarea erorilor materialese reduce la corectarea greşelilor în scrierea numelor, poziţiei procesuale a participanţilor la proces etc., iar cele de calcul evidente nu trebuie să schimbe esenţa hotărîrii "de ex., calcularea salariului pentru absenţa forţată de la lucru este stabilită corect, iar suma salariilor lunare este greşită#. ### $mportant este ca erorile materiale şi de calcul vădit să nu afecteze esenţa soluţiei pronunțate prin hotărîrea judecătorească. %ntrucît în multe cauze civile există 5 documente judecătoreşti care constituie aceeaşi hotărîre judecătoreascăC una simplă "parte introductivă şi partea dispozitivă# şi alta completă "partea introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv#, aceste documente nu trebuie să conţină soluţii diferite. ### Dacă dispozitivul unei hotărîri este total diferit de partea motivantă a hotărîrii judecătorești, atunci această eroare, chiar fiind admisă fără rea-credinţă, nu poate fi corectată de către aceeaşi instanţă care emis-o. ### > hotărîre judecătorească fără greşeli materiale sau de calcul evidente este certă, nu produce confuzii în procesul executării şi nu creează disensiuni pentru cei care urmează să-şi conformeze conduita prescrierilor acesteia. E7plicarea .otăr&riise face atunci cînd nu este clar sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii ori cînd dispoziţiile din hotărîre sînt contradictorii. )xplicarea se face pentru ca hotărîrea să fie certă şi necondiţionată. $ndexarea sumelor adjudecate "art.58+ ((# se face în şedinţă de judecată, ia cererea creditorului sau debitorului, în termenul executării silite. însă această prerogativă nu este rectificare, or, instanţa nu a greşit nimic la emiterea hotărîrii. 4ai mult decît atît, ea este dublată de art.5< (od de executare * (alcularea dobînzilor, penalităţilor şi altor sume rezultate din întîrzierea executării. ### (orectarea erorilor tehnice din hotărîre şi emiterea unei hotărîri suplimentare se poate face din oficiu sau la cererea participan ților la proces, iar explicarea hotărîrii la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărîrii "art.58& ((, lit.M# alin."&# art.55 şi art.'& (od de executare#. %n toate cazurile problemele rectificării hotărîrii judecătore ști se examinează în şedinţă de judecată, despre data, ora şi locul desfăşurării căreia sînt citaţi în modul stabilit participanţii la proces. ### Aeprezenţa acestora nu împiedică desfăşurarea şedinţei şi examinarea problemelor respective. %n privin ța solicitării corectării greşelilor din hotărîre legea nu stabile ște un termen în care instanţa ar putea fi sesizată, pe cînd explicarea hotărîrii este admisibilă, dacă aceasta nu a fost executată şi nu a expirat termenul de executare silită, iar problema hotărîrii suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărîrii "art. 5
Puterea lucrului judecat Botărîrea judecătorească este finalitatea spre care tind părţile în litigiu şi acest act dispoziţional al judecăţii produce o serie de efecte juridice. Tipurile .otăr&rilor judecătore/ti: a* hotărîri nedefinitive, 0* hotărîri definitive, c* hotărîri irevocabile.
sînt pronunţate decivile către judecătorii, deapel șîn i produc Botăr&rile nedefiniti!e efecte juridice: $nstanţa se desesizează de examinarea cauzei "poate doar sînt să-şisusceptibile rectifice hotărîrea cazurileurmătoarele expres admise de legeC art.5 bună ordine de drept exclude încălcarea drepturilor altor persoane prin hotărîri judecătoreşti, a căror menire este să apere, şi nu să încalce drepturi, libertăţi şi interese legitime. ### Dar în contextul realităţii noastre o ataare specificare în lege ne permite să afirmăm că hotărîrea judecătorească obligatorie, prin care se încalcă drepturile altor persoane neatrase în proces nu va fi opozabilă faţă de acestea. 3ceastă gravă încălcare procesuală este temei de casare din oficiu a hotărîrii judecătoreşti şi de trimitere la rejudecare "lit.d# alin."&# art.+18 şi lit.c &# alin."&# art.<<8 ((#. ### 3ceşti subiecţi pot solicita de sine stătător revizuirea hotărîrii judecătoreşti irevocabile prin care le sînt lezate drepturile "lit.b# art.<<' şi
22
lit.c# art.<
•
•
cererii depricina pe rol sau casa decizia curţii instanţă, de apel, atunci trimiţînd pricina sprehotărîrii rejudecare în instanţa ori va casa şi fiind hotărîrea judecătoriei trimiţînd sprevarejudecare în primă toate efectele judeătoreşti se de vorapel stinge, hotărîrea desfiiinţată. (onform alin."5# art.<<8 ((, ### hotărîrea sau decizia casată nu are nici o putere legală. ### Aumai după ce va rămîne irevocabilă, hotărîrea judecătorească va ţine loc de adevăr, adică va obţine puterea lucrului judecat. 3utoritatea lucrului judecat este o garanţie a stabilităţii rezultatelor înfăptuirii justiţiei. %n sens clasic, semnificaţia puterii lucrului judecat reprezintă o regulă, potrivit căreia ceea ce s-a decis printr-o hotărîre judecătorească exprimă adevărul şi de aceea judecata nu poate fi reiuată. ### %n acest sens, o cerere nu poate fi examinată şi soluţionată decît o singură dată, iar constatările făcute de către instanţa de judecată nu pot fi contrazise printr-o altă hotărîre. ### uterea lucrului judecat produce efecte pozitive, care constau în posibilitatea părţilor de a executa, prin mijloace legale hotărîrea judecătorească şi efecte negative care semnifică că o nouă judecată asupra aceleiaşi pricini este împiedicată * res judecata. %n acest ultim caz, doctrina consideră că este vorba de autoritatea lucrului judecat. ### uterea lucrului judecat este consacrată ca o prezumţie legală absolută, ce împiedică partea care a pierdut procesul să repună în discuţie dreptul recunoscut prin acea hotărîre. Caracterul a0olut al puterii lucrului judecat ete afectat prin: repunerea în termenul de apel pierdut "alin."5# art.+5 ((# şi menţinerea acestei încheieri a cur ții de apel "lit.b# alin."&# şi alin."5# art.5/ ((# atacarea şi casarea încheierii instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel "alin."+# art.+1 ((# şi a încheierii de restituire a apelului "inclusiv pentru pierderea termenului# "alin."5# art.+/ ((#
23
momentul începerii curgerii termenului de recurs * 5 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale "art.<+< ((#, iar decizia integrală se întocmeşte în termen de &8 zile de la pronunţarea dispozitivului deciziei "alin."<# art.+1/ ((# casarea cu trimitere la rejudecare care nu se contestă cu nici o cale de atac "art.<5/ ((# revizuiri abuzive care în esenţă sînt apeluri camuflate. 2emeiurile din art.<
,nc.eierile judecătorești ale intan ței de fond Dispoziţiile primei instanţe prin care pricina civilă nu se soluţionează în fond se emit sub formă de încheiere "alin."&# art.5/ ((#. %ncheierile judecătoreşti pot fi diferite după conţinut şi numeroase pe parcursul examinării unei cauze civile. Dar, indiferent de conţinut, formă, ordine de emitere sau dreptul de contestare, încheierile judecătoreşti rămîn a fi un instrument procesual cu ajutorul căruia instanţa soluţionează orice problemă procedurală care poate apărea pe parcursul procesului. %n (( un prim criteriu de clasificare a înc!eierilor instanţei de fond este comple7itatea acetora, care determină procedura emiterii şi forma perfectării. ### %n cazul soluţionării unor probleme simple, instanţa va emite o încheiere fără a se retrage în camera de deliberare, conţinutul încheierii fiind consemnat în procesul-verbal al ședinței de judecată. ### %ncheierile care vizează probleme procesuale complexe se emit după deliberare în scris sub forma unui act dispoziţional separat. (uprinsul încheierii separat emise de către instanţa de judecată este specificat în alin."&# art.5'0 ((. ,n func(ie de con(inutul &nc.eierilor judecătore/ti% acestea pot fi grupate în mai multe categoriiC încheieri referitoare la bunul mers al procesului * începînd cu încheierea privind acceptarea cererii de chemare în judecată "alin."+# art.&1 ((#, instanţa de judecată poate emite un număr mare de încheieri care urmăresc un singur scopC crearea condiţiilor optime pentru desfășurarea procesului. De aceea, pot fi încheieri privindC pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare "art.&1< ((#, asigurarea acţiunii "art.&'' ((#, conexarea sau separarea pretenţiilor înaintate spre judecare "art.&1', art.&11 ((#, cu privire la intervenirea în proces a coparticipanţilor sau intervenienţilor "art.5, art.+, art.8, art.' ((#, reclamarea probelor "alin."&# art.&&/ ((#, asigurarea probelor "alin."5# art.&51 ((#, desemnarea expertizei "alin."5# art.&<1 ((#, aplicarea amenzilor ca sancţiuni procesuale "art.&+ ((# etc încheieri care constituie un impediment legal în desfăşurarea procesului * acestei categorii i se atribuie încheierile privind refuzul de a primi cererea de chemare în judecată "alin."5# art.&/ ((#, restituirea cererii de chemare în judecată "alin."5# art.&'0 ((#, încheierile prin care nu se dă curs cererii "alin."&# art.&'& ((#, încheierile privind încetarea procesului "art.5 ((, cu excepţia lit.:#, d# art.58 ((#, scoaterea cererii de pe rol "alin."&# art.51 ((#, suspendarea procesului "alin."&# art.5+ ((# etc. ### %n unele situaţii, finalizarea procesului prin astfel de încheieri nu este irevocabilă, căci există posibilitatea reluării procesului în cazul în care au decăzut circumstanţele care au dus la suspendarea acestuia sau de a adresa instanţei o nouă cerere de chemare în judecată după înlăturarea − − − − − − − −
circumstanţelor au cauzat saucererii scoaterea de peart.&'& rol a cererii chemare în judecată. încheierea de restituirea a nu da curs "alin."&# ((#C de această încheiere judecătorească se referă la categoria celor ### rivitor lacare care facilitează desfăşurarea procesului, și anume cînd persoana care a depus cererea de chemare în judecată a remediat neajunsurile în termenul oferit de instanţă. Dar, în situaţia în care aceasta nu s-a întîmplat, fapt care a condiţionat restituirea cererii printr-o încheiere, şi încheierea de a nu da curs cererii se referă la categoria celor care împiedică justificat desfăşurarea procesului. %n această ordine de idei, ### restituirea cererii de chemare în judecată sau scoaterea acesteia de pe rol prin încheieri, de asemenea, are ca scop general asigurarea bunei desfăşurări a procesului prin neadmiterea ca acesta să înceapă sau să continue cu neajunsurile prevăzute de lege, chiar dacă persoana interesată le poate corecta încheieri de finalizare a procesului * spre deosebire de precedenta categorie, se emit în temeiul manifestărilor de voinţă a părţilor, dacă instanța admite renunţarea reclamantului la acţiune sau confirm ă tranzac ția părţilor "lit.: #, d# art.58 ((#. ### %n aceste două cazuri procesul se finalizează fără pronunţarea unei hotărîri. Dacă litigiul ar fi soluţionat de instanţă, aceasta ar emite o hotărîre, iar în cazul în care reclamantul sau părţile au decis să-i pună capăt prin manifestările lor de voinţă, instanţa va emite o încheiere de încetare a procesului încheieri privind realizarea hotărîrii judecătoreşti, de ex.C încheierile privind explicarea hotărîrii judecătoreşti "art.58& ((#, corectarea greşelilor din hotărîre "art.5
24
contesta odată cu fondul hotărîrii, de ex., efectuarea expertizei "alin."5# art.&<1 ((#, soluţionarea cererii de recuzare a expertului "alin. "<# art.&8& ((#, acceptarea cererii de chemare în judecată "alin."<# art.&1 ((#, amînarea procesului "alin."+# art.501 ((# etc. ### )xercitarea de către participanţii la proces a căii de atac prevăzute de lege împotriva hotărîrilor se extinde şi asupra încheierilor date în pricina respectivă, chiar dacă s-au emis după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel "alin."5# art.+8/ ((#. revederea de a nu supune recursului încheierile judecătoreşti nu înseamnă imposibilitatea atacării unora dintre ele odată cu fondul hotărîrii. Din acest considerent, ### este mai oportună atribuirea într-o categorie separată a încheierilor care nu se supun nici unei căi de atac, cum ar fi cele privitor la soluţionarea conflictului de competenţă "alin."1# art.<< ((#, refuzul de a primi cererea de elibeiare a ordonanţei judecătoreşti "alin."+# art.+<1 ((#, anularea ordonanței "alin."&# art.+8+ ((#. )fectele juridice ale încheierilor judecătoreşti diferă în anumite privinţe de cea a hotărîrilor judecătoreşti. %ncheierile care se atacă odată cu fondul devin definitive concomitent cu hotărîrea judecătorească respectivă. %ncheierile care se atacă cu recurs separat sînt definitive de la pronunţare indiferent de momentul cînd hotărîrea judecătorească produce efecte juridice.### (ele care nu se supun nici unei căi de atac sînt imediat irevocabile. ### %ncheierile referitoare la bunul mers al procesului, de regulă, nu sînt exclusive, întrucît instanţa poate reveni asupra lor pe parcursul procesului. )xcepţia se referă la caracterul exclusiv al încheierii privind acceptarea cererii de chemare în judecată "alin."<# art.&1 ((# datorită existenţei căreia se restituie sau se scoate de pe rol o altă cerere depusă la aceeaşi sau la altă instanţă de judecată între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri "lit.g# alin."&# art.&'0 şi lit.d# alin."&# art.5' ((#. %ncheierile privind refuzul primirii cererii de chemare în judecată, precum şi cele referitoare la încetarea procesului exclud adresarea repetată în judecată a aceluiaşi reclamant către acelaşi pîrît, cu aceleaşi preten ții, în baza aceloraşi temeiuri "alin."+# art.&/ şi alin."5# art.5 ((#. Din această cauză respectivele încheieri produc efectul exclusivităţii similar hotărîrilor judecătoreşti. ### %ncheierile judecătoreşti nu produc efectul prejudicialităţii, întrucît prin emiterea lor instanţa de judecată nu a examinai elemente de rond ale cauzelor civile, de aceea art.&5+ (( se referă doar la hotărîri şi sentin țe judecătoreşti. 3tunci cînd rămîn defin itive, încheierile judecătoreşti devin executorii, cu excepţiile cînd executarea lor este imediată, ca în cazul asigurării acţiunii "art.&'1 ((#. (onform art.& ((, încheierile, asemenea altor acte de dispoziţie ale instanţei de judecată, sînt obligatorii şi se execută pe întreg teritoriul !4.
)* +*
Tema: PROCE3URA CONTENCIOSULUI A3INISTRATIV No(iunea /i een(a procedurii contencioului adminitrati! %n conformitate cu art.8+ din (onstituţia !4, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. %n baza acestei norme constituţionale, a fost adoptată 7egea contenciosului administrativ, care în alin."&# art.& defineşte contencioul adminitrati! ca instituţie juridică, care are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităților publice, asigurarea ordinii de drept. ### 3preciind importanţa instituţiei contenciosului administrativ, (urtea (onstituţională, în una din hotărîrile sale, a indicat că funcţionarea oricărei societăţi democratice presupune în permanenţă ca premisă esenţială în realizarea statului de drept necesitatea creării unui sistem instituţionalizat de control capabil să cenzurezeE activitatea autorităţilor publice la orice nivel, astfel încît puterea deţinută să nu devină o prerogativă la discreţia celor ce o exercită. Contencioul adminitrati! urmăre/te concomitent două arcini: sarcina cu caracter public de asigurare a exercitării controlului din partea puterii judecătoreşti asupra activităţii puterii executive, ce rezultă din principiul separaţiei şi colaborării puterilor stabilit de art. din (onstituţie sarcina cu caracter privat de apărare judiciară a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor comise de autoritățile publice, ce rezultă din principiul general al accesului liber la justiţie stabilit de art.50 din (onstituţie. %n această privinţă, alin. "5# art.& al 7egii contenciosului administrativ prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-L fost cauzată. %n cadrul procedurii contenciosului administrativ instanţele judecătorești nu examinează un litigiu de drept privat, ci un liti$iu de contencio adminitrati!, definit legal ca un litigiu generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. Su0iectul o0li$atoriu al raportului material5liti$io este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi care în relaţiile cu partea adversă "reclamantul# nu se află pe poziţii de egalitate. 3ceastă particularitate a raportului material-litigios determină defavorizarea reclamantului, astfel încît examinarea acestei categorii de cauze conform regulilor generale ale procedurii în acţiuni civile nu ar duce la apărarea eficientă a drepturilor acestuia. pecificul raportului material-litigios, precum şi sarcinile private şi publice ale instanţei de judecată au determinat necesitatea stabilirii unor reguli specifice de examinare a acestor categorii de cauze în cadrul unui fel separat de procedură * procedura contenciosului administrativ. (( dedică procedurii contenciosului administrativ doar două articole "art.5''-511#, care, în esenţă, sînt norme de blanchetă şi fac trimitere la 7egea contenciosului administrativ. Aormele specifice privind procedura de examinare a cauzelor în ordinea procedurii contenciosului administrativ sînt stabilite în 7egea contenciosului administrativ.
de alte operează state, în !4 există instanţe în soluţionarea litigiilor de contencios Deşi 7egea ### pre deosebire contenciosului administrativ cu nu termenul instanţaspecializate de contencios administrativE, aceasta, de fapt, administrativ. înseamnă judecătorii desemnaţi din judecătorii, colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, precum şi (olegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al (6. ### imilar procedurii în acţiuni civile, în cadrul procedurii contenciosului administrativ se atestă prezenţa unui litigiu de drept, există două părţi cu interese contrare denumite reclamant şi pîrît, reclamantul înaintează împotriva pîrîtului o pretenţie care urmează a fi examinată de instanţă de judecată. 3ceasta permite atribuirea procedurii contenciosului administrativcategoria la procedurilor litigioase (contencioase) din care mai face parte procedura în acţiuni civile. %n același timp, ### procedura contenciosului administrativ urmează a fi delimitată de procedura în acţiuni civile. %n această privinţă, nu se aplică doar criteriul statutului juridic al pîrîtului * nu orice litigiu de drept în care pîrîtul este o autoritate publică se examinează în ordinea procedurii contenciosului administrativ. entru aceasta este necesar să fie întrunit şi cel de-al doilea criteriu * existenţa unui obiect specific de contestare. O0iect al ac(iunii &n procedura contencioului adminitrati! &l contituie9 a* actul administrativ 0* contractul administrativ c* nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Drept pretenţie accesorie reclamantul poate solicita şi repararea prejudiciului cauzat. retenţia separată privind repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ anulat deja se examinează în ordinea procedurii în ac țiuni civile.
25
Actul adminitrati! reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voin ță, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii "art.5 7egea contenciosului administrativ#. ### 3ctul administrativ poate avea denumiri diferite "decizie, dispoziţie, hotărîre, aviz, prescripţie, etc.#, fiind important ca acesta să producă nemijlocit efecte juridice pentru persoana vizată, ducînd la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi@sau obligaţiilor acesteia. !ăspunsul unei autorităţi publice care cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act administrativ normativ nu poate fi considerat drept un act administrativ, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici un efect juridic faţă de persoana care l-a solicitat. 3ctele pregătitoare sau operaţiunile administrative şi tehnico-materiale care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu pot constitui de sine stătător obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele. ### Dat fiind faptul că, în lipsa actului pregătitor sau exercitării unor operaţiuni tehnico-materiale, actul administrativ nu poate fi adoptat sau emis, iar dacă ar fi emis sau adoptat, nu ar produce erecte juridice, instanţa de contencios administrativ, în temeiul alin."5# art.58 din 7ege, verificînd legalitatea actului, este în drept, din oficiu sau la cerere, să se pronunţe şi asupra legalităţii acestor acte sau opera țiuni "de ex., instanţa din oficiu este în drept să verifice legalitatea avizelor, care au stat la baza emiterii actului administrativ, cvorumul prevăzut de lege, dacă actul este semnat de către conducătorul organului colegial, iar în cazurile prevăzute de lege * contrasemnat, etc.#. Contractul adminitrati! este definit drept contract încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice, activitatea funcționarilor publici care reiese din relaţiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora "art.5 al 7egii contenciosului administrativ#. Au orice contract încheiat de autoritatea publică reprezintă un contract administrativ. >rganele autorităţilor publice pot încheia atît contracte administrative propriu-zise, care pot fi contestate în ordinea procedurii contenciosului administrativ, cît şi contractele civile, litigiile în privinţa cărora fiind examinate în ordinea procedurii în acţiuni civile. %n acest context, lenul (6 a explicat că din categoria contractelor administrative fac parte contractele de concesiune, reglementate prin 7egea cu privire la concesiuni, contractele de achiziţii publice, reglementate prin 7egea privind achiziţiile publice, contractele de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală, cum ar fiC de alimentare cu apă potabilă şi menajeră, de furnizare a energiei termice şi electrice, de canalizare şi epurare a apelor uzate şi pluviale, de salubrizare, de administrare a fondului locativ public, de administrare a domeniului public, reglementate prin 7egea serviciilor publice de gospodărie comunală, alte contracte de prestări servicii de interes public sau de executare a lucrărilor de interes public naţional sau local. ### (ontractele prin care autorităţile publice dispun de bunurile din domeniul privat al acestora nu sînt contracte administrative şi nu constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ. %n practica judiciară este acceptată poziţia, potrivit căreia, contractele de vînzarecumpărare a bunurilor din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale constituie contracte administrative, dacă, pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, nu a fost schimbat regimul juridic al bunului respectiv, cu trecerea lui din domeniul public în domeniul privat, în condițiile 7egii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi ale legisla ției privind proprietatea publică. rin art.5 al 7egii contenciosului administrativ, contractelor administrative sînt asimilate şi contractele încheiate între autorităţile publice şi funcţionarii publici. ### 3cţiunile funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special din serviciile diplomatice, din serviciul vamal, din organele apărării securităţii naţionale şi ordinii publice şi alte organe, cu privire la numirea, transferarea, detaşarea, suspendarea sau eliberarea din funcţie, inclusiv aplicarea sancţiunilor disciplinare se examinează în ordinea procedurii contenciosului administrativ. S&nt e7ceptate de la controlul de le$alitate% &n ordinea procedurii contencioului adminitrati!% actele adminitrati!e de numire au eli0erare din func(ie% de aplicare a anc(iunilor diciplinare &n pri!in(a: personalului încadrat, pe baza încrederii personale, în cabinetul persoanelor ce exercită funcţii de demnitate publică personalului din autorităţile publice care desfăşoară activităţi auxiliare de secretariat, protocol şi administrativ "pază, între ținere, reparaţii, gospodărire şi deservire#, de administrare a sistemelor informaţionale, inclusiv de introducere şi prelucrare a informaţiei, ce asigură funcţionarea autorităţii publice altor categorii de personal, care nu desfăşoară activităţi ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică. Neoluționarea &n termenul le$al a unei cereri reprezintă refuzul de a primi o cerere sau faptul de a nu răspunde petiționarului în termen de +0 de zile de la data înregistrării cererii de către o autoritate publică, în cazul în care legea nu dispune altfel "de ex., refuzul de a elibera un certificat, o adeverinţă, refuzul de a furniza o informaţie sau de a asigura accesul liber la registrele publice etc.#. 7egea contenciosului administrativ defineşte dreptautoritate pu0lică orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. 3in cate$oria autorită(ilor pu0lice fac parte: arlamentul !4 reşedintele !4 9uvernul organele administraţiei publice centrale "ministerele, agenţiile, birourile, inspectoratele, (urtea de (onturi, (omisia Aaţională a ieţei ;inanciare, (omisia )lectorală (entrală, Oanca Aaţională a 4oldovei etc.# autorităţile administraţiei publice locale, care sînt constituite şi activează pe teritoriul satului@comunei, oraşului@municipiului, raionului, municipiului (hişinău, unităţii teritoriale cu statut juridic special "primarul, consiliul local, consiliul raional, preşedintele raionului, etc.# autoritatea judecătorească, care include toate instanțele judecătorești, (onsiliul uperior al 4agistraturii şi rocuratura. ### Definiţia largă a noțiunii de autoritate publicăE dată de 7egea contenciosului administrativ nu înseamnă că toate categoriile de acte emise de autorităţile publice pot fi contestate în judecată. otrivit 7egii contenciosului administrativ, ### sînt asimilate autorităţilor publice persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale. ### Aici 7egea, nici practica judiciară nu oferă o listă exhaustivă de persoane de drept privat asimilate autorităților publice, ceea ce uneori creează dificultăţi la delimitarea procedurii contenciosului administrativ de procedura în acţiuni civile. Actele e7ceptate de la controlul judecătorec* conform art.< al 7egii contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativC actele exclusiv politice ale arlamentului, reşedintelui !4 şi 9uvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de arlament, de reşedintele !4 şi de 9uvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituționale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a legii actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a !4
26
legile, decretele reşedintelui !4 cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile 9uvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care !4 este parte, care sînt supuse controlului de constituţionalitate actele de comandament cu caracter militar "acte referitoare la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate# actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparțin domeniului său privat actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătore ști irevocabile. De asemenea, ### nu sînt de competenţa instanţei de contencios administrativ ac țiunile privind contestarea încheierilor şi actelor executorului judecătoresc legate de executarea hotărîrilor cu caracter civil, acestea fiind examinate în ordinea procedurii stabilite de (odul de executare.
Particularitățile de e7aminare a cau"elor &n ordinea procedurii contencioului adminitrati! ### 7a examinarea cauzelor în ordinea procedurii contenciosului administrativ se aplică regulile generale ale procedurii în acţiuni civile, cu anumite excepţii. Su0iec(ii cu drept de ei"are a intan(ei de contencio adminitrati! . (onform art.8 al 7egii contenciosului administrativ, u0iec(ii cu drept func de ei"are contencioul &nt: militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de ționarul&n persoana, inclusiv public, militarul,adminitrati! persoana cu statut lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri 9uvernul, (ancelaria de tat, oficiul teritorial al (ancelariei de tat, preşedintele raionului şi primarul, în condiţiile 7egii nr.<+@500 privind administraţia publică locală procurorul, în conformitate cu art.'& (( avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative, în condiţiile 7egii nr.85@50&< cu privire la 3vocatul oporului ">mbudsmanul# (omisia Aaţională de integritate * în condiţiile 7egii nr.&10@50&& cu privire la (omisia Aaţională de $ntegritate instanţele judecătoreşti, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cererea preala0ilă. (onform regulii generale stabilite de art.&< al 7egii contenciosului administrativ, reclamanții trebuie să respecte procedura prealabilă de soluţionare a cauzei pe cale extrajudiciară, prin înaintarea unei cereri prealabile. otrivit normei menţionate, ### persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de +0 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. %n cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior, dacă legislaţia nu prevede altfel . ### %n cazul în care persoana nu este mulţumită de răspunsul primit la cere-rea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, aceasta este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ. ,n unele itua(ii le$ea pre!ede poi0ilitatea ei"ării directe a intanței de contencio adminitrati!% fără depunerea unei cereri preala0ile% de e71: dacă persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri "alin."5# art.& din 7egea contenciosului administrativ# oficiul teritorial ai (ancelariei de tat poate sesiza direct instanţa de contencios administrativ, dacă demonstrează că actul administrativ este de natură să producă pagube iminente "art./ din 7egea nr.<+@500 privind administraţia publică locală# autoritatea administraţiei publice locale este în drept să atace decizia subiectului controlului de oportunitate în instanţa de contencios administrativ "art.'0 din 7egea nr.<+@500 privind administraţia publică locală# persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă "art.5& din 7egea nr./15@5000 privind accesul la informaţie# sesizarea directă a instanţei de către persoana care s-a adresat oficiului teritorial al (ancelariei de tat cu o cerere de efectuare a controlului de legalitate, dacă această cerere a fost respinsă de oficiul teritorial "art.' din 7egea nr.<+@500 privind administraţia publică locală# contestarea actelor administrative cu privire la numirea, transferarea, detaşarea, suspendarea sau eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici. Competen(a juridic(ională a intan(elor judecătore/ti . (u referire la competenţa jurisdicţională materială se aplică prevederile ((, în redacţia 7egii nr.&88@50&5. 3dică, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. %n ceea ce priveşte competenţa jurisdicţională teritorială, art.&& al 7egii contenciosului administrativ oferă reclamantului posibilitatea de a depune cererea de chemare în judecată în instanţa de la domiciliul său, fie în instanța de la sediul pîrîtului " competenţa teritorială alternativă#. ### (6 a explicat că prevederile art.&& din 7egea contenciosului administrativ nr.'/+@5000, urmează a fi înţelese ca instituind competența jurisdicţională teritorială de alternativă atît pentru reclamanţi * persoane fizice, cît şi pentru reclamanţi * entităţi juridice. De asemenea, ### 7egea contenciosului administrativ prevede obligativitatea separării pretenţiilor accesorii. (onform alin."5# art.&5 din 7ege, în cazul în care se constată că, într-o pricină ce se judecă în instanța de contencios administrativ, una din pretenţii este de drept comun, cu excepţia cazurilor cînd, prin emiterea actului administrativ contestat, s-a cauzat o pagubă materială, instan ța de contencios administrativ emite o încheiere, fără drept de atac, de separare a pretenţiei de drept comun şi de strămutare a acesteia în instanţa competentă. Ta7a de tat. (onform alin."+# art.& din 7egea contenciosului administrativ şi lit.a# alin."&# art.18 ((, reclamanţii, în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt scutiţi de plata taxei de stat. Termenele de adreare &n intan(ă1 Cererea prin care e olicită anularea unui act adminitrati! au recunoa/terea dreptului pretin poate fi &naintată &n termen de de "ile% &n ca"ul &n care le$ea nu dipune altfel9 acet termen cur$e de la: a* data primirii răspunsului ia cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia 0* data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri c* data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.
27
### entru motive temeinice, în cazul actelor cu caracter individual ale Oăncii Aaţionale a 4oldovei, cererea prin care se solicită anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată şi peste termenul menţionat, dar nu mai tîrziu de luni de la data comunicării actului "acest termen fiind unul de decădere#. %n cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. ### 3ctele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd. Componen(a participan(ilor la proce . %n cazul în care, prin cererea de chemare în judecată se solicită repararea prejudiciului cauzat, în calitate de copîrît, alături de autoritatea publică, poate fi chemat funcționarul public care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea. %n cazul în care acţiunea se admite, func ționarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă.### ;uncționarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-L ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca terţă persoană Pintervenient accesoriuQ "art.50 din 7egea contenciosului administrativ#. Ai$urarea acțiunii. %n calitate de măsură specială de asigurare a acţiunii, în cadrul procedurii contenciosului administrativ instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat. %n cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ şi din oficiu "alin."&#, "5# art.5& din 7egea contenciosului administrativ#. %n această privinţă, lenul (6 a explicatC ### la soluţionarea chestiunii cu privire la suspendarea actului administrativ, instanţa va lua în consideraţie toţi factorii şi interesele relevante şi va dispune suspendarea lui numai dacă va constata că actul este susceptibil de a cauza un prejudiciu iminent, ce ar putea fi ireparabil, sau dacă vor exista temeiuri vădite privind ilegalitatea actului. Aoţiunea de pagubă iminentă, în sensul 7egii, poate viza potențialitatea perturbării funcţionării unei instituţii sau a unui serviciu public ori afectării grave a altui interes public sau privat. ?nele particularităţi sînt prevăzute pentru cauzele de contestare a actelor Oăncii Aaţionale a 4oldovei. otrivit alin."+# art.5& din 7egea contenciosului administrativ, prin derogare de la regula generală, ### pînă la soluționarea definitivă a cauzei nu poate fi suspendată executarea actelor Oăncii Aaţionale a 4oldovei referitoare la retragerea licenţei băncii şi la măsurile impuse de Oanca Aaţională a 4oldovei în procesul de lichidare a băncii, fiind aplicabile prevederile alin."'# art.+1 din 7egea instituţiilor financiare nr.880@&//8. (ererile cu privire la suspendarea executării actelor Oăncii Aaţionale se examinează în condiţiile 7egii nr.8<1@&//8 cu privire la Oanca Aaţională a 4oldovei. De asemenea, prin derogare de la regula generală, cererea de suspendare a executării deciziilor erviciului revenirea şi (ombaterea pălării Oanilor privind sistarea executării activităţii sau tranzacţiei suspecte se examinează în condiţiile 7egii nr.&/0@500' cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Rolul intan(ei &n proce . 3vînd în vedere sarcina cu caracter public de asigurare a exercitării controlului din partea puterii judecătoreşti asupra activităţii puterii executive, în cadrul procedurii contenciosului administrativ instanţa judecătorească nu are un rol diriguitor în proces, ci unul activ. ### pre deosebire de procedura în acţiuni civile, instanţa nu se limitează la acordarea sprijinului participanţilor la proces în efectuarea actelor de procedură, ci se implică activ în procesul de probaţiune. (onform lit.b# alin."5# art.55 al 7egii contenciosului administrativ, după acceptarea cererii, judecătorul dispune prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentației care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor, precum şi a altor date pe care instanţa le consideră necesare pentru examinarea cauzei. ### !olul activ al instanței în proces urmează să fie mai pronunţat în special în cauzele privind contestarea actelor cu caracter normativ. De asemenea, prin derogare de la regula generală stabilită în alin."+# art.5<0 ((, ### în cadrul procedurii contenciosului administrativ instanţa este în drept să se pronunţe, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. ### %n cazurile în care controlul legalității acestor acte sau operaţiuni ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare, se ridică excepţia de ilegalitate în faţa acestei instanţe "alin."5# art.58 al 7egii contenciosului administrativ#. Reparti"area arcinii de pro0a țiune . (onform alin."+# art.5< al 7egii contenciosului administrativ, sarcina de probaţiune a legalităţii actului administrativ contestat este pusă pe seama pîrîtului. ### (u referire la pretenţia privind repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ, se aplică regula generală de repartizare a sarcinii de probaţie stabilită de art.&&1 (( " fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale#. De asemenea, pîrîtul nu este în drept să se eschiveze de la prezentarea probelor solicitate de instanţă. otrivit alin."+# art.55 al 7egii contenciosului administrativ,### pîrîtul este obligat să prezinte instanței documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz contrar * i se aplică o amendă judiciară în mărime de pînă la &0 salarii minime pentru fiecare zi de întîrziere nejustificată. 3plicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta documentele solicitate. Re$uli pecifice pentru efectuarea unor acte de procedură. 6udecătorul emite încheierea cu privire la acceptarea sau neacceptarea cererii de chemare în judecată în termen de + zile de la data depunerii acesteia. ### (itarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări "şedinţa preliminară în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare# se fixează în cel mult &0 zile de la data punerii cererii pe rol. $nstanţa poate judeca cauza în fond în prima zi de înfăți șare, dacă părţile declară că sînt pregătite pentru dezbaterile judiciare. %n celelalte cazuri, instanţa fixează data judecării pricinii în fond în termen rezonabil. ### (ererile de contestare a actelor Oăncii Aaționale a 4oldovei în domeniul politicii monetare şi valutare, inclusiv măsurile de salvgardare, a actelor Oăncii Aaţionale cu privire la administrarea specială asupra băncii şi cu privire la retragerea licenţei băncii, a actelor Oăncii Aaţionale adoptate în procesul de evaluare şi supraveghere a calită ții acţionarilor entităţilor supravegheate de Oanca
Aaţională, a măsurilor implementate de Oanca Aaţională de administratorul special în cursul administrării a băncii, precum şi a măsurilor impuse de Oanca Aaţională în procesul de sau lichidare a băncii se examinează în termen de + lunispeciale de la data depunerii. rin derogare de art.50 ((, neprezentarea la ședin ța de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor şi@sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cereri. ### %n cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa reclamantului, instanţa scoate cererea de pe rol. ,mputernicirile intan(ei. Ca urmare a e7aminării fondului cau"ei &n procedura contencioului adminitrati!% intan(a adoptă una din următoarele .otăr&ri: respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune încasarea din contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului raional, după caz. ### %n cazul admiterii acţiunii, instanţa de asemenea se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. $nstanţa nu este în drept să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. (onform art.5 al 7egii contenciosului administrativ, actul adminitrati! contetat poate fi anulat% &n tot au &n parte% doar &n ca"ul &n care aceta:
28
este ilegal în fond, ca fiind emis contrar prevederilor legii este ilegal, ca fiind emis cu încălcarea competenţei este ilegal, ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. 3ctul administrativ anulat de instanţă încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea judecătorească devine irevocabilă. ### Finînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instan ța poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ. Pu0licarea /i e7ecutarea .otăr&rii. Botărîrea irevocabilă privind anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiţionată de publicarea în sursa oficială, precum şi hotărîrea irevocabilă asupra excepţiei de ilegalitate se publică în aceeaşi sursă. (heltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă, de regulă, pîrîtul. %n cazul publicării hotărîrii din contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a instanţei de judecată care execută hotărîrea. ### Botărîrile judecătorești irevocabile adoptate în ordinea procedurii contenciosului administrativ constituie titluri executorii. $nstanţa care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de + zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîrii pîrîtului pentru executare. Botărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat * în cel mult +0 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.
Tema: PROCE3URA SPECIAL< No(iunea /i een(a procedurii peciale rocedura specială este o procedură judiciară de sine stătătoare în procesul civil. ### )senţa procedurii speciale este determinată de natura juridică a pricinilor atribuite la această procedură, de scopurile ei, precum şi de modalitățile prin care se realizează justiţia în procedura dată. Procedura pecială e deoe0e/te de procedura contencioasă în ac țiuni civile şi de cea a contenciosului administrativ, înainte de toate, prin natura juridică a pricinilor care constituie obiectul dezbaterilor judiciare. ### %n procedurile judiciare contencioase, de regulă, se apără drepturile subiective încălcate sau contestate ale cetăţenilor sau organizaţiilor. ### ricinile în procedura specială se caracterizează prin aceea că obiectul activităţii judecătorești "în majoritatea pricinilor# îl constituie apărarea intereselor ocrotite de lege pe calea confirmării existenței sau lipsei faptelor juridice sau altor situaţii de drept, de care depinde apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor subiective ori patrimoniale ale cetăţenilor sau ale organizaţiilor. ### %n ordinea procedurii speciale persoanele interesate pot să-şi apere în judecată drepturile subiective incontestabile în cazurile în care persoanele date nu le pot realiza fără confirmarea acestora în ordine judecătorească, de ex. * în cazurile privind restabilirea în drepturile ce reies din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute, în cazurile privind adopţia, privind constatarea faptului de posesie, folosință şi dispoziţie asupra unui bun imobil în baza dreptului de proprietate şi în alte cazuri. ### %n categoriile respective de pricini instanţa de judecată confirmă existenţa sau lipsa dreptului incontestabil. %n atare şi alte situa ții apărarea dreptului nu poate fi exercitată în procedura contencioasă, deoarece lipseşte litigiul de drept, iar persoana interesată nu înaintează nimănui nici o pretenţie. Procedurii peciale &i &nt caracteriticeşi categoriile de pricini în care instanţa de judecată constată statutul juridic al persoaneiC în unele cazuri persoana este declarată incapabilă sau limitată în capacitatea de exerciţiu, în altele * persoana se declară decedată sau dispărută fără urmă, cauze privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului "emanciparea# şi altele.
Aatura material judecătorească în pricinile de procedură influenţează şi nemijlocit scopurile procedurii speciale şi țilejuridică modalită aplicatea dreptului de către instanţa în apărareaspecială drepturilor specificedirect pentru felul dat de proceduri judiciare. Scopul procedurii peciale îl constituie nu soluţionarea litigiului de drept civil, de muncă, de familie, ci confirmarea într-o ordine unilaterală incontestabilă a circumstanţelor care au valoare juridică, a drepturilor incontestabile, stabilirea statutului juridic al cetăţeanului sau al bunurilor. ### rocedura specială este indisolubil legată de celelalte feluri de proceduri judiciare civile. 3ceasta decurge din principiile comune care reglementează ordinea de examinare a pricinilor civile şi care permit stabilirea regulilor de bază ale procedurii judiciare civile. Procedura pecială are caracteritice următoarele trăături% pre deoe0ire de alte feluri de proceduri judiciare ci!ile: 7ipsa litigiului de drept material. )xistenţa litigiului în privinţa unui fapt, a statutului juridic. 7ipsa litigiului de drept caracterizează procedura specială ca procedură nelitigioasă. rocedura specială există nu pentru soluţionarea litigiilor, ci pentru stabilirea faptelor juridice, statutului juridic al cetăţenilor sau al bunurilor. 7ipsa litigiului de drept condi ționează o gamă de particularităţi care stabilesc felurile pricinilor examinate în ordinea procedurii speciale şi le deosebesc de pricinile procedurii contencioase prin lipsa celor două părţi cu interese contrare "a reclamantului şi a pîrîtului# şi prin lipsa persoanelor terţe. Au se aplică unele instituţii procesuale, cum ar fiC tranzacţia, referința, acţiunea reconvenţională, recunoaşterea acţiunii, asigurarea acțiunii etc. rocedura specială se intentează de către petiţionar. 7a examinarea pricinii pot participa persoane interesate "art.88, '+, '<, 510 ((# * organele autorităţilor publice, organele de tutelă şi curatelă, instituţiile curative, cetăţenii etc. 7egea stabileşte cercul de persoane care se pot adresa în instanța judecătorească cu o cerere privind intentarea procesului în procedură specială "art.51, 5/<, +05, +0/ ((#. (( stabileşte pentru fiecare categorie de pricini competenţa jurisdicţională "art.51+, 51, 5/<, 5/' ((#. 7a examinarea pricinilor în procedură specială, alături de regulile generale ale procedurii judiciare civile, care au importanţă esenţială, se aplică şi norme procesuale speciale, care reflectă specificul examinării fiecărei categorii de pricini ale procedurii speciale. ;iecare categorie de pricini ale procedurii speciale are particularități de drept material şi de drept procesual . 3ceasta condiţionează nu numai specificul ordinii procesuale de examinare a lor, ci şi executarea hotărîrilor judecătoreşti adoptate. 3rt.5'/ (( atribuie procedurii speciale pricinile privindC a* constatarea faptelor care au valoare juridică 0* încuviinţarea adopţiei c* declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului "emanciparea# d* declararea persoanei dispărute fără urmă sau decedată e* limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacității f* încuviinţarea spitalizării forţate şi tratamentului forţat $* încuviinţarea examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie .* restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute "procedura de chemare# i* declararea fără stăpîn a unui bun mobil şi declararea dreptului de proprietate municipală asupra bun imobil fără stăpîn j* constatarea inexactităţii înscrierilor în registrele de stare civilă D* reconstituirea procedurii judiciare pierdute "procedura de reconstituire#.
29
%n conformitate cu alin."5# art.5'/ ((, lista pricinilor atribuite spre examinare în ordinea procedurii speciale, indicată în alin."&# art.5'/ ((, nu este exhaustivă. rin legile !4 procedurii speciale îi pot fi atribuite şi alte categorii de pricini, care corespund particularităților acestui fel de procedură judiciară civilă. ### ricinile privind anularea limitării capacităţii de exerciţiu şi declararea capacităţii, deşi nu sînt stipulate în art.5'/ ((, formează o categorie independentă de pricini ale procedurii speciale. (onform art.&8&8 ((,### succesiunea se declară vacantă dacă nu există nici succesori legali, nici succesori testamentari sau dacă nici unul dintre succesori nu are dreptul la succesiune, sau toţi succesorii au renunţat la succesiune. (ererea privind declararea succesiunii ca fiind vacantă trebuie să fie examinată de către instan ța judecătorească potrivit prevederilor procedurii speciale cu participarea reprezentantului organului de administrare publică şi altor persoane interesate pe cauză. ### uccesiunea vacantă în baza hotărîrii judecătoreşti se transmite în proprietatea statului sau în proprietatea unităţii administrativ teritoriale după locul aflării patrimoniului respectiv. Procedura pecială reprezintă un fel de procedură judiciară civilă în cadrul căreia se examinează anumite categorii de pricini caracterizate prin lipsa litigiului de drept şi prin aplicarea metodelor speciale de apărare, în care instanţa judecătorească confirmă existenţa sau lipsa faptelor juridice de care depinde naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor personale sau patrimoniale ale cetăţenilor sau organizaţiilor, confirmă existenţa sau lipsa dreptului nelitigios, precum şi stabileşte statutul juridic al cetăţeanului sau al bunurilor.
Contatarea faptelor care au !aloare juridică de către intan(a de judecată 3părarea interesului legal al cetăţeanului sau al organizaţiei în procedura specială pe calea constatării faptelor care au valoare juridică este îndreptată spre îndeplinirea, modificarea, dobîndirea sau stingerea drepturilor subiective în viitor. De regulă, existenţa dreptului juridic corespunzător cu care norma de drept leagă apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor subiective ale cetăţenilor şi organizaţiilor se confirmă prin actele eliberate de organele corespunzătoare. ### entru cazurile cînd faptul corespunzător care are valoare juridică nu a fost sau nu poate fi înregistrat în modul cuvenit sau cînd faptul nu este pasibil înregistrării respective, dar acestea sînt necesare cetă țenilor sau organizaţiilor pentru naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor subiective, în procesul civil este prevăzută o ordine specială de constatare. ricinile privind constatarea faptelor care au valoare juridică reprezintă cea mai răspîndită categorie de pricini ale procedurii speciale. %n conformitate cu art.51& ((,intan(a judecătoreacă e7aminea"ă pricinile de contatare a faptului: raporturile de rudenie dintre persoane aflarea persoanei la întreţinere înregistrarea naşterii, adopţiei, căsătoriei, divorţului, decesului recunoaşterea paternităţii decesul persoanei la o anumită dată şi în anumite împrejurări acceptarea succesiunii şi locul deschiderii succesiunii producerea unui accident posesiunea, folosinţa şi dispoziţia unui bun imobil în drept de proprietate apartenenţa documentelor constatatoare de drepturi "cu excepţia documentelor militare, buletinului de identitate, paşaportului şi a certificatelor eliberate de organele de stare civilă# persoanei al cărei nume indicat în document nu coincide cu numele din certificatul de naştere, buletinul de identitate sau din paşaport concubinajul, în cazurile stabilite de lege faptul represiunii politice detenţiunea în lagărele de concentrare "ghetouri# răspîndirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea şi reputația profesională dacă autorul informaţiei nu este cunoscut. 3rt.51& (( conţine o listă-model de fapte care au valoare juridică şi care pot fi constatate de către instanţa de judecată în ordinea procedurii speciale. %n ordine judecătorească pot fi constatate şi alte fapte care au valoare juridică "lit.n# alin."5# art.51& ((#, de ex.C faptul aflării cetăţeanului în lagăre fasciste sau sovietice. (ondiţiile în baza cărora pricinile de constatare a faptelor juridice se examinează în ordinea procedurii speciale sînt formulate exhaustiv în lege. Intan(ele judecătore/ti pot primi cererea pri!ind contatarea faptului care are !aloare juridică /i ă o e7amine"e &n ordinea procedurii peciale% dacă: a* acesta generează, în virtutea legii, următoarele efecte juridiceC apariţia, modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau reale ale petiţionarului 0* petiţionarul nu are o altă posibilitate de a obţine sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită c* constatarea faptului nu este legată de soluţionarea unui litigiu de drept ce tine de competenţa instanţelor judecătoreşti. ### 7a depunerea cererii, judecătorul este obligat să verifice existenţa condiţiilor dreptului la intentarea pricinii şi respectarea ordinii de adresare în instanţa judecătorească. ?na dintre condiţii o constituie imposibilitatea obţinerii în ordine extrajudiciară a documentului corespunzător sau reconstituirea documentelor pierdute, de altfel cerinţa petiţionarului nu este de competenta instanţei de judecată. $mposibilitatea restabilirii documentelor pierdute în ordine extrajudiciară obligatoriu se indică în cerere. La cate$oria altor condi(ii ale dreptului de adreare &n intan(a judecătoreacă e atri0uie: lipsa hotărîrii judecătoreşti sau a încheierii privind încetarea procesului pe pricină,
competenţa instanţei în examinarea pricinii, capacitatea de exerciţiu a petiţionarului sau formularea respectivă a împuternicirilor reprezentantului, corespunderea cererii cu cerinţele generale şi speciale înaintate de legislaţia procesual civilă faţă de cererile pe pricinile de constatare a faptelor juridice etc. "art.&, &/, &'0, 51< ((#. %n cerere trebuie să fie indicate, de asemenea, probele care confirmă faptul şi certifică imposibilitatea obţinerii documentelor respective sau imposibilitatea restabilirii acestora în ordine extrajudiciară. ### 7a acceptarea cererii sau la pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare judecătorul este obligat să verifice dacă constatarea faptului nu este legată de necesitatea soluţionării ulterioare a unui litigiu de drept de competenţa instanţei judecătoreşti. Dacă constatarea faptului cu valoare juridică este legat de soluţionarea litigiului de drept, care nu este de competența instanţelor de judecată, judecătorul primeşte cererea privind constatarea acestui fapt în ordinea procedurii speciale "alin."5# art.515 ((#. (ererea în pricinile de constatare a faptelor cu valoare juridică se depune în instanţa judecătorească de la domiciliul sau locul aflării petiționarului. Excepţie fac cererile privind constatarea faptului posesiunii, folosin ei ț şi dispozi iei ț unui bun imobil în drept de proprietate, care se depune în instanţa judecătorească de la locul aflării bunului imobil. ### (ererea privind constatarea faptului care are valoare juridică este supusă taxei de stat în mărime de cinci unităţi convenţionale. %n cazurile în care cererile privind constatarea faptelor cu valoare juridică sînt scoase de pe rol din cauza existenţei litigiului de drept, care poate fi soluţionat în ordinea procedurii contencioase, iar reclamantul înaintează cerere de chemare în judecată, taxa de stat, plătită pentru
30
pricina privind constatarea faptului cu valoare juridică, se ia în calcul la încasarea taxei şi la repartizarea cheltuielilor de judecată în cauza examinată în ordinea procedurii de acţiune civilă "alin."<# art.510 ((#. %n cazul nerespectării condiţiilor ordinii de adresare în instanţa judecătorească, judecătorul are dreptul să refuze primirea cererii în baza unuia din temeiurile prevăzute în art.&/ ((, să restituie sau să nu dea curs cererii "art.&'0, &'& ((#. $nstanţa judecătorească va înceta procesul pe cauză sau va scoate cererea de pe rol "art.58, 5' ((#, dacă aceste circumstanţe vor fi dezvăluite pe parcursul examinării pricinii. 3celeaşi consecinţe vor surveni dacă se va constata că sînt încălcate condiţiile speciale de primire a cererii privind constatarea faptelor juridice "art.515 ((#. ### ricinile privind constatarea faptelor care au valoare juridică trebuie să fie examinate de către instanţa judecătorească cu participarea petiționarului şi persoanelor interesate "alin."5# art.510 ((#. Botărîrea adoptată pe pricina privind constatarea faptului care are valoare juridică trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de art.5<&, 518 ((. $ntrînd în vigoare, hotărîrea judecătorească privind constatarea faptului care are valoare juridică este obligatorie pentru organele care înregistrează atare fapte sau formulează drepturile ce decurg din faptul constatat de instanţa judecătorească. ### Botărîrea judecătorească privind constatarea faptului care urmează a fi înregistrată de organele de înregistrare a actelor de stare civilă sau de alte organe nu înlocuieşte actele eliberate de aceste organe "de ex., certificatul privind dreptul la succesiune#, ci prezintă temei pentru înregistrarea faptului şi eliberarea actelor respective. Contatarea faptului raporturilor de rudenie a peroanelor . 7it.a# alin."5# art.51& (( prevede posibilitatea constatării de către instanţa judecătorească a faptului raporturilor de rudenie a persoanelor de care depinde naşterea, modificarea sau încetarea "stingerea# drepturilor personale sau patrimoniale ale persoanelor fizice. ### e rude le leagă diferite raporturi juridice reglementate de normele diferitelor ramuri de drept. !aporturile de rudenie urmează a fi constatate de către instanţa judecătorească în ordinea procedurii speciale în toate cazurile cînd aceasta nemijlocit dă naştere la efecte juridice, adică au pentru petiţionar valoare juridică. !aporturile de rudenie pot fi legate de paternitate, maternitate, fraternitate etc. De cele mai multe ori aceasta este condi ționată de necesitatea de a dobîndi dreptul ia pensia de urmaş. (onstatarea faptului raporturilor de rudenie a persoanelor pentru dobîndirea dreptului la succesiune, de ex., trebuie efectuată cu luarea în consideraţie a legislaţiei privind succesiunea, care stabileşte lista exhaustivă a moştenitorilor legali "art.&800 * &80& ((#. ### Au orice grad de rudenie generează efecte juridice. 7a primirea cererii şi examinarea pricinii, instanţa judecătorească este obligată să ţină cont pe care dintre rude legea le consideră persoane cu drept de primire a moştenirii. %n cazul existenţei moştenitorilor de clasa $, care nu au refuzat succesiunea şi care nu au fost lipsi ți de acest drept, instan ţele judecătoreşti trebuie să refuze consta tarea faptului raporturilor de rudenie a moştenitorilor de gradul $$, precum şi a moştenitorilor de gradul $$$ * în cazul existenţei moştenitorilor de gradul $$, deoarece atare situaţii relaţiile respective nu au valoare juridică. ### ;aptul raporturilor de rudenie a persoanelor se constată în ordine judecătorească şi pentru formularea dreptului la pensie în cazul pierderii intreţinătorului. lotodată, trebuie să ne conducem de normele legisla ției privind asigurarea cu pensii ce reglementează cercul de persoane care au dreptul de a primi pensia "art.5<, 58 7egea nr.&8@&//1 privind pensiile din asigurări sociale de stat, art.+0-+ 7egea nr.&8<<@&//8 privind asigurarea cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne#. !aporturile de rudenie a persoanelor pot fi constatate şi atunci cînd persoanele interesate au dreptul la indemnizaţii, înlesniri şi compensaţii prevăzute de lege. ### )xistă acte normative care nu oferă faptului de rudenie valoare juridică. %n corespundere cu legislaţia locativă, raporturile de rudenie a persoanelor nu au valoare juridică pentru confirmarea dreptului la suprafața locativă sau pentru schimbul de locuinţe. De aceea, nu poate fi primită cererea privind constatarea raporturilor de rudenie, dacă peti ționarul urmăreşte scopul confirmării în viitor a dreptului asupra suprafeței locative sau pentru schimbul locuinţei. O0iectul pro0ațiunii pe cate$oria repecti!ă de pricini îl constituie legătura de sînge. $nstanţa indică în hotărîrea judecătorească pe pricina privind constatarea faptului raporturilor de rudenie în ce grad de rudenie se află petiţionarul cu persoana respectivă. Contatarea faptului &ntreținerii peroanei. %ntreţinerea se poate manifesta prin întreţinere totală sau acordare de ajutor, constituind izvorul de bază al mijloacelor de existenţa ale întreţinutului. %n !4 faptul aflării la întreţinere are valoare juridică la stabilirea pensiei, repararea pagubei în urma decesului întreţinătorului etc. ;aptul aflării la întreţinere nu urmează a fi înregistrat la organe de stat. e de altă parte, există organe în competenţa cărora este atribuită confirmarea faptului dat. ### ;aptul aflării persoanei la întreţinere se confirmă prin certificate ale instituţiei municipale de administrare cu fondul de locuinţe, asociaţiilor proprietarilor de locuinţe privatizate, asociaţiilor proprietarilor de condominiu, în raioane acestea sînt primăriile din sate şi comune, dar el mai poate fi confirmat şi prin alte acte. %n cazul în care organele în competenţa cărora este atribuită certificarea faptului respectiv refuză eliberarea documentului, persoana interesată este în drept să se adreseze pentru stabilirea acestuia în instanţa judecătorească. )liberarea de către organul corespunzător a certificatului precum că persoana nu s-a aflat la întreţinere nu exclude posibilitatea constatării acestui fapt în ordine judecătorească. ### 6udecătorul este în drept să constate faptul aflării persoanei la întreținere, dacă persoana se afla la întreţinere totală sau primea ajutor, care era izvorul continuu şi de bază al mijloacelor sale de existenţa. Dacă petiţionarul avea vreun cîştig, primea pensie alimentară, bursă etc., se va concretiza dacă ajutorul întreţinătorului constituia izvorul continuu şi de bază al mijloacelor de existenţă ale lui. ### e va avea în vedere că aflarea defunctului la între ținerea petiţionarului nu are valoare juridică pentru ultimul, iar constatarea unui atare fapt în procedura specială se exclude. 7egislaţia în vigoare formulează diferit condiţiile în care faptul între ținerii produce efectele juridice la stabilirea pensiei, primirea despăgubirilor în cazul pierderii întreţinătorului, primirea compensațiilor corespunzătoare sau a înlesnirilor. ### 7a constatarea faptului întreţinerii pentru stabilirea pensiei în cazul pierderii întreţinătorului se va lua în considerare că dreptul la pensia respectivă îl au membrii incapabili dedin muncă dindefamilia defunctului şi care se aflauafacerilor la întreţinerea acestuia "art.+& din 7egea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor corpul comandă şi din trupele organelor interne nr.&8<<@&//+#. O0iectul pro0a(iunii &n pricinile pri!ind contatarea faptului &ntre(inerii /i na/terii dreptului la penie include mai multe fapte cu caracter de drept material. 3flarea persoanei la întreţinerea defunctului trebuie să fi avut loc atît în trecut, cît şi în momentul decesului. De regulă, termenul aflării la întreţinerea întreţinătorului nu este relevant. ### (onstatarea faptului aflării persoanei la întreţinere are valoare pentru despăgubirea în legătură cu moartea întreţinătorului. 7a stabilirea faptului dat plata despăgubirii pentru prejudiciul, suportat prin decesul întreținătorului, persoanelor indicate în lit.d# art.&<&/ ((, instanţele judecătorești trebuie să aibă în vedere că dreptul la despăgubire îl au doar persoanele întreţinute de către defunct care au devenit inapte de muncă în decursul a cinci ani după moartea lui. ### (onstatarea faptului aflării persoanei la întreţinere poate avea valoare juridică şi pentru primirea compensaţiilor şi înlesnirilor materiale corespunzătoare. (onform art.&& din 7egea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la (ernobîl din +0 noiembrie &//5, dreptul la compensaţii lunare în cazul pierderii întreținătorului * participant la lichidarea urmărilor avariei de la (ernobîl * îl au membrii familiei acestuia inapţi de muncă, care se aflau la întreţinerea lui. Contatarea faptului &nre$itrării na/terii% adop(iei% căătoriei% di!or(ului /i deceului . Actele de tare ci!ilă constituie fapte juridice * acţiuni sau evenimente * care, conform legii, se supun înregistrării în organele de înregistrare a actelor de stare civilă. ### Aaşterea, adopţia, căsătoria, divorţul, decesul, schimbarea numelui de familie şi@sau a prenumelui, inclusiv înregistrarea lor au valoare juridică. rezenţa lor poate fi pusă la îndoială dacă persoana interesată nu deţine documentele necesare, iar posibilitatea
31
)* +* *
)* +* * -*
restabilirii lor este pierdută "arhivele au fost distruse, în timpul calamităţilor naturale, incendiilor etc.#. %n aceste cazuri faptul înregistrării actului corespunzător de stare civilă poate fi constatat de către instanţa judecătorească în ordinea procedurii speciale. %n lit.:# alin."5# art.51& (( se menţionează că ### instanța judecătorească constată faptul înregistrării naşterii, adopţiei, căsătoriei, divorţului şi decesului. 3ceastă normă nu are în vedere constatarea însăşi a faptelor naşterii, adopţiei, căsătoriei, divorţului şi decesului. 3ceste fapte se constată conform regulii generale în ordine administrativă de către organele corespunzătoare şi se confirmă prin anumite documente. De ex., conform art.50 din 7egea nr.&00@500& privind actele de stare civilă, temei pentru &nre$itrarea na/terii copilului /i efectuarea &ncrierii pri!ind na/terea contituie: certificatul medical, care confirmă nașterea copilului, eliberat de instituţia medicală în care a avut loc nașterea lui alte documente enumerate în această normă. 7a constatarea faptelor menţionate copul de"0aterilor judiciare îl formează stabilirea circumstanţelor, dacă a avut loc faptul înregistrării naşterii, căsătoriei, adopţiei etc. Au însuşi faptul naşterii persoanei la o anumită oră şi într-un anumit loc, nu faptul adoptării de către instanţă a hotărîrii judecătoreşti despre desfacerea căsătoriei etc., dar anume înregistrarea faptelor date şi a altor acte de stare civilă "art.8< ((#, prevăzute în lit.:# alin."5# art.51& (( în organele de înregistrare a actelor de stare civilă. Neceitatea contatării faptelor repecti!e apare atunci c&nd: lipsesc certificatele corespunzătoare ale organelor de înregistrare a actelor de stare civilă înscrierile de acte nu s-au păstrat organul de înregistrare a actelor de stare civilă i-L refuzat persoanei interesate restabilirea lor. ### 3cceptînd cererea despre constatarea faptului înregistrării, judecătorul trebuie să clarifice dacă petiţionarul s-a adresat în privinţa restabilirii înscrierilor de act în organele de înregistrare a actelor de stare civilă. $nstanţa judecătorească trebuie să solicite de la petiţionar proba în scris, care confirmă imposibilitatea restabilirii respectivei înscrieri în actul privind starea civilă. %n anumite cazuri instanța judecătorească poate reclama materialele care au constituit temei pentru refuzul de a restabili înscrierea privind actul de stare civilă. ### ricinile privind constatarea faptelor de înregistrare a naşterii, adop ției, căsătoriei, divorţului şi decesului nu sînt de competenţa instanţelor judecătoreşti dacă există informația organului de stare civilă despre aceea că registrele "cărţile# înscrierilor de acte de stare civilă s-au păstrat în întregime, dar în ele lipseşte înscrierea de bază sau cea restabilită a actului de stare civilă, care îl interesează pe petiţionar. ### (onstatarea faptelor de înregistrare a naşterii în practica judiciară adesea este confundată cu constatarea vîrstei petiţionarului. %n locul constatării faptului înregistrării naşterii, instanţele judecătore ști constatau data naşterii, adică vîrsta petiţionarului. ### %n ordinea judecătorească are loc doar constatarea faptului înregistrării naşterii în condiţiile refuzului organelor stării civile "din cauze independente de voinţa lor# de a restabili înscrierea corespunzătoare privind naşterea persoanei respective. (onstatarea vîrstei în cazul restabilirii înscrierilor pierdute referitor la naştere se efectuează în ordine extrajudiciară. ;aptul înregistrării căsătoriei şi divorţului poate fi constatat de către instanţa judecătorească atît în cazul decesului unuia dintre soţi sau a ambilor soţi cît şi în timpul vieţii lor. 3mbii so ți * dar şi unul dintre ei, o altă persoană interesată se pot adresa în instanţa judecătorească cu o cerere privind constatarea acestor fapte. ;aptul înregistrării decesului se constată dacă anterior a existat înscrierea respectivă, dar ea a fost pierdută, iar >rganul de stare civilă a refuzat petiţionarului restabilirea ei. ### 2rebuie făcută deosebirea dintre constatarea faptului înregistrării decesului "lit.:# alin."5# art.51& ((# şi faptul decesului persoanei la o anumită dată şi în anumite împrejurări "lit.e# alin."5# art.51& ((#. %n primul caz, este vorba despre imposibilitatea obţinerii sau restabilirii documentului organului de stare civilă desprecu înregistrarea decesului. %n civilă. cel de al doilea caz, organele de stare civilă au refuzat înregistrarea faptului decesului în baza art. din 7egea privire la actele de stare Contatarea faptului recunoa/terii paternită(ii. (onstatarea paternității pe cale judecătorească se examinează conform regulilor procedurii în acţiune civilă. Excepţie fac cazurile cînd, la momentul adresării în instanţa judecătorească, tatăl presupus al copilului nu este în viaţă, iar în timpul vieţii el se considera tatăl copilului respectiv. ### %n astfel de cazuri, pricinile se examinează în ordinea procedurii speciale * instanţa judecătorească constată faptul recunoaşterii paternităţii. La contatarea faptului recunoa/terii paternită(ii o0iectul pro0a(iunii &l contituie următoarele &mprejurări: decesul presupusului tată al copilului lipsa căsătoriei înregistrate între această persoană şi mama copilului recunoaşterea copilului dat ca al său în timpul vieţii întreţinerea copilului sau alte împrejurări care confirmă cert recunoaşterea de către cel decedat a paternită ții sale în timpul vieţii. La cererea depre contatarea faptului recunoa/terii paternită(ii e ane7ea"ă: certificatul de naştere al copilului, în care * în rubrica privind paternitatea copilul este trecut cu numele de familie al mamei, iar patronimicul este înscris la indicaţiile ei copia certificatului de deces al presupusului tată date care confirmă convieţuirea în comun "concubinajul# şi ţinerea unei gospodării comune de către mama copilului împreună cu presupusul tată participarea lor comună la educaţia copilului dovezile aflării copilului la întreţinerea persoanei care se considera drept tată al copilului alte date faptice care confirmă cu certitudine recunoaşterea paternității celui decedat în privinţa copilului respectiv. ### Dacă la constatarea faptului recunoaşterii paternităţii apare litigiu de drept "de ex., în privinţa averii succesorale#, cererea este scoasă de pe rol şi persoanelor interesate li se explică dreptul de depunere a cererii de chemare în judecată în baza temeiurilor generale "alin."+# art.510 ((#. Contatarea deceului peroanei la o anumită dată /i &n anumite & mprejurări. (onform legislaţiei !4, decesul este constatat de către lucrătorul medical-doctor. (ertificatul medical despre moarte constituie temei pentru înregistrarea cazurilor de deces în organele stării civile. (onform art.8< din 7egea privind actele de stare civilă, decesele se înregistrează nu doar în baza certificatului medical eliberat de către instituţia medicală, care a constatat moartea, ci şi a hotărîrii instanţei judecătore ști privind constatarea faptului decesului persoanei la o anumită dată şi în anumite împrejurări. ### %nainte de a se adresa în instanţa judecătorească cu cerinţa de a se constata faptul decesului persoanei la o anumită dată şi în anumite împrejurări, petiţionarul trebuie să se adreseze în organele stării civile pentru înregistrarea acestui fapt. ### ricinile privind constatarea faptului decesului persoanei la o anumită dată şi în anumite împrejurări se intentează în baza cererii persoanelor interesate obligate să prezinte în instanţa judecătorească documentele care certifică refuzul organelor stării civile de a înregistra decesul persoanei. Cau"ele refu"ului or$anului tării ci!ile de a &nre$itra faptul mor(ii pot fi diferite: lipsa termenului stabilit în lege de adresare în organele stării civile lipsa documentelor care confirmă faptul decesului, moartea cetăţenilor în timpul accidentelor sau altor evenimente tragice, care fac imposibilă înregistrarea faptului în organele stării civile în ordinea stabilită de lege. Pro0ele neceare pentru contatarea faptului deceului peroanei ia o anumită dată /i &n anumite &mprejurări contituie următoarele $rupe de elemente de fapt:
32
a*
probe care dovedesc refuzul organului stării civile de a înregistra evenimentul decesului şi probele care arată că organele stării civile nu dispun de date privind înregistrarea faptului decesului în privinţa persoanei date 0* probe care confirmă anume acel eveniment * moartea persoanei c* probe care confirmă împrejurările în care a avut loc decesul cetăţeanului, faptul decesului căruia trebuie constatat d* probe care confirmă o anumită dată "oră# cînd a survenit moartea persoanei. ### (onstatînd decesul persoanei, instanţa judecătorească în partea de motivare a hotărîrii judecătoreşti indică împrejurările în care a survenit moartea şi, după posibilitate, stabileşte concret data "timpul# decesului, bazîndu-se pe probele ce confirmă atît data decesului cît şi împrejurările în care a survenit acesta. Contatarea faptului acceptării ucceiunii /i locul ei de dec.idere. CC re$lementea"ă două forme de acceptare a ucceiunii: )* intrarea de fapt în posesiunea patrimoniului succesoral sau în administrarea acestuia +* depunerea la notarul de la locul deschiderii succesiunii a declaraţiei de acceptare a succesiunii "alin."+# art.&8& ((#. ### Au este exclus ca, la acceptarea succesiunii pe calea intrării de fapt în posesiunea patrimoniului succesoral petiţionarul, adresîndse notarului în vederea eliberării certificatului de moştenitor, să fie refuzat din considerentul că probele care confirmă intrarea de fapt în posesiunea patrimoniului succesoral nu sînt suficiente. %n aceste cazuri, în faţa persoanei interesate se deschid două căi de apărare a interesului săuC a se adresa în instanţa de judecată în baza art.' din 7egea contenciosului administrativ nr.'/+@5000 cu cererea de a verifica legalitatea actelor notariale îndeplinite sau refuzul de a îndeplini acte notariale să constate în ordinea procedurii speciale faptul acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere "lit.f# alin."5# art.51& ((#. ### 3legerea uneia dintre ele depinde de situaţia concretă. Dacă notarul a refuzat legal eliberarea certificatului de moştenitor în legătură cu lipsa probelor suficiente şi veridice de acceptare a succesiunii, moştenitorul trebuie să se adreseze în instanţa judecătorească pentru a se constata faptul dat. (onform art.&<<+ ((, ### certificatul de moştenitor se eliberează de notar la locul de deschidere a succesiunii, care este ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moştenirea, iar dacă locul nu este cunoscut * locul unde se află bunurile succesorale. Dacă bunurile succesorale se află în diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va fi considerat locul unde se află partea cea mai valoroasă a bunurilor imobile, iar în lipsa acestora * locul unde se află partea principală ca valoare a bunurilor mobile. ### %ntru confirmarea locului de deschidere a succesiunii, notarului i se prezintă certificatele de la organele de administrare publică locală, organul cadastral, extrase din cartea de imobil etc. Dacă prezentarea unor atare probe este imposibilă, persoana interesată poate să se adreseze în instanța judecătorească pentru a se constata locul deschiderii succesiunii . Contatarea faptului producerii unui accident . 3ccidentul este atribuit de către legislaţia în vigoare a !4 la faptele ce au valoare juridică. (( nu prevede limite referitor la constatarea faptului producerii unui accident. ### 7egislaţia materială conţine indicaţia în ce scopuri constatarea faptului producerii accidentului are valoare juridică "de ex., primirea pensiei, indemnizaţiei, repararea prejudiciului etc.#. 'aptul producerii accidentului poate fi contatat de către intan(a judecătoreacă doar atunci c&nd poi0ilitatea contatării lui &n ordine e7trajudiciară e e7clude% fapt care urmea"ă ă fie confirmat prin documente corepun"ătoare: certificatele eliberate de inspecţia muncii, organele sindicale, organele de control tehnic şi energetic "alte organe# sau de la administraţia întreprinderii, care conţin informaţii referitoare la neînregistrarea accidentului sau pierderea documentelor necesare ce nu pot fi restabilite. ### )xistența unor atare documente constituie o probă precum că în legătură cu petiţionarul au fost luate măsuri întru constatarea faptului dat în ordine extrajudiciară. Intan(a judecătoreacă poate primi cererea de contatare a faptului producerii accidentului &n ca"ul &ntrunirii a condi(ii: a* actul privind accidentul în genere nu a fost întocmit şi întocmirea lui în timpul dat este imposibilă 0* actul a fost întocmit, dar ulterior a fost pierdut şi reconstituirea lui în ordine extrajudiciară este imposibilă c* la întocmirea actului a fost comisă o eroare care îl lipseşte de puterea probatorie, iar organul corespunzător nu poate să-l corecteze. Intan(a judecătoreacă% contat&nd faptul producerii accidentului% nu ete &n drept ă ta0ileacă: )* cauzele şi nivelul pierderii capacităţii de muncă +* cauzele, grupa şi data survenirii invalidităţii. (onform legislaţiei în vigoare "!egulamentul privind organizarea şi funcţionarea (onsiliului Aaţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi (apacităţii de 4uncă#, faptele indicate se constată în ordinea extrajudiciară. ### %n partea dispozitivă a hotărîrii judecătoreşti trebuie să se indice datele persoanei care a suportat accidentul "numele, prenumele, patronimicul#, inclusiv data "timpul# cînd a avut loc accidentul şi locul. Dacă instanța judecătorească a constatat că accidentul are legătură cu munca "locul de muncă#, atunci aceasta, de asemenea, se indică în hotărîrea judecătorească. Contatarea faptului poeiunii% foloin(ei /i dipo"i(iei unui 0un imo0il &n drept de proprietate . %n conformitate cu legislaţia în vigoare, în calitate de probă a existenţei dreptului înregistrat asupra bunului imobil o constituie înregistrarea de stat. Dreptul înregistrat asupra bunului imobil poate fi contestat doar în ordine judecătorească. ### 7a categoria de drepturi, supuse înregistrării obligatorii de stat, se atribuie dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, care au ca obiect aceste bunuri, tranzac țiile cu bunurile imobile, inclusiv grevările dreptului de proprietate "ipoteca, servitutea, arenda, locaţiunea, administrarea fiduciară#. ### Documentele care constituie temei pentru înregistrarea de stat a existen ței, apariţiei, încetării, transmiterii, limitării drepturilor asupra bunurilor imobile şi a tranzacţiilor în privinţa lor sînt variate şi numeroase, iar forma şi conţinutul lor depind de tipul bunurilor imobile sau a tranzacţiei cu acestea, inclusiv de persoana de la care emană ele. ?nul dintre aceste acte este şi hotărîrea judecătorească definitivă. posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei unui bun imobilceînconfirmă drept de proprietate constată de instanţa în pierdut, ordinea ### ;aptul procedurii speciale doar dacă petiţionarul a deţinut documentul dreptul său se asupra bunului imobil,judecătorească dar acesta a fost iar faptul indicat nu poate fi confirmat într-o altă ordine. rimind cererea despre constatarea faptului respectiv, judecătorul trebuie, înainte de toate, să stabilească dacă petiţionarul s-a adresat anterior organelor cadastrale corespunzătoare sau organelor administrării publice locale. %n cerere trebuie aduse probele care certifică imposibilitatea dobîndirii documentului corespunzător sau restabilirii acestuia într-o altă ordine. Dacă persoanei interesate i s-a refuzat eliberarea documentului constatator de drepturi în legătură cu faptul că construcţia nu este dată în exploatare, este ridicată de sine stătător sau cu alte încălcări ale regulilor în vigoare, fie că în baza materialelor organului cadastral "organului de administrare publică locală#, bunul imobil este înregistrat sub numele altei persoane, instanţa judecătorească nu este în drept să constate faptul posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei unui bun imobil în drept de proprietate. %n astfel de cazuri toate problemele legate de dreptul de proprietate asupra acestui bun "construcţie# se soluţionează sau în ordinea contenciosului administrativ, sau pe calea înaintării cererii de chemare în judecată. ### rin hotărîrea judecătorească pe categoria respectivă de pricini se constată faptul că petiţionarul se foloseşte, posedă şi dispune de un bun imobil în drept de proprietate, adică prin constatarea faptului dat se confirmă dreptul de proprietate al peti ționarului asupra bunului dat. ### %n partea dispozitivă a hotărîrii judecătorești trebuie să fie indicate data, locul şi organul care a efectuat înregistrarea bunului imobil, locul de situare şi datele privind persoana sub numele căreia a fost înregistrat acest bun. ### Botărîrea instanței de judecată, în conformitate cu actele normative menționate mai sus, reprezintă temei pentru perfectarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil "bloc locativ, altă construcţie etc.# în organul cadastral corespunzător.
33
Contatarea faptului apartenenței documentelor contatatoare de drepturi . Drepturile cetăţenilor în multe cazuri sînt legate de anumite feluri de documente, cu ajutorul cărora are loc constatarea şi realizarea lor. ### 3cestea sînt aşa-numitele documente constatatoare de drepturi, care confirmă anumite drepturi şi împrejurări, cu care norma juridică leagă naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor personale sau patrimoniale ale cetăţenilor. 3desea, persoana căreia i-L fost eliberat un atare document nu-şi poate realiza dreptul, deoarece datele privitor la titularul de drepturi în acest document nu corespund documentelor care constată identitatea acestuia "numele, prenumele, patronimicul#. ### Datele privind identitatea cetăţeanului trebuie să fie conţinute nu doar în documentele personale ale cetăţeanului, dar să fie întocmai reproduse şi în diferitele feluri de documente constatatoare de drepturi. ;aptul apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi se constată de către instanţa judecătorească, dacă numele, prenumele, patronimicul indicate în acestea nu corespund cu numele, prenumele şi patronimicul din buletinul de identitate, paşaport sau din certificatul de naştere al persoanei respective. ### $nstanţa judecătorească constată doar apartenența documentului constatator de drepturi, dar nu şi a documentelor personale ale petiționarului. De aceea în instanţa judecătorească nu se supun examinării pricinile privind apartenenţa documentelor ce confirmă calitatea petiţionarului de membru al organizaţiilor obşteşti, documentelor militare, buletinului de identitate, certificatelor eliberate de organele de stare civilă. 9reşelile în documentele personale, de regulă, se înlătură de către organele care au eliberat documentele respective, adică în ordine extrajudiciară. ### (onstatarea faptului apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi "cu excepţia documentelor militare, buletinelor de identitate, pașaportului şi certificatelor eliberate de organele de stare civilă# persoanei al cărei nume indicat în document nu coincide cu numele indicat în certificatul de naştere, în buletinul de identitate sau pașaport este posibilă doar atunci cînd organul care a eliberat documentul respectiv refuză să opereze modificările sau să elibereze în schimbul acestuia un alt document. ### 6udecătorul trebuie să refuze primirea cererii dacă petiţionarul nu a întreprins acţiunile în vederea obţinerii documentului necesar de la organul competent. ### (onstatînd faptul apartenenţei documentelor constatatoare de drepturi, instanţa judecătorească nu este în drept să constate în hotărîre identitatea prenumelui, patronimicului şi numelui persoanelor care se numesc diferit în diferite documente. Partea dipo"iti!ă a .otăr&rii judecătore/ti pe pricinile pri!ind contatarea faptului apartenen(ei documentelor contatatoare de drepturi tre0uie ă con(ină: indicarea semnelor distinctive ale documentului "denumirea, de către cine şi pe ce nume este eliberat, data eliberării, numărul etc.# numele, prenumele, patronimicul persoanei "conform datelor din paşaport, certificat de naştere, buletin de identitate# căreia îi aparţine documentul. Contatarea faptului de concu0inaj &n ca"urile ta0ilite de le$e . Drepturile şi obligaţiile soţilor nu pot apărea din raporturi de fapt de căsătorie între bărbat şi femeie "concubinaj# fără înregistrarea de stat a încheierii căsătoriei, oricît de îndelungate ar fi fost aceste raporturi. ### (onstatarea faptului de concubinaj "constatarea faptului aflării în relaţii de căsătorie de fapt# în ordinea procedurii speciale are loc doar în cazurile stabilite de lege. ### ;aptul concubinajului poate fi constatat în baza lit.j# alin."5# art.51& ((, dacă există probe că relaţiile de fapt de căsătorie au apărut pînă la adoptarea Decretului rezidiumului ovietului uprem al ?! din 1 iunie &/<<, potrivit art.+/ din 7egea privind actele de stare civilă din 5.0<.500& şi au continuat pînă la moartea sau dispariţia fără veste a uneia dintre persoanele aflate în atare relaţii. %n calitate de petiţionari în pricinile privind constatarea faptului de concubinaj poate participa unul dintre concubini, care se afla în relaţii de căsătorie de fapt cu celălalt concubin, decedat sau dispărut fără veste. ### ?rmează a avea în vedere că dreptul de adresare în instanţa judecătorească pentru constatarea faptului de concubinaj în cazurile stabilite de lege aparţine nu doar concubinului rămas în viaţă, ci şi altor persoane interesate persoanele alte înrude ale concubinilor etc.#.reprezintă temei pentru înregistrarea Botărîrea judecătorească privind"copii, constatarea faptulîntreţinute, de concubinaj cazurile stabilite de lege căsătoriei în organele de stare civilă.,n partea dipo"iti!ă a .otăr&rii judecătore/ti e indică: numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii şi locul naşterii persoanelor în privinţa cărora se constată faptul timpul apariţiei traiului comun de fapt "concubinajul# perioada existenţei relaţiilor de căsătorie de fapt. Contatarea faptului repreiunii politice. Repreiune politică se consideră privarea oamenilor de viaţă, măsurile de constrîngere aplicate de stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale, sub forma privaţiunii de libertate, deportări "exilări#, expulzări, trimiterea la munci silite în condiţiile limitării libertăţii, evacuarea din ţară şi privarea "lipsirea# de cetăţenie, expropriere, internarea silită într-o institu ție psihiatrică, sub alte forme de limitare în drepturi şi libertăţi ale persoanelor recunoscute drept persoane social periculoase pentru stat sau regimul politic, care se exercitau în temeiul hotărîrilor organelor administrative, judiciare şi extrajudiciare. ### (onstatarea faptului represiunii politice are valoare juridică. (u acest fapt legea stabileşte legătura nu doar a apariţiei, dar şi confirmarea multor drepturi personale, patrimoniale şi politice ale tuturor persoanelor care, începînd cu perioada din ' noiembrie &/&' pînă la 5+ iunie &//0, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul de azi al !4, precum şi ale cetăţenilor !4 care au fost supuşi represiunilor politice pe teritoriul unui alt stat. ### >dată cu constatarea faptului dat, persoanele care au fost supuse represiunilor politice se restabilesc în drepturile lor politice, sociale, civile şi patrimoniale, ele se folosesc de numeroasele înlesniri enumerate în 7egea nr.&558@&//5 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice şi în multe alte acte normative. ### entru constatarea faptului represiunii politice, legea stabilește ordinea extrajudiciară şi cea judiciară "art.8, 8 &, 85, 8+, , ' din 7egea nr.&558@&//5#. (onstatarea faptului represiunii politice în ordine judiciară are loc dacă materialele din arhivă privind represiunile politice nu s-a păstrat, ca urmare a expirării termenului de păstrare sau din alte cauze. Lita peroanelor care au dreptul de a e adrea cu cerere pri!ind contatarea faptului repreiunii politice ete detul de lar$ă% acetea &nt: persoanele care au suferit în urma represiunilor politice, indicate în art.& din 7egea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice persoanele în privinţa cărora au fost luate hotărîri despre represare politică, în privinţa cărora s-a reuşit evitarea represiunii nemijlocite, inclusiv datorită plecării peste hotarele republicii membrii familiei persoanelor represate, inclusiv copiii născuţi în locurile de represiune sau în drum spre aceste locuri persoanele forţate sau constrînse să-i urmeze pe părinţii lor, rudele lor, tutori aflaţi în deportare sau spre locul ţinerii în detenţie deosebită, fie cei rămaşi fără tutela lor, inclusiv copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice. ### 7a constatarea faptului dat judecătorii trebuie să se conducă, înainte de toate, de 7egea nr.&558@&//5, de 7egea nr.5/@&//< pentru interpretarea unor prevederi ale legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, de 7egea nr.&+81@&//+ privind reabilitarea şi egalarea în drepturi a cetăţenilor !4 care au participat la cel de-al doilea război mondial. Contatarea faptului deten(iunii &n la$ărele de concentrare 4$.etouri* . (onform legislaţiei !4, constatarea faptului deținerii în lagărele de concentrare fasciste şi în ghetouri are importanţă juridică în vederea stabilirii diferitelor prestaţii şi servicii sociale prevăzute de către normele dreptului protecţiei sociale, esteC 7egea cu privire la protec ția socială suplimentară a invalizilor de război, a participanţilor la cel de-al doilea război mondial şi a familiilor lor nr.&5&@500&. )ste dificilă caracterizarea detaliată a actelor normative care stabilesc diferite drepturi, înlesniri, indemnizaţii şi alte tipuri de ajutor social pentru foştii deţinuţi ai lagărelor de concentrare şi ghetouri, avînd în vedere volumul lor.
34
)* +* *
)* +* *
### (ererea privind constatarea faptului detenţiei persoanei în lagărul de concentrare "ghetou# poate fi depusă de persoana care este în drept să primească plăţile corespunzătoare "pensii, înlesniri, compensaţii etc.#. ersoanele cu dreptul de a primi plăţile sînt, înainte de toate, persoanele deţinute în unul din lagărele de concentrare sau atrase la munci silnice. (ererea privind constatarea faptului detenţiunii în lagărele de concentrare se depune personal sau în numele său, de o altă persoană care a fost deţinută într-unul din lagărele de concentrare sau ghetou şi atrasă la munci silnice.### Dacă persoana care a fost deţinută într-unul din lagărele de concentrare sau ghetou a decedat, atunci cu cerere privind constatarea faptului detenţiunii în lagărul de concentrare "ghetou# se pot adresa soţul supravieţuitor, copiii, alte rude ale defunctului care, conform legislaţiei în vigoare, au dreptul la primirea plăţilor corespunzătoare, compensaţiilor sau să se folosească de înlesnirile corespunzătoare, ca membru al familiei sau rudă a persoanei deţinute în lagărul de concentrare "ghetou#. ### (ererea privind constatarea faptului detenţiei persoanei în lagăr de concentrare "ghetou# se depune în instanţa judecătorească de la locul de trai sau de aflare a petiţionarului. Au este exclusă posibilitatea de adresare cu cererea de constatare a faptului de detenţie a persoanei în lagăre de concentrare "ghetou# nu doar la locul de domiciliu "aflare# a petiționarului, ci şi la locul de aflare a lagărului de concentrare "ghetou#, dacă în acea localitate există probele corespunzătoare privind lagărul de concentrare "ghetou# şi de ținu ții acestuia . !egula respectivă este aplicabilă şi în cazurile în care materialele de arhivă privind lagărele de concentrare s-au păstrat în alt oraş, raion sau chiar într-un alt stat. O0iectul pro0a(iunii &n pricinile pri!ind contatarea faptului deten(iunii &n la$ărele de concentrare 4$.etouri* * ca probe în cazul dat pot fi folosite orice date de fapt care confirmă detenţia persoanei în calitate de deţinut în lagărele de concentrare "ghetouri# fasciste într-o anumită perioadă de timp, inclusiv declaraţiile martorilor, dacă aceştia cu certitudine confirmă faptul dat. ### ;aptul aflării "detenţiunii# persoanei în calitate de deţinut în lagărele de concentrare fasciste, ghetouri sau în alte locuri de detenţie forţată are valoare juridică şi pentru stabilirea pensiei. ?n astfel de fapt poate fi constatat în ordine judecătorească, dacă o atare cerere a fost examinată prealabil de către autoritatea competentă de stabilire a pensiilor de pe lîngă organele corespunzătoare ale administraţiei publice locale şi petiţionarului i s-a refuzat satisfacerea cerinţei. $nstanţa judecătorească nu este în drept să primească cererea dacă faptul aflării persoanei în lagărul de concentrare "ghetou# a fost constatat de către comisia menţionată, iar timpul aflării "detenţiunii# lui acolo nu este confirmat şi nici indicat. ### ?rmează a se avea în vedere că timpul aflării în lagărul de concentrare "ghetou# are valoare juridică, intră în obiectul probaţiunii şi constituie parte integrantă a faptului dat. De ex., începînd cu august &//8 guvernul 9ermaniei, în baza programului 3rticle. 5 ;?AD, achita pensii lunare în mărime de 800 de mărci germane pe lună persoanelor care s-au aflat nu mai puţin de luni în lagăre de concentrare şi nu mai puţin de &1 luni în ghetouri. ### ?rmează a ţine cont de faptul că aflarea în prizonierat de război nu se echivalează cu aflarea în lagărele de concentrare sau ghetouri şi acest fapt nu constituie temei pentru obţinerea plăţilor corespunzătoare cum este prevăzut în cazul deţinuţilor în lagărele de concentrare "ghetouri#. Contatarea faptului răp&ndirii informa(iei care le"ea"ă onoarea% demnitatea /i reputa(ia profeională . >noarea şi demnitatea reflectă aprecierea obiectivă a cetăţeanului de către cei din jur şi aprecierea sa proprie. !eputaţia profesională reprezintă evaluarea calităţilor profesionale ale cetăţeanului sau ale persoanei juridice. entru apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale ale cetă țenilor sau persoanelor juridice este prevăzută o metodă specială C dezmințirea informaţiilor de calomniere răspîndite. Aceată metodă poate fi utili"ată dacă e7ită următoarele condi(ii: informaţiile trebuie să fie calomnioase "adică să nu corespundă adevărului# informaţiile trebuie să fie răspîndite "în ziare, radio şi 2I, alte mijloace mass-media#, expuse în caracteristici de serviciu, demonstraţii publice, cereri adresate persoanelor sau mesaj într-o altă formă, inclusiv verbală, cîtorva sau măcar unei singure persoane ele sînt de aşa natură încît nu corespund realităţii. ### $nformaţiile se consideră că nu corespund realităţii pînă în momentul cînd cel ce le-a răspîndit nu va demonstra contrariul. Dacă este cunoscută persoana care a răspîndit informaţiile ce calomniază onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, atunci cetăţenii sînt în drept să ceară prin intermediul instanţei judecătoreşti, în ordinea procedurii contencioase dezmin țirea informaţiilor ce calomniază onoarea, demnitatea sau reputaţia sa profesională, iar persoana juridică * informa țiile ce calomniază reputaţia lor profesională. ### (a metodă specială de apărare a onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a cetăţenilor şi persoanelor juridice, în cazul în care autorul informaţiei răspîndite nu este cunoscut, este prevăzută constatarea de către instanţa judecătorească a informaţiilor ca fiind necorespunzătoare realității. ### Dacă stabilirea identităţii persoanei care a răspîndit informația ce calomniază onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a cetăţeanului sau a persoanei juridice este imposibilă, atunci persoana în privinţa căreia au fost răspîndite astfel de informaţii este în drept să se adreseze în instanţa judecătorească cu cerere privind declararea informa țiilor răspîndite ca fiind neveridice "alin."/# art.& ((#. ### rocedura examinării unor astfel de cereri în ordinea procedurii speciale este prevăzută pentru constatarea faptelor care au valoare juridică "lit.m# alin."5# art.51& ((#. 3ceastă ordine, desigur, poate fi folosită şi aacă cel care a răspîndit informaţia calomnioasă este cunoscut, dar el nu mai există * cetăţeanul a decedat sau persoana juridică a fost lichidată. Contatarea faptului de necorepundere realită(ii 4ne!eridictă(ii* a informa(iilor ce le"ea"ă onoarea% demnitatea au reputa(ia profeională a cetă(eanului au peroanei juridice e efectuea"ă de către intan(a judecătoreacă &n ordinea procedurii peciale% dacă: informaţiile sînt răspîndite în privinţa petiţionarului aceste informaţii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a petiţionarului stabilirea identității persoanei care a răspîndit astfel de informaţii este imposibilă.
faptelor enumerate în art.51& (( nu de estemuncă, exhaustivă. $nstanța este în drept să Contatarea fapte cu !aloare juridică ### înrolării examineze pricinialtor privind constatarea altor fapte. 7ista cum ar fiC stagiul de asigurare pe perioada faptul şi îndeplinirii serviciului militar, faptul participării cetăţeanului la lucrările de lichidare a consecinţelor de la (ernobîl, faptul domicilierii continue pe teritoriul !4 etc. Intan(a judecătoreacă ete &n drept ă contate &n ordinea procedurii peciale /i multe alte fapte care au !aloare juridică% &nă numai &n ca"urile &n care: a* aceasta nu este interzis expres de lege 0* legislaţia nu a stabilit o altă ordine "inclusiv extrajudiciară# de constatare a lor c* sînt respectate regulile art.515 ((.
Particularitățile e7aminării /i olu(ionării cau"elor &n procedură pecială ,ncu!iințarea adopției. Adopția constituie un act juridic întemeiat pe hotărîrea judecătorească, între adoptator şi rudele acestuia, pe de o parte, şi copilul adoptat, pe de altă parte, în urma căruia se stabilesc aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi între părinţi şi copii, inclusiv rudele acestora. Botăr&rea judecătoreacă pri!ind &ncu!iin(area adop(iei rămaă ire!oca0ilă 4alin14-* art1++ CPC* contituie: un act de constatare a dreptului * se stabileşte legătura de drept dintre adoptator şi copilul adoptat, inclusiv între copilul adoptat şi rudele adoptatorului "adoptatorilor# un act de stingere a dreptului * se stinge legătura de drept dintre copilul adoptat şi părinţii lui, şi alte rude de sînge.
35
### ricinile privind încuviinţarea adopției se examinează de către instanța judecătorească în ordinea procedurii speciale conform regulilor stabilite în art.51 * 5/5, alin."5# art.<& ((. Adop(ia ete re$lementată de următoarele acte normati!e materiale /i proceuale na ționale: (onstituţia !4, (odul familiei "art.&&-&<&, &5, &+#, 7egea nr.//@50&0 privind regimul juridic al adopţiei, /i interna(ionale: (onvenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, AeH Ror=, 50.&&.&/1/, (onvenţia asupra protecţiei copiilor şi de cooperare în raporturile de adopţie internaţională, Baga, 5/.08.&//+ etc. ### articularitățile examinării în instanţele judecătoreşti a pricinilor din categoria respectivă, în afară de actele normative susenumerate, mai sînt reflectate şi în Botărîrea lenului (6 a !4 nr.8@50&5 privind practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind regimul juridic al adopţiei. (onform art.&&/ (odul familiei şi art.' ((, ### instanța judecătorească intentează procesul civil privind încuviinţarea adopţiei la cererea persoanei "persoanelor# care doresc să adopte copilul. ersoanele respective sînt denumite petiţionari. etiţionari în pricinile privind încuviinţarea adopţiei pot fi cetăţeni ai !4, precum şi cetăţeni străini şi apatrizi. 3rt.&5& (odul familiei conţine lita peroanelor care nu pot fi adoptatori% /i peti(ionari &n cate$oria dată de pricini: persoanele decăzute din drepturile părinteşti persoanele declarate incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată persoanele care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor etc. (onform art.++& (( "în redacţia 7egii nr.&88@50&5#, art. 51 ((, ### la cererea persoanelor "persoanei# care solicită adopţia "adoptator#, instanţa de judecată de la domiciliul "locul de aflare# copilului adoptabil intentează procesul civil privind încuviin țarea adopției naţionale sau privind încuviinţarea adopţiei internaţionale. ### (ompetența jurisdicţională "materială şi teritorială# a pricinilor privind adopţia nu poate fi schimbată nici de instanţa judecătorească, nici de petiţionar. )xaminarea pricinilor privind adopţia la domiciliul sau la locul de aflare a copilului adoptat permite o siguranţă mai mare în garantarea apărării intereselor copilului. 3ceasta facilitează de asemenea acţiunile judecătorului în pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare. (onţinutul cererii privind încuviinţarea adopţiei este fixat în art.51' ((. Cererea tre0uie ă cuprindă următoarea informa(ie: numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul adoptatorilor numele, anul, luna, ziua naşterii şi domiciliul adoptatului, datele de anchetă referitoare la părinţi, datele despre fraţii şi surorile adoptatului temeiurile adopţiei şi probele care confirmă aceste temeiuri solicitarea schimbării numelui, locului de naştere, datei de naştere "în cazul adopţiei unui copil în vîrstă de pînă la un an#, solicitarea înscrierii adoptatorilor în calitate de părinţi în actele de înregistrare a naşterii copilului. 3ceste date reflectă specificul pricinilor privind adopţia. ### Iorbind despre cerinţele înaintate faţă de conţinutul cererii privind încuviinţarea adopţiei, urmează a se ţine cont de faptul că, odată cu cererea despre adopţie, nu pot fi examinate solicitările petiţionarului privind apărarea drepturilor patrimoniale ale copilului, de ex. * dreptul de proprietate al copilului asupra unui bun mobil şi "sau# imobil care a trecut în proprietatea lui în baza contractului de donaţie, în ordinea succesiunii, fie privatizarea locuinţei etc. ### 3ceasta are legătură nu doar cu specificul procedurii speciale privind adopţia "nu există litigiu de drept, nu există părţi cu interese contrare#, dar şi cu faptul că petiţionarul dobîndeşte drepturile şi obligaţiile reprezentantului legal al copilului doar după rămînerea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti privind încuviinţarea adopţiei. 7egea reglementează problema ce ţine de documentele anexate la cererea de adopţie. (onform art.511 ((, la cererea de adop(ie tre0uie ane7ate: de naştere al adoptatorului * în cazul adopţiei de către o persoană necăsătorită copia certificatului în cazul adopţiei de către un soţ * consimţămîntul scris al celuilalt soţ sau înscrisul care confirmă divorţul şi faptul că foştii soţi nu convieţuiesc cel puţin un an. %n cazul imposibilităţii de a anexa atare documente, în cerere se indică probele care confirmă acest fapt adeverinţa de sănătate a adoptatorilor certificatul de la locul de muncă al adoptatorului despre funcţia deţinută şi cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor, sau un alt act similar copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul de proprietate al adoptatorului asupra unui spaţiu locativ. Documentele menţionate sînt obligatorii şi în caz de absenţă a unuia din ele instanţa judecătorească emite o încheiere de a nu da curs cererii "art.&'& ((# sau amînă examinarea pricinii "art.501 ((# şi stabilește un termen pentru prezentarea documentelor ce lipsesc, indicate în art.511 ((. ### Aeprezentarea documentelor obligatorii atrage după sine consecinţele prevăzute de normele dreptului material şi procesual. De ex., lipsa adeverinței de sănătate a adoptatorilor poate servi drept temei pentru refuzul de a satisface cererea privind încuviinţarea adopţiei. 7ista documentelor, prevăzute în art.51 ((, care urmează a fi anexate la cerere de către toţi adoptatorii fără excepţie "cetăţeni ai !4, cetăţeni străini, apatrizi#, nu este exhaustivă. (onform alin."5# art.51 ((, intan(a judecătoreacă% din ini(iati!ă proprie au din ini(iati!a participan(ilor la proce% ete &n drept a cere pre"entarea altor documente% permie de le$e: cazierul judecătoresc al adoptatorului date privind faptul dacă adoptatorii s-au aflat anterior în relaţii de căsătorie, au copii din aceste căsătorii, participă la educaţia lor şi dacă ajută la întreținerea lor istoria de dezvoltare a adoptatului cu date privind contactul părinţilor cu copilul
registrul de evidenţă a copiilor, care pot fi adoptaţi în ţară sau în străinătate date despre legislaţia privind drepturile copilului în ţara în care urmează să plece adoptatul etc. 7a cererea privind adopţia unui copil cetăţean al !4, depusă de cetăţeni ai !4 care locuiesc în străinătate sau de cetăţeni străini sau apatrizi, se anexează documentele enumerate în art.51/ ((. ,nc.eierea or$anului competent al tatului peti(ionarului repre"intă document o0li$atoriu /i tre0uie ă con(ină: )* caracteristica socială a personalităţii adoptatorului "a familiei acestuia# +* starea patrimonială a persoanei * religia -* interesele manifestate şi alte date. Pre$ătirea pricinilor pri!ind adop(ia pentru de"0aterile judiciare e caracteri"ea"ă prin anumite particularită(i: a* judecătorul trimite copiile de pe cererea despre adopţie şi documentele anexate la aceasta organului de tutelă şi curatelă de la locul de trai sau de la locul de aflare a copilului în scopul pregătirii încheierii privind temeinicia adopţiei şi corespunderea acesteia cu interesele copilului. rocedura pe pricină se suspendă pînă la primirea încheierii organului de tutelă şi curatelă 0* judecătorul trimite copiile de pe cererea de adopţie şi documentele anexate (onsiliului (onsultativ pentru 3dopţii, ca acesta să dea încheierea corespunzătoare, dacă se adoptă copilul cetăţean al !4 de către cetăţeni străini sau apatrizi. )xaminarea judiciară a cererii privind adopţia are particularităţi procesuale. (onform art.5/& ((, ### cererea despre adopţie se examinează în ședință judiciară închisă cu participarea obligatorie a adoptatorului "adoptatorilor#, reprezentantului organului de tutelă şi
36
curatelă şi a copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de &0 ani. %n caz de necesitate, în pricină pot fi atrase şi alte persoane interesate în actul adopţiei. ### Aecesitatea şedinţei judiciare închise pentru atare pricini este condiţionată de faptul că secretul adopţiei copilului este ocrotit de lege "art.&+< (odul familiei#. 3rt.50< ( stabileşte răspunderea penală pentru divulgarea secretului adopţiei, de aceea persoanele care participă la proces trebuie să fie prevenite de către instanţă asupra necesităţii păstrării secretului privind informaţia care le-a devenit cunoscută în legătură cu adopţia, inclusiv despre posibilitatea tragerii lor la răspundere penală pentru divulgarea secretului contra dorinţei adoptatorului, fapt ce trebuie reflectat în procesul-verbal al şedinţei judiciare. ### %n interesele păstrării secretului adopţiei, astfel de pricini trebuie să fie excepţie de la principiul publicităţii dezbaterilor judiciare şi pronunţarea hotărîrii pe pricinile privind adopţia, de asemenea, ele trebuie efectuate în ședință judiciară închisă "alin."/# art.5+ ((#. ronunţarea publică a hotărîrii pe pricinile privind adopţia atinge drepturile şi interesele legale ale adoptaţilor şi adoptatorilor, contravine secretului adopţiei, care este stabilit de lege. (onform art.5/5 ((, ### instanţa judecătorească, examinînd cererea privind adopţia, adoptă o hotărîre prin care satisface cererea adoptatorului "adoptatorilor# în privinţa adopţiei copilului sau refuză satisfacerea acesteia. ### %n cazul satisfacerii cererii privind adopţia, instanţa judecătorească recunoaşte copilul ca fiind adoptat de persoane "persoană# concrete şi indică în hotărîre toate datele despre adoptat şi adoptator "adoptatori#, necesare pentru înregistrarea de stat a adopţiei în organele de înregistrare a actelor de stare civilă. ### $nstanța de judecată, satisfăcînd o parte din cererea privind adopţia, poate refuza altă parte, de ex. * cererea adoptatorilor de a fi înregistrați în calitate de părinţi ai copilul ui în actul de înregistrare a naşterii acestuia sau de a modifica data şi locul de naştere a copilului. (opia hotărîrii judecătoreşti privind adopţia copilului se trimite de către instanţă, în decurs de 8 zile din momentul cînd rămîne definitivă, organului de înregistrare a actelor de stare civilă de la locul adoptării hotărîrii pentru înregistrarea de stat a adopţiei copilului. Botărîrea judecătorească privind adopţia nu înlocuieşte prin sine documentele emise de organele de înregistrare a actelor de stare civilă. ### 3dopţia încetează odată cu anularea acesteia sau cu recunoaşterea ei ca fiind nulă în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti "alin."&# art.&+8 (odul familei#, adoptată conform regulilor procedurii contencioase "art.5/+ ((#. ### Au se permite anularea sau recunoaşterea nulităţii adopţiei în ordinea procedurii speciale. %n conformitate cu alin."+# art.&+ (odul familiei, ### instanţa este obligată în decurs de + zile din ziua rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești privind anularea sau recunoaşterea nulităţii adopţiei copilului să transmită o copie de pe această hotărîre în organul înregistrării actelor de stare civilă şi una în organul de tutelă şi curatelă, care se află în circumscrip ția instanţei judecătoreşti.
3eclararea capacită(ii depiine de e7erci(iu minorului 4emanciparea* rin emancipare "alin."+# art.50 ((# se înţelege declararea "atribuirea# minorului care a atins vîrsta de & ani ca avînd capacitate deplină de exerciţiu, dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau * cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului * practică activitate de întreprinzător. Emancipare înseamnă eliberarea minorului care a atins vîrsta de & ani de necesitatea obţinerii de la părinţii, adoptatorii sau curatorii lui acordul pentru încheierea afacerilor "art.5& ((#. ### )mancipatul dispune de volumul deplin de drepturi şi obligaţii, cu excepţia acelora pentru a căror obţinere actele normative stabilesc un atare cenz de ani. De ex., cetăţenii minori emancipaţi nu pot fi adoptatori "art.&5& (odul familiei#. 7egislaţia civilă în vigoare prevede două forme de declarare a minorului cu capacitate de exerciţiu deplină * administrativă şi judiciară. ,n ordinea adminitrati!ă% declararea capacită(ii depline de e7erci(iu minorului 4emanciparea* e reali"ea"ă prin .otăr&rea or$anului de tutelă /i curatelă% &n ca"ul e7iten(ei următoarelor condi(ii: minorul a atins vîrsta de & ani minorul lucrează în bază de contract de muncă sau, cu acordul părin ților, adoptatorilor sau curatorilor, practică activitate de întreprinzător, adică are izvor independent de obţinere a veniturilor există acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorilor privind emanciparea lui. 'orma judiciară de emancipare e aplică &n ca"ul e7iten(ei următoarelor condi(ii: minorul a atins vîrsta de & ani minorul lucrează în bază de contract de muncă sau, cu acordul părinților, adoptatorilor sau curatorilor, practică activitate de întreprinzător adică are izvor independent de obţinere a veniturilor din munca sa ori din activitatea de întreprinzător lipsa acordului părinţilor, adoptatorilor sau curatorilor privind emanciparea minorului există un atare acord, însă organul de tutelă şi curatelă a refuzat să declare capacitatea deplină de exerciţiu minorului. (ompetenţa teritorială a pricinilor privind emanciparea cetăţeanului minor se stabileşte în baza domiciliului petiţionarului. (onform alin."&# art.5/< ((, minorul care a atins vîrsta de & ani este în drept să adreseze în instanţa judecătorească de la domiciliul său o cerere pentru a i se declara capacitatea deplină de exerciţiu. (a domiciliu al minorului care a atin !&rta de )2 ani se consideră locul unde acesta îşi are locuinţa statornică sau principală "alin."&# art.+0 ((#, cu excepţia cazurilor reglementate de art.+& ((. ### (ererea privind emanciparea minorului se depune în instanţa judecătorească, dacă lipseşte acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului asupra declarării capacităţii depline de exerciţiu a acestuia sau există refuzul organului de tutelă şi curatelă de a adopta o hotărîre privind emanciparea lui, cu existenţa acordului reprezentanţilor lui legali. $nstanţa judecătorească nu este în drept să refuze primirea cererii minorului atît în cazurile lipsei acordului părinţilor "unuia dintre părinţi#, adoptatorilor sau curatorului cît şi în cazurile refuzului organului de tutela şi curatelă de declarare a capacităţii depline de exerciţiu a acestuia. etiţionar în pricinile privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului poate fi doar minorul care a atins vîrsta de & ani. !eprezentanții legali "părinţii, adoptatorii, curatorul#, inclusiv organul de tutelă şi curatelă, nu dispun de acest drept. ### (ererea privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului trebuie sa corespundă cerinţelor stabilite de lege pentru cererile de chemare în judecată "art.&, &' ((#, inclusiv datele caracteristice acesta categorii de pricini ale procedurii speciale. %n cerere trebuie să se indice asupra atingerii vîrstei de & ani, locul de muncă al minorului, funcţia lui, mărimea salariului "dacă el lucrează în baza acordului "contractului# de muncă#, copia ordinului administraţiei întreprinderii de primire la lucru în baza contractului de muncă semnat bilateral. ### Dacă în calitate de antreprenor apare întreprinderea individuală, pentru confirmarea existenţei înţelegerilor de muncă sînt suficiente copiile contractului de muncă. 2otuși, în cazurile în care minorul în vîrstă de & ani nu lucrează în baza contractului de muncă, ci în baza contractului de antrepriză, comision, consignaţie, atunci el nu dobîndeşte drepturile privind emanciparea, deoarece în acest caz nu există relaţii de muncă.3acă minorul practică acti!itate de &ntreprin"ător% cererea tre0uie ă con(ină: informaţii asupra tipului de activitate antreprenorială "copia certificatului de înregistrare în calitate de întreprinzător sau copia patentei corespunzătoare# şi veniturile obţinute în urma practicării acesteia perioada de timp pe parcursul căreia minorul a muncit "a practicat activitatea de întreprinzător# informaţii despre părinţi "adoptatori, curator# datele care certifică refuzul ambilor părinţi "sau a unuia dintre ei#, al adoptatorilor "adoptatorului#, al curatorului de a-i recunoaşte minorului capacitatea deplină de exerciţiu date privind refuzul organului de tutelă şi curatelă de L-i recunoaşte minorului capacitatea deplină de exercițiu, indiferent de faptul că reprezentanţii legali nu obiectează împotriva acestuia.
37
%n cerere trebuie argumentate cauzele în baza cărora minorul solicită instanţei judecătoreşti să-i fie declarată capacitatea deplină de exerciţiu. La cererea adreată &n intan(a de judecată tre0uie ane7ate documentele corepun"ătoare: copia certificatului de naştere, copia buletinului de identitate, copia carnetului de muncă, copia certificatului de înregistrare a minorului în calitate de întreprinzător individual "copia unui alt document# certificatul de la locul de muncă privind salariul minorului sau certificatul organului fiscal privind veniturile obţinute, documentul organului de tutelă şi curatelă care confirmă refuzul declarării capacităţii depline de exerciţiu minorului şi alte documente. ### articularităţile procesuale ale pricinilor privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului se exprimă prin faptul că cererile privind declararea emancipării minorului se examinează de către instanţa de judecată, cu participarea obligatorie a petiţionarului, a unuia sau ambilor părinţi, a adoptatorului "adoptatorilor#, a curatorului şi reprezentantului organului de tutelă şi curatelă. Aecitarea sau informarea necorespunzătoare a persoanelor indicate privind timpul şi locul şedinţei judiciare constituie o piedică în examinarea pricinii în şedinţă judiciară. ### Aeprezentarea persoanelor indicate "sau măcar a uneia dintre ele# atrage după sine emiterea de către instanţa de judecată a unei încheieri privind amînarea procesului. 4inorul participă la proces în calitate de petiţionar, iar părinţii "unul dintre părinţi#, adoptatorii "adoptatorul# sau curatorul participă în calitate de persoane interesate. ### !eprezentantul organului de tutelă şi curatelă participă la proces pentru prezentarea încheierii pe pricina privind existența sau lipsa temeiurilor pentru declararea capacităţii depline de exercițiu minorului. O0iectul pro0a(iunii &n pricinile pri!ind declararea capacită(ii depline de e7erci(iu minorului îl constituie circumstanţele care argumentează cerințele petiţionarului şi obiecţiile persoanelor interesate "dacă atare există#. Se are &n !ederepro0ațiunea numeroaelor fapte% /i anume: atingerea de către petiţionar a vîrstei de & ani prestarea muncii în baza contractului de muncă sau activitatea de întreprinzător cuantumul salariului sau al oricărui alt venit, care îi permite minorului să ducă o existen ță de sine stătătoare, să îndeplinească obligaţii de drept civil şi alte obligaţii patrimoniale, să poarte răspundere pentru obligaţiile asumate lipsa acordului reprezentanţilor legali "a unuia dintre ei# de L-i recunoaşte capacitatea deplină de exerciţiu refuzul organului de tutelă şi curatelă de a-l emancipa circumstanţele care motivează necesitatea declarării capacității depline de exerciţiu minorului etc. ### 7a stabilirea faptului existenţei şi cuantumului salariului sau oricărui alt venit, care îi permite minorului să ducă o existenţă de sine stătătoare, să îndeplinească obligaţii de drept civil sau alte obligaţii patrimoniale, să poarte răspundere pentru obligaţiile asumate, se va porni de la faptul că temei al emancipării persoanei care a atins vîrsta de & ani este existența veniturilor care ţin anume de activitatea lui de muncă sau de întreprinzător, dar nu de alte izvoare legale de obţinere a venitului ce îi permit o existenţă de sine stătătoare "moştenire, dobînda bancară etc.#. ### %n pricinile privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului în obiectul probaţiunii intră nu doar circumstanţele care dau posibilitatea declarării minorului emancipat, dar şi circumstanţele legate de imposibilitatea de L-i declara capacitatea deplină de exerciţiu "temeiuri pentru emancipare lipsesc sau sînt insuficiente#. %n acest sens, alin."&# art.5/ (( prevede că ### instanţa, examinînd în fond cererea privind declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului, adoptă o hotărîre prin care admite sau respinge cererea petiţionarului. (apacitatea deplină de exerciţiu a minorului apare din momentul cînd hotărîrea privind emanciparea rămîne irevocabilă. 7egislaţia materială şi procesuală nu reglementează posibilitatea limitării ulterioare a capacităţii de exerciţiu a persoanei emancipate, fie anularea emancipării. în afară de aceasta, nici normele legislaţiei civile, nici normele dreptului procesual civil nu prevăd dreptul persoanei emancipate de a refuza ulterior capacitatea de exerciţiu obţinută. ### %n cazul existenţei temeiurilor suficiente ar trebui să se ofere instanţei dreptul în limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei emancipate, dacă ea abuzează sau evident iraţional dispune de veniturile sale, după cum este prevăzut în alin."+# art.5& ((. e consideră că o atare abordare este logică şi corespunde scopului apărării drepturilor, intereselor minorului.
3eclararea peroanei dipărută fără urmă au decedată Declararea cetăţeanului dispărut fără urmă sau declararea cetăţeanului decedat constituie una dintre categoriile de pricini ale procedurii speciale, legată de constatarea sau modificarea statutului juridic civil. E7aminarea acetei cate$orii de pricini &n ordinea procedurii peciale ete predeterminată de faptul că intan(a de judecată &n acete ca"uri contată itua(ia juridică care atra$e după ine diferite efecte juridice: se numeşte administratorul asupra patrimoniului persoanei declarate dispărută fără urmă, se acordă întreţinere cetăţenilor pe care persoana dispărută fără urmă este obligată să-i întreţină, se sting datoriile pentru alte obligaţii ale persoanei dispărută fără urmă şi alte efecte stabilite de legislaţie. ### %n cazul declarării cetăţeanului decedat se realizează înscrierea privind decesul lui în cartea "registrul# corespunzătoare a organului de înregistrare a actelor de stare civilă, se deschide succesiunea, căsătoria se consideră încetată etc. (ondiţiile de drept material privind declararea cetăţeanului dispărut fără urmă şi declararea persoanei decedate sînt prevăzute în normele art.
38
(ompetenta teritorială a pricinilor privind declararea cetăţeanului dispărut fără urmă sau decedat se stabileşte după domiciliul persoanei interesate "petiţionarului# "alin."&# art.5/' ((#. Dacă în calitate de petiționar participă o persoană juridică, atunci cererea privind declararea cetăţeanului dispărut fără urmă sau decedat trebuie depusă la instanţa de la sediul persoanei juridice. De ex., banca sau altă instituţie de creditare în cazul lipsei îndelungate a debitorului. ### %n cerere, alături de datele generale obligatorii, trebuie să fie indicat cu ce scop petiţionarul are nevoie să-l recunoască pe cetăţean dispărut fără urmă sau decedat, să fie expuse circum stanţele care certifică dispari ția fără urmă a cetăţeanului, fie circumstanţele periculoase "amenințătoare cu moartea# pentru cel dispărut fără urmă sau care dau temei de a presupune moartea lui din cauza unui anumit accident. ### %n privinţa militarilor dispăruţi fără urmă în legătură cu acţiunile militare, în cererea privind recunoaşterea cetăţeanului dispărut fără urmă sau de declarare decedat se indică ziua încetării acţiunilor militare. 3ceastă cerinţă trebuie respectată şi în privinţa altor cetăţeni, inclusiv din rîndul cetăţenilor civili dispăruţi fără urmă în legătură cu acţiunile militare. 7egislaţia în vigoare "civilă, a familiei, de creditare, de asigurări sociale etc.# leagă de recunoaşterea cetăţeanului dispărut fără urmă sau de declararea acestuia decedat apariţia, modificarea sau stingerea la ter țele persoane a anumitor drepturi şi obligaţii * încetarea acţiunii procurii, deschiderea succesiunii şi trecerea la moştenitori a tuturor drepturilor şi obligaţiilor civile, pierderea dreptului asupra spaţiului locativ, obţinerea dreptului la pensie din cauza pierderii întreţinătorului etc. %n calitate de persoane interesate pot participa atît cetăţeni "soţul, copiii, alte rude, alte persoane# cît şi organizaţii, instituţii, care nu participă în calitate de petiţionar. %n conformitate cu art.5/' ((, instanţa de judecată începe examinarea pricinii privind recunoaşterea persoanei dispărută fără urmă sau declararea cetăţeanului decedat dacă sînt respectate cerinţele legii privind respectarea termenelor stabilite în art.
dispărută fără urmădin saucauza decedată, sîntaccident. constatate circumstanţele care o amenințau cu moartea sau care dau temei de a presupune moartea persoanei unui dacă anumit ### Siua morţii cetăţeanului declarat mort se consideră ziua cînd hotărîrea judecătorească privind declararea lui decedat rămîne irevocabilă sau ziua morţii poate fi considerată ziua morţii presupuse, în cazul declarării decedate a persoanei dispărute fără urmă în împrejurări ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident. Botărîrea instanţei de judecată constituie temei pentru organul de înregistrare a actelor de stare civilă să înregistreze un act privind decesul acestui cetăţean. 2otuşi, hotărîrea judecătorească nu înlocuieşte nici înregistrarea însăşi, nici certificatul de deces, eliberat de organele de înregistrare a actelor de stare civilă. Declararea de către instanţa judecătorească a cetăţeanului decedat atrage după sine aceleaşi efecte juridice ca şi decesul cetăţeanului "de drept civil, de dreptul familiei, de muncă etc.#. (oncomitent cu declararea cetăţeanului dispărut fără urmă, organul de tutelă şi curatelă, în baza hotărîrii judecătoreşti, dobîndeşte dreptul de a transmite patrimoniul acestuia în administrare fiduciară, dacă aceasta este necesar. 3dministrarea fiduciară se realizează de către persoana numită de organul de tutelă şi curatelă şi care acţionează în baza contractului de administrare fiduciară, încheiat cu organul de tutelă şi curatelă "art.&08+ ((#. ### (oncluzia instanţei judecătoreşti privind declararea cetăţeanului dispărut fără urmă se întemeiază pe prezumţia aflării cetăţeanului în viaţă, iar în cazul declarării cetăţeanului decedat * pe presupunerea decesului acestuia. (u toate acestea, aprecierea instanţei despre declararea cetă țeanului ca atare trebuie să se bazeze strict pe cercetarea sub toate aspectele şi completă în şedinţă judiciară a circumstanţelor pricinii şi, în acest sens, această concluzie va prezenta întotdeauna un fapt veridic, ci nu unul prezumtiv. ### %n cazul apariţiei sau descoperirii locului aflării cetă țeanului declarat dispărut fără urmă sau decedat, instanţa judecătorească, în baza cererii
39
)* +*
cetăţeanului însuşi sau a reprezentantului acestuia, sau a altor persoane interesate, anulează hotărîrea sa. 3nularea hotărîrii privind declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată se realizează în cadrul aceluiaşi dosar, dacă acesta se păstrează în arhiva instanţei. ### Dacă un atare dosar lipseşte, se întocmeşte un dosar nou. lata taxei de stat în cazul depunerii cererii respective în legislaţia în vigoare nu este prevăzută, deoarece în acest caz este redeschisă pricina anterioară. De fapt, are loc continuarea pricinii anterioare. Anularea .otăr&rii judecătore/ti pri!ind declararea peroanei dipărută fără urmă au decedată atra$e după ine efectele juridice de drept ci!il% de dreptul familiei% de drept adminitrati! etc1% cum ar fi: se desface contractul de administrare fiduciară se anulează înregistrarea decesului se restabilesc multe drepturi ale cetăţeanului, dar anularea hotărîrii judecătoreşti nu poate restabili dreptul în cazurile expres prevăzute de legislaţia în vigoare.
3eclararea peroanei limitată &n capacitatea de e7erci(iu au declararea incapacită(ii Statutul juridic al cetă(eanului este o categorie juridică complexă, care include în conţinutul său cetăţenia, capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu, deţinerea drepturilor şi obligaţiilor subiective. (apacitatea de exerciţiu este unul din aspectele importante ale statutului juridic al personalităţii. entru o garantare mai completă a apărării intereselor cetăţeanului, legiuitorul a stabilit că nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosinţă sau capacitatea de exerciţiu decît în cazurile şi în ordinea prevăzute de lege "art.5+ ((#. 4ai mult decît atît, refuzul total sau parţial al însăşi persoanei fizice la capacitatea de folosinţă sau capacitatea de exerciţiu este nul. Procedura judiciară ci!ilă pre!ede două mecanimede limitare for(ată a tatutului juridic al peroanei: recunoaşterea cetăţeanului incapabil limitarea cetățeanului în capacitatea de exerciţiu "art.+05 * +01 ((#. 2emeiurile de drept material de recunoaştere a cetăţeanului incapabil sau limitarea lui în capacitatea de exerciţiu sînt prevăzute în normele art.5< şi 58 ((. ersoana fizică care, în urma unei tulburări psihice "boli mintale sau deficienţe mintale#, nu poate conştientiza acţiunile sale sau nu le poate dirija, poate fi declarată de către instanţa de judecată incapa0ilă "alin."&# art.5< ((#. ersoana fizică care, în urma consumului abuziv de alcool, de droguri sau de alte substanţe psihotrope, agravează starea materială a familiei sale poate filimitată de către intan(a de judecată &n capacitatea de e7ercițiu "alin."&# art.58 ((#. ### (apacitatea de exerciţiu a minorului în vîrstă de la &< la &1 ani poate fi limitată de către instanţa judecătorească în drepturile sale indicate în alin."5# art.5& ((. 2otodată, în conformitate cu alin."5#, "+# art.5& ((, nu se permite a limita sau a lipsi de dreptul de a dispune de veniturile sale pe minorul care şi-a obţinut capacitatea de exerciţiu în volum total prin încheierea căsătoriei "alin."5# art.50 ((# sau prin emancipare "alin."+# art.50 ((#. %n legătură cu aceasta, cererea privind limitarea capacităţii de exerciţiu a unor atare minori nu se supune examinării în instanţele judecătoreşti. Procesul privind limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu poate fi pornit la cererea membrilor ei de familie, a procurorului sau a organului de tutelă şi curatelă. Procesul privind declararea incapacităţii persoanei poate fi pornit la cererea membrilor ei de familie, a rudelor apropiate "părinți, copii, fraţi, surori, bunei#, indiferent de faptul că domiciliază ori nu în comun cu aceştia, sau la solicitarea organului de tutelă şi curatelă, a instituţiei de psihiatrie "psihoneurologie#, a procurorului "art.+05 ((#. ### (u dreptul de a se adresa în instanţa de judecată în interesele altor persoane în pricinile privind limitarea cetăţeanului în
capacitatea de exerciţiu trebuie de să fie înzestrate obşteşti sarcina statutară a cărora este ocrotirea familiei, mamei şi copilului. )xistă o necesitate imperioasă a oferi acest organizaţiile drept şi dispensarelor narcologice. ,n cererea depre limitarea peroanei &n capacitatea de e7erci(iu tre0uie ă fie e7pue circumtan(ele care certifică: a* persoana abuzează de băuturi alcoolice, substanţe narcotice sau psihotrope 0* îşi pune familia într-o situaţie materială grea. ### ;aptul că alţi membri ai familiei au salarii sau alte venituri nu constituie temei de a refuza primirea cererii şi satisfacerea cerinţelor petiţionarului. (onform art.58 ((, pentru limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu nu se cere ca persoana respectivă să fie alcoolic cronic. 3celaşi lucru se referă şi la persoanele care consumă substanţe narcotice. ersoanele solitare care abuzează de băuturi alcoolice şi consum de droguri sau alte substanţe psihotrope nu pot fi limitate în capacitatea de exerciţiu. 3ceste persoane pot fi supuse doar unui tratament forţat. %n cererea privind recunoaşterea persoanei incapabilă trebuie să fie indicate împrejurările care denotă deficienţele mintale din cauza cărora persoana nu poate să conştientizeze acţiunile sale sau să le dirijeze. ### (ererea despre limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea acesteia incapabilă se depune în instanţa judecătorească de la locul de trai al acestei persoane, iar dacă persoana dată este internată într-o instituţie psihiatrică "psihoneurologică# curativă * în instanţa judecătorească de la locul aflării instituţiei respective. %n pricinile despre recunoaşterea persoanei incapabilă în urma tulburărilor psihice trebuie să fie folosite extrasele din istoria bolii, eliberate în ordinea stabilită, certificate privind aflarea persoanei în instituţiile psihiatrice curative, fişele medicale din instituţiile psihiatrice unde cetăţeanul respectiv se tratează sau s-a tratat, declaraţiile martorilor etc. Pentru ta0ilirea tării pi.ice a peroanei &n pri!in(a căruia e pune pro0lema declarării ca fiind incapa0ilă% intan(a judecătoreacă ete o0li$ată ă ta0ileacă e7perti"a pi.iatrică% dacă e7ită uficiente date pri!ind tul0urarea lui pi.ică: rămînerea în urmă cu dezvoltarea mintală
)* +*
traumă, care ar fi putut duce la tulburări psihice aflarea la evidenţă la medicul psihiatru tratamentul într-un spital de psihiatrie adoptarea sentinţei privind eliberarea de la răspundere penală cu spitalizarea forţată în staţionar psihiatric alte date care confirmă comportamentul neadecvat. Spre olu(ionare &n fa(a e7per(ilor pi.iatri tre0uie pue următoarele pro0leme: suferă persoana dată de vreo boală psihică cronică poate ea să conştientizeze acţiunile sale şi să le dirijeze. %n cazuri excepţionale "eschivarea persoanei de la efectuarea expertizei#, instanţa, cu participarea medicului psihiatru la şedinţa judiciară, poate adopta o încheiere privind trimiterea forţată a cetăţeanului la expertiză psihiatrică judiciară "alin."5# art.+08 ((#. ### (oncluzia expertului psihiatru nu poate fi înlocuită cu nici o altă probă care ar confirma că cetăţeanul suferă de o boală mintală sau deficienţă mintală "extrasul din cartela ambulatorie a bolnavului, certificatul instituţiei psihiatrice curative#. (oncluzia expertizei judiciar-psihiatrice este una din probele obligatorii. entru efectuarea acesteia este nevoie de timp, fapt ce determină prelungirea termenului de examinare a pricinii în fond. (onform lit.d# art.5& ((, la cererea participanţilor în proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate "adică nu este obligată# să suspende procesul în cazul ordonării expertizei psihiatrice. etiţionarul este în drept să-şi susţină sau să renunţe la pretenţiile sale privind limitarea cetăţeanului în capacitatea de exerciţiu, de recunoaștere a acestuia incapabil. !enunţarea petiţionarului la cererea sa nu împiedică alte persoane, enumerate în art.+05 ((, să se
40
adreseze în instanţa de judecată cu aceeaşi cerere. ### !efuzul petiţionarului la cererea sa nu exclude dreptul lui de a intenta repetat pricina privind limitarea în capacitatea de exerciţiu a aceluiaşi cetăţean în cazul în care ultimul, după afirmaţiile petiţionarului, continuă să abuzeze de băuturi alcoolice sau droguri. ### >biecţiile unuia dintre membrii familiei împotriva examinării pricinii intentate în baza cererii persoanelor enumerate în art.+05 ((, nu constituie temei pentru încetarea procesului, lucrul acesta fiind permis doar în cazurile prevăzute de art.58 ((. !ecunoaşterea cetăţeanului limitat în capacitatea de exerciţiu sau recunoaşterea lui incapabil nu este nelimitată în timpC persoana declarată incapabilă se poate însănătoşi, iar persoana care suferea de consum abuziv de alcool, droguri sau alte substanţe psihotrope poate să-şi schimbe comportamentul. Ordinea anulării limitării &n capacitatea de e7erci(iu /i recunoa/terea peroanei cu capacitate deplină de e7erci(iu ete ta0ilită de art1@ CPC /i e re"umă la următoarele: trebuie să dispară temeiurile în baza cărora cetăţeanul a fost limitat de către instanţă în capacitatea de exerciţiu sau a fost declarat incapabil cererea privind recunoaşterea cetăţeanului cu capacitate deplină de exerciţiu se depune la instanţa de judecată de la domiciliul cetăţeanului respectiv, indiferent de faptul de către care instanţă judecătorească a fost adoptată hotărîrea privind recunoaşterea cetăţeanului incapabil sau limitat în capacitatea de exerciţiu cererea privind anularea limitelor în capacitatea de exerciţiu sau restabilirea capacităţii de exerciţiu se depune de către persoanele indicate în alin."&#, "5# art.+01 ((. 3 se avea în vedere că cetăţeanul recunoscut de către instanţa de judecată ca fiind incapabil nu poate depune cerere în instanţă cu rugămintea restabilirii complete a capacităţii sale de exerciţiu. (ererea lui trebuie să-i fie restituită "art.&'0, +01 ((# este vorba despre intentarea unei noi proceduri independente pe pricină, dar nu privind anularea hotărîrii judecătoreşti anterior adoptate, spre deosebire de cazurile prezentării sau descoperirii locului aflării cetă țeanului recunoscut dispărut fără urmă sau declarat decedat "art.+0& ((#. 7a pregătirea pricinii privind recunoaşterea persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu, anterior declarată incapabilă, judecătorul obligatoriu va numi expertiza psihiatrică judiciară declararea cetăţeanului cu capacitate deplină de exerciţiu poate avea loc dacă el s-a însănătoşit sau s-a îmbunătăţit considerabil starea sănătăţii lui. (a temei pentru anularea limitelor în capacitatea de exerciţiu poate servi nu doar faptul că cetăţeanul a încetat să abuzeze de alcool, să consume droguri sau substanţe psihotrope, dar şi faptul pierderii familiei "divorţ, despărţirea de familie# şi dispariţia în legătură cu aceasta a obligaţiilor de a acorda mijloace pentru întreţinerea altor persoane recunoaşterea cetăţeanului cu capacitate deplină de exerciţiu prezintă o categorie independentă de pricini examinate în ordinea procedurii speciale în baza regulilor generale ale procedurii judiciare civile cu derogările şi completările prevăzute de (( în baza hotărîrii judecătoreşti privind restabilirea capacităţii de exerciţiu se anulează tutela "curatela# instituită asupra cetăţeanului. oluționarea acestei probleme este pusă în competenţa organului de tutelă şi curatelă.
,ncu!iin(area pitali"ării for(ate /i a tratamentului for(at ai peroanei (onform legislaţiei, ### asistenţa medicală şi tratamentul se acordă în conformitate cu principiul caracterului benevol al adresării persoanei corespunzătoare sau cu acordul acesteia, fie cu acordul reprezentantului lui legal, inclusiv internarea în spital sau într-o altă instituţie curativă şi tratamentul petrecut în acestea. %n unele cazuri prevăzute de lege, bolnavul poate fi spitalizat forţat. !eieşind din faptul că spitalizarea forţată şi tratamentul forţat al persoanei este legat de restrîngerea drepturilor şi libertăţilor, aceastea au loc doar în )* +* * -* 6* 2*
baza hotărîrii judecătoreşti. ,n venerice conformitate cu le$ila(ia &n !i$oare% pitali"ării for(ate /i tratamentului for(at pot fi upue: persoanele care suferă de boli persoanele bolnave de tuberculoză persoanele bolnave de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie persoanele contaminate de virusul imunodeficitar uman "B$I# şi bolnave de $D3 persoanele care au refuzat ajutorul medical atunci cînd asistenţa medicală era necesară pentru salvarea vieţii lor persoanele care suferă de tulburări psihice. 3probarea forţată a examenului psihiatric sau a spitalizării persoanei într-un staţionar de psihiatrie în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti este reglementată de art.+&5-+&1 (( şi de alte legi. >rdinea procesuală de examinare a pricinilor privind spitalizarea for țată şi tratamentul forţat al cetăţenilor se reglementează de art.+0/-+&& ((. Aecesitatea spitalizării şi tratamentului forţat trebuie să fie confirmate printr-o încheiere a comisiei medicale corespunzătoare, care trebuie să corespundă cerinţelor conţinute în actele legislative care stabilesc ordinea, condiţiile spitalizării şi tratamentului forţat al cetăţenilor. ### De regulă, problema spitalizării şi tratamentului forţat se rezolvă de către instituţia curativ-profilactorie, fiind perfectată de comisia medicală consultativă din instituţia dată. %n lipsa unei instituţii curativ-profilactorii specializate de profil, problema spitalizării şi tratamentului forţat al cetăţenilor indicaţi o rezolvă medicul cabinetului specializat de profil, aprobată prin hotărîrea comisiei medicale consultative a instituţiei medicale în structura căreia acesta se află. %ncheierea medicală motivată a instituţiei de ocrotire a sănătăţii privind spitalizarea şi tratamentul forţat se anexează la cerere. %n cazurile prevăzute de lege, la cerere se anexează documentele doveditoare a faptului eschivării persoanei de la tratamentul benevol, dar neprezentarea acestor documente nu constituie temei pentru a refuza intentarea procesului. 3cestea pot fi prezentate şi după intentarea procesului "alin."&# art.50< ((#. ### $nstituţia medicală, la depunerea cererii în instanţa de judecată privind spitalizarea şi tratamentul forţat al cetăţenilor cu afecţiuni social periculoase, se eliberează de plata taxei de stat "lit.f# alin."&# art.18 ((#. ### ricinile din categoria respectivă se supun examinării în timp de trei zile din ziua depunerii cererii în instanţa judecătorească, dacă altfel nu este prevăzut în actele legislative care stabilesc ordinea şi condiţiile spitalizării şi tratamentului forţat al cetăţenilor care suferă de bolile social periculoase respective. 3ceste pricini se examinează cu participarea obligatorie a cetă țeanului în privinţa căruia a fost pornit procesul, cu excepţia imposibilităţii participării acestuia din cauza sănătăţii, şi cu participarea reprezentantului instituţiei medicale la iniţiativa căreia acest proces a fost intentat. (etățeanul vizat participă la pricină în calitate de persoană interesată. )l este în drept să beneficieze de serviciile reprezentantului care participă la proces în ordinea şi condiţiile prevăzute de legislaţia procesual civilă. ### 3părarea drepturilor şi intereselor legale ale minorilor, inclusiv ale cetățenilor recunoscuţi în odinea stabilită de lege ca fiind incapabili sau limitaţi în capacitatea de exerciţiu, o exercită reprezentanţii lor legali. %n cazul neprezentării fără motiv în şedinţa de judecată, instanţa judecătorească emite o încheiere privind aducerea forţată a acestei persoane de către organul teritorial de poliţie. %ncheierea privind aducerea forţată nu poate fi atacată cu recurs "alin."+# art.+&0 ((#. (onform alin."5# art.+&& ((, ### stabilirea termenelor de spitalizare forţată şi a tratamentului nu intră în competenţa instanţei judecătoreşti, acestea ţinînd de atribuţiile comisiilor medicale consultative ale instituțiilor corespunzătoare, care, de asemenea, mai adoptă şi hotărîri privind externarea acestor pacienţi după tratarea lor. ### După rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti privind spitalizarea şi tratamentul forţat o copie de pe aceasta este expediată de către instanţa judecătorească spre executare instituţiei de ocrotire a sănătăţii care a depus cererea. (opia hotărîrii privind spitalizarea şi
41
tratamentul forţat al cetăţenilor care suferă de boli social periculoase trebuie să fie expediată şi organului de poliţie de la domiciliul cetăţeanului respectiv pentru ca acesta să acorde ajutor instituţiilor corespunzătoare în executarea forţată a hotărîrii judecătoreşti "aducerea forţată a bolnavului în instituţia curativă#.
)* +* * -*
,ncu!iin(area e7amenului pi.iatric au pitali"ării &n ta(ionarul de pi.iatrie (onform art.58 din (onstituţia !4, orice persoană are dreptul la libertate individuală şi la siguranţă personală. Aimeni nu poate fi privat de libertate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. rintre cazurile de privare de libertate a cetăţeanului se înscrie spitalizarea într-o instituţie de psihiatrie a persoanei care suferă de tulburări psihice, fără acordul lui benevol sau fără acordul reprezentantului lui legal. ### 3sistenţa psihiatrică sub diverse forme poate fi acordată şi cu posibila limitare a libertăţii individuale a pacientului, şi cu aplicarea diferitelor măsuri forţate "spitalizarea forţată în staţionarul de psihiatrie şi examenul psihiatric forţat#, inclusiv juridice. %n scopul prevenirii samavolniciei de drept în cazul acordării asistenţei psihiatrice, utilizării psihiatriei în scopuri nemedicale, se aplică 7egea nr.&<05@&//' privind sănătatea mintală şi dispoziţiile art.+&5-+&1 (( care reglementează ordinea examinării pricinilor privind încuviințarea examenului psihiatric sau spitalizării persoanei în staţionarul de psihiatrie. ,n ordinea ta0ilită de art1)+5)@ CPC% e e7aminea"ă /i e olu ționea"ă - cate$orii de pricini: privind încuviinţarea spitalizării în staţionarul de psihiatrie, fără liberul consimţămînt al persoanei sau al reprezentantului ei legal privind încuviinţarea examenului psihiatric, fără liberul consimțămînt al persoanei sau al reprezentantului ei legal privind prelungirea termenului de spitalizare a persoanei privind externarea înainte de termen a persoanei din staţionarul de psihiatrie. Condi(ie o0li$atorie pentru pitali"area &n ta(ionarul de pi.iatrie fără li0erul conim(ăm&nt al peroanei au al repre"entantului ei le$al cu copul acordării de ajutor constituie prezenţa unei tulburări psihice grave "art.51 din 7egea privind sănătatea mintală din & decembrie &//'#. 9raveE în psihiatrie se numesc tulburările psihice de nivel psihotic, adică bolile însoţite de dereglări grave ale psihicului.Atare 0oli condi(ionea"ă: pericolul nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur incapacitatea de a-şi satisface independent necesităţile vitale prejudicierea gravă a sănătăţii sale, dacă nu i se acordă asistenţă psihiatrică incapacitatea de a-şi exercita independent drepturile şi obligaţiile sale, de a purta răspundere juridică, de a conştientiza caracterul faptic şi pericolul social al acţiunilor "inacţiunilor# sale sau de a le dirija "iresponsabilitate# să înțeleagă sensul acţiunilor sale şi să dirijeze cu ele "incapacitate civilă de drept#. %n legislaţia privind ocrotirea sănătăţii "art.<5 din 7egea nr.<&&@&//8 privind ocrotirea sănătăţii# şi acordarea asistenţei psihiatrice nu se prevede tratamentul psihiatric fără consimţămîntul bolnavilor care nu prezinfî tulburări psihice grave "persoane cu discernămînt limitat#. ### etiţionar în pricinile de examen psihiatric forţat, conform alin."+# art.+&5 (( şi alin."8# art.5< din 7egea privind asistenţa psihiatrică, este medicul psihiatru, dacă acesta dispune de informaţie privitor la faptul că persoana respectivă săvîrşeşte acţiuni ce dau temei de a-l suspecta că suferă de tulburări psihice grave, care prezintă pericol nemijlocit pentru sine şi pentru cei din jur. oti! pentru upunerea peroanei unui e7amen pi.iatric for(at serveşte cererea în scris a membrilor familiei sau a rudelor, a unui medic din orice domeniu de specialitate, a unor persoane cu funcţie de răspundere care întemeiază necesitatea unui atare examen.
prezintă pozitive în instanţa judecată privindprivind încuvinecesitatea in țarea examenului forţat al unei persoane ### 4edicul concrete doar în psihiatru cazul soluţionării de de către acesta cerere a problemei efectuăriipsihiatric examinării. 7a încuviinţarea judiciară a examenului psihiatric se poate recurge doar atunci cînd se exclude modalitatea administrativă * efectuarea examenului personal de către medicul psihiatru. Botăr&rea pri!ind e7aminarea pi.iatrică a peroanei fără conim(ăm&ntul aceteia au fără conim(ăm&ntul repre"entantului ei le$al e ia de către medicul pi.iatru peronal: )* cînd persoana, supusă examinării, săvîrşeşte acţiuni ce prezintă temei pentru a presupune existenţa la aceasta a unei tulburări psihice grave care cauzează pericol nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur "lit.a# alin."<# art.55 din 7egea privind asistenţa psihiatrică# +* dacă această persoană se află la evidenţa dispensarului în baza temeiului prevăzut în alin."&# art.5 din 7egea privind asistenţa psihiatrică. ### 4edicul psihiatru depune cererea privind încuviinţarea examenului psihiatric al persoanei fără consimţămîntul ei sau fără consimţămîntul reprezentantului ei legal la instanţa judecătorească de la domiciliul persoanei respective. Con(inutul cererii tre0uie ă corepundă cerin(elor alin14)* art1) CPC% alin14-*% 46* art1+- din Le$ea pri!ind aiten(a pi.iatrică /i ă con(ină: a* numele, prenumele, patronimicul petiţionarului, adresa acestuia "numărul de telefon# 0* atitudinea lui faţă de persoana care urmează a fi supusă examinării c* motivele adresării în instanţa de judecată, datele faptice care ar indicaC prezenţa unei tulburări psihice grave a persoanei "psihoză acută şi cronică, stare depresivă, debilitate mintală etc.# comportament şi declaraţii care demonstrează incapacitatea persoanei de a-şi satisface independent necesităţile vitale sau necesitatea intervenţiei psihiatrice în vederea evitării prejudiciului grav sănătăţii d* refuzul persoanei sau al reprezentantului ei legal de a se adresa medicului psihiatru şi imposibilitatea "incapacitatea# examinării benevole. ,n ordinea pre$ătirii pricinii pri!ind &ncu!iin(area e7amenului pi.iatric% judecătorul: audiază petiţionarul pe fondul circumstanţelor indicate în cerere explică drepturile şi obligaţiile petiţionarului dacă starea persoanei, în privinţa căreia este intentat procesul îi permite să se prezinte în instan ță, judecătorul poate să-l înştiinţeze şi să-l audieze privitor la cererea înaintată în instanţa de judecată, explicîndu-i drepturile lui procesuale şi obligaţiile soluţionează problema privind atragerea în proces a tuturor persoanelor interesate, citarea martorilor emite interpelări, solicitînd de la organizaţii şi persoane aparte probele, mai ales a documentaţiei medicale care conţine mersul şi rezultatele examenelor medicale ale pacientului, indicarea măsurilor terapeutice, inclusiv recomandările medicilor privind contraindicaţiile. După terminarea procesului, documentele trebuie să fie restituite în instituţia curativă respectivă. (opiile autentificate de către judecător trebuie să rămînă în materialele dosarului, fapt ce va permite să se respecte interesele justiţiei. )xaminarea pricinilor privind examenul psihiatric forţat al persoanei se reduce la controlul de către judecător a legalităţii şi temeiniciei examenului psihiatric forţat. 2ermenul examinării cererii privind efectuarea examenului, conform alin."&# art.+&8 ((, constituie 8 zile din ziua intentării procesului. ### (ererea se examinează cu participarea medicului psihiatru, a reprezentantului legal al persoanei şi a altor persoane interesate, precum şi a persoanei însăşi, dacă medicul consideră că acest lucru este posibil, avînd în vedere starea sănătăţii ei. 7a adoptarea hotărîrii, judecătorul analizează plenitudinea datelor utilizate, indicate de către medicul psihiatru în încheierea sa, logica argumentelor şi corespunderea lor cu concluziile persoanelor interesate, declaraţiile martorilor etc. − −
42
Reta0ilirea &n drepturile ce i"!orăc din titlurile de !aloare la purtător /i din titlurile de !aloare la ordin pierdute 4procedura de c.emare* Ordinea judiciară pecială de apărare a drepturilor u0iecti!e ale poeorilor titlurilor de !aloare 4!alorilor mo0iliare* o constituie procedura privind restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute. 7egislatorul şi practica judiciară denumesc această ordine judiciară ca procedură de chemare, ale cărei norme sînt fixate în art.+&/-+5 ((. ### rocedura de chemare, ca procedură judiciară specială, este îndreptată spre recunoaşterea titlului de valoare la purtător sau a titlului de valoare la ordin că şi-a pierdut valabilitatea, restabilirea drepturilor posesorului acestui titlu de valoare pe calea depistării persoanelor necunoscute interesate. roblema constă, în primul rînd, în faptul că documentul de valoare pierdut la purtător poate ajunge în mîinile unei terţe persoane care, de asemenea devine titular al dreptului la prezentarea titlului de valoare spre executare debitorului "de ex., instituţiei bancare#. 3ceastă terţă persoană este necunoscută atît posesorului titlului de valoare, cît şi debitorului în baza titlului de valoare. rocedura de chemare serveşte la căutarea "pentru chemarea publică# şi pentru declararea de către de ținătorul "cel care l-a găsit# documentului despre drepturile sale asupra titlului de valoare sau restituirea lui posesorului. Procedura de c.emare !i"ea"ă intereele tuturor peroanelor intereate &n titlurile de !aloare la purtător au la ordin pierdute: interesul debitorului în baza titlului de valoare constă în asigurarea garanţiilor acestuia de la executarea repetată a obligațiilor în baza titlului de valoare interesul deţinătorului documentului "de bună-credinţă# constă în faptul că prin intermediul procedurii de chemare i se oferă posibilitatea de a declara drepturile sale asupra documentului "art.+55 ((# interesul fostului posesor al titlului de valoare la purtător este îndreptat spre restabilirea drepturilor sale asupra titlului de valoare. ### %n aşa fel, procedura de chemare ca subinstituţie a procedurii speciale este o procedură judiciară de apărare a drepturilor subiective nelitigioase ale posesorilor titlurilor de valoare pe calea recunoaşterii titlurilor de valoare ca fiind nevalabile în cazurile pierderii lor şi restabilirea drepturilor în privinţa lor. copul procedurii de chemare este depistarea necunoscutului deținător al documentului pierdut şi restabilirea drepturilor în baza acestuia. rocedura de chemare este posibilă doar în cazurile indicate de lege. 7egislaţia în vigoare a !4 permite aplicarea procedurii de chemare doar în privinţa titlurilor de valoare la purtător şi a titlurilor de valoare la ordin "de ex.C conosamente, cecuri, certificate de depozit etc.#. Se aplică re$ula: procedura de chemare este interzisă în privinţa titlurilor de valoare, dacă altceva nu este prevăzut de lege. $ată de ce drepturile în baza titlurilor de valoare nominale nu se supun apărării în ordinea procedurii de chemare. ### ersoana care a pierdut titlul de valoare nominal nu are nevoie de restabilirea judiciară a drepturilor în baza acestuia, însă oricare deţinător necunoscut al titlului de valoare nominal nu poate obţine nici un drept asupra titlului de valoare nominal "cu excepţia cazurilor cesiunii de creanţă#. ### %n cazul pierderii titlului de valoare, recunoașterea acestuia ca fiind nul şi restabilirea în drepturi în baza acestuia se efectuează de către debitor. rin pierderea titlului de !aloare se înţelege lipsa totală a acestuia sau pierderea de către titlul de valoare a indicilor de plată * şterşi, pătaţi, parțial sînt deterioraţi în timpul incendiului, inundaţiei în apartament, oficiu, este pătat de vopsea, cerneală, sînge în timpul unui accident rutier sau în urma păstrării neglijente şi din alte motive. ### ersoana care a pierdut titlul de valoare la purtător sau titlul de valoare la ordin poate solicita restabilirea drepturilor asupra acestuia în ordinea procedurii speciale în cazurile prevăzute de lege şi dacă nu este cunoscut deţinătorul acestuia. %n caz contrar, trebuie să fie o acţiune de revendicare. %n înaintată conformitate cu alin."5# art.+&/ ((, ### cererea privind recun oa șterea titlului de valoare ca ieşit din vigoare "recunoaşterea documentului ca fiind nevalabil# şi restabilirea drepturilor în baza acestuia se depune la instanţa judecătorească de la sediul instituţiei "persoanei# care a eliberat documentul. 3ceasta înseamnă că în pricinile procedurii de chemare este stabilită competenţa teritorială specială. ### (ompetenţa teritorială specială este binevenită pentru procedura de chemare privind titlurile la purtător şi nu pentru procedura de chemare privind titlurile de valoare la ordin. ### (ompetenţa cererilor privind pierderea titlurilor de valoare la ordin "cecuri, cambii, trate# trebuie să se stabilească în funcţie de locul efectuării plăţilor, adică de locul îndeplinirii obligaţiilor în baza titlului. ### intagma la sediul instituţiei "persoanei# care a eliberat documentulE, conţinută în alin."5# art.+&/ ((, trebuie înţeleasă în sensul că cererea se depune la instanţa judecătorească de la locul de trai al debitorului "adică a persoanei fizice care a eliberat documentul#, iar dacă în calitate de debitor apare o instituţie "persoană juridică# care a eliberat documentul, atunci * la sediul acesteia. 3rt.+50 (( stabileşte cerinţe speciale, înaintate faţă de cererea privind recunoaşterea documentului pierdut ca fiind nevalabil. > importanţă deosebită o au cerinţele privind indicarea caracteristicilor de diferenţiere a documentului pierdut. 3ceasta este important pentru publicarea chemării necunoscutului deţinător al documentului, aplicarea interdicţiei de executare a titlului de valoare şi emiterea hotărîrii judecătoreşti despre recunoaşterea titlului de valoare ca fiind nevalabil. %n cererea privind recunoaşterea ca fiind nevalabile valorile mobiliare la purtător şi la ordin pierdute şi privind restabilirea drepturilor în privința acestora trebuie să fie indicate circumstanţele în care a avut loc pierderea documentului . 3cestea trebuie expuse amănunţit, cu anexarea documentelor instituţiilor corespunzătoare, care confirmă atît existenţa împrejurărilor propriu-zise cît şi probabilitatea pierderii valorilor mobiliare-documente privind incendiul, inundaţia, actele de control ale organelor de ocrotire a normelor de drept efectuate la plîngerea privitor la pierderea, furtul valorilor mobiliare, certificate privind pornirea urmăririi penale, alte documente, nu se exclude referirea la declaraţiile martorilor. La cate$oria ac(iunilor pre$ătitoare peciale pentru pricinile procedurii de c.emare e referă:
)* +*
interzicerea instituţiei "persoanei# carepublice a eliberat de a exercita baza acestuia plăţi şi livrări dispoziția despre publicarea chemării în documentul instanţa de judecată a de în ținătorului documentului. în acest scop se emit două acte procesuale de sine stătătoare. ### %n încheierea despre chemarea publică a deţinătorului documentului pentru recunoaşterea titlului de valoare ca fiind nevalabil trebuie să se indice descrierea detaliată a titlului de valoare pierdut cu eviden țierea datelor acestuia. %n încheiere trebuie să fie menţionat termenul de chemare * + luni de la data publicării înştiinţării, indiferent de tipul titlului de valoare. unctul obligatoriu ai înştiinţării este propunerea adresată deținătorului documentului a cărui pierdere este declarată ca să depună în instanţă o cerere în care să-şi revendice drepturile asupra documentului. %n sensul art.+5< ((, înştiinţarea trebuie să conţină şi preîntîmpinarea precum că, la expirarea termenului de chemare, titlul de valoare pierdut va fi declarat nul. %n încheierea judecătorească trebuie să fie reprodus ad literam textul anunţului din ziar, precum şi indicat termenul pentru executarea de către petiţionar a obligaţiilor de publicare a în științării privitor la chemarea publică a deţinătorului documentului şi prezentare a instanţei judecătoreşti a probelor publicării unei atare înştiinţări. 2ermenul respectiv trebuie să fie cît mai scurt * + zile din momentul emiterii încheierii. 7egea "alin."&# art.&&0 ((# permite judecătorului să stabilească un termen pentru îndeplinirea de către petiţionar a ac țiunilor procesuale indicate. ### %nfăţişarea deţinătorului documentului pînă la expirarea termenului de chemare "+ luni# şi prezentarea de către acesta a titlului de valoare atrage după sine scoaterea cererii de pe rol. %n astfel de cazuri instanţa judecătorească stabileşte un termen care nu depăşeşte 5 luni, în decursul căruia se păstrează acţiunile de asigurare întreprinse. %ndeplinirea actelor procesuale menţionate este posibilă dacă deţinătorul documentului nu numai că va prezenta documentul în instanţă, ci şi, ceea ce este foarte important, îşi va declara drepturile sale asupra titlului de valoare, dacă atare drepturi îi aparţin. %n astfel de cazuri se consideră că apare un litigiu de drept, iar instanţa
43
judecătorească explică petiţionarului dreptul acestuia de a înainta deţinătorului documentului o cerere de chemare în judecată privind reclamarea titlului de valoare din posesiunea străină ilegală, iar deţinătorului documentului * dreptul acestuia de a solicita de la petiţionar repararea prejudiciilor cauzate prin aplicarea de către instanţa judecătorească a interdicţiei asupra efectuării plăţilor şi livrărilor în baza documentului litigios. ### %n cazul neînaintării cererii de chemare în judecată de către peti ționar sau de către deţinătorul documentului în perioada termenului stabilit "nu mai mult de două luni#, acţiunile asigurătorii întreprinse de instanţa judecătorească urmează a fi anulate. (ererea de chemare în judecată menţionată "a petiţionarului sau a deţinătorului documentului# trebuie să fie înaintată în aceeaşi instanţă de judecată în care a fost pornită procedura de chemare în scopul obţinerii de către instanţă a informaţiei despre faptul depunerii sau nedepunerii unei atare cereri de chemare în judecată şi anularea acţiunilor asigurătorii întreprinse, dacă acţiunea împotriva de ținătorului documentului nu a fost înaintată. ### %n cazul în care deţinătorul prezintă titlul de valoare în instanţa de judecată, însă nu declară nici un drept asupra acestuia, instanţa judecătorească, după controlul autenticităţii şi identităţii documentului cu cele indicate în cerere, trebuie să-l restituie petiţionarului, iar procesul în procedura dată să fie încetat, deoarece acordul petiţionarului de a primi titlul de valoare urmează a fi înţeles ca renunţarea acestuia la cererea sa privind restabilirea drepturilor în baza titlului de valoare şi la dezbaterile judiciare viitoare, fapt ce constituie temei de a înceta procesul în conformitate cu lit.:# art.58 ((. (oncomitent, instanţa judecătorească trebuie să anuleze acţiunile asigurătorii întreprinse în pricina respectivă. 7ipsa cererilor din partea posibililor deţinători în privinţa drepturilor lor asupra documentului face posibilă dezbaterea judiciară despre recunoașterea documentului pierdut ca fiind nul, care trebuie să aibă loc după regulile generale ale procedurii judiciare civile. ricina este supusă examinării cu participarea obligatorie a petiţionarului, a persoanei care a eliberat titlul de valoare, a debitorului după titlul de valoare, a altor persoane interesate. ### %n cazul titlurilor de valoare la ordin la participarea la examinarea pricinii este necesară atragerea tuturor persoanelor care cîndva au înregistrat un gir "au girat# pe titlul de valoare la ordin. 3ceastă oferă posibilitatea de a-l restabili pe petiţionar în drepturile asupra titlului de valoare pierdut cu un grad înalt de veridicitate. ### rin hotărîrea judecătorească petiţionarul se confirmă în drepturile sale, care i-au aparţinut în baza documentului declarat ca fiind nul. 3ceastă hotărîre reprezintă temei pentru efectuarea către petiţionar a plăţilor corespunzătoare sau a eliberării unui nou document în schimbul celui declarat nul.
Contatarea ine7actită(i &ncrierilor &n re$itrele de tare ci!ilă %n scopul protecţiei drepturilor cetăţenilor, precum şi în interesele de stat şi sociale, cele mai importante evenimente din viaţa omului * naşterea, decesul, încheierea şi desfacerea căsătoriei, înfierea, stabilirea paternităţii, schimbarea prenumelui, a numelui sau a patronimicului * urmează a fi înregistrate la organele de stat de înregistrare a actelor de stare civilă "art.8< ((, art.& din 7egea privind actele de stare civilă nr.&00@500&#. ,nre$itrarea actului de tare ci!ilă constă în efectuarea înregistrării actului şi a certificatului corespunzător, care se eliberează în acest temei cetăţenilor. Documentele indicate sînt recunoscute ca dovezi incontestabile a faptului fixat în ele. Tipurile actelor /i ordinea de &nre$itrare a actelor de tare ci!ilă &nt determinate de le$ila(ia pri!ind actele de tare ci!ilă: (odul civil (odul familiei 7egea țprivind delastare civilă din 5 aprilie 500& de stare civilă nr.<@500< $nstruc iunea cuactele privire modul de înregistrare a actelor alte acte normative privitoare la actele stării civile. $nexactitățile comise la înregistrarea actelor de stare civilă pot influența esenţial drepturile şi obligaţiile persoanelor interesate "de ex., la primirea moştenirii, a pensiei etc.#. ### 7egislaţia privind actele de stare civilă prevede posibilitatea rectificării şi modiiicării înscrierilor în actele de stare civilă, dacă la întocmirea lor totu și au fost comise greşeli sau dacă datele conţinute în ele nu corespund realităţii. în cazul existenţei unor temeiuri suficiente şi a lipsei litigiului de drept între persoanele interesate, rectificarea greșelilor sau introducerea modhicărilor în înregistrările actelor se efectuează de către organul de stare civilă "art.8< ((, art. din 7egea privind actele de stare civilă#. ### >rdinea rectificării greşelilor şi introducerea modificărilor se reglementează prin 7egea privind actele de stare civilă şi prin $nstrucţiunea privind ordinea înregistrării actelor de stare civilă. $nstanţa judecătorească examinează pricinile despre stabilirea incorectitudinii înscrierii în actele de stare civilă, dacă organul de stare civilă a respins cererea despre modificarea, rectificarea sau completarea înscrierii în actul de stare civilă. %n cazul unui litigiu de drept între petiţionar şi alte persoane interesate, chestiunea despre incorectitudinea înregistrării în act sau necorespunderii ei cu realitatea este examinată de instanţa judecătorească în ordinea procedurii în acţiuni civile şi înscrierea în act se rectifică "se modifică, se completează# în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti. Procedura &n pricinile pri!ind contatarea ine7actită(ilor &n &ncrierile din actele de tare ci!ilă poate fi intentată &n ca"ul e7iten(ei condi(iilor pre!ă"ute de art1) CPC: existenţa înscrisului primar sau restabilit al actului de stare civilă, în care este comisă inexactitatea lipsa litigiului de drept dintre petiţionar şi persoanele interesate decizia organului stării civile despre refuzul de a rectifica sau modifica înscrierea. ### !ectificarea "modificarea, completarea# actelor de stare civilă, în afară de explicaţia petiţionarului şi a persoanelor interesate, poate fi confirmată prin orice alte mijloace de probare, inclusiv prin concluzia expertului. De aceea, pe lîngă materialele prezentate de petiţionar "actul eliberat de organul de stare civilă care conţine greşeala, documentele care confirmă necesitatea introducerii rectificării, copia deciziei organului stării civile despre refuzul de a modifica sau rectifica înscrierea existentă#, o importanţă majoră pot avea şi datele scrise despre găsirea petiţionarului în timpul studiilor laș coală, în instituţiile de învăţămînt superior, la locul de muncăşi de trai, în cartea de imobil, în actele despre decoraţii, în paşaport, în actele militare etc. ### Botărîrea instanţei judecătoreşti prin care este constatată inexactitatea înscrierii în registrele "cărţile# >( serveşte drept temei pentru corectarea ei de către organele stării civile.
Recontituirea procedurii judiciare pierdute 4procedura de recontituire* Aeavînd un caracter de litigiu, reconstituirea procedurii judiciare se referă la o procedură specială * nu există reclamant şi nu există pîrît, dar există petiţionar, nu există litigiu de drept civil. (( stabileşte normele de reconstituire nu numai a procedurii judiciare pierdute. ### rocedura de reconstituire se aplică şi în cazul pierderii procedurii de executare. (onform art. 1' (od de executare, procedura de executare pierdută poate fi reconstituită de către instanţa judecătorească în corespundere cu ((. rin pierderea procedurii judiciare au de e7ecutarese înțelege lipsa ei totală "e pierdută sau furată#, precum şi distrugerea fizică a procedurii "incendiu, inundaţie, aducerea în starea care nu permite utilizarea ei, distrugerea din considerente criminale sau distrugerea în
44
legătură cu expirarea termenului de păstrare prevăzut de lege#. (ele mai răspîndite cauze de pierdere a procedurii judiciare sau de executare sînt păstrarea neglijentă, incendiul sau acţiuni "inacţiuni# intenţionate. ### 3ctele ce constituie materialul pricinii civile concrete "a procedurii judiciare# sau a pricinii de executare concrete "procedurii de executare# pot fi pierdute în întregime sau parţial. rocedura judiciară sau de executare pierdută poate fi reconstituită în întregime sau parţial. Iolumul reconstituirii procedurii judiciare "de executare# pierdute este determinat nemijlocit de către petiţionar. Procedura judiciară pierdută &ntr5o pricină ci!ilă urmea"ă a fi recontituită 4&n &ntre$ime au par(ial* numai &n ca"ul dacă ea 5a &nc.eiat: prin adoptarea unei hotărîri judecătoreşti prin pronunţarea încheierii privind încetarea procesului. rocedura judiciară pierdută pînă la examinarea cauzei în fond sau pînă la încetarea procesului nu se reconstituie. %n aceste cazuri persoanele interesate au dreptul să intenteze o nouă acţiune conform regulilor generale. ### Dacă cererea de chemare în judecată s-a păstrat în instanţa judecătorească, dar au fost pierdute alte acte, atunci eforturile instanţei judecătoreşti şi ale persoanei interesate pot fi direcţionate spre reconstituirea actelor prezentate împreună cu cererea de chemare în judecată sau la înlocuirea lor cu exemplarele secundare sau cu alte acte ce confirmă pretenţiile cererii de chemare în judecată. ### Dacă a fost pierdută procedura de executare nefinisată, iar procedura judiciară s-a păstrat, procedura de executare pierdută poate fi reconstituită şi prin eliberarea duplicatului titlului executoriu în ordinea stabilită de art.&/ (od de executare. ### De cele mai multe ori urmează a fi reconstituită însăşi procedura judiciară sau de executare în întregime, unele elemente ale lor, hotărîrea judecătorească, încheierea privind încetarea procesului, titlul executoriu sau actul cu caracter executor "partea lor dispozitivă# indicate în art.&& (od de executare şi altele. (ererea privind reconstituirea procedurii judiciare pierdute trebuie să corespundă prin forma şi conţinutul ei cerinţelor art.&, &' ((. 2otodată, cererile de acest fel trebuie să conţină şi date speciale, indicate în art.++' ((. 3acă ete !or0a de recontituirea procedurii de e7ecutare% &n cerere e indică: ce act executoriu "art.&& (od de executare# şi ce alte materiale au existat în procedura de executare pierdută dacă a fost executată hotărîrea judecătorească ce poziţie ocupa petiţionarul în procesul de executare cine a mai participat la procedura de executare şi în ce poziţie procesuală, domiciliul lor sau locul lor de aflare numele, prenumele, patronimicul executorului judecătoresc care a efectuat acţiunile de executare ce-i este cunoscut petiţionarului despre circumstanţele pierderii procedurii de executare locul de aflare a copiilor actelor procedurii de executare pierdută la cine se află copiile acestor acte, reconstituirea căror acte concrete o cere petiţionarul în ce scop este necesară reconstituirea lor. La cerere e ane7ea"ă: actele respective referitoare la procedura judiciară sau de executare, care s-au păstrat la petiţionar în srcinal sau în copii, chiar dacă ele nu sînt autentificate în ordinea stabilită, copiile cererii de chemare în judecată "cererea despre intentarea procedurii de executare#, cererile de apel "de recurs#, citaţiileîncheierii judiciare, privind intentarea procedurii de executare privind aplicarea sechestrului asupra patrimoniului sau privind interdicţia de copiile a efectua careva acţiuni, extrasele din procesele-verbale ale şedinţelor de judecată, corespondenţa instanţei judecătoreşti sau a organului de executare cu participanţii la procedura respectivă, titlul executoriu sau extrasul din el, copia actului de sechestru al patrimoniului etc. ### Dacă există date despre aceea că actele se află în instituţii sau la anumiţi cetăţeni, acest fapt trebuie să fie indicat în cerere, iar instanţa judecătorească va emite o interpelare privind solicitarea lor în pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare "art.&&/ ((# sau ea singură le va solicita "alin."&# art.&18 ((, alin."5# art.+<0 ((#. 7egea fixează indicarea obligatorie în cerere a scopului adresării în instanţa judecătorească în chestiunea reconstituirii procedurii pierdute. 7ipsa scopului adresării serveşte drept temei pentru a nu se da curs cererii, refuzul de a intenta proces sau scoaterea cererii de pe rol "alin."&#, "5# art.++/ ((#. %n timpul examinării pricinii, instanţa judecătorească cercetează acea parte a procedurii care s-a păstrat, actele eliberate din dosar cetăţenilor şi instituţiilor pînă la pierderea procedurii, copiile acestor acte, alte certificate şi hîrtii care se referă la cauză. ### %n calitate de martori se audiază nu numai participanţii la procesul pierdut sau la procedura de executare, dar şi persoanele prezente în timpul efectuării acţiunilor procesuale privitoare la acestea. ### Dacă materialele adunate şi verificate de către instanţa de judecată sînt suficiente pentru reconstituirea procedurii pierdute, instanţa judecătorească hotărăşte asupra reconstituirii ei în totalitate sau parţial. ### Dacă scopul cererii este executarea ei, dar adresarea în instanţa de judecată a avut loc după expirarea termenului pentru prezentarea spre executare a titlului executoriu şi instanţa judecătorească a refuzat repunerea în termen, procedura de reconstituire încetează. 7a soluţionarea chestiunii privind reconstituirea procedurii judiciare pierdute instanţa judecătorească nu este competentă să discute corectitudinea concluziilor instanţei judecătoreşti care a examinat pricina şi a temeiniciei cerinţelor petiţionarului în fondul acţiunii intentate anterior sau a altei solicitări privind dosarul civil pierdut. %n cazul existenţei temeiurilor pentru reconstituirea procedurii în totalitate sau parţial, instanţa judecătorească adoptă o hotărîre în care este expusă esenţa actelor judiciare pierdute. ### %n cazul insuficienţei materialelor adunate pentru reconstituirea exactă a procedurii judiciare sau de executare pierdute pe pricina civilă, instanţa judecătorească emite o încheiere privind încetarea procesului de reconstituire a procedurii. %n acest caz persoanei interesate i se aduce la cunoştinţă că ea are dreptul să înainteze o cerere corespunzătoare "cerere de chemare în judecată, cerere# în ordine generală "procedura în acţiuni civile, contenciosului administrativ, procedura specială etc.#.
Tema: APLICAREA
45
### rocedura de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violență în familie nu are drept obiectiv soluționarea unui litigiu de drept, ci aplicarea măsurilor de protecţie. 3ceasta, în fond constituie o trăsătură similară ca şi în cazul procedurii speciale, care, de fapt, creează confuzia unei similitudini dintre respectivele două feluri de proceduri. $er a contrario, lipsa litigiului de drept în cadrul procedurii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie o defineşte ca un fel de sine stătător al procedurii civile, şi nu speciale. %n conformitate cu alin."+# art.510 ((, dacă în cadrul procedurii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie se va constata un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor de judecată, să fie aplicate prin analogie prevederile din cadrul procedurii speciale, iar instanţa de judecată să scoată cererea de pe rol printr-o încheiere şi să explice petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul lor de a soluţiona litigiul în procedura de acţiune civilă la instanţa competentă. 3ceastă poziţie se datorează faptului că procedura de aplicare a măsurilor de protecţie este limitată doar la admisibilitatea măsurilor de protecţie pentru cazurile de violenţă în familie şi aplicarea acestora, fără a se expune asupra oricăror drepturi în fond. %n principiu, procedura de aplicare a măurii de protec(ie &n ca"urile de !iolență &n familie reprezintă un mecanism de aplicare a prevederilor 7egii nr.<8@500' cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. !eglementările procesual civile nu pot acoperi întreg spectrul ce ţine de cazurile de violenţă în familie, or, potrivit art.&< al 7egii nr.<8@500' cererea despre comiterea actelor de violenţă se examinează în instanţa de judecată conform (( şi (. O0iect al normelor proceual ci!ile constituie doar aplicarea de către instanţa de judecată a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie. rocedura civilă nu delimitează care anume drepturi sau interese legitime urmează a constitui obiectul apărării judiciare, acoperind în virtutea art.8 ((, o competenţă generală. ### %n cazul procedurii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie, obiectul este limitat la actele de violenţă în familie. !aportînd prevederile art.+&1< (( la prevederile alin."&# art.+&1 ((, se relevă faptul că ### legiuitorul, prin utilizarea sintagmei încheierea privind aplicarea ordonanței de protecţieE, a avut în vedere interpretarea acesteia ca o dispoziţie a instanţei de judecată în vederea punerii în executare a ordonanţei de protecţie şi nu ca un act procedural separat, avînd în vedere că nici dispoziţiile (( şi nici ale 7egii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr.<8@500' nu prevăd forma şi conţinutul ordonanţei de protecţie, cu excepţia faptului că ordonanţa de protecţie va cuprinde una sau mai multe măsuri prevăzute la alin."&# art.&8 din legea menţionată, alin. "5# art.+&1< ((. ### > altă însuşire caracteristică procedurii de aplicare a măsurii de protec ție în cazurile de violenţă în familie este prezenţa ordonanţei ca şi act de procedură, care, din punct de vedere al conţinutului, nu se încadrează în reglementările cuprinse în sistemul dreptului procesual civil la art.&< ((. otrivit alin."<# art.&< ((, ordonanţa judecătorească se emite la examinarea în primă instanţă a pricinilor specificate la art.+<8 ((. %n acest context prevederile art.+&1< (( constituie o excepţie de la prevederile alin."<# art.&< ((, deoarece ### trebuie delimitată ordonanța judecătorească emisă în cadrul procedurii în ordonanţă "simplificată# de ordonanţa de protecţie emisă în cadrul procedurii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie. >rdonanţa de protecţie nu constituie actul judecătoresc de dispoziţie în cazul examinării cererii de aplicare a măsurii de protecţie în cazurile de violenţă în familie. %ntrucît conform alin."&# art.+&1 < ((, în cazurile de violen ță în familie, instanţa de judecată emite o încheiere prin care admite sau respinge cererea privind emiterea ordonanţei de protecţie. 3lin."5# art.+&1 < (( prevede că, ### în cazul admiterii cererii, instanţa emite o ordonanţă de protecţie prin care aplică agresorului una sau mai multe măsuri prevăzute de această normă. %n acest sens, ordonanţă de protecție constituie actul de aplicare al încheierii judecătoreşti. 3ceastă idee este susţinută şi de poziţia legiuitorului statuată în art.5 al 7egii nr.<8@500' cu privire la prevenirea şi combaterea violenței în familie şi anumeC ordonan(ă de protec(ie* act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei. Procedura de e7aminare a cererii de aplicare a măurii de protec(ie &n ca"urile de !iolen(ă &n familie 7a examinarea cererilor de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie se aplică principiile fundamentale ale procesului civil. Con(inutul art16 al Le$ii nr1-6F+8 care re$lementea"ă principiile de 0a"ă ale pre!enirii /i com0aterii !iolen(ei &n familie: a* legalitatea 0* egalitatea c* confidenţialitatea d* accesul la justiţie e* protecţia şi securitatea victimei f* cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale. ### Deşi majoritatea principiilor sînt comune şi procedurii civile, unele din acestea "de ex.C confidenţialitatea, protecţia şi securitatea victimei# ar limita sau cel puţin ar impune excepţii la aplicarea principiilor fundamentale ale procesului civil. De ex., pentru a asigura confidenţialitatea, este nevoie de examinarea cererilor de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în şedinţă închisă. Peroanele &n drept ă depună cererea. !eieşind din axioma principiului disponibilităţii în cadrul procesului civil, procedura de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie poate fi intentată doar în baza unei cereri care reprezintă materializarea voinţei subiectului raportului juridic. !eieşind din art.&5 al 7egii nr.<8@500',peroanele care pot depune cerere depre comiterea actelor de !iolen(ă &n familie &nt:
)* +* *
victima în situaţii de criză, membrii de familie persoanele cu funcţii de răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia autoritatea tutelară alte persoane care deţin informaţii despre pericolul iminent de săvîrşire a unor acte de violenţă sau despre săvîrşirea lor. 3rt.+&1& (( reglementeazăca"urile c&nd anumite cate$orii de peroane &nt &n drept ă depună cerere de aplicare a măurilor de protec(ie &n ca"urile de !iolen(ă &n familie: victima violenţei în familie sau de reprezentantul ei legal în cazul minorului * de organul de tutelă şi curatelă în caz de imposibilitate de depunere a cererii de către victimă * procurorul, organul de asistenţă socială sau poliţia, la solicitarea victimei, în acest sens, este cazul ca procurorul sau organul de poliţie să motiveze imposibilitatea depunerii cererii de către victimă. pre ex., victima a fost bătută tare, este bolnavă, este într-o stare psihică deplorabilă etc. ### revederile 7egii nr.<8@500' stipulează un cerc mai larg de persoane "membrii de familie persoanele cu funcţii de răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia alte persoane care deţin informaţii despre pericolul iminent de săvîrşire a unor acte de violenţă sau despre săvîrşirea lor# în drept să depună cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie. %n cazul respectiv, neconcordanţa elucidată urmează a fi interpretată în sens extensiv, în ideea producerii de efecte juridice. Au poate fi exclus dreptul subiectului de a depune cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în temeiul
46
)* +*
prevederilor 7egii nr.<8@500', prin simplul fapt al omisiunii legii procesuale. >r, legea procesual civilă în acest caz vine să prescrie mecanismul procesual de aplicare a 7egii nr.<8@500'. Competen(a intan(ei de judecată . Pri!itor la compet en(a intan țelor de judecat ă de a e7amina cererile de aplicare a ) măurilor de protec(ie &n ca"urile de !iolen(ă &n familie% art1)@ CPC ta0ilete competența la ale$ere: instanţa de judecată de la domiciliul sau locul de aflare a victimei sau a agresorului de la locul unde victima a solicitat asistentă sau de la locul unde a avut loc actul de violenţă. Cuprinul cererii. 3rt.+&15 (( prevede în calitate de exigenţe ale conţinutului cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violență în familieC circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate alte circumstanţe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecţie. Deşi legea procesual civilă nu impune alte cerinţe de conţinut ale cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie, (6 a !4 recomandă aplicarea prevederilor art.&, &' (( şi în acest caz. ### 7a cerere, însă, nu se va anexa dovada achitării taxei de stat, deoarece potrivit lit.: &# alin."&# art.18 ((, victimele violenţei în familie sînt scutite de la achitarea taxei de stat pentru cererile privind aplicarea măsurilor de protecţie. 3ceasta constituie şi o deosebire de procedura specială, or ultima, potrivit 7egii, se impune cu taxa de stat. Procedura de e7aminare a cererii . 3rt.+&1+ (( prevede reguli atipice procedurii civile de examinare, ceea ce, de fapt, îi şi imprimă caracterul particular ca fel de sine stătător al procedurii civile. ### După primirea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie, instanţa de judecată are obligaţia să contacteze imediat poliţia de sector de la locul aflării agresorului pentru a solicita informarea acestuia despre procedura iniţiată. %n principiu, faptul constituie o formă atipică de citare a agresorului, justificată prin necesitatea garantării promptitudinii în soluţionarea acestor categorii de cereri. ### ?n alt subiect la etapa dată ţine de interpretarea noţiunii de imediatE, or, legea procesual civilă nu mai foloseşte o astfel de unitate de cronometrare a timpului în alt context. %n acest sens, deşi s-ar preta aplicarea principiului rezonabilităţii, totuşi, în cazul de faţă, este vorba de nişte exigenţe mai drastice faţă de unitatea temporară. 3cest concept urmează a fi interpretat în raport cu prevederile art.+&1< ((, care impune în general limita de 5< ore pentru examinarea unor astfel de cereri. )ste motivul din care termenul imediatE nu ar fi corect să îl interpretăm în dimensiune temporară concretă "de ex., în minute, ore#, ci urmează a fi interpretat în vederea realizării termenului general de 5< ore de examinare a cererii de aplicare a măsurilor de protecție în cazurile de violenţă în familie. 3ceastă sarcină are drept cop asigurarea garanţiilor procesuale faţă de agresor, motiv din care (6 a !4 recomandă aplicarea prevederilor art.&05 (( pentru procedura dată. $ar în cazul în care, în cadrul citării legale, persoana interesată "agresorul# va refuza să primească citaţia sau înştiinţarea, colaboratorul de poliţie va întocmi un raport conform procedurii stabilite. Aeprezentarea agresorului la şedinţa de judecată nu împiedică instanța să examineze cererea. 7a rîndul său, alin."5# al art.+&1 < (( mai impune facultativ ### obligația instanţei de judecată de a solicita organului de asistenţă socială sau poliției, după caz, prezentarea unui raport de caracterizare a familiei vizate şi a agresorului. Deşi realizarea acestei sarcini nu este limitată de unitatea temporarăC imediatE, considerăm că ea urmează a fi aplicată şi în acest caz, pentru a asigura garanţia stipulată la art.+&1< (( de examinare a cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în 5< ore. $nstanţa de judecată poate solicita şi alte acte necesare pentru examinarea cererii. %n acest caz, instanţa nu poate periclita termenul de 5< ore de examinare a cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în detrimentul altor acte, cum ar fi < dispunerea oricăror expertize. Deşi art.+&1 (( prevede cu titlu de normă imperativă obligaţia instanței de judecată de a soluţiona cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în 5< de ore de la primirea cererii, ### prin emiterea unei încheieri prin care admite sau respinge cererea, nerespectarea termenului de 5< de ore nu duce la nulitatea actului judecătoresc prin care a fost soluţionată cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie, însă constituie temei pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare faţă de magistrat.
,n ca"ul admiterii cererii% intan(a emite o ordonan(ă de protec(ie prin care aplică a$reorului una au mai multe dintre următoarele măuri: obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar asigura securitatea victimei obligarea de a nu contacta victima, copiii acesteia, alte persoane dependente de ea interzicerea de a vizita locul de muncă şi de trai al victimei obligarea, pînă la soluţionarea cazului, de a contribui la între ținerea copiilor pe care îi are în comun cu victima obligarea de a plăti cheltuielile şi daunele cauzate prin actele sale de violenţă, inclusiv cheltuielile medicale şi cele de înlocuire sau reparare a bunurilor distruse sau deteriorate limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori interzicerea de a păstra şi purta armă. 7egea nu impune o limită în ceea ce priveşte numărul sau combinaţia de măsuri de protecţie care pot fi aplicate. în schimb, legiuitorul a reglementat exhaustiv lista acestor măsuri. ### 4ăsurile de protecţie se aplică pe un termen de pînă la + luni. %n acest sens (6 a !4 explică că termenul poate fi prelungit doar la cererea repetată, ca urmare a comiterii de către agresor a unor fapte noi de violenţă în familie. )ste oportună interpretarea in favorem victimei, astfel încît nefiind necesare acte noi de violenţă din partea agresorului, ci men ținerea pericolului de a se repeta aceleaşi acţiuni de violenţă. în acest context, potrivit art.+&1 8 ((, termenul măsurilor de protecţie poate fi prelungit de instanţa de judecată la cererea repetată ca urmare a comitem faptelor de violenţă în familie sau ca rezultat al nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie. ### %n principiu, legea nu limitează de cîte ori poate fi prelungit termenul măsurilor de protecţie, motiv din care, dacă nu dispar temeiurile care au stat la baza aplicării lor, prelungirile pot fi aplicate de mai multe ori, pînă nu dispar premisele pentru aceasta. %nsă în cazul în care dispare necesitatea prelungirii sau revocării măsurilor de protecţie, la cererea întemeiată a victimei, instanţa de judecată poate revoca măsurile de protecţie aplicate, asigurînd-se că voinţa victimei este liber exprimată şi nu a fost supusă presiunilor din partea agresorului. $nstanţa de judecată remite de îndată ordonanţa de protecţie poliţiei şi organului de asistenţă socială spre executare imediată. ### >rdonanţa privind măsurile de protecţie prevăzute la lit.e#, f# alin."5# art.+&1< (( se remite spre executare imediată executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul agresorului. %n cazul nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie, instanţa de judecată, la cerere, poate institui şi alte măsuri adecvate
47
prevăzute expres de ((. $nstanţa poate sesiza organul competent în vederea cercetării acţiunilor agresorului de neexecutare intenţionată sau de eschivare de la executarea hotărîrii instanţei de judecată "fapte prevăzute de art.+&1 (od contravenţional, art.+50 ( etc.#. Contetarea. %ncheierea privind admiterea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie şi încheierea privind aplicarea ordonanței de protecţie nu se contestă în ordine de apel, însă poate fi contestată în ordine de recurs "art.<5+-<51 ((#. ### %ncheierea privind admiterea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie şi încheierea privind aplicarea ordonanţei de protecţie, pot fi supuse revizuirii potrivit regulilor generale prevăzute la art.<<-<8+ ((, nu însă şi ordonanţa de protecţie. %n acest sens, ordonanță de protecţie constituie actul de aplicare al încheierii judecătoreşti şi poate fi supusă revizuirii doar împreună cu încheierea instanţei de judecată prin care s-a dispus admiterea ordonanţei de protecţie. ### %ncheierea de respingere a cererii privind emiterea ordonanţei de protecţie constituie obiect de sine stătător al revizuirii. (ontestarea încheierii privind aplicarea ordonanţei de protecţie nu suspendă executarea măsurilor aplicate.
Ș ȚII I RETRA Ț Ț ELORFAUTORI=A IILOR CAR E Tema: SIST AREA TEPORAR< A VALA>ILIT< ;EEA LICEN VI=EA=< ACTIVITATEA 3E ,NTREPRIN= modalitate de interven ție a statului în activitatea economică este licenţierea@autorizarea unor genuri de activitate, acţiune prin care autoritatea administrației publice şi@sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control îi permite solicitantului să iniţieze şi@sau să desfăşoare o afacere, eliberîndu-i un act cu caracter permisiv. utorităţile de licenţiere sînt prevăzute în art. din 7egea nr.<8&@500& privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. utorităţile emitente ale actelor permisive sînt enumerate în 3nexă la 7egea nr.&0@50&& privind reglementarea prin autorizarea activităţii de întreprinzător. !ondiţiile de licenţiere "i emitere a actelor permisive , precum şi tipurile de încălcări ale acestora sînt reglementate prin legi speciale. Licen(a reprezintă un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Autori"a(iile care vizează activitatea de întreprinzător sînt prevăzute în 7egea nr.&0@50&&, care operează cu termenul de act permii!, ce reprezintă un document sau înscris constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice şi@sau învesteşte solicitantul cu o serie de drepturi şi de obligaţii pentru iniţierea, desfăşurarea şi@sau încetarea activității de întreprinzător sau a unor acţiuni aferente acestei activităţi. 3ctul permisiv poate avea formă de autorizaţie, permis, certificat, aviz, aprobare, coordonare, brevet, de atestat de calificare. ### >bţinerea liceţei@actului permisiv şi desfăşurarea activităţii în baza acesteia se efectuează potrivit principiilor transparenţei decizionale şi transparenţei reglementării activităţii de întreprinzător, precum şi al echitabilităţii în raporturile dintre stat şi întreprinzător. 3ctivitatea ce implică imixtiunea autorităţilor competente în relaţiile cu întreprinzătorii trebuie sa fie proporţională asigurării intereselor societăţii şi protecţiei drepturilor lor. 3utorităţile de licenţiere exercită verificarea activităţii de întreprinzător în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege, controlînd modul de desfăşurare a activităţilor întreprinderilor. 3cestea sînt sesizate de instituţiile cu funcţii de reglementare şi de control, în caz de depistare a încălcărilor condiţiilor de licenţiere. (onform regulii generale instituite de alin."5# art.&' din 7egea nr.5+8@500 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, ### licenţa@actul permisiv poate fi retras sau sistat temporar doar prin hotărîrea instanţei de judecată adoptată la cererea autorităţilor publice competente. Drept excepţie de la această regulă, licen ța@actul permisiv poate fi retras sau sistat temporar prin decizia autorităților publice competente, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii respective. rin itare a !ala0ilită(ii licen(eiFactului permii! se înţelege privarea titularului de licenţă, pe un termen stabilit, de dreptul de a desfăşura un anumit gen de activitate. rinretra$ere a licen(eiFactului permii!se înţelege privarea definitivă a titularului de licenţă de dreptul de a desfă șura un anumit gen de activitate. ?nul din principiile fundamentale care guvernează procedura sistării valabilității@retragerii licenţelor şi a actelor permisive este principiul ecnita0ilită(ii 4propor(ionalită(ii* * "art.&' din 7egea nr.5+8@500#. ### > licenţă poate constitui un bun în sensul art.& din rotocolul nr.& la ()D>, avînd în vedere faptul că deţinătorul licenţei poate avea o speranţă rezonabilă şi legitimă în privinţa valabilităţii în timp a licenţei şi a posibilităţii de a continua să obţină beneficii din exercitarea unei activităţi în baza acestei licenţe. otrivit jurisprudenţei (t)D>, încetarea valabilită ții unei licenţe prin care se permitea crearea unei afaceri, constituie o interferenţă în dreptul de a se bucura de proprietate, care este garantat de articolul & din rimul rotocol. istarea valabilităţii licenţelor nu reprezintă o lipsire de proprietate, ci o măsură de control al folosirii proprietăţii. Principiile de 0a"ă pentru aprecierea caracterului re"ona0il al unei in$erin(e &nt următoarele: deşi marja de apreciere de care se bucură legislativul naţional este, conform art.& din rotocolul & la ()D>, una largă, măsura impusă trebuie să urmărească un scop legitim, adică să nu fie lipsită în mod vădit de temeiuri rezonabile atunci cînd măsura urmăreşte un scop legitim, trebuie să existe o legătură rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele antrenate şi scopul urmărit
trebuie să fie stabilit un echilibru echitabil între imperativele interesului general al colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
Temeiurile de itare temporară a !ala0ilității /i retra$ere a licen(elor care !i"ea"ă acti!itatea de &ntreprin"ător otrivit alin."5# art.50 din 7egea nr.<8&@500&,drept temei pentru upendarea temporară a licen(ei er!ec: a* cererea titularului de licenţă privind suspendarea acesteia 0* neachitarea anuală, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă c* nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate d* desfăşurarea de către filială şi@sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă a activităţii licenţiate fără copia autorizată de pe licență, în cazurile în care obligativitatea obţinerii copiilor autorizate de pe licenţă este stabilită prin lege. (onform alin."5# art.&0 din 7egea nr.&0@500&,drept temei pentru upendarea !ala0ilită(ii actului permii! er!e/te: cererea titularului privind suspendarea valabilităţii actului permisiv neachitarea anuală sau neachitarea în termen a taxei pentru actul permisiv, prevăzută de lege. %n conformitate cu alin."5# art.5& din 7egea nr.<8&@500&,drept temei pentru retra$erea licen(ei er!ec: a* cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia 0* decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă
48
c*
depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorității de licenţiere. e consideră date neautentice informaţiile conţinute în documentele prezentate autorităţii de licenţiere care au servit drept temei pentru eliberarea licenţei, drept ex. pot serviC amplasarea în sala de joc a unui număr mai mare de aparate de joc, faţă de numărul de aparate indicat în lista automatelor de joc prezentată organului de licenţiere lipsa datelor privind activitatea specialiştilor în cadrul întreprinderii, care întruneau condiţiile necesare şi au servit drept bază pentru eliberarea licenţei desfăşurarea activităţii licenţiate pe o altă adresă decît cea indicată în documentele prezentate autorităţii de licenţiere în momentul obţinerii licenţei d* stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat e* neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei f* nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere $* neachitarea lunară şi trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă. ### 7icenţa se retrage şi în alte cazuri prevăzute expres de legile ce reglementează genul de activitate licenţiat. Licen(a pentru e7ercitarea acti!ită(ii farmaceutice poate fi retraă &n ca"urile: )* achiziționării, păstrării şi distribuirii produselor farmaceutice şi parafarmaceutice care nu au fost autorizate în modul stabilit +* producerii produselor farmaceutice şi parafarmaceutice, modificării formulei de producere sau a fluxului tehnologic al produselor farmaceutice şi parafarmaceutice, precum şi modificării documentaţiei tehnice de normare a produselor farmaceutice sau parafarmaceutice, fără aprobarea organului abilitat * practicării de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice neindicate în licenţă -* desfăşurării de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice în locuri unde o astfel de activitate nu a fost autorizată de organul abilitat 6* conducerii prin cumul a întreprinderii şi instituţiei farmaceutice de către farmacist "laborant-farmacist# 2* practicării repetate, după aplicarea amenzii prevăzute de legislaţie, a activităţii farmaceutice fără utilizarea sistemului informaţional automatizat de evidenţă a circulaţiei medicamentelor, exploatării necorespunzătoare cerinţelor stabilite pentru acest sistem. rin e7ploatarea necorepun"ătoare cerin(elor ta0ilite pentru itemul informa(ional automati"at de e!iden(ă a circula(iei medicamentelor se subînţelege exploatarea incompletă şi@sau incorectă a acestui sistem, operarea de modificări voluntare, inclusiv la aparatul de casă şi@sau în dările de seamă, neprezentarea în termenele stabilite a dărilor de seamă obţinute în cadrul sistemului menţionat "art.&<+ din 7egea nr.&<8@&//+ cu privire la activitatea farmaceutică#. ### 2emei pentru retragerea licenţei este şi nereperfectarea acesteia în termenul stabilit. otrivit alin."'# art.&8 din 7egea nr.<8&@500&, licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă. Drept temeiuri pentru reperfectarea licenţei servesc schimbarea denumirii titularului de licenţă şi modificarea altor date ce se conţin în licenţă. −
−
−
Procedura de itare temporară a !ala0ilită ții /i retra$ere a licen(elor care !i"ea"ă acti!itatea de &ntreprin"ător ### 3utoritatea competentă poate dispune unilateral sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţei@actului permisiv ce vizează activitatea de întreprinzător atunci cînd va depista încălcările care servesc drept temei pentru aceasta. 3tunci autoritatea competentă este obligată, în decurs de + zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţei@autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător. 3ctelede decătre dispoziţie privind sistarea sau în retragerea emise de către organele de licenţiere pînă la sesizarea instanţei pot. %n fi contestate întreprinzător în judecată, ordinea licenţei procedurii contenciosului administrativ, întru evitarea unei pagube iminente acest caz, dacă în termen de + zile lucrătoare autoritatea publică respectivă nu depune o cerere în instanţa de judecată conform ((, decizia acesteia se anulează de drept, iar instanţa de contencios administrativ va înceta procesul, conform lit.a# art.58 ((, în baza unei încheieri motivate, întrucît lipseşte obiectul examinării. %n încheierea instanţei se va face menţiune despre anularea de drept a deciziei de suspendare@retragere a licenţei. Dacă în termen de + zile lucrătoare autoritatea publică respectivă depune o cerere în instanţa de judecată conform ((, instanţa de contencios administrativ va suspenda procesul, în baza lit.h# art.5& ((, pînă la rămînerea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti emise potrivit ((. 'elul de procedură. )xaminarea cererilor privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţelor@actelor permisive este reglementată de (( ca fiind una din proceduri speciale, adică necontencioase, fapt ce nu corespunde esenţei acestei proceduri. ### rocedura privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţelor@actelor permisive presupune existenţa a două părţi cu interese contrare care se află într-un litigiu de drept. )a corespunde elementelor acţiunii civile. Competen(a de a examina în primă instanţă cauzele privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţelor@autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător o au judecătoriile de drept comun. ### (( nu reglementează competenţa teritorială în această categorie de cauze. Finînd cont de faptul că procedura dată este plasată în capitolul ce legiferează procedura specială, cererea trebuie depusă în instanţa de la sediul petiţionarului. %n cererea de sistare temporară a valabilităţii şi de retragere a licenței@autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător se vor indica, pe lîngă elementele generale prevăzute la art.&, &' ((, şi probele ce atestă încălcarea de către întreprinzător a condiţiilor de desfăşurare a activităţii prevăzute de lege, probele ce atestă că întreprinzătorului i-au fost notificate toate încălcările constatate, modul de remediere a deficiențelor identificate şi că întreprinzătorul nu a remediat în termenul stabilit aceste deficienţe, precum şi probele ce atestă existenţa altor fapte care, în conformitate cu prevederile legii, servesc drept temei pentru sistarea valabilităţii sau, după caz, retragerea licenţei@actului permisiv. ### >dată cu cererea, organul de licenţiere va prezenta instanţei de judecată şi copia licenţei a cărei sistare sau retragere se solicită, precum şi copia anexei la licenţă, care este parte integrantă a acesteia. ### 3ceasta e necesar întru evitarea unor greşeli ce ţin de indicarea incorectă în actul juridic pronunțat de instanţă a seriei şi numărului licenţei, a denumirii, formei juridice de organizare a întreprinderii, a adresei juridice a titularului de licenţă, a genului de activitate pentru a cărei desfăşurare a fost eliberată licenţa etc. otrivit lit.i# alin."&# art.18 ((, autorităţile publice centrale sînt scutite de taxă de stat atît la înaintarea acţiunilor cît şi la contestarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti. $ndiferent de calitatea lor procesuală, acestea nu vor achita taxa de stat. ### 2axa de stat se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune, dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată "alin."&# art./1 ((#. Deşi procedura privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţelor@actelor permisive este improprie procedurilor speciale, totuşi, fiind plasată în cadrul acestora în cazul admiterii ac țiunii organului de licenţiere, instanţa de fond urmează să dispună încăsarea taxei de stat din contul pîrîtului în mărime de 800T din unitatea convenţională "lit.f# alin."&# art.+ din 7egea taxei de stat nr.&5&@&//5. < 7egea stabileşte untermen pecial pentru e7aminareaacestor categorii de cereri, care este de 8 zile lucrătoare "art.+<+ ((#. %ntru evitarea unei ingerinţe îndelungate şi nejustificate în dreptul deţinătorului de licenţă de a se bucura de proprietate, este oportun ca şi instanţele de apel şi de recurs să examineze aceste categorii de litigii în regim de urgenţă. (ererile privind sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licen țelor@actelor permisive se examinează în instanţa de judecată cu participarea întreprinzătorului, a reprezentantului sau avocatului său, a reprezentantului autorităţii competente şi a altor persoane interesate.
49
E7amin&nd cererea% intan(a de judecată urmea"ă ă aprecie"e faptul dacă or$anul de tat competent a repectat cerin(ele pre!ă"ute de le$e pentru a e pronun(a &n pri!in(a itării au retra$erii licen(ei% /i anume G ă !erifice dacă% p&nă la ei"area intan(ei de judecată% aceta: a verificat nemijlocit respectarea condiţiilor de licenţiere sau informația prezentată "în cazul dacă a fost sesizat de instituţia cu funcţii de reglementare şi de control# a emis, în termen de &8 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control, prescripţia privind lichidarea încălcărilor "prescripţia urmează să cuprindă recomandările privind modul de remediere a tuturor deficiențelor identificate# a avertizat titularul de licenţă despre posibila sistare sau retragere a licenţei, dacă încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit a calificat corect temeiurile de sistare sau retragere a licenţei, a invocat doar temeiuri prevăzute de lege şi nu şi-a depăşit atribuţiile. 3vînd în vedere alin."1# art.&/ din 7egea nr.<8&@500&, precum şi principiile prevăzute la alin."5# art.&/ din aceea și lege, în special prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului şi tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea titularului de licenţă, emiterea prescripţiilor e obligatorie în toate cazurile. (a excepţie, nu ete neceară /i oportună emiterea precrip(iilor &n ca"ul: depunerii cererii personale de retragere sau suspendare a licenţei din partea titularului de licenţă emiterii deciziei cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă comiterii unor încălcări nu pot fi remediate sau licenţei@actului a căror remediere este neactuală imposibilă. Termenul de itarecare temporară a valabilităţii permisiv nu poatesau depăşi 5 luni, dacă legile care reglementează activitatea respectivă nu prevăd altfel. #ermenul de valabilitate a licenţei$actului permisiv nu se prelunge ște pe perioada de sistare temporară a acesteia. ### %n cazul în care instanţa constată că nu există temeiuri privind sistarea activităţii de întreprinzător, ea respinge cererea autorităţii competente şi anulează decizia acesteia, iar întreprinzătorul este în drept să ceară repararea prejudiciului cauzat în condiţiile art.&<0< ((. istarea valabilităţii licenţei@actului permisiv este un proces reversibil, care poate implica înaintarea ulterioară a cerinţei privind anularea sistării temporare a valabilităţii licenţei@actului permisiv după remedierea circumstanţelor ce au dus la suspendarea acesteia . (erinţa privind anularea sistării temporare a valabilităţii licenţei@actului permisiv poate fi înaintată de titularul de licenţă sau organul de stat competent, în acest sens instanţa de judecată intentînd un proces ce se finalizează cu pronunțarea unei hotărîri. Botărîrea de anulare a sistării temporare a valabilităţii licenţei@actului permisiv, de asemenea, se pronunţă în termen de 8 zile lucrătoare. ### %n baza acestei hotărîri, organul de stat competent emite decizia privind reluarea activităţii de întreprinzător, care se aduce la cuno știn ța titularului de licenţă în termen de + zile lucrătoare de la data emiterii ei.
Tema: PROCE3URA ,N OR3ONANȚ< 4PROCE3URA SIPLI'ICAT<* Natura juridică a procedurii &n ordonan(ă 4procedura implificată* Proceul de &nfăptuire al juti(iei este perceput în mod clasic ca un complex de acţiuni procesuale realizate în faţa magistratului de către persoanele interesate în soluţionarea unui litigiu. %nsă, datorită diversităţii naturii juridice a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii, pot fi identificate cerinţe diverse privind modalitatea realizării apărării judiciare şi suficienţa garanţiilor procesuale necesare. Le$iuitorul a identificat etimolo$ia procedurii &n ordonan(ă 4procedura implificată* &n denumirea acetor intitu(ii% care% printre altele% e!iden(ia"ă două caractere een(iale ale aceteia: )* +*
este procedură simplificată, cu proceduradeclasică în acţiune civilă de judecată deosebit de cel obişnuit "adică, hotărîrea este ocaracterizată prin prezenţacomparativ unui act judecătoresc dispoziţie al instanţei judecătorească# şi anumeC ordonanţa judecătorească. rocedura în ordonanţă este reglementată de art.+<<-+8<((. Procedura &n ordonan(ă este un fel distinct al procedurii civile cu reguii proprii. în acest context, procedura în ordonanţă se deosebeşte de alte feluri de procedură civilă prin particularități esenţiale care îi imprimă un caracter autonom, deoarece aceasta nu operează cu norme de trimitere la regulile de examinare a acţiunii civile, ca şi în cazul procedurii contenciosului administrativ "art.5'1 ((#, procedurii speciale "art.510 ((# sau procedurii de declarare a insolvabilită ții "art.+8 ((#. ### 3nume din cauza acestui raţionament, la examinarea cererilor de eliberare a ordonanţei nu pot fi aplicate în mod extensiv şi alte reglementări procesual civile, în special cele ce vizează regulile de examinare a acţiunii civile.
Natura juridică )senţa procedurii în ordonanţă rezidă în faptul că aceasta constituie o procedură simplificată faţă de procedura de examinare a acţiunii civile. $nstanţa de judecată care a emis ordonanţa examinează obiecţiile debitorului fără citarea părţilor, fără a încheia procesverbal şi se limitează la admisibilitatea obiecţiilor din punct de vedere al temeiniciei şi veridicităţii, potrivit prevederilor alin."<# art.+85 ((. ### !egulile de examinare a cererii de eliberare a ordonanţei sînt reglementate în mod expres şi exhaustiv la art.+<<-+8< ((, astfel încît elementul de simplificare al acestui fel de procedură nu poate fi apreciat în mod aleator nici de instanţa de judecată şi nici de părţi. De asemenea, ### reglementarea în mod autonom a acestui fel de procedură nu îi implică un caracter obligatoriu pentru instanţa de judecată sau părţi, deoarece aceasta constituie o procedură alternativă "benevolă#, dar simplificată faţă de procedura în acţiune civilă. 3legerea procedurii în ordonanţă sau în acţiune civilă este un drept exclusiv al creditorului care solicită apărarea dreptului sau interesului său. rocedura în ordonanţă nu este o cale prealabilă obligatorie de solu ționare a litigiului şi nefolosirea acesteia nu are efecte juridice care ar îngrădi accesul la înaintarea acţiunii civile, instanţa nefiind în drept să refuze primirea cererii de chemare în judecată, dacă creditorul nu s-a adresat în procedura în ordonanţă. Procedurii &n ordonanță &i ete caracteritic faptul lipsei litigiului de drept, motiv din care aceasta este considerată a fi un fel al procedurii civile necontencioase. >r, existenţa acestui litigiu cu privire la un drept care se manifestă prin obiecţiile debitorului duce la anularea ordonanţei judecătoreşti, potrivit art.+8+ ((, şi oferirea posibilităţii de a examina pretenţia creditorului împotriva debitorului în procedură de examinare a acţiunii civile. ### rocedura în ordonanţă este necontencioasă în sensul că este o procedură simplificată, care nu duce la examinarea litigiului dintre creditor şi debitor prin dezbateri judiciare. ;aptul că debitorul nu execută în mod benevol pretenţia creditorului reflectă starea litigioasă dintre aceştia. ### 7itigiul dat însă nu trebuie să fie de natură să afecteze fondul pretenţiei. %nsă acest fel de procedură are menirea de a soluţiona conflictul într-o formă procesuală simplificată. Procedurii &n ordonan(ă &i ete pecific şi faptul că actul judecătoresc de dispoziţie se emite în formă de ordonanţă judecătorească. ### >rdonanţa judecătorească este o dispoziţie dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de creditor, privind încăsarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri de la debitor în preten țiile specificate la art.+<8 ((. Ordonan(a judecătoreacă reprezintă un document executoriu, potrivit art.&& (od de executare, care constituie temei pentru intentarea procedurii de executare. %n cazul ordonanţelor judecătoreşti nu se eliberează titlu executoriu pentru investirea lor cu formulă executorie, ele fiind executorii prin sine însăşi.
50
rocedura în ordonanţă urmează a fi concepută ca o formă judiciară specifică de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului bazată pe înscrisuri incontestabile prezentate împotriva debitorului care nu-şi onorează obligaţia. ### rocedura în ordonanţă este o procedură documentară. Particularită(ile procedurii &n ordonan(ă &nt: constituie o procedură simplificată de examinare a pricinilor civile principiile fundamentale ale dreptului procesual civil se realizează în cadrul procedurii în ordonanţă în mod particular reprezintă o procedură alternativă "benevolă#, deoarece alegerea procedurii în ordonanţă sau în acţiune civilă este un drept exclusiv al creditorului care solicită apărarea dreptului sau interesului său legitim calitatea procesuală a părţilor procedurii în ordonanţă esteC creditor şi debitor procedura de soluţionare a cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti este în mod direct şi strict reglementată de legea procesuală civilă temeiurile pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti sînt reglementate în mod expres la art.+<8 ((, nefiind admisă aplicarea acestui fel de procedură pentru orice tip de pretenţii ordonanţa judecătorească este un document executoriu prin sine însăşi, nefiind necesară eliberarea titlului executoriu pentru punerea acesteia în executare silită.
Caracte riticaemiterea temeiurilo r &n 0a"ajudecătoreşti cărora e emite ordonan judecătorea că enumerate la ari.+<8 ((. 3lte pretenţii care nu 2emei pentru ordonanţei constituie doarțăpretenţiile exhaustiv sînt enumerate în mod expres la art.+<8 (( nu pot constitui temei pentru emiterea ordonanţei judecătoreşti în cadrul procedurii în ordonanţă "simplificată#. Se emite ordonan(ă judecătoreacă doar &n ca"ul &n care preten(ia: derivă dintr-un act juridic autentificat notarial rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu, iar legea nu dispune altfel este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului autentificat notarial ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii "maternităţii# sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate urmăreşte perceperea salariului sau a unor alte drepturi calculate, dar neplătite salariatului este înaintată de organul de poliţie, de organul fiscal sau de executorul judecătoresc privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de ;ondul ocial rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat urmăreşte exercitarea dreptului de gaj rezultă din neachitarea de către persoanele fizice şi juridice a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
rezultă din prevederile alin."<# art.// din (odul de executare rezultă din facturi care au scadenţă la data depunerii lor. Deşi (( prevede limitativ temeiurile de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, în art.&81 (od de executare este prevăzut că, ### dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această instanţă o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile. ### (6 a reconfirmat în !ecomandarea nr.&0 valabilitatea acestui temei de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. Temeiurile de eli0erare a ordonan(ei judecătore/ti comportă următoarele particularită(i: a* derivă dintr-un act juridic autentificat notarial * pentru acest temei legiuitorul a avut înedere v conţinutul reglementării stipulate la art.5&5 (( cu privire la forma autentică a actului juridic care este obligatorieC dacă actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege în cazurile prevăzute prin acordul părţilor, chiar dacă legea nu cere formă autentică. ### %n principiu, legiuitorul nu leagă emiterea ordonanţei judecătoreşti pentru acest temei de conţinutul pretenţiei, ci doar de forma actului juridic. $nterpretarea formală a acestui temei de eliberare a ordonanţei judecătorești impune condiţia luării în considerare doar a actelor juridice autentificate notarial 0* rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu, iar legea nu dispune altfel * în acest context urmează a fi interpretat drept temei de eliberare a ordonanţei judecătoreşti în concordanţă cu accepțiunea actului juridic reglementată la art.5&0 ((, potrivit căreia ### trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice, dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte &000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege * indiferent de valoarea obiectului. ### De asemenea, în cazul în care, conform legii sau învoielii între părţi, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de − −
c*
)* +*
partea le-a expediat. $ar utilizarea tehnice lafizice, semnarea este persoana permisă în în modul stabilitmînă de lege ###%nsă ori princare acordul părţilor. ### dacă, din mijloacelor cauza unei deficienţe boli actului sau din juridic alte cauze, nucazul poateşisemna cu propria actul juridic, atunci, în baza împuternicirii date de ea, actul juridic poate fi semnat de o altă persoană. ### emnătura terţului trebuie să fie certificată de notar sau de o altă persoană împuternicită prin lege, arătîndu-se cauza în a cărei virtute cel care a încheiat actul juridic nu a putut semna cu propria mînă este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului, autentifica t notarial * în principiu acest temei îşi are fundamentarea pretenţiei într-un act juridicC cambia, însă, dat fiind faptul particularităţilor acestui act juridic, a apărut necesitatea reglementării în mod separat. otrivit art.& din 7egea (ambiei nr.&85'@&//+, cam0ia este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor prezentei legi, ce oferă posesorului acesteia dreptul cert şi exigibil de a cere la scadenţă creanţei de la debitor, iar în caz de neonorare a acestei cereri * şi de la alte persoane obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicate. (ambiile se emit în calitate de instrument de plată pentru mărfurile livrate, lucrări executate şi servicii prestate. (aracterul de contraprestaţie a mărfii în cambie trebuie să fie adeverit prin documentele corespunzătoare de evidentă la trăgător, şi andosant. pecific este faptul că, potrivit art.+1 din 7egea (ambiei nr.&85'@&//+, poeorul cam0iei poate e7ercita dreptul de ac(iune &mpotri!a tră$ătorului% $iran(ilor /i celorlal(i o0li$a(i: la scadenţă, dacă plata nu a fost făcută sau a fost achitată numai o parte din suma cambiei înainte de scadenţăC dacă acceptul a fost refuzat total sau parţial −
51
în cazul insolvabilităţii trasului, indiferent de faptul dacă a acceptat sau nu cambia, în caz de încetare de plăţi din partea acestuia, chiar dacă faptul nu este constatat de o instanţă judecătorească ori de arbitraj, sau în cazul cînd urmărirea bunurilor lui a rămas fără rezultat în cazul insolvabilităţii trăgătorului unei cambii ce nu poate fi supusă acceptului. ### %n caz de refuz total sau parţial de acceptare a cambiei, posesorul acesteia trebuie să adreseze un protest. %n acest sens, la depunerea cererii de eliberare a ordonanţei peniru acest temei, creditorul va depune dovada efectuării protestului cambiei d* ține de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii "maternităţii# sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate * realizarea acestui temei de eliberare a ordonanţei judecătoreşti ține de valorificarea dreptului@obligaţiei de întreţinere a copilului minor, în cazurile în care nu există un litigiu de drept care ar statua în necesitatea stabilirii paternităţii, contestării paternităţii "maternităţii# sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate. ### Deşi alin."&# art.'< (odul familiei stipulează obligaţia părinţilor de a întreţine copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material, potrivit temeiului enunţat, este stabilită o limitare în ceea ce priveşte încasarea pensiei de întreţinere doar pentru copii minori. ### entru copii majori, dar inapţi de muncă, nu poate fi încasată pensia de întreţinere în procedura de ordonanţă. De asemenea, ### deşi alin."&# art.10 (odul familiei stipulează obligaţia copiilor majori apţi de muncă de a întreţine şi îngriji părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin material, legiuitorul nu a reglementat posibilitatea stabilirii şi încasării unei astfel de pensii de întreţinere în procedura în ordonanţă. Au pot fi examinate în procedura în ordonanţă cererile de încasare a pensiei alimentare la întreţinerea copiilor minori, în care se solicită încasarea sumelor fixe. 3semenea acţiuni se examinează în procedură contencioasă. oziţia enunţată a fost recomandată în pct.5 de Botărîrea explicativă a lenului (6 a !4 nr.&1@500<. ### Deşi înaltul for ezită să explice raţionamentele unei astfel de poziţii, poziţia respectivă rezidă în faptul că, în cazul încasării sumelor fixe pentru întreţinerea copiilor minori, aceasta urmează a fi stabilită şi probată într-un anumit cuantum, ceea ce îi conferă un aspect litigios e* urmăreşte perceperea salariului sau a unor alte drepturi calculate, dar neplătite salariatului . %n principiu, ### salariul şi alte drepturi calculate salariatului reprezintă nişte garanţii şi plăţi incontestabile prin natura lor juridică * motiv din care acestea nu sînt nişte drepturi litigioase ca mărime şi certitudine, şi pot fi încasate în procedura în ordonanţă. otrivit art.5 din 7egea nr.1<'@5005 privind salarizarea, alariu reprezintă orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit angajaţilor de către angajator sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată sau ce urmează a fi executată. ### (a regulă, salariul urmează a fi convenit şi stipulat în contractul individual de muncă, motiv din care acest înscris urmează a fi prezentat ca probă la eliberarea ordonanţei judecătoreşti. %n cazul în care s-a eludat întocmirea unui contract individual de muncă, creditorul poate prezenta şi alte înscrisuri care să ateste existenţa obligaţiei de achitare a salariului şi altor drepturi calculate, dar neplătite salariatului f* este înaintată de organul de politie, de organul fiscal sau de executorul judecătoresc privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă * pretenţia dată derivă din realizarea procedurii stipulate de art.&0/ ((, care prevede că în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, dacă nu se cunoaște locul de aflare a pîrîtului, instanţa judecătorească este obligată să ordone căutarea lui. −
−
3lin."<# art.&0/poliţiei (( stipulează în mod expres încasării cheltuielilor de căutare a pîrîtului de la pîrît în beneficiul statului, la ### faptul cererea organelor sau organelor fiscale, prin ordonanţă judecătorească. %n acest context, art.'5 (od de executare stipulează că ### în cazul în care prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau cînd executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului. De asemenea,### şi mijloacele de transport pot fi declarate în căutare de executorul judecătoresc. 3rt.&50 (od de executare reglementează modalitatea de păstrare a bunurilor sechestrate, iar potrivit art.&<' (od de executare, este reglementată procedura de evacuare a persoanei şi a bunurilor acesteia. otrivit lit.a# alin."5# art.+' (od de executare, aceste cheltuieli sînt apreciate ca speze ale procedurii de executare. %n acest sens, creditorul urmează să prezinte dovada cheltuielilor suportate prin acte justificativ-contabile "cecuri, bilete etc.# $* rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri * în principiu, acest temei de eliberare a ordonanţei judecătorești are la bază un act juridic. %nsă, ### dat fiind particularităţile procurării bunurilor în credit sau leasing legiuitorul a reglementat acest temei în mod separat. 3 făcut-o din raţionamentul de a nu admite o interpretare restrictivă din partea subiecţilor de drept .* rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă * în acest caz, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti se depune de un subiect special şi anume * de către biblioteca care are statut de persoană juridică sau de către instituţia în cadrul căreia aceasta funcționează. ### entru eliberarea ordonanţei judecătoreşti se prezintă actul care stabileşte primirea de către cititor a cărţii din bibliotecă şi un extras din registrul de inventariere a bibliotecii, certificat de creditor i* decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de ;ondul ocial . %ndatoririle faţă de ;ondul ocial se echivalează după natura juridică obligaţiilor de impozitare. (ontribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţii cu contract individual de muncă se reţine şi se virează lunar de către angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit alin."&# art.58 din 7egea nr.<1/@&/// cu privire la sistemul public de asigurări
j*
sociale. %n acest sens, ### (asa Aaţională de 3sigurări ociale este subiectul în drept să depună cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti pentru acest temei. otrivit alin."&# art.<< din 7egea !4 nr.<1/@&///, (A3, prin intermediul 2rezoreriei de tat a 4inisterului ;inanţelor, gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat, care este format din fonduri de asigurări sociale, al căror mod de constituire şi funcţionare se stabileşte de legislaţie. Din punct de vedere structural, (A3 înfiinţează şi activează prin case teritoriale care funcţionează sub conducerea şi controlul său. (asele teritoriale sînt structuri teritoriale ale (asei Aaţionale şi nu au calitatea de persoană juridică, potrivit ultimei redacţii a alin."<# art.<< din 7egea !4 cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr.<1/@&///. %n acest sens, şi-a pierdut actualitatea !ecomandarea nr.58 privind calitatea pîrîtului în litigiile despre dreptul la pensie rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat . ### $mpozitele prin natura lor juridică sînt incontestabile şi certe, dat fiind faptul că sînt prevăzute de lege. Datorită acestui fapt, ele, practic, nu pot avea un caracter litigios, motiv din care pot constitui obiectul procedurii în ordonanţă. !eieşind din textul reglementărilor pentru acest temei, legiuitorul nu a delimitat tipul debitorului "persoană fizică sau persoană juridică# care poate fi suspus încasării restanţelor de impozit sau din asigurare socială de stat prin intermediul procedurii în ordonanţă. ### rezentul temei de eliberare a ordonanţei judecătoreşti îşi are sorgintea în obligaţia contribuabilului, potrivit lit.e# alin."5# art.1 (odul ;iscal, de a achita la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile alin."8# art.' (odul ;iscal, sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate. Deşi această obligaţie este una imperativă,
52
realizarea ei este posibilă în mod benevol de către contribuabil. $ar în cazul nerealizării acestei obligații, organul fiscal are obligaţia de a întreprinde acţiuni pentru perceperea forțată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală. 3rept do!adă de repectare a procedurii preala0ile de către autoritatea ficală% !a fi pre"entarea următoarelor &ncriuri: avizul despre necesitatea stingerii obligaţiei fiscale, expediat contribuabilului pe un formular tipizat pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale hotărîrea autorităţii de executare silită a obligaţiei fiscale în cazul neonorării benevole dispoziţia incaso trezorerială remisă de instituţia financiară organului fiscal cu menţiunea despre lipsa totală sau parţială a mijloacelor pe contul bancar al contribuabilului "în cazul existenţei contului# actul întocmit de către funcţionarul fiscal, prin care se confirmă că contribuabilul nu permite accesul în domiciliul sau reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile D* urmăreşte exercitarea dreptului de gaj . %n general gajul prin natura lui juridică este un drept real, ceea ce îi conferă în esenţă un caracter cert. otrivit alin."&# art.& din 7egea nr.<
Intentarea procedurii de eli0erare a ordonan(ei 3epunerea cererii de eli0erare a ordonan(ei judecătore/ti /i plata ta7ei de tat . entru intentarea procedurii în ordonanţă "simplificată# în instanţa de judecată se depune nu cerere de chemare în judecată, dar cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. (u toate acestea, indicarea greşită a denumirii cererii nu constituie temei pentru a refuza în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, potrivit art.+<1 ((. otrivit prevederilor alin."&# art.+< ((, ### cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti se depune în instanţa de judecată potrivit regulilor de competenţă jurisdicţională stabilite la ((. %n acest sens, în calitate de norme de trimitere operează regulile cu privire la competența jurisdicţională. ### (ererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti se impune cu taxă de stat în proporţie de 80T din taxa stabilită pentru cererea de chemare în judecată în acţiune civilă. otrivit art.+ al 7egii taxei de stat nr.&5&@&//5, se stabilesc cuantumurile taxei de stat din care urmează a fi calculată mărimea taxei de stat care urmează a fi achitată pentru depunerea cererii de ordonanţă. Dat fiind faptul că în conţinutul prevederilor alin."<# art.18 (( nu se specifică sfera de aplicare a reglementărilor pentru scutirea de la achitarea taxei de stat exclusiv pentru cererile de chemare în judecată, prevederile date nu pot fi aplicate doar în această privinţă. ### !espectivele norme juridice se referă în general la incidente ce vizează achitarea taxei de stat în procesul civil, motiv din care aceste reglementări urmează a fi aplicate de instanţa de judecată şi la examinarea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. ### $nstanţa de judecată urmează să examineze cererea de scutire de la achitarea taxei de stat, dacă creditorul formulează o astfel de cerinţă în cererea de
eliberarea a ordonanţei. $ar instanţa de judecată va dispune scutirea de la achitarea taxei de stat în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens de creditor. De asemenea, aceste prevederi urmează a fi aplicate atît în privinţa persoanei fizice cît şi în privinţa persoanei juridice. $nstanţa de judecată poate dispune scutirea de plata taxei de stat în totalitate sau de plata unei părţi a ei. ### %n cazul în care cererea creditorului nu este acceptată, taxa de stat i se restituie. !estituirea taxei de stat se efectuează de către organele fiscale prin intermediul 2rezoreriei de tat în baza unei încheieri a instanţei de judecată care a examinat cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. %ncheierea judecătorească de restituire a taxei de stat poate fi executată în termen de cel mult un an de la data emiterii, potrivit prevederilor art.1/ ((. De asemenea, în cazul în care instanţa de judecată refuză de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, taxa de stat plătită poate fi utilizată în contul achitării taxei de stat care urmează a fi achitată la adresarea repetată a creditorului în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată în procedură generală. ### %nsă, în caz de anulare a ordonanţei judecătoreşti, taxa de stat plătită de creditor nu se restituie, potrivit prevederilor alin."<# art.+< ((. $ar în acest caz taxa de stat plătită nu poate fi utilizată nici în contul achitării taxei de stat care urmează a fi achitată la adresarea repetată a creditorului în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată în procedură generală. Con(inutul cererii de eli0erare a ordonan(ei judecătore/ti. Cererea de eli0erare a ordonan(ei judecătore/ti e depune &n cri% iar &n conținutul aceteia e indică &n mod o0li$atoriu: instanţa în care se depune cererea numele sau denumirea creditorului, domiciliul ori sediul, codul fiscal
53
numele sau denumirea debitorului, domiciliul ori sediul, codul fiscal pretenţia creditorului şi circumstanţele pe care se întemeiază documentele ce confirmă temeinicia pretenţiei documentele anexate. )fect al nerespectării acestor exigenţe de conţinut serveşte drept temei pentru a nu da curs cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. 3lin."5# art.+<' (( instituie o cerinţă suplimentară faţă de conținutul cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti pentru cazurile de revindicare a unui bun şi anume * obligativitatea indicării valorii acestuia. (erinţa dată are drept cop, pe de o parte, să permită instanţei de judecată aprecierea valorii cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti pentru a verifica corectitudinea achitării taxei de stat, iar pe de altă parte * să permită executarea ordonanţei judecătoreşti în cazul în care bunul revendicat va dispărea, va fi distrus sau va pieri. De asemenea, ### o condiţie obligatorie la depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti o constituie respectarea procedurii prealabile. (reditorul este obligat să prezinte şi să anexeze la cererea de eliberarea a ordonanţei judecătoreşti probe privind respectarea procedurii prealabile sesizării instanţei. )fect al nerespectării acestei condiţii este refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. >bligativitatea respectării procedurii prealabile ca o condiţie de exercitare a procedurii în ordonanţă nu constituie o limitarea a accesului liber la justiţie. ### (ererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti se semnează de creditor sau de reprezentantul lui. Dacă se depune de către reprezentant, la cerere se anexează documentul care atestă împuternicirile acestuia, autentificat în modul stabilit de lege, iar modul de formulare a împuternicirilor reprezentantului urmînd a fi corespunzător prevederilor art.10 ((. Păr(ile procedurii &n ordonan(ă &nt: creditorul şi debitorul, dar nicidecum reclamantul şi pîrîtul. 7it.b#, c# alin."&# art.+<' (( reglementează în conţinutul cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti doar rechizitele creditorului şi debitorului "numele sau denumirea lor, domiciliul ori sediul lor, codul fiscal#. %n cazul în care partea nu va indica corect denumirea calităţii procesuale "creditor şi debitor#, instanţa de judecată nu va putea refuza în primirea cererii de eliberarea a ordonanţei judecătore ști "art.+<1 ((# sau chiar de a nu-i da curs "+
deoarece primi cererea de eliberare procedurărefuzul generalădedea examinare a acţiunii civile. a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în ### %ncheierea prin care se dispune refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu poate să vizeze chestiuni ce ţin de fondul pretenţiei înaintate de creditor, ci doar acele incidente procesuale prevăzute de alin."&#-"5# art.+<1 ((. ### %n acest sens încheierea de refuz în a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu poate fi invocată de debitor în cazul înaintării de către creditor a pretenţiilor sale în procedură generală de examinare a acţiunii civile în vederea neadmiterii acestora spre examinare sau pentru respingerea acestora. Lic.idarea neajunurilor din cerere. (ererea de eliberare a ordonanței judecătoreşti constituie unicul act de procedură în baza căruia se intentează procedura de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. 3nume din acest motiv cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti urmează să corespundă unor exigenţe strict prevăzute de lege. 3ceste formalităţi rezidă în cerințele de conţinut al e cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti "art.+<' ((# şi înobligativitatea ac!itării taei de stat "alin."5# art.+< ((#. Dacă cererea nu corespunde prevederilor art.+<' ori nu s-a plătit taxă de stat, judecătorul nu dă curs cererii şi, printr-o încheiere, stabilește un termen de lichidare a neajunsurilor din cerere sau de plată a taxei de stat. ### 2ermenul de lichidare a neajunsurilor din cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau de plată a taxei de stat pentru aceasta este un termen judecătoresc, motiv din care acesta urmează să se încadreze în criteriile de determinare a termenului rezonabil. ### $nstanţa de judecată urmează să acorde un termen rezonabil care să nu fie nejustificat de mare, pentru a nu duce la tergiversarea examinării cauzei, precum şi să nu fie neraţional de scurt, astfel încît creditorul să nu reuşească să înlăture neajunsurile depistate la depunerea cererii de eliberare a ordonanței judecătoreşti.
54
$nstanţa de judecată va aprecia în fiecare caz concret mărimea termenului necesar pentru înlăturarea neajunsurilor depistate la depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, în dependenţă de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte. %nsă un studiu statistic asupra practicii judiciare ne relevă faptul că un termen rezonabil pentru înlăturarea neajunsurilor depistate la depunerea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti ar constitui &8 zile calendaristice. Dacă, în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenul stabilit, creditorul îndeplineşte cerinţele enumerate la art.+<' (( şi plăteşte taxă de stat, cererea este considerată depusă în ziua prezentării iniţiale în judecată. %n caz contrar, judecătorul emite o încheiere de restituire a cererii, care poate fi atacată cu recurs. ### (reditorul este în drept chiar şi după primirea încheierii de a nu da curs cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti să depună o cerere de scutire de la achitarea taxei de stat pentru eliberarea ordonanţei judecătore ști, în conformitate cu alin."<# art.18 ((, sau amînarea şi eșalonarea taxei de stat în conformitate cu art.1 ((, dacă nu a formulat o asemenea cerinţă la data adresării în instanţa de judecată. 3supra acestor cereri instanţa de judecată urmează a se expune printr-o încheiere, care poate fi atacată cu recurs.
Procedura de e7aminare a cererii de eli0erare a ordonan(ei E7aminarea cererii de eli0erare a ordonan(ei judecătore/ti Dacă cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti întruneşte condiţiile prevăzute de art.+<, +<', +<1 ((, instanţa de judecată, în cel mult 8 zile de la data depunerii cererii, va elibera ordonanţa judecătorească. 3ceasta se scrie pe blanchetă şi se semnează de judecătorul care a emis-o. ### >rdonanţa judecătorească se pronunţă de judecător după examinarea pricinii în fond, fără citarea părţilor pentru explicaţii, fără dezbateri judiciare şi fără întocmire de proces-verbal. )xaminarea fondului pricinii în cadrul procedurii în ordonanţă se limitează la temeinicia pretenţiei cererii de eliberare a ordonanţei judecătorești în temeiul art.+<8 ((. $nstanţa de judecată urmează să examineze dacă cererea creditorului se încadrează în una din pretenţiile prevăzute la art.+<8 ((, atît sub aspect formal cît şi ca fond, din punct de vedere a probelor care să justifice temeinicia pretenţiei.
Cuprinul ordonan(ei judecătore/ti ,n ordonan(a judecătoreacă e indică: numărul dosarului şi data eliberării ordonanţei instanţa, numele judecătorului care a eliberat ordonanţa numele sau denumirea creditorului, domiciliul sau sediul, datele lor bancare numele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul, datele lor bancare legea în al cărei temei este admisă pretenţia creditorului suma ce urmează a fi încasată sau bunul ce urmează a fi revendicat, valoarea lui despăgubirile şi penalităţile care sînt solicitate de creditor şi care urmează să fie încasate în temeiul legii sau al contractului taxa de stat plătită de debitor în favoarea creditorului sau a statului termenul şi modul de contestare a ordonanţei judecătoreşti. otrivit prevederilor alin."5# art.+8& ((, în ordonanţa de încasare a pensiei de întreţinere a copilului minor, în afară de datele menţionate la lit.a#, b#, c#, d#, e# şi h# alin."&# art.+8& ((, se indică locul şi data naşterii debitorului, locul lui de muncă, domiciliul, numele şi data naşterii fiecărui copil pentru care se încasează pensie de întreţinere, sumele ce urmează a fi încasate lunar şi termenul lor de încasare. Specificul procedurii &n ordonan(ă presupune şi anumite particularităţi de exercitare a drepturilor procesuale, în pofida faptului că acestea nu sînt stipulate de legiuitor în mod expres. (reditorul este în drept să renunţe la cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, iar debitorul este în drept să recunoască pretenţia creditorului sau să nu o recunoască în parte sau în tot şi să înainteze obiecţii împotriva ordonanţei judecătorești. ### %ncheierea tranzacţiei în procedura în ordonanţă nu este reglementată, în fapt nici nu este posibil de exercitat acest act de dispoziție în această procedură, din mai multe considerente. %n primul rînd, legea nu reglementează efectele încheierii tranzacţiei de împăcare în cadrul procedurii în ordonanţă. ### rin tranzacţia de împăcare, părţile dispun de dreptul material-litigios şi soluţionează un litigiu în fond, iar procedura în ordonanţă este una graţioasă, care presupune investirea cu formula executorie a unei pretenţii a creditorului în privinţa căreia starea conflictuală se rezumă doar la neexecutarea acesteia de către debitor, însă nu presupune soluţionarea unui litigiu în fond. ;aptul că în procedura în ordonanţă nu este posibil de încheiat tranzac ția, aceasta nu decade debitorul din dreptul de a recunoaşte pretenţia "în parte sau în întregime# şi@sau de a o executa benevol. E7pedierea către de0itor a copiei de pe ordonan(a judecătoreacă1 ,naintarea o0iec(iilor de către de0itor După eliberarea ordonanţei, judecătorul trimite debitorului, cel tîrziu a doua zi, copia de pe ordonanţă printr-o scrisoare recomandată cu recipisă. ### %n decursul a &0 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, prin intermediul oricăror mijloace de comunicare ce asigură veridicitatea obiecţiilor şi primirea lor la timp, în instanţa care a eliberat ordonanţa obiecţiile sale motivate împotriva pretențiilor admise, anexînd probele ce le confirmă. ### 2ermenul de &0 zile pentru depunerea obiecţiilor de către creditor este unui legal, motiv din care acesta nu poate fi prelungit de către instanţa de judecată. %nsă în cazul depunerii obiecţiilor peste termenul stabilit de lege, judecătorul este în drept, la cererea debitorului, să suspende executarea ordonanţei pînă la examinarea obiecţiilor, cu excepţia cazurilor în care legea interzice suspendarea, soluţionînd concomitent chestiunea de restabilire a termenului pentru depunerea lor în condiţiile art.&& ((. $nstanţa care a emis ordonanţa examinează obiecţiile debitorului fără citarea părţilor, fără a încheia proces-verbal şi se limitează la admisibilitatea obiecţiilor din punct de vedere al temeiniciei şi veridicităţii. ### >biecţiile debitorului urmează a fi nu doar formale, ci întemeiate, adică bazate pe probe ce le-ar confirma veridicitatea. >r, simplul dezacord al debitorului, fără a motiva obiecţiile, nu este un temei pentru a aprecia W situaţie litigioasă, care urmează a fi examinată în procedura civilă contencioasă în acţiune civilă şi dezinvestirea instanţei de judecată de a emite o ordonanţă judecătorească. ### 4otivarea obiecţiilor în fapt pune în sarcina debitorului dovedirea existenţei unui litigiu care a rezulta din pretenţiile înaintate de creditor. %n acest sens, debitorul este în drept de a face uz de mijloacele de probă prevăzute de legea procesual civilă la art.&&' ((. ### Debitorul nu va avea dreptul de a administra mijloacele de probă în şedinţă de judecată "de ex., audierea martorului, ordonarea unei expertize judiciare etc.#, deoarece, potrivit prevederilor alin."&# art.+80 ((, examinarea cererii de eliberare a ordonanţei judecătore ști are loc fără citarea părţilor pentru explic aţii, fără dezbateri judiciare şi fără întocmire de proces-verbal. ### 2oate aceste acţiuni procesuale, însă, sînt condiţii de valabilitate pentru administrarea mijloacelor de probă în procesul civil. %n acest sens, este suficient ca debitorul, prin prisma regulilor pertinenţei şi admisibilităţii mijloacelor de probă în procesul civil, să indice asupra mijloacelor de probă care ar proba situaţia litigioasă între creditor şi debitor cu privire la pretenţia înaintată. ### (u toate acestea, dată fiind esenţa procedurii în
55
ordonanţă, la simplificarea acesteia prin reducerea la examinarea probelor scrise din care derivă pretenţia înaintată în temeiul art.+<8 ((, se permite prezentarea înscrisurilor şi administrarea lor specifică, prin cercetarea lor de către instanţa de judecată fără participarea părţilor. ### 3ceasta în principiu nu contravine procedurii de examinarea a cererii de eliberare a ordonanţei, deoarece acestea se limitează la admisibilitatea obiecţiilor debitorului din punct de vedere al temeiniciei şi veridicităţii. >biecţiile debitorului cu privire la privarea lui de dreptul la un proces prin lipsirea lui de examinarea în şedinţă de judecată a pretenţiilor creditorului îndreptate împotriva acestuia, în mod contradictoriu, cu toate formalităţile oferite de procedura contencioasă, nu urmează a fi apreciate de instanţa de judecată ca atare, deoarece dreptul de a alege procedura de susţinere a pretenţiilor împotriva debitorului aparţine creditorului, şi nu invers. ### 4ai mult ca atît debitorului per a contrario îi sînt create condiţii simplificate de exercitare a contradictorialităţii, în mod egal ca şi creditorului. (reditorul de asemenea beneficiază de remedii procesuale simplificate pentru a-şi susţine pretenţiile în mod egal ca şi debitorul. Debitorului îi este garantat dreptul la apărare prin oferirea posibilităţii de a prezenta obiecţii la pretenţiile debitorului şi probe în vederea susţinerii lor. ### %n fapt, obiecţiile debitorului, ca act de procedură reprezintă un remediu procesual eficient prin intermediul căruia acesta se poate apăra împotriva pretenţiilor creditorului. )ficacitatea acestui mijloc de apărare rezidă în faptul că pentru debitor acesta este unicul instrument procesual prin care este în drept să prezinte probe în vederea desesizării instanţei de judecată de a mai menţine procedura în ordonanţă în favoarea unei soluţionări contencioase, ceea ce va genera ca efect anularea ordonanţei judecătoreşti. ### >biecţiile debitorului nu trebuie apreciate doar ca o modalitate de eludare de a examina pretenţia creditorului şi de a-l lipsi de protecţie judiciară. $er a contrario, acestea permit de a identifica un litigiu de drept şi de a crea premizeie necesare pentru ca acesta să fie soluţionat în procedură contencioasă, deoarece procedura în ordonanţă nu doar că este necontencioasă literalmente şi formal, ci este simplificată, ceea ce presupune că aceasta este lipsită de multe acţiuni procesuale, garanţii şi formalităţi, care ar permite examinarea unui litigiu de drept "de ex., citarea părţilor pentru explicaţii, dezbaterile judiciare, întocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată etc.# >biecţiile pot fi prezentate de către debitor doar în formă scrisă, deoarece în procedura în ordonanţă instanţa de judecată examinează cererea de eliberarea a ordonanţei fără citarea părţilor pentru explicaţii, fără dezbateri judiciare şi fără întocmire de proces-verbal. ### (a şi conţinut, obiecţiile debitorului pot face referire atît la circumstanțe de fond * cum ar fi circumstanţe importante pentru soluţionarea cauzei "de ex., orice modalitate de stingere a datoriei# * cît şi de drept material "survenirea termenului de prescripţie extinctivă# sau@şi de drept procesual "existenţa unei hotărîri judecătoreşti care s-ar referi la o pretenţie ce constituie temei de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, de ex. * cu privire la declararea nulităţii actului juridic#. ### >biecţiile debitorului se pot referi atît la o parte din pretenţiile înaintate de creditor cît şi la tot întregul lor. De ex., debitorul poate să nu conteste pretenţia în fond, dar să obiecteze asupra volumului acesteia prin opunerea faptului executării parţiale a obligaţiei pretinse spre executare, probate, de ex., prin actul de verificare reciprocă, care nu a fost prezentat de creditor, care confirmă prin dispoziţia de plată parţială care atestă stingerea parţială a obligaţiei pretinse spre executare de creditor etc. 3e0itorul nu ete o0li$at ă depună o0iec(ii &mpotri!a ordonan(ei judecătore/ti% or% le$ea nu pre!ede care!a anc(iuni examinarea cererii de eliberare a proceuale% unica urmare nefa!ora0ilă pentru aceta ar fi de ordin proceual% /i anume: ordonanţei judecătoreşti şi menţinerea ordonanţei judecătoreşti emise, în lipsa obiecţiilor debitorului. %n acest sens, s-ar institui o prezumţie a legalităţii şi temeiniciei pretenţiilor creditorului, care, însă, pot fi răsturnate prin obiecţiile înaintate de debitor.
Anularea ordonan(ei judecătore/ti otrivit prevederilor alin."8# art.+8+ ((, în termen de 8 zile de la data depunerii obiecţiilor, instanţa care a emis ordonanţa dispune, prin încheiere care nu se supune nici unei căi de atac, admiterea obiecţiilor debitorului şi anularea ordonanţei sau dispune, prin încheiere, respingerea obiecţiilor. ### 3ceastă prevedere urmează a fi interpretată în ideea aprecierii împuternicirilor instanţei de judecată care examinează cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti de a admite obiecţiile debitorului şi, respectiv, a anula ordonanţa judecătorească emisă sau de a le respinge şi menţine ordonanţa judecătorească. implu fapt al înaintării obiecţiilor de către debitor nu este suficient pentru anularea ordonanţei judecătoreşti. ### impla obiecţie a debitorului nu poate constitui o premisă pentru ca pretenţia creditorului să constituie un litigiu de drept. De aceea, obiecţiile debitorului urmează a fi motivate şi probate. %n caz contrar, s-ar putea ajunge la periclitarea sensului procedurii în ordonanţă şi la încălcarea dreptului la apărare judiciară pentru creditor prin oferirea unei proceduri neechitabile. %n acest sens, procedura în ordonanţă ar deveni ineficientă şi ar compromite sarcinile procesului civil prevăzute la art.< ((. %n susţinerea acestei idei, operează argumentul potrivit căruia ### obiecțiile care nu se referă la fondul cauzei constituie temei pentru respingerea lor şi emiterea unei încheieri de refuz de anulare a ordonanţei judecătorești. implul dezacord cu despăgubirile şi penalităţile care sînt solicitate de creditor şi care urmează să fie încasate în temeiul legii sau al contractului nu constituie temei de anulare a ordonanţei judecătoreşti. 7it.g# alin."&# art.+8& (( reglementează expres despăgubirile şi penalităţile care sînt solicitate de creditor şi care urmează să fie încasate în temeiul legii sau al contractului ca obiect de examinare în cadrul procedurii în ordonanţă. otrivit alin."<# art.+8+ ((, ### în cazul în care obiecţiile nu se referă la fondul cauzei, judecătorul va emite o încheiere despre refuzul de anulare a ordonanţei. încheierea respectivă poate fi atacată cu recurs în termen de &0 zile. ### >biecţiile care nu se referă la fondul cauzei vor constitui acele observaţii ale debitorului care nu dovedesc existenţa unui litigiu, ci au alt scop, de ex. * tergiversarea examinării cauzei civile prin transferul examinării pretenţiei creditorului în procedura generală. %n cazul în care judecătorul nu primeşte dovada înmînării ordonanţei judecătoreşti debitorului "de ex., avizul de recepţie şi scrisoarea de expediţie cu menţiunea că debitorul nu locuieşte pe această adresă sau nu îşi are sediul pe această adresă, în cazul persoanei juridice precum să şi dispună menţiunea ca acesta este plecat la o altă adresă sau peste hotarele ţării saupescrisoarea nu dreptul a fost ridicată de nici persoană# trebuie anularea ordonanţei judecătoreşti. ### 3ceasta, însă, nu îl lipseşte creditor de a se adresa cu oo acţiune în ordine generală în procedura contencioasă în acţiune civilă privitor la pretenţia sa. în acest sens, la examinarea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu pot fi aplicate prin analogie regulile de la art.&01 "citarea publică a pîrîtului# şi respectiv art.&0/ "căutarea pîrîtului# ((. ### (opia de pe încheierea de anulare a ordonanţei judecătoreşti se expediază părţilor în cel mult + zile de la data pronunţării încheierii, iar în încheierea de anulare a ordonanţei judecătorul lămureşte că pretenţia creditorului poate fi înaintată debitorului în procedură de examinare a acțiunii civile. %n cazul anulării ordonanţei deja executate sau executate parţial şi neadresării creditorului cu acţiune în procedura generală, debitorul nu este lipsit de dreptul de a se adresa cu cerere de dispunere a întoarcerii executări silite, potrivit art.&8/ din (odul de executare al !4.
Eli0erarea ordonan(ei judecătore/ti creditorului Dacă, în termenul stabilit la art.+85 ((, instanţa judecătorească nu primeşte din partea debitorului obiecţii motivate sau dacă debitorul este de acord cu pretenţiile creditorului, judecătorul eliberează creditorului un al doilea exemplar de ordonanţă judecătorească, certificîndu-l cu sigiliul instanţei, pentru a fi prezentată spre executare. 7a solicitarea creditorului, ordonanţa judecătorească poate fi expediată de judecător executorului judecătoresc desemnat de creditor. ### %n cazul încasării la bugetul de stat a taxei de stat de la debitor în temeiul ordonanţei judecătoreşti, instanţa eliberează un titlu executoriu, care se certifică cu sigiliul instanţei şi se expediază executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de
56
camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. >rdonanţa judecătorească se păstrează în srcinal în procedura judecății.
Compenarea c.eltuielilor de judecată &n procedura de ordonan(ă Deşi (( al !4 nu reglementează în mod expres posibilitatea compensării cheltuielilor de judecată de la partea care a pierdut procesul, pentru asistenţa juridică de care a beneficiat creditorul sau debitorul în cadrul procedurii în ordonanţă, !ecomandarea nr.5+ a (6 a !4 privind unele aspecte ale încasării cheltuielilor de asistenţă juridică explică cadrul legal existent la moment şi impune concluzia că ### acest gen de pretenţii nu poate fi soluţionat conform procedurii în ordonanţă "simplificată#. 3ceastă concluzie, însă, nu împiedică avocatul să înainteze pretenții, în procedura în ordonanţa, de încasare a onorariului pentru asistenţă juridică de la clientul său cînd mărimea acestuia este certă şi rezultă din înscrisuri simple sau autentice, adică contractele de asistenţă juridică. Natura juridică a ordonan(ei judecătore/ti %rdonanţa judecătorească potrivit art.&& (od de executare, constituie un document executoriu prin sine însuşi şi nu necesită a fi
eliberat în mod suplimentar un titlu executoriu. Tema: PROCE3URA INSOLVA>ILIT<ȚII Apecte introducti!e pri!ind procedurile judiciare de inol!a0ilitate 3efinirea procedurii de inol!a0ilitate . %n cazul intrării unui debitor în incapacitate de plată, aplicarea procedurilor de executare silită clasice devine ineficientă, iar desfăşurarea concomitentă a mai multor proceduri de executare contra aceluiaşi debitor prejudiciază grav interesele creditorilor, în special ale celor care au apelat mai tîrziu la executarea silită a creanţelor lor. %n vederea protejării creditorilor şi asigurării unui echilibru între interesele creditorilor şi interesele debitorului, legislaţiile contemporane reglementează aşa numitele proceduri de faliment sau proceduri de insolvabilitate. Scopul acetor proceduri este satisfacerea concomitentă şi proporţională a creanţelor tuturor creditorilor care pretind executarea obligaţiilor de la un debitor ajuns în incapacitate de plată. ### %n vederea garantării atingerii scopului enunţat, desfăşurarea procedurilor sus-numite presupune participarea instanţei de judecată, drept organ ce urmăreşte legalitatea satisfacerii creanţelor creditorilor, în condiţiile respectării drepturilor tuturor creditorilor şi ale debitorului insolvabil. ,n re$lementarea procedurilor de inol!a0ilitate le$iuitorul a utili"at mai multe denumiri% &n !ederea deemnării procedurilor judiciare colecti!e de atifacere concomitentă /i propor(ională a crean(elor creditorilor% inclui!: procedură de faliment, procedură de insolvabilitate, procedură de declarare a insolvabilităţii, proces de insolvabilitate etc. &nsolvabilitatea, drept categorie juridică reprezintă o noţiune multidisciplinară, care depăşeşte cadrul juridic al dreptului procesual civil, respectiv pe cel al procedurilor judiciare de insolvabilitate. ,n func(ie de latura a0ordată% inol!a0ilitatea poate fi pri!ită ca: situaţie economică ce caracterizează starea de fapt a unui subiect de drept aflat în imposibilitatea satisfacerii creanţelor creditorilor săi din cauza lipsei activelor lichide sau supraîndatorării instituţie juridică ce cuprinde totalitatea normelor care reglementează relaţiile ce apar între debitorul insolvabil şi creditorii săi cu privire la satisfacerea creanţelor acestora, relaţii ce se desfăşoară sub controlul instanţei de judecată stare situaţiasituaţia de facto care se află subiectul de drept incapabil satisface creanţele creditorilor stare de de fapt dreptcecesemnifică caracterizează de în jure a incapacităţii de plată a unui subiect de de adrept, confirmată prin hotărîrea instanţei de judecată de intentare a procedurii de insolvabilitate. &nsolvabilitatea este o instituţie de drept interramurală ce cuprinde atît norme de drept material cît şi norme de drept procedural, care reglementează relaţiile ce apar întreC debitorul insolvabil şi creditori săi, administratorul insolvabilităţii@lichidatorul şi debitor@creditori, instanţa de judecată şi debitor@creditori@administratorul insolvabilităţii@lichidator, relaţii ce apar în legătură cu aflarea debitorului în incapacitate de plată. ### > importanţă deosebită o are determinarea naturii juridice şi a conţinutului procedurilor judiciare îndreptate spre apărarea intereselor creditorilor unui debitor aflat în stare de insolvabilitate. $niţial, în conformitate cu tendinţele internaţionale, procedura aplicabilă debitorilor insolvabili purta denumirea de falimentul sau procedura falimentului. 3cesta a fost termenul de referinţă utilizat de legiuitorul moldav, la moment revenit în uz datorită reglementărilor 7egii insolvabilității nr.&
57
)* +*
inclusiv modalităţi alternative lichidării debitorului, care urmăresc restabilirea capacităţii de plată şi a potenţialului economic al debitorului. )voluţia cea mai amplă a procedurilor de insolvabilitate este realizată odată cu intrarea în vigoare a 7egii insolvabilităţii nr.& novaţie a 7egii insolvabilităţii nr.& altă novaţie a 7egii insolvabilităţii nr.&
restructurare poate fi aplicată la solicitarea debitorului, prin hotărîrea de judecată. ### rocedura accelerată dedoar restructurare urmează a fi calificată drept unainstanţei din procedurile pre-insolvabilitate care are menirea de a preveni intrarea debitorului în incapacitate de plată. Datorită specificului procedurii accelerate de restructurare, pornirea acesteia poate fi făcută doar în baza cererii debitorului. Natura proceual5juridică a procedurii de inol!a0ilitate. $ndiferent de modalitatea de desfăşurare a procedurii de insolvabilitate, aceasta rămîne a fi un fel de procedură civilă pe lîngă alte feluri reglementate de legislaţia în vigoare, precum procedura în acţiuni civile, procedura contenciosului administrativ, procedura specială şi procedura în ordonanţă. ### rocedura de declarare a insolvabilităţii poartă trăsături comune atît procedurilor contencioase cît şi celor necontencioase. 7a prima vedere, în cadrul procedurii de insolvabilitate sînt două părţi cu interese contrare, şi anume * debitorul insolvabil şi creditorii, pe de altă parte, procedura insolvabilităţii poate începe la cererea debitorului, care poate solicita de a fi declarat insolvabil. %ntr-o altă ipostază, ### creditorul care depune cerere introductivă pentru declararea insolvabilită ții urmează să deţină o hotărîre judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat litigiul dintre acesta şi debitor, pe de altă parte * orice litigiu legat de bunurile debitorului urmează să fie soluţionat de instanţa de insolvabilitate. 3semenea aspecte contradictorii şi adesea confuze nu ne permit a califica cu uşurinţă natura procesuală a procedurii de insolvabilitate drept una contencioasă "litigioasă# sau una necontencioasă "nelitigioasă#. ### 3semenea calificare necesită o apreciere profundă a locului acesteia, reieşind din scopul procedurii şi mijloacele procesuale acordate justiţiabililor la examinarea cauzelor de insolvabilitate.
58
Scopul procedurii de inol!a0ilitate este unul absolut diferit de cel ai procedurilor contencioase şi al celor necontencioase. în cadrul procedurii de insolvabilitate nu se urmăreşte simpla apărare a unui drept subiectiv încălcat, similar procedurilor contencioase, şi nici constatarea faptelor cu valoare juridică, similar procedurii speciale. !eieşind din prevederile art.& al 7egii insolvabilităţii nr.&
)*
3e0itorul inol!a0il1 Statutul proceual5juridic ebitor în cadrul procedurii de insolvabilitate este acel participant la proces, persoană fizică sau persoană juridică, aflat de facto în stare de incapacitate de plată sau de supraîndatorare, care a depus sau faţă de care s-a depus de către creditori cerere introductivă. Pentru a &ntruni calitatea proceuală de de0itor tre0uie a fie &ntrunite mai multe condi(ii indipena0ile: Debitorul trebuie să fie subiect de drept care practică activitate de întreprinzător înregistrat în modul prevăzut de lege . ### (alitatea de debitor în cadrul procedurii de insolvabilitate este strîns legată de calitatea de întreprinzător şi starea insolvabilităţii de facto. ### (alitatea de debitor o pot avea doar subiecţii de drept care îşi asumă drepturi sau obligaţii şi răspund cu patrimoniul propriu pentru acestea. -ar părea că şi persoanele fizice care nu practica activitatea de întreprinzător cad sub incidenţa normelor cu privire la insolvabilitate, dar 7egea insolvabilității pune accentul pe calitatea de întreprinzător a persoanelor fizice. ### %n alin."5# art.& al 7egii insolvabilităţii nr.& condiţie esenţială pentru categoriile de persoane fizice enumerate mai sus pentru a fi debitor în cadrul procesului de insolvabilitate
este înregistrarea acestuia modul prevăzut de lege. 3parecăproblema persoanelor fiziceactivitate care practică activitatea de întreprinzător, înregistrate ca atare. (( al în !4, în alin."5# art.5, stabileşte ### persoana care practică de întreprinzător fără înregistrarea nefiind de stat nu poate invoca lipsa calităţii de întreprinzător. Aorma dată stabileşte doar calitatea de a fi întreprinzătorE a persoanei fizice care practică activitate de întreprinzător fără a fi înregistrată. ### ersoanele care practică activitate de întreprinzător fără a fi înregistrată îndeplinesc doar o condiţie * cea de a fi întreprinzători, dar nu şi cea de a doua * de a fi înregistraţi. ### ersoanele juridice în sensul primei condiţii sînt debitori în cadrul procesului de insolvabilitate dacă sînt constituite şi înregistrate în modul prevăzut de lege fiind subiecţi de drept privat. Pot a!ea calitatea de de0itor următoarele peroane juridice: a* ersoanele juridice cu scop lucrativC societăţile comerciale "societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată, societatea în nume colectiv, societatea în comandită# cooperativele de producţie cooperativele de întreprinzător întreprinderile de stat şi municipale. 0* ersoanele juridice cu scop nelucrativC asociaţii fundaţii instituţii. ### Au cad sub incidenţa primei condiţii în calitate de debitorC tatul, arlamentul, reşedinţia, 9uvernul, 3utorităţile 3dministraţiei ublice (entrale "ministere, departamente, servicii, agenţii etc.#, 3utorităţile 6udecătore ști "(6, (urţile de 3pel, (urtea de 3pel )conomică, 6udecătoriile#, (urtea (onstituţională, rocuratura, OA4, (omisia Aaţională a Ialorilor 4obiliare, (amera de (omerţ şi − − − −
− − −
+*
$ndustrie, (entrală,intentării (A34, unei (A3, unităţiledeadministrativ-teritoriale. ### înt(omisia excluse)lectorală de la posibilitatea proceduri insolvabilitate în baza legii insolvabilităţii acei subiecţi de drept pentru care este prevăzută o altă procedură, ca, de ex., lichidarea băncilor comerciale în cazul incapacităţii de plată sau supraîndatorării prevăzute de 7egea instituţiilor financiare. Debitorul persoană fizică sau persoană juridică trebuie să se afle în stare de insolvabilitate . 3ceasta este cea de-a doua condiţie înaintată pentru întrunirea calității de debitor în cadrul procedurii de declarare a insolvabilităţii. Doar în condi țiile insolvabilităţii de facto poate fi intentată procedura de declarare a insolvabilității pentru stabilirea de jure a acestei stări. tarea de facto de insolvabilitate presupune starea în care debitorul nu-şi onorează obligaţiile faţă de creditorii săi şi se află în imposibilitate relativă sau absolută de a le realiza, în acest sens, insolvabilitateade facto poate fi privită sub două aspecte. %n primul caz este vorba de incapacitatea de plată, aceasta survine atunci cînd debitorul nu-şi poate onora obligaţia pecuniară ajunsă la scadență din lipsa temporară de numerar. ### %n acest caz esenţial este coraportul dintre activele şi pasivele debitorului, incapacitatea de plată presupune că activul este egal sau prevalează pasivul, însă plăţile nu pot fi făcute din lipsa de lichidităţi. e atestă situaţia de insolvabilitate relativă, adică neonorarea obligaţiilor este cauzată de lipsa temporară de lichidităţi, dar poate fi uşor depăşită prin transformarea activelor în numerar şi onorarea completă a obligaţiilor. %n cel de-al doilea caz este vorba despre supraîndatorarea, care este o stare patrimonială a debitorului în care acesta nu-şi onorează ooligaţiile faţă de creditorii săi, iar valoarea pasivelor sale depăşesc valoarea activelor. ### %n acest caz este vorba despre insolvabilitatea absolută, în primul rînd debitorul nu-şi onorează obligaţiile faţă de creditori, iar în al doilea rînd nici nu va putea să le onoreze deoarece chiar şi transformarea activelor în numerar nu va satisface integral creanţele creditorilor săi.
59
Le$e inol!a0ilită(ii nr1)-F+)+ deoe0e/te + temeiuri de intentare a unui proce de inol!a0ilitate% pre!ă"ute &n art1) al aceteia: a* temei general * incapacitatea de plată a debitorului 0* temei special * supraîndatorarea debitorului. ### 3nume asupra analizei existenţei acestor două temeiuri sînt direcţionate atribuţiile instanţei de judecată pe parcursul primei etape în cadrul procedurii de declarare a insolvabilităţii pînă la emiterea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. !eieşind din reglementarea art.&0 al 7egii insolvabilității nr.&
− − − − −
− −
60
creanţele faţă de debitorul insolvabil şi repartizarea masei debitoare. ### )vidențierea în calitate de participării la proces aparte a adunării creditorilor separat de creditorul individual rezultă din sarcinile şi drepturile procesuale care pot fi divizate între adunarea creditorilor şi fiecare creditor în parte. 3tribuţiile adunării creditorilor sînt reglementate de art.8< al 7egii insolvabilităţii nr.&
Statutul proceual5juridic al adminitratorului inol!a0ilită(iiFlic.idatorului Deşi este clar că parte în cadrul procedurii de insolvabilitate este debitorul insolvabil, din cauza incapacităţii de plată a căruia şi este pornită cauza respectivă, totuşi rolul de bază în administrarea masei debitoare îl are alt participant la procedura de insolvabilitate * administratorul insolvabilității. rin adminitrator al inol!a0ilității se înțelege atît administratorul provizoriu cît şi administratorul insolvabilității, şi lichidatorul. ### 3cesta are un rol procesual fundamental, deoarece, odată cu numirea acestuia, are loc trecerea dreptului de administrare şi dispoziţie asupra masei debitoare de la debitor, sau organele sale executive, la administratorul insolvabilităţii, care este numit de instanţa de judecată. ### tatutul său procesual este unul specific, întrunind în sine mai multe aspecte. ,n aceea/i procedură% adminitratorul inol!a0ilită(ii &noepline/te c&te!a roluri imultan: a* promotor al puterii de stat, care are sarcina de supraveghere a desfăşurării procedurii date 0* reprezentant al creditorilor, ca persoană ce supravegheze şi previne orice acţiuni care ar prejudicia creditorii prin reducerea masei debitoare c* reprezentant al debitorului, ca gestionar principal al acestuia. Din punc t de vedere procesual, ### se deosebesc desemnarea administratorului provizoriu de desemnarea administratorului insolvabilităţii. dministratorul provizoriu îndepline ște func ția de gestionare a patrimoniului debitorului insolvabil doar pe perioada examinării cererii introductive, adică pe toată perioada de observaţie. ### 3dministratorul provizoriu este desemnat prin încheierea instanţei de judecată de admitere a cererii introductive spre examinare de la data emiterii acesteia şi pînă la data pronunţării asupra cererii introductive. !evocarea administratorului provizoriu se face prin hotărîrea de respingere a cererii introductive sau prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, în acest din urmă caz locul acestuia va fi luat de administratorul insolvabilităţii. 2otodată, ### se deosebesc calitatea delic!idator de cea de administrator, astfel administratorul procedurii de insolvabilitate va obține calitate de lichidator din momentul trecerii procedurii de insolvabilitate în procedura de faliment sau faliment simplificat. dministratorul insolvabilităţii rămîne a fi figura centrală în ce prive ște administrarea masei debitoare după emiterea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, prin care este desemnat. arcinile şi atribu țiile de bază ale acestuia sînt reglementate de art. al 7egii insolvabilității nr.&
)* +* *
)* +*
Intentarea cau"ei de inol!a0ilitate Particularitățile defă șurării proce ului ci!il intentat &n le$ătură cu e7aminarea cau"e i de inol!a0ilitate . ornirea şi desfăşurarea procesului civil pe cauzele de insolvabilitate prezintă o serie de particularităţi specifice în raport cu examinarea altor categorii de cauze civile. ### >rdinea efectuării actelor procesuale şi a desfăşurării etapelor procedurii de insolvabilitate modelează un proces civil unic în raport cu fazele tradiţionale pe care le parcurge procesul civil în cazul examinării cauzei civile clasice. ### Diferenţa dintre procedura insolvabilităţii şi alte feluri de proceduri este şi mai dificil de stabilit în condiţiile utilizării diferitor noţiuni pentru definirea aceluiaşi act procesual reglementat de 7egea insolvabilităţii nr.& faza similară fazei de intentare a procesului civil, în cadrul procedurii insolvabilităţii, începe odată cu depunerea cererii introductive şi se finalizează odată cu admiterea spre examinare a cererii introductive. 3dmiterea spre examinare a cererii introductive nu reprezintă o soluţie dată de instanţa de judecată pe marginea solicitării de declarare a persoanei insolvabile, ci semnifică faptul respectării de către solicitant a condiţiilor de formă şi de fond pentru primirea cererii introductive, similar efectelor intentării procesului civil în cazul soluţionării altor cauze civile. ### Dacă intentarea procesului civil în legătură cu punerea pe rol a cauzei de insolvabilitate prezintă unele analogii cu faza intentării procesului civil clasic, atunci etapele care urmează după primirea cererii introductive spre examinare sînt absolut diferite de fazele clasice, atît după scopul ce îl urmăresc, cît şi după actele procedurale care se efectuează.
61
%n raport cu procesul civil tradiţional în cadrul examinării cauzelor de insolvabilitate nu avem o fază propriu-zisă de pregătire a pricinii ce ar urma după faza intentării procesului. ### 3ceasta * deoarece în cadrul procedurii de insolvabilitate în atribuţiile instanţei de judecată nu intră toate sarcinile pe care urmează să le îndeplinească judecătorul la examinarea unei cauze civile obişnuite. (u mici excepţii legate de citarea participanţilor la proces şi colectarea anumitor probe, instanţa de judecată este scutită de o serie de sarcini legate de stabilirea cercului participanţilor, participarea la colectarea probelor, asigurarea ac țiunii etc. ### 4ajoritatea chestiunilor ce necesită a fi decise pînă la examinarea propriu-zisă a cererii introductive sînt hotărîte încă la etapa admiterii spre examinare a cererii, deoarece, prin încheierea de admitere, instanţa de judecată numeşte administratorul provizoriu, înştiinţează participanţii despre şedinţa de judecată, aplică măsurile de asigurare în privinţa masei debitoare etc., adică înfăptuieşte toate acţiunile pregătitoare pentru a putea examina cauza la prima şedinţă de judecată ce va urma. $mediat după primirea spre examinare a cererii introductive, începe o etapă distinctă a procedurii de insolvabilitate, care constă în examinarea existenţei temeiurilor de insolvabilitate. ### )tapa respectivă are cele mai multe asemănări cu faza clasică a dezbaterilor judiciare, deoarece în cadrul acesteia instanţa de judecată, în condiţii de contradictorialitate, administrează probe în vederea stabiliri circumstanţelor de fapt relevante ce ar indica asupra incapacităţii de plată a debitorului sau supraîndatorării acestuia. ### %n rezultatul verificării circumstanţelor de fapt ce adeveresc existenţa temeiurilor de insolvabilitate instanţa de judecată adoptă o hotărîre de declarare a persoanei insolvabile şi intentare a procedurii de insolvabilitate, iar după caz * de refuz în intentarea procedurii de insolvabilitatea şi de respingere a cererii introductive. ### >dată cu adoptarea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate se finalizează faza primirii şi examinării cererii introductive, iar procesul trece într-o nouă amplă fază, în care are loc desfăşurarea procedurilor de insolvabilitatea propriu-zise. ;aza examinării procedurilor de insolvabilitate propriu-zise este o fază mult mai complexă decît faza anterioară a procesului. %n cadrul acesteia se desfăşoară felurile de proceduri de insolvabilitate propriu-zise, în func ție de circumstanţele constatate la faza anterioară. rocesul civil pornit în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate poate continua, la această etapă, sub forma procedurii de restructurare, fie a procedurii de faliment, fie a procedurii de faliment simplificat, fie sub forma procedurii accelerate de restructurare. ;aza examinării procedurilor de insolvabilitate propriu-zise este o fază unică specifică doar procedurii de insolvabilitate, care nu se regăseşte în fazele tradiţionale ale procesului civil. Dacă scopul fazei dezbaterilor judiciare este examinarea propriu-zisă a cauzei civile şi adoptarea soluţiei finale în vederea soluţionării litigiului, scopul fazei examinării procedurilor de insolvabilitate este aplicarea sub control judiciar a măsurilor corespunzătoare faţă de debitor şi patrimoniul acestuia în vederea asigurării executării creanţelor creditorilor săi. ### %n aşa fel, dacă punctul culminant al dezbaterilor judiciare este adoptarea hotărîrii judecătoreşti în vederea soluţionării cauzei, atunci finalul fazei examinării procedurilor de insolvabilitate este marcat de executarea propriu-zisă a creanţelor creditorilor, în urma aplicării procedurilor de asanare economică sau în urma lichidării debitorului. ### Desfăşurarea procesului civil în legătură cu examinarea cauzelor de insolvabilitate prezintă o serie de particularităţi în comparaţie cu desfăşurarea procesului civil pe alte cauze civile. %n aşa mod este men ționat faptul intentării dubleE ce se produce pe parcursul procesului, astfel încît iniţial se intentează procesul civil pentru verificarea existenţei temeiurilor de insolvabilitate, iar ulterior se intentează procedura de insolvabilitatea propriu-zisă, în dependenţă de circumstanţele cauzei. ### %n cadrul procesului civil intentat în legătură cu examinarea cauzelor de insolvabilitate nu este reglementată clar o fază distinctă de pregătire a pricinii, majoritatea acţiunilor fiind realizate de judecător deja la faza intentării procesului. Deşi, practic, lipseşte faza pregătirii pricinii pentru judecată, etapa procesuală ce urmează după primirea spre examinare a cererii introductive aminteşte cel mai mult de faza dezbaterilor judiciare, obligatorie la examinarea altor cauze civile, cu toate acestea este îndreptată doar spre un singur scop * de a verifica existenţa temeiurilor de insolvabilitate. ### %n cadrul procesului civil intentat în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate avem o fază unică specifica doar acestor categorii de cauze, care constituie ultima fază a procesului, cu scop de examinare a procedurilor de insolvabilitatea propriuzise. Punerea pe rol a cau"ei de inol!a0ilitate . 3tît în cazul procedurilor contencioase cît şi a procedurii insolvabilității instanţa este sesizată prin cererea persoanei care are interes legitim în intentarea procesului. Dacă în cazul procedurilor contencioase cererea prin care este sesizată instanţa de judecată se numeşte cerere de chemare în judecată E, în cazul procedurii de insolvabilitate aceasta este denumită cerere de intentare a procesului de insolvabilitateE sau generic cerere introductivăE. ### Deosebirile cele mai importante dintre cererea ele chemare în judecată şi cererea introductivă rezultă din esenţa celor doua categorii de proceduri, care se solicită a fi intentate. ### Dacă scopul cererii de chemare în judecată este exprimarea în formă juridica a pretenţiei material-iuridice pretinsă de titularul dreptului lezat, atunci cererea introductivă exprimă solicitarea înaintată fie de debitor, fie de creditor cu privire la constatarea stării de insolvabilitate şi pornirea unui fel de proceduri de insolvabilitate în funcţie de circumstanţe. (u toate acestea, ### atît înaintarea cererii de chemare în judecată cît şi a cererii introductive presupune respectarea a o serie de condiţii de fond şi de formă obligatorii pentru a fi primite de instanţa de judecată. Dar şi în acest caz cerinţele necesare a fi respectate pentru intentarea procesului de insolvabilitate prezintă o serie de particularităţi, deosebiri, care apar atît în ceea ce priveşte premizele și condiţiile necesare a fi întrunite pentru sesizarea instanţei de judecata cît şi în privinţa actelor procedurale ale instanţei de judecată ce pot fi adoptate în legătură cu depunerea cererii introductive. Proceul ci!il &n pri!in(a cau"ei de inol!a0ilitate poate fi intentat cu condi(ia repectării de către olicitant a următoarelor cerin(e: a* existența dreptului la înaintarea cererii introductive 0* respectarea de către solicitant a procedurii depunerii cererii introductive. ### Dreptul la înaintarea cererii introductive reprezintă dreptul persoane la înaintarea si examinarea cererii de declarare a persoanei
insolvabile de către instanţaşidecondiţii fond. imilar proceduri persoana, care sesizează de judecată urmează să respecte o sene de premise pentru aintentării accede înaltor procesul civil.civile, ### Dreptul la înaintarea cereriiinstanţa introductive este asemănător cu dreptul la acţiune civilă oferit oricărei persoane care se consideră lezat într-un drept al său, cu specificarea faptului că înaintarea cererii introductive urmăreşte pornirea unei proceduri de insolvabilitate, dar nu apărarea unui drept lezat. (u toate acestea, pentru exercitarea dreptului la înaintarea cererii introductive solicitantul urmează să îndeplinească o serie de cerinţe legale în virtutea cărora apare şi se realizează acest drept. ### Datorită specificului procedurii de insolvabilitate, aplicarea tuturor regulilor privind intentarea procesului civil, valabil în cazul celorlalte proceduri, este imposibilă. articularităţile sesizării instanţei de judecată în vederea declarării insolvabilităţii unei persoane ne permit a determina o serie de premise specifice, care influenţează apariţia dreptului la înaintarea cererii introductive. ### %n acelaşi timp, în virtutea prevederilor alin."5# art.+8 ((, în conformitate cu care, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din ((, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii, ### nu poate fi neglijată aplicabilitatea efectelor nerespectării premiselor prevăzute de art.&/ ((, în măsură în care acestea nu contravin esenţei procedurii de insolvabilitate. Premie ce influen(ea"ă apari(ia dreptului la &naintarea cererii introducti!e: capacitatea procesuală de folosinţă a persoanei ce depune cerere introductivă inexistenţa unei hotărîri judecătoreşti irevocabile pe aceeaşi cauză inexistenţa unei încheieri prin care a fost confirmată renunţarea la acţiune sau încheierea tranzacţiei dintre părţi depunerea cererii introductive doar de persoanele prevăzute de lege
62
)*
+*
*
-*
6*
reglementarea expresă a dreptului solicitantului de a depune cerere introductivă în interesul persoanei inexistenţa unei proceduri de restructurare intentate în privinţa debitorului insolvabil. %n condiţiile în care persoana care doreşte să depună cerere introductivă a îndeplinit toate premisele necesare pentru a avea dreptul la înaintarea cererii introductive, acesta urmează să se conformeze la o serie de cerinţe legale pentru a putea exercita dreptul la înaintarea cererii introductive. ### !eieşind din specificul procedurii de insolvabilitate, nu toate condiţiile comune cauzelor civile, în general, sînt aplicabile procedurii de insolvabilitate, mai mult decît atît * realizarea dreptului la înaintarea cererii introductive presupune realizarea şi a unor condiţii specifice doar acestui tip de proceduri. Reie/ind din circumtan(ele care% conform le$ii% intan(a le !erifică după depunerea cererii introducti!e% e deduc următoarele condi(ii ce urmea"ă a fi repectate pentru reali"area dreptului la &naintarea cererii introducti!e: respectarea competenţei jurisdicţionale a instanţei de judecată existenţa capacităţii de exerciţiu a persoanei ce depune cerere introductivă semnarea cererii introductive în modul corespunzător existenţa împuternicirilor reprezentantului de a depune cerere introductivă perfectarea cererii introductive în forma prevăzută de lege notificarea prealabilă a debitorului despre depunerea cererii introductive, în cazul depunerii cererii introductive de către creditori existenţa acordului tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti "fermier# în cazul depunerii cererii introductive în privinţa acesteia. intentareacererii procesului civil în şi legătură cu examinarea de insolvabilitate solicitantul urmează să demonstreze existenţa ### entru dreptului la înaintarea introductive posibilitatea realizăriicauzei acestuia, ceea ce presupune necesitatea respectării premizelor şi condiţiilor dreptului la acţiune menţionate în subparagraful anterior. %n acelaşi timp, deponentul urmează să respecte forma şi procedura depunerii cererii introductive. ### %n cazul proceselor civile ce ţin de examinarea altor cauze civile decît cele de insolvabilitate instanţa urmează să aplice prevederile generale ale (( pentru a-şi argumenta o soluţie sau alta. %n cazul respectării tuturor cerinţelor legale, cererea de chemare în judecată este primită, fapt care se confirmă printr-o încheiere judecătorească, adoptată în conformitate cu prevederile alin."<# art.&1 ((, ### încheiere prin care se intentează procesul civil propriu-zis. %n acelaşi timp, în cazul nerespectării cerinţelor legale, cererea de chemare în judecată nu este acceptată, fapt care de asemenea se stabileşte printr-o încheiere. ### %n funcție de încălcările comise de deponent în cazul neprimirii cererii, instanţa de judecată poate dispune, după caz refuzul în primirea cererii în baza art.&/ ((, restituirea cererii în baza art.&'0 (( sau de a nu da curs cererii în baza art.&'& ((. 3rept urmare a !erificării cererii introducti!e% intan(a de judecată poate proceda atfel: 3dmiterea spre examinare a cererii introductive. %n cazul în care cererea introductivă corespunde tuturor cerinţelor de fond, în ce prive ște respectarea premizelor şi condiţiilor legale necesare, este îndeplinită conform cerinţelor de formă, stabilite de art.&, &', 50 ale 7egii insolvabilității nr.&
63
asigurare a acţiunii civile. ### Deşi aceste două mecanisme procesuale prezintă o serie de asemănări după acţiunile de protecţie întreprinse, totuşi acestea sînt diferite după scopul aplicării sale. Dacă aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii are drept scop prevenirea imposibilităţii executării unei eventuale hotărîri adoptate în favoarea reclamantului, atunci măsurile de asigurare a creanţelor creditorilor urmăresc conservarea activelor debitorului existente la data adresării în instanţa de judecată şi prevenirea oricăror acţiuni de diminuare a acestora. ### > particularitate esenţială specifică măsurilor de asigurare a creanţelor creditorilor este modalitatea de instituire a acestora. %n aşa mod, dacă măsurile de asigurare a acţiunii civile se dispun, de regulă, doar la cererea reclamantului, atunci măsurile de asigurare a creanţelor creditorilor se dispun întotdeauna din oficiu de instanța de judecată odată cu primirea cererii introductive. ### rin aceeaşi încheiere de admitere spre examinare a cererii introductive, instanţa de judecată urmează să aplice măsurile de asigurare a creanţelor creditorilor prevăzute de art.5< al 7egii insolvabilităţii nr.& trăsătură esenţială a perioadei de observaţie este limitarea expresă a activităţilor permise a fi realizate în această perioadă. (onform alin."5# art.5+ al 7egii insolvabilităţii nr.&peraţiunile sînt interzise, desfășurarea acestora fiind posibilă doar după aprobarea acestora de către instanţa de judecată prin încheiere judecătorească. >dată cu admiterea spre examinare a cererii introductive sarcina primordială a procesului este verificarea circumstanţelor de fapt care adeveresc existenţa sau lipsa temeiului de declarare a insolvabilităţii debitorului, invocat de deponent. ### înă la intentarea procedurii de insolvabilitate propriu-zisă, legea instituie o etapă specifică procesului civil pornit în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate. Etapa de e7aminare a cererii introducti!e ete o etapă ditinctă a proceului ci!il intentat &n le$ătură cu e7aminarea cau"ei de inol!a0ilitate% etapă pecifică doar cate$oriei date de pricini% din următoarele coniderente: este o etapă premergătoare intentării procedurii de insolvabilitate menită a verifica existenţa temeiurilor insolvabilităţii invocate este o etapă la care deja se examinează circumstanţe de fapt, inclusiv se administrează probe pentru constatarea obiectivă a incapacităţii de plată, fie a supraîndatorării, fapt care se confirmă prin actul final al acesteia, reprezentat printr-o hotărîre judecătorească este o etapă tranzitorie în cadrul căreia se realizarea la maxim măsurile îndreptate spre păstrarea şi conservarea masei debitoare, în eventualitatea pornirii unei proceduri de insolvabilitate. ### ?na din trăsăturile definitorii ale etapei date este caracterul contradictorial al procedurii, care se desfăşoară în condiţii menite să asigure accesul egal al participanţilor la examinarea cererii, cît şi în condiții care să ofere posibilitatea acestora de a-şi expune poziţia în legătură cu argumentele şi probele invocate. 2răsăturile procedurilor necontencioase se îmbină cu trăsăturile specifice procedurilor contencioase şi chiar cu cele specifice procedurilor de executare. (u toate acestea, etapa examinării cererii introductive nu este un proces în sine şi nu poate fi privită ca o procedură cu scop separat, independent de întreaga procedură, deoarece pornirea procedurii de insolvabilitate nu se face doar cu scopul declarării persoanei insolvabile, finalitatea pornirii procedurii avînd o perspectivă de durată. ### %n acest sens, pornirea procedurii de insolvabilitate are drept scop fundamental executarea concomitentă a creanţelor creditorilor, debitorului insolvabil şi aceasta poate atinge scopul respectiv fie în urma lichidării debitorului ca entitate economică, fie în urma aplicării unei proceduri de reînvigorare a situaţiei economice, fapt ce ar permite executarea de sine stătătoare a creanţelor. 3numite trăsături specifice unor etape ale unei proceduri atît de complexe nu pot şi nu trebuie să determine caracterul întregului proces. 2răsăturile unui proces contradictorial rezultă din reglementările legale cu privire la modul de realizare a actelor procesuale de către instanţa de judecată. %n aşa fel, concluzia privind caracterul contradictorial ai etapei de examinare a cererii introductive se bazează pe o
)*
serie de aspecte ce ţindedejudecată. poziţia participanţilor la proces, mijloacele procesuale acordate de lege la această etapă, cît şi poziţia şi actele de dispoziţie a instanţei ### e lîngă aplicarea măsurilor de asigurare numite mai sus, numirea administratorului provizoriu reprezintă una din măsurile de asigurare esențiale specifice doar procedurii de insolvabilitate, aceasta fiind dispusă obligatoriu, din oficiu, fără drept de ridicare. ### (alitatea de administrator provizoriu este identică calităţii de administrator al insolvabilităţii sau celei de lichidator. Din punct de vedere procesual, administratorul provizoriu îşi îndeplineşte atribuţiile doar în perioada de timp începînd cu primirea cererii introductive spre examinare pînă la adoptarea intentării procesului de insolvabilitate "după caz, pînă la respingerea cererii introductive, încheierea tranzacţiei de împăcare#, fiind protagonistul principal al procedurii de insolvabilitate. ### ub aspectul atribuţiilor sale, administratorul provizoriu are ca sarcină de bază supravegherea activităţii debitorului în perioada de observaţie şi autorizarea actelor necesare a fi efectuate, neaprobarea cărora duce la nulitatea lor. ### uplimentar, în cazul înlăturării debitorului de la conducerea afacerii, administratorul va îndeplini şi sarcinile conducătorului unităţii economice pe care o supraveghează. $ntegral, atribuţiile administratorului provizoriu sînt prevăzute de alin."8# art.58 7egea $nsolvabilităţii nr.&
64
+*
* -* 6* 2*
responsabile a debitorului, iar administratorul va restabili în măsura maxim posibilă actele contabile şi cele privind activitatea economică, totodată suspendînd valabilitatea ştampilei debitorului cu utilizarea propriei ştampile. rezentarea raportului privind executarea măsurilor de asigurare. %n maxim <8 de zile de la desemnarea sa, administratorul provizoriu urmează să prezinte instanţei de judecată raportul privind starea debitorului şi solvabilitatea acestuia, cu indicarea următoarelor propuneri, după cazC intentarea procedurii de insolvabilitate intentarea procedurii simplificate de faliment respingerea cererii introductive pe motiv de solvabilitate a debitorului. ### )xaminarea raportului se face într-o şedinţă unică cu examinarea referinței debitorului şi obiecţiilor creditorilor "alin."'# art.51 din 7egea insolvabilităţii nr.&
E7aminarea &n fond a cau"ei de inol!a0ilitate Intentarea procedurii de inol!a0ilitate propriu5"ie Scopul final al etapei e7aminării cererii introducti!e este aprecierea temeiniciei cererii introductive sub aspectul existenţei sau lipsei temeiurilor de insolvabilitate invocate. %n urma aprecierii circumstanţelor invocate şi probate de participanţi, instanţa de judecată are dreptul fie să declare debitorul insolvabil şi să intenteze faţă de acesta procedura de insolvabilitate, fie să respingă cererea introductivă ca neîntemeiată. %nsă, datorită complexităţii reglementărilor 7egii insolvabilităţii, finali"area etapei e7aminării cererii introducti!e poate fi marcată prin mai multe olu(ii% care nu e limitea"ă la repin$erea au admiterea cererii introducti!e% deoarece% reie/ind din pre!ederile alin14-*546* art1 al Le$ii inol!a0ilită(ii nr1)-F+)+% după judecarea cererii introducti!e% intan(a de inol!a0ilitate poate: constata insolvabilitatea debitorului şi intenta procedura de insolvabilitate constata insolvabilitatea debitorului şi intenta procedura simplificată a falimentului intenta procedura accelerată de restructurare a debitorului respinge cererea introductivă şi refuza intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor înceta procesul judiciar în cazul încheierii unei tranzacţii sau al retragerii cererii introductive. ### %n cazul în care instanţa de judecată constată existenţa temeiurilor de insolvabilitate prevăzute de art.&0 al 7egii insolvabilităţii nr.&
Efectele intentării procedurii de inol!a0ilitate $ntentarea procedurii de insolvabilitate propriu-zisă are cele mai radicale efecte asupra debitorului ca entitate economică şi juridică. ### ornirea procedurii de insolvabilitate propriu-zisă este în mare parte similară lichidării debitorului, acesta fiind lipsit de capacitatea de a dispune şi de a se rolosi de activele sale, diminuîndu-şi aproape complet ortice activitate economică sau financiară. Efectele produe &n urma intentării procedurii de inol!a0ilitate propriu5"ie pot fi di!i"ate con!en(ional &n: a* efecte procesual-juridice 0* efecte material-juridice. Efectele material5juridice ale intentării procedurii de inol!a0ilitate propriu5"ie e referă &n mare parte la oarta drepturilor /i o0li$a(iilor materiale ale de0itorului% cele mai importante fiind: ierderea dreptului debitorului de folosinţă şi dispoziţie asupra propriilor active. %n aşa mod, începînd cu data adoptării hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, debitorul este desesizat de patrimoniul său, toate acţiunile de dispoziţie, folosinţă şi posesie asupra acestora fiind executate în exclusivitate de administrator. ### Drept efect aldesesizării debitorului de patrimoniul săueste nulitatea a orice act prin care debitorul dispune de patrimoniul său "alin."5# art.'/ 7egea insolvabilităţii nr.&
65
uspendarea de drept a activităţii organelor de conducere ale debitorului. >rganele de conducere ale debitorului nu au dreptul de a efectua acţiuni ce ţin de conducerea sau administrarea Debitorului, cu atît mai mult nu au dreptul de a dispune sau a decide într-un alt mod soarta debitorului. ierderea dreptului asociaţilor sau altor membri ai debitorului de a cere separarea cotei-părţi din întreprindere sau ieşirea din întreprindere cu plata contra-valorii părţii cotei deţinute. %n aceeaşi ordine de idei, începînd cu data intentării procedurii de insolvabilitate propriu-zise, se interzice plata oricăror drepturi pecuniare faţă de asociaţi, acţionari, fondatori sau alţi membri ai debitorului. uspendarea penalităţilor şi dobînzilor. %n privinţa plăţilor pecuniare purtătoare de dobînzi "dividende#, 7egea insolvabilităţii în vigoare interzice efectuarea oricăror plăţi. tingerea efectelor mandatului@procurii. %n cazul în care pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate de către debitor este eliberată procură sau mandat către un terţ odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate acestea îşi pierd valabilitatea. )fectuarea tuturor achitărilor prin intermediul administratorului insolvabilităţii. %n aşa fel, după intentarea procedurii de insolvabilitate orice plată datorată debitorului se va efectua exclusiv într-un cont unic, deschis şi administrat de administratorul insolvabilităţii. Din data respectivă sînt interzise categoric orice plăţi individuale direct faţă de debitor. O importan(ă deoe0ită aupra or(ii de0itorului inol!a0il% c&t /i aupra defă/urării proceului ci!il pornit &n le$ătură cu cau"a de inol!a0ilitate o au efectele proceual juridice% /i anume: Numirea administratorului insolvabilităţii. >dată cu intentarea procedurii de insolvabilitate propriu-zise supravegherea şi conducerea debitorului trececel în mîinile care este unica ce vacreditorilor conduce însub continuare întreprinderea debitoare, fiind care va administratorului acţiona în numeleinsolvabilităţii, şi interesul debitorului, dar şipersoana în interesul supravegherea instanţei de judecată. %tabilirea termenelor-limită pentru înaintarea creanţelor creditorilor . %n cazul procedurilor civile clasice, faptul acceptării cererii de chemare în judecată şi intentării procesului marchează momentul obţinerii de către participanţi a drepturilor corespunzătoare statului procesual al acestora. ### pre deosebire de acestea, în cadrul procedurii de insolvabilitate creditorii nu obţin drepturi procesuale nici la admiterea spre examinare a cererii introductive, nici la intentarea procedurii de insolvabilitate. ### entru a obține un statut proc esual legal, creditorilor urmează a le fi validate creanţele lor, fapt care poate fi făcut cu condiţia temeiniciei creanţei şi înaintării acesteia în termenul legai stabilit de instanţa de judecată. ### ?nul din cele mai importante efecte ale intentării procedurii de insolvabilitate este începutul curgerii termenului în care creditorii urmează să înainteze creanţele lor pentru validare, ori depăşirea acestuia are drept efect decăderea creditorilor din dreptul de a-şi înainta şi valorifica creanţele în cadrul procedurii de insolvabilitate. %tabilirea termenilor pentru desfăşurarea şedinţei de validare şi a adunării de raportare . ### e lîngă determinarea limitelor temporale pentru înaintarea creanţelor creditorilor, intentarea procedurii de insolvabilitate are drept efect începutul curgerii termenelor pentru desfăşurarea şedinţei de validare şi a adunării de raportare. ### 2ermenul maxim pentru desfăşurarea şedinţei de validare nu poate depăşi /0 de zile de la intentare, iar pentru adunarea de raportare &50 de zile de la intentare. (nularea măsurilor de asigurare. !eieşind din scopul aplicării procedurii de insolvabilitate, şi anume * instituirea unei proceduri unice pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, ### legiuitorul a prevăzut necesitatea excluderii oricăror urmări individuale, inclusiv prin anularea măsurilor de asigurare, altele decît cele aplicate de instanţa de insolvabilitate. !eieşind din prevederile în vigoare, ### sechestrarea patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii@lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens, se anulează de drept şi se aplică în exclusivitate numai de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate. Interzicerea eecutării silite. ?n alt efect ce rezultă din scopul unei proceduri concursuale şi colective, precum procedura de insolvabilitate, este interzicerea nemijlocită a executării silite, bazată pe aceleaşi acţiuni de urmărire silită individuale. ### %n sensul protejări masei debitoare de asemenea urmăriri individuale, legea în vigoare dispune aplicarea a două interdicţii. %n primul rînd, pentru creditorii chirografari este interzisă executarea silită în mod individual a masei debitoare pe întregul proces de insolvabilitate, datorită cărui fapt aceştia pot obţine satisfacerea creanțelor doar în urma distribuirii dispuse de administratorul insolvabilită ții. %n al doilea rînd, pentru creditorii garantaţi interdicţia de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii este valabilă pe parcursul a &10 de zile din data intentării procedurii de insolvabilitate, perioadă care, în cazul iniţierii procedurii de restructurare a debitorului, se prelungeşte pe perioada moratoriului. ### %n acelaşi timp, creditorii garantaţi sînt în drept să înceapă urmărirea silită a bunurilor grevate cu garanţii înaintea expirării termenului de &10 de zile doar în baza unei încheieri a instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate, emisă la cererea creditorului garantat, în cazul în care acesta dovedeşte că suportă pierderi prin diminuarea valorii bunului grevat cu garanţie reală şi că nu există posibilitate de compensare a pierderii valorii bunuiui în cadrul procedurii de insolvabilitate sau în cazul neconfirmării planului procedurii de restructurare a debitorului. %uspendarea parţială a cauzelor civile în derulare . Declararea persoanei insolvabile prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate nu presupune lichidarea debitorului ca subiect de drept, sapi care denotă necesitatea determinării sorţii proceselor judiciare pendinte în care debitorul insolvabil a participat în calitate de reclamant sau pîrît pînă la data intentării. ### pre deosebire de reglementările legale ale altor state, în legislaţia naţională soarta proceselor pendinte se determină în dependenţă de poziţia procesuală a debitorului insolvabil cît şi obiectul litigiului. !eieşind din conţinutul art.'/ al 7egii insolvabilităţii nr.&
66
finalizarea etapei date nici unuia dintre creditori nu îi este recunoscută formal calitatea sa procesuală, la etapa dată aceştia încă nu pot realiza careva acţiuni ce ar avea efect asupra desfăşurării procesului sau sorţii debitorului. ### Drept rezultat, procesul civil la această etapa poartă amprenta unei proceduri judiciare clasice în cadrul căreia totalitatea acţiunilor se desfăşoară în faţa instanţei de judecată cu participarea administratorului, debitorului şi creditorilor drept participanţi la proces. ### %n cadrul etapei respective, desfăşurarea acţiunilor extrajudiciare este redusă, realizîndu-se doar ac țiunile administratorului insolvabilităţii ce ţin de păstrarea şi valorificarea masei debitoare. ### Desfăşurarea procesului civil după intentarea procedurii de insolvabilitate este determinată de limitele temporale stabilite prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate. $mediat intentării procesului de insolvabilitate urmează perioada de timp în care creditorii sînt în drept să înainteze creanţele lor pentru a fi validate în cadrul procedurii de insolvabilitate. ### 2ermenul legal de înaintare a creanţelor nu poate depăşi <8 de zile de la data intentării procesului de insolvabilitate. !eieşind din prevederile alin."&# art.&<0 al 7egii insolvabilităţii nr.&rice cerere faţă de debitor, înaintată după declararea insolvabilităţii acestuia, nu poate avea drept scop faptul declarării insolvabilităţii, dar urmăreşte satisfacerea pretenţiilor material-juridice avute de creditorii debitorului insolvabil. ?rmătoarea etapa ce urmează după înaintarea şi verificarea crean țelor creditorilor este etapa !alidării crean(elor creditorilor. Ialidarea creanțelor creditorilor are un rol major în desfăşurarea întregii proceduri de insolvabilitate, or, în urma desfăşurării acesteia, creditorilor le este recunoscut de jure statutul procesual juridic, aceştia fiind investiţi pe deplin în drepturile lor. 4ai mult decît atît, aceasta este unica etapa în cadrul căreia are loc verificarea creanţelor creditorilor şi, cu mici excepţii, unica etapa în cadrul căreia persoanele pot înainta contestaţii pe marginea creanțelor înaintate faţă de debitor. ### Ialidarea creanţelor creditorilor are loc în cadrul unei şedinţe de judecată distincte, în cadrul căreia instanţa de judecată este împuternicită cu dreptul de a confirma sau a respinge creanţele înaintate faţă de debitorul insolvabil în dependenţă de contestaţiile ridicate împotriva acestuia. ### Ședința de validare precedă desfăşurarea adunării de raportare a creditorilor, ceea ce acordă o legitimitate sporită activităţii acesteia. ### (reditorii sînt convocaţi în şedinţa de validare de către instanţa de judecată prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate. 2ermenul maxim pentru numirea datei şedinţei de validare este de /0 de zile de la data intentării procedurii de insolvabilitate. 2ermenul de validareE utilizat în legea insolvabilităţii are o semnificaţie mult mai complexă decît sensul etimologic al acestuia. !eieşind din prevederile alin."/# art.&<+ al 7egii nr.&
67
faptul dacă creanţa contestată este sau nu confirmată printr-un act jurisdicţional irevocabil. ### %n cazul în care creanţa contestată nu este întemeiată pe o hotărîre judecătorească sau arbitrală irevocabilă, creditorul contestat urmează să aducă probele de rigoare pentru a-şi demonstra temeinicia creanţei. ### e de altă parte, în cazul în care creanţa contestată este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărîre judecătorească sau arbitrală irevocabilă, sarcina probaţiunii aparţine celui ce contestă creanţa, instanţa fiind în drept să respingă contestaţia, dacă aceasta nu este probată suficient. ### %n urma examinării contestaţiilor, instanţa de judecată urmează a se pronunţa asupra admiterii sau respingerii acestora prin adoptarea unei încheieri judecătoreşti, care poate fi contestată cu recurs. ### %ncheierea dată constituie unicul temei pentru modificarea tabelului definitiv sau a tabelului definitiv consolidat, ceea constituie temei pentru radierea creanţei din tabel sau consemnarea faptului validării acesteia. ### Deşi etapa înaintării şi examinării contestaţiilor contra creanţelor înaintate pare a fi similară unei proceduri contencioase generale, totuşi, în cadrul acesteia, nu are loc soluţionarea litigiilor de drept, iar instanţa de insolvabilitate nu are dreptul să se pronunţe pe fond asupra pretenţiilor material-juridice ale creditorului ce sînt contestate. (aracterul necontencios al examinării contestaţiilor contra creanţelor se demonstrează inclusiv prin actul prin care instanţa de judecată soluţionează respingerea sau admiterea acestora, deoarece încheierea adoptată demonstrează că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului. 4ai mult decît atît, ### legiuitorul introduce o interdicţie expresă pentru instanţă de a soluţiona litigii la etapa respectivă. !eieşind din prevederile alin."<# art.&<< a 7egii insolvabilităţii nr.&
$ndiferent de modalitatea în care se va desfăşura în continuare procedura de insolvabilitate, dreptul de a decide asupra sorţii debitorului aparţine în exclusivitate adunării creditorilor. ### $nstanţa de judecată nu poate să substituie voinţa creditorilor şi să decidă pornirea unei sau altei proceduri, reieşind din propriile raţiuni. 7egiuitorul limitează la maxim voinţa instanţei de judecată şi rolul activ al acesteia în legătură cu desfăşurarea în continuare a procedurii de insolvabilitate. ### $nstanţa de judecată îşi păstrează în acest sens un rol de supraveghere şi control şi intervine în cazurile expres prevăzute de lege pentru confirmarea judiciară a acţiunilor participanţilor la proces. ### (onfirmarea de către instanţa de judecată a unei sau altei hotărîri a creditorilor poate fi realizată numai după examinarea raportului administratorului insolvabilităţii, în cadrul căruia acesta fie indică asupra posibilității de menţinere, în totalitate sau parţial, a întreprinderii debitorului, fie indică motivele ce nu permit restructurarea debitorului, propunînd în acest sens intrarea în procedura de faliment. Deşi administratorul insolvabilității urmează să vină cu argumente suficiente şi o poziţie clară privind menţinerea sau lichidarea debitorului, totuşi decizia finală este adoptată în exclusivitate de către creditori, însă procedura de adoptare a soluţiei finale este una specifică. %n aşa fel, iniţial este pusă la vot propunerea susţinută de administrator, indiferent de poziţia acestuia. %n cazul în care propunerea administratorului nu este aprobată, se va considera că a fost susţinută cealaltă procedură, fără a fi necesar votarea suplimentară a acesteia. ### %n cazul în care adunarea creditorilor a decis asupra aplicării procedurii de restructurare, instanţa de judecată urmează să confirme hotărîrea creditorilor în cel mult 8 zile de la adoptarea acesteia. ### rin încheierea de confirmare a hotărîrii adunării creditorilor privind
68
procedura de restructurare, instanţa de judecată urmează să dispună expres pornirea procedurii de restructurare şi prezentarea planului de restructurare în termenul stabilit de adunarea creditorilor.
,ncetarea proceului ci!il intentat &n le$ătură cu e7aminarea cau"ei de inol!a0ilitate Ac(iunea proceuală de &ncetare% utili"ată &n cadrul procedurii de inol!a0ilitate% e deoe0e/te radical de intitu(ia &ncetării proceului ci!il. 3ceastă concluzie rezultă atît din analiza temeiurilor pentru care se dispune încetarea în ambele cazuri cît şi reieşind din efectele pe care le are încetarea procesului asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la proces. $nstituţia clasică a încetării procesului civil are menirea fie de a finaliza un proces civil care a fost intentat cu încălcarea condiţiilor de fond pentru pornirea proceselor civile "competenţa generală, capacitatea de folosinţă etc.#, fie de a finaliza un proces deja pornit în cazul survenirii circumstanțelor care nu presupun adoptarea unei hotărîri pe fond "decesul unei părţi, renunţarea la acţiune, încheierea unei tranzacţii#. ### pre deosebire de alte feluri de proceduri, în cadrul procedurii de insolvabilitate, instituţia încetării procesului obţine un alt înţeles. imilar celorlalte feluri de proceduri, încetarea procedurii de insolvabilitate înseamnă în primul rînd finalizarea procesului civil intentat în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate. ### %n esenţă, asemănarea respectivă formează esenţa încetării procedurii de insolvabilitate, deoarece în majoritatea cazurilor presupune doar finalizarea acţiunilor procesuale în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate. ### %n cadrul procedurii de insolvabilitate, instituţia încetării procesului obţine un sens mult mai restrîns, marcînd în esenţă doar încheierea procesului. %ncheierea procedurii civile prin încetare este o regulă generală, deoarece aceasta nu presupune existenţa anumitor circumstanţe specifice, de ex. * încălcarea condiţiilor de pornire a procesului, încetarea operînd în legătură cu îndeplinirea sarcinilor procedurii, ceea ce înseamnă fie lichidarea debitorului fie restructurarea acestuia. %n concluzie, încetarea procedurii de insolvabilitate sau a procesului de insolvabilitate înseamnă, în primul rînd, îndeplinirea sarcinilor procedurii de insolvabilitate. %n cazul în care faţă de debitor a fost aplicată procedura de restructurare, procesul urmează a fi încetat odată cu aplicarea planului procedurii de restructurare, iar în cazul în care faţă de debitor a fost aplicată procedura falimentului, procesul urmează a fi încetat odată cu distribuirea finală a fondurilor masei debitoare. ,ncetarea proceului de inol!a0ilitate% ca urmare a finali"ării procedurii de faliment . %n conformitate cu prevederile alin."&# art.&'8 al 7egii insolvabilităţii nr.& situaţie similară este reglementată de prevederile alin."<# art.&+ al 7egii insolvabilităţii nr.&
)* +*
persoană fizică decedează pînă laa procesului intentarea procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va decide procedurii. ### 3cţiunea respectivă de încetare este inaplicabilă pentru debitorii persoană juridică, şi nici pentru încetarea cazul în care debitorul decedează după intentarea procesului, în cazul dat moştenitorii urmînd să preia locul acestuia în cadrul procesului de insolvabilitate. Dacă cele două situaţii de încetare sînt practic similare cu cazurile analogice ce se pot produce în cadrul examinării şi altor cauze civile decît cauzele de insolvabilitate, atunci situaţiile reglementate de art.&'' şi &'1 ale 7egii insolvabilităţii nr.&
69
a creanțelor+ dispune de aprobarea tuturor creditorilor validaţi. implitatea aparentă a normei respective creează o serie de controverse
privind aplicarea practică a acesteia. 'n primul rînd , datorită descrierii laconice a prevederii respective, aplicarea în practică a acesteia va fi foarte dificilă, deoarece nu este clar datorită căror circumstanţe ar putea creditorii să renunţe la satisfacerea creanţelor lor în procedura de insolvabilitate, în care au ajuns din cauza imposibilităţii executării în ordinea generală. 'n al doilea rînd , dacă creditorii cad de acord să renunţe la urmărirea judiciară a debitorului, atunci nu este clară deosebirea dintre norma respectivă şi tranzacţia ce poate fi încheiată în cadrul procedurii şi constituie garanţii cu mult mai mari pentru creditori, decît hotărîrea de încetare. Din cauza stilului laconic al legiuitorului, nu sînt clare nici condiţiile de realizare a acesteia şi nici procedura de aplicare. %ncă un caz de încetare a procesului de insolvabilitate specific doar acestei proceduri este reglementat de alin."5# art.&'1 al 7egii insolvabilității nr.& atenţie deosebită merită efectele încetării procesului de insolvabilitate în temeiul art.&'' al 7egii insolvabilităţii nr.&rice creditor
70
are temei de a depune o nouă cerere introductivă, nefiind legat de existenţa unor eventuale proceduri de insolvabilitate desfăşurate anterior împotriva debitorului.
Tema: CONSI3ERAȚII ;ENERALE PRIVIN3 C nu impune statelor participante la (onvenţie obligaţia de a crea curţi de apel sau de casaţie. 2otuşi, luînd în considerare importanţa instituţiei căilor de atac în sistemul procesual, (t)D> a menţionat în una din deciziile sale că ### un stat care prezintă asemenea jurisdicţii trebuie să vegheze asupra modului în care justiţiabilii se folosesc de garanţiile fundamentale ale art. din (onvenţia europeană. De asemenea, se recunoaşte că art.5 din rotocolul nr.' al (onvenţiei europene, care prevede dreptul persoanei la două grade de jurisdicţie în materie penală, este aplicabil şi în materie civilă, şi comercială. istemul căilor de atac, adoptat într-un stat sau altul, depinde de tradiţiile lui istorice, gradul de dezvoltare a instituţiilor juridice, dimensiunile teritoriale ale acestuia etc. 7a reglementarea acestui sistem se ţine cont, în primul rînd, de calitatea şi eficienţa controlului judiciar. >r, numărul nejustificat de mare al gradelor de jurisdicţie constituie sursa unor complicaţii inutile, generatoare de cheltuieli exagerate, determinînd adeseori o restabilire tardivă a drepturilor încălcate sau contestate. 4ai mult decît atît, un atare sistem este de natură să afecteze însuşi prestigiul justiţiei într-un stateste democratic. acest context, (t)D>juridice, a subliniat mai multe între decizii că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului principiul%nstabilităţii raporturilor careînpresupune, altele, respectul faţă de principiul lucrului judecat " res judicata # şi inadmisibilitatea rediscutării soluţiei definitive a oricărui litigiu. De aceea, în majoritatea statelor dezvoltate în prezent se observă tendinţe de diminuare, iar nu de amplificare a căilor de atac. ### %n scopul preîntîmpinării şi înlăturării greşelilor în sfera de în-făptuire a justiţiei, legiuitorul a creat posibilitatea controlului judiciar, instituind diferite căi de atac, prin a căror exercitare se poate cere verificarea hotărîrilor considerate neîntemeiate sau ilegale. (aracterizînd importanța controlului judiciar, (urtea (onstituţională a !4, în una din deciziile sale, a indicat că ### acesta reprezintă o garanţie a edificării statului de drept, în cadrul căruia universalitatea accesului liber la justiţie este o normă supremă. Controlul judiciar poate fi definit ca fiind dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica, în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege, legalitatea şi temeinicia hotărîrilor pronunţate de instanţele judecătorești inferioare lor şi de a casa sau modifica acele hotărîri ce sînt greşite sau de a confirma pe cele ce sînt legale şi temeinice. Controlul judiciar e declan/ea"ă prin intermediul căilor de atac pre!ă"ute &n CPC al R: apelul "art.+8'-+/ ((#, recursul împotriva încheierilor judecătoreşti "art.<5+-<51 ((#, recursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel "art.<5/-<<8 ((#. ### !evizuirea hotărîrilor irevocabile "art.<<-<8+ ((#, deşi este plasată de legiuitor în 2itlul $$$ al (( (ăile de atac ai hotărîrilor judecătoreştiE, nu reprezintă o cale de atac propriu-zisă. !evizuirea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile nu are drept scop verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor judecătoreşti, ci reprezintă o procedură distinctă de reexaminare a cauzei de către instanţa care a emis-o, în virtutea unor circumstanţe noi descoperite. ### (ontrolul judiciar trebuie delimitat de controlul judecătoresc, prin care se înţelege aptitudinea instanţelor judecătoreşti de a verifica, în cazurile prevăzute de lege, legalitatea şi, după caz, temeinicia actelor emise de organele ce nu fac parte din sistemul instanţelor judecătoreşti "organele administraţiei publice centrale şi locale#. ### 3ceastă delimitare este importantă pentru utilizarea corectă a noţiunilor de atacare cu apelE şi atacare cu recursE, ce sînt improprii atunci cînd este vorba de contestare a hotărîrilor "deciziilor#, a acţiunilor "inacţiunilor# altor organe, decît instanţele judecătoreşti. Căile de atac sînt mijloace juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărîrilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor comise. (ăile de atac reprezintă o instituţie indispensabilă în orice stat de drept, avînd o importanţă deosebită. (ăile de atac au un rol preventiv, contribuind la preîntîmpinarea erorilor judiciare. ### osibilitatea folosirii căilor de atac reprezintă pentru judecător un stimulent pentru a-şi îndeplini atribuţiile cu maximă exigenţă şi o frînă împotriva arbitrariului şi abuzului în stabilirea faptelor şi aplicarea legilor. Ierificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor atacate, instanţele de control judiciar atenţionează instanţele inferioare asupra greşelilor comise, indică mijloacele procesuale de înlăturare a acestora. ### $nstanţele de apel şi de recurs previn comiterea repetată a erorilor judiciare, îndrumează activitatea instanţelor inferioare în spiritul legii, îmbunătă țesc calitatea hotărîrilor emise. (ăile de atac au un rol reparator, avînd ca efect corectarea erorilor care eventual s-au comis la judecarea cauzei. (asînd hotărîrile neîntemeiate şi ilegale, instanţele de apel şi de recurs restabilesc ordinea de drept, drepturile şi interesele legitime ale participanţilor la proces. De asemenea, căile de atac constituie una dintre garanţiile dreptului la apărare judiciară. )xistenţa căilor de atac acordă participanţilor la proces posibilitatea de a demonstra că o hotărîre este ilegală sau neîntemeiată şi de a cere casarea ei de către instanţa
71
competentă să judece calea de atac declarată. 3ceasta dă certitudine părţilor că hotărîrea greşită va fi anulată, ceea ce este de natură să întărească încrederea în justiţie. 2otodată, ### căile de atac asigură uniformitatea în aplicarea şi interpretarea legilor, orientează activitatea instanţelor inferioare în vederea formării unei practici judiciare unitare. %n fiecare circumscripţie judecătorească poate să se formeze propria practică, ceea ce va slăbi puterea legii. De aceea, ### este necesară instituirea unui control asupra activităţii tuturor instanţelor judecătoreşti în vederea aplicării şi interpretării uniforme a legilor.
Claificarea căilor de atac 3in punctul de !edere al condi(iilor de e7ercitare a căilor de atac% acetea pot fi $rupate &n două cate$orii: căi ordinare de atac căi extraordinare de atac, care în (( nu sînt prevăzute expres. ### (ăile ordinare de atac sînt acelea care pot fi exercitate de oricare dintre participan ții la proces şi pentru orice temeiuri. Drept urmare, calea ordinară de atac evocă ideea unei libertăţi de exercitare a acesteia, fără a fi stabilite restrictiv temeiurile de declarare a ei "apelul, recursul împotriva încheierilor judecătoreşti#. ### (ăile extraordinare de atac sînt acelea care pot fi exercitate doar pentru temeiurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege "recursul împotriva deciziilor instanţei de apel#. >biectul căilor de atac ordinare îl constituie hotărîrile nedefinitive, iar al celor extraordinare * hotărîrile definitive. 3upă &ntinderea atri0u(iilor intan(ei competente ă e pronun(e aupra căilor de atac% &n doctrina e foloe/te di!i"area căilor de atac &n: căi devolutive de atac căi de atac nedevolutive. ### (ăile de atac devolutive determină o nouă judecată a fondului cauzei după casarea hotărîrii atacate, instanţa de control judiciar fiind în general obligată să emită o nouă hotărîre "apelul#. !ecursul împotriva încheierilor judecătoreşti şi recursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel au un caracter nedevolutiv, deoarece în cadrul acestor căi de atac cauza, de obicei, nu se reexaminează după casare, ci se efectuează doar un control al legalităţii "temeiniciei# actului atacat. ,n func(ie de efectele aupra e7ecutării .otăr&rii% pe care le pro!oacă e7ercitarea căilor de atac% acetea e claifică &n: a* căi de atac suspensive de executare 0* căi de atac nesuspensive de executare. 3pelul este suspensiv de executare "art.++ ((#. !ecursul împotriva încheierilor judecătoreşti, recursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel, de regulă, sînt nesuspensive de executare "art.<+8 ((#. )* +*
Re$uli comune pri!ind foloirea căilor de atac Le$alitatea căilor de atac . %n conformitate cu art.&&/ din (onstituţia !4 şi art.&8 ((, căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legiiE. %n afara căilor de atac prevăzute de lege, nu pot fi folosite alte mijloace pentru a obţine anularea hotărîrii judecătoreşti. 4enţiunea incorectă în dispozitivul hotărîrii privitoare la calea de atac ce poate fi exercitată nu modifică condiţiile stabilite de lege de atacare a acesteia. 3iponi0ilitatea &n e7ercitarea căilor de atac. Dreptul de a ataca hotărîrile judecătoreşti aparţine în exclusivitate participanţilor la proces. tatul, prin organele sale, nu intervine din oficiu pentru a garanta legalitatea absolută a tuturor hotărîrilor emise în cauzele civile. o hotărîre ilegalăcivil sau "art.5' neîntemeiată ### )ste posibilîncacadrul disponibilităţii procesului ((#. să rămînă irevocabilă prin neatacare, ceea ce rezultă din principiul fundamental al Ierar.ia căiior de atac. rincipiul ierarhiei căilor de atac decurge din modul de organizare a instanţelor judecătoreşti. otrivit acestei reguli, ### nu poate fi exercitată o cale extraordinară de atac în instanţa ierarhic superioară atît timp cît partea are la dispoziţie o cale ordinară de atac de competenţa instanţei de grad inferior.### !ecursul împotriva deciziilor instanței de apel nu poate fi exercitat împotriva hotărîrilor în privinţa cărora persoanele interesate nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras "alin."<# art.<5/ ((#. Unicitatea dreptului de a e7ercita o cale de atac. Dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui. 3stfel se asigură autoritatea lucrului judecat şi se previne pronunţarea unor hotărîri judecătoreşti contradictorii. ### 3pelul sau recursul nu poate fi exercitat împotriva aceleiaşi hotărîri decît o singură dată, chiar dacă se invocă alte temeiuri decît cele pe marginea cărora instanţa de control judiciar s-a pronunţat printr-o decizie anterioară. Nea$ra!area itua(iei &n propria cale de atac 4non reformatio in pejus*. otrivit acestei reguli, apelantului "recurentului# nu i se poate crea o situaţie mai dificilă decît acea din hotărîrea atacată cu apel "recurs#, cu excepţia cazurilor cînd acesta consimte sau hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces "alin."# art.+'+ ((#. rincipiul non reformatio in pejus reprezintă una dintre garanţiile dreptului la apărare judiciară a participanţilor la proces. ### %n absenţa acestui principiu, participanţii la proces, cunoscînd posibilitatea înrăutăţirii situa ției lor, ar putea fi determinaţi să renunţe la atacarea hotărîrii pentru a nu-şi asuma un risc, chiar dacă hotărîrea este ilegală sau neîntemeiată. ### 3cest principiu vine în întîmpinarea unui interes general, acela ca, prin declanşarea controlului judiciar, să nu rămînă în fiinţă hotărîri nelegale şi netemeinice. ### rincipiul menţionat nu-şi găseşte aplicare în cazurile în care apelantul "recurentul# este de acord cu înrăutăţirea situaţiei sale sau cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces. %n cel din urmă caz, înrăutăţirea situaţiei apelantului "recurentului# va avea loc ca urmare a respingerii apelului "recursului# lui şi admiterii căii de atac exercitate de partea adversă.
non reformatio in pejus 3plicareaceea principiului nu trebuie să ducă hotărîrilor pronunţate încălcarea normelor imperative, ce ar contravine principiului legalităţii în procesul civil.laDemenţinerea aceea, instanţa de control judiciarcupoate să înrăutăţească situaţia apelantului "recurentului# în cazurile invocării din oficiu a încălcărilor normelor de drept procedural "alin."&# art.+11, alin."+# art.<+5 ((#. 7egislaţia procesuală civilă în vigoare a !4 nu precede expres răspunsul la întrebarea dacă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac este aplicabil şi la rejudecarea cauzei după casarea hotărîrii. ### $nstanţa de rejudecare trebuie să aibă libertate deplină în administrarea probelor şi stabilirea circumstanţelor de fapt ale cauzei, respectîndu-se nelimitat principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii. ### 7a rejudecarea pricinii părţile şi al ți participanţi la proces pot să-şi formuleze, argumenteze şi dovedească poziţia în proces, să-şi aleagă modalităţile şi mijloacele susţinerii ei, fără a fi legaţi de mijloacele de apărare folosite la judecarea iniţială a cauzei. De asemenea, ### la rejudecare părţile au posibilitatea să dispună de drepturile procedurale "modificarea acţiunii, recunoaşterea acţiunii etc.#. ### 3preciind după intima convingere probele administrate, instanţa de rejudecare emite hotărîrea legală şi temeinică care poate să difere de cea pronunţată anterior.
Tema: APELUL No(iunea /i elementele apelului %n conformitate cu art.+8' ((, ### hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămîne definitive, în instanţă de apel care, în baza materialilor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a
72
aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea cauzei în prima instanţă. Apelul este mijlocul procesual prin care persoana nemulţumită de hotărîrea primei instanţe solicită curţii de apel, în condiţiile prevăzuți de lege, modificarea sau casarea "totală ori parţială# a acesteia. 3pelul este o cale de atac ordinară, suspensivă de executare, devolutivă ce provoacă o nouă judecare a cauzei în fond. 3pelul reprezintă o realizare a principiului dublului grad de jurisdicţie. O0iectul apelului îl constituie hotărîrile nedefinitive pronunţate de judecătoriile de drept comun şi 6udecătoria (omercială de (ircumscripție. Au pot fi atacate cu apel hotărîrile pronunţate în prima instanţă de către curţile de apel "art.+88 ((# şi de către (6. Botărîrile pronunţate în prima instanţă după reexaminarea cauzei pot fi atacate cu apel după regulile generale. ### >biect al apelului, de regulă, este dispozitivul hotărîrii, cuprinzînd soluţia dată de instanţă, cu care nu este de acord apelantul. înt posibile totuşi situaţii cînd o parte este de acord cu soluţia adoptată, dar nu este mulţumită de motivarea acesteia. Au numai dispozitivul hotărîrii produce efectele juridice, ci şi motivarea acesteia, cuprinzînd circumstanţele cauzei constatate de instanţă şi probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe. >r, potrivit alin."5# art.&5+ ((, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă sînt obligatorii pentru instanţa care judecă cauza şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleaşi persoane. ### articipantul la proces, fiind de acord cu dispozitivul hotărîrii, poate avea interes legitim de a declara apel doar împotriva părţii de motivare a acesteia. %n acest caz, apelantul trebuie să argumenteze în cererea de apel dezacordul cu partea de motivare a hotărîrii atacate, invocînd efectele juridice nefavorabile pe care le produce aceasta. De ex., intervenientul accesoriu, fiind de acord cu dispozitivul hotărîrii, poate ataca cu apel doar partea de motivare a acesteia, dacă faptele stabilite de instanţă sînt de natură să-i afecteze drepturile sau interesele legitime la examinarea ulterioară a acţiunii de regres împotriva acestuia. ### %ncheierile emise în prima instanţă nu pot fi atacate cu apel decît odată cu hotărîrea, cu excepţia încheierilor care pot fi atacate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile specificate la art.<5+ ((. 3pelul declarat împotriva hotărîrii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în cauza respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel "art.+8/ ((#. De ex., în cazul în care în privinţa unor pretenţii s-a emis o hotărîre în fond, iar în privinţa altor pretenţii concomitent, prin încheiere, a fost scoasă cererea de pe rol sau procesul a fost încetat, şi partea va declara apel împotriva hotărîrii, instanţa de apel va judeca cauza în ordine de apel, în volum deplin, fiind în drept de a se pronunţa din oficiu şi asupra legalităţii încheierii. ### %n cazul în care, după declararea apelului împotriva hotărîrii, instanţa de fond emite o încheiere împotriva căreia se declară separat un recurs, instanţa de apel va examina împreună ambele cereri "apel împotriva hotărîrii şi recurs împotriva încheierii# în ordine de apel, pronunţînd o decizie în acest sens. Su0iec(ii apelului. otrivit art.+0 ((, &nt &n drept ă declare apel: a* părţile şi alţi participanţi la proces 0* reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege c* martorul, expertul, specialistul şi interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. 7egea acordă dreptul de a declara apel, în primul rînd, participanţilor la proces * subiecţilor care au un interes juridic în cauză "material-juridic şi@sau procesual-juridic#. ### ot exercita apel participanţii în nume propriu şi în apărarea intereselor propriiC reclamantul "coreclamantul#, pîrîtul "copîrîtul#, intervenienţii, petiţionarii şi persoanele interesate în procedura specială. Doar participanţii la proces care dispun de capacitate procesuală de exerciţiu "art.81 alin."&# ((# pot exercita apelul. 3pelul declarat de minorii cu vîrste cuprinse între &< şi &1 ani sau de adulţii cu capacitatea de exerciţiu limitată este lovit de nulitate relativă şi produce efecte juridice doar în cazul în care acesta este confirmat de reprezentantul legal al minorului sau curatorul adultului cu capacitatea de exercițiu limitată, conform alin. "5# art.81 ((. $nstanţa de apel va acorda un termen rezonabil pentru confirmarea unor asemenea apeluri. ### 3pelul declarat de minorii cu vîrste de pînă la &< ani sau de adulţii declaraţi incapabili este nul şi urmează a fi restituit de instanţa de apel "lit.d# alin."&# art.+/ ((#. ### la proces care acţionează în interesele unei alte persoane pot declara apel cu respectarea unor condiţii speciale. rocurorul, precum şi autorităţile publice, organizaţiile şi cetăţenii care apără în proces interesele altor persoane sînt în drept să exercite apel doar în cauzele intentate de ele "art.'&, '+ ((#. Dat fiind faptul că aceşti participanţi la proces au drepturi şi obligaţii de reclamant, cu excep ia ț dreptului de a încheia tranzacţie "art.'5, '+ ((#, pentru exercitarea căilor de atac de către aceştia nu este necesară depunerea unei cereri speciale "repetate# de către reclamant. ### 3utoritățile publice care, conform legii trebuie să participe la proces pentru a depune concluzii "alin."&# art.'< ((#, pot exercita căile de atac împotriva hotărîrii indiferent de participarea efectivă a lor la judecarea cauzei în fond. De ex., autoritatea tutelară este în drept să atace hotărîrea judecătorească prin care s-a încuviinţat adopţia fără atragerea în proces a acesteia. ### !eprezentantul părţii în proces, al intervenientului, petiţionarului sau al persoanei interesate poate declara apel numai dacă acest drept este expres prevăzut în procură eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului "art.1& ((#. !eprezentanţii legali dispun de dreptul exercitării căilor de atac în virtutea legii "art.'/ ((#. ersoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei, neavînd interes juridic în proces "martorul, expertul, specialistul, interpretul# şi reprezentantul în nume propriu pot declara apel doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvin. %n acest caz, în lipsa cererilor de apel depuse de participanţii la proces, instanţa de apel verifică doar corectitudinea compensării cheltuielilor de judecată, fără a controla temeinicia şi legalitatea soluţionării fondului cauzei. ### ersoanele care nu sînt participante la proces, dar care, prin hotărîre judecătorească, sînt lezate în drepturi, nu au dreptul de a declara apei. 3cestea pot solicita revizuirea hotărîrii în baza lit.:# art.<
)* +* *
otrivit art.8//în((, creditorul, a cărui creanţă este certă, lichidă şi exigibilă poate, numele ### debitorului său, exercită drepturile şi acţiunile acestuia cazul în care debitorul în dauna creditorului refuză sau omite să le înexercite. %n virtutea acestei dispoziţii legale, creditorii chirografari ai uneia dintre părţile în proces pot declara apel împotriva hotărîrii în cazul în care acesta din urmă refuză sau omite să exercite acest drept. E7ercit&nd apelul &mpotri!a .otăr&rii &n numele uneia dintre păr(ile &n proce% creditorii c.iro$rafari tre0uie ă demontre"e e7iten(a următoarelor condiții peciale: creditorul are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de o parte în proces, această parte nu exercită apel împotriva hotărîrii, creditorul are un interes serios şi legitim pentru exercitarea acestei căi de atac "de ex., cînd nedeclararea apelului agravează solvabilitatea debitorului#. ersoana care declară apel se numeşte apelant, iar partea adversă * intimat. %n cazul în care apelul este declarat de ambele părţi, acestea vor dobîndi calităţi duble, atît cea de apelant, cît şi cea de intimat. ### ersoana interesată care a renun țat expres la apel în privinţa unei hotărîri nu mai are dreptul să declare apel. !enunţarea la apel se face prin depunerea unei cereri în prima instanţă pînă la expirarea termenului de depunere a apelului "alin."5# art.+0 ((#. !enunţarea implicită la apel, exprimată, de ex., prin executarea parţială a hotărîrii, nu decade persoana din dreptul de a exercita apelul. !enunţarea anticipată la calea de atac "pînă la pronunţarea hotărîrii# nu se admite. (oparticipanţii "coreclamanţii, copîrîţii# şi intervenienţii care participă în proces din partea apelantului se pot alătura la apel, dacă pretenţiile lor coincid cu pretenţiile apelantului, prezentînd o cerere scrisă. entru cererea de alăturare la apel nu se achită taxă de stat. %n cazul în care pretențiile apelantului nu coincid cu pretenţiile alăturatului, acesta din urmă este în drept să depună apel după regulile
73
generale, achitînd taxa de stat. ### Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau cererii de apel nu i se dă curs, sau cererea a fost restituită, sau există alte motive care exclud soluţionarea fondului, alăturarea la apel produce efecte juridice în cazul în care a avut loc în interiorul termenului de apel şi persoana alăturată a achitat taxă de stat. Temeiurile de declarare a apelului. (( nu prevede o listă a temeiurilor pentru care poate fi declarat apelul. 2otodată, cererea de apel "de bază sau cea suplimentară# trebuie să conţină motivele de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază. ### pre deosebire de redacţia anterioară a alin."+# art.+'+ (( care permitea depunerea unui apel nemotivat, prin prisma modificărilor operate prin 7egea nr.&88@50&5, orice cerere de apel depusă după +0.&&.50&5 trebuie motivată, inclusiv prin reiterarea argumentelor invocate în prima instanţa. %n cazul în care cererea de apel nu conţine motive de fapt şi de drept, acesteia nu i se dă curs, iar apelantului i se acordă un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Intan(ele competente ă judece cererile de apel . Botărîrile pronunțate în prima instanţă de judecătorii se atacă cu apel la curţile de apel. Botărîrile pronunţate în prima instanţă de 6udecătoria (omercială de (ircumscripție se atacă cu apel la (urtea de 3pel (hişinău. %n instanţă de apel cauzele se judecă colegial de un complet format din + judecători. ### Din acest complet nu pot face parte judecătorii care au luat parte la judecarea cauzei în prima instanţă "art.
Procedura de declarare a apelului (ererea de apel se depune în scris la judecătoria a cărei hotărîre se atacă. (ererile parvenite prin poştă în adresa instanţei de apel se expediază instanţei de fond, a cărei hotărîre se atacă, pentru efectuarea acţiunilor prevăzute de art.+' ((.
a* 0* c* d* e* f* $* .*
Cuprinul cererii de apel (onform art.+8 ((, &n cererea de apel e indică: instanţa căreia îi este adresat apelul numele sau denumirea, domiciliul sau sediul apelantului, calitatea lui procedurală, hotărîrea atacată, instanţa care a emis-o, completul de judecată, data emiterii motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul probele invocate în susţinerea apelului solicitarea apelantului numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi în apel documentele ce se anexează. ### )lementele cererii de apel prevăzute la lit.d#, e#, h# alin."&# pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale. %n cererea de apel se pot indica şi alte date ce ţin de examinarea apelului. e consideră că cererea de apel este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire incorectă "alin."# art.& ((#. (ererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său. %n ultimul caz, la cerere se anexează documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului, dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. ### (ererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în prima instanţă se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus cîte o copie pentru instanţa de apel. (opiile de pe înscrisuri se legalizează în modul stabilit de lege "de ex., de către notari sau avocaţi#. %nscrisurile alăturate, redactate într-o limbă străină, se depun în traducere, certificată în modul stabilit de lege. 7a cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă. 2axa de stat pentru depunerea apelului constituie '8T din taxa ce se achită la depunerea cererii de chemare în judecată la instanţa de fond, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial * '8T din taxa calculată din suma contestată. lenul (6 al !4 a explicat că taxa de stat pentru declararea unei căi de atac se calculează în funcţie de persoana apelantului. ersoana juridică va achita, la depunerea apelului, '8T din 5'0 * 80.000 de lei, iar persoana fizică '8T din &80 * 58.000 de lei. Termenul de declarare a apelului Dreptul la declararea apelului este limitat la un anumit termen. tabilirea acestuia are drept scop asigurarea certitudinii şi siguranţei circuitului civil, precum şi disciplinarea participanţilor la procesul civil. (u toate acestea, durata termenului de declarare a apelului trebuie să fie suficientă pentru ca partea interesantă să aibă posibilitate să formuleze şi să argumenteze cererea de apel. 2ermenul declarare a apelului este de +0 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu dispune altfel. ### 2ermenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. %n astfel de cazuri, se face o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. entru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitatea de exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă termenul curge din ziua din care se numeşte tutorele sau curatorul. %ncheierea privind repunerea în termen trebuie motivată. De ex., în cazul în care participantul la proces nu a fost citat în mod legal despre data, ora şi locul şedinţei de judecată şi nu a fost prezent la examinarea cauzei şi pronunţarea dispozitivului, iar copia hotărîrii a fost primită de acesta cu depăşirea termenului de 8 zile prevăzut în alin."<# art.5+ ((, instanţa de apel îl va putea repune în termen. rin prisma jurisprudenței (t)D>, neprezentarea de către instanţa de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil. ### 2ermenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în prima instanţă. 3pelul exercitat în termen este, de asemenea, suspensiv de executare a hotărîrii. )xcepţie constituie hotărîrile care se execută imediat "art.58 ((#. 3pelul declarat peste termen nu suspendă executarea hotărîrii, la cererea apelantului, instanţa de apel, dinmotive justificate, poate să dispunărepunerea în termenș i, drept consecinţă, apare efectul însă, suspensiv al apelului.
Actele primei intan(e după primirea cererii de apel reședintele primei instanţe, după ce primeşte cererea de apel, înscrisurile şi alte probe alăturate care nu au fost prezentate în prima instanţă, dispune înregistrarea imediată a cererii de apel. ### înă la expirarea termenului de depunere a apelului, nimeni nu este în drept să reclame dosarul din prima instanţă. articipanţii la proces pot lua cunoştinţă de materialele din dosar, de apelurile şi referinţele depuse, de probele noi prezentate şi pot înainta referinţe motivate împotriva apelurilor şi referinţelor. ### %n caz de depunere a referinţei în prima instanţă, ultima o primeşte şi o anexează la dosar. De asemenea, prima instanţă va examina observațiile la procesul-verbal, în caz de înaintare a acestora, va soluţiona, după caz, chestiunea privind adoptarea unei hotărîri suplimentare sau a unei încheieri privind corectarea greşelilor din hotărîre. ### După expirarea termenului de depunere a apelului, prima instanţă expediază a doua zi instan ței de apel dosarul împreună cu apelurile depuse şi probele alăturate care nu au fost prezentate în prima instanţă. Actele intan(ei de apel după primirea doarului rima instanţă expediază dosarul instanţei de apel fără a verifica dacă sînt respectate toate condiţiile pentru declararea apelului. 3ceasta intră în atribuţiile instanței de apel.
74
### Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.+< şi +8 (( sau dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor "alin. "&# art.+1 ((#. 3cest termen trebuie să fie rezonabil, astfel încît apelantul să dispună de posibilităţi reale de a executa indicaţiile din încheiere. 3pelantul este în drept să ceară prelungirea termenului acordat. Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale. %n cazul în care apelantul solicită scutirea, amînarea sau eşalonarea achitării taxei de stat, nu se admite emiterea încheierii de a nu se da curs cererii de apel fără soluționarea prealabilă a temeiniciei demersului cu privire la scutirea, amînarea sau eşalonarea achitării taxei de stat. ### %ncheierea instanţei de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată cu recurs. Depunerea recursului va avea ca efect întreruperea curgerii termenului judiciar acordat, care va începe să curgă din nou după examinarea recursului de către instanţa de recurs. ### Dacă se constată încălcarea altor reguli de declarare a apelului, se aplică sancţiunea restituirii cererii de apel "art.+/ ((#. Intan(a de apel retituie% printr5o &nc.eiere% cererea de apel dacă: a* apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu alin."&# art.+1 (( 0* apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen c* apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în prima instanţă d* cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel e* apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel f* în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel. ### %ncheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs. Dacă sînt respectate toate condiţiile pentru declararea apelului, instanța de apel emite o încheiere de primire a cererii de apel şi intentare a procedurii de apel. 7egea nu reglementează în mod expres cum trebuie să procedeze instanţa de apel în cazul în care după intentarea procedurii de apel se constată existenţa temeiurilor din lit.b#, c#, d# sau f# alin."&# art.+/ ((. ### %n aceste cazuri instanţa de apel nu este în drept să examineze fondul apelului cu emiterea unei decizii. rin prisma categoriilor de acte de dispoziţie emise de instanţele de judecată stabilite de art.&< ((, instanţa de apel urmează să emită o încheiere de încetare a procedurii de apel. %ncheierea respectivă poate fi atacată cu recurs.
Procedura de judecare H cau"ei &n apel %n termen de +0 de zile de la data primirii dosarului spre examinare, instanţa de apel efectuează actele procedurale în vederea pregătirii cauzei către dezbateri în şedinţă de judecată în conformitate cu art.&18 şi art.&1 ((. ### regătirea cauzei pentru judecare în apel este o etapă obligatorie şi se efectuează de instanţa de apel, ţinînd cont de sarcinile apelului * verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărîrii atacate şi, în caz de casare a acesteia, rejudecarea cauzei. ### Dispoziţiile privind pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare în prima instanţă se aplică în modul corespunzător. $nstanţa de apel expediază participanţilor la proces copii de pe cererea de apel şi de pe înscrisurile care nu au fost prezentate primei instanţe, citează părţile şi pe alţi participanţi la proces, propunîndu-le să depună, cu cel puţin + zile înainte de judecarea apelului, noi referinţe şi înscrisuri la dosar. !eferinţele şi înscrisurile se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus cîte o copie pentru instanţa de apel. (( nu stabileşte termenul concret de examinare a cauzei în instanţă de apel . După expirarea termenului de pregătire a cauzei către dezbateri în şedinţă de judecată, apelul se examinează într-un termen rezonabil "art.+'& ((#. 7egile speciale pot conţine norme privind termenul de examinare a cauzelor în apel. ### rocedura de judecare a cauzei în instanţa de apel este similară celei din prima instanţă, cu unele excepţii stabilite de ((. S&nt pre"ente acelea/i etape ale de"0aterilor judiciare: partea pregătitoare, examinarea în fond a apelului, susţinerile orale şi replicile, deliberarea, pronunţarea deciziei. %n cadrul părţii pregătitoare preşedintele şedinţei de judecată deschide şedinţa şi anunţă cauza, numele apelantului, instanţa a cărei hotărîre este atacată, constată prezenţa participanţilor la proces şi a reprezentanților acestora, determină identitatea celor prezenţi, verifică împuternicirile persoanelor cu funcţie de răspundere şi ale reprezentanţilor. ### Aeprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. $nstanţa este în drept să amîne şedinţa, dacă va constata că neprezentarea lor este motivată. %n cazul în care participantului la proces nu i s-a remis cererea de apel, probele noi, referinţele, instanţa de apel dispune amînarea procesului pentru remitere. 6udecarea cauzei în instanţă de apel se deschide cu raportul asupra pricinii, prezentat de preşedintele şedinţei de judecată sau de un judecător. !aportorul expune circumstanţele cauzei, cuprinsul hotărîrii primei instanţe, motivele înaintării apelului, sumarul referinţelor depuse împotriva lui, conţinutul noilor probe prezentate instanţei de apel, alte date necesare verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii. ### $nstanţa de apel este obligată să asculte explicaţiile participanţilor la proces prezenţi în şedinţa de judecată şi ale reprezentanţilor acestora. rimul ia cuvînt apelantul şi reprezentantul său, după aceea şi ceilalţi participanţi la proces în ordinea stabilită de instanţă. Dacă ambele părţi au depus apel, primul ia cuvînt reclamantul. ### După ascultarea explicaţiilor participanţilor la proces, instanţa de apel verifică probele din dosar şi cele prezentate suplimentar de aceştia. rocedura de administrare a probelor în instanţă de apel este similară celei din prima instanţă. $nstanţa de apel este în drept să dea citire explicaţiilor participanţilor la proces absenţi, precum şi depoziţiile martorilor care nu au fost citaţi în instanţa de apel. ### După examinarea apelului în fond, preşedintele şedinţei de judecată oferă participanţilor la proces şi reprezentanţilor posibilitatea de a face demersuri sau completări. După ce soluţionează demersurile, instanţa trece la susţineri orale. usţinerile orale au loc în conformitate cu prevederile art.5++ şi art.5+< ((. rimul ia cuvînt apelantul. Dacă ambele părţi au depus apel, primul ia cuvînt reclamantul. După încheierea dezbaterilor şi susţinerilor orale, completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei. %n urma deliberării, completul de judecată pronunţă dispozitivul deciziei. ### Dispozitivul deciziei se semnează de toţi judecătorii completului de judecată şi se anexează. Dacă la adoptarea deciziei se exprimă o opinie separată, aceasta se anexează la dosar. Decizia integrală se întocmeşte în termen de &8 zile de la pronunţarea dispozitivului deciziei. ### Dacă unul dintre judecători completului de judecată este în imposibilitatea de a semna decizia integrală, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitatea de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei de judecată. %n toate cazurile, pe decizie va fi menţionată cauza imposibilităţii de a semna. ### Decizia integrală se remite părţilor în termen de 8 zile de la semnare, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire.
75
rin 7egea nr.&88@50&5 a fost exclus art.+/8 (( care prevedea procedura de judecare a apelului primit după examinarea cauzei în apel. (u toate acestea, nu trebuie admise situaţii cînd cererile de apel declarate legal rămîn neexaminate "de ex., în cazul în care, din vina lucrătorilor instanţelor judecătoreşti, cererea de apel este expediată în instanţa de apel sau este transmisă completului de judecată cu întîrziere, după judecarea cauzei în temeiul unor alte cereri de apel în lipsa persoanei respective#. %n aceste cazuri instanţa de apel este obligată sa primească cererea de apel depusă în termen şi să o examineze. )xaminarea acestui apel este de competenţa aceluiaşi complet de judecători care a examinat cauză în apel în temeiul cererilor de apel depuse anterior şi se efectuează conform regulilor generale "cu parcurgerea etapelor caracterizate mai sus, înştiinţarea tuturor participanţilor la proces etc.#. ### Dacă, după judecarea apelului nominalizat, instanţa ajunge la concluzia că decizia sa anterioară este ilegală sau neîntemeiată, ea o casează şi emite o nouă decizie.
)*
+*
*
-*
6*
2*
Limitele judecării apelului ?nul dintre efectele pe care îl produce apelul este efectul devolutiv. rin de!olu(iune, în general, se înţelege transmiterea dreptului de a judeca cauza de la o instanţă "de fond# la o altă instanţă ierarhic superioara. ### 3pelul reprezintă al doilea grad de jurisdicţie, instanţa de apel avînd obli ga ția de a rejudeca fondul cauzei. ### 3pelul are un efect devolutiv deplin, adică se extinde asupra tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei. Re$ula enun(ată nu are &nă un caracter a0olut% ci implică /i unele retric(ii: %n virtutea principiului disponibilităţii, instanţa de apel verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate, în limitele argumentelor invocate în cererile de apel, referinţele şi obiecţiile înaintate "se aplică regula tantum devoluium )uantum appellatum * nu se rejudecă decît ceea ce s-a apelatE#. ărţile determină sfera controlului judiciar efectuat de către instan ța de apel "alin."&# art.+'+ ((#. >r, părţile pot ataca hotărîrea în întregime sau numai o parte din aceasta. $nstanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel "alin."8# art.+'+ ((#. ### )ste inadmisibil ca un motiv de apel să fie refuzat pentru discuţie din considerentul ca el a fost deja discutat în prima instanţă şi a fost respins ca nefondat. De asemenea, dacă se constată existenţa unui temei necondiţionat de casare totală a hotărîrii, instanţa de apel trebuie să cerceteze şi să se pronunţe asupra tuturor celorlalte motive invocate. ### %n acest fel se va evita repetarea erorilor comise la rejudecarea cauzei după casare. %n caz de nerespectare a acestor reguli, decizia instanţei de apel se consideră neîntemeiata şi ilegală fiind pasibilă casării de către instanţa de recurs. %n cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond numai în temeiul celor invocate în prima instanţă "alin."+# art.+'+ ((#. (u toate acestea, potrivit alin."<# art.+'+ ((, instanţa de apel este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei, nefiind legată de motivele apelului, ceea ce constituie o excepţie de la regula din alin."&# art.+'+ ((. ### %n instanţa de apel se îmbină realizarea principiului disponibilităţii şi a principiului legalităţii. Drept urmare, instanţa de apel urmează să se expună cu referire la corectitudinea aplicării de către prima instanţă a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. )fectul devolutiv al apelului se răsfrînge numai asupra a ceea ce s-a judecat în prima instanţă "regula *tantum devolutum )uantum iudicatum * nu se rejudecă decît ceea ce s-a judecatE#. $nstanţa de apel efectuează un control asupra hotărîrii instanţei de fond, iar acest control nu poate avea în vedere noi pretenţii care nu au format obiectul examinării în prima instanţă. ### 3ltfel s-ar încălca grav principiul dublului grad de jurisdicţie. De aceea, legea stabileşte că în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. %n aceia și timp, pot fi cerute dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărîrii în prima instanţă "alin."+# art.+'5 ((#. De ex., reclamantul poate solicita ajustarea cuantumului dobînzii de întîrziere, avînd în vedere perioada adiţională cuprinsă între data adoptării hotărîrii primei instanţe şi data adoptării deciziei instanţei de apel. ### îrîtul mai poate invoca, în calitate de obiecţie împotriva acţiunii reclamantului, stingerea obligaţiei sale faţă de reclamant prin compensarea acesteia cu o creanţă certă, lichidă, de aceeaşi natură şi exigibilă a pîrîtului faţă de reclamant "compensaţie legală conform art.8& ((#. $nstanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. %n acest scop, instan ța de apel apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar de către participanţii la proces "alin."5# art.+'+ ((#. ### 7egea nr.&88@50&5 a introdus reguli noi cu privire la administrarea probelor suplimentare de către instanţa de apel. otrivit art.+'5 ((, părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe, cu condiţia că demonstrează că au fost în imposibilitatea să le prezinte la examinarea cauzei în primă instanţă. ### De ex., dacă probele au fost respinse de prima instanţă ca fiind nepertinente sau inadmisibile prima instanţă a respins demersul participantului la proces privind reclamarea probelor despre existenţa probelor participantul la proces a aflat după pronunţarea hotărîrii primei instanţe. ### $nstanţa de ț %n cazul în care apel nu are dreptul să administreze probele care au putut fi prezentate de participanţii la proces în primă instan ă. participanţii la proces invocă necesitatea administrării de noi probe, aceştia trebuie să indice probele respective, mijloacele prin care ele pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în prima instanţă. ### După ascultarea poziţiilor participanţilor la proces cu referire la admiterea sau respingerea probelor suplimentare, instanţa de apel, pînă la începerea judecării apelului în fond, va adopta în mod obligatoriu în camera de deliberare o încheiere motivată în acest sens. ### %n instanţa de apel pot fi citaţi martorii audiaţi în prima instanţă, dacă în cererea de apel se contestă depoziţiile lor. 3pelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces "non reformatio in pejus#. Actele de dipo"i(ie ale păr(ilor &n intan(a de apel ,n conformitate cu principiul diponi0ilită(ii% păr(ile pot ă!&r/i acte de dipo"iție:
solicitarea apelului, de a restitui cererea de apel, retragerea renunţarea la acţiune, încheierea tranzacţiei între părţi. 2otodată, acţiunea principiului disponibilităţii în instanţa de apel este limitată, întrucît nu se admite modificarea temeiului sau obiectului acţiunii, precum şi înaintarea unor noi pretenţii. 2rebuie delimitată restituirea cererii de apel de către instanţa de apel "art.+1/ ((# de retragerea cererii de apel de către apelant "art.+'< ((#. Dacă apelantul, pînă la începerea dezbaterii cauzei în fond în instanţa de apel, solicită restituirea cererii de apel, instanţa de apel o restituie. ### După începerea dezbaterilor în fond în instanţa de apel, cererea de apel poate fi retrasă de către apelant. %n acest caz, instanţa de apel dispune încetarea procedurii de apel "art.+'< ((#. %ncetarea procedurii de apel nu trebuie confundată cu încetarea procesului "art.58 ((#. ### !etragerea apelului declarat de către procuror sau de o altă persoană sau organ împuternicit prin lege să se adreseze în judecată pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale unei alte persoane nu privează persoana în al cărei interes a fost declarat apelul, de dreptul de a-l susţine, însă după achitarea taxei de stat. %n cazul restituirii cererii de apel sau încetării procedurii de apel, în lipsa cererilor de apel depuse de alte persoane, hotărîrea primei instanţe devine definitivă. ### %n cazul în care mai mulţi participanţi la proces au declarat apeluri de sine stătătoare împotriva hotărîrii, iar
76
unul dintre apelanţi şi-a retras apelul, ceilalţi susţinînd apelurile declarate, instanţa de apel va înceta procedura în apel în privinţa persoanei care şi-a retras apelul şi va examina apelurile altor participanţi la proces. ### De asemenea, la judecarea cauzei în apel reclamantul poate renunţa la acţiune, iar părţile pot încheia tranzacţia. )xaminarea cererii reclamantului de renunţare la acţiune sau a cererii părţilor de încheiere a tranzac ției, efectele admiterii sau respingerii renunţării sau tranzacţiei au loc în conformitate cu art.5&5 ((. ### Dacă sînt respectate prevederile alin."8# art.0 (( "renunţarea la acţiune şi tranzacţia între părţi nu contravin legii, nu încalcă drepturile, libertăţile sau interesele legitime ale persoanei, ale societăţii sau ale statului#, instanţa de apel admite renunţarea reclamantului la acţiune sau, după caz, confirmă tranzacţia de împăcare. %n aceste cazuri hotărîrea atacată cu apel pierde valoarea juridică, instanţa de apel o anulează şi dispune încetarea procesului "art.58 ((#.
,mputernicirile intanței de apel Declararea în ordinea stabilită de lege a apelului obligă instanţa de apel să examineze şi să soluţioneze fondul cererii depuse, adoptînd o decizie. %n conformitate cu art.+18 ((,intan(a de apel% după ce judecă apelul% ete &n drept: a* să respingă apelul şi să menţină hotărîrea primei instanţe 0* să admită apelul şi să modifice hotărîrea primei instanţe c* să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, emiţînd o nouă hotărîre d* să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă. e* să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol. Repin$erea apelului1 %n majoritatea cazurilor hotărîrile judecătore ști sînt legale. %n cazul în care, după efectuarea controlului judiciar, instanța de apel constată temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate, aceasta va respinge apelul ca nefondat şi va menţine hotărîrea primei instanţe "lit.a# alin."&# art.+18 ((#. ### %n cazul respingerii apelului, instanţa de apel în decizia sa trebuie să expună concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant şi, referindu-se la legea respectivă, să întemeieze motivele în legătură cu care instanţa de apel a ajuns la concluzia de a recunoaște motivele apelului neîntemeiate. %n practica judiciară s-a stabilit că este inadmisibilă limitarea instanţei de apel doar la reproducerea în decizie a hotărîrii apelate ori la simpla constatare a faptului netemeiniciei apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată. Admiterea apelului1Dacă cel puţin unul dintre motivele de casare invocate de către apelant este întemeiat, instanţa va admite apelul, dispunînd modificarea sau casarea hotărîrii primei instanţe. ### 3dmiterea apelului poate avea loc şi în cazul invocării din oficiu de către instanţa de apel a încălcării normelor de drept procedural "alin."&# art.+11 ((#. Rejudecarea cau"ei de către intan(a de apel1 %n primul rînd, urmează a fi făcută delimitarea între modificarea hotărîrii şi casarea hotărîrii cu adoptarea unei noi hotărîri. % importanţă primordială pentru părţi o au concluziile instanţei cu privire la litigiul dintre părţi, care constituie scopul adresării în justiţie. (oncluziile diametral opuse, făcute de către instanţa de apel în baza probelor administrate, reprezintă hotărîri diverse. ### e pronunţă o nouă hotărîre în cazurile cînd concluziile instanţei de judecată privind drepturile şi obligaţiile părţilor se înlocuiesc cu altele diametral opuse "concluzia iniţială despre admiterea acţiunii se înlocuieşte cu concluzia despre respingerea acţiunii şi invers#. > nouă hotărîre se pronunţă şi în cazul schimbării semnificative a conţinutului şi esenţei hotărîrii atacate "de ex., dacă instanţa de apel va reduce cuantumul pretenţiilor admise de la &00.000 lei pînă la & leu, teoretic, această operaţiune poate fi tratată ca modificare a hotărîrii, deşi în realitate se atestă prezenţa unei noi hotărîri, diametral opuse celei atacate#. Botărîrea atacată se considerămodificată dacă, fără a afecta concluziile cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi fără a schimba semnificativ conţinutul şi esenţa hotărîrii, în partea de motivare sau în dispozitivul acesteia se introduc anumite corectări "de ex., schimbarea mărimii sumei adjudecate, termenul de achitare a plăţilor periodice, precizarea formei de încasareC pe cote părţi sau solidar etc.#. (asarea hotărîrii primei instanţe poate fi atît totală, cît şi parţială. !asarea este totală, dacă se referă la toate aspectele cauzei şi la toţi participanţii la proces. !asarea este parţială , dacă vizează doar unele aspecte ale pricinii sau numai raporturile dintre unii participanţi. De ex., în cauza privind repararea prejudiciului material şi moral, cauzat unei persoane, instanţa de apel, constatînd legalitatea hotărîrii în privinţa încasării prejudiciului material, poate casa hotărîrea atacată în ce priveşte repararea prejudiciului moral. ### 3vînd în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel urmează nu doar să caseze o hotărîre greşită, ci este obligată să corecteze greşelile comise prin rejudecarea cauzei. %n cazul în care hotărîrea primei instanţe nu este întemeiată "lit.a#, b#, c# alin."&# art.+1 ((#, ### instanţa de apel urmează să verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, să aprecieze probele din dosar şi cele prezentate suplimentar de către participanții la proces şi, drept rezultat, să pronunţe o nouă hotărîre întemeiată. ### Dacă hotărîrea primei instanţe este adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material "art.+1' ((#, instanţa de apel va aplica corect normele de drept material şi va substitui corespunzător concluziile primei instanţe. ### $nstanţa de apel va pronunţa o nouă hotărîre şi în cazurile cînd la judecarea cauzei în fond au fost încălcate normele de drept procedural prevăzute de lit.a#, b#, c#, f#, g#, h# alin."&# sau alin."5# art.+11 ((. ### Aoua hotărîre, pronunţată de către instanţa de apel, se bazează pe circumstanţele constatate şi dovedite la judecarea cauzei în fond şi, după caz, în apel. %n baza principiului nemijlocirii şi avînd în vedere jurisprudenţa (t)D>, reaprecierea probelor de către instanţa de apel poate fi făcută doar cu condiţia administrării nemijlocite a acestora "de ex., audierea repetată a martorilor pentru a aprecia credibilitatea declaraţiilor acestora#. de modificare hotărîriidin atacate saudepronunţare unei noişihotărîri, instanţa de apel este obligată săcheltuielilor soluţionezedeproblema ### %n caz întoarcerii executării hotărîriia"art.&8/ (odul executare#,aprecum să schimbe corespunzător repartizarea judecată "alin."<# art./< ((#. Retituirea cau"ei pre rejudecare &n prima intan(ă1 (asînd hotărîrea primei instanţe, instanţa de apel va restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile prevăzute la lit.d#, i# alin."&# art.+11 (( "instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale#. %n primul caz, restituirea cauzei la rejudecare are drept scop oferirea posibilităţii de apărare tuturor persoanelor, ale căror drepturi au fost atinse prin hotărîrea primei instanţe, fiindu-le garantat dreptul la dublul grad de jurisdicţie. %n cel de-al doilea caz, cauza se va transmite la rejudecare în instanţa competentă potrivii regulilor de competenţă jurisdicţională. ### De asemenea, legea permite instanţei de apel să trimită cauza spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la lit.b# alin."&# art.+11 (( "pricina a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată#, în acest caz instanţa de apel ţine cont în exclusivitate de părerea acelui participant care nu a fost citat în mod legal. otrivit alin."5# art.+1 8 ((, ### în cazul în care cauza este trimisă spre rejudecare, cu acordul tuturor participanţilor la proces, instanţa de apel indică actele procesuale rămase valabile, celelalte fiind desfiinţate de drept. 3ceastă prevedere, introdusă prin 7egea nr.&88@50&5, nu este reuşită, creînd confuzii şi generînd interpretări diferite. %n primul rînd, norma menţionată nu trebuie tratată în sensul anulării de drept a tuturor încheierilor judecătoreşti emise la examinarea cauzei în prima instanţă. ### %n măsura în care încheierile cu privire la organizarea desfăşurării procesului "de ex., încheierile cu privire la acceptarea cererii de chemare în judecată şi intentarea procesului, conexarea sau separarea pretenţiilor, etc.# nu au fost atacate cu apel împreună cu hotărîrea,
77
ele nu ar trebui să fie anulate şi reemise la rejudecarea cauzei. în al doilea rînd, pentru unele categorii de încheieri sînt stabilite prevederi specifice privind valabilitatea şi anularea. De ex., conform alin."+# art.&10 ((, ### încheierea cu privire la asigurarea acţiunii rămîne valabilă pînă cînd hotărîrea judecătorească devine irevocabilă "în cazul respingerii acţiunii# sau pînă la executarea hotărîrii "în cazul admiterii acţiunii#. %n cazul în care măsura de asigurare a ac țiunii nu este anulată în mod expres de către instanţa de apel, conform alin."&# art.&10 ((, ea nu poate fi considerată desfiinţată de drept în baza alin."8# art.+18 ((, întrucît aceasta ar veni în contradicţie cu esenţa şi scopurile măsurilor de asigurare a acţiunii. revederile alin."5# art.+18 (( urmează a fi interpretate în coroborare cu alin."&# art.58 ((, care consfinţeşte principiul nemijlocirii dezbaterilor judiciare. ### 3ctele de procedură privind administrarea de către prima instanţă a probelor sînt desfiinţate de drept, în caz de casare a hotărîrii, instanţa de rejudecare avînd obligaţia să administreze din nou probele prezentate, cu excepţia situaţiilor în care ambele părţi sînt de acord cu menţinerea unor acte de procedură "de ex., părţile pot avea interes să solicite menținerea valabilităţii încheierii cu privire la numirea expertizei, pentru a evita tergiversarea examinării pricinii din cauza numirii unei noi expertize#. ,ncetarea proceului au coaterea cererii de pe rol1 (asînd hotărîrea primei instanţe, integral sau parţial, instanţa de apel va dispune încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol, dacă există temeiurile prevăzute la art.58 şi art.5' ((.
Temeiurile pentru caarea au modificarea .otăr&rii de către intanța de apel A!&nd &n !edere importan(a .otăr&rii judecătore/ti% le$ila(ia proceuală ci!ilă &naintea"ă mai multe cerin(e fa(ă de acet act: legalitatea, temeinicia, certitudinea, deplinătatea, necondiţionalitatea. ### Aerespectarea acestor cerinţe duce la aplicarea sancţiunilor procesuale civile. 2ipul sancțiunilor pasibile aplicării şi, respectiv, modalitatea de corectare a greşelilor, depinde de caracterul încălcării comise. entru cazuri în care hotărîrea judecătorească nu este deplină, se prevede posibilitatea emiterii unei hotărîri suplimentare "art.580 ((#. Dacă hotărîrea nu este certă, poate fi solicitată explicarea acesteia "art.58& ((#. ### %n astfel de cazuri nu este necesară recurgerea la căile de atac şi sesizarea instanţei ierarhic superioare, greşelile se corectează de instanţa care a emis hotărîrea. %n cazurile în care nu se respectă cerinţele esenţiale faţă de actul de justiţie * temeinicia şi legalitatea * intervine sancţiunea casării şi modificării hotărîrii judecătoreşti care este aplicată de către instanţa de control judiciar.
Netemeinicia .otăr&rii ,n conformitate cu alin14)* art1@2 CPC% .otăr&rea primei intan(e e conideră ne&ntemeiată dacă: a* circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin 0* circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente c* concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Contatarea /i elucidarea incompletă a circumtan(elor importante pentru olu(ionarea cau"ei are loc atunci cînd instanţa de fond determinăcare incorect obiectulțăprobaţiunii şi, drept urmare, omite să examineze unele definitiv fapte relevante. probaţiunii, adică ### >biectul circumstanţele au importan pentru soluţionarea justă a cauzei, trebuie determinate de instanţa judecătorească pornind de la temeiul pretenţiilor şi obiecţiilor părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate "alin."+# art.&&1 ((#. ### Determinarea incorectă a obiectului probaţiunii poate fi condiţionată de faptul că instanţa atribuie importanţă juridică circumstanţelor care nu au nici o valoare pentru soluţion area corectă a cauzei şi, viceversa, cînd instanţa nu pune în discuţie circumstanţele importante pentru soluționarea justă a cauzei. 3semenea erori deseori se comit în cazurile în care norma juridică aplicabilă are o ipoteză relativ-determinată "aşa-numitele norme situaţionaleE#. %n aceste cazuri sensul unor noţiuni "interesele copiluluiE, starea materială a părţilorE etc.# şi circumstanţele importante ce urmează a fi constatate se stabilesc după intima convingere a judecătorului. Dat fiind rolul diriguitor al instanţei în proces, aceasta, de regulă, nu este în drept să prezinte din oficiu probele necesare. ### !olul diriguitor nu înseamnă însă că instanţa are un rol pasiv în proces. De aceea, instanţa judecătorească "judecătorul# este în drept să propună părţilor şi altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor "alin."8# art.&&1 ((#. Nedo!edirea circumtan(elor importante pentru olu(ionarea cau"ei pe care prima intan(ă le conideră contatate poate avea loc atunci cînd instanţa trage concluzie cu privire la existenţa unui fapt ce intră în obiectul probaţiunii, iar probele care ar justifica asemenea concluzie lipsesc sau sînt insuficiente ori inadmisibile şi, viceversa, cînd instanţa nu consideră constatate circumstanţele dovedite prin probele administrate. ### 3ceasta, printre altele, poate fi rezultatul aplicării incorecte a art.&5+ (( privind degrevarea de probaţiune. ### ?n proces dificil îl constituie aprecierea veridicităţii probelor, între care există contradicţii. în aceste cazuri atitudinea formală a instanţei, bazată numai pe numărul de probe, este inadmisibilă. ### $nstanţa trebuie să motiveze în hotărîre concluziile sale cu privire la admiterea unor probe şi respingerea altora, precum şi să argumenteze preferinţa unor probe faţă de altele. %n caz contrar, hotărîrea emisă va fi neîntemeiată. Contradic(iile dintre conclu"iile primei intan(e% e7pue &n .otăr&re% /i circumtan(ele cau"ei sînt rezultatul aprecierii incorecte a probelor, cînd probele administrate constituie temeiul unor concluzii, iar instanţa trage concluzii contrare. ### 3ceste erori se comit deseori în cazurile cînd circumstanţele importante ale cauzei sînt dovedite prin probe indirecte, întemeind concluziile sale, instanţa nu trebuie să admită posibilitatea unei alte interpretări a circumstanţelor cauzei.
)* +* *
Aplicarea eronată a normelor de drept material Aormele juridice, în modul în care sînt formulate, au un caracter general, impersonal, fiind destinate să reglementeze relaţii sociale tipice, abstracte, şi nu cazuri concrete. ### !aporturile materiale întîlnite în viaţă sînt diverse şi multiple, dînd naștere, în cazul apariţiei litigiilor, la felurite cauze civile. De aceea, aplicarea de către instanţa de judecată a normelor de drept material este un proces deosebit de dificil. ### De corectitudinea desfăşurării acestui proces depinde legalitatea şi temeinicia hotărîrii judecătoreşti. 3plicarea eronată a normelor de drept material poate condiţiona încălcări ale normelor de drept procedural. 3plicarea legii nepotrivite duce la stabilirea incorectă a obiectului de probaţiune, încălcarea regulilor referitor la admisibilitatea mijloacelor de probă etc. Proceul de aplicare a normei de drept ete alcătuit din mai multe etape 4tadii*: stabilirea circumstanţelor de fapt, calificarea juridică a raportului litigios, verificarea autenticităţii textului normei,
78
-* 6*
interpretarea normei, adoptarea hotărîrii. ### ;elurile de aplicări eronate ale normelor de drept material se află într-o legătură strînsă cu etapele aplicării legii. 3ceasta rezultă din însăşi formu larea art.+1' ((, care dispune că normele de drept material &nt aplicate eronat &n ca"ul &n care intan(a judecătoreacă: a* nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, 0* a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, c* a interpretat eronat legea, d* a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului. Neaplicarea le$ii potri!ite are loc atunci c&nd prima intanță: nu a aplicat nici o normă de drept material şi a pronunţat o hotărîre ce contravine legislaţiei în vigoare "de ex., pune în sarcina donatarului obligaţia de a răspunde în faţa creditorilor pentru datoriile donatorului decedat# a aplicat acte normative subordonate legii, adoptate cu încălcarea competenţei, procedurii stabilite sau contrare prevederilor legii a aplicat un act normativ declarat neconstituţional sau contrar normelor constituţionale de aplicare directă a aplicat unul dintre mai multe acte normative ce reglementează raportul material litigios, neaplicînd pe celelalte. ### Dacă soluţia adoptată este legală, calificarea juridică a raportului material-litigios este corectă, însă instanţa a omis să indice în hotărîre norma de drept material aplicată, aceasta nu poate fi calificată ca neaplicare a legii potrivite. $nstanţa de apel va reacţiona la aceste încălcări comise de către judecătorie, modificînd hotărîrea atacată, fără însă a o casa. ### %n cazurile cînd hotărîrea atacată este corectă, însă norma de drept material a fost aplicată eronat, instanţa de apel nu va casa hotărîrea atacată, însă, reieşind din importanţa, obligativitatea şi puterea lucrului judecat a hotărîrii judecătoreşti, va indica norma potrivită de drept material în motivarea acesteia. Aplicarea le$ii nepotri!ite. pre deosebire de primul fel de aplicare eronată a normelor de drept material "neaplicarea legii potrivite#, aplicarea legii nepotrivite reprezintă situaţia în care instanţa aplică legea, însă nu pe aceea ce trebuia să fie aplicată. ### %n cele mai dese cazuri aplicarea legii nepotrivite este condiţionată de calificarea juridică greşită a raportului material-litigios. %n locul normei potrivite, instanţa de judecată aplică o altă normă, care nu trebuia să fie aplicată. 3plicarea legii nepotrivite are loc şi în cazurile cînd instanţa a încălcat regulile acţiunii normelor în timp, spaţiu sau asupra persoanelor. 7a soluţionarea cauzelor civile instanţele judecătoreşti urmează să ţină cont de obligativitatea aplicării tratatelor internaţionale, la care !4 este parte. otrivit art.50 din 7egea privind tratatele internaţionale ale !4, dispoziţiile tratatelor internaționale care, după modul formulării, sînt susceptibile de a fi aplicate în raporturile de drept fără adoptarea de acte normative speciale, au caracter executoriu şi sînt direct aplicabile în sistemul juridic şi sistemul judiciar al !4. oluţionînd cauza în baza normei de drept interne, ce contravine prevederilor tratatului internaţional cu aplicare directă, instanţa va aplica o lege care nu trebuia să fie aplicată. ### !atificînd ()D>, !4 a recunoscut jurisdicția obligatorie a (t)D> de plin drept şi fără o convenţie specială pentru toate cauzele referitoare la interpretarea şi aplicarea (onvenţiei. 8n jurisprudenţa !tE% sa statuat că hotărîrile acesteia sînt recunoscute self executing în sistemul intern: judecătorul trebuie să aplice direct exigenţele hotărîrii fără a aştepta modificarea legislaţiei naţionale. 3plicarea la soluţionarea cauzelor civile a normelor juridice ce contravin (onvenţiei europene şi jurisprudenţei (t)D> va constitui temei pentru casarea hotărîrii, fiind calificată drept aplicare a legii nepotrivite. ### 3plicarea legii nepotrivite va avea loc şi în cazurile cînd instanţa de judecată incorect a determinat legea aplicabilă raportului
cauzae material-litigios cu element de extraneitate " le #. otrivit ((, raporturile de succesiune bunurilese va imobile sînt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu se aflăalin."5# acesteart.&55 bunuri. 3plicarea unei alte legi referitorculaprivire acestelaraporturi considera drept aplicare a legii nepotrivite. %n conformitate cu alin."+# art.&+ ((, ### în cazul imposibilităţii de a obţine informaţia necesară despre o lege sau un alt act juridic străin, deşi a întreprins măsurile de rigoare, instanţa aplică legea naţională. 3plicarea legii !4 în calitate de substituit trebuie să prezinte soluţia pentru cazul în care au fost luate toate măsurile pentru a se stabili conţinutul dreptului străin pe parcursul unui termen rezonabil stabilit de instanţa de judecată, însă conţinutul acestuia rămîne în mod obiectiv necunoscut instanţei de judecată. ### 3plicarea legii !4 în calitate de subsiituii cu încălcarea regimului nominalizat va reprezenta o aplicare a unei legi nepotrivite. e atestă prezenţa aplicării legii nepotrivite şi în cazurile cînd instan ța de judecată a soluţionat greşit conflictul dintre normele cuprinse în diferitele acte normative interne. 7a soluţionarea unor asemenea conflicte instanţa trebuie să se călăuzească de prevederile (onstituţiei !4 şi ale 7egii privind actele legislative. otrivit art. din 7egea privind actele legislative, ### în caz de divergenţă între o normă a actului normativ general şi o normă a actului normativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului normativ special. Dacă apare o divergenţă între o normă a actului normativ general sau special şi o normă a actului normativ de excepţie cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului normativ de excepţie. 7a constatarea divergenţei dintre legea organică şi legea ordinară, se aplică legea organică. ### %n cazul în care între două acte normative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi raport, se aplică prevederile actului posterior. otrivit art.< ((, sînt considerate în calitate de izvor de drept şi uzanţele care se aplică numai dacă nu contravin legii, ordinii publice şi bunelor moravuri. 3plicarea de către instanţa de judecată a unei uzanţe ce contravine legii va constitui aplicarea legii "în sens larg# ce nu trebuia să fie aplicată. Se conideră că intan(a a aplicat o le$e care nu tre0uia ă fie aplicată &n următoarele ca"uri:
)*
a dat o calificare juridică incorectă raportului material-litigios, aplicînd o normă străină acestuia a încălcat regulile acţiunii normelor în timp, spaţiu sau asupra persoanelor a soluţionat cauza în baza normei de drept interne, ce contravine prevederilor tratatului internaţional cu aplicare directă instanţa a aplicat normele juridice ce contravin (onvenţiei europene şi jurisprudenţei (t)D> a determinat incorect legea aplicabilă raportului material-litigios cu element de extraneitate le" cauzae# a soluţionat greşii conflictul dintre normele cuprinse în diferitele acte normative interne a aplicat o uzanţă, ce contravine legii. Interpretarea eronată a le$ii. pre deosebire de primele doua feluri de aplicări eronate a normelor de drept material, în cazul interpretării eronate a legii, instanţa de judecată dă o calificare juridică corectă raportului material-litigios, corect determină norma aplicabilă, însă, din cauza în țelegerii incorecte a sensului acesteia, face o concluzie greşită cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor. ### %n unele cazuri, interpretarea eronată reprezintă o consecinţă a folosirii incorecte de către judecător a metodelor sau procedeelor de interpretare a normelor de drept "sistematică, gramaticală, istorică, logică extensivă, restrictivă, ad litteram#. ### $nterpretarea eronată a legii poate fi condiţionată de necunoaşterea de către instanţa de judecată a esenţei legislaţiei străine, a practicii de aplicare a acesteia în statul respectiv. Aplicarea eronată a analo$iei le$ii au a analo$iei dreptului are loc în cazurile cînd instanţa de judecată încalcă unul sau mai multe principii ale aplicării analogiei, cum sîntC aplicarea analogiei se admite doar în cazul obscurităţii sau lipsei normei de drept
79
+* * -* 6* 2*
circumstanţele cauzei şi circumstanţele prevăzute în norma aplicabilă prin analogie trebuie să fie asemănătoare după esenţă şi regim juridic aplicarea analogiei este inadmisibilă în cazurile cînd aceasta este expres interzis de lege sau cînd legea stabileşte producerea efectelor juridice numai în caz de aplicare a unor norme concrete normele de excepţie se aplică doar în privinţa faptelor cu caracter excepţional soluţia adoptată ca urmare a aplicării analogiei nu trebuie să contravină legislaţiei în vigoare aplicarea analogiei presupune căutarea normei în actele aceleiaşi instituţii, ramuri de drept şi doar în cazul inexistenţei acesteia * referirea la alte ramuri sau legislaţie în general.
Aplicarea eronată au &ncălcarea een(ială a normelor de drept procedural rocesul civil, ca activitate a instanţelor judecătoreşti de examinare şi soluţionare a cauzelor civile, este strict reglementat de normele de drept procedural. %nsă, forma procesuală civilă nu reprezintă un scop în sine. ### )a are menirea să asigure persoanelor interesate posibilitatea de a folosi mijloacele legale în vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate neîntemeiat. e asigură condiţiile necesare pentru stabilirea şi calificarea juridică corectă a circumstanţelor cauzei. !espectarea normelor de drept procedural reprezintă o premisă pentru adoptarea unor hotărîri legale şi temeinice. e lîngă aceasta, normele de drept procedural au menirea să consolideze autoritatea instanţelor judecătoreşti, să contribuie la sporirea încrederii justiţiabililor în actul judecătoresc, realizîndu-se astfel şi funcţia educativ-preventivă a procesului civil. ### !eieşind din aceste considerente, aplicarea eronată sau încălcarea normelor de drept procedural la judecarea cauzelor civile, trebuie să ducă la casarea hotărîrii adoptate. 2otuşi, ### aplicînd sancţiunea de anulare a hotărîrii judecătoreşti, se va ține cont de caracterul încălcărilor comise, evitîndu-se formalismul exagerat. 3nume din caracterul încălcărilor normelor de drept procedural a reieşit legiuitorul, reglementînd temeiurile casării hotărîrii de către instanţa de apel. otrivit alin."&# art.+11 ((, .otăr&rea primei intan(e e caea"ă% indiferent de ar$umentele cererii de apel% dacă: a* pricina a fost judecată de un complet de judecată compus ilegal 0* pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată c* în judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului d* instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces e* hotărîrea nu este semnată de judecător sau de cineva dintre judecători, ori hotărîrea este semnată nu de acel judecător sau de acei judecători care sînt menţionaţi în hotărîre f* în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată $* în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural .* pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale i* pricina a fost judecată în fond cu adoptarea hotărîrii, deși sînt temeiuri pentru încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol. ### ăvîrşirea altor încălcări decît cele consemnate în alin."&# art.+11 (( constituie temeiul casării hotărîrii numai dacă ele au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a cauzei. )* +*
a*
Temeiurile de ordin procedural pentru caarea .otăr&rii primei intan(e de către intan(a de apel pot fi di!i"ate &n + $rupe: %ncălcări esenţiale ale normelor de drept procedural, comise în instanța de fond . 3ceste încălcări sînt expres prevăzute de lege "alin."&# art.+11 ((#, ducînd necondiţionat la casarea hotărîrii. 3pelantul trebuie să demonstreze numai existenţa lor fără a fi necesară dovedirea influenţei acestora asupra hotărîrii atacate. 3ceste încălcări se invocă din oficiu de către instanţa de apel. 3lte încălcări ale normelor de drept procedural, decît cele din prima grupă, comise în prima instanţă, care au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a cauzei "de ex., încălcarea procedurii de administrare a probelor care sînt puse la baza hotărîrii restrîngerea dreptului la apărare a participanţilor la proces nesoluţionarea unor cereri ale participanţilor la proces care sînt importante pentru soluţionarea justă a cauzei neexplicarea pîrîtului a consecinţelor recunoaşterii acţiunii, etc.#. ### 3pelantul trebuie să demonstreze că aceste încălcări au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a cauzei. 3preciind în fiecare caz concret temeinicia argumentelor invocate de apelant şi obiecţiilor înaintate de intimat, instanţa de apel va decide casarea sau menţinerea hotărîrii instanţei de fond. ?rmează de ţinut cont de faptul că o hotărîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale "alin."5# art.+1 ((#. De aceea, dacă &ncălcarea normelor de drept procedural nu a du /i nici nu a putut duce la olu(ionarea eronată a cau"ei% .otăr&rea primei intan(e urmea"ă a fi men(inută: (auza a fost judecată de un complet format ilegal . !eglementînd procedura de compunere a completului de judecată, (( al !4 stipulează principiul judecării unipersonale şi colegiale a pricinilor civile "art.5& ((#. ### %n prima instanţă cauzele civile se judecă de un singur judecător sau, la dispoziţia preşedintelui instanţei, de către un complet din + judecători "art.< ((#. !eieşind din aceste norme, participarea la completul de judecată a unei persoane fără statut de judecător obţinut în mod legal sau a unui judecător suspendat din funcţie, precum şi numărul insuficient de judecători din complet se consideră compunere ilegală a completului de judecată. ### (ompletul de judecată urmează să fie format cu respectarea principiului independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. De aceea, emiterea hotărîrii de către un judecător incompatibil "art.
complet aşiunui judecător privinţa există nu temeiuri recuzaredacă "art.80 ((#, dacă s-a înaintat, în ordinea stabilită, cererea de recuzare aceasta a fost în respinsă. ### căruia 3cest temei poate fideinvocat, participantul la proces a cunoscut despre existenţa temeiurilor de recuzare, dar nu a înaintat în modul corespunzător cererea de recuzare. Dacă însă participantul la proces a aflat despre existenţa temeiurilor de recuzare a judecătorului instanţei de fond după pronunţarea hotărîrii şi instanţa de apel constată că judecătorul respectiv trebuia să fie recuzat, hotărîrea instanţei de fond urmează a fi casată. 0* (auza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată . 7a aplicarea acestui temei de casare a hotărîrii urmează a fi ţinut cont de următoarele reguli de înştiinţare a participanţilor la proces, în redacţia 7egii nr.&88@50&5C cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace, care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară "alin."+# art.&00 ((# citaţia sau înştiinţarea se expediază autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte. (itaţia sau înştiinţarea poate fi transmisă persoanelor fizice prin telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură & transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte doar la solicitarea persoanelor în cauză "alin."& # art.&08 ((# participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată & ulterioară "alin."<# art.&05 ((#
80
participantul la proces, care a fost prezent la şedinţa de judecată sau reprezentantul căruia, a fost prezent la şedinţă de judecată "fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei de judecată# nu va putea cere casarea hotărîrii pe motiv de neînştiinţare legală "alin."8# art.&05 ((#. O cau"ă e conideră judecată &n a0en(a unui participant la proce căruia nu i 5a comunicat locul% data /i ora /edin(ei de judecată &n următoarele ca"uri: în dosar lipsesc probele care confirmă primirea citaţiei de către participant încălcarea regimului legal de citare a persoanei juridice sau a persoanei fizice absente de la domiciliu înmînarea citaţiei cu încălcarea termenului legal ce a împiedicat participantul la proces de a se prezenta la şedinţa de judecată indicarea incompletă sau greşită a unor date din citaţie judecarea cauzei în lipsa pîrîtului, a cărui citare prin publicitate s-a făcut cu rea-voinţă. ### 3vînd în vedere specificul acestui temei de casare, încălcarea regulilor cu privire la înştiinţare poate fi invocată doar de către participantul la proces care nu a fost citat în mod legal sau din oficiu, însă numai în interesele acestuia. %n judecarea cauzei au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului . 6udecarea cauzelor în instanţele judecătoreşti din !4 se desfăşoară în limba de stat. entru a-şi apăra în mod eficient drepturile şi interesele legitime, participanţii la proces trebuie să înţeleagă tot ce se vorbeşte şi se scrie în cadrul procesului civil, precum şi să aibă posibilitatea de a vorbi în instanţă în limba maternă. %n virtutea principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi în faţa justiţiei, (( a instituit garanţii suplimentare pentru persoanele care nu
c*
posedă de stat, de precum pentru persoanele care, cauza deficienţelor fizice, nu pot "art.5< vorbi şi auzi.rocesul ### 3ceste persoanesau sîntnuînvorbesc drept sălimba ia cunoştinţă actele,şide lucrările dosarului şi sădin vorbească în judecată prin interpret ((#. se poate desfăşura de asemenea şi într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea participanţilor la proces şi cunoscută de judecător. ### După anunţarea limbii de procedură, preşedintele şedinţei trebuie sa constate dacă toţi participanţii posedă limba în care se desfăşoară ședința de judecată. %n practica judiciară s-a statuat că participarea interpretului este obligatorie nu numai în cazul în care unul dintre participanţii la proces nu posedă limba în care se desfăşoară şedinţa, dar şi atunci cînd unii dintre ei solicită să dea explicaţii prin interpret. ### $nterpretul trebuie avertizat asupra răspunderii ce o poartă, în conformitate cu legislaţia penală, în caz de traducere intenţionat greşită. 7imba de procedură stabilită la examinarea cauzei concrete în ședința de judecată nu poate fi modificată pe parcursul întregului proces. 7a solicitarea participanţilor la proces actele procedurale care li se înmînează se traduc în limba procesului sau în limba la care aceştia au recurs la proces. 6udecătorul, procurorul, reprezentantul participantului la proces nu pot exercita în proces funcţia de interpret. ### %ncălcarea regulilor sus-menţionate cu privire la limba procesului reprezintă un temei necondi ționat pentru casarea hotărîrii. ### )fectuînd controlul asupra respectării de către instanţa de fond a regulilor cu privire la limba procesului "art.5< ((#, instanţa de apel urmează să studieze procesul-verbal al şedinţei de judecată, să stabilească limba în care s-a desfăşurat procesul, să constate dacă în procesul-verbal este consemnată participarea interpretului, să stabilească dacă participanţii la proces au înaintat demersuri cu privire la acordarea interpretului, precum şi modul în care instanţa a soluţionat aceste demersuri. ### 3nalogic temeiului precedent de casare a hotărîrii "cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată#, încălcarea regulilor cu privire la limba procesului poate fi invocată doar de către participantul la proces prejudiciat în urma acestei încălcări. Botărîrea nu poate fi casată în baza lit.:# alin."&# art.+11 (( în detrimentul persoanei care nu posedă limba în care s-a desfăşurat procesul, deoarece aceasta ar însemna aplicarea temeiului de casare contrar menirii lui. $nstanţa a soluţionat problemaîndrepturi unorîn persoane neantrenate în proces . ;iindcivile, un acthotărîrea de procedură cu caracterdefinitivă de autoritate, d* de către instanţa de judecată virtutealorlegii urma înfăptuirii justiţiei în cauzele judecătorească este emis obligatorie nu numai pentru participanţii la proces, ci şi pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul !4 "art.& ((#. %n pofida caracterului obligatoriu al actelor judecătoreşti "art.& ((#, în teoria şi practica procesului civil este unanim recunoscut că puterea lucrului judecat a hotărîrilor judecătoreşti definitive are limite obiective şi subiective. ### 7imitele obiective sînt determinate de raportul material-litigios ce a constituit obiect al dezbaterilor judiciare. !eferitor la limitele subiective ale puterii lucrului judecat a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, în literatura de specialitate se menţionează că ### hotărîrea judecătorească determină drepturile şi obligaţiile unui cerc determinat de persoane * subiecţi ai raportului material-litigios examinat şi soluţionat în cadrul dezbaterilor judiciare hotărîrea nu poate să se răsfrîngă asupra persoanelor care sînt subiecţi ai unui alt raport material-litigios care nu a constituit obiect al dezbaterilor judiciare. entru subiecţii raportului material-litigios care au participat la judecarea cauzei civile hotărîrea judecătorească reprezintă un act de dispoziţie obligatoriu care, nemijlocit, determină drepturile şi obligaţiile lor. $er a contrario, pentru subiecţii raportului material-litigios care nu au fost antrenaţi în judecarea cauzei hotărîrea judecătorească nu trebuie să producă efecte juridice. ### 3ceasta rezultă din principiul dreptului la un proces echitabil consfinţit în art. din ()D>, potrivit căruia persoana trebuie să aibă posibilitate reală de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime în condiţii în care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său. rin antrenare &n judecarea cau"eise înţelege înştiinţarea persoanei privind acordarea acesteia a unui statut procesual de participant la proces "reclamant, coreclamant, pîrît, copîrît, intervenient, petiţionar, persoană interesată#, ce îi oferă posibilitatea de a-şi apăra în mod efectiv drepturile şi interesele. ### Aeantrenarea în judecarea cauzei urmează a fi delimitată de necomunicarea unui participant la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată. %n ultimul caz persoana, reieşind din materialele dosarului, are statut de participant la proces, dar nu este citată în mod legal şi cauza se examinează în lipsa ei. Solu(ionarea pro0lemei drepturilor unor peroane neantrenate &n proce e poate manifeta prin: )* indicaţii directe în dispozitivul hotărîrii cu privire la drepturile sau obligaţiile unor persoane neatrase la judecarea cauzei "de ex., acestea sînt obligate să achite o sumă de bani, să transmită un bun, să execute o lucrare, să înlăture obstacole în folosirea unui bun etc.# +* afectarea de fapt, prin punere în executare a hotărîrii, a drepturilor sau obligaţiilor unor persoane neatrase la judecarea cauzei, neindicate direct în dispozitivul hotărîrii "de ex., nulitatea, rezilierea sau modificarea unui contract la care persoana neantrenată este parte recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra unor bunuri, al dreptului de autor asupra unei opere, ce are ca efect lipsirea altor persane de drepturile respective#. ### >bligaţia instanţei de judecată de atragere în proces a tuturor persoanelor, problema drepturilor sau obligaţiilor cărora se soluţionează, există în cazurile de coparticipare obligatorie prevăzute la art.5 ((. (a urmare a constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii, instanţa judecătorească va înştiinţa, din oficiu sau la cererea participanților la proces, pe toţi coreclamanţii şi copîrîţii despre posibilitatea de a interveni în proces. ### Aeînştiinţarea acestor persoane despre posibilitatea intervenirii în proces în calitate de coreclamanţi "copîrîţi# sau atragerea acestor persoane în calitate de martori reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural, avînd ca efect casarea hotărîrii. De asemenea, potrivit alin."&&# art.8 ((, dacă se constată că există persoane care pot să îşi declare propriile pretenţii asupra obiectului litigiului între părţile iniţiale, instanţa este obligată să înştiinţeze persoanele în cauză despre procesul pornit şi să le explice dreptul lor de a interveni în proces prin înaintarea unei acţiuni. ### >bligaţia instanţei de judecată de a atrage în proces toate persoanele interesate există la examinarea cauzelor civile în ordinea procedurii speciale, în cadrul cărora instanţa trebuie să verifice dacă nu există un litigiu de drept şi să stabilească cercul tuturor
81
persoanelor interesate care trebuie să participe la proces. De ex., ### în cazul înaintării cererii privind constatarea raporturilor de rudenie dintre petiţionar şi defunct în vederea confirmării dreptului la succesiune, în calitate de persoane interesate trebuie să fie atrase toate persoanele chemate la succesiune. e* Botărîrea nu este semnată de judecător sau de cineva dintre judecători ori hotărîrea este semnată nu de acel judecător sau de acei judecători care sînt menţionaţi în hotărîre. Botărîrea judecătorească, fiind un act jurisdicţional învestit cu autoritatea lucrului judecat, trebuie să fie întocmită cu respectarea cerinţelor legale privind forma şi con ținutul. ### %n partea introductivă a hotărîrii instanţei de fond trebuie să fie indicate, printre altele, şi numele membrilor completului de judecată. 2oţi judecătorii care au participat la deliberare, inclusiv judecătorul care are opinie separată, trebuie să semneze hotărîrea. 9egula cu privire la semnarea hotărîrii este menită să garanteze autenticitatea acesteia, precum şi să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea compunerii completului de judecată. ### entru ca hotărîrea judecătorească să fie legală, trebuie să existe o concordanţă între numele membrilor completului de judecată care au pronunţat hotărîrea, indicate în partea introductivă a acesteia, şi numele judecătorilor care au semnat hotărîrea. Excepţie constituie următorul cazC potrivit alin."8# art.5+ ((, ### dacă unul dintre judecătorii completului de judecată este în imposibilitatea de a semna hotărîrea integrală, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitatea de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei de judecată. %n toate cazurile, pe hotărîre va fi menționată cauza imposibilităţii de a semna. f* %n dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată . $* %n dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural. entru fixarea tuturor actelor efectuate în cursul procesului şi a momentelor esenţiale ale dezbaterilor judiciare, legea prevede obligativitatea perfectării procesului-verbal al şedinţei de judecată. otrivit art.5'+ ((, ### pentru fiecare şedinţă de judecată în prima instanţă, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei "audierea martorului la locul aflării sale, examinarea la faţa locului etc.# se perfectează un proces-verbal. ### rocesul-verbal al şedinţei de judecată este un act procesual de o deosebită importanţă, asigurînd posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii hotărîrii. în lipsa procesului-verbal este imposibilă efectuarea controlului judiciar cu privire la componenţa instanţei, prezenţa părţilor, conţinutul apărării părţilor în fapt şi în drept, respectarea altor norme procesuale. De aceea, neîntocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural, sancționată cu anularea hotărîrii. ### $nstanţa de apel casează hotărîrea şi în cazurile în care procesul-verbal al şedinţei de judecată nu este semnat de judecător sau grefier, întrucît în lipsa semnăturilor cerute de lege, care confirmă autenticitatea procesului-verbal, acest act procesual nu produce efecte juridice, situaţie echivalentă cu lipsa acestuia. .* (auza a fost judecată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale . (ompetenţa jurisdicţională este de două feluriC materială şi teritorială. ### Dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă instituită de lege este garantat de art. ()D>. 7a primirea cererii, judecătorul, stabilind că instanța de judecată nu este competentă să judece cauza civilă, trebui e să restituie cererea de chemare în judecată, iar dacă lipsa competenţei jurisdicţionale se stabileşte după emiterea hotărîrii, această eroare urmează a fi corectată prin casarea hotărîrii. ### Aerespectarea competenţei jurisdicţionale materiale sau teritoriale reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural. i* (auza a fost judecată în fond cu adoptarea hotărîrii, deşi sînt temeiuri pentru încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol . 3ceste încălcări ale normelor de drept procedural au un caracter esenţial şi necondiționat duc la casarea hotărîrii "art.+/+ ((#.
3eci"ia intanței de apel Dispoziţia judecătorească prin care se soluţionează fondul apelului, adică se rezolvă chestiunea cu privire la temeinicia şi legalitatea hotărîrii primei instanţe, se emite sub formă de deci"ie "art.+/0 ((#. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă partea introductivă, partea descriptivă, motivarea şi dispozitivul. %n partea introducti!ă a deciziei instanţei de apel se indică denumirea instanţei care a emis decizia, completul de judecată, locul şi data pronunţării deciziei, numele sau denumirea apelantului şi calitatea lui procedurală. 3ceastă parte a deciziei instanţei de apel diferă de partea introductivă a hotărîrii primei instanţe. %n partea introductivă se expune succint dispozitivul hotărîrii care se verifică. %n partea decripti!ă a deciziei instanţei de apel sînt dezvăluite circumstanţele cauzei pe parcursul examinării ei, obiectul deciziei de apel, astfel în decizie fiind expus sumarul motivării hotărîrii instanţei de fond. oti!area deciziei instanţei de apel are o importanţă esenţială, ea fiind o călăuză pentru instanţele care rejudecă cauza. %n motivarea deciziei se indică temeiurile de fapt şi de drept care au condus, după caz, la admiterea sau respingerea apelului, precum şi temeiurile de fapt şi de drept care au condus la adoptarea uneia dintre soluţiile prevăzute de art.+18 ((. %n dipo"iti!ul deciziei instanţei de apel se expune rezultatul controlului hotărîrii instanţei de fond, concluziile instanţei de apel în urma examinării apelului. %n dispozitiv se mai indică denumirea primei instanţe şi data adoptării hotărîrii în prima instanţă, numele părţilor, obiectul litigiului, numele apelantului şi concluzia instanţei de apel, în sensul admiterii sau respingerii apelului. ### %n cazul adoptării unei noi hotărîri, această parte a deciziei este analogică dispozitivului hotărîrii primei instanţe, unde se arată dacă se admite sau nu acţiunea, iar dacă se admite * cum este soluţionată cauza "art.5<&-5<1 ((#. ### Decizia este semnată de toţi judecătorii care au examinat apelul, inclusiv de judecătorul care are opinie separată. Decizia instanţei de apel devine definitivă în momentul pronunţării ei şi este executorie conform legii. Dispoziţiile art.5
Tema: RECURSUL ,POTRIVA ,NCBEIERILOR ?U3EC
82
• • • • • • • •
strămutarea pricinii dispusă de instanţa care judecă cauza în fond "art.+', alin."+# art.<+ ((# respingerea cererii participantului la proces privind înştiinţarea coparticipantului "alin."5# art.5 ((# respingerea cererii persoanei interesate de a fi admisă în calitate de coparticipant în cazul coparticipării obligatorii "alin."+# art.5 ((#, refuzul examinării concomitente a acţiunii intervenientului principal şi a acţiunii iniţiale "alin."8# art.8 ((# refuzul în admiterea succesorului în proces "alin."+# art.'0 ((# respingerea cererii de repunere în termen "alin."8# art.&& ((# & respingerea cererii cu privire la asigurarea probelor "alin."8# art.&5' , alin."+# art.&51 ((# 5 restituirea cauţiunii în cazul asigurării probelor "alin."# art.&5' ((# examinarea cererii de anulare sau reducerea amenzii "alin."+# art.&< ((# refuzul de a primi cererea de chemare în judecată "alin."5# art.&/ ((# restituirea cererii de chemare în judecată "alin."8# art.&'0 ((# asigurarea acţiunii, anularea şi substituirea măsurilor de asigurare a acţiunii "alin."&#, "+# art.&1& ((# examinarea cererii de corectare a greşelilor din hotărîre "alin."+# art.5
83
### $nterdicţia atacării cu recurs, separat de hotărîre, a unor încheieri nu înseamnă că legalitatea şi temeinicia lor nu poate fi controlată. ?n asemenea control se efectuează de către instanţa ierarhic superioară care judecă apelul împotriva hotărîrii sau, după caz, recursul împotriva deciziei instanţei de apel. otrivit explicaţiilor date de (6, ### în cazul în care participanţii la proces depun cereri de recurs separate împotriva încheierilor care se atacă doar împreună cu fondul, aceste cereri vor fi anexate la dosar, iar instanţa va emite o încheiere protocolară de a nu le da curs pînă la examinarea cauzei în fond. Intan(ele competente ă e7amine"e recururile &mpotri!a &nc.eierilor1 !ecursurile împotriva încheierilor judecătoreşti se examinează de instanţele ierarhic superioare. otrivit art.<5< ((, ### curţile de apel examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de judecătorii. (olegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al (6 examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel. 3epunerea /i e7aminarea recurului &mpotri!a &nc.eierii1 rocedura de depunere şi examinare a recursului împotriva încheierilor primei instanţe se caracterizează prin anumite particularităţi, condiţionate de specificul acestei căi de atac. !ecursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă. ### 7a depunerea recursului împotriva încheierilor primei instanţe nu se achită taxa de stat "lit.m# alin."&# art.18 ((#. ### 2ermenul general de declarare a recursului împotriva încheierii este de &8 zile de la pronunţarea ei "art.<58 ((#. ### entru unele categorii de încheieri legea prevede un termen mai restrîns. De ex., încheierea de respingere a cererii de asigurare a probelor poate fi atacată cu recurs în termen de 8 zile de la pronunţare, dacă s-a emis cu citarea participanţilor la proces, sau de la comunicare, dacă s-a emis fără citarea lor "alin."+# art.&51 ((#. înă la intrarea în vigoare a 7egii nr.&88@50&5, (( prevedea expres efectul suspensiv al recursului împotriva încheierii "art.<0+, art.<5 ((#. 3ctualmente, în lipsa unor prevederi exprese, în practica judiciară s-a reconfirmat aplicabilitatea aceloraşi reguli. Depunerea recursului suspendă executarea încheierii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. ### (( nu reglementează în mod expres acţiunile instanţei de recurs în situaţiile în care se constată că cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, de către o persoană care nu are dreptul să declare recurs sau dacă are drept obiect o încheiere care nu poate fi atacată separat cu recurs. %n aceste cazuri instanţa de recurs nu este în drept să examineze fondul recursului cu emiterea unei decizii. rin prisma categoriilor de acte de dispoziţie emise de instanţele de judecată stabilite de art.&< ((, instanţa de recurs urmează să emită o încheiere de restituire a cererii de recurs. ### !ecursul împotriva încheierii se examinează în termen de + luni într-un complet din + judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. ### $nstanţa de recurs nu se implică în esenţa fondului litigiului judecat de prima instanţă, ci verifică în exclusivitate respectarea normelor procesuale la emiterea încheierii atacate. 3upă e7aminarea recurului &mpotri!a &nc.eierii% intan(a de recur adoptă o deci"ie prin care ete &n drept: a* să respingă recursul şi să menţină încheierea, dacă aceasta este legală şi temeinică 0* să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind cauza spre rejudecare, dacă este necesară stabilirea sau verificarea suplimentară a anumitor circumstanţe. %n aceste cazuri cauza se restituie în aceeaşi instanţă aceluiaşi complet de judecători c* să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. e are în vedere soluţionarea chestiunii ce nu se referă la fondul cauzei, în locul soluţiei date prin încheierea casată "de ex., casînd încheierea privind aplicarea sechestrului, instanţa de recurs emite o nouă încheiere prin care cererea reclamantului privind asigurarea acţiunii se respinge#. ### Decizia instanţei de recurs pronunţată după examinarea recursului împotriva încheierii emise în prima instanţă rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina Heb a instanţei la data emiterii. (opia deciziei se remite părţilor în termen de 8 zile de la data emiterii.
Tema: RECURSUL ,POTRIVA 3ECI=IILOR ȘI BOT altă trăsătură specifică a recursului împotriva deciziilor instanţei de apel constă în faptul că acesta reprezintă o cale nedevolutivă de atac, care nu provoacă o rejudecare a fondului cauzei. !olul recursului nu este acela de a realiza o nouă judecată în fond după casarea deciziei atacate, ci doar de a asigura efectuarea unui control de legalitate a acesteia. %n acest context, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel nu reprezintă un al $$$-lea grad de jurisdicţie. ### !ecursul împotriva deciziilor instanţei de apel vizează, în general, legalitatea soluţiei contestate. 3ceastă particularitate a căii de atac în cauză este consfinţită în art.<+5 ((, potrivit căruia părţile şi alţi participan ți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în
84
care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la alin."5#, "+# şi "<# art.<+5 ((. Ierificînd legalitatea deciziilor curţilor de apel, (6 a !4 asigură aplicarea corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele judecătoreşti. ### !ecursul împotriva deciziilor instanţei de apel, de regulă, nu este suspensiv de executare. (onform regulilor generale, declararea recursului împotriva deciziilor instanţei de apel nu suspendă executarea hotărîrii, fapt explicat prin aceea că obiect al recursului îl constituie deciziile instanței de apel, care devin definitive în momentul pronunţării şi sînt pasibile de executare silită "art.588, +/< ((#. ### )xecutarea unei hotărîri judecătore ști definitive, în viziunea (t)D>, este privită drept parte integrantă a dreptului la un proces echitabil. 4ai mult decît atît, precum a indicat (omitetul de 4iniştri al (onsiliului )uropei într-o !ecomandare către statele membre, nu numai neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti definitive, ci şi amînarea momentului la care ea îşi produce efectele poate face dreptul la un proces echitabil inoperant şi iluzoriu în detrimentul uneia dintre părţi. %n acest context, prevederile art.<+8 (( privind efectul nesuspensiv ai recursului împotriva deciziilor instanţei de apel sînt de natură să asigure protejarea intereselor părţii, în beneficiul căreia a fost emisă hotărîrea, împotriva abuzurilor părţii adverse care, prin folosirea acestei căi extraordinare de atac, ar putea urmări amînarea nejustificată a executării hotărîrii. ### !eglementările privind caracterul nesuspensiv al recursului împotriva deciziilor instanţei de apel urmează să protejeze şi interesele recurentului ce pot fi lezate prin punerea în executare a unei hotărîri ilegale. Finînd cont de aceste considerente, legiuitorul a prevăzut excepţii de la caracterul nesuspensiv al recursului, în conformitate cu alin."&# art.<+8 ((, recursul suspendă executarea hotărîrii în cazul strămutării de hotare, distrugerii de plantaţii, demolării de construcţii sau de orice bun imobil. ### rin lege, pot fi stabilite şi alte cazuri de suspendare a executării deciziei instanţei de apel atacate cu recurs. 3ceste excepţii se explică prin faptul că executarea hotărîrilor în cauză ar putea leza grav drepturile recurentului, care, în eventualitatea casării deciziei instanţei de apel, nu va putea obţine întoarcerea executării hotărîrii. ### )fectul suspensiv al recursului se produce în aceste situaţii în virtutea legii, nefiind necesară depunerea unei cereri speciale de către recurent. 7egea admite posibilitatea suspendării executării hotărîrii atacate şi la cererea recurentului "suspendarea facultativă#. %n conformitate cu alin."5# art.<+8 ((, la cererea recurentului, instanţa învestită cu judecarea recursului este în drept să dispună suspendarea executării hotărîrii atacate în recurs dacă recurentul a depus o cauţiune.### (auţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărîrile nu au fost executate, în cuantumul stabilit la art.1& din (odul de executare "&50T din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată#. ### (auţiunea se depune pe contul executorului judecătoresc în conformitate cu prevederile art.10 din (odul de executare. (onfirmarea eliberată de executorul judecătoresc recurentului urmează să fie anexată la cererea de suspendare a executării hotărîrii atacate cu recurs. ### %n cauzele nepatrimoniale, executarea hotărîrii poale fi suspendată la cererea motivată a recurentului "alin."1# art.<+8 ((#. uspendarea executării hotărîrii în cazurile prevăzute la alin."5#, "1# art.<+8 (( reprezintă un drept, şi nu o obligaţie a instanţei de recurs. !ecurentul trebuie să motiveze necesitatea suspendării executării deciziei "de ex., dacă nesuspendarea executării va avea drept efect imposibilitatea ori dificultatea întoarcerii executării hotărîrii#. ### %n cel mult &0 zile de la depunerea cererii însoţite de confirmarea eliberată de executorul judecătoresc privind depunerea cauţiunii, completul din trei judecători se va pronunţa asupra demersului privind suspendarea executării hotărîrii, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac. %ncheierea de suspendare sau despre refuzul de suspendare se transmite imediat recurentului. Recurul &mpotri!a deci"iilor intan(ei de apel reprezintă o cale de atac extraordinară, nedevolutivă şi, de regulă, nesuspensivă de executare, prin care se exercită controlul de legalitate asupra deciziilor pronunţate de instanţa de apel. ### )xercitarea recursului împotriva deciziilor instanţei de apel impune respectarea anumitor condiţii stipulate în (( al !4.
O0iectul recurului %biectul recursului poate fi numai decizia instanţei de apel sau decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe concomitent. %n
cazul în care curtea de apel a menţinut hotărîrea primei instanţe, recurentul va ataca atît hotărîrea judecătoriei cît şi decizia curţii de apel. ### Dacă instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărîre, atunci obiect al recursului va constitui doar decizia instanței de apel. %n cazul modificării hotărîrii primei instanţe de către instanţa de apel, obiect al recursului va constitui decizia instanţei de apel "dacă recurentul nu este de acord numai cu modificările introduse de curtea de apel# sau decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţ e. ### 3ceastă soluţie reiese din principiul disponibilităţii, conform căruia persoana decide de sine stătător dispoziţiile judecătoreşti ce vor fi atacate. Determinarea corectă a obiectului recursului este importantă din perspectiva limitelor judecării recursului şi a împuternicirilor instanţei de recurs. ,n ca"ul &n care intan(a de apel a caat .otăr&rea primei intan(e cu &ncetarea proceului au coaterea cererii de pe rol% conform art1 CPC% de fapt e7ită două acte de dipo"i(ie ale intan(ei de apel: decizie "prin care se admite apelul şi se casează hotărîrea instanţei de fond# încheiere "prin care se dispune încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol#. ### Dat fiind faptul că încheierea privind încetarea procesului@scoaterea cererii de pe rol este rezultatul deciziei prin care hotărîrea primei instanţe a fost casată, fiind strîns legată de aceasta, obiect al recursului în asemenea cazuri vor fi ambele acte de dispoziţie ale instanţei de apel "decizia şi încheierea#, recursul fiind examinat conform regulilor din ((. Botărîrile, în a căror privinţă persoanele interesate nu au folosit calea de apel, prevăzută de lege, nu pot fi atacate cu recur"alin."<# art.<5/ ((#. tipulînd această interdicţie, legiuitorul a consfinţit în mod legal principiul ierarhiei căilor de atac, potrivit căruia recursul nu poate fi exercitatomissio medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil calea de atac a apelului. !egula în enunţată totuşi, o precizare. Dacă parte ade obţinut de cauză în prima instanţă, hotărîrea casată sau modificată apel la necesită, cererea părţii adverse, prima### parte areodreptul a atacacîştig cu recurs decizia instanţei de apel, deşi nufiind a folosit calea apelului, neavînd interes. ersoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanţei de apel prin care i s-a înrăutăţit situaţia. ### %nsă, în această situaţie, controlul instanţei de recurs se va limita doar la legalitatea deciziei de înrăutăţire a situaţiei. De ex., în cazul în care prima instanţă emite o hotărîre prin care încasează de la pîrît &0.000 lei şi pîrîtul nu atacă această hotărîre cu apel, iar instanţa de apel la cererea reclamantului modifică hotărîrea primei instanţe şi majorează suma spre încasare de la pîrît pînă la &8.000 lei, pîrîtul va putea ataca decizia instanţei de apel doar în partea ce ţine de modificarea hotărîrii primei instanţe "de la &0.000 lei la &8.000 iei#, fără a putea solicita casarea hotărîrii primei instanţe sau reducerea sumei încasate sub &0.000 lei. (onform alin."<# art.<5/ ((, nu pot fi atacate cu recur hotărîrile în a căror privinţă apelul a fost retras. 7a baza acestei reguli stă disponibilitatea participanţilor la proces de a dispune liber de drepturile lor materiale şi procedurale la toate fazele procesului civil. !etragerea apelului reprezintă o manifestare de voinţă a participantului la proces, prin care acesta recunoaşte legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe şi solicită încetarea procedurii în apel "art.+'< ((#. Dat fiind faptul că retragerea apelului nu poate fi revocată "asupra acestui fapt instanţa de apel trebuie să atenţioneze apelantul#, depunerea recursului la (6 este exclusă. 3 treia interdicție constă în faptul că nu pot fi atacate cu recurdeciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac. 3ceastă prevedere legală se explică prin scopul urmărit de legiuitor * de a nu permite tărăgănarea abuzivă a procesului, în măsura în care persoanele interesate nu sînt lipsite de accesul la justiţie, pricina urmînd a fi rejudecată de instanţa de trimitere.
Su0iec(ii recurului
85
(ercul subiecţilor abilitaţi cu dreptul de a declara recursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel este identic celui pentru apel "art.<+0 ((#.
Intan(ele competente ă judece cererile de recur )xaminarea recursului ține de competenţa (6. 3supra admisibilită ții recursului decide un complet din + judecători. !ecursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 8 judecători de la (olegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al (6. ### 6udecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.
)*
+*
*
Temeiurile de declarare a recurului !ecursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel poate fi declarat numai pentru temeiurile expres şi limitativ prevăzute de lege. !eglementînd aceste temeiuri, legiuitorul în art.<+5 (( a stipulat că părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la alin."5#, "+# şi "<# ale aceluiaşi articol. %n esenţă, recursul este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea deciziei contestate. ărţile au avut posibilitatea de a se judeca în fond atît în faţa primei instanţe cît şi în faţa instanţei de apel, situaţie în care o examinare a temeiniciei hotărîrii atacate în faza recursului nu se mai justifică. Particularitatea recurului &mpotri!a deci"iilor intan(ei de apel de a fi o cale de atac de drept este caracteristică sistemelor de drept ale mai multor state democratice. %n legislaţia franceză şi cea belgiană este consfinţită poziţia potrivit căreia judecătorul instanţei supreme este un judecător de drept, iar nu de fapt, ceea ce înseamnă că el va accepta faptele aşa cum au fost stabilite de instanţa care a pronunţat hotărîrea atacată. ### )l nu realizează decît un examen critic cu privire la chestiunile de drept. tabilirea faptelor intră în cîmpul de acţiune al jurisdicţiilor de fond, de aceea, se spune că judecătorul instanţei supreme este un judecător de casaţie, căci el nu rejudecă cauza, astfel cum ar face-o curtea de apel, care poate substitui hotărîrea atacată cu propria decizie. $nterdicţia controlului temeiniciei hotărîrii atacate de către instanţa de recurs este compatibilă cu principiul dreptului la un proces echitabil. %ntr-o decizie (t)D> a indicat că întinderea competenţei instanţei supreme doar la problemele de drept nu vine în contradicţie cu prevederile art. din ()D>. 3supra utilităţii limitării atribuţiilor instanţei de recurs în exclusivitate la chestiunile de drept a atenţionat şi (omitetul de 4iniştri al (onsiliului )uropei în art.' din !ecomandarea nr.!"/8# 8 din 0'.05.&//8 cu privire la crearea sistemelor şi procedurilor de recurs în materie civilă şi comerciala şi ameliorarea funcţionării lor se indică că la examinarea chestiunii privind instanţa a treia statele trebuie să ia în considerare faptul că pricinile au fost deja examinate în alte două instanţe. ### lîngerile în a treia instanţă trebuie depuse, în primul rînd, în cadrul acelor pricini care necesită o a treia examinare judiciară, cum ar fi cele care vor evolua dreptul sau vor contribui la interpretarea uniformă a legii. (ercul acestor plîngeri poate fi limitat la pricinile care vizează problemele de drept, avînd importanţă pentru întreaga societate. ### De la persoana care depune plîngere urmează de cerut întemeierea faptului că pricina respectivă va contribui la atingerea scopurilor enunţate. 3plicarea în practică a art.<+5 (( presupune o delimitare clară şi certă a noţiunilor de legalitate şi temeinicie a hotărîrii. tabilirea circumstanțelor de fapt ale cauzei şi aplicarea normelor de drept sînt indisolubil legate între ele . ### 7a determinarea circumstanţelor care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii "obiectul probaţiunii# instanţa de judecată porneşte, printre altele, şi de la normele de drept material ce urmează a fi aplicate. e de altă parte, pentru a stabili dacă o normă materială va fi aplicată sau nu, instanţa trebuie să cunoască circumstanţele de fapt ale cauzei care formează ipoteza normei de drept potrivite. De aceea, ### stabilind incomplet circumstanţele de fapt ale pricinii, instanţa poate comite o greşeală la alegerea normei aplicabile potrivite şi, în final, va emite o hotărîre ilegală. (ontrolul de către instanţa de recurs a aplicării corecte a normelor de drept material impune în mod obligatoriu şi verificarea corectitudinii de stabilire a obiectului probaţiunii. $nstanţa de recurs trebuie să compare ipoteza normei juridice puse la baza deciziei cu circumstanţele de fapt stabilite de instanţele inferioare.### tabilirea incompletă de către instanţele de fond şi de apel a circumstanţelor de fapt care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei are ca efect aplicarea eronată a normei de drept material şi duce la casarea deciziei instanţei de apel. (u toate acestea, instanţa de recurs nu va verifica în măsură deplină corectitudinea stabilirii circumstanţelor de fapt ale cauzei prin examinarea suficienţei probelor administrate şi modului de apreciere a lor. %n general, instanţa de recurs se va călăuzi de prezumpţia stabilirii corecte a împrejurărilor cauzei expuse în decizia atacată. E7cep(ie de la această regulă o constituie situaţiile în care decizia instanţei de apel se bazează pe aprecierea arbitrară a probelor "alin. "<# art.<+5 ((#, adică atunci cînd se încalcă flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.&+0 ((, de ex. dacăC instanţa a aplicat eronat regulile cu privire la repartizarea sarcinii de probaţie între părţi sau degrevarea de probaţiune concluziile instanţei se bazează pe probe inadmisibile probele puse la baza hotărîrii sînt în mod vădit insuficiente hotărîrea este bazată pe copiile înscrisurilor, nefiind administrate srcinalele acestora decizia nu conţine motivarea suficientă a preferinţei unor probe faţă de altele etc. 3vînd în vedere cele sus-menţionate,temeiurile de declarare a recurului pot fi claificate &n - cate$orii: 3plicarea eronată a normelor de drept material. e consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătoreascăC a* nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată 0* a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată c* a interpretat în mod eronat legea d* a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. %ncălcări esenţiale ale normelor de drept procedural care necondiționat duc la casarea deciziei instanţei de apel "alin."+# art.<+5 ((#C a* pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei 0* pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată c* în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului d* instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces e* în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată f* hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenței jurisdicţionale. entru casarea deciziei instanţei de apel, recurentul trebuie să demonstreze numai existenţa acestor încălcări fără a fi necesară dovedirea influenţei acestora asupra deciziei atacate. 3ceste încălcări se invocă din oficiu de către instanţa de recurs. %ncălcări esenţiale ale normelor de drept procedural care au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a pricinii sau care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului "alin."<# art.<+5 ((#. ### entru casarea deciziei instanţei de apel, recurentul trebuie să demonstreze în fiecare caz concret că aceste încălcări "i# au dus sau au putut duce la soluţionarea eronată a cauzei sau "ii# au avut drept efect încălcarea drepturilor procedurale garantate de (onstituţia !4, ()D> sau alte acte internaţionale. 3preciind,
86
-*
în temeinicia argumentelor invocate de recurent şi obiecţiilor înaintate de intimat, instanţa de recurs va decide casarea sau menţinerea deciziei instanţei de apel. 3precierea arbitrară a probelor de către instanţa de apel "alin."<# art.<+5 ((#. !ecursul poate fi declarat, iar decizia instanţei de apel urmează a fi casată, dacă se constată că au fost încălcate flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.&+0 ((. Finînd cont de principiul ierarhiei căilor de atac, precum şi de prevederile alin."<# art.<5/ (( care interzice atacarea cu recurs a hotărîrilor în a căror privinţă nu a fost folosită calea de apel, temeiurile de recurs nu pot fi formulate de către recurent omissio medio, adică trecînd peste apel. !ecurentul nu poate formula, iar instanţa de recurs nu va examina noi temeiuri de recurs, neinvocate în apel şi asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat. ### %n situaţia în care hotărîrea primei instanţe este menţinută de către instanţa de apel, recurentul, nefiind de acord nici cu hotărîrea judecătoriei, nici cu decizia curţii de apel, poate formula în recurs numai acele temeiuri care au fost invocate şi examinate în instanţa de apel. De ex., hotărîrea primei instanţe, atacată cu apel numai pe motiv de necitare legală a persoanei în prima instanţă, şi menţinută în apel, nu poate fi atacată în continuare cu recurs de acest participant la proces pe motiv de apreciere arbitrară a probelor de către instanţele de fond şi de apel. ### %n situaţia în care hotărîrea primei instanţe a fost modificată în apel sau casată cu emiterea unei noi hotărîri, recurentul, nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, va putea invoca, iar instanţa de recurs va examina toate argumentele ce se referă la legalitatea acestei decizii. %n acelaşi timp, trebuie de luat în considerare că instanţa de apel este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei "alin."<# art.+'+ ((#. $ată de ce temeiurile prevăzute la alin."5#-"+# art.<+5 (( pot fi invocate în recurs, chiar dacă nu au fost menţionate în mod expres în cererile de apel.
Procedura de declarare a recurului1 Admii0ilitatea recurului pre deosebire de celelalte căi de atac, cererea de recurs împotriva deciziilor instanţei de apel se depune direct la (6. ### (ererea de recurs se înregistrează la grefa (6. (uprinsul cererii de recurs trebuie să corespundă cerinţelor din art.<+' ((. %n cazul cînd recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia, dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. ### Dreptul reprezentantului de a semna cererea de recurs trebuie prevăzut în mod expres, sub sancțiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului "art.1& ((#. Dacă cererea de recurs se impune cu taxă de stat, la cererea de recurs trebuie să se anexeze dovada de plată a acesteia "în mărime de 80T din taxa ce se achită la depunerea cererii de chemare în judecată la instanţa de fond, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial * 80T din taxa calculată din suma contestată#. !ecurentul este în drept să solicite scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat, conform alin."<# art.18, art.1 ((, anexînd la cererea de recurs documentele justificative. !ecursul se declară în termen de 5 luni de la data comunicării deciziei sau hotărîrii integrale. 2ermenul de 5 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. !egulile privind întreruperea termenului de declarare a apelului "alin."5# art.+5 ((# se aplică şi la calcularea termenului de declarare a recursului. Dacă cererea de recurs corespunde prevederilor art.<+' ((, grefa (6, în baza încheierii nemotivate semnate de preşedintele sau vicepreşedintele (olegiului civil, comercial şi de contencios administrativ, înregistrează intentarea procedurii de recurs. ### Despre emiterea încheierii privind intentarea procedurii de recurs se face o menţiune pe pagina Heb a (6. otrivit alin."5# art.<+1 ((, ### dacă cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.<+' (( "de ex., nu conţine nici un argument privind ilegalitatea deciziei atacate#, instanţa, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, semnată de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului, o restituie în termen de 8 zile. 7a aplicarea acestor prevederi urmează a fi luat în considerare următoareleC restituirea cererii de recurs înseamnă că aceasta nu produce nici un efect juridic, cu alte cuvinte este nulă. ### 3ceastă sancţiune este de natură să afecteze grav dreptul la exercitarea recursului, putînd fi calificată drept restrîngere nejustificată a accesului liber la justiţie. ### oate fi constatat că a existat o violare a art. din ()D>, atunci cînd aplicarea normelor referitoare la formă ce trebuie respectate pentru declararea unui recurs îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile, în partea de motivare a Botărîrii, (urtea a precizat că, deşi accesul la instanţă de judecată nu este un drept absolut, ci susceptibil delimitări, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrîngă accesul deschis unui justitiabil de o asemenea manieră sau pînă la un asemenea punct, încît dreptul să fie atins în însăşi substanţa lui. Din aceste considerente, în cazul în care se constată că cererea de recurs conţine temeiurile recursului, dar lipsesc unele date din lit.a#, b#, c#, e# sau g# alin."&# art.<+' ((, ### preşedintele sau vicepreşedintele (olegiului civil, comercial şi de contencios administrativ emite o încheiere nesusceptibilă de atac de a nu da curs cererii de recurs şi acordă recurentului un termen rezonabil pentru înlăturarea deficienţelor. ### Dacă recurentul înlătură deficienţele în cadrul termenului acordat, recursul se consideră depus la data prezentării ini țiale şi se emite o încheiere privind intentarea procedurii de recurs. %n caz contrar, cererea de recurs se restituie în baza unei încheieri semnate de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului. Despre emiterea încheierii privind restituirea cererii de recurs se face o menţiune pe pagina Heb a (6. %n cazul în care la cererea de recurs nu este anexată dovada de plată a taxei de stat şi recurentul a solicitat scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat "cu prezentarea documentelor justificative#, demersul respectiv se examinează de către completul din trei judecători, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, înainte de a trece la examinarea admisibilităţii recursului. ### Dacă demersul privind scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat a fost respins, se dispune, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, în de termen a nu daindica curs țcererii, recurentuluirecursul un termen rezonabil depus pentrulaachitarea taxei deiniţiale. stat. ###%nDacă recurentul îndeplineşte iile din acordîndu-i-se încheierea judecătorească, se consideră data prezentării caz contrar, cererea de recurs se restituie recurentului. ### !estituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
Admii0ilitatea recurului După intentarea procedurii în recurs, (6 solicită, în cel mult &0 zile, dosarul de la instanţa respectivă. După parvenirea dosarului, un complet din + judecători decide asupra admisibilităţii recursului. %nainte de a trece la examinarea fondului recursului, se verifică dacă acesta este declarat în mod legal. ?rmează a fi delimitate sarcinile puse în faţa completului din + judecători, care examinează admisibilitatea recursului de sarcinile completului din 8 judecători, care examinează fondul recursului. ### ornind de la esenţa instituţiei admisibilităţii recursului, controlul efectuat de către completul din + judecători ai (6 urmează să se limiteze la chestiuneaC era sau nu în drept recurentul să declare recursul, urmează sau nu să fie primită spre examinare în fond cererea de recurs. ### arcinile şi împuternicirile completului de judecători, care decide asupra admisibilităţii recursului sînt similare cu cele ale judecătorului din prima instanţă, care decide cu privire la primirea cererii de chemare în judecată, în mod analogic, instanţele de apel, după primirea dosarului cu apelurile depuse, verifică, înainte de a controla legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate, dacă apelantul avea dreptul să declare apel.
87
### %n cazul în care se constată că apelantul a declarat apel neavînd acest drept, cererea de apel depusă se restituie printr-o încheiere a instanţei de apel "art.+/ ((#. !espectiv, completul din + judecători, care decide asupra admisibilită ții recursului, urmează să examineze în exclusivitate chestiunea cu privire la existenţa dreptului la exercitarea recursului şi nu este în drept să examineze temeinicia cererii de recurs "existenţa dreptului la admiterea recursului#. 3ceasta intră în competenţa colegiului din 8 judecători ai (6. Temeiurile inadmii0iiită(ii recurului otrivit art.<++ ((, cererea de recur e conideră inadmii0ilă &n ca"ul &n care: a* recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la alin."5#, "+# sau "<# art.<+5 ((. ărţile şi alţi participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la alin."5#, "+# sau "+# art.<+5 ((. ### 7a soluţionarea chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului nu se verifică temeinicia cererii de recurs. entru admisibilitatea recursului este suficientă doar invocarea încălcărilor esenţiale ale legii. 3ceastă invocare, însă, trebuie să permită încadrarea recursului în unul din temeiurile prevăzute la alin."5#, "+# sau "<# art.<+5 ((. !ecurentul trebuie să indice, în cererea de recurs, ce fel de încălcări au fost comise, în ce constau aceste încălcări, din care circumstanţe concrete ele rezultă. ### (ererea de recurs trebuie să cuprindă o critică argumentată a părţii de motivare a deciziei instanţei de apel cu deducerea că această motivare nu justifică dispozitivul adoptat. $ndicarea în cererea de recurs a normelor concrete de drept material sau de drept procedural ce au fost încălcate, fiind recomandabilă, nu este obligatorie pentru admisibilitatea recursului. ### $ndicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de lege. $er a contrario , va fi inadmisibilă cererea de recurs în care nu sînt invocate temeiurile prevăzute la alin."5#, "+# sau "<# art.<+5 (( sau sînt invocate alte temeiuri. De asemenea, ### va fi inadmisibilă cererea de recurs în care încălcările invocate, exprimate sub forma unor enunţuri generale nedezvoltate, nu permit încadrarea lor în temeiurile prevăzute la alin."5#, "+# sau "<# art.<+5 (( "de ex., în cererea de recurs se susţine că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, fără a se specifica prin ce s-a manifestat aplicarea eronată şi din care circumstanţe aceasta rezultă# 0* recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.<+< ((. 3cest temei de inadmisibilitate a recursului rezultă expres din necesitatea respectării termenului legal de declarare a recursului c* persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Aumai persoanele cărora legea le acordă legitimare procesuală "art.<+0 ((# pot declara recurs împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel. !ecursul declarat de alte persoane sau cu nerespectarea condițiilor înaintate faţă de recurenţi este recunoscut inadmisibil. De asemenea, ### urmează a fi recunoscut inadmisibil, în baza lit.:# art.<++ ((, recursul declarat împotriva unui act de dispoziţie al curţii de apel care nu este susceptibil de recurs "de ex., decizia curţii de apel de trimitere a cauzei la rejudecare# d* recursul este depus repetat după ce a fost examinat. %n virtutea principiului unicităţii dreptului la cale de atac, dreptul de a exercita recursul este unic şi se epuizează odată cu declararea lui. ### !ecursul declarat repetat după examinarea lui este inadmisibil. 3stfel se asigură autoritatea lucrului judecat şi se previne pronunţarea unor decizii contradictorii ale instanţei de recurs. ### 3cest temei de inadmisibilitate este aplicabil numai în cazul în care recursul precedent, fiind recunoscut admisibil, a fost examinat de (6, adoptîndu-se o decizie. Dacă recursul precedent a fost restituit din motiv de neachitare a taxei de stat sau de nerespectare a cerinţelor de formă a cererii de recurs "art. <+1 ((#, după înlăturarea neajunsurilor, recursul poate fi declarat repetat şi poate fi admisibil.
Procedura e7aminării admii0ilită(ii recurului !eieşind din prevederile (( al !4, e e!idenția"ă următoarele particularită(i ale procedurii de e7aminare a admii0ilită(ii recurului: După parvenirea dosarului, un complet din + judecători dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. %n cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. 6udecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului din judecători. 3supra admisibilităţii recursului se decide fără citarea părţilor. $ntimatul îşi expune poziţia pe marginea admisibilităţii recursului în referință. %n această privinţă, (t)D> într-o decizie a menţionat că, ### deoarece încheierea de admisibilitate nu se referă la fondul cauzei şi este limitată la stabilirea faptului, dacă recursul corespunde criteriilor formale prevăzute de lege şi în absen ța în această cauză a vreunui element care ar cere în mod expres (6 să audieze reclamantul în persoană înainte de a decide asupra admisibilităţii recursului, (urtea consideră că necitarea părţilor înainte de declararea recursului ca inadmisibil nu ridică o chestiune în temeiul art. din ()D>. 3supra inadmisibilităţii recursului se decide printr-o încheiere încheierea cu privire la inadmisibilitatea recursului trebuie motivată. %ncheierea nu trebuie să conţină nicio referire cu privire la fondul recursului şi legalitatea deciziei instanţei de apel. %ncheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina Heb a (6 la data emiterii şi se transmite tuturor participanţilor la proces şi reprezentanților acestora. %ncheierea prin care recursul este declarat inadmisibil se adoptă cu votul unanim al celor + judecători. Dacă cel puţin un judecător din completul desemnat este împotriva inadmisibilităţii, recursul trebuie declarat admisibil. ### %n acest caz, chestiunea cu privire la inadmisibilitatea recursului poate fi discutată de către completul din 8 judecători, înainte de a trece la examinarea fondului recursului. în opinia noastră, dacă majoritatea din completul din 8 judecători vor considera ca există temeiurile prevăzute la art.<++ ((, urmează a fi emisă o încheiere privind încetarea procedurii în recurs, fără a purcede la examinarea temeiniciei acestuia. %n cazul în care recursul este recunoscut admisibil, se emite o încheiere nemotivată, despre care se face o menţiune pe pagina Heb a (6.
Procedura de judecare a cau"ei &n intan(a de recur1 Limitele judecării cau"ei &n recur %n cazul în care recursul este recunoscut admisibil, un complet din 8 judecători examinează fondul recursului, adică temeinicia cererii de recurs şi legalitatea actului de dispoziţie a curţii de apel. 6udecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză. ### 6udecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi "alin."&# art.<<5 ((#. Nu pot fi ane7ate la cererea de recur 4referin(ă* /i nu &nt e7aminate de intan(a de recur probe adiţionale ale participanților la proces care confirmă existenţa sau inexistenţa circumstanţelor de fapt cu caracter material-juridic, pe care se întemeiază pretenţiile sau obiecţiilor părţilor. ### %n acelaşi timp, participanţii la proces au dreptul de a anexa la cererile de recurs şi referinţe înscrisuri noi care confirmă încălcările normelor de drept procedural "alin."+# art.<+5 ((# sau existenţa temeiurilor pentru încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol "art.58, 5' ((#, cu condiţia că demonstrează că au fost în imposibilitatea să le prezinte la examinarea cauzei în instanţă de apel. De ex., recurentul, în susţinerea argumentului privind casarea hotărîrilor şi încetarea procesului în baza lit.b# art.58 ((, poate anexa copia hotărîrii irevocabile într-o cauză identică, respinsă ca nepertinentă de instanţele inferioare.
88
•
•
•
### $nstanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. $nstanţa de recurs va controla decizia instanţei de apel din oficiu din punctul de vedere al respectării normelor de drept procedural "alin."+# art.<+5 ((#, indiferent de invocarea acestor temeiuri în cererea de recurs. înă la pronunţarea deciziei, recurentul are dreptul să îşi retragă recursul printr-o cerere scrisă. (ererea de retragere a recursului se depune în instanţa care a fost învestită cu judecarea recursului. %n cazul retragerii recursului, instanţa competentă dispune, printr-o încheiere irevocabilă, încetarea procedurii în recurs. (onform art.<<< ((, în redacţia 7egii nr.&88@50&5, ### recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. %n această privinţă, (t)D> a statuat că modul de aplicare a art. din ()D> pentru proceduri în fata instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. ### 3tunci cînd a avut loc o şedinţă publică în prima instanţă, lipsa unei astfel de şedinţe poate fi justificată la faza căii de atac de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, ţinînd cont de natura sistemului căilor de atac naţionale, de scopul competen țelor instanţelor ierarhic superioare şi de modul în care interesele reclamantului au fost de fapt prezentate şi apărate în faţa instanţei ierarhic superioare, îndeosebi în lumina naturii chestiunilor care urmează a fi hotărîte de către aceasta. (onform jurisprudenţei (urţii, ### procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele art. din ()D>, chiar dacă persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat posibilitatea să prezinte personal probe în faţa instanţei de recurs. 4ai mult, chiar dacă instanţa ierarhic superioară are competența deplină de a examina atît chestiuni de drept cît şi de fapt, art. din ()D> nu garantează întotdeauna un drept la o şedinţă publică sau, dacă o şedinţă are loc, un drept de a fi prezent personal. 2otodată, cu referire la examinarea recursului în cauzele penale, (urtea a menţionat că, ### atunci cînd unei instanţe ierarhic superioare i se cere să examineze o cauză atît în fapt cît şi în drept şi să facă o evaluare deplină a chestiunii vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului, ea nu poate, ca o chestiune ce ţine de un proces echitabil, să determine, în mod corespunzător, acele chestiuni fără o evaluare directă a probelor prezentate de acuzat personal * care susţine că el nu a săvîrşit pretinsele ac țiuni. Din aceste considerente, art.<<< (( stabileşte că ### completul din 8 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs. La aplicarea acetei re$uli urmea"ă ă e (ină cont de următoarele: completul din 8 judecători decide invitarea participanţilor la proces în cazul în care constată necesitatea clarificării unor aspecte menţionate în cererea de recurs sau referinţă. (u privire la invitarea participanţilor la proces instanţa de recurs emite o încheiere nemotivata dacă se decide invitarea participanţilor la proces, toţi participanţii la proces trebuie să fie înştiinţaţi, respectîndu-se principiul coniradictorialităţii. Aeprezentarea în şedinţă de judecată a recurentului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea recursului. $nstanţa este în drept să amîne şedinţa, dacă va constata că neprezentarea lor este motivată în cazul examinării recursului cu înştiinţarea participanţilor la proces se vor aplica dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în instanţă de apel, cu unele particularităţi specifice recursului. Ior fi respectate aceleaşi etape ale dezbaterilor judiciareC partea pregătitoare, examinarea recursului în fond, susţinerile orale şi replicile, deliberarea şi pronunţarea deciziei. ,mputernicirile intan(ei de recur1 3eci"ia intan(ei de recur %n conformitate cu art.<<8 ((,intan(a% după ce judecă recurul% ete &n drept:
să admită respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţe, precum şi încheierile atacate recurs să recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instan ței de apelprimei şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouăcuhotărîre să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la lit.d#, f# alin."+# art.<+5 ((. 7a solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la lit.b# alin."+# art.<+5 (( să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol, dacă există temeiurile prevăzute la art.58 şi 5' să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi@sau hotărîrea primei instanţe să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să men țină hotărîrea primei instanţe. ### (onstatînd legalitatea actelor de dispoziţie ale curţilor de apel, instan ța de recurs va respinge recursul ca nefondat şi va menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. %n cazul casării de către instanţa de apel a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri, instanţa de recurs, constatînd legalitatea deciziei instanţei de apel, o va menţine, fără a menţine însă şi hotărîrea primei instanţe. %n acest sens conjuncţia şiE la lit."a# alin."&# art.<<8 (( nu trebuie înţeleasă ad litteram. ### Dacă cel puţin unul dintre motivele de casare invocate de către recurent este întemeiat sau încălcările de ordin procedural invocate din oficiu dau dovadă de ilegalitatea deciziei, instanţa admite recursul, dispunînd casarea deciziei instanţei de apel şi, după caz, a hotărîrii primei instanţe. (asînd decizia instanţei de apel şi, după caz, hotărîrea primei instanţe instanţa de recurs restituie cauza spre rejudecare în instanţa de apel, în toate cazurile cînd eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instan aț de recurs. ### !estituirea cauzei spre prima instanţa se va aplica doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile lit.d#, f# alin."+# art.<+5 (( "instanţa arejudecare soluţionatînproblema drepturilor unor persoane neantrenate în proces pricina a fostprevăzute examinatălacu încălcarea competenţei jurisdicţionale#. De asemenea, ### legea permite instanţei de apel să trimită pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la lit.b# alin."+# art.<+5 (( "pricina a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecata#. %n acest caz, instanţa de recurs va ţine cont în exclusivitate de părerea acelui participant care nu a fost citat în mod legal. (asînd decizia instanţei de apel şi, după caz, hotărîrea primei instan țe, instanţa de recurs este în drept să pronunţe o nouă hotărîre . 3ceastă soluţie se aplică doar în cazurile cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanţa de recurs, fără a afecta dreptul părţilor la un proces echitabil. 3stfel se asigură economia procesuală, contribuindu-se la reducerea termenelor de examinare a pricinilor civile şi apărarea eficientă a drepturilor subiective civile. ### $nstanţa de recurs pronunţă o nouă hotărîre în cazurile cînd la judecarea cauzei în fond şi în apel au fost aplicate eronat normele de drept material, iar adoptarea hotărîrii legale nu necesită stabilea sau verificarea circumstanţelor de fapt sau administrarea unor noi probe. $nstanţa de recurs modifică decizia atacată în condiţiile necesare pentru pronunţarea unei noi hotărîri, adică atunci cînd aceasta operaţie nu necesită stabilirea sau verificarea circumstanţelor de fapt sau administrarea unor noi probe. ### Dacă instanţa de recurs constată că decizia instanţei de apel este ilegală iar hotărîrea pronunţată de prima instanţa este legală "situaţie posibilă în cazul modificării hotărîrii primei instanţe de către instanţa de apel sau casării acesteia cu pronunţarea unei noi hotărîri#, ea dispune casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.
89
### %n urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina Heb a (6. (opia deciziei instanţei de recurs se remite părţilor în termen de 8 zile de la data emiterii. Botărîrea sau decizia casată nu are nici o putere legală. 3ctele de asigurare sau de executare făcute în temeiul unei astfel de hotărîri sau decizii îşi pierd puterea legală, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Particularitățile recurului &mpotri!a .otăr&rilor emie de către curțile de apel &n cau"ele cu pri!ire la inol!a0ilitate otrivit art.1 al 7egii insolvabilităţii, hotărîrile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate doar în cazurile expres prevăzute de legea respectivă. De ex., pot fi atacate hotărîrile de intentare a procesului de insolvabilitate "alin."&# art.+' din 7egea insolvabilităţii#, de respingere a cererii introductive "alin."5# art.+' din 7egea insolvabilităţii#, de încetare a procesului de insolvabilitate "alin."+# art.&10 din 7egea insolvabilităţii# etc. La e7aminarea recurului &mpotri!a .otăr&rilor &n cau"ele de inol!a0ilitate e aplică următoarele particularită(i care fie &nt e7pre pre!ă"ute de Le$ea inol!a0ilită(ii% fie &nt recomandate de Plenul CS?: a* termenul de declarare a recursului. Botărîrile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de &8 zile. 2ermenul de recurs se calculează de la data pronunţării hotărîrii "alin."&# art.1 din 7egea insolvabilităţii#. $nstanţa de recurs este în drept să-l repună pe recurent în termenul de recurs omis din motive întemeiate 0* subiecţii recursului. %n unele cazuri 7egea insolvabilităţii prevede un cerc mai restrîns de subiecţi abilitaţi cu dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească. De ex., conform alin."&# art.+' din 7egea insolvabilității, hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate poate fi contestată doar de către debitor c* efectul suspensiv al recursului. Depunerea recursului nu suspendă executarea hotărîrii atacate, însă suspendarea poate fi dispusă de instanţa de recurs la cererea motivată a recurentului "alin."5# art.1 din 7egea insolvabilităţii# d* probe suplimentare. $nstanţa de recurs este în drept să administreze înscrisuri noi prezentate de participanţii la proces, cu condiţia că aceştia demonstrează că au fost în imposibilitatea să le prezinte la examinarea cauzei în fond e* termenul de examinare. !ecursul se judecă în termen de 0 de zile de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs "alin."+# art.1 din 7egea insolvabilităţii#. Tema: REVI=UIREA BOTILE Natura juridică a procedurii de re!i"uire a .otăr&rilor !evizuirea hotărîrilor este reglementată de art.<<-<8+ ((. pre deosebire de apel şi de recurs, în cadrul revizuirii operează norme de trimiteri, în special alin."&# art.<85 ((, care prevede expres că instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. ### !egulile de examinare a cererii de chemare în judecată vor fi aplicate cu titlu de norme generale, iar cele din (apitolul JJJ$J cu titlu de norme speciale. 3ltfel spus, normele generale se vor aplica în măsura în care nu contravin celor cu titlu particular. 4ai mult ca atît, reieşind din prevederile alin."5# art.<85 ((, regulile de examinare ale revizuirii implică dezbaterile asupra cererii de revizuire, care sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Natura juridică1 )senţa revizuirii presupune redeschiderea procedurilor judiciare asupra unei cauze civile, care a fost soluţionată printr-un act judecătoresc irevocabil. 4ai mult ca atît, revizuirea nu presupune rejudecarea cauzei în mod implicit, ci doar ca efect al admiterii cererii de revizuire, ceea ce ar presupune existenţa temeiurilor în acest sens. %n caz contrar, s-ar admite o ingerinţă asupra securităţii raportului juridic. ### entru declararea revizuirii există reguli speciale, care, de altfel, permit de a determina o natură juridică specifică a acestei instituii procesual civile, distinctă de căile de atac. ### 3ceasta comportă semne particulare doar căilor de atac "subiecţi, obiect, termene etc.#, însă esenţa revizuirii imprimă argumentul conceptualizării acesteia ca o procedură specifică care permite redeschiderea în condiţiile legii a procedurilor judiciare asupra unei cauze civile care a fost soluţionată printr-un act judecătoresc irevocabil. ### !eieşind din argumentele expuse în doctrina de specialitate, s-a demonstrat dubla natură juridică a revizuiriiC atît ca şi cale de atac cît şi ca un fel de procedură care ar permite reluarea examinării fondului cauzei.
)*
a*
Caracteritica temeiurilor declarării re!i"uirii Temeiurile declarării re!i"uirii1!evizuirea poate fi declarată doar pentru temeiurile strict prevăzute de lege "art.<
90
0* situaţiile prevăzute de art.8+ "7iberarea de răspunderea penală#, art.8< "7iberarea de răspundere penală a minorilor#, art.' "7iberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă#, art.81 "7iberarea de răspundere penală în legătură cu schimbarea situaţiei#, art.8/ "7iberarea condiţionată de răspundere penală#, art.0 "rescripţia tragerii la răspundere penală#, art.&0' "3mnistia# (. ### Și prin alt act, în modul prevăzut de lege, de ex., în baza actului organului de urmărire penală de încetare a urmăririi penale în legătură cu intervenirea termenului de prescripţie, poate fi constatat faptul că s-a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii. %n acest caz instanţa de judecată care examinează cererea de revizuire urmează să admită revizuirea în baza lit.a# art.< altă întrebare cu privire la revizuirea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile tine de situaţia prezentării în instanţa de revizuire numai a actelor de pornire a urmăririi penale sau de trimitere in judecata in p vinta unuia dintre participanţii la proces sau unuia dintre judecători care se bănuieşte sau se învinuieşte că a comis o infracţiune in legătură cu judecarea pricinii. (onsiderăm că actele menţionate nu pot fi primite ca probă în cererea de revizuire pentru constatarea circumstanţelor prevăzute de art. <biectul probaţiei la examinarea cererilor de revizuire pot fi circumstanţele importante atît în sens material cît şi în sens procesual. rin o0iect al pro0ației &n en material se înţelege totalitatea presupunerilor despre existenţa sau inexistenţa faptelor juridice, care duc la careva consecinţe material-juridice, precum şi presupunerile cu privire la existenta faptelor, care asigură obţinerea de cunoştinţe despre fapce e material-juridice. $ar prin o0iect al pro0a(iei &n en proceual se înţeleg presupunerile cu privire la existenţa sau inexistenţa faptelor juridice, de care normele dreptului procesual civil leagă apariţia, suspendarea sau încetarea procesului civil, precum şi realizarea drepturilor procesuale ale persoanelor, participante în cauza civilă concretă. 'aptele ca mijloc 4modalitate* a pro0ării circumtan(elor !or contitui &n conformitate cu alin14+* art1))8 CPC: explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii,
depoziţiile înscrisuri, martorilor, probe materiale, înregistrări audio-video, concluziile experţilor. ### %n acest sens, chiar şi legislaţia procesual civilă "alin."&# art.<8& ((# expres prevede că în cererea de revizuire se indică în mod obligatoriu temeiul de declarare al revizuirii consemnat în art.<r, ### nu poate fi admisă anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabilă numai pe baza afirmării descoperirii unor noi circumstanțe. %n acest sens Botărîrea lenului (6 nr.&5@5000 (u
91
privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărîrii şi încheierii explică în p. că hotărîrea judecătorească nu poate fi bazată pe presupuneri despre circumstanţele cauzei. Circumtan(ele nou decoperite in enul lit10* art1-- CPC urmea"ă ă corepundă unor condi(ii% /i anume: ca obiect al probaţiei constituie faptele juridice, care duc la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile trebuie să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei "hotărîrii# instantei de judecată trebuie să nu fi fost cunoscute şi nici să nu fi putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar să fi existat la momentul examinării şi soluţionării pricinii civile să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă să fie probate prin prezentarea instanţei de judecată a elementelor de fapt prin care acestea se constată, odată cu cererea de revizuire mijloacele de probă prin care se constată circumstanţele nou descoperiteE trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărîrea revizuită, iar revizuentul să fi fost împiedicat a prezenta aceste probe din împrejurări ce nu depind de voinţa acestuia revizuentul trebuie să dovedească că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. ### 3tunci cînd nu sînt îndeplinite aceste condiţii pentru cazurile prevăzute la lit.b# art.<
*
Intan(a a emi o .otăr&re cu pri!ire la drepturile peroanelor care nu au fot implicate &n proce% potri!it pre!ederilor G lit1* art1-- CPC1 otrivit sarcinilor fundamentale ale procesului civil, prevăzute la art.< ((, instanţa de judecată urmează să soluţioneze corect cauza civilă * ceea ce se poate realiza doar prin examinarea cauzei cu atragerea tuturor persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime ar putea fi afectate prin hotărîrea judecătorească. ### 3cest temei de declarare a revizuirii are drept scop desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti, în cazul în care după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă se constată faptul că instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. ### Botărîrea judecătorească îşi va putea realiza toate funcţiile sale investite prin lege doar în raport cu persoanele care au participat la examinarea cauzei. !eieşind din analiza prevederilor art.58< ((, hotărîrea judecătorească nu se poate răsfrînge asupra persoanelor neimplicate în proces. Deşi, potrivit prevederilor lit.:# alin."5# art.&18 (( instanţa de judecată la faza pregătirii pentru dezbateri judiciare soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor, unul din scopurile acestei faze prevăzute la lit.:# alin."5# art.&1+ (( fiind stabilirea componenţei participanţilor şi implicare în proces a altor persoane, în practică apar situaţii cînd se eludează sau se omite neintenționat atragerea tuturor persoanelor drepturile cărora ar putea fi afectate prin hotărîrea pronunţată. ### %n cazul lit.:# art.<
-*
S5a anulat 5a modific at .otăr&re au deci"ia .otăr&rii auorideci"iei a căror re!i"uirea%eentin(a cere G lit1e* art1-- intan CPC1 (ei judecătore/ti care au er!it drept temei pentru emiterea %n redacţia 7egii !4 nr.&88@50&5, ### temeiul de declarare a revizuirii a fost restrîns, din conţinutul acestor situaţii de drept fiind excluse circumstanţele ce vizeazăC anularea sau modificarea hotărîrilor ori deciziilor altor autorităţi nejudecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere. %n legătură cu revizuirea hotărîrilor judecătoreşti conform lit.e# art.<r, ### faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane "alin."5# art.&5+ ((#, precum şi sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală şi hotărîrea organului de urmărire penală privind încetarea urmăririi penale, rămase irevocabile, sînt obligatorii pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat
• • •
6*
sentinţa((#. sau hotărîrea, numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză "alin."+# art.&5+ ### 3dică, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă şi faptele stabilite printr-o sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, ca efect a principiului puterii lucrului judecat, sînt opozabile instanţei de judecată şi părţii opuse, de asemenea, fiind degrevate de probaţiune. > condiţie a exercitării revizuirii, conform lit.e# art.<r, interpretarea ad litteram impunea ideea declarării revizuirii pentru orice situaţie cînd o prevedere legală, aplicată în motivarea hotărîrii judecătoreşti supuse revizuirii, era declarată neconstituțională. ,n !arianta actuală% te7tul le$ii impune o interpretare mai retricti!ă% condi(ionată de următoarele itua(ii: a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către (urtea (onstituţională, însă cu condiţia că
92
2*
la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituționalitate, iar instanţa de judecată sau (6 a respins cererea privind sesizarea (urţii (onstituţionale sau din hotărîrea (urţii (onstituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de (onstituţie sau de tratatele interna ționale în domeniul drepturilor omului. ### e de o parte legiuitorul condiţionează temeiul dat de declarare a revizuirii cînd a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către (urtea (onstituţională de necesitatea ridicării excep ției de neconstitu ționalitate la judecarea cauzei, iar instanţa de judecată sau (6 să fi respins cererea privind sesizarea (urții (onstituţionale. ### $ar, pe de altă parte, admite o excepţie, interpretînd stricto sensum permite eludarea celei de a 5 condiții, doar în cazul în care din hotărîrea (urţii (onstituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de (onstituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului. Și această reglementare recentă devine caducă în conbtextul prevederilor Botărîrii (urţii (onstituţionale nr.5@50&, care a exclus țș ț constitu ț rolul instantei de judecată și inclusiv a (6 în intermedierea controlului ionalită ii dintre justi iabil i (urtea (onstituţională . %n cazul existenţei incertitudinii privind constitu ționalitatea legilor, hotărîrilor arlamentului, decretelor reşedintelui !4, hotărîrilor şi ordonanţelor 9uvernului, ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze aflate pe rolul sau, instanţa de judecată este obligată să sesizeze (urtea (onstituţională. ### 4ai mult ca atît, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată în faţa instanţei de judecată de către oricare dintre părţi sau reprezentantul acesteia, precum şi de către instanţa de judecată din oficiu. ### $ar sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze se prezintă direct (urţii (onstituţionale de către judecătorii@completele de judecată din cadrul (6, curţilor de apel şi judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza. ?udecătorul ordinar nu e pronun(ă aupra temein iciei ei"ării au aupra conformită(ii cu Contitu ția a normelor contetate% limit&ndu5e e7clui! la !erificarea &ntrunirii următoarelor condi(ii: obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la lit.a# alin."&# art.&+8 din (onstituţie excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei nu există o hotărîre anterioară a (urţii avînd ca obiect prevederile contestate. rin Botărîrea (urţii (onstituţionale nr.5@50& practic s-au creat premisele pentru inaplicabilitatea prevederilor lit.e &# art.<, în cazul în care (t)D> de la trasbourg declară o cerere admisibilă, ea pune la dispoziţia celor interesaţi "litigiul# în vederea ajungerii la rezolvarea prin bună înţelegere a cauzei, care să se inspire din respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunoaşte (onvenţia şi protocoalele sale. ### ensul prevederilor art.+1 din ()D> constă în derularea unei proceduri amiabile, astfel încît părţile litigante să poată să se înțeleagă sau să încheie o tranzacţie de împăcare privind litigiul prezentat în faţa (urţii. Aceată procedură amia0ilă are a!antajele ale ce contau% de e71% &n aceea că: părţile pot negocia condiţiile de reparare a prejudiciului cauzat petiţionarului prin hotărîrea judecătorească, prin care s-a încălcat grav un drept prevăzut de (onstituţia !4 sau de ()D> nu se măreşte practica (t)D> în privinţa !4, care are efect direct şi obligatoriu asupra ordinii juridice interne, şi care, prin aceasta,
imprimă instanţelor de judecată şabloane de conduită la adoptarea hotărîrilor judecătoreşti în sensul neîncălcării prevederilor ()D>. ### !epararea prejudiciului cauzat printr-o hotărîre judecătoreasca, prin care s-a încălcat grav un drept prevăzut de (onstituţia !4 sau de ()D>, poate fi efectuat, în primul rînd, prin modificarea acesteia şi numai apoi prin acordarea unei compensaţii pecuniare. 3ceasta, deoarece hotărîrea judecătorească, în ordinea juridică interna, are putere de lucru judecat din care rezultă efectele specifice şi care pot produce consecinţele nefaste şi ilegale asupra subiectului în cauză. (onvenţiile de rezolvare amiabilă se încheie prin intermediul grefei, care cenzureazăE corectitudinea şi caracterul echitabil al înţelegerii şi ia notă de declaraţiile concordate sau înţelegerea semnată de părţi. 2emeiul prevăzut la lit.g# art.< ori a unui acord scris între 3gentul guvernamental şi reclamant sau reprezentantul acestuia. (lauzele acordului se stabilesc în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze în parte şi sînt coordonate în prealabil cu 9uvernul şi@sau cu alte autorităţi cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. ### %n toate cazurile cînd este invocat acest temei la cererea de revizuire urmează a fi anexat acordul dat sau declaraţiile scrise mutuale semnate de păr ți. $ar simpla afirmare precum că (t)D> a derulat o procedură amiabilă nu va constitui temei de revizuire. lenul (6 a !4, prin hotărîrea nr.&<@5008 (u privire la practica aplicării legislaţiei procesuale la examinarea cauzelor civile în ordine de revizuire explică că ### procedura amiabilă se confirmă prin copiile următoarelor documenteC demersul 3gentului guvernamental, răspunsul dat (t)D> despre notificarea 3gentului guvernamental, răspunsul dat (t)D> despre recunoaşterea de către stat a violării drepturilor. 8* CtE3O a contatat% printr5o .otăr&re%fie ;u!ernul R a recunocut% printr5o declaratie% o&ncălcare a drepturilor au li0ertă(ilor fundamentale care poate fi remediată% cel pu(in par(ial% prin anularea .otăr&rii pronunțate de o intan(ă de judecată na(ională G lit1.* art1-- CPC1 ### 2emeiul de revizuire prevăzut în cadrul lit.h# art.< a constatat, printr-o hotărîre, fie 9uvernul !4 a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. Acet temei de declarare a re!i"uirii intituie repectarea a + condi(ii: a* rima se referă la consecinţele grave ale încălcării drepturilor sau libertăţilor fundamentale şi care continuă să se producă. 0* 3 doua consecinţă, deosebit de importantă, vizează imposibilitatea remedierii consecinţelor produse în alt mod decît prin revizuirea hotărîrii pronunţate. )ste o condiţie raţională care ţine seama nu doar de caracterul extraordinar al revizuirii, ci şi de faptul că o atare cale procedurală este inutilă ori de cîte ori daunele sau consecinţele negative produse au fost înlăturate într-un alt mod. ### 3cest temei de revizuire este necesar pentru a se crea posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate cetăţenilor prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor atunci cînd acest lucru se constată printr-o decizie a (t)D>. 3ltminteri, autoritatea hotărîrii judecătoreşti pronunţate de instanțele judecătoreşti ale !4 riscă să constituie un obstacol major în calea reparării prejudiciului cauzat. 3dmiterea revizuirii este condiţionată, în primul rînd, de existenţa unei constatări a (t)D> privind încălcarea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale a cetăţeanului. tatuarea forului european cu privire la încălcarea unui drept sau libertă ți, nu poate fi negată de instanţa competentă a se pronunţa asupra revizuirii. Dimpotrivă, deciziile (t)D> sînt obligatorii pentru toate statele membre ale (onsiliului )uropei. ### !evizuirea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile din acest temei se referă la posibilitatea părţii de a obţine, potrivit legii interne, o reparaţie cei puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. 3ceastă condiţie nu se raportează, după
93
părerea noastră, la statuările sau consideraţiile juridice cuprinse în hotărîrea instanţei judecătore ști naţionale şi a cărei desfiinţare se urmăreşte prin intermediul revizuirii, ci la însăşi ordinea de drept a statului nostru. >ri de cîte ori, partea ar putea obţine o reparare chiar parţială, potrivit legii interne, desfiinţarea hotărîrii atacate "revizuite# se impune. ### > problemă importantă care necesită a fi dezvăluită, pentru în țelegerea esenţei temeiului de exercitare a revizuirii conform lit.h# art.< şi a Botărîrilor (t)D> asupra ordinii juridice interne. ()D> a lăsat la discreţia autorităţilor competente ale statului pîrît să stabilească măsurile cele mai potrivite pentru realizarea restitutio in integrum, ţinînd cont de mijloacele disponibile din cadrul sistemului juridic national. 7uînd în considerare necesitatea şi importanţa unui asemenea mecanism, (omitetul de 4iniştri al (onsiliului )uropei a adoptat !ecomandarea nr. !. "5000# 5 cu privire la reexaminarea şi redeschiderea unor cazuri la nivel intern în urma hotărîrilor (t)D>. otrivit acestei !ecomandări, ### părţile contractante urmează să se asigure că la nivelul intern există posibilităţi adecvate de a realiza, în măsura posibilităţii, restitutio in integrum. Păr(ile contractante &nt &ncurajate ă5/i e7amine"e itemele juridice na(ionale pentru a e ai$ura că e7ită poi0ilită(i corepun"ătoare pentru ree7aminarea unui ca"% inclui! redec.iderea unui proce% &n ca"urile &n care CtE3O a contatat o &ncălcare a CE3O% &n particular% dacă: a* partea lezată continuă să suporte consecinţele negative foarte grave în urma deciziei naţionale "violarea continuăE#, consecinţe care nu pot fi compensate prin satisfacţie echitabilă şi care nu pot fi modificate decît prin reexaminare sau redeschidere, şi 0* din hotărîrea (t)D> rezultă căC decizia internă atacată contravine în fond ()D>, sau încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe de procedură de o astfel de gravitate care ar provoca un dubiu serios faţa de rezultatul procedurii interne atacate. (hiar dacă ()D> are efect direct în legislaţia !4, aceasta încă nu înseamnă, că, prin efectul ei, se abroga prevederile actelor normative interne. 2otuşi, prevederile naţionale care contravin ()D> nu urmează a fi aplicate, pe motivul inconsistenței cu prevederile ()D> "ceea ce se deduce din următoarele interpretări oficialeC Botărîrea (urţii (onstituţionale a !4 nr.88 şi Botărîrea lenului (6 nr.&'@5000, privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale ()D>#. ### revederile ()D> sînt obligatorii nu numai pentru instanţele de judecată, dar şi pentru alte autorităţi care participă la înfăptuirea justiţiei, ()D> constituind o parte integrantă a sistemului de drept naţional şi, respectiv, urmînd a fi aplicată direct ca oricare altă lege a !4, cu deosebirea că ()D> are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin. ### Botărîrile definitive ale (t)D>, în baza art.< din ()D> sînt obligatorii "pentru executare# pentru statele membre care figurează ca pîrît în hotărîre. Botărîrile (t)D> sînt obligatorii pentru statul pîrît din o dublă perspectivă. e de o parte, statul este obligat să achite petiţionarului despăgubirile acordate conform art.<& din ()D>, iar, pe de altă parte, obligă statul să ia anumite măsuri pozitive pentru a exclude viitoarele violări similare ale ()D>. ### Botărîrile (t)D> obligă 9uvernul pe plan extern, însă strict formal nu sînt executorii pentru autorităţile judiciare. %n context, prin o hotărîre a (t)D> nu se stabileşte temeinicia sau netemeinicia unei hotărîri judecătoreşti, ci violarea ()D>. (u alte cuvinte, (t)D> nu are ca scop înlocuirea instanţelor judiciare naționale, ci doar supravegherea respectării aplicării ()D>. %n consecin ță, pronunţarea unei hotărîri de către (t)D> nu are ca efect subminarea autorităţii lucrului judecat, stabilit prin hotărîrea instanţei naţionale. 2otu și, în cazul cînd remedierea situaţiei petiţionarului este imposibilă fără modificarea hotărîrilor judiciare naţionale, modificarea lor este inevitabilă. ### 3ceasta însă nu înseamnă că din momentul în care hotărîrea (t)D> devine definitivă, automat se anulează dispoziţiile hotărîrii − −
naţionale prin care s-a violat ()D>. tatele singure prevăd acest de mecanism modalitate de remediere, care, spre ex., în procedura civilă a !4 este incorporat şi vehiculat prin intermediul procedurii revizuiresau "lit.h# art.<, în sensul că instanţele naţionale nu pot da o altă interpretare (onvenţiei decît cea dată de (t)D>. 2otuşi, în anumite circumstanţe, instanțele naţionale pot completa interpretarea dată de (urte, în sensul dezvăluirii ei, dacă (urtea nu a făcut acest lucru. De altfel, această practică se observă în ultimul timp în multe state membre la (onvenţie, unde curţile naţionale merg mai departe decît (t)D> în interpretarea naţională a ()D>. ### Botărîrile (t)D> nu modifică şi nici nu anulează hotărîrile judecătoreşti emise de instanţele naţionale. De aceea, (t)D> a indicat într-o decizie că o hotărîre care constată o încălcare implică pentru statul pîrît obligaţiunea juridică de a înceta încălcarea dreptului şi de a lichida consecinţele încălcării în aşa mod încît să restabilească pe cît se poate situaţia anterioară. Procedura re!i"uirii .otăr&rilor judecătore/ti ire!oca0ile Su0iec(ii re!i"uirii1 3rt.<<' (( reglementează expresperoanele care &nt &n drept ă depună cerere de re!i"uire: a* părţile şi alţi participanţi la proces 0* persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească c* 3gentul guvernamental, în cazurile prevăzute la lit.g# şi h# art.< altă categorie de subiecţi ai revizuirii, conform art.<<' ((, sînt alţi participan ţi la proces E. %n art. 88 (( sînt enumeraţi participan(ii la proce: părţile
intervenienţii procurorul autorităţile publice, organizaţiile şi persoanele fizice care sînt împuternicite să adreseze în instanţă cereri în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale altor persoane "art.'+ ((# autorităţile publice care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor altor persoane "art.'< ((# persoanele interesate în pricinile cu procedură specială. (onform lit.b# art.<<' ((, ### subiecţi ai revizuirii sînt şi persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin actul judecătoresc contestat. %n acest caz, se au în vedere acele persoane, altele decît cele specificate la art.88 ((, care nu au participat în proces, din anumite considerente, dar cărora prin pronunţarea hotărîrii judecătorești în cauză li se încalcă drepturile, libertăţile sau interesele legitime. 3ceastă situaţie de fapt poate duce la încălcarea dreptului garantat de art. din ()D> în cazul cînd, persoanelor neantrenate în proces le sînt lezate drepturile prin actul judecătoresc contestat. %n acest sens, (t)D> a reiterat că ### pretenţia reclamantului, potrivit căreia el avea un drept de proprietate asupra unei părţi din clădirea disputată a fost prejudecată atunci cînd (6 a admis pretențiile lui privind recunoaşterea dreptului său asupra aceleaşi clădiri, fără a implica însă compania reclamantă ca parte în proces. &nterpretarea corectă, în sistemul instituţiei de drept vizate, a prevederilor lit.b# art.<<' (( impune recunoaşterea dreptului persoanelor specificate în textul legii pentru orice temei prevăzut la art.< altă interpretare urmează a fi apreciată ca fiind eronată şi ilegală, ori legea nu distinge şi nici nu condiţionează exercitarea dreptului de a
94
depune o cerere de revizuire persoanelor care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească, doar pentru anumite temeiuri din acelea enumerate la art.<r, legea nu impune restricţii în ceea ce priveşte cazul exercitării acelui temei şi de către subiecţii prevăzuţi la lit.a# art.<<' ((, adică de către părţi şi alţi participanţi la proces. O0iectul re!i"uirii1otrivit prevederilor art.<< ((, pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătoreşti, în condiţiile prezentului capitol. otrivit art.&< ((, ### în categoria actelor judecătorești de dispoziţie intră şi ordonanţa judecătorească, care se emite la examinarea în prima instanţă a pricinilor specificate la art.+<8 (( "procedura în ordonanţă sau denumită şi procedura simplificată#. %n art.<< ((, există o omisiune importantă, în sensul că obiect al revizuirii poate fi şi ordonanţa judecătorească. Deocamdată, însă, nu poate fi aplicată norma procesuală extensiv. înt susceptibile de a fi revizuite toate hotărîrile judecătoreşti, inclusiv şi hotărîrile judecătoreşti suplimentare "art.580 ((#. ### rivitor la încheierile judecătoreşti, în principiu, sînt susceptibile de a fi contestate toate dispoziţiile judecătoreşti prin care nu se soluţionează fondul cauzei, dar care sînt susceptibile de atac separat. ### %ncheierile judecătorești, însă, care nu sînt susceptibile de atac separat, dar care se atacă doar odată cu fondul cauzei, nu pot constitui obiect separat al revizuirii, deoarece, în acest caz, ele se vor ataca doar prin prisma hotărîrii judecătoreşti. rivitor la actele judecătoreşti emise de instanţa de judecată după pronunţarea hotărîrilor judecătoreşti "este cazul situaţiilor reglementate la art.5
căruia fi exercitată revizuirea. 2ermenul dat este unul şi imperativ. ### poate 2ermenul de declarare a cererii de revizuire este şi olegal condiţie obligatorie de exercitare şi admitere a cererii de revizuire, nerespectarea căreia poate duce la consecinţe grave în ce priveşte periclitarea securită ții raportului juridic. !eieşind din prevederile art.<80 ((, cererea de revizuire se depune în termen de + luni, punctul de plecare al căruia este diferit, în funcţie de motivul invocat.Cererea de re!i"uire e depune: a* în termen de + luni din ziua în care sentinţa penală a devenit irevocabilă * în cazul prevăzut la lit.a# art.< * în cazul prevăzut la lit.g# art.< * în cazul prevăzut la lit.h# art.<
95
)* +*
%nsă, în cazul omiterii termenului de declarare a cererii de revizuire prevăzut la art.<80 ((, ### revizuentul poate solicita repunerea în termen potrivit prevederilor art.&& ((, întrucît (( nu prevede careva restricţii în această privinţă şi nici nu instituie careva termen de decădere. ### entru repunerea în termen a cererii de revizuire, rămîn aplicabile cerinţele din prevederile alin."<# art.&& (( cu privire la termenul de decădere de +0 de zile, care se va calcula din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. %nsă, chiar şi în situaţia solicitării repunerii în termenul de declarare a cererii de revizuire, instanţa de judecată urmează să aprecieze suficienţa justificării motivelor invocate pentru a prelungi acest termen de prescripţie în coraport cu puterea iucrului judecat a hotărîrii judecătoreşti. Condi(ii de formă a cererii de re!i"uire1 (ererea de revizuire se depune în scris de persoanele mentionate la art.<<' ((, indicîndu-se, în mod obligatoriu, temeiurile consemnate la art.<r, instanţa de judecată examinînd cererea de revizuire nu are drept scop efectuarea unui control judiciar, ci doar constatarea existenţei temeiurilor de declarare a revizuirii, iar în cazul în care acestea se adeveresc drept efect de a revizui actul judecătoresc contestat în contextul prevederilor art.<
96
limitată doar la acele capete ale acţiunii asupra cărora s-a admis cererea de revizuire, celelalte pretenţii fiind acoperite de puterea lucrului judecat a hotărîrii judecătoreşti irevocabile, adică în partea în care hotărîrea nu a fost anulată "revizuită#. ### > altă ipoteză vizează admisibilitatea participării la examinarea cererii de revizuire de către acelaşi judecător sau complet de judecată. 6udecătorul care a emis hotărîrea va fi în drept să examineze cererea de revizuire. 3ceasta se explică prin faptul că judecătorul nu şi-a expus opinia pe marginea unor noi fapte necunoscute lui la emiterea hotărîrii. %ntr-o cauză, (t)D> a considerat că nu a avut loc încălcare a art. ()D> "dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi impar țială# în măsura în care se poate presupune în mod rezonabil că judecătorii, conştienţi de faptul că au pronunţat decizia iniţială în baza unor probe limitate, examinaseră cazul dintrun alt punct de vedere, după o dezbatere contradictorie şi în lumina unor informaţii mai complete. %n situaţia în care cererea de revizuire este motivată prin temeiurile din lit.g# şi lit.h# art.<
,mputernicirile inta nței judecătorești la olu ționarea re!i"uirii otrivit alin."&# art.<8+ ((, după ce e7aminea"ă cererea de re!i"uire% intan(a emite unul din următoarele acte de dipo"i(ie: a* încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă 0* încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. ### !eieşind din prevederea sus citată, actul judecătoresc de dispoziţie, prin care se soluţionează cererea de revizuire este încheierea judecătorească. ,n acet conte7t% e ditin$ următoarele acte de dipo"i(ie ale aceteia: )* de admitere a cererii de revizuire, în cazul respectiv actul judecătoresc contestat urmează a fi casat, iar cauza rejudecată. %n cazul în care la această etapă actul judecătoresc contestat este executat, ulterior, pot apărea dificultăţi cu privire la procedura de întoarcere a executării silite, reglementată de art.&8'-&0 (odul de executare. ### $mportanţa luării în considerare a aspectelor legate de executarea actului judecătoresc contestat în ordine de revizuire, rezidă în faptul că în cazul admiterii cererii de revizuire şi, ca rezultat al rejudecării cauzei, ar putea fi pronunţată o soluţie contrară, prin care acţiunea înaintată ar putea fi respinsă total sau partial, iar în cazul respectiv ar putea apărea dificultăţi cu privire la întoarcerea executării silite. ### 4otiv din care şi lenul (6 explică faptul că în situatia cînd cererea de revizuire se admite, instanţa va elibera, la solicitarea părţilor, în regim de urgenţă, dispozitivul încheierii privind admiterea revizuirii pentru a se decide asupra executării hotărîrii. %n aceeaşi ordine de idei, în circumstanţe excepţionale, reexaminarea unei cauze sau redeschiderea procedurilor s-au dovedit cele mai eficiente, uneori chiar unice mijloace pentru realizarea restitutio in integrum. +* de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. %n acest caz, motive pentru declararea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă serveşte faptulC omiterii termenului de declarare prevăzut la art.<80 ((, ca fiind declarată în afara temeiurilor prevăzute la art.<r, rejudecarea constituie un efect sine )ua non al admiterii cererii de revizuire prescris direct de lege care trebuie să ducă la o nouă rejudecare a cauzei. Căile de atac aupra actelor de dipo"i(ie ale intan(ei de re!i"uire1 ### 3ctul de dispoziţie al instanţei de revizuireC se pronunţă în camera de deliberare, atît încheierea de admitere a cererii de revizuire cît şi cea de declarare a inadmisibiiităţii. otrivit prevederilor art. <8+ ((, încheierea de admitere a cererii de revizuire se supune căilor de atac o dată cu fondul, în condiţiile legii. ### %ncheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, cu excep ția cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de (6, conform prevederilor alin."+# art.<8+ ((. e reţine că, ### încheierea privind respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pronunţată de (6 este irevocabilă, părţile fiindDecizia lipsite de dreptul de o ataca de cu recurs recurs.referitor la legalitatea respingerii cererii de revizuire, în cazul dat, este irevocabilă şi nu pronunţată deainstanţa poate fi contestată pe căile de atac prevăzute de (( la (6. %n acest caz, decizia pronunţată de instanţa de recurs referitor la legalitatea respingerii cererii de revizuire este irevocabilă şi formal s-ar încadra în obiectul revizuirii potrivit prevederilor art.<< ((. ### 3cest raţionament, din punct de vedere conceptual, nu este admisibil. 4otivul ar fi respectarea principiului unicităţii exercitării căii de atac, care presupune că dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, astfel se asigură securitatea raportului juridic. ### %n urma rejudecării cauzei după admiterea cererii de revizuire, instanța de judecată adoptă o hotărîre, care poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea revizuită odată cu fondul cauzei.
Tema: PROCESUL CIVIL CU ELEENTE 3E EJTRANEITATE Apecte $enerale pri!ind procedura ci!ilă cu elemente de e7traneitate Dinamica relaţiilor interumane, libertatea de circulaţie a mărfurilor, persoanelor si serviciilor determină intensificarea raporturilor juridice civile și complicarea acestora prin elemente de extraneitate. ### !aporturile juridice cu element de extraneitate pot deveni litigioase, respectiv, pot fi deduse judecăţii. %n asemenea cazuri, se vor aplica normele dreptului procesual civil internaţional. 3reptul proceual ci!il interna(ional este totalitatea normelor juridice procesuale care se aplică în legătură cu examinarea şi soluţionarea de către instanţele judecătorești ale !4 a cauzelor civile cu elemente de extraneitate.
97
)* +* *
### (hiar dacă se utilizează sintagma internaţionalE, desigur nu trebuie confundat procesul civil internaţional cu activitatea instanţelor internaţionale, cum este (t)D> "trasbourg#, (urtea )uropeană de 6ustiţie "7uxemburg#, (urtea internaţională de 6ustiţie "Baga#. 2ermenul proces civil internaţionalE are un caracter abstract, deoarece, de la stat la stat distincţia dintre normele juridice ce ţin de procedura soluţionării litigiului şi normele juridice care reglementează fondul litigiului diferă. %n unele state există instituţii de drept care se atribuie normelor juridice materiale, iar în alte state aceleaşi instituţii sînt atribuite normelor juridice de procedură. e mai utilizează și termenul de proce ci!il interna(ionalE care cuprinde normele juridice, care reglementează solu ționarea unor probleme procesuale, apărute în legătură cu valorificarea drepturilor subiective ale străinilor în faţa instanţei de judecată. Proceul ci!il na(ional se consideră cu elemente de extraneitate dacă pricina dedusă judecăţii în !4 are legătură prin unul sau mai multe elemente "părţi, obiect al litigiului, loc al încheierii sau executării contractului, etc.# cu cel puţin două sisteme naţionale de drept material. Elementele de e7traneitate &nt pre"ente &n cadrul raporturilor de procedură ci!ilă &n următoarele ca"uri: (înd subiecţii unui raport juridic material-litigios care este obiectul examinării în instanţa naţională sînt cetăţeni străini, apatrizi, persoane juridice străine sau organizaţii internaţionale "persoane străine#. De ex.C desfacerea unei căsătorii între un cetăţean al !4 şi o cetăţeancă a ;ranţei sau încasarea de către un creditor-persoană juridică cu sediul în !omZnia a unei datorii de la un debitor-agent economic din !4. >biectul raportului juridic material-litigios este un bun care se află pe teritoriul altui stat. De ex., un litigiu privind partajarea masei succesorale în care este inclus un bun ce se află pe teritoriul unui stat străin. ;aptul juridic care poate genera, modifica sau stinge efecte juridice s-a produs pe teritoriul altui stat. %n acest sens situaţiile se pot complica prinC locul unde s-a încheiat actul juridic este în străinătate. De ex., un cetăţean al !4 care se află în (anada îşi întocmeşte acolo testamentul locul executării actului juridic este în străinătate. De ex., un agent economic din !4 livrează marfă în ;ederaţia !usă locul producerii faptului cauzator de prejudiciu sau locul unde apare prejudiciul este în străinătate. De ex., unui cetăţean al !4 i s-a cauzat o vătămare a sănătătii în ortugalia locul judecării litigiului este într-o altă ţară. De ex., o hotărîre a unei instanţe de judecată sau arbitraj pronunţată în străinătate urmeaza a fi executată pe teritoriul !4. ### >ricare din cele + elemente de extraneitate poate fi prezent * pîrît sau împreună cu celelalte în cadrul raporturilor-procesuale civile. De ex., cetăteanul ?) de naţionalitate german, decedat m (anada a testat banii dintr-un cont bancar elveţian unui cetăţean al !4 domiciliat în ;ederaţia !usă "subiecţii * cetăţeni ai doua state diferite obiectul material-litigios * bunuri aflate pe teritoriul )lveţiei, fapte juridice cauzatoare de efecteC testamentul întocmit în 9ermania şi decesul produs pe teritoriul (anadei#. ### %ntr-o astfel de situaţie trebuie de clarificat instanţa cărui stat este competentă să examineze această cauză civilă. e urmă trebuie de clarificat care lege procesuală se va aplica respectivei cauze civile. %n ultimul rînd, se rezolvă problema ce ține de determinarea legii materiale aplicabile acestui raport juridic devenit litigios "fondul cauzei#. Procedura de judecare a cau"elor ci!ile cu elemente de e7traneitate 3eterminarea competenței juridicționale pentru e7aminarea cau"elor ci!ile cu elemente de e7traneitate Aoţiunea de competenţă în dreptul procesual civil internaţional se deosebeşte de noţiunea de competenţă în legislaţia procesual
civilă 9 , căci eastate. stabileşte reguli de soluţionare a cauzelor civile cu element de extraneitate nu între instanţele judecătoreşti ale unui stat, ciaale diferitor Dacă o instanţă judecătorească din !4 este sesizată cu o cauză civilă care conţine cel puţin un element de extraneitate judecătorul încă de la faza intentării procesului trebuie sa decidă dacă respectiva cauză este de competenţa instanţelor judecătoreşti naţionale sau de competenţa instanţelor judecătoreşti ale altui stat. 3ceastă situație în care instanţele a două sau mai multe ţări par a fi competente în soluţionarea unui litigiu se numeşteconflict internațional de juridic(ii. 3ltfel spus, competenţa în dreptul internaţional privat este aceea caie se referă la determinarea instanţelor unei ţări, care sînt chemate să soluţioneze litigiul ivit. ### Dreptul procesual civil internaţional are drept prim scop soluţionarea conflictului de jurisdicţii între instanţele de judecată ale diferitor state. %n literatura de specialitate se menţionează că oluționarea acetei pro0leme are o importan(ă enormă% deoarece de olu(ia ei !a depinde: a* istemul de norme conflictuale aplicabile pentru determinarea dreptului material aplicabil şi ca efect soluţia litigiului. 0* rocedura soluţionării litigiului. c* pectrul de drepturi şi obligaţii procesuale ale părţilor şi alte aspecte procesuale ale soluţionării pricinii în fond. $nstanţa îşi determină competenţa în soluţionarea unui litigiu cu element de extraneitate potrivit normei procedurale proprii, adică potrivit legii forului. 7egea forului !4 statuează că dacă prin tratatul international la care !4 este parte sînt stabilite alte norme decît cele prevăzute de legislaţia procedurală civilă a !4, e aplică normele tratatului interna(ional, dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naţionale. ### De aceea, dacă o instanţă de judecată din !4 este sesizată cu o cerere cu element de extraneitate, judecătorul trebuie să clarifice ce fel de element de extraneitate este implicat. 3ctualmente, !4 are mai multe tratate interstatale în care se conţin norme cu privire la competenţa jurisdicţională. revederile acestor tratate trebuie consultate, în primul rînd, pentru a clarifica dacă sînt sau nu instanţele judecătoreşti din statul nostru competente să judece. ### 3ceasta, deoarece există convenţii şi tratate internaţionale bilaterale care stabilesc prevederi diferite, care sînt prioritare faţă de cele na ționale. De ex., în conformitate cu art.<& (( instanţele din !4 au competenţă exclusivă de a examina cauzele privind recunoaşterea dispariţiei fără urmă sau declararea decesului persoanei, dacă aceasta este cetăţean al !4 sau a avut pe teritoriul ei ultimul domiciliu cunoscut şi de soluţionarea acestei probleme depinde apariţia de drepturi şi obligaţii pentru persoane fizice sau organizaţii cu domiciliu sau sediu în !4. %n acelaşi timp, prevederile art.5+ din 2ratatul între !4 şi ?craina privind asistenta juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală din &+.&5.&//+ nu admit sub nici o condiţie declararea persoanei dispărute de către instan țele moldoveneşti dacă persoana este cetăţean al ?crainei. $ar în ceea ce priveşte declararea morţii persoanei cetăţean al ?crainei sînt impuse condiţii în plus decît cele prevăzute la lit.:# alin."5# art.<& ((. ### 3dică, instanţele moldoveneşti vor putea examina o astfel de cauză numai dacă cererea privind declararea morţii cetăţeanului ?crainei a fost depusă de persoana care are intenţia să realizeze drepturile sale ce rezultă din raporturile succesorale sau patrimoniale între soţi, privitor la bunurile imobile ale persoanei care a murit sau şi-a pierdut viaţa, dacă aceste bunuri se află pe teritoriul !4 sau dacă cererea este depusă de soţul persoanei decedate care are domiciliul pe teritoriu !4. ### 3lteori, tratatele încheiate între state referitoare la asistenţa juridică reciprocă prevăd situaţii mai concrete, suplinind astfel normele privind competenţa din legislaţiile naţionale. De ex., în cazul declarării nulită ții căsătoriei în (odul nostru de procedură civilă este prevăzută o singură situaţie şi anume * cînd ambii soţi domiciliază în !4, iar unul dintre ei este cetăţean al !4 sau apatrid * caz în care instanţele din !4 vor avea competenţă exclusivă "lit.g# alin."&# art.<& ((#. 2otuşi, în 2ratatul între !4 şi !epublica 7ituania cu
98
privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din 0/.05.&//+ se prevăd şi alte cazuri cînd !4 va avea competenţă în astfel de litigii şi anume, în conformitate cu art.5' din tratatul menţionat supra, instanţele din !4 vor fi competente să soluţioneze litigii privind constatarea nulităţii căsătoriei, dacă soţii au domiciliul în !4 la momentul depunerii cererii indiferent de cetăţenia acestora sau dacă unul dintre soţi este cetăţean al 4oldovei şi domiciliază în !4. otrivit alin."<# art.<8/ ((, ### instanţa sesizată verifică din oficiu competența sa de a soluţiona pricina cu element de extraneitate şi, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea şi nici o altă instanţă a !4, respinge cererea. intagma respinge cerereaE trebuie interpretată ca refuz în primirea cererii conform lit.a# alin."&# art.&/ (( sau încetare a procesului conform lit.a# art.58 ((, reieşind din imposibilitatea oricărei instanţe judecătoreşti din !4 de a examina respectiva cerere, ceea ce realmente semnifică că nu se poate judeca în procedura noastră civilă. %n acest sens a statuat şi lenul (6. Pentru a răpunde la &ntre0area% dacă ete au nu de competen(a intan(elor din R cererea de c.emare &n judecată cu element de e7traneitate% tre0uie de a identifica nu doar pre!ederile tratatelor intertatale ia care &ntem parte% dar /i de a repecta conecuti!itatea c&tor!a cate$orii de competen(ă juridic(ională: )* (ompetenţa jurisdicţională eclusivă a instanţelor din !4 în privinţa cauzelor civile cu element de extraneitate. (ompetenţa jurisdicţională exclusivă determină în mod imperativ prerogativa instanţelor judecătoreşti din !4 de a examina şi soluţiona cauze civile indiferent de elementul de extraneitate pe care îl conţin. Botărîrile judecătoreşti străine pronunţate cu nesocotirea competenţei exclusive a instanţelor din !4 nu pot fi recunoscute şi executate în !4 "lit.c# alin."&# art.<'& ((#. ### !egulile evocate se bazează pe principiile suveranităţii şi independenţei statelor. ### ubiecţii raporturilor juridice nu pot stabili prin contract altă competență, ignorînd-o pe cea exclusivă a instanţelor !4, adică prorogarea convenţională a competenţei exclusive nu este posibilă. %n instanţa de judecată din !4 nu se poate invoca excepţia de necompetenţă în privinţa unei cauze cu element de extraneitate de competenţă exclusivă. ### (ompetenţa juridică exclusivă este prevăzută în art.<& ((, care, în două alineate consecutive, se referă la procedura contencioasă pe acţiuni civile şi la procedura specială. 3lin."+# din respectivul articol prevede că competenţa instanţelor judecătoreşti ale !4 stabilită în prezentul articol şi la art.<0 nu se exclude prin faptul că acelaşi proces sau un proces conex a fost pornit în faţa unei instanţe judecătoreşti străine. ### 3dică, dacă într-o instanţă judecătorească străină s-a intentat vreo cauză civilă prevăzută în art.<& şi <0 ((, atunci intentarea aceleiaşi cauze "acelaşi obiect, acelaşi temei, aceleiaşi părţi# în instanţa judecătorească din !4 este legitimă şi nu vine în contradicţie cu principiul respectării jurisdicţiei străine. (u referire la cauzele conexe situaţia este similară. +* (ompetenţa jurisdicţională contractuală a instanţelor din !4 în privinţa cauzelor civile cu element de extraneitate. !eieşind din caracterul dispozitiv al drepturilor materiale civile, precum şi al drepturilor procedurale civile, părţile sînt în drept ca printr-o convenţie să schimbe competenţa unei instanţe de a examina litigiul, investind o altă instanţă cu competenţa de a-l soluţiona "prorogarea convențională#. Con!en(ia de proro$arepoate fi definită ca un act juridic, o înţelegere, prin care părţile raportului juridic cu element de extraneitate determină competenţa unei instanţe de judecată, care în mod obişnuit nu ar fi competentă. ### 9raţie competentei jjurssdieţionaie contractuale în procesele cu element de extraneitate părţile, înainte de pornirea procesului, pot schimba competenţa litigiului şi pot investi o anumita instanţă a altui stat cu competenţă jurisdicţională "art. <5 ((#. 3ceastă prorogare de competență părţile o fac în baza principiului autonomiei de voinţă * le voluntatis. (onform acestuia, precum şi ca efect al legii contractului * le contractus * subiecţii îşi pot alege şi legea aplicabilă, şi instanţa competentă. ### 3legerea de competenţă se produce înaintea apariţiei litigiului, adică odată cu încheierea actelor juridice de drept substanţial "material#, cînd, printre alte stipulaţii, se pot însera şi clauze privitoare la instanţa competentă să soluţioneze eventualele litigii dintre părţi. (u toate acestea, încheierea de către părţi a convenţiei de prorogare a competenţei este posibilă atît în privinţa unui litigiu deja apărut care încă nu este dedus judecăţii cît şi în privinţa unui eventual litigiu. ### (onvenţia părţilor de prorogare a competenţei prevăzută de art.<5 (( nu trebuie confundată cu încheierea convenţiei arbitrale. (înd se încheie convenţia arbitrală nu are loc remiterea pricinii spre examinare în instanţa de judecată a unui alt stat, ci transmiterea ei în arbitraj, care poate fi cu sediul atît pe teritoriul !4, cît şi după hotarele ei. Ale$erea intan(ei competente ete !ala0ilă numai &n ca"ul &n care !a &ntruni următoarele condi(ii: a* litigiul trebuie să aibă un element de extraneitate 0* existenţa acordului valabil încheiat al părţilor cu privire la alegeiea competenţei c* determinarea expresă a instanţei competente d* instanţa aleasă de părţi să nu fie necompetentă în mod absolut, fiindcă părţile nu pot schimba competenţa dacăC instanţa desemnată de părţi este străină, iar litigiul este de competența exclusivă a unei instanţe a !4 instanţa desemnată de părţi este din !4, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine. 3e aemenea% nu poate fi c.im0ată la &n(ele$erea păr(ilor competența juridic(ională &n pricinile cu element de e7traneitate dacă: litigiul este de competenţa altei instanţe decît judecătoriile. 3rt.++& (( prevede că 6udecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. 3tunci cînd legea noastră naţională atribuie anumite categorii de litigii în competenţa 6udecătoriei (omerciale de (ircumscripţie, a unei curţi de apel sau a (6, atunci, chiar dacă ipotetic acestea conţin elemente de extraneitate, prorogarea competenţei nu se va aplica. în cazul în care legea stabileşte competenţa jurisdicţională teritorială excepţională pentru unele categorii de litigii în conformitate cu prevederile art.<0 ((. ### 7egea procesuală a !4 nu prevede ce acţiuni urmează să întreprindă instanţa de judecată, dacă reclamantul încalcă prevederea contractuală de prorogare a competenţei şi se adresează conform prevederilor legale. ### %n cazul cînd a doua parte consimte şi nu invocă obiecţii este evident că instanţa va examina cauza fără careva probleme. 3lta este situaţia cînd una din părţi obiectează şi invocă clauza prin care părţile au schimbat competenţa instanţei care conform legii urma să examineze cauza. ### )fectul convenţiei numai inter paries îl constituie faptul că instanţa desemnată prin acordul părţilor dobîndeşte astfel o competenţă exclusivă. * (ompetenţa jurisdicţională generală a instanţelor din !4 în privinţa cauzelor civile cu element de extraneitate. (ompetenţa jurisdicţională generală a instanţelor judecătoreşti din !4 în cauze cu element de extraneitate derivă din alin."+# art.<8/ (( care prevede că instanţele judecătoreşti ale !4 sînt competente să soluţioneze pricini cu element de extraneitate dacă pîrîtul organizaţie străină are sediu sau pîrîtul cetăţean străin are domiciliu în !4. Criteriile principale care determină acet fel de competen(ă &nt: domiciliul în !4 a pîrîtului-persoană fizică sau sediul în !4 a persoanei juridice străine, astfel ca normele conținute în art.<0 (( să fie doar suplimentare. Dacă o instanţă judecătorească străină se declară necompetentă a soluţiona cererea înaintată de un cetăţean al !4, acesta o poate depune la o instanţă judecătorească competentă din !4 "alin."5# art.<0 ((#. (ererea va fi depusă la instanţa din !4 competentă conform ((. %n conformitate art.<+ (( ### pricina pe care instanţa judecătorească din !4 a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, trebuie să fie examinată de această instanţă în fond chiar dacă ulterior, în legătură cu schimbarea cetăţeniei, domiciliului, sediului părţilor sau cu alte circumstanţe, pricina a devenit de competenţa unei instanţe judecătoreşti străine. ### Dacă după clarificarea conflictului de jurisdicţii, instanţa de judecată din !4 va stabili că pricina civilă cu element de extraneitate este de competenţa noastră − −
99
naţională, atunci se va trece la aplicarea consecventă a art.+5-<< ((. >r, în alin."5# art.<8/ (( este prevăzut expres că competen ța instanţelor judecătoreşti ale !4 în judecarea pricinilor civile cu element de extraneitate se determină conform dispoziţiilor cap. $I, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
Statutul cetățenilor trăini /i apatri"ilor &n proceul ci!il cu elemente de e7traneitate %n conformitate cu art.<8< ((, ### cetăţenii străini şi apatrizii, organizațiile străine şi organizaţiile internaţionale sînt în drept să se adreseze în instanţele judecătoreşti ale !4 pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale !4 de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii procedurale ca şi cetăţenii şi organizaţiile !4, în condiţiile legii. Deci, !4 acordă regim naţional cetăţenilor străini în procesul civil. ### 3semenea prevederi sînt stabilite şi în tratatele bilaterale încheiate de !4. De ex., art.5 al 2ratatului între !4 şi !omZnia privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 0.0'./ prevede că cetăţenii unei ărţi (ontractante se bucură pe teritoriul celeilalte ărţi (ontractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii. ### (etăţenii unei ărţi (ontractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit autorităţilor competente ale celeilalte ărţi (ontractante în atribuţia cărora sînt date cauzele civile şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi să introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia. ### revederi asemănătoare se găsesc şi în 2ratatul între !4 şi !epublica 7etonia cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din &<.0<.&//+ şi anume art.& stipulează că cetăţenii unei ărţi (ontractante se bucură pe teritoriul celeilalte ărţi (ontractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acestei ărţi (ontractante. ### 3ceasta se referă, de asemenea, la persoanele juridice, care sînt fondate în conformitate cu legislaţia uneia din ărţile (ontractante. (etăţenii unei ărţi (ontractante au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit instanţelor de judecată, procuraturii, birourilor notariale "numite în continuare instituţii de justiţie# şi altor instituţii ale altei ărţi (ontractante, de competenţa cărora sînt cauzele civile "inclusiv cele de muncă, de locuinţe#, familiale şi penale, pot să participe la ele, să facă demersuri, să intenteze acţiuni şi să înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. ### 3vînd în vedere faptul că regimul naţional nu exprimă toate drepturile acordate unui străin într-un stat, anumite drepturi pot fi acordate străinilor sub condiţia reciprocităţii. !egimul reciprocităţii reprezintă situaţia în care străinii au anumite drepturi într-o ţară cu condiția ca acealaşi drepturi să fie acordate şi cetăţenilor ţării respective. ### De asemenea, legea prevede că reclamantul străin nu poate fi obligat să depună cauţiune sau o altă garanţie din motivul că este persoană străină sau că nu are domiciliu ori sediu în !4. 7egea nu exclude totuşi că cetăţenilor străini ii s-ar putea aplica un tratament diferit în !4 ce ar consta în restrîngerea anumitor drepturi procesuale. %n conformitate cu alin."5# art.<8< (( ### 9uvernul !4 poate stabili retorsiunea faţă de persoanele statelor în care există restricţii ale drepturilor procedurale ale cetăţenilor şi organiza țiilor !4. %n literatura de specialitate retorsiunea este definită ca măsuri de retaliere cu caracter licit luate de un stat faţă de acte neprieteneşti, contrare uzanţelor internaţionale, săvîrsite de un alt stat. ### %n ceea ce priveşte participarea statelor sau organizaţiilor interna ționale în procesul civil cu elemente de extraneitate se menţionează următoarele. %n conformitate cu art.<8' ((, intentarea în instanţa judecătorească a !4 a unei acţiuni către un alt stat, antrenarea acestuia în proces în calitate de pîrît sau de intervenient, punerea sub secnestru a bunului său amplasat pe teritoriul !4 sau adoptarea împotriva bunului unor alte măsuri de asigurare a acţiunii, sau punerea lui sub sechestru în procedura de executare a hotărîrii judecătoreşti se pot face numai cu consimţămîntul organelor competente ale statului respectiv, dacă legea naţională sau tratatul internaţional la care !4 este parte nu prevede altfel. ### ;undamentul acestui principiu se justifică pe ideea de independenţă, suveranitate şi egalitate a statelor de unde şi adagiul par in parem non !abet imperium, non !abet jurisdictonem, adică egalul asupra egalului nu are autoritate. Pro0lema imunității tatului /i a 0unurilor ale e &ntemeia"ă pe două concep(ii: a* $munitatea absolută care are la bază aplicarea consecventă a principiului imunităţii statutului străin şi a bunurilor sale pentru absolut toate activităţile desfăşurate pe teritoriul unui stat străin, indiferent de natura acestora. 0* $munitatea funcţională care are la bază limitarea imunităţii statului străin şi a bunurile sale, înlăturînd aplicarea acestui principiu în cazurile în care statul străin desfăşoară activitate comercială. ,n pri!in(a imunită(ii func(ionale e impune deoe0irea dintre cele două cate$orii de acte pe care le poate ă!&r/i tatul: acte jure imperii * acte făcute în virtutea puterii suverane acte jure gestionis * acte cu caracter economic, cum ar fi actele comerciale, în care statul apare ca o persoană particulară, ca un comerciant. ### otrivit teoriei imunităţii funcţionale a statului, statul are imunitate doar cînd acţionează jure imperii, iar pentru actele jure gestionis nu o are. entru agenţii diplomatici şi consulari este valabilă aceeaşi imunitate de jurisdicţie pe teritoriul statelor acreditare cu excepţiile prevăzute de (onvenţia de la Iiena privind dreptul diplomatic din &1 aprilie &/&, în vigoare pentru !4 din 58.05.&//+ "art.+&# şi (onvenţia de la Iiena cu privire la relaţiile consulare din 5< aprilie &/+, în vigoare pentru !4 din 58.05.&//+ "art.<+#. ### >rganizaţiile internaţionale cad sub jurisdicţia instanţelor judecătorești ale !4 în limitele stabilite de tratatele internaţionale şi de legile !4. De ex., în conformitate cu 3cordul 9eneral cu privire la privilegiile şi imunităţile (onsiliului )uropei de la aris din 5 septembrie &/A?, care a aprobat (onvenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile instituţiilor specializate, prin care s-au unificat privilegiile şi imunităţile de care se bucură >rganizaţia Aaţiunilor ?nite, precum şi alte instituţii specializate ">rganizaţia 4ondială a 4uncii, ;ondul 4onetar $nternaţional, >rganizaţia 3viaţiei (ivile $nternaţionale etc.#
Le$ea aplica0ilă &n cadrul proceului ci!il cu elemente de e7traneitate %n conformitate cu art.<81 ((, ### în procesele civile cu element de extraneitate, instanţele judecătoreşti ale !4 aplică legislaţia procedurală a !4, dacă nu s-a dispus altfel în mod expres. rocesul civil cu element de extraneitate este guvernat de le fori "legea locului aflării instanţei sesizate#. ,n doctrina de pecialitate au fot e!iden(iate a!antajele aplicării principiului le$ii procedurale a forului: procedura de judecată este o activitate exercitată de instanţele de judecată în numele statului, care stabileşte normele juridice de urmat justiţia face parte din structurile de stat, instanţele de judecată trebuie să apere în activitatea lor valorile pe care statul din care face parte le consideră esenţiale normele procedurale formează o instituţie care trebuie să răspundă unor exigenţe în conformitate cu interesul general, aşa cum este conceput de stat actele de procedură se localizează pe teritoriul statutului căruia aparţine instanţa de judecată
100
fundamente de utilitate publică, în sensul evitării unor dificultăţi legate de aplicarea dreptului procesual străin formele de procedură depind de legile statutului în numele căruia îşi desfăşoară activitatea instanţa de judecată. (u toate acestea, legiuitorul a prevăzut anumite excepţii de la principiul legii forului. 3cestea se referă la obiectul şi temeiul acţiunii civile, calitatea procesuală a părţilor, capacitatea lor procedurală, mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic, probarea faptelor. O0iectul /i temeiul ac(iunii1 %n conformitate cu alin."5# art.<81 (( obiectul şi temeiul acţiunii civile în procesele cu element de extraneitate sînt determinate de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios. ### %ntrucît raportul juridic procesual, îndeosebi sub aspectul calităţii procesuale a participanţilor principali ia acest raport, al obiectului diferendului şi al cauzei lui juridice, se mulează pe raportul juridic substanţial, este logic şi necesar ca reglementarea amîndurora să aparţină aceleaşi legi prin sorginte naţională. ### (alitatea procedurală a părţilor. în conformitate cu alin."5# art.<81 ((, calitatea procesuală a părţilor se determină de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios. Capacitatea proceuală a păr(ilor ete de două feluri: capacitatea procesuală de folosinţă care reprezintă capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii procesuale, adică aptitudinea de a fi parte în proces capacitatea procesuală de exerciţiu care presupune aptitudinea de a exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată. %n conformitate cu art.<88, <8 (( ### capacitatea procedurală de folosință şi capacitatea procedurală de exerciţiu a cetăţenilor străini şi apatrizilor, precum şi capacitatea procedurală de folosinţă a organizaţiilor străine în procesele civile, este guvernată de legea naţională a acestora. !ațiunea acestei poziţii a legiuitorului reiese din faptul că capacitatea procedurală sub ambele aspecte ţine de statutul personal al subiectului de drept. 3lin."5# art.<88 (( dezvăluie esenţa legii naţionale şi, de asemenea, stabileşte soluţia în cazul în care există circumstanţe care ar îngreuna stabilirea acesteia. Re$ula $enera lă ete că le$ea na(iona lă a cetă țeanului trăin ete le$ea tatu lui a cărui cetă(enie o de(ine% &nă: dacă cetăţeanul, concomitent cu cetăţenia !4, are şi o altă cetăţenie, legea iui naţională se consideră legea !4 în cazul în care persoana deţine cetăţenia mai multor state, legea lui naţională se consideră legea statului în care îşi are domiciliul dacă cetăţeanul străin are domiciliu în !4, legea lui naţională se consideră legea !4 lege naţională a apatridului este legea statului în care îşi are domiciliul. (onform alin."<# art.<88 ((, ### persoana care, în conformitate cu legea naţională, nu beneficiază de capacitatea de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi declarată, pe teritoriul !4, cu capacitate de exerciţiu dacă dispune, conform legislației acesteia, de capacitatea de exerciţiu a acestor drepturi. ### (apacitatea procedurală de folosinţă a unei organizaţii internaţionale se determină în baza contractului internaţional în conformitate cu care este fondată, a actelor de constituire sau a acordului cu autorităţile competente ale !4. Re$imul pro0elor1,n conformitate cu art1 -6@ CPC: ijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi puterea doveditoare a înscrisului care îl constată sînt cele prevăzute de legea locului unde a fost încheiat actul juridic sau de legea aleasă de părţi, dacă ele au dreptul să o aleagă. Proba faptelor se face potrivit legii locului unde s-au produs. (u toate acestea, este posibilă şi aplicarea legii !4, dacă ea admite şi alte mijloace probatoare decît cele specificate în alin."+# art.<81 ((. dministrarea probelor de judecată se face în conformitate cu legea !4. 3dministrarea probelor, fiind o activitate specific instanţei nu poate fi guvernată decît de legea forului. ### %n ceea ce priveşte aplicarea legii procedurale, regula este că se va aplica legea statului a cărui instanţă examinează litigiul şi doar în anumite cazuri s-ar putea aplica legea procedurală a unui stat străin. 3plicarea, însă, a legii materiale în cadrul procesului cu element de extraneitate este supusă altor reguli. %n conformitate cu art.&+ (( la judecarea pricinilor civile, instanţa judecătorească aplică legislaţia unui alt stat în conformitate cu legea sau cu tratatele internaţionale la care !4 este parte. $nstanţa va ţine cont de normele conflictuale stabilite atît în legislaţia naţională "((, (artea I, (odul familiei 2itlul I$# cît şi în convenţii internaţionale "de ex., (onvenţia Aa țiunilor ?nite asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri, Iiena, &/10#. ### Aormele conflictuale soluţionează conflictul de legi, în situaţia cînd raportul juridic are legături cu mai multe ţări. copul principal al normei conflictuale este să indice, cu privire la un raport juridic, avînd un element de extraneitate, care dintre legile în prezenţă se va aplica, fie la momentul cînd părţile vor încheia un atare raport juridic, fie la momentul cînd instanţa va fi chemată să soluţioneze un anumit litigiu privitor la un asemenea raport juridic, fie în orice moment al existenţei acestui raport . ### $nstanţa din !4 ar putea aplica legea materială a unei ţări străine, dacă în conformitate cu norma conflictuală prevăzută de legislaţia naţională sau de convenţii, anume aceasta guvernează raportul juridic cu element de extraneitate sau dacă însăşi părţile au stabilit în acordurile lor legea străină în calitate de lege aplicabilă raporturilor încheiate între acestea.
Tema: RECUNOAȘȘTEREA I EJECUTAREA BOTITRALE STR
101
2ratat între !4 şi !epublica 7ituania cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din 0/.05.&//+. 3cordul între !4 şi !epublica 2urcia cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, comercială şi penală din 55.08.&//. 2ratat între !4 şi !omZnia privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 0.0'.&//. alte convenţii la care !4 este parte. Printre i"!oarele na(ionale aplica0ile &n materia recunoa/terii /i e7ecutării .otăr&rilor judecătore/ti /i ar0itrale trăine &nt menționate: (onstituţia !4. Botărîrea (urţii (onstituţionale nr.&<@50&5 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din (( al !4. (( al !4. (odul de executare al !4. 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional nr.5<@5001. Botărîrea lenului (6 nr./@50&+ privind practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce ţine de recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi hotărîrilor arbitrale străine. Procedura recunoa/terii /i e7ecutării .otăr&rilor judecătore/ti /i ar0itrale trăine ete re$lementată diferit &n le$ila(iile tatelor% atfel că acetea pot fi $rupate &n cate$orii% &n func(ie de modalitatea de a0ordare a modalită(ii de recunoa/tere /i
e7ecutare a .otăr&rilor trăine: sistemul înregistrării hotărîrii, pentru ca o hotărîre străină să poată fi executată pe teritoriul statului, aceasta urmează să fie înregistrată într-un registru special ţinut de o anumită instanţă judecătorească naţională. %nregistrarea hotărîrii străine este supusă anumitor condiţii strict reglementate +* sistemul procesului simplificat de recunoaştere şi executare a hotărîrii * prin aşa-zisă transformare a hotărîrii străine în hotărîre na țională, astfel că hotărîrea străină serveşte drept temei de intentare a unei acţiuni în instanţele judecătoreşti naţionale * sistemul ee)uaturului, conform căruia pentru ca hotărîrea străină să poată fi executată pe teritoriul statului respectiv, aceasta urmează a fi supusă unui control din partea instanţelor judecătoreşti naţionale. !4 se raliază celui de-al treilea sistem de recunoaștere şi executare a hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străine, a ee)uaturului. Procedura de recunoa/tere /i &ncu!iin(are a e7ecutării ilite "ee)uatur sau procedura ee)uaturului# este procedura judiciară prin care instanţa competentă a !4 recunoaşte efectele hotărîrii străine pe teritoriul !4 şi încuviinţează ca aceasta să fie executată. Aoţiunea de recunoa"tere, deşi folosită de mult timp, apare pentru prima oară în anul &/81, în titulatura (onvenţiei de la AeH Ror=, fiind preluată apoi în (onvenţia de la [ashington din &/8 şi alte convenţii internaţionale. rin recunoa/terea unei .otăr&ri judecătore/ti au ar0itrale trăine se înţelege confirmarea efectelor acesteia, a autorităţii de lucru judecat a acesteia, acceptarea producerii acestor efecte * mai puţin puterea executorie * pe teritoriul altui stat decît cel în care a fost pronunţata, prin aceasta asigurîndu-se, practic, o asimilare a acesteia cu hotărîrile naţionale, are loc naturalizarea ei, acceptarea ei cu aceeaşi valoare ca orice altă sentinţă naţională. ### 3ctele normative internaţionale şi cele naţionale în domeniu se limitează doar la a reglementa condiţiile care trebuie verificate în vederea recunoaşterii unei hotărîri judecătoreşti sau arbitrale străine, fără a da o definţie expresă acesteia. (ît priveşte a doua parte componentă a procedurii exe\uaiurului, &ncu!iin(area e7ecutării ilite a .otăr&rii judecătore/ti au ar0itrale trăine aceasta presupune atribuirea forţei executorii hotărîrii respective. $nvocarea unei hotărîri străine nu întotdeauna pune problema executării. 2otodată, urmează a delimita procedura încuviinţării executării silite a hotărîrii E de cea a executării hotărîriiE. > confuzie dintre acestea comite chiar textul (onvenţiei de la AeH Ror= din &0.0.&/81 în art. $$$, în care se stipulează că fiecare dintre statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentin țe conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul statului unde sentinţa este invocată în condiţiile stabilite în articolele următoare. 3utorii recomandă, pentru a califica corect expresia de executareE din textul art. $$$ al (onvenţiei, interpretarea lui în coroborare cu celelalte dispozi ții ale (onvenţiei de la AeH Ror=. 3bordarea globală conduce spre punctul de vedere că executareaE are înţelesul exclusiv al procedurii de verificare a condiţiilor de regularitate internaţională a sentinţei arbitrale invocate şi a tribunalului din străinătate care a pronunţat-o, fără să implice sub nici o formă recurgerea la măsuri de constrîngere în statul primitor. Executarea, avută în vedere de (onvenţia de la AeH Ror=, nu semnifică decît constatarea caracterului executor al sentinţei arbitrale străine şi autorizarea aducerii ei la îndeplinire pe teritoriul statului primitor. rin e7eKuatur se înţelege procedura de acordare a caracterului executor în ţara primitoare unui act jurisdicţional străin, care îndeplineşte condiţiile de fond ale regularităţii internaţionale. 7a rîndul ei, executarea constă în folosirea, sub egida unei autorităţi competente, a măsurilor de natură materială destinate să realizeze în fapt injoncţiunea enunţată de hotărîrea judecătorească sau de sentinţa arbitrală. Le$ila(ia na(ională re$lementea"ă forme de recunoa/tere a .otăr&rilor judecătore/ti trăine: a* recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti străine nesusceptibile de executare silită "art.<'5-<'+ ((# 0* recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti străine pentru care nu se cere procedură ulterioară "art.<'< ((# c* recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti străine susceptibile de executare silită "art.<'-<'& ((#. 2otodată, (( reglementează o singură formă de recunoaştere a hotărîrilor arbitrale străine * procedura de recunoa ștere şi încuviinţare a executării silite a hotărîrilor arbitrale străine, deoarece cu privire la sentinţele arbitrale străine se pune problema executării, întrucît ele au, de regulă, un caracter patrimonial. %n conformitate cu prevederile alin."&# art.<' ((, în !4 sînt recunoscute şi se execută de plin drept hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, dacă astfel se prevede în tratatul interna țional la care !4 este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine. rin .otăr&re judecătoreacă trăină se înţelege hotărîrea judecătorească pronunţată într-o cauză civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe teritoriul unui alt stat "alin."5# art.<' ((#. %nsă, ### noţiunea de hotărîre judecătorească străinăE este tratată diferit în acordurile internaționale la care !4 este parte. %n art.8& din (onvenţia cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală de la 4ins= din 55.0&.&//+ se menţionează, că fiecare Parte Contractantă% &n condi(iile pre!ă"ute de Con!en(ie% recunoa/te /i e7ecută următoarele .otăr&ri% emie pe teritoriile altor Păr(i Contractante: hotărîrile instituţiilor de justiţie în cauzele civile şi familiale, inclusiv tranzacţiile de împăcare în asemenea cauze aprobate de judecată şi actele notariale referitoare la obligaţiile băneşti hotărîrile instanţelor de judecată în cauzele penale de reparare a pagubei. (onform prevederilor art.80 din 2ratatul între !4 şi !omZnia privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 0.0'.&//, prin .otăr&ri judcătore/ti trăine e &n(ele$: hotărîrile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunțate de instanţe judecătoreşti sau alte instituţii competente hotărîrile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate hotărîrile judecătoreşti referitoare la cheltuielile de judecată hotărîrile arbitrale )*
102
a*
tranzacţiile judiciare. Conform re$lementărilor na(ionale &n domeniu% nu !or putea fi e7ecutate pe teritoriul R: hotărîrile judecătoreşti prin care s-au luat măsuri de asigurare a acţiunii "alin."<# art.<' ((# hotărîrile judecătoreşti cu executare provizorie "excepţie constituie prevederile alin."&# art.<' şi lit.a# art.
emisă pe teritoriul !4,MorD dar legea aplicată procedurii arbitrale este a unuide statentin(e străin. ar0itrale trăine după un du0lu criteriu: 0* esteCon!en(ia de la Ne din )121)6@ /i CPC identifică no(iunea )* (riteriul obiectiv. 3cesta este un criteriu de ordin geograficC sentința arbitrală are un caracter străin dacă este dată pe teritoriul altui stat decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea ei. entinţa arbitrală poate fi dată într-un stat contractant sau necontractant la (onvenţia de la AeH Ror=. !4, ratificînd (onvenţia de la AeH Ror=, a făcut două rezerve la aceastaC recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine se va face pe teritoriul !4 doar dacă acestea au fost pronunţate după intrarea în vigoare pentru !4 a (onvenţiei respective, adică după &' decembrie &//1 !4 va recunoaşte şi va executa pe bază de reciprocitate numai sentinţele arbitrale pronunţate pe teritoriul unui alt stat parte la (onvenţie. +* (riteriul subiectiv. (onvenţia de la AeH Ror= se aplică şi sentințelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentinţe naţionale în statul unde este cerută recunoaşterea şi executarea lor. otrivit acestui criteriu, pot avea caracter străin sentinţele arbitrale date în statul unde sînt puse ulterior în executare, dacă au fost pronunţate în temeiul unei legi procesuale străine. otrivit (onvenţiei )uropene de arbitraj comercial internaţional de la 9eneva din 5&.0<.&/&entin(ă ar0itrală trăină se consideră actul de dispoziţie dat pentru două părţi care la momentul încheierii convenţiei de arbitraj aveau sediul sau reşedinţa în state diferite. −
−
Sei"area intan țeiș judecă toreș ti cu pri!ire la recu noa terșea /i e7ecuta rea .otăr&rii judecăto re ti au a .otăr&rii ar0itrale trăine rocedura de recunoaştere şi executare a hotărîrilor judecătoreşti străine este reglementată de prevederile art.<'-<'< ((, iar procedura de recunoaştere şi executare a hotărîrilor arbitrale străine * de prevederile art.<'8-<' ((, cît şi de prevederile 7egii nr.5<@5001 cu privire la arbitrajul comercial internaţional. (onform prevederilor art.<1 ((, ### competentă să dispună recunoașterea şi să încuviinţeze executarea hotărîrii judecătoreşti străine este instanța judecătorească în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze eecutare a . %n cazul în care debitorul nu are domiciliu sau sediu în !4 ori cînd domiciliul nu este cunoscut, hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor acestuia. ### %n cazul în care debitorul nu a avut domiciliu sau sediu în !4 şi nici nu are şi nu a avut bunuri pe teritoriul !4 judecătoria sesizată nu va putea primi cererea de recunoaştere şi executare a hotărîrii judecătoreşti străine, urmînd să o restituie în baza prevederilor lit.b# alin."&# art.&'0 ((. !eferitor la instanţa competentă să examineze cererea privind recunoașterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine, art. <'8& alin. "&# (( stabileşte că ### cererea de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine se prezintă curţii de apel în a cărei circumscripţie se află domiciliul@reşedinţa sau sediul părţii împotriva căreia este invocată hotărîrea arbitrală străină, iar în cazul în care aceasta nu are domiciliul@reşedinţa sau sediul în !4 ori domiciliul@reşedinţa sau sediul acesteia nu sînt cunoscute * curţii de apel în a cărei circumscripţie sînt situate bunurile acesteia. ### entru a obţine recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine, persoana interesată trebuie să depună o cerere în instanţa judecătorească competentă, cerere care trebuie să cuprindă date privind numele "denumirea# creditorului şi ale debitorului, domiciliul sau sediul acestora, solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii, termenul de la care se cere executarea hotărîrii, alte date, precum numărul de telefon, faxul, poşta electronică. %n unele tratate intern aţionale este prevăzu tă o altă modalitate de depunere a cererii, şi anume prin înaintarea ei la instanţa de judecată care a emis !otărîrea judecătorească în prima instanţă , urmînd ca transmiterea să se efectueze în continuare prin intermediul ministerelor de 6ustiţie ale statelor implicate. Reie/ind din pre!ederile actelor interna(ionale 0i5 au multilaterale% e deduc următoarele practici acceptate de comunitatea interna(ională pentru recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rilor judecătorești trăine: )* depunerea cererii şi a actelor necesare direct ia organul de justiţie competent al statului unde ar urma să fie obţinută recunoaşterea şi executarea +* depunerea cererii şi a actelor la organul de justiţie al statului emitent care a examinat cauza în primă instanţă care transmite actele autorității centrale, eventual 4inisterul 6ustiţiei, după care autoritatea centrală a statului emitent remite setul de acte autorităţii centrale a statului unde ar urma să fie obţinută recunoaşterea şi executarea, eventual 4inisterul 6ustiţiei, această din urmă autoritate urmînd să adreseze solicitarea instanțe competente * depunerea cererii şi a actelor necesare la organul de justiţie al statului emitent care a examinat cauza în primă instanţă care transmite actele direct la organul de justiţie competent al statului unde ar urma să fie obţinută recunoaşterea şi executarea. 7a cerere se vor anexa actele stipula te de tratatul intern aţional încheiat între !4 şi statul străin respectiv. 3acă &n tratatul internațional nu e indică atfel de acte% CPC pre!ede că la cerere e ane7ea"ă: a* copia de pe hotărîrea judecătorească străină, încuviinţarea executării căreia se cere, legalizată de judecată în modul stabilit 0* actul oficial care confirmă rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești străine, conform legii statului în care s-a emis, dacă faptul acesta nu rezultă din hotărîre c* actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea, deşi a fost înştiinţată legal, nu a participat la proces d* actul care confirmă executarea anterioară a hotărîrii pe teritoriul statului respectiv. ### 3ctele anexate la cerere trebuie să fie însoţite de traduceri în limba de stat autorizate şi supralegalizate în modul cuvenit. upralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sînt de acord cu depunerea actelor în copii certificate. Aerespectarea condiţiilor impuse cererilor privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine va avea drept efect emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii în condiţiile art.&'& ((.
103
(onform prevederilor alin."5# art.<'8& ((, ### în cererea de recunoaștere si executare a hotărîrii arbitrale străine se indica numele sau denumirea solicitantului ori a reprezentantului său, dacă cererea este depusă de către acesta, domiciliul@reşedinţa sau sediul, după caz, numele sau denumirea părţii împotriva căreia este invocată hotărîrea arbitrate străină, domiciliul@reşedinţa sau sediul, după caz, data la care hotărîrea arbitrală străină a devenit executorie pentru părţi, dacă aceasta nu rezultă din textul hotărîrii. ### (ererea poate conţine şi alte informaţii, inclusiv numerele de telefon şi fax, adrese ale poştei electronice, dacă acestea sînt necesare pentru examinarea corectă şi la timp a cauzei. ersoana care solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale străine este obligată să prezinte în judecată hotărîrea arbitrală în srcinal sau în copie legalizată, precum şi convenţia arbitrală în srcinal sau în copie legalizată în modul respectiv. 2otodată, conform prevederilor alin."+# art.<'8 (( ### adiţional, în caz de necesitate, se va prezenta o declaraţie pe propria răspundere privind faptul dacă şi în ce măsură hotărîrea arbitrală a fost executată. Dacă hotărîrea arbitrală sau convenţia arbitrală este expusă într-o limbă străină, partea este obligată să le prezinte în traducere în limba moldovenească, legalizată în modul stabilit de lege. Aici (onvenţia de la AeH-Ror= din &0.0.&/81 şi nici (( nu conţin reglementări exprese privind modalitatea de depunere a cererii * modul de legătură dintre solicitant şi instanţa competentă să examineze cererea privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine. 3rt. $$$ din (onvenţie face trimitere la regulile de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentinţa este invocată. Din conţinutul art.+1 din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional rezultă că cererea se depune direct în instanţa de judecată competentă. (ele mai multe acorduri bilaterale semnate de !4 în domeniul asistenţei juridice în materie civilă nu conţin reglementări privind procedurile de depunere a cererilor de recunoaştere şi executare a hotărîrilor arbitrale străine. %n fapt, stipulări specifice la acest capitol sînt prevăzute doar în acordurile bilaterale încheiate de !4 cu 2urcia şi !omZnia. otrivit acordurilor respective, ### cererile în privinţa hotărîrilor arbitrale se transmit în acelaşi mod ca şi hotărîrile pronunţate de instanţele de drept comun. %n pofida lipsei reglementărilor, a fost stabilită o practică potrivit căreia cererile de acest gen se depun autorităţii centrale, care în cazul !4 este 4inisterul 6ustiţiei, ultimul transmiţînd acestea organelor competente ale altor state, prin intermediul căii diplomatice. 7a fel, mai cu seamă în cazul statelor ($, cererile de acest gen des se transmit direct prin intermediul autorităţilor centrale. (onform prevederilor alin."+# art.<' ((,### hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în !4 în termen de + ani de la data rămînerii ei definitive, potrivit legislaţiei statului în care a fost pronunţată. !epunerea în termenul omis din motive întemeiate se poate face de instanţa judecătorească a !4 în modul stabilit la art.&&. (onvenţia de la AeH Ror= din &0.0.&/81 nu reglementează termenul de depunere a cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul !4 a hotărîrilor arbitrale străine. 3rt.$$$ din (onvenţie prevede doar că sînt aplicabile normele de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentința este invocată. (( al !4 prevede termenul în care este posibilă solicitarea recunoa"terii "i executării hotărîrii arbitrale străine pe teritoriul 9 în alin."# art.<'8& ((. otrivit acestuia, cererea de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine pe teritoriul !4 poate fi înaintată în termen de + ani de la data la care hotărîrea arbitrală străină a devenit obligatorie în conformitate cu legea statului unde a avut loc arbitrajul. ### !epunerea în termen, în cazul în care acesta a fost omis din motive întemeiate, este reglementată de art.&&.
Procedura de e7aminare a cererii pri!ind recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rii judecătore/ti trăine /i a .otăr&rii ar0itrale trăine otrivit art.<'0 ((, ### cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătorești străine se examinează în şedinţă de judecată, cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul, data şi ora examinării. Aeprezentarea din motive neîntemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii. $nstanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea examinării cererii, înştiinţîndu-l. (( nu conţine nici o prevedere ce ţine de înştiinţarea legală a creditorului privind examinarea cererii sale de recunoaştere şi executare a hotărîrii judecătoreşti. 2otuşi, în virtutea principului contradictorialității părţilor în proces şi a egalităţii lor în drepturile procedurale, ### instanţa urmează să înştiinţeze şi creditorul referitor la procedura desfăşurată, neprezentarea acestuia, ca şi în cazul debitorului nu va împiedica examinarea cererii. 2otodată, alin."&# art.<'85 (( stabileşte că ### cererea de recunoaștere şi executare a hotărîrii arbitrale străine se examinează în şedinţă publică, cu înştiinţarea părţilor privind locul, data şi ora examinării. Aeprezentarea din motive neîntemeiate a părţii împotriva căreia este invocată hotărîrea arbitrală străină şi în privinţa căreia au fost îndeplinite condiţiile de citare legală nu împiedică examinarea cererii. 2otodată, conform prevederilor alin."5# art.<'0 (( şi alin."5# art.<'85 ((, ### instanţa judecătorească care examinează cererea de recunoaștere a hotărîrii judecătoreşti străine informează în mod obligatoriu şi neîntîrziat despre acest fapt 4inisterul 6ustiţiei şi, după caz, Oanca Aaţională a 4oldovei, în cazul în care este vizată o instituţie financiară licenţiată de aceasta, cu remiterea cererii şi a documentelor aferente. rezenţa reprezentantului 4inisterului 6ustiţiei şi, după caz, al Oăncii Aaţionale a 4oldovei la şedinţa de judecată în cadrul căreia se examinează cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine este obligatorie. 7ipsa reprezentantului 4inisterului 6ustiţiei şi, după caz, al Oăncii Aaţionale a 4oldovei, legal citaţi, nu împiedică examinarea cauzei. ### După ce ascultă explicaţiile debitorului, şi în caz de prezenţă, a celorlal ți participanţi, instanţa judecătorească pronunţă o încheiere privind încuviinţarea executării silite a hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine sau de refuz al autorizării executării. %n cazul în care hotărîrea judecătorească sau arbitrală străină conține soluţii asupra mai multor pretenţii disociabile, încuviinţarea executării lor poate fi acordată separat. ### %n cazul în care, în cadrul soluţionării chestiunii privind încuviinţarea executării silite, are îndoieli cu privire la legalitatea procedurală a hotărîrii arbitralepoate străine, ea poate solicitaprivitor lămuriri recunoaşterii şi încuviinţării executării silite arbitrale a hotărîrii arbitrale străine, de asemenea interoga debitorul la solicitantului conţinutul cererii de recunoaştere şi executare a hotărîrii străine şi, în caz de necesitate, cere explicații arbitrajului care a emis hotărîrea. ### $nstanţa judecătorească poate refuza recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti sau arbitrale străine în temeiurile prevăzute în art.<'&, respectiv art.<' (( sau de tratatele internaţionale. otrivit alin."5# art.<'& ((, copia de pe încheierea judecătorească privind încuviinţarea executării silite a hotărîrii judecătore ști străine sau refuzul autorizării executării se expediază de judecată creditorului şi debitorului în termen de + zile de la data pronunţării. %n cazul hotărîrilor arbitrale străine termenul este de 8 zile de la emitere. %ncheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi termenele prevăzute de ((. %n temeiul hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine şi a încheierii instanţa care a recunoscut şi încuviinţat executarea hotărîrii străine se va elibera titlul executoriu. (onform prevederilor alin."&# art.&8 (od de executare, ### hotărîrile judecătoreşti şi hotărîrile arbitrale străine se primesc spre executare şi se execută numai în cazul în care executarea lor a fost recunoscută şi încuviinţată conform procedurii stabilite în ((. 7egislaţia !4 nu prevede un termen de examinare a cererilor de recunoaştere şi executare a hotărîrii judecătoreşti sau arbitrale străine, fiind iminentă şi în acest caz exigenţa respectării termenului rezonabil de examinare a cererii. ### După ce instanţa de judecată va primi pe rol o cerere privind recunoa șterea şi încuviinţarea executării unei hotărîri judecătoreşti sau arbitrale străine, aceasta va fi ţinută să se pronunţe exclusiv asupra acestei probleme, adică asupra faptului dacă hotărîrea respectivă urmează să fie recunoscută şi încuviinţată spre executare sau să se refuze în recunoașterea şi executarea ei.
104
$nstanţa din statul primitor nici într-un caz nu va verifica fondul litigiului sau să soluţioneze litigiul din nou, la fel nu va dispune asupra modificării hotărîrii străine. 3ceasta ar însemna o intervenție neautorizată în competenţa unei autorităţi judecătoreşti sau arbitrale străine. ### Botărîrea străină se bucură de intangibilitate, instanţa de executare nu poate în nici un caz obiecta că, potrivit opiniei sale, ar fi fost preferabilă o altă soluţie decît aceea dată litigiului de către instanţa străină. De asemenea, este interzis a se administra în cadrul unei proceduri de executare probe suplimentare privind situaţia litigioasă.
Refu"ul de a &ncu!iin(a e7ecutarea ilită a .otăr&rii judecătore/ti trăine 4otivele de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătorești străine sînt prevăzute în art.<'& (( şi în convenţiile şi tratatele privind acordarea asistenţei juridice la care !4 este parte. ,n func(ie de natura lor% moti!ele de refu" &n recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rilor judecătore/ti trăine pot fi $rupate &n două cate$orii: )* 4otive care trebuie invocate şi dovedite de către partea împotriva căreia hotărîrea este invocată * lit.a#, b#, d#, f# şi g# alin."&# art.<'& (( +* 4otive care pot fi constatate de către instanţa de judecată din oficiu lit.:#, e# şi h# alin."&# art.<'& ((. 3in prima cate$orie de moti!e de refu" &n recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rii judecătore/ti trăine fac parte următoarele: a* hotărîrea, conform legislaţiei statului pe al cărui teritoriu a fost pronunţată, nu a devenit irevocabilă sau nu este executorie. > hotărîre judecătorească devine irevocabilă atunci cînd împotriva ei nu mai pot fi exercitate vreuna din căile de atac conform legii procesuale a statului în care hotărîrea a fost pronunţată. ### 6udecătorul în faţa căruia este invocată obiecţia privind neîntrunirea condiţiei de irevocabilitate şi executorialitate a hotărîrii va trebui să consulte şi să verifice prevederile legii procesuale din statul unde hotărîrea judecătorească a fost pronunţată, în vederea stabilirii momentului de cînd hotărîrea se consideră executorie sau irevocabilă 0* partea împotriva căreia este emisă hotărîrea a fost lipsită de posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţată legal despre locul, data şi ora examinării pricinii. entru a emite o hotărîre legală instanţa de judecată trebuie să acorde posibilităţi egale părţilor implicate în proces de a-şi prezenta poziţia, prin înaintarea pretenţiilor sau a obiecţiilor. ### entru aceasta părţile trebuie să fie informate în timp util despre data, locul şi ora examinării cauzei, de asemenea, trebuie să li se acorde posibilitate de a se expune referitor la toate chestiunile ce le privesc. ### %n cazul invocării acestui motiv de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine, instanţa va consulta prevederile legislației procesuale ale statului de srcine a hotărîrii judecătoreşti în vederea elucidării conţinutului instituţiei înştiinţării legale, va verifica dacă timpul acordat părţii pentru prezentare în şedinţă sau pentru realizarea unui act procesual a fost suficient pentru exercitarea adecvată a dreptului. ### 6udecătorul va respinge obiecţiile privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine pe acest temei, dacă va constata că partea care îl invoca nu a fost înştiinţată legal din cauza neonorării din partea ei a obligaţiei de informare referitor la schimbarea adresei. ### Aeprezenţa la proces din motivul nedorinţei debitorului de a participa la examinarea cauzei va determina respingerea obiecţiilor privind recunoașterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine în temeiul lit.b# alin."&# art.<'& ((. c* există o hotărîre, chiar şi nedefinitivă, a instanţei judecătoreşti a !4 emisă în litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la același obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau în procedura instanţei judecătore ști a !4 se află în judecată o pricină în litigiul dintre acelea şi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri la data sesizării instanţei străine. ### %n cazul invocării acestui motiv de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine debitorul va trebui să prezinte instanţei proba existenţei hotărîrii judecătoreşti a instanţei judecătoreşti a !4 emisă în litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau existenţa unei atare cauze pe rolul instanţelor naţionale "situaţie numitălitispendenţă#. ### $nstanţa, la rîndul ei, va verifica dacă hotărîrea judecătorească naţională sau cauza aflată pe rol într-o instanţă judecătorească naţională este pronunţată sau se referă la aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi temeiuri. $dentificarea măcar a unuia din elementele menţionate ca fiind diferite va avea ca efect recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine. ### 3cest temei de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătore ști străine vine nu atît să protejeze autoritatea de lucru judecat al hotărîrilor pronunţate de către o instanţă naţională "în cazul dat este vorba de o autoritate de lucru judecat relativă#, cît să consilideze regula existenţei unei singuri hotărîri pentru soluţionarea unui litigiu şi să evidenţieze rolul prioritar al instanţelor naţionale în soluţionarea litigiilor. d* a expirat termenul de prescripţie pentru prezentarea hotărîrii spre executare silită şi cererea creditorului de repunere în acest termen nu a fost satisfăcută de judecată !4. (onform prevederilor alin."+# art.<' (( hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în !4 în termen de + ani de la data rămînerii ei definitive, potrivit legii statului în care a fost pronunţată, cu posibilitatea repunerii în termenul omis din motive întemeiate de către instanţa judecătorească a !4 în modul stabilit la art.&&. ### 2rei momente se impun în acest cazC verificarea momentului cînd hotărîrea judecătorească străină a devenit definitivă, care se face în baza legii procesuale unde hotărîrea a fost pronunţată, încadrarea depunerii cererii în termenul de + ani care a început să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti străine şi repunerea în termen de către instanţa !4 în cazul omiterii termenului de prescripţie. e* hotărîrea judecătorească străină este rezultatul unei fraude :Wmise în procedura din străinătate. >dată cu adoptarea Botărîrii explicative a (6 privind practica aplicării de către instanţele judecătorești ța legisla ieiș ceș ţine de recunoa terea și executarea hotărîrilor judecătore ti și hotărîrilor arbitrale străine din 0/.&5.50&+ care a abrogat Botărîrea lenului (6 a !4 nr.'@&//1, cu modificările introduse prin Botărîrea lenului (6 a !4 nr.+1@&///, Botărîrea lenului (6 a !4 nr.&0@5001 şi Botărîrea lenului (6 a !4 nr.'@500/, nu au fost preluate din hotărîrile explicative abrogate unele explicaţii şi hotărîrea interpretăriexplicativă foarte utile judecătorului în soluţionarea cererilor privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine. %n nr.'@500/, referitor la noţiunea de fraudăE prevăzută la lit.g# alin."&# art.<'& (( s-a explicat ca frauda este o operaţie, prin care părţile unui raport juridic, utilizînd unde dispoziții legale convenabile lor, eludează alte dispoziţii legale defavorabile acestora părţile îşi creează în mod voit condiţii sau împrejurări prin care se sustrag de sub autoritatea unor dispoziţii legale imperative spre alte dispoziţii legale mai convenabile. ### !ezultatul fraudei se concretizează în schimbarea punctelor de legătură, pentru a avea posibilitatea de a opta pentru o anumită competenţă jurisdicţională şi pentru a evita competența firească care poate fi defavorabilă părţilor. chimbarea punctelor de legătură presupuneC schimbarea cetățeniei sau domiciliului, pentru a evita o dispoziţie nefavorabilă, prevăzută de legea lor personală, cum ar fi, de ex., un impediment în căsătorie, o dispoziţie care prohibeşte divorţul, schimbarea domiciliului pentru a determina schimbarea competen ței judecătoreşti sau a sediului * în cazul persoanelor juridice * pentru a se schimba legea competentă schimbarea locului de încheiere a actului juridic, pentru a se schimba dispoziţiile legale privind forma exterioară a actului sau pentru a se schimba legea care cîrmuieşte fondul raportului juridic entru a realiza acest scop, părţile vor schimba locul de executare, daca legea competentă este determinată de acest loc etc. ### $ntenţia în cazul fraudei constă în utilizarea artificială a unui punct de legătură avînd drept scop schimbarea rezultatului scontat, astfel că, în cazul constatării acestor circumstanţe, instanţa de judecată va refuza în recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti străine.
105
f*
Din a doua categorie de temeiuri de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine, cele invocate din oficiu de către instanţă, fac parteC examinarea pricinii este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătorești ale !4 . 7egislaţia naţională, dar şi unele acte internaţionale prevăd situaţiile cînd instanţele judecătoreşti din !4 au competenţa exclusivă în soluţionarea cauzei, conform prevederilor art.<& (( * procesele cu element de extraneitate, în careC acţiunea se referă la dreptul asupra unor bunuri imobiliare de pe teritoriul !4 bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul asigurat se află în !4 pretenţiile decurg dintr-un contract de transport, iar cărăuşii ori punctele de plecare sau sosire se află în !4 procesul se referă la abordajul unor nave sau aeronave, precum şi la asistenţa ori salvarea unor persoane sau a unor bunuri în largul mării, dacă nava sau aeronava are naţionalitate moldovenească, ori locul de destinaţie sau primul port sau aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se află pe teritoriul !4 nava sau aeronava a fost sechestrată în !4 procesul are ca scop declararea insolvabilităţii sau orice altă procedură judiciară privind încetarea plăţilor în cazul unei societăţi comerciale străine cu sediu în !4 la data depunerii cererii de desfacere, anulare sau declarare a nulită ții căsătoriei, precum şi în alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobile din străinătate, ambii soţi domiciliază în !4, iar unul dintre ei este cetăţean al !4 sau apatrid
$*
)*
domiciliu al art.<& celui decedat sau bunurile lui cînd se află pe teritoriul !4. naţionale au competen ța de examinare a cauzelor în Deultimul asemenea, alin."5# (( prevede situaţiile instan țele de judecată procedură specială executarea hotărîrii poate prejudicia suveranitatea, poate amenin ța securitatea !4 ori poate să contravină ordinii ei publice . Su!eranitatea de tat poate fi interpretată ca fiind o calitate a puterii de stat de a fi supremă pe teritoriul statului şi independentă faţă de orice stat sau organism internaţional, caracteristică exprimată în dreptul statului de a-şi rezolva liber treburile interne şi externe, cu condiţia respectării drepturilor corespunzătoare ale altor state şi a normelor de drept internaţional. (onform art.& din 7egea securităţii statului, ecuritatea tatului reprezintă protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a țării a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activității informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte. Ordinea pu0lică reprezintă un ansamblu de norme juridice, care stau la baza funcţionării unui stat de drept. Dispoziţiile cu caracter de ordine publică, ce privesc în special ordinea politică, economică şi socială au un caracter imperativ şi nu pot fi înlăturate prin convenţii particulare. (el mai des, invocarea ordinii publice este însoţita de violarea dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, bazat pe principiul contradictorialităţii. ### ?n temei relativ nou de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine este cel introdus prin 7egea nr.+&@50&+C prin hotărîre judecătorească este dispusă transmiterea acţiunilor băncii licențiate în !4. %n acest caz, recunoaşterea executării silite a hotărîrii judecătoreşti străine este admisă numai cu condiţia prezentam permisiunii Oăncii Aaţionale pentru deţinerea cotei substanţiale în capitalul social al băncii sau a avizului Oăncii Aaţionale privind posibilitatea deţinerii acţiunilor fără permisiune prealabilă. ### 2emeiul dat de refuz în recunoașterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine a fost instituit în scopul protecţiei ț sistemului bancar al !4, supus unor manipulări ilicite cu concursul instanţelor judecătoreşti şi arbitrale na ionale şi străine. ### %n situaţiile în care printr-o hotărîre judecătorească străină este dispusă transmiterea acţiunilor băncii licenţiate în !4, în mod necesar se va solicita permisiunea Oăncii Aaţionale pentru deţinerea cotei substanţiale în capitalul social al băncii sau avizul Oăncii Aaţionale a 4oldovei privind posibilitatea deţinerii acţiunilor fără permisiune prealabilă.
Refu"ul de a recunoaște .otăr&rile ar0itrale trăine /i de a le e7ecuta entru a fi recunoscute şi executate pe teritoriul !4, hotărîrile arbitrale străine trebuie să îndeplinească un şir de condiţii. (azurile, în prezenţa cărora instanţa de judecată naţională poate refuza în recunoaşterea şi executarea unei hotărîri arbitrale străine, sînt stabilite în art.<' din (( al !4 şi art.+/ din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional. %n reglementarea temeiurilor pentru refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine alin."&# art.<' (( stabileşte că ### în prezenţa unuia din temeiurile enumerate instanţa de judecată poateE să refuze în recunoaşterea şi executarea hotărîrii. %n unele cazuri, instanţa liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să refuze recunoaşterea şi executarea hotărîrii "de ex., în cazul obiecţiei împotriva recunoaşterii şi executării a unei hotărîri arbitrale care a fost anulată de către instanţa statului unde hotărîrea arbitrală a fost pronunţată#. ### pre deosebire de aceştia, autorii ruşi consideră că, deşi textul legii pare a stabili disponibilitatea instanţei de a alege să recunoască sau să refuze recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine, aceasta trebuie interpretată ca o obligaţie a instanţei, şi nu un drept. !eglementările (( al !4 privind refuzul de a recunoaşte şi de a executa hotărîrea arbitrală străină reproduc în esenţă dispoziţiile din (onvenția de la AeH Ror= din &0.0.&/81. ### 2emeiurile de a refuza în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine, stipulate în (onvenţia de la AeH Ror= din &0.0.&/81, precum şi din (( al !4, se divizează în două categorii. $rima grupă a temeiurilor consfinţită în alin."&# art.I din (onven ția de la AeH Ror= din &0.0.&/81 şi alin."&# art.<' (( cuprinde următoarele circumstanţe cu caracter procesualC ?na dintre părţile la convenţia arbitrală se află în incapacitate sau convenţia arbitrală nu este valabilă potrivit legii căreia părţile au subordonat-o ori, în lipsa stabilirii acesteia, potrivit legii ţării în care a fost pronunțată hotărîrea . 3cest temei de refuz conţine două ipotezeC una din părţile convenţiei arbitrale se află în incapacitate convenţia nu este valabilă potrivit legii căreia părţile au subordonat-o sau, în lipsa stabilirii acesteia, în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost pronunţată. ### ărţile care convin să deducă arbitrajului un litigiu urmează să încheie convenţia de arbitraj. ### rima condiţie care se impune în acest caz este ca părţile să aibă capacitatea deplină de a încheia convenţia arbitrală. De cele mai dese ori lipsa capacităţii de a încheia convenţia de arbitraj este invocată referitor la lipsa împuternicirilor reprezentantului părţii de a semna convenţia de arbitraj. (onvenţia de la AeH Ror= stabileşte clarregula imperativă conform căreia asupra capacităţii juridice a părţilor la convenţia arbitrală se vor aplica doar reglementările legii ei naţionale. 7egiuitorul moldav trebuia să preia temeiul dat de refuz aşa cum este reglementat în (onvenţia de la AeH Ror=C părțile la convenţia amintită în articolul $$, erau, în virtutea legii aplicabilă lor, lovite de o incapacitate, astfel că, (onvenţia consideră temei de refuz situaţia cînd partea se află în incapacitate la momentul încheierii conventiei de arbitraj, şi nu la momentul examinării cererii de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine, aşa cum reiese din interpretarea prevederilor lit.a# alin."&# art.<' ((.
106
+*
*
-*
6*
2*
%n ce priveşte cea de-a doua ipoteză, în conformitate cu prevederile lit.a# alin."&# art.I din (onvenţie, se va refuza recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine dacă convenţia menționată nu este valabilă în virtutea legii căreia părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost dată, prevedere preluată de lit.a# alin."&# art.<' ((. ### (onveţia arbitrală trebuie să fie valabilă conform legii căreia părţile au supus-o, iar în imposibilitatea determinării voinţei părţilor, conform legii statului în care hotărîrea a fost emisă. ### Deşi convenției de arbitraj îi sînt aplicabile toate temeiurile de nulitate a actului juridic, nulitatea contractului în care este inserată convenţia arbitrală nu va atrage în mod necesar şi nulitatea acesteia, întrucît conven ția arbitrală are o natură autonomă faţă de contractul în care a fost inserată, fiind privită separat faţă de celelalte clauze ale lui. artea împotriva căreia este emisa hotărîrea nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să îşi prezinte mijloacele sale de apărare . 3cest temei de refuz în recunoașterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine reiese din necesitatea respectării principiului egalităţii în drepturi şi cel al echităţii. ### %n cazul invocării acestui temei de refuz partea va trebui să aducă probe care să demonstreze lipsa informării despre numirea arbitrului, despre data şi locul desfăşurării arbitrajului sau imposibilitatea prezentării mijloacelor sale de apărare în cadrul procedurii arbitrale. ### Dacă partea respectivă nu a ridicat aceste obiecții deşi a avut posibilitatea în procedura arbitrală, instanţa de judecată nu va admite obiecţiile sale privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii. 7a fel, instanţa va respinge aceste obiecţii dacă partea respectivă nu şi-a onorat obligaţia de informare referitor la modificarea adresei. Botărîrea a fost pronunţată asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenţia arbitrală sau care nu cade sub incidenţa condiţiilor convenției arbitrale ori hotărîrea conţine dispoziţii asupra unor cnestiuni ce depăşesc limitele convenţiei arbitrale . 3cest temei de refuz în recunoașterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine este reglementat în textul (onvenţiei de la AeH Ror= din &0.0.&/81, în lit.:# alin. "&# art.I. ### entru a evita situaţiile în care hotărîrea arbitrală să fie inutilă, tribunalele arbitrale trebuie să cerceteze atent orice argument referitor la faptul că o pretenţie sau alta iese din limitele stabilite de convenţia arbitrală, întrucît acestea au competenţă să examineze cauza doar în limitele impuse prin convenţia de arbitraj. 2otodată, instanţei de judecată care examinează cererea de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine îi revine sarcina de a examina atent conţinutul convenţie arbitrale în sensul elucidării întinderii acesteia. ### )liminarea pericolului aplicării acestui temei de refuz poate fi asigurat prin întocmirea atentă a convenţiei de arbitraj. (onstituirea tribunalului arbitrai sau procedura arbitrală nu a corespuns convenţiei părţilor ori, în lipsa unei asemenea convenţii, nu a fost conform legii ţării în care a avut loc arbitrajul. %n convenţia arbitrală părţile convin asupra numirii unui arbitru unic, fie prevăd numărul de arbitri şi modul lor de numire, fie decid asupra autorităţii în drept să numească arbitrii. >ri de cîte ori înţelegerea părţilor nu este respectată de către una din ele, cealaltă are dreptul de a invoca incorectitudinea constituirii tribunalului arbitrai. ### 3cest neajuns al tribunalului arbitrai urmează a fi invocat de parte în cadrul procedurii arbitrale, în caz contrar, obiecţiile părţii privind recunoaşterea şi executărea hotărîrii arbitrale străine pe acest temei vor fi respinse. De asemenea, părţii îi vor fi respinse obiecţiile în cazul în care nu şi-a onorat obligaţia de numire a arbitrilor, iar acest fapt a fost realizat de către instanţa de judecată sau altă autoritate în conformitate cu legislaţia aplicată. ### %n convenţia arbitrală părţile pot conveni şi referitor la calităţile profesionale pe care trebuie să le posede arbitrii. (onstatarea lipsei calităţilor respective a unuia din arbitri pe durata procedurii arbitrale este, de regulă, temei de recuzare a arbitrului, care duce la înlocuirea lui. ### %n cazul în care partea a solicitat recuzarea arbitrului însă nu a obţinut-o, aceste circumstanţe pot fi invocate în cursul examinării cererii de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine, iar instanţa de judecată care examinează cererea le va admite în măsura în care ele afectează esenţial echitatea procesului arbitral. >dată cu încheierea convenţiei de arbitraj părţile convin asupra legii procesuale care se va aplica la examinarea cauzei în arbitraj. ### %n lipsa unei înţelegeri în acest sens a părţilor, legea aplicabilă va fi cea a ţării unde are loc arbitrajul. ### Aerespectarea prevederilor convenţiei referitoare la procedura aplicabilă la examinarea cauzei în arbitraj va atrage refuzul în recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine, instanţa urmînd să aprecieze care a fost voinţa reală a părţilor referitor la normele aplicabile şi măsura în care acestea au fost respectate. Botărîrea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părţi sau a fost desfiinţată ori executarea ei a fost suspendată de instanţa judecătorească sau de o autoritate competentă a ţării în care sau conform legii căreia ea a fost pronunţată. ### 4omentul devenirii obligatorii a hotărîrii arbitrale străine este dictată de legea statului căreia părţile au supus examinarea cauzei, sau, în lipsa înţelegerii referitor la aplicarea legii, de legea statului unde hotărîrea arbitrală a fost adoptată. %ntrucît în marea parte a legislaţiilor împotriva hotărîrilor arbitrale nu este prevăzută vreo cale de atac, arbitrajele fiind organe neguvernamentale, lipsite de organizarea ierarhizată, obţinerea obligativităţii nu este legată de exercitarea vreunei căi de atac. 2otodată, ### este improprie utilizarea termenelor de hotărîre arbitrală definitivăE şi hotărîre arbitrală irevocabilăE, calificative specifice doar hotărîrilor judecătoreşti. ### Desfiinţarea hotărîrii arbitrale în statul în care aceasta a fost pronunțată este temei de a refuza recunoaşterea şi executarea ei peste hotarele ţării. Desfiinţarea hotărîrii arbitrale se dispune în urma examinării unei cereri de contestare a hotărîrii arbitrale şi are loc în temeiuri expres stabilite de legea procesuală a statului unde hotărîrea arbitrală a fost pronunţată, acestea nefiind legate de fondul cauzei, dar de regularitatea procedurii arbitrale. ### impla iniţiere a procedurii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale în statul unde ea a fost adoptată nu constituie temei de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine, ci poate duce la amînarea examinării cererii. 2otodată, ### suspendarea executării de instanța judecătorească a ţării în care a fost pronunţată hotărîrea trebuie probată în modul cuvenit pentru ca să fie aplicabil temeiul de refuz în recunoașterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine prevăzut la lit.f# alin."&# art.<' ((. ### %n toate cazurile sus-menţionate, instanţa de judecată ia în considerare faptele menţionate numai dacă partea care nu este de acord cu hotărîrea în faţa instanţei şi prezintă obiecţii împotriva hotărîrii. 3stfel au se unaduce caracter imperativ, deci instanţalenuînaintează le ia în consideraţie din oficiu. ### 3ceste temeiuri sînt formulate destulcădeaceste îngust,temeiuri în acestnu mod la îndeplinire unul din cele mai importante mecanisme ale (onvenţiei îndreptate spre maxima reducere a posibilităţii instanţelor judecătoreşti de a refuza în recunoașterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine. ### Depistarea de către instanţa de judecată a unuia din temeiurile de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine şi emiterea încheierii de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine pe teritoriul !4, nu exclude recunoaşterea şi executarea ei pe teritoriul altor state, instanţa judecătorească din statele respective nefiind legate în vreun fel de răspunsul negativE al instanţei judecătoreşti din !4. 2emeiurile de a refuza recunoaşterea şi executarea silită a hotărîrilor arbitrale străine din categoria a $$-a sînt enumerate în alin."5# art.I din (onvenţia de la AeH Ror= din &0.0.&/81 şi în alin."5# art.<' ((, care după puterea juridică sînt imperative. $nstanţa de judecată din !4 este obligată să aplice aceste temeiuri de a refuza recunoa șterea şi executarea hotărîrii arbitrale din oficiu, independent de demersul sau obiecţiile părţilor. ### (hiar dacă temeiurile de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine prevăzute la alin."5# art.I (onvenţia de la AeH Ror= din &0.0.&/81 sînt invocate de instanţa de judecată din oficiu, totuşi părţile care constată un astfel de defect al hotărîrii arbitrale pot să-l invoce în instanţa de judecată care soluţionează cererea de recunoaştere şi executare a hotărîrii arbitrale străine. 3cestea sînt următoareleC >biectul litigiului nu poate fi soluţionat prin arbitraj conform legii !4. (u toate că prin convenţia de arbitraj părţile pot prevedea un şir întreg de drepturi şi priorităţi largi în ce priveşte rezolvarea litigiului lor, totuşi, această posibilitate a lor este limitată de problemele arbitrabilităţii litigiului şi de cea a respectării ordinii publice a statului unde această hotărîrea arbitrală eventual poate fi executată.
107
### pre deosebire de restul textului (onvenţiei de la AeH Ror= din &0.0.&/81, unde părţilor le este recunoscută o libertate practic nelimitată, alin."5# art.I din (onvenţie stabileşte expres aplicarea le fori în problemele ce ţin de arbitrabilitate litigiilor. %n instanţele de judecată ce aplică normele (onvenţiei nu apare necesitatea de a studia şi aplica normele de drept din alte state în ce priveşte aceste două întrebări. implificînd problemele apărute în faţa instanţelor de judecată, însă, (onven ția de la AeH Ror= a complicat situaţia părţilor la convenţia de arbitraj şi a arbitrilor.### )i trebuie să ţină cont de problemele arbitrabilităţii litigiului şi de ordinea publică din diferite stateC în primul rînd de la locul pronun țării hotărîrii arbitrale şi de la locul unde eventual această hotărîre arbitrală va fi executată. %ntr-o oarecare măsură situaţia arbitrilor este uşurată de practica din relaţiile dintre state de a avea o abordare unică în ce ţine de problema arbitrabilităţii litigiilor şi abordarea ordinii publice. (onform art.5 din 7egea cu privire la arbitraj, în sensul legii în cauză, se înţelege prin liti$iu conflict izvorît din raporturi juridice civile, inclusiv patrimoniale, dintre părţi, din raporturi obligaţionale contractuale şi necontractuale, cum ar fiC vînzarea-cumpărarea, prestarea de servicii, executarea de lucrări şi altele asemenea sau din raporturi de proprietate şi din alte drepturi reale, inclusiv din dreptul de proprietate intelectuală. 3rt.+ din 7egea cu privire la arbitraj stabileşte cercul de liti$ii near0itra0ile &n R: drepturile nepatrimoniale, în cazul în care în părţile nu sînt îndreptățite să încheie o tranzacţie cu privire la obiectul acelui litigiu pretenţiile care ţin de dreptul familiei pretenţiile izvorîte din contractele de locaţiune "chirie# a încăperilor de locuit, inclusiv litigiile cu privire la încheierea, validitatea, încetarea şi calificarea unor astfel de contracte pretenţiile şi drepturile patrimoniale cu privire la locuinţe. roblema stabilirii dacă litigiul care a fost soluţionat prin hotărîrea arbitrală străină a cărei recunoaştere şi executare este cerută este arbitrabil sau nu, va fi soluţionată de către instanţa de judecată prin apelarea la normele stabilite în 7egea cu privire la arbitraj, 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, dar şi la alte acte normative, care prevăd competenţa exclusivă a instanţelor de judecată sau altor organe jurisdicţionale de a examina cauza respectivă. 8* !ecunoaşterea sau încuviinţarea executării silite a hotărîrii arbitrale contravine ordinii publice a !4. 3cest temei de refuz în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine se atribuie la categoria celor mai dificile temeiuri de refuz, dar, în acelaşi timp, aceasta reprezintă instituţia cea mai importantă din dreptul internaţional privat. Pentru a opune ordinea pu0lică &ncu!iin(ării e7ecutării ilite a .otăr&rilor ar0itrale trăine nu ete uficient ca ea ă contra!ină unor norme de drept na(ional G .otăr&rea /i% mai ale% e7ecutarea aceteia tre0uie ă contra!ină &n mod e!ident unor principii fundamentale ale dreptului intern% cum ar fi: principiile de morală şi bunele moravuri ce domnesc în societate, bazate pe valorile creştine şi general-umane concepţia statului despre libertate şi libertatea acţiunilor concepţia fundamentală de drept natural al echităţii concepţia fundamentală de justiţie, inclusiv liberului acces la justiţie, independent de srcine, rasă, sex, opţiune politică, cent patrimonial, etc. ### Ierificînd dacă executarea hotărîrii arbitrale străine ar putea contravine ordinii publice a statului, instanţele trebuie să analizeze doar efectele "urmările# încuviinţării executării hotărîrii arbtrale, dar nu să se pronunţe în privinţa omisiunilor hotărîrii. %nsăşi hotărîrea judecătorească străină nu poate să contravină ordinii publice a ţării, acesteia îi pot contravine doar urmările încuviinţării executării hotărîrii. Temeiurile de refu" &n recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rii ar0itrale trăine u5men(ionate pot fi claificate &n func(ie de i"!orul refu"ului &n recunoa/terea /i e7ecutarea .otăr&rilor &n următoarele cate$orii: a* temeiurile de refuz în recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine legate de contestarea jurisdicţiei lor 0* temeiurile de refuz în recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine legate de neajunsurile de ordin procedural c* temeiurile de refuz în recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine legate de contestarea sentinţei la locul pronunţării ei.
)* +* *
Tema: CONTESTAREA BOTITRALE Noțiuni $enerale pri!ind contetarea .otăr&rilor ar0itrale (u toate că arbitrajul are un caracter contractual, legea impune acestuia anumite limite imperative, care, odată ignorate, afectează hotărîrea arbitrală adoptată. !espectarea acestor exigenţe imperative se asigură prin exercitarea controlului judecătoresc realizat de către instanţele de judecată prin intermediul procedurii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale şi a celei de eliberare a titlului de executare silită pentru hotărîrea arbitrală. Procedura de contetare a .otăr&rii ar0itrale este o procedură civilă de control înfăptuită de către instanţele de judecată competente, în vederea depistării neregularităţilor hotărîrii arbitrale şi a desfiinţării ei, în cazul prezenţei acestora. ,n lume e7ită c&te!a tipuri de a0ordare a controlului judecătorec aupra .otăr&rilor ar0itrale: (ontrolul asupra fondului litigiului examinat în arbitraj, care vizează controlul corectitudinii aplicării normelor de drept material şi procedural şi constatarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea corectă a litigiului, adică acest control constituie, practice, o rejudecare a fondului litigiului. (ontrolul hotărîrii arbitrale prin prisma respectării regulilor de competență a tribunalului arbitrai şi a încălcărilor de ordin procesual admise pe durata desfăşurării procedurii arbitrale. 7ipsa oricărui control judecătoresc asupra hotărîrilor arbitrale. Le$ila(ia R intituie% de fapt% un control du0lu aupra .otăr&rilor ar0itrale: pe de o parte, există posibilitatea părţilor de a contesta hotărîrea arbitrală şi sînt instituite anumite temeiuri de desființare a acesteia, iar pe de altă parte, în situaţiile cînd se solicită eliberarea tilului executoriu pentru hotărîrea arbitraiă, sînt instituite, practice, aceleaşi temeiuri de refuz în eliberarea titlului executoriu ca şi cele pentru desfiinţarea hotărîrii arbitrale. ### ?n atare dublu controlE îşi găseşte argumentarea în faptul că, în cazul controlului judecătoresc, urmează a fi păstrat un echilibru al posibilităţilor procesuale de a protesta împotriva actului jurisdicţional emis de arbitraj, este clar că ### partea care a pierdut procesul arbitrai se va adresa cu o cerere de contestare a hotărîrii arbitrale, iar partea care a avut cîştig de cauză se va adresa instanţei pentru eliberarea titlului executoriu pentru executarea hotărîrii arbitrale prin aceste două proceduri se consolidează, de fapt, egalitatea părților în procedura arbitraiă, se păstrează echilibrul drepturilor procedurale şi se asigură realizarea controlului judecătoresc asupra actelor altor organe jurisdicţionale decît cele de judecată, în cazul de faţă ale arbitrajelor. Deşi din legislaţie a fost omis termenul impropriu de revizuireE a hotărîrilor arbitrale, totuşi, la moment, mai apar dificultă ți în ceea ce ţine de nominalizarea acestei istituţii comune dreptului procesual civil şi arbitrajului. %n (( se operează atît cu noţiunea de contestareE a hotărîrii arbitrale, cît şi cu cea de desfiinţareE a hotărîrii arbitrale, iar în unele surse doctrinale naţionale se utilizează noţiunea de procedură de anulareE a hotărîrii arbitrale. ### (( operează cu noţiunea de contestareE a hotărîrii arbitrale, atunci cînd invocă posibilitatea sau dreptul părţii de a antrena controlul judecătoresc realizat de instanţele de judecată asupra hotărîrii arbitrale. arbitraiă (înd este vorba despre posibilitatea de a manifesta dezacordul cu hotărîrea arbitrală, se utilizează noţiunea de contestare a hotărîrii arbitraleE, iar în ceea ce priveşte oformarea şi denumirea cererii, procedura de examinare şi scopul final al procedurii de contestare, se spune desfiinţare a hotărîrii arbitrale E, pentru că, de fapt, desfiinţarea hotărîrii arbitrale este scopul final al contestării, în instanţele de judecată, a hotărîrilor arbitrale.
108
Botăr&rile ar0itrale ucepti0ile de a fi contetate &n intan(ele de judecată conform le$ila(iei R . %n conformitate cu prevederile art.<'' (( hotărîrea arbitrală pronunţată pe teritoriul !4 poate fi contestată în judecată de către părţile în arbitraj, înaintînd o cerere de desfiinţare a hotărîrii arbitrale în conformitate cu art.<'/ ((. oate face o0iectul cererii de contetare a .otăr&rii ar0itrale doar hotărîrea pronunţată pe teritoriul !4, fie că aceasta are sau nu legătură cu un element de extraneitate, în acest sens determinant fiind faptul dacă respectiva hotărîre arbitrala a fost sau nu pronunţată pe teritoriul !4. (onform prevederilor art.<'' ((, ### doar părţile în arbitraj pot înainta în instanţele de judecată acţiuni de contestare a hotărîrilor arbitrale. (onform prevederilor alin."5# art.<'' ((, ### părţile nu pot renunţa prin convenţie arbitrală la dreptul de a contesta hotărîrea arbitrală, părţile fiind libere să renunţe doar după pronunţarea hotărîrii arbitrale. Sei"area intanței du judecată cu pri!ire la contetarea .otăr&rii ar0itrale Intan(a competentă ă e7amine"e cererile pri!ind contetarea .otăr&rilor ar0itrale >dată cu adoptarea 7egii nr.5/@50&5 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, a fost stabilita competenţa instanţei judecătoreşti comerciale * 6udecătoria (omercială de (ircumscripţie * de a soluţiona cererile de contestare, in condiţiile le\ii a hotărîrilor arbitrale, abrogînd, în acelaşi timp, prevederile alin."+# art.<'' ((, conform căruia ### cererile de desfiinţare a hotărîrilor arbitrale se depuneau la instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă, regula care mai este prevăzută în 7egea cu privire la arbitraj la aprecierea instanţei de judeca a competentă să intervină ori de cîte ori este nevoie, în procedura arbitra a "aplicarea măsurilor de asigurare, dispunerea executării masurilor asigurătorii, numirea arbitrului în arbitrajul ad-hoc, în cazul in care de către partea notificată sau de către reprezentantul uneia din părţi nu este numit în termen arbitrul etc.#. Termenul de depunere a cererii de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale rin abrogarea alin."+# din art.<'' ((, a fost înlăturată, de fapt, şi prevederea care reglementa termenul în care hotărîrea arbitrală poaxe fi contestată. (u toate acestea, ### faptul că contestarea hotărîrii arbitrale interne este reglementată de (( şi 7egea cu privire la arbitraj, iar contestarea hotărîrilor arbitrajului comercial interna țional pronunţate pe teritoriul !4 este reglementată de (( şi 7egea cu privire la arbitrajul comercial internațional exclude careva greutăţi de apreciere a termenului în care hotărîrea arbitrală poate fi contestată, întrucît alin."&# art.+& din 7egea cu privire la arbitraj şi alin."+# art.+' din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional stabilesc termenul de contestare a hotărîrii arbitrale. %n conformitate cu normele menţionate, termenul pentru depunerea cererii de contestare a hotărîrii arbitrale va fi de + luni din data primirii hotărîrii arbitrale de către partea interesată. 2otodată, conform alin."+# art.+' din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, ### dacă a avut loc rectificarea sau interpretarea hotărîrii arbitrale sau emiterea hotărîrii adiţionale, termenul de trei luni se calculează de la data pronunțării hotărîrii rectificate, interpretate, adiţionale care devin părţi integrante ale hotărîrii arbitrale. ### artea care depune cererea de desființare a hotărîrii arbitrale va trebui să anexeze la ea dovada faptului primirii hotărîrii arbitrale la o anumită dată "lit.e# alin."5# art.<'1 ((#.
3epunerea cererii de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale entru a desfiin ța o hotărîre arbitrală pronunţată pe teritoriul !4, persoana interesată va depune la 6udecătoria (omercială de circumscripţie, o cerere de desfiinţare a hotărîrii arbitrale care va avea conţinutul specificat la art. <'1 ((. ### (ererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale trebuie depusă în scris şi semnată de către partea care contestă hotărîrea sau de reprezentantul ei. ,n cererea de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale e !a indica: instanţa căreia îi este adresată cererea denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a adoptat hotărîrea numele sau denumirea părţilor în arbitraj, domiciliul sau sediul lor locul şi data pronunţării hotărîrii arbitrale data înmînării hotărîrii arbitrale părţii care a adresat în judecată cererea de desfiinţare a hotărîrii solicitarea părţii interesate de a desfiinţa hotărîrea arbitrală, motivele contestării hotărîrii. La cererea de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale e !or ane7a următoarele acte: hotărîrea arbitrală în srcinal sau în copie legalizată în modul stabilit. ### (opia de pe hotărîrea arbitrajului permanent se autentifică de președintele arbitrajului permanent, iar copia de pe hotărîrea arbitrajului constituit pentru soluţionarea unui anumit litigiu trebuie să fie autentificată notarial, depunerea acesteia într-o copie simplă sau depunerea copiei de pe hotărîrea adiţională, rectificată, interpretată nelegalizată va atrage emiterea încheierii de a nu da curs cererii convenţia arbitrală în srcinal sau în copie legalizată în modul stabilit actele care argumentează cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale dovada de plată a taxei de stat copia de pe cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale procura sau un alt act care atestă împuternicirile persoanei de a semna cererea. !eferitor la anexarea, ### la cerere, a convenţiei arbitrale în srcinal sau în copie legalizată, vom specifica că, pentru legalizarea copiilor acesteia sînt aplicabile aceleaşi prevederi, ca şi hotărîrilor arbitrale, astfel că, dacă procedura arbitrală a fost soluţionată de către un arbitraj în instituţionalizat, copia convenţiei arbitrale va de fi legalizată de către preşedintele arbitrajului permanent, iar dacăprevederilor aceasta s-a desfăşurat faţa unui arbitraj ad-hoc, legalizarea copiei pe convenţia arbitrală va avea loc pe cale notarială. (onform alin."<# art.<'' ((, ### cererea de desființare a hotărîrii arbitrale se impune cu taxă de stat în cuantum stabilit de lege pentru cererea de eliberare a titlului executoriu * &00 lei.
Procedura de e7aminare a cererii pri!ind deființarea .otăr&rii ar0itrale Dacă cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale întruneşte exigenţele de formă şi conţinut instituite de lege, judecătorul primeşte cererea spre examinare. )xaminarea cererii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale are loc în şedinţă de judecată în cel mult o lună de la data intrării ei în judecată, potrivit regulilor stabilite de ((. ### %n cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, la solicitarea ambelor părţi în arbitraj, judecătorul poate cere arbitrajului, potrivit regulilor stabilite de (( pentru reclamarea probelor, materialele dosarului, hotărîrea arbitrală, care se contestă, în srcinal. (onform prevederilor alin."'# art.5/ din 7egea cu privire la arbitraj, ### dosarul se păstrează la instituţia permanentă de arbitraj sau, în cazul arbitrajului ad-hoc, la instanţa de judecată care ar fi fost competentă să decidă în cauză, dacă nu exista convenţia de arbitraj. Gedinţa de judecată se desfăşoară în prezenţa părţilor legal citate, însă, neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii. $nstanţa de judecată va expedia pîrîtului, odată cu citaţia, şi cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale cu toate anexele şi va acorda timp suficient acestuia de a-şi pregăti apărarea. Deşi legea nu stabileşte expres, ### pîrîtul în atare procedură poate depune referinţă, în care să-şi expună obiecţiile sale faţă de cererea de desfiinţare.
109
### ărtiie implicate în soluţionarea cererii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale vor prezenta probe, care vor privi în mod exclusiv prezenta temeiurilor de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. ### 7a examinarea cererii privind desfiinţarea hotărîrii arbitrale instanţa nu este în drept să intervină asupra fondului litigiului soluţionat în arbitraj, chiar dacă consideră soluţia dată în arbitraj drept ilegală. rocedura în pricinile de contestare a hotărîrilor arbitrale este o procedură de control, în cadrul căreia instanţa de judecată are rolul verificării unor condiţii imperative impuse actului jurisdicţional emis în arbitraj. (onform prevederilor alin."<# art.<'/ ((, ### în timpul dezbaterii pricinii, judecata constată, în urma cercetării probelor prezentate de părţi în argumentarea pretenţiilor şi obiecţiilor lor, existenţa sau lipsa temeiurilor pentru desfiinţarea hotărîrii arbitrale, prevăzute de art.<10 ((. $nstanţa judecătorească sesizată cu o acţiune în contestare a hotărîrii arbitrale se poate pronunţa în sensul admiterii sau respingerii acesteia printr-o încheiere. Dacă va constata vreunul din temeiurile prevăzute la art.<10 ((, instanţa va emite o încheiere privind desfiinţarea totală sau parţială a hotărîrii arbitrale. %n această situaţie, părţile vor fi libere să se adreseze repetat în arbitraj, dacă nu există careva circumstanţe care exclud competenţa arbitrajului sau pot înainta o cerere de chemare în judecată în instanţele judecătoreşti. ### )miterea încheierii de anulare a hotărîrii arbitrale va crea dificultăţi în executarea acesteia peste hotarele ţării, în cazul în care o atare executare va fi cerută. ,n &nc.eierea judecătoreacă depre defiin(area .otăr&rii ar0itrale au depre refu"ul de a o defiin(a tre0uie ă e indice: a* date despre hotărîrea arbitrală contestată şi locul pronunţării hotărîrii 0* denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a emis hotărîrea contestată c* numele sau denumirea părţilor în arbitraj d* desfiinţarea totală sau parţială a hotărîrii arbitrale, sau refuzul total ori parţial de a admite cererea petiţionarului. ### %ncheierea judecătorească privind desfiinţarea hotărîrii arbitrale sau privind refuzul de a o desfiinţa poate fi atacată în ordinea şi în termenele stabilite în art.<5+-<51 ((. Temeiurile pentru deființarea .otăr&rii ar0itrale revederile (( în ceea ce ţine de temeiurile de refuz în desfiinţarea hotararii arbitrale sînt diferite de cele instituite în 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional. ### %n situaţiile în care obiect al contestării va fi o hotărîre arbitrală internă, nelegată de vreun element de extraneitate desfiinţarea hotărîrii arbitrale se va efectua conform regulilor instituite în (( şi 7egea cu privire la arbitraj, iar dacă obiectul contestării va fi o hotărîre arbitrală pronunţată de un tribunal arbitral comercial internaţional pe teritoriul !4, se vor lua în consideraţie atît prevederile ((, cît şi normele 7egii cu privire la arbitrajul comercial internaţional. 3lin."&# art.<10 (( stabileşte expres că ### hotărîrea arbitrală va putea fi desfiinţată numai în cazurile enumerate în art.<10 ((. $nvocarea altor temeiuri de desfiinţare a hotărîrii arbitrale nu va avea nici un efect. Deşi în unele state examinarea cererii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale de către instanţa de judecată atrage în mod nemijlocit reexaminarea fondului litigiului examinat în arbitraj prin prisma corectitudinii aplicării normelor de drept material şi procedural şi a corectitudinii stabilirii circumstanţelor importante pentru judecarea litigiului, legislaţia !4 nu se raliază legislaţiei acestor state. (onform prevederilor legislaţiei !4 în domeniu, ### examinarea cererii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale va avea loc doar prin prisma temeiurilor pentru desființarea hotărîrii arbitrale instituite în art.<10 (( şi art.+' din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, adică instanţa de judecată nu va purcede, în atare situaţii, la o reexaminare a fondului, nu va controla circumstanţele de fond ale cauzei şi probele cercetate, nu va verifica corectitudinea aplicării normelor de drept material de către arbitraj, ci va verifica prezenţa temeiurilor de desfiinţare a hotărîri arbitrale specificate în legislaţie. %n acest context, ### este suficientă depistarea doar a unuia din temeiurile de desfiin țare specificate în lege, pentru ca instanţa de judecată să dispună desfiinţarea hotărîrii arbitrale contestate. oti!ele de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale au fot $rupate &n cate$orii: )* 4otivele care cenzurează limitele arbitrajului, validitatea convenţiei de arbitraj şi conformitatea judecăţii arbitrale cu convenţia arbitrală. +* 4otive ce are cenzurează conformitatea judecăţii arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile. * 4otivele care cenzurează conformitatea hotărîrii arbitrale cu ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii. Temeiurile de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale ta0ilite de CPC &nt următoarele: a* 7itigiul examinat de arbitraj nu poate fi, potrivit legii, obiectul dezbaterii arbitrale "lit.a# alin."5# art.<10 ((#. %n sensul prevederii respective, prin legeE urmează a fi înţeleseC 7egea cu privire la arbitraj, care stabileşte la alin."5# art.& că arbitrajul poate decide asupra unui litigiu care a apărut din raporturile de drept civil în sens larg, cu excepţia litigiilor în materii în care legea nu permite soluţionarea lor pe calea arbitrajului, iar în art.+ 7egea cu privire la arbitraj stabileşte cercul de litigii care nu pot face obiectul dezbaterii arbitrale 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, care determină cercul litigiilor examinabile în arbitrajul comercial internaţional în alin."<# art.& şi în art.& convenţiile şi tratatele la care !4 este parte regulamentele arbitrajelor permanente. 7egiuitorul moldovean a urmat calea menţionării, în textul legii, a noţiunii de litigiu care a apărut din raporturile de drept civil în sens largE şi a indicării cazurilor cînd litigiul nu urmează a fi examinat în arbitraj. (onform prevederilor art. + din 7egea cu privire la arbitraj, nu pot face obiectul arbitrajului litigiile izvorîte din apărarea drepturilor nepatrimoniale, în situațiile şi în măsura în care părţile nu ar fi îndreptăţite să încheie o tranzacție cu privire la obiectul litigiului, pretenţiile care ţin de dreptul familiei, preten țiile izvorîte din contractele de locaţiune "chirie# a încăperilor de locuit, inclusiv litigiile cu privire la încheierea, validitatea, încetarea şi calificarea unor astfei de contracte, pretenţiile şi drepturile patrimoniale cu privire la locuinţe. ### Deşi nu sînt expres menţionate, urmează a se subînţelege că nici litigiile atribuite în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată nu vor putea face obiectul convenţiei arbitrale şi a procedurii arbitrale şi nici cele care reies din raporturile juridico-publice. 0* (onvenţia arbitrală este nulă în temeiul legii "lit.b# alin."5# art.<10 ((#. %n primul rînd considerăm că expresia în temeiul legiiE nu are în vedere doar 7egea cu privire la arbitraj sau 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, ci şi prevederile legislaţiei civile, întrucît convenția arbitrală are o natură juridică dublă * contractuală şi jurisdicţională. %n conformitate cu prevederile art.1 din 7egea cu privire la arbitraj şi art.' din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, ### convenţia arbitrală trebuie să aibă forma scrisă, sub sancţiunea nulităţii. c* Botărîrea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi temeiurile, locul şi data pronunţării ori nu este semnată de arbitri "lit.:# alin."5# art.<10 ((#. (onform prevederilor alin."5# art.5/ din 7egea cu privire la arbitraj, hotărîrea arbitrală trebuie să cuprindăC componenţa arbitrajului, data şi locul pronunţării sale numele şi domiciliul, pentru persoanele fizice, denumirea şi sediul, pentru persoanele juridice, sau reşedinţa părţilor, referinţa la convenţia de arbitraj în al cărei temei s-a procedat la arbitraj, obiectul litigiului motivele de fapt şi de drept ale hotărîrii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care stau la baza soluţiei semnăturile arbitrilor alte prevederi. −
−
− −
− −
− − −
110
### > hotărîre arbitrală care nu va cuprinde dispozitivul, sau din care nu va fi clar dacă instanţa arbitrală respinge sau admite pretenţiile reclamantului, precum şi elucidat aspectul repartizării cheltuielilor de judecată, va fi desfiinţată. 2otodată, prin necuprinderea ;temeiurilor< în hotărîrea arbitrală susmen ționată , se are în vedere lipsa în textul acesteia a motivelor care stau la baza soluţiei, așa cum prescrie legea că acestea trebuie specificate în mod obligatoriu în hotărîrea arbitraiă, în caz contrar aceasta urmează a fi desfiinţată. %n conformitate cu prevederile alin."&# art.8 din 7egea cu privire la arbitraj, ### părţile pot stabili, respectînd ordinea publică şi bunele moravuri, precum şi dispoziţiile imperative ale legii, prin convenţie de arbitraj sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie cu referire la o anumită reglementare avînd ca obiect arbitrajulC normele de constituire a arbitrajului numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor termenul şi locul arbitrajului normele de procedură pe care arbitrajul trebuie să le urmeze în soluționarea litigiului normele cheltuielilor arbitrale şi repartizarea acestor cheltuieli, conţinutul şi forma hotărîrii arbitrale alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. (onform prevederilor art.&1 din 7egea cu privire la arbitraj, ### părţile stabilesc locul desfăşurării procedurii arbitrale. $n lipsa unui acord în acest sens încheiat în termenul stabilit de arbitraj, locul arbitrajului va fi stabilit de instituţia arbitraiă, luîndu-se în considerare − − − − − −
atît circumstanţele cazului cît şi accesibilitatea părţi.locul arbitrajului, se va considera loc al arbitrajului locul pronunţării hotărîrii Dacă nici părţile, nici instituţia arbitrală nupentru au stabilit "sentinţei# arbitrale. (onform prevederilor alin."+# art.+& din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, ### în hotărîrea arbitrală se indică data pronunţării şi locul arbitrajului. De asemenea, legea menţionează că### se va considera că hotărîrea a fost pronunțată la locul arbitrajului. $ndicarea în textul hotărîrii arbitrale a locului pronunţării hotărîrii arbitrale are importanţă practică din perspectiva determinării, de către instanţa de judecată care va fi sesizată cu o cerere de desfiinţare a hotărîrii arbitrale, a situaţiei dacă respectiva hotărîre poate sau nu face obiectul cererii de contestare a hotărîrii arbitrale, deoarece pot fi contestate în instanţele de judecată a !4 doar hotărîrile arbitrale pronunţate pe teritoriul acesteia. (onform prevederilor alin."<# art.51, alin."&# art.5/ din 7egea cu privire la arbitraj, alin."&# art.+& din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, ### hotărîrea arbitrală urmează a fi semnată de către toţi arbitrii care au participat la examinarea litigiului în arbitraj, chiar şi în situaţia cînd a fost făcută opinie separată. în cazul în care o semnătură lipseşte, se indică motivele absenţei acesteia. d* Dispozitivul hotărîrii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu pot fi executate "lit.d# alin."5# art.<10 ((#. %mprejurările în care dispozitivul hotărîrii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire pot fi foarte variate. ?n ex. în acest sens ar fi situaţia în care dispozitivul hotărîrii arbitrale conţine dispoziţii contradictorii şi părţile nu pot determina clar ce conduită urmează să adopte, cum ar fi situaţia admiterii de către instanţa arbitrală atît a acţiunii principale cît şi a celei reconvenţionale în situaţiile cînd acestea se exclud reciproc sau situaţia cînd hotărîrea arbitrală viza o obligaţie legată de remiterea unui bun de către debitor, iar bunul respectiv nu mai există după pronunţarea hotărîrii şi hotărîrea arbitrală nu prevedea o obligaţie alternativă. e* 3rbitrajul nu a fost constituit sau procedura arbitrală nu este în conformitate cu convenţia arbitrală "lit.e# alin."5# art.<10 ((# . !egulile de constituire a arbitrajului sînt instituite la art.&&-& din 7egea cu privire la arbitraj şi la art.&0-&8 din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, orice problemă apărută din desemnarea arbitrilor, temeiurile şi procedura de recuzare a arbitrilor etc. care nu va fi conformă voinţei comune a părţilor sau prevederilor legale va fi considerată de către instanţa de judecată temei de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. ### rocedura de examinare a litigiului în arbitraj este instituită la art.50-5' din 7egea cu privire la arbitraj şi în art.&1-5' din 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, de asemenea aceasta poate fi stabilită şi în regulamentele arbitrajelor permanente în care părţile au soluţionat litigiul. ### %n situaţiile cînd nu s-a respectat voinţa părților referitor la normele de procedură alese de acestea sau, în lipsa alegerii părţilor, cele după care litigiul se examina în instanţa arbitrală, partea interesată va putea cere desfiinţarea hotărîrii arbitrale pentru temeiul instituit la lit.e# alin."5# art.<10 ((. ### %n această situaţie, nu vor fi desfiinţate hotărîrile arbitrale care, deşi neconforme voinţei părţilor, sînt date cu considerarea normelor imperative, de la care părţile nu pot deroga nici chiar prin încheierea convenţiei arbitrale. f* artea interesată nu a fost înştiinţată legal despre alegerea "numirea# arbitrilor sau despre dezbaterile arbitrale, inclusiv despre locul, data şi ora şedinţei arbitrale sau, din alte motive întemeiate, nu s-a putut prezenta în faţa arbitrajului pentru a da explicaţii "lit.f# alin."5# art.<10 ((#. rocedura de numire a arbitrilor este reglementată de art.&&-&5 din 7egea cu privire la arbitraj. 7egea stabileşte că numirea arbitrilor poate să aibă loc prin indicarea în convenţia arbitrală a acestora, prin indicarea în convenţia arbitrală a modalităţii de numire a arbitrilor sau, în lipsa celor două, prin intermediul unei notificări scrise, adresate părţii adverse. ### 2emeiul de desfiinţare vizează situaţiile cînd deşi părţile au prevăzut în convenţia arbitrala modalitatea de numire a arbitrilor, partea care solicită desfiinţarea nu a fost mştnnţata despre numirea lor, la fel şi în situaţiile în care notificarea referitor nu a fost efectuată într-o măsură în care partea notificata saşi poată expune obiecţiile sau propunerile vis-a-vis de problema numirii arbitrilor. 2otodată art.5& din 7egea cu privire la arbitraj stabileştemodalitățile de comuni care, între părţi, a înscrisurilor litigiului, a citațiilor, a încheierilor de şedinţă. (onform prevederilor acestuia, ### comunicarea actelor se face prin scrisoare recomandată, cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire. ărţile pot stabili şi alte metode de comunicare, important este să fie posibilă stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. %n cazul în care înscrisurile sînt înmînate personal părţilor, aceasta se va efectua contra semnătură. %n orice caz, ### dovezile de comunicare se depun la dosar. $nstanţa de judecată, urmînd să aprecieze existenţa acestui temei de refuz în desfiinţarea hotărîrii arbitrale într-un caz concret, va reieşi din probele prezentate de părţi și din faptul dacă la dosar sînt anexate dovezile de comunicare a actelor. 7egea cu privire la arbitraj stabileşte că neprezentarea părţii citate legal la dezbatere nu împiedică dezbaterea litigiului cu excepţia cazului cînd partea lipsă invocă, cel tîrziu în preziua dezbaterii motive temeinice de amînare, informînd cealaltă parte şi arbitrii. ### %n procedura arbitrală, amînarea poate fi cerută numai o singură dată. $* 3rbitrajul s-a pronunţat asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenţia arbitrală ori care nu se înscrie în condiţiile convenţiei, ori hotărîrea arbitrală conţine dispoziţii în probleme ce depăşesc limitele convenţiei arbitrale. Dacă dispoziţiile în problemele cuprinse în convenția arbitrală pot fi separate de dispoziţiile care nu decurg din convenție, instanţa judecătorească poate desfiinţa numai acea parte a hotărîrii arbitrale în care se conţin dispoziţii ce nu se înscriu în convenţia arbitrală "lit.g# alin."5# art.<10 ((#. ### %n procedura civilă, reieşind din prescripţiile principiului disponibilităţii în drepturi a participanţilor la proces, instan ța decide doar în limitele celor invocate în cererea de chemare în judecată. (u atît mai mult acestea urmează a fi respectate într-o procedură bazată pe voin ța părţilor, cum este arbitrajul. ### ronunţarea unei hotărîri arbitrale asupra unui litigiu care nu este prevăzut sau excede convenţia arbitrală este contrară principiului legalităţii şi disponibilităţii în drepturi şi duce la desfiinţarea hotărîrii arbitrale. ### %n aceste cazuri instanţa de judecată trebuie să decidă asupra posibilităţii separării dispoziţiilor conforme conven ției arbitrale de cele neconforme, iar în situaţia în care acest lucru este posibil, să desfiinţeze parţial hotărîrea arbitrală în partea neconformităţii acesteia convenţiei arbitrale. .* Botărîrea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei !4 sau bunele moravuri "lit.g# alin."5# art.<10 ((# . Aici ((, nici cele două legi cu privire la arbitraj nu stabilesc încălcarea căror principii fundamentale constituie temei de desfiin țare a hotărîrii arbitrale, nici criteriile de determinare a acestora. ### %n fiecare caz, instanţa de judecată va reieşi din aprecierea circumstanţelor cauzei per
111
ansamblu şi din interpretarea sistemică a legislaţiei. )xpresia principiile fundamentale ale legislaţieiE invocată în contextul acestui temei de desfiinţare a hotărîrii arbitrale urmează a fi înţeleasă în sensul larg, aici fiind atribuite atît principiile fundamentale ale dreptului material cît şi cele ale dreptului procesual, însă primordiale fiind cele stabilite de (onstituţia !4, care se referă la drepturile şi libertăţile omului. ### %n rîndul principiilor fundamentale pot fi enumerateC principiul legalităţii, principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, principiul egalităţii, principiul respectării proprietăţii private, alte principii la fel de importante. (onceptul de 0une mora!uriE reprezintă totalitatea regulilor de conduita care s-au conturat în conştiinţa societăţii şi a căror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienţă şi practică îndelungată. %n fiecare caz, cînd instanţa de judecată va constata că hotărîrea arbitrală pune în pericol principiile înrădăcinate în conştiinţa societăţii, ea va desfiin ța hotărîrea arbitrală respectivă. %n afară de temeiurile prevăzute de alin."5# art.<10 ((, 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional mai prevede două temeiuri uplimentare de defiin(are a .otăr&rii ar0itrale: a* ?na din părţile convenţiei de arbitraj se află în incapacitate "lit.a# alin."5# art.+' 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional#. 0* Botărîrea arbitrală contravine ordinii publice a !4 "lit.b# alin."5# art.+' 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional#. − − − − −
)* +*
)* +* *
Temeiurile de defiin(are a .otăr&rii u5men(ionate pot ficererea di!i"ate două cate$orii: temeiuri care urmează a fi dovedite de cătrear0itrale partea interesată ce a înaintat de con!en(ional desfiinaţare a &n hotărîrii arbitrale temeiuri care se stabilesc de către instanţa de judecată din oficiu. ### $nstanţa va reţine şi va desfiinţa hotărîrea arbitrală din oficiu, indiferent dacă partea a formulat în această parte pretenţii, ori de cîte ori va depista că litigiul examinat de arbitraj nu poate fi, potrivit legii, obiectul dezbaterii arbitrale, în cazurile în care hotărîrea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei !4 sau bunele moravuri şi în cazul în care hotărîrea arbitrală contravine ordinii publice a !4. ### %n celelalte cazuri, partea care solicită desfiinţarea hotărîrii arbitrale trebuie să dovedească existenţa temeiurilor de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. Tema: ELI>ERAREA TITLURILOR 3E EJECUTARE SILIT< A BOTITRALE Procedura de e7aminare a cererii de eli0erare a titlului de e7ecutare a .otăr&rii ar0itrale > trăătură pecifică e7aminării cau"elor ci!ile &n ar0itrajconstituie faptul că părţile înţeleg să execute benevol actul juridicţional final * hotărîrea arbitrală adoptată, imediat sau în termenul indicat în hotărîre. 2otuşi în situaţiile în care partea obligată prin hotărîrea arbitrală nu o execută benevol, partea adversă are la îndemînă calea executării silite a acesteia. %n acest caz, hotărîrea arbitrală se va executa ca şi o hotărîre judecătorească. Din alin."&# art.51 7egea cu privire la arbitraj reiese că ar0itrajul emite .otăr&ri &n următoarele ca"uri: oluţionarea, de către arbitraj, a litigiului dintre părţi. %ncetarea procedurii arbitrale fără soluţionarea problemelor remise spre rezolvare "hotărîre de încetare a procedurii arbitrale#. %ncheierea între părţi a unei tranzacţii asupra litigiului "emiterea hotărîrii în acest caz avînd un caracter dispozitiv, adică dacă există o astfel de solicitare din partea părţilor#. 3celaşi aliniat menţionează că### alte dispoziţii ale arbitrajului care nu sînt inserate în hotărîre se emit sub formă de încheiere. ersoana care a avut cîştig de cauză va înainta în instanța de judecată o cerere privind eliberarea titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale. %n ceea ce priveşte instanţa competentă în aceste cazuri, conform prevederilor art.+8 ((, ### cazurile de eliberare a titlurilor de executare silită a hotărîrilor arbitrale ţin de competenţa 6udecătoriei (omerciale de (ircumscripție. ### (ererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se depune în scris de partea care a avut cîştig de cauză ori de reprezentantul ei. 3ceasta poate fi depusă atît de către reclamantul în procedura arbitrală în situaţia în care acţiunea lui a fost admisă, dar şi de pîrît, în situaţiile în care acţiunea reclamantului a fost respinsă şi pîrîtul a înaintat cerere de compensare a cheltuielilor. Cererea de eli0erare a titlului de e7ecutare ilită pentru .otăr&rea ar0itrală tre0uie ă con(ină următoarele date pri!ind: instanţa căreia îi este adresată cererea arbitrajul care a pronunţat hotărîrea şi componenţa lui nominală numele sau denumirea părţilor în arbitraj, domiciliul sau sediul lor locul şi data pronunţării hotărîrii arbitrale data primirii hotărîrii arbitrale de partea care s-a adresat în judecată solicitarea părţii care a avut cîştig de cauză de a i se elibera titlu de executare silită a hotărîrii arbitrale numărul de telefon, faxul, adresa electronică, după caz, alte date. La cererea de eli0erare a titlului e7ecutoriu e ane7ea"ă: hotărîrea arbitrală în srcinal sau în copie legalizată în modul stabilit. ### (opia de pe hotărîrea arbitrajului permanent se autentifică de președintele acestuia, iar copia de pe hotărîrea arbitrajului constituit pentru soluţionarea unui anumit litigiu se autentifică notarial convenţia arbitrală în srcinal sau în copie legalizată în modul stabilit dovada de plată a taxei de stat copia de pe cererea de eliberare a titlului executoriu procura sau un alt act care atestă împuternicirile persoanei de a semna cererea. ### Dacă partea care depune cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale omite să respecte cerinţele impuse de lege privind conţinutul şi actele ce urmează a fi anexate cererii, aceasta va fi pasibilă de restituire sau acesteia nu i se va da curs, conform prevederilor art.&'0 şi art.&'& ((. ((, 7egea cu privire la arbitraj şi 7egea cu privire la arbitrajul comercial internaţional nu stabilesc termenul pentru depunerea în judecată a cererii pentru eliberarea titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale, în acest caz urmează a fi respectat termenul de prescripție stabilit pentru prezentarea hotărîrii judecătore ști spre executare silită, de + ani. (ererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se examinează în şedinţă de judecată în cel mult o luna de la data depunerii în instanţă, conform regulilor stabilite de ((. ### %n cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, la solicitarea ambelor părţi în arbitraj, judecătorul poate cere arbitrajului materialele dosarului în al căror temei se solicită eliberarea titlului executoriu potrivit regulilor pentru reclamarea probelor. ### ărţile în arbitraj sînt înştiinţate legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată. Aeprezentarea lor însă nu împiedică dezbaterea pricinii. 7uînd în consideraţie că între părţi lipseşte un litigiu de drept, acesta fiind deja soluţionat de către arbitraj, ordinea de examinare a cererii privind eliberarea titlului de executare silită nu va fi aceeaşi ca şi în ac țiunea civilă, respectiv, părţile nu vor mai putea fi numite reclamantE şi pîrîtE. (( şi 7egea cu privire la arbitraj operează cu noţiuni gen părţile în arbitrajE, partea care a avut cî"tig de cauzăE, petiționarE.
112
### Dacă la instanţa de judecată care examinează cererea de eliberare a titlului executoriu sau la o altă instanţă se găseşte în dezbatere cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale în temeiul căreia se solicita eliberarea titlului executoriu, instanţa care examinează cererea de eliberare a titlului executoriu este în drept, dacă va găsi raţional, sa suspende examinarea cererii de eliberare a titlului executoriu pînă cînd se va examina cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale.
Temeiurile de refu" &n eli0erarea titlului e7ecutoriu a .otăr&rii ar0itrale 2emeiurile de desfiinţare a hotărîrilor arbitrale sînt, practice, aceleași ca şi pentru refuzul în eliberarea titlurilor de executare silită a hotărîrilor arbitrale, cu unele mici excepții. ?nul din temeiurile specifice procedurii de examinare a cererii privind liberarea titlurilor de executare silită pentru executarea hotărîrilor arbitrale :Wnstituie cel instituit la lit.e# alin."&# art.<18 ((, conform căruia instanţa va refuza să elibereze titlul de executare silită a hotărîrii arbitrale numai dacă partea care nu a avut cîştig de cauză prezintă în judecată probe despre faptul că hotărîrea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părţile în arbitraj ori a fost desfiinţată de judecată, conform legii în al cărei temei a fost pronunţată. %n conformitate cu prevederile alin."&# art.++ din 7egea cu privire la arbitraj, ### hotărîrea arbitrală este obligatorie, urmînd să fie executată benevol, imediat sau în termenul indicat în ea, de partea împotriva căreia s-a pronunţat. 2otodată, conform prevederilor alin."# art.51 din 7egea cu privire la arbitraj hotărîrea arbitrală remisă părţilor are efectele unei hotărîri judecătoreşti definitive şi este obligatorie pentru părţi. (onform normelor 7egii cu privire la arbitraj, ### remiterea către părţi a hotărîrii arbitrale are loc în cel mult &0 zile de la pronunţare, însă, norma respectivă nu prevede o sancţiune pentru nerespectarea acestui termen. 2otodată, temei de refuz în eliberarea titlului de executare silită va constitui şi faptul desfiinţării ei, în acest sens debitorul va trebui să prezinte instanţei încheierea judecătorească prin care desfiinţarea a fost dispusă. Dacă prin hotărîrea arbitrală s-a fixat un termen pentru executare, aceasta se va executa în termenul "termenele# stabilit. 2ermenul de executare stabilit de tribunalul arbitral nu poate preceda termenul la care hotărîrea se va comunica, afară de cazul în care părţile în litigiu convin altfel. Dacă prin hotărîre nu s-a stabilit un termen, aceasta trebuie executată imediatE. ### 7ocaţiunea imediatE folosită de legiuitor urmează să fie interpretată în sensul că debitorul trebuie să-şi execute obligaţia imediat ce hotărîrea i-L fost comunicată şi nu imediat ce ea a fost pronunţată, aceasta fiind prevăzută în alin."# art.51 din 7egea cu privire la arbitraj sus-menţionat. 3upă ce e7aminea"ă cererea de eli0erare a titlului de e7ecutare ilită a .otăr&rii ar0itrale% intan(a judecătoreacă pronun(ă o &nc.eiere pri!ind eli0erarea titlului e7ecutoriu au refu"ul de a5l eli0era% care !a cuprinde: denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a pronunţat hotărîrea numele sau denumirea părţilor în arbitraj date despre hotărîrea arbitrală de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii pe care o solicită petiţionarul şi locul pronunţării ei menţiunea despre eliberarea titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale sau despre refuzul de a-l elibera, încheierea privind eliberarea titlului executoriu sau refuzul de a-l elibera poate fi atacată cu recurs în ordinea instituită de art.<5+-<51 ((. ### !efuzul de a elibera titlul de executare silită a hotărîrii arbitrale nu împiedică părţile să se adreseze din nou în arbitraj, dacă posibilitatea adresării nu s-a epuizat, ori să înainteze acţiune în baze generale. ### 2itlul executoriu emis de instanţa de judecată în vederea executării hotărîrii arbitrale se prezintă executorului judecătoresc şi se supune executării silite ca şi cel emis în temeiul hotărîrii judecătoreşti. Tema: EJECUTAREA SILIT< A ACTELOR ?U3ECIL< A PROCESULUI CIVIL Een(a e7ecutării olite a actelor judecătore/ti ci!ile No(iunea de e7ecutare ilită 6urisprudenţa (t)D> a afirmat în repetate rînduri ideea căexecutarea silită eficientă reprezintă o parte inerentă a dreptului persoanei la un proces judiciar echitabil. rivită din această perspectivă, executarea silită determină reuşita întregului proces de judecare a cauzei şi este un indicator infailibil al eficienţei actului de justiţie, determinant pentru încrederea publicului în sistemul de justiţie. 2ot jurisprudenţei (t)D> se datorează consacrarea înţelegerii executării silite drept ultimă fază a procesului civil, subsecvent, acesteia fiindu-i aplicate toate rigorile stabilite de art. al ()D>, instanţa europeană a punctat că ### dreptul la un proces echitabil nu acoperă doar procedura pînă la pronunţarea hotărîrii, ci se extinde şi asupra executării acesteia, iar statul are obligaţia de a se pliaE unei hotărîri judecătoreşti pronunţate contra sa, considerînd că executarea silită face parte integrantă din noţiunea de proces, în sensul art. din ()D>. Doctrina defineştee7ecutarea ilitădrept procedura prin intermediul căreia creditorul, titular ai dreptului recunoscut printr-o hotărîre judecătorească sau printr-un alt document executoriu, constrînge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună-voie obligaţiile prevăzute de documentul executoriu, de a le aduce a îndeplinire, în mod silit. 7egislaţia naţională oferă o definiţie a executării silite în art.&0 al (odului de executare. otrivit acestui text legal, e7ecutarea ilită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile. >pţiunea aflată în toate cazurile la îndemîna debitorului este de a-şi îndeplini benevol obligaţiile. ### %n cazul cînd totuşi nu o face * legiuitorul îi oferă creditorului posibilitatea de a apela la executorul judecătoresc, pentru a iniţia executarea silită. De aceea, executarea silită reprezintă o fază facultativă a procesului civil, existenţa ei fiind corelată de existenţa executării voluntare de către debitor şi voinţa creditorului de a recurge sau nu la mecanismele de executare silită. 3ltfel zis, executarea silită nu este o fază obligatorie, dar întotdeauna posibilă. 3lin."5# al aceluiaşi articol oferă o explicare a conţinutului executării silite, marcînd punctul de plecare al acesteia şi finalitatea procedurii, dar şi conţinutul ei. otrivit acestui text legal, executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare. ### $mportanţa executării silite rezidă nu doar în faptul că prin acesta se realizează drepturile subiective ale creditorilor faţă de debitori, ci şi în faptul că, de rînd cu acesta, se realizează şi dreptul obiectiv general, re- stabilindu-se ordinea de drept şi afirmîndu-se ideea de echitate şi justiţie. ### Au poate fi ignorată nici funcţia preventivă@de avertizare a procedurii de executare silită, căci, prin mecanismele ce o constituie, ea induce iminenţa conformării unui act judecătoresc definitiv@irevocabil şi avertizează debitorii referitor la consecinţele opunerii sau ignorării necesităţii executării obligaţiilor sale.
Le$ila(ia ce re$lementea"ă e7ecutarea ilită 7egiuitorul naţional a considerat util să codifice normele ce reglementează procedura de executare într-un act normativ distinct. %n anul 500<, a fost adoptat (odul de executare * actul care conţine reglementările aplicabile executării hotărîrilor judecătoreşti, dar şi altor documente executorii. (hiar dacă, începînd cu anul 500<, materia executării s-a desprins din cuprinsul ((, art.+<+ (od de executare
113
indică că dispoziţiile cărţii întîi a prezentului cod se completează cu prevederi din ((. Deşi reglementată prin act legislativ distinct, executarea silită rămîne a fi sub auspiciile legislației procedural-civile. ### (odificarea legislaţiei aferente executării silite este, fără îndoială, salutabilă, făcînd mai accesibilă şi previzibilă procedura de executare pentru justiţiabili şi minimalizînd riscul apariţiei unor suprapuneri de reglementări sau conflicte între normele legale. 4ai mult, o atare soluţie facilitează înţelegerea şi aplicarea normelor legale, ele toate aflîndu-se sub imperiul principiilor procedurii de executare şi urmînd a fi aplicate în conformitate cu acestea. ### 2otuşi, treptat, norme referitoare la procedura de executare s-au regăsit şi în alte acte legislative "7egea cu privire la gaj nr.<
Principiile fundamentale ale e7ecutării ilite ### rincipiile au un caracter general pentru a asigura aplicabilitatea lor, e necesar ca acestea să fie dezvăluite prin norme concrete în textul actului legislativ sau normativ. Au mai puţin important este ca toate normele ce se conţin în actul legislativ@normativ să fie conforme acestor principii. ### rocedura de executare este guvernată de anumite principii, prin prisma cărora trebuie înţelese şi interpretate normele (odului de executare. Ra(iunea e7iten(ei acetor principii (ine de + apecte: a* ele ajută la înţelegerea şi interpretarea esenţei procedurii de executare "stabilind ideile fundamentale care întemeiază executarea silită şi punctînd coordonatele-cheie ale acesteia, în limitele cărora se vor interpreta toate celelalte norme ale (odului de executare# 0* sub aspect practic, principiile servesc la identificarea soluţiilor pentru unele situaţii, cînd legea nu este suficient de clară, dar şi la dezvoltarea, modificarea legislaţiei în spiritul principiilor pe care aceasta se axează la formarea unei practici de lucru unice a executorilor judecătoreşti şi a instanţelor de judecată. Principiile care $u!ernea"ă procedura de e7ecutare &nt următoarele: )* Principiul legalităţii. Dat fiind faptul că procedura de executare, prin esenţa sa, implică o serie de acte de constrîngere, importanţa respectării principiului legalităţii este crucială. 7egalitatea constituie garanţia realizării sarcinilor şi scopului procedurii de executare stabilite în art.& (od de executare. otrivit art.5 (od de executare, ### executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu cod şi cu alte acte normative. Deşi, potrivit art.<5 (od de executare, procedura de executare implică mai mulţi participanţi, sarcina asigurării respectării legalităţii în procedura de executare este pusă în seama executorului judecătoresc. 7a fel, alin."+# art.5 7egea nr.&&+@50&0 privind executorii judecătoreşti stabilește că activitatea executorului judecătoresc se desfăşoară în condițiile legii, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale părţilor în procedura de executare şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de srcine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere, de srcine socială sau de orice alt criteriu, reiterînd obligaţia de asigurare a conformităţii cu legea a tuturor ac țiunilor executorului judecătoresc. De aceea, ### chiar dacă creditorul este cel în interesul şi la solicitarea căruia se realizează executarea silită, el avînd rolul decisiv în declanșarea şi derularea procedurii de executare, misiunea executorului judecătoresc este de a înscrie voinţa creditorului în limitele legalităţii, asigurînd echilibrul între drepturile legal prevăzute ale creditorului şi ale debitorului. ### 3ceastă concluzie este susţinută şi de prevederile art.' (od de executare, care indică asupra independenţei executorului judecătoresc şi supunerii lui numai legii. Deşi normele legale citate mai sus "art.5 (od de executare şi art.5 7egea nr.&&+@50&0 privind executorii judecătoreşti# se referă doar la obligaţia executorului judecătoresc de asigurare a legalităţii, instanţele de judecată au un rol decisiv în asigurarea aplicării principiului legalităţii. ### Finînd cont de prevederile art.+ 7egea nr.&&+@50&0 privind executorii judecătoreşti, art./ (od de executare, cît şi de normele ce se conţin în 2itlul I al (ărţii $ a (odului de executare, acţiunile sau inacţiunile executorului judecătoresc pot fi contestate doar în instanţa de judecată. %n aprecierea legalităţii actelor executorului judecătoresc rolul exclusiv şi decisiv revine instanţei de judecată. ### entru a asigura aplicarea principiului dat, legiuitorul, pe de o parte, a instituit această obligaţie pentru organele de executare şi le-
+*
a delegat exprimat prin lege prin anumite atribuţii,contestării iar, pe deoricărui altă parte, creat mecanismul de protecţie contra eventualelor încălcări ale acestui principiu, posibilitatea act dea executare. %n contextul analizei principiului legalităţii este necesar a ţine cont de prezumţia legalităţii actului executorului judecătoresc, instituită de art. + al 7egii nr.&&+@50&0 privind executorii judecătoreşti. ### 3cest beneficiu de prezumţie a legalităţii pune în valoare rolul şi importanţa atribuţiilor delegate de stat executorului judecătoresc. ub aspect practic, norma respectivă, raportată la prevederile 2itlului I al (ărţi $ a (odului de executare, indică expres asupra faptului că orice act al executorului judecătoresc, dacă acesta nu a fost declarat ilegal de instanţa de judecată, va fi considerat legal. ### ubsecvent, pentru a întemeia răspunderea disciplinară sau penală pentru acţiuni procesuale ale executorului judecătoresc este necesară constatarea ilegalităţii actului întocmit de executor * lucru important a fi reţinut de participanţii la procedura de executare, care consideră că printr-un act al executorului judecătoresc le-a fost încălcat vreun drept. Principiului egalităţii . otrivit art.+ al (odului de executare, modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de srcine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de srcine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare. ### )numerarea din acest articol cuprinde şi criteriul indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. 2otuşi, legislația naţională cuprinde norme speciale privind derularea procedurilor de executare în situaţiile cînd în calitate de parte a procedurii apare statul sau autorităţile@instituţiile finanţate din bugetul public naţional. 3cest lucru e valabil atît în cazul cînd statul apare în calitate de debitor cît şi atunci cînd acesta este creditor.
114
*
-*
6*
2*
3rt.+& al 7egii nr.1<'@&// privind sistemul bugetar şi procesul bugetar "iar începînd cu 0&.0&.& * art.1 al 7egii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.&1&@50&<# prevăd norme derogatorii de la procedura de executare aplicabilă altor persoane juridice sau fizice * atît sub aspect de termen oferit pentru executare benevolă cît şi sub aspectul determinării modului cînd o hotărîre judecătorească devine executorie. %ntreprinderile de stat@municipale@raionale nu beneficiază de privilegiile instituite prin aceste norme * ele reprezentînd agenţi economici care participă în relaţiile civile pe picior de egalitate cu toţi antreprenorii. ### e de o parte, această derogare de la norma generală este dictată de raţiuni economico-sociale, căci în situaţia aplicării termenului genei al de executare benevolă "&8 zile#, ar exista riscul perturbării salarizării din contul surselor bugetare, finanţării unor instituţii de interes public şi orientare socială "şcoli, grădiniţe, transport public etc.# ### e de altă parte, (t)D> a reiterat că statul este un debitor apriori solvabil. 4ai opace sînt motivele care au justificat necesitatea apariţiei în (odul fiscal a prevederilor alin."+ 5# art.&/', alin."55# art.55/ şi ale alin."&&# şi "< &# ale art.58+ (od fiscal, care au instituit de fapt o imixtiune a puterii executive "organul fiscal fiind direct subordonat 4inisterului ;inanţelor şi, implicit, )xecutivului# în efectuarea justiţiei. ### 4ai mult, aceste norme legiferează posibilitatea penalizării executorului judecătoresc de către unul dintre creditori * lucru irelevant, deoarece acesta este creditorul care reprezintă statul. 3ceste norme constituie, în viziunea noastră inadmisibile şi crase neglijări ale principiilor conţinute în (odul de executare "principiul egalităţii, principiul independenţei executorului judecătoresc, principiul legalităţii#, dar şi a normelor constituţionale "principiul separaţiei puterilor în stat#. ### > altă situaţie cînd legiuitorul a admis devieri de la principiul tratării egale vizează categoriile de creditori vulnerabili sau beneficiari ai unor plăţi de importanţă majoră * se referă la creditorii beneficiari ai pensiilor de întreţinere, ai plăţilor compensatorii pentru pierderea întreţinătorului, vătămarea sănătăţii etc. !elevante în acest sens sînt prevederile alin."'# si "1# art.+' (od de executare. Principiul di poni0ilită(ii consacrat în art.< al (odului de executare este edificat pe ideea liberei exprimări a voinţei creditorului referitor la pornirea, modalitatea de realizare, încetarea şi amînarea executării silite a documentelor executorii. %n procedura de executare, limitele disponibilității oferite creditorului sînt indiscutabil mai largi decît celei ale debitorului. ### (reditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de a renunţa la executarea începută sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit, cît şi de a încheia tranzacţii în condiţiile (odului de executare. (ît priveşte debitorul, ### acesta poate executa documentul executoriu prin încheierea unei tranzacţii în condiţiile codului şi mai poate executa benevol documentul executoriu în timpul oferit de lege sau de instanţa de judecată "în cazul hotărîrilor emise în contenciosul administrativ#. ### )xistenţa acestui principiu a determinat definirea procedurii de executare drept procedură prin care creditorul realizează drepturile sale. )ste un principiu care pune în valoare rolul activ şi maximal important al creditorului în procedura de executare. 4aterializarea acestui principiu se găsește în art.0, ', 1, 1 etc. ale (odului de executare. Principiul umanimului în procedura de executare silită se manifestă prin faptul că modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se stabilesc pe principiul respectării drepturilor omului şi nu pot avea ca scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale. ### (hiar dacă prin esenţa sa procedura de executare presupune limitarea sau intervenţia în realizarea anumitor drepturi şi libertăţi fundamentale, principiul dat statuează clar că ele nu pot avea drept scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale. 3ltfel zis, ### acestea sînt justificate atît timp, cît duc la executarea silită a documentului executoriu şi restabilirea drepturilor altei persoane "a creditorului#. rincipiul dat se realizează prin prevederile art.1/, &0, &01, &&0 ale (odului de executare. Lim0a pro cedurii de e7e cutare . otrivit (odului de executare, procedura de executare se desfăşoară în limba de stat dacă nu posedă limba de stat, participanţii la procedura de executare au dreptul de a lua cunoştinţă de actele procedurii de executare şi de a vorbi prin interpret. pre deosebire de reglementările ((, ### (odul de executare nu prevede opţiuni pentru a desfăşura procedura de executare în altă limbă decît cea de stat. 7a fel, implicarea interpretului este un drept al părţii în procedura de executare, dar nu şi o obligaţie a executorului judecătoresc. (onform art. 5 7egea nr. 5< din &&.&5. 5001, ### interpretul este persoana specializată în traducerea orală, mijlocind astfel înţelegerea dintre două sau mai multe persoane care vorbesc limbi diferite. 2raducerea actelor procedurii de executare se va face verbal. Independen(a e7 ecutorului jude cătorec este o condiţie inerentă a eficienţei procedurii de executare. 3cest principiu afirmă că ### în executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii, iar orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege. )xecutorul urmează să realizeze toate acţiunile sale, ghidîndu-se în exclusivitate de lege * ceea ce înseamnă, pe de o parte obligaţia executorului de a se feri de orice influen ţe sau conflicte de interese, iar pe de altă parte * obligaţia tuturor celorlalţi "terţi, păr iț a procedurii, autorităţi etc.# de a exclude orice tentative de intervenţie în afara legii în procedura de executare. ### 4ecanismele instituite de legiuitor pentru a garanta independenţa executorului judecătoresc sînt de natură juridică-procesuală, în majoritate * posibilitatea autorecuzării sau a recuzării, norme speciale privind competenta pornirii urmării penale în privinţa executorului judecătoresc şi unele limitări privind ridicarea bunurilor sau actelor aferente procedurii de executare "7egea privind executorii judecătorești#, posibilitatea aplicării sancţiunilor contravenţionale pentru neexecutarea obligaţiilor stabilite de (odul de executare şi nerespectarea cerințelor executorului judecătoresc. 4ărimea şi modul ladefortificarea formare a plăţilor pentru actele de executare "taxe şior, speze#, cît șinsuficientei i a onorariilor executorului sînt factori care contribuie independenţei executorului judecătoresc, în cazul acestora, riscul judecătoresc neglijării acestui principiu sporeşte considerabil. %n plus, stabilirea acestora în maniera ce ar asigura independenţa "inclusiv financiară# a agenţilor de executare este în concordanţă cu prevederile !ecomandării (omitetului de 4iniştri al (onsiliului )uropei nr. "500+#&' privind executarea hotărîrilor judecătoreşti.
Participanții la procedura de e7ecutare 7a fel ca şi oricare alt proces, procedura de executare implică participarea mai multor subiecţi procesuali * fiecare dintre aceştia avînd drepturi şi obligaţii distincte, prin realizarea cărora apar, se modifică sau se sting relaţii procesuale. otrivit art.<5 (od de executare,participan(ii la procedura de e7ecutare &nt: părţile, creditorii intervenienţi, reprezentanţii, specialiştii, experții, interpreţii, martorii asistenţi.
115
### articipanţii la procedura de executare enumeraţi la acest articol pot fi clasificaţi, în funcţie de interesul pe care-l au în derularea procedurii de executare, în participanţi care au un interes direct în procedura de executare "părţile, creditorii intervenienţi# şi participanţi străiniE procedurii de executare, care nu au un interes propriu antrenat în aceasta "specialiştii, experţii, interpreţii şi martorii asistenţi#. (hiar dacă formularea art.<5 este una închisă, care nu presupune completări, în textul (odului de executare sînt enunţate şi alte persoane care * adeseori facultativ şi@sau episodic * dar participă la procedura de executare. ### ) vorba de terţii care deţin anumite bunuri ale debitorului "art./1 (od de executare#, fondatorul, administratorul şi contabilul persoanei juridice debitor "alin."+# art.<< (od de executare#, participanţii la licitaţie, alte persoane şi deţinătorii informaţiilor relevante pentru procedura de executare, la fel ca autorităţile obligate să acorde asistenţă executorului judecătoresc în procedura de executare. Păr(ile procedurii de e7ecutare articipanţii indispensabili ai unei proceduri de executare sînt părţile acesteia * adică creditorul şi de0itorul. Aoţiunile de creditor şi debitor nu sînt absolut simetrice celor de reclamant şi pîrît şi în nici un caz nu trebuie automat suprapuse. pre ex., pîrîtul poate deveni creditor în cazul cînd acţiunea este respinsă, iar el a suportat careva cheltuieli de judecată sau a înaintat o acţiune reconvenţională care a fost admisă de instanţa de judecată. ### otrivit textului legal, creditorul este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu. %n cazul în care sumele se încasează în beneficiul statului, calitatea de creditor o exercită 4inisterul ;inanţelor prin intermediul organelor fiscale teritoriale. entru a face maximal clară această normă, este necesar de a preciza semnificaţia şi extinderea noţiunii de încasare în beneficiul statuluiE. otrivit art.+ al 7egii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.&1&@50&<, 0u$etul de tat reprezintă totalitatea veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete. 3rt.5 din aceeaşi lege prevede că 0u$etul pu0lic na(ional cuprinde: a* bugetul de stat 0* bugetul asigurărilor sociale de stat c* fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală d* bugetele locale. ### $nspectoratele fiscale teritoriale vor avea calitate de creditor pentru toate cazurile de încasare a sumelor în contul bugetului de stat, nu şi atunci cînd sumele se vor încasa în folosul bugetului de asigurări sociale sau a bugetelor locale. !olul creditorului trebuie să fie unul activ în procedura de executare * referitor la aceasta, în termeni generali indică alin."8# art.<< (od de executare, dar şi multe alte articole care stabilesc în concret unele obligaţii ale creditorului * cea de avansare a cheltuielilor de executare, de a decide asupra bunurilor imobile urmărirea cărora o solicită, de a se expune asupra preluării la păstrare a bunurilor secnestrate etc. ### %n unele legislaţii inactivitatea creditorului are drept consecinţă perimarea executăriiE * situaţia în care executarea silită se află în etapă de pasivitate, condiţionată de faptul că pe parcursul ultimelor luni creditorul nu a făcut demersuri în vederea executării hotărîrii. ?n participant distinct al procedurii de executare, asimilat în drepturi si obligaţii cu creditorul, este creditorul intervenient. otrivit art.<8 (od de executare, creditorii intervenienţi sînt creditorii debitorului garantaţi prin dreptul de gaj sau ipotecă asupra bunului debitorului supus urmăririi silite de către executorul judecătoresc. ### 3celaşi text legal stabileşte data-limită pînă la care se poate face intervenţia acestora în procedura de executare * aceasta fiind data fixată de executorul judecătoresc pentru vînzarea bunului. ### Debitorul este definit de legiuitor drept persoana fizica sau juridică obligată, prin documentul executoriu, să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor. Deseori, pentru a impune debitorului o anumită conduită, hotărîrea judecătorească oblică alte persoane la anumite acţiuni sau la abţinerea de la acestea "spre ex., într-un document executoriu rezultat din litigiu avînd ca obiect drepturile de autor, autoritatea responsabilă poate fi obligată la efectuarea@modificarea unor înscrieri sau la refuzul de a face anumite înregistrări etc.#, acest fapt însă nu atrage după sine obţinerea calităţii de debitor. >bligaţia impusă de documentul executoriu unui debitor poate fi pozitivă "a face ceva, a permite, a plăti etc.# sau negativă "a nu face ceva, a se abţine de la ceva etc.#.### (onţinutul acestei obligaţii va constitui obiectul executării silite. 3firmînd principiul egalităţii, legiuitorul a stabilit drepturi comune păr ților procedurii de executare, acestea fiind enumerate în art.<< (od de executare. %n acelaşi articol se conţin enumerate "fără a pretinde exhaustivitatea# şi obligaţiile părţilor procedurii de executare. ### ?na din obligaţiile specifice ale debitorului este indicată la alin."+# art. << (od de executare * potrivit normei menţionate, debitorul este obligat să declare în scris toate bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie, la terţe persoane, precum şi toate veniturile şi creanţele sale. 3ceastă obligaţie, corelată cu răspunderea prevăzută de art.+85 & (od penal, impune debitorului o conduită cooperatorie cu executorul judecătoresc în procedura de executare. ### Aorma citată mai sus obligă debitorul să declare toate bunurile saleE "fapt care, prin prisma art.51< ((, semnifică că debitorul va declara executorului judecătoresc toate drepturile sale patrimoniale, inclusiv creanţele, partea socială deţinută în capitalul social al unei societăţi comerciale, valorile mobiliare etc. şi lucrurile ce-i aparţin# şi toate veniturile saleE. ### 7egiuitorul nu exclude de la această obligaţie bunurile sau veniturile nesusceptibile de urmărire silită sau pasibile de urmărire doar în anumite condiţii. tabilind această obligaţie, legiuitorul face abstracţie de caracterul obligaţiei ce-i revine debitorului conform documentului executoriu, astfel încît obligaţia de declarare a bunurilor şi veniturilor revine debitorului chiar şi în cazul cînd obiectul executării este unul nepatrimonial. ### (oncluzia este îndreptăţită şi de faptul că neexecutarea unei obligaţii nelegate de remiterea unor sume băneşti sau bunuri are drept consecinţă aplicarea unorcheltuielile sancţiuni pecuniare, care, respectiv, vorexecutarea fi încasatededin bunurile la fel din bunurile debitorului vor fi recuperate suportate de creditor pentru sine stătător"veniturile# a obligaţieidebitorului, impuse debitorului, cît şi spezele procedurii de executare suportate de creditor "art.&85 (od de executare#. %### n cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare "decesul persoanei fizice, dizolvarea persoanei juridice sau reorganizarea ei, cesiunea creanţei, preluarea datoriei#, succesiunea de drepturi în procedura de executare va fi posibilă doar după ce va fi urmată procedura prevăzută la art.'0 ((. implul fapt al apariţiei circumstanţelor ce pot întemeia ieșirea unei părţi din procedura de executare nu este suficient pentru ca o altă persoană să fie admisă în procedura de executare. ### uccesiunea de drepturi se va realiza doar dacă instanţa o va admite, verificînd prealabil posibilitatea legală a acesteia. Au admit succesiunea drepturile şi obligaţiile care au un caracter personal " intuitu persoane# sau caracter viager "în cazul decesului creditorului#, iar în cazul succesorilor persoanei fizice decedate, răspunderea este limitată la mărimea cotei fiecăruia din activul succesoral "art.&8<0 ((#. ### %n cazul cînd intervine decesul debitorului sau declaraţia acestuia dispărut fără urma şi obligaţia admite succesiunea de drepturi, procedura de executare va fi suspendată pînă la determinarea succesorului acestuia. ### 2oate actele săvîrşite în cadrul procedurii de executare pînă la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sînt obligatorii pentru acesta din urmă în măsura în care actele ar fi fost obligatorii pentru partea care a fost înlocuită.
Repre"entarea &n procedura de e7ecutare 3tît debitorul cît şi creditorul pot participa personal sau prin reprezentant la procedura de executare, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, cînd acest drept este limitat sau exclus. ### articiparea personală poate fi limitată de lipsa capacităţii depline de
116
exerciţiu a debitorului sau creditorului * drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor, ale persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată sau ale persoanelor declarate, în modul stabilit, incapabile sînt apărate, în procedura de executare, de către părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care prezintă executorului judecătoresc documentele ce le certifică împuternicirile. ### !eferitor la minori există o anume gradaţie a posibilităţii participării lor personale în procedura de executare * potrivit art.< (od de executare, minorii care au atins vîrsta de & ani pot participa personal la procedura de executare, dacă au dobîndit capacitate de exerciţiu deplină. Art1+ CC indică aupra ca"urilor c&nd minorul do0&nde/te capacitate de e7erci(iu deplină și acetea &nt: căsătoria minorului minorul care a atins vîrsta de & ani şi lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitatea de întreprinzător. ### 4inorii între & şi &1 ani pot să-şi exercite de sine stătător drepturile şi să-şi asume obligaţii în procedura de executare, în cazurile prevăzute de legislaţie, la punerea în executare a documentelor executorii în pricinile ce izvorăsc din relaţii civile, de familie, de muncă şi din acte juridice legate de dreptul de a dispune de salariul primit, de bursă. Dreptul de a participa la procedura de executare prin reprezentant de asemnea este supus unor limitări spre ex., alin."+# art. <1 (od de excutare prevede că ### debitorul nu poate realiza prin reprezentant obligațiile indicate în documentul executoriu care au caracter strict personal "un ex. elocvent ar fi obligaţia de aducere a scuzelor publice sau obligaţia de dezminţire a unor informaţii#. 3lin."5# art.80 (od de executare exclude posibilitatea împuternicirii de către persoana juridică a unei persoane să primească în numele său mijloacele băneşti ce-i revin în urma executării silite. )xistă anumite restricţii şi referitor la faptul cine poate să apară în calitate de reprezentant în procedura de executare. Au pot fi reprezentanți în procedura de executare persoanele care nu au capacitate de exerciţiu deplină. De asemenea, ### în procedura de executare nu pot fi reprezentanţi judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, cu excepţia cazurilor cînd ei apar în calitate de reprezentanţi legali "părinţi, înfietori, tutori, curatori#, precum şi în calitate de reprezentanţi ai instanţei de judecată, ai organelor procuraturii şi ai organelor afacerilor interne. ### Au poate fi reprezentant în procedura de executare executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor cînd el apare în calitate de reprezentant legai, precum şi în calitate de reprezentant al biroului sau al organizaţiilor executorilor judecătoreşti, de persoană care acordă sau a acordat anterior în pricini asistenţă juridică unor persoane ale căror interese contravin intereselor celui pe care îl reprezintă, sau a participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert, de specialist, de interpret ori de martor asistent, sau care se află în raport de rudenie de pînă la al treilea grad cu executorul judecătoresc în a cărui procedură se află executarea. ### Dacă există circumstanţele indicate mai sus, reprezentantul poate fi recuzat de partea în procedura de executare interesată. (ererea de recuzare va fi examinată de executorul judecătoresc, cu emiterea unei încheieri motivate, care poate fi contestată. 3rt.
Al(i participan(i la procedura de e7ecutare 4pecialitul% e7pertul% martorii aiten(i* %n linii mari, dreptur ile şi obligaţiile specialistului şi ale expertului antrena ți în procedura de executare sînt simetrice celor din procedura civilă. ### (ît priveşte martorii asistenţi, participarea lor este obligatorie în anumite situaţii prevăzute de lege * la pătrunderea în locuinţă, în încăpere, în depozit, în alt local, la cercetarea lor, la sechestrarea şi la ridicarea bunurilor debitorului, dacă legea nu prevede altfel "de exC art.8<, /&,&&8 (od de executare#. ### 7a discreţia executorului judecătoresc, martorii pot fi antrenaţi şi la efectuarea altor acţiuni de executare. rezenţa martorilor nu este necesară dacă debitorul consimte efectuarea acţiunilor de executare. 7egiuitorul instituie şi restricţii pentru persoanele care pot să apară în calitate de martori asistenţi * acestea urmează să nu fie interesate de săvîrşirea actelor de executare, să nu se afle în relaţii de rudenie cu părţile în procedura de executare şi să nu fie supuse controlului din partea lor. 3ocumentele e7ecutorii1 Intentarea procedurii de e7ecutare rocedura de executare silită nu poate exista în lipsa unui înscris, întocmit conform rigorilor legale şi emis de către organele abilitate cu acest drept, care statuează obligaţia impusă debitorului. 3cest înscris în legislaţia naţională este denumit document e7ecutoriu. 7egiuitorul distinge 5 tipuri de documente executorii * titlurile executorii şi alte documente executorii * această din urmă categorie fiind una eterogenă * atît sub aspectul denumiri documentelor, cît şi sub aspectul emitenţilor acestora. S&ntexecutorii documente e7ecutorii /i e e7ecută conform normelorlegii ta0ilite de art1)) Codul de e7ecutare: a* titlurile eliberate de instanţele de judecată, în condiţiile 0* hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ, încheierile, ordonanţele şi deciziile instanţelor de judecată, eliberate în cauze civile c* deciziile "hotărîrile# contravenţionale, inclusiv cele emise de agen ții constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele penale în partea încasării amenzii, confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii civile d* ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională sub formă de amendă e* titlurile executorii eliberate în temeiul hotărîrilor arbitrale f* titlurile executorii emise în baza hotărîrilor instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe teritoriul !4 $* deciziile (urţii (onstituţionale cu privire la aplicare de amenzi .* încheierile executorului judecătoresc i* deciziile (olegiului disciplinar al ?niunii Aaţionale a )xecutorilor 6udecătoreşti şi ale (olegiului disciplinar al ?niunii 3vocaţilor cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare cu caracter pecuniar j* hotărîrile "deciziile# cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile publice şi@sau de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control D* actele notariale învestite cu formulă executorie
117
l*
hotărîrile (t)D> referitoare la suma de reparare echitabilă a prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, semnat de părţi m* deciziile de regularizare întocmite de erviciul Iamal n* contractele de gaj a bunurilor mobile, cu condiţia că avizul de executare a gajului a fost înscris în !egistrul garanţiilor reale mobile în ordinea prevăzută de lege. ### Au toate documentele executorii sînt acte ce emană de la instanţa de judecată * doar actele indicate la lit.a#, b#, e# şi f# ale art.&& (od de executare sînt acte emise de instanţa de judecată în procedură civilă. Titlul e7ecutoriu, potrivit art.&5 (od de executare, se eliberează creditorului de către prima instanţă după rămînerea hotărîrii judecătorești definitive. înă la eliberarea titlului executoriu, instanţa de judecată urmează să verifice dacă hotărîrea judecătorească, în al cărei temei este emis titlul executoriu, a devenit definitivă, căci, odată emis titlul executoriu, debitorul nu va mai putea beneficia de efectul suspensiv al termenului de apel "prevăzut de art.++ ((#, decît doar dacă va fi admisă repunerea acestuia în termenul de apel. ### )xistă situaţii cînd titlul executoriu poate fi eliberat pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti * acestea sînt cazurile de executare imediată, prevăzute la art.58 ((. De regulă, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti se eliberează un singur titlu executoriu. 2otuşi, dacă executarea trebuie să se efectueze în diferite locuri sau dacă hotărîrea s-a dat în folosul mai multor creditori, instanţa de judecată eliberează creditorilor, la cerere, mai multe titluri executorii, cu indicarea exactă a locului de executare. 4ai multe titluri executorii pot fi eliberate şi în situaţia cînd debitorii sînt obligaţi să achite sume de bani în mod solidar. ### %n caz de pierdere sau deteriorare a titlului executoriu, instanţa de judecată care a emis titlul executoriu, la cererea executorului judecătoresc sau a creditorului, însoţită de actele ce dovedesc pierderea@deteriorarea, va elibera, în cel mult 8 zile, un duplicat al acestuia. ### %n cazul în care refuză să emită duplicatul titlului executoriu, instanţa de judecată va emite o încheiere motivată, care poate fi contestată cu recurs. ### ?n nou titlu executoriu, corespunzător dispozitivului modificat, va fi eliberat în cazul modificării hotărîrii. entru a evita eventualele abuzuri şi suprapuneri, titlul executoriu emis în temeiul hotărîri casate sau modificate va fi restituit instanţei emitente spre anulare * în cazul cînd titlul executoriu este pus în executare, această obligaţie revine executorului judecătoresc "din momentul cînd i se va face cunoscut faptul casării hotărîrii judecătoreşti#, iar dacă titlul nu este pus în executare silit * obligaţia de restituire revine creditorului. otrivit art.+& al 7egii contenciosului administrativ nr.'/+@5000, hotărîrile judecătoreşti irevocabile adoptate în temeiul acestei legi constituie titluri executorii. Din acest motiv, indicarea distinctă a acestei categorii de documente executorii la lit.b# art.&& (od de executare este inutilă, ea fiind absorbită de lit.a# * titluri executorii. (ît priveşte documentele executorii indicate la lit.e# şi f# ale art.&& (od de executare * acestora, titluri executorii fiind, li se aplică întocmai reglementările (odului de executare, fără a se face deosebiri dacă sînt titluri executorii rezultate dintr-o hotărîre judecătorească naţională sau străină sau din hotărîre emisă în arbitraj. ### 3rt.&< (od de executare enumeră elementele necesare a se conţine într-un document executoriu. $mportanţa practică a acestor elemente este detaliat prezentată de autorii lucrării (omentariul (odului de executare al !4. artea $ * )xecutarea hotărîrilor judecătoreştiE. !ea mai importantă consecinţă a nerespectării prevederilor legale privind conţinutul documentului executoriu este indicată la lit.:# a art. & (od de executare * posibilitatea refuzului în primirea documentului executoriu al cărui conţinut nu corespunde cerinţelor legale. Documentul executoriu, de rînd cu cererea creditorului "dacă legea nu prevede altfel#, sînt documentele în temeiul cărora poate fi pornită o procedură de executare silită. ### rezentarea documentului executoriu spre executare este supusă unor rigori de competenţă, cît şi unor rigori temporare. Re$ula $enerală, derivată din principiul disponibilităţii, stabilește că documentul executoriu va fi pus în executare de către creditor, care este liber să aleagă orice executor judecătoresc, ţinînd cont de prevederile art.+0 (od de executare "alin."&# art.&8 şi alin."5# art.0 (od de executare#. 3rt.+0 (od de executare, defineşte limitele alegerii ce o are la îndemînă creditorul. 7ibertatea acestuia de a alege este corelată cu unele limitări de competenţă stabilite de lege executorilor judecătoreşti. ### (ompetenţa teritorială a executorilor judecătoreşti din !4 este una reglementată deosebit faţă de alte state cu sistem de executare organizat similar.Competen(a teritorială a e7ecutorilor judecătorești are ni!ele de e7tindere: )* (ompetenţa teritorială generală "obişnuită# * prevăzută de alin."&# art. +0 (od de executare * stabileşte că executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia (amerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul. (ircumscripţiile (amerelor teritoriale ale executorilor judecătore ști au fost aprobate la 5.0/.50&0 prin Botărîrea nr.& a (onsiliului ?A)6, astfel încît raioanele !4 au fost distribuite în circumscripţiile a + (amere teritoriale ale executorilor judecătoreşti "în continuare (2)6#. ### (reditorul poate solicita primirea documentului executoriu oricărui executor judecătoresc din circumscripţia (2)6 în care se află bunurile sau domiciliul debitorului, sub rezerva excepţiilor stabilite de lege. +* (ompetenţa teritorială îngustă * documentele executorii indicate în alin."5# art.&8 (od de executare, cu excepţia celor de la lit.:# a acestui articol, documente executorii ce ţin deC confiscarea bunurilor urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat urmărirea pensiei de întreţinere
încasarea sumelor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege.# ] ### se prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de (amera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. (ompetenţa teritorială extinsă * implică dreptul executorului judecătoresc de a acţiona pe întreg teritoriul ţării în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a executorului judecătoresc. Ete drept judicioaă modalitatea de ditri0uire a competen(ei teritoriale adoptată de le$iuitorul na(ional% dat fiind că ea pre"intă olu(ii /i a!antaje pentru mai multe itua(ii% dintre care &nt enumerate c&te!a: asigură suficientă libertate creditorului în alegerea executorului judecătoresc, căruia să-i încredinţeze executarea documentului executoriu stimulează concurenţa între executorii judecătoreşti, în acest mod determinîndu-i să fie eficienţi în acţiuni
*
118
protejează creditorii-titulari ai unor documente executorii mai puţin atractive din punct de vedere financiar de riscul de a nu găsi vreun executor judecătoresc gata să le accepte documentul, prin fixarea competenţei teritoriale înguste asigură un minim volum de lucru tuturor birourilor de executori judecătoreşti "şi, în acest mod, permite întreţinerea lor# * lucru deosebit de important, dacă se ţine cont de obligaţia statului de a garanta accesul la serviciile executorului judecătoresc tuturor cetăţenilor în toate raioanele republicii. ### (ît priveşte limitele temporale impuse pentru prezentarea documentului executoriu spre executare, acestea sînt determinate de termenul de prescripţie a dreptului de a pune în executare documentul executoriu. $mportant e să se facă distincţie între stingerea dreptului de a cere executarea silită "care intervine odată cu expirarea termenului de prescripţie# şi stingerea dreptului de a cere executarea în sine. ### tingerea dreptului de prezentare a documentului executoriu nu duce şi la stingerea dreptului stabilit prin hotărîrea judecătorească în temeiul căreia a fost emis titlul executoriu. termenul general fiind ### 2ermenele de prezentare a documentelor executorii spre executare sînt stabilite în art.& (od de executareC de + ani din momentul devenirii definitive a hotărîrii judecătoreşti în temeiul căreia a fost emis, dacă legea nu prevede altfel. entru unele categorii de documente executorii există reglementări specifice privind durata acestui termen. Termenul de precrip(ie pentru pre"entarea documentului e7ecutoriu pre e7ecutare e &ntrerupe prin: intentarea procedurii de executare executarea parţială înainte de începerea executării silite sau prin îndeplinirea de către debitor "reprezentantul sau fidejusorul acestuia# a unui act de recunoaştere, în orice alt mod, a obligaţiei. ### După întrerupere, curgerea prescripţiei începe din nou. 7a calcularea noului termen de prescripţie, perioada scursă pînă la întrerupere nu se ia în considerare şi, în caz de restituire a documentului executoriu care nu a fost executat sau a fost executat parţial, noul termen pentru prezentarea documentului executoriu spre executare se calculează din ziua în care documentul a fost restituit creditorului. 2otuşi, ### dacă persoana la a cărei cerere sau în al cărei interes a fost iniţiată executarea silită a solicitat restituirea documentului executoriu, prescripţia nu va fi întreruptă * în acest mod leguitorul instituie o sancţiune procesuală pentru creditorii care ar putea uza cu rea-credinţă drepturile sale. ### >dată prezentat "de către creditor sau instanţa de judecată# executorului judecătoresc, documentul executoriu va fi fie acceptat în lucur de către executor, fie refuzat. otrivit art.0 (od de executare, ### în termen de + zile după primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare, pe care o expediază părţilor în procedura de executare în cel mult + zile de la emitere. Refu"ul de a intenta procedura de e7ecutare poate fi condi(ionat de următoarele moti!e: documentul nu este de competenţa executorului judecătoresc termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.&< din cod documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat. ### 3tît refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare cît şi intentarea procedurii de executare iau forma unei încheieri, care poate fi contestată în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului (hişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc. 7egea însă limitează temeiurile de contestare, dar şi cercul de subiecţi ce pot contesta aceste încheieri * încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de de0itor, şi doar pe motivul că termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat sau ca termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat încheierea de refuz în intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de creditor. ### rin încheierea de intentare a procedurii de executare, executorul judecătoresc este obligat să propună debitorului de a executa documentul executoriu benevol în termen de &8 zile, fără să întreprindă acţiuni de punere în executare a documentului executoriu "doar aplicînd măsurile de asigurare a executării, prevăzute de art.+ (od de executare#. ### Derularea următoarei etape a procedurii de executare este condi ționată de legiuitor de renunţarea debitorului de a executa documentul executoriu în termenul de executare benevolă. )ste drept neinspirată expresia renunţul debitoruluiE utilizată de legiuitor, dar intenţia acestuia era de a se referi la situaţia cînd debitorul nu îşi onorează obligaţiunile prevăzute de documentul executoriu în termenul acordat, nu şi ia vreo procedură anume pentru confirmarea renunţului. %n acest sens, se va ţine cont de faptul că renunţul poate lua atît forma expresă cît şi cea tacită. ### 7ipsa confirmării executării va fi considerată drept un renunţ tacit şi va fi suficientă pentru ca executorul judecătoresc să continue executarea silită.
ăurile de e7ecutare ilită1 Urmărirea 0unurilor% !eniturilor /i a mijloacelor 0ăne/ti ale de0itorului 4ăsurile de executare silită reprezintă modalităţile legale de a acționa asupra drepturilor şi bunurilor debitorului, în vederea realizării obligației stabilite de documentul executoriu. %biectul executării silite "adică obiectul obligaţiei prevăzute în documentul executoriu# este determinant pentru alegerea modalităţii de executare silită. otrivit art.'< (od de executare,măurile prin care e efectuea"ă e7ecutarea ilită &nt următoarele: a* urmărirea mijloacelor băneşti "inclusiv în valută străină# în numerar ale debitorului 0* urmărirea mijloacelor băneşti "inclusiv în valută străină# de pe conturile bancare ale debitorului c* urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin vînzarea sau administrarea lor silită d* urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului e* urmărirea mijloacelor băneşti "inclusiv în valută străină# şi bunurilor debitorului care se află la terţi f* ridicarea de la debitor şi predarea către creditor a obiectelor indicate în documentul executoriu $* alte măsuri prevăzute de lege. Doctrina clasifică modalităţile de executare silită în 5 tipuri * executare silită directă şi executare silită indirectă. !idicarea de la debitor şi predarea către creditor a obiectelor indicate în documentul executoriu subscrie e7ecutării ilite directe. 3celeiasi modalităţi va fi atribuită şi obligarea debitorului de a face anumite acţiuni sau de a se abţine de la careva acţiuni. )xecutarea silita directa prin măsurile sus-indicate reprezintă realizarea ad litteram a dispozitivului unei hotărîri judecătoreşti sau a altui document executoriu. ### (hiar dacă aparent, executările silite directe ar fi uşor realizabile, practica demonstrează că, deseori, acest tip de executări silite sînt destul de dificile * elementul determinant pentru succesul unei asemenea executări este claritatea si exactitatea conţinutului documentului executoriu. E7ecutarea ilită indirectăse realizează prin urmărirea bunurilor "mobile şi imobile#, veniturilor şi creanţelor debitorului, obiectul executării silite fiind în aceste situaţii, de regulă, încasarea unei sume băneşti. 2otu și, în prezenţa anumitor circumstanţe, documentele executorii avînd ca obiect executări silite directe "obligarea debitorului de a preda un bun, a strămuta o îngrădire etc.# pot ajunge să fie realizate prin modalităţi de executare silită indirectă * prin încasarea contravalorii bunului sau a costului efectuării de către creditor a acţiunilor la care a fost obligat debitorul "art.&85 (od de executare#.
119
)*
+*
*
### 7ista măsurilor de executare silită indicate la art.'< (od de executare nu este completă, lit.g# a acestuia indicînd şi asupra altor măsuri prevăzute de lege. (u titlu de ex. pentru alte măsuri de executare silită, sînt men ționate măsurile prevăzute de art.&85 (od de executare "executarea de către creditor a actelor la săvîrşirea cărora este obligat debitorul din contul acestuia# urmărirea creanţelor debitorului "art.// (od de executare# etc. 3rt.&0 (od de executare indică expres că ### modalităţile de executare pot fi utilizate simultan sau succesiv, totodată, ţinînd cont de scopul procedurii de executare şi principiul umanismului, acestea vor fi aplicate doar în măsura suficientă şi necesară pentru realizarea obligaţiei ce rezultă din documentul executoriu şi achitarea cheltuielilor de executare. 4ajoritatea măsurilor de executare silită indicate la art. '< (od de executare * lit.a# - e# * se referă la urmărirea patrimoniului debitorului. otrivit art.51< ((, ### patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale "care pot fi evaluate în bani#, privite ca o sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate. 2oate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei. otrivit art.11 (od de executare, ### poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu excepţia celor care nu sînt pasibi e de urmărire silită.### Ounurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite numai în condiţiile prevăzute de lege. 3in aceată normă e deprind c&te!a momente emnificati!e: pot fi supuse urmăririi doar bunurile aflate în circuitul civil * bunurile prohibite unei libere vînzări-cumpărări nu pot fi obiect de urmărire silită "de ex., substanţele stupefiante depistate la debitor# bunurile al căror circuit civil este limitat "cum ar fi armele de foc# pot fi urmărite, dar cu respectarea condiţiilor impuse de lege legea exclude sau limitează, din raţiuni umanist-sociale, posibilitatea urmăririi anumitor bunuri, chiar dacă acestea sînt bunuri din circuitul civil * dispoziţii în acest sens se conţin la art.1/ (od de executare. Urmărirea ilită a 0unurilor de0itorului constă în sechestrarea, ridicarea şi vînzarea acestora. Doar în prezenţa acestor activităţi are loc urmărirea silită a bunurilor * moment definitoriu pentru a deosebi asigurarea unei executări silite "etapă la care se aplică anumite interdicţii, restricţionîndu-se unele drepturi ale debitorului, fără a fi efectiv adusă atingere patrimoniului său# de e7ecutarea nemijlocită "care presupune implicare directă în patrimoniu, prin sechestrarea bunurilor "şi lipsirea de dreptul de a se folosi de acestea * art.&55 (od de executare#, ridicarea şi vînzarea lor#. ### 7egiuitorul prevede că bunurile pasibile urmăririi silite vor fi urmărite în ordinea stabilită de comun acord de către părţile procedurii de executare, ţinîndu-se cont de prioritatea intereselor creditorului. ### Dacă debitorul nu va indica consecutivitatea în care solicită L-i fi urmărite bunurile sau creditorul nu o va accepta, ordinea urmăririi bunurilor va fi stabilită de către creditor, în comun cu executorul judecătoresc, ţinînd cont de reglementările art./0 (od de executare * care au drept scop asigurarea unui echilibru între drepturile şi interesele părţilor procedurii de executare. otrivit acestei norme, ### în primul rînd vor fi urmărite bunurile personale ale debitorului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti. 7egiuitorul plasează în capul liste ide bunuri urmăribile anume aceste bunuri, pentru a asigura respectarea drepturilor coproprietarilor debitorului şi a creditorilor săi garantaţi. ### %n al doilea rînd, vor fi urmărite bunurile debitorului care se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, libere de gaj sau de ipotecă, iar în al treilea rînd, vor fi urmărite bunurile gajate sau ipotecate * legiuitorul asigură că urmărirea bunurilor grevate de garanţii reale va fi efectuată doar în lipsa altor bunuri negrevate. %n ultimul rînd, va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază debitorul. Apectele pecifice unor măuri de e7ecutare ilită% cum ar fi: ?rmărirea băneşti în numerar alecasierul debitorului * se efectuează sechestrarea ridicarea lor. 7asăridicarea băneşti în numerarmijloacelor de la persoana juridică participă "gestionarul# sau un prin angajat suplinitor,şicare este obligat prezintemijloacelor documentele ț necesare şi să asigure acces liber la seiful casei debito rului, în încăperea izolată a casei, precum şi în re eaua lui comercială. ### Deschiderea, fără consimţămîntul reprezentantului debitorului sau în lipsa acestuia, a locurilor şi a localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi. ### înă la sosirea acestora, executorul judecătoresc sigilează locurile şi localurile. ### ;aptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi a localurilor fără consimţămîntul reprezentantului debitorului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de cei prezenţi. rocesul-verbal se întocmeşte în două exemplare. )xemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar ori se expediază recomandat debitorului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare. 4ijloacele băneşti ridicate se depun pe contul curent special al executorului judecătoresc în decursul a 5< de ore. ?rmărirea mijloacelor băneşti de pe conturi * executorul judecătoresc este în drept să urmărească mijloacele băneşti aflate sau parvenite ulterior în instituţiile financiare pe conturile debitorului ori să aplice sechestru pe mijloacele băneşti care vor fi transferate în viitor. ### 3ceastă prevedere nu se aplică conturilor bancare deschise conform acordurilor de împrumut încheiate între !4 şi donatorii externi. ### Ialuta străină se transferă pe contul în valută străină al executorului judecătoresc, iar în cazul în care valoarea creanţei este stabilită în monedă naţională, se vinde băncii comerciale în care executorul judecătoresc are deschis contul la cursul valutar stabilit de bancă, cu înregistrarea echivalentului în monedă naţională în contul curent special al executorului judecătoresc. >rdinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută de institu ția financiară în ziua primirii. %n toate cazurile, în care mijloacele bănești de pe contul debitorului sînt urmărite ori sechestrate de executorul judecătoresc şi de alte organe abilitate prin lege "organele fiscale, (A etc.#, iar mijloacele băneşti disponibile în cont nu sînt suficiente, institu ția financiară va restitui documentul emis de executorul judecătoresc şi îl va informa despre existenţa unor alte sechestre şi despre organul care le-a aplicat. %n acest caz, executorul judecătoresc va propune, în cel mult + zile, organelor respective să se alăture urmăririi în termen de &0 zile. ### După ce toate organele informate au comunicat că se alătură urmăririi, nu maiîntîrziu de expirarea termenului stabilit pentru alăturare, aexecutorul judecătoresc emite ordinele incaso respective potrivit sumelordar indicate documentele executorii a căror alăturare la executare fost solicitată, iar după executarea ordinului incaso, va distribui sumele în condiţiile codului. ### Dacă alăturarea la urmărire nu are loc, executorul judecătoresc emite un ordin incaso privind încasarea sumei indicate în documentul executoriu aflat în procedura sa, executarea lui fiind obligatorie pentru instituţia financiară, indiferent de existenţa unor alte grevări la contul debitorului. ### %n cazul cînd mijloacele băneşti ale debitorului sînt urmărite de mai mulţi executori judecătoreşti, iar ele nu sînt suficiente pentru executarea tuturor documentelor executorii, urmărirea o va face executorul judecătoresc care are în procedură mai multe documente executorii în privinţa acelui debitor, iar în cazul cînd numărul documentelor executorii este egal, urmărirea se va face de executorul care execută creanţa mai mare, fiind somat de ceilalţi executori judecătoreşti, în termen de &0 zile, despre existenţa şi mărimea creanţei. ### (ererile privind alăturarea la urmărire sau somaţiile depuse după expirarea termenului de &0 zile nu se iau în calcul la emiterea ordinelor incaso şi la distribuirea sumelor. ### uspendarea operaţiunilor din contul debitorului şi aplicarea sechestrului pe acesta de către alte organe nu împiedică executarea ordinului incaso emis de executorul judecătoresc. ?rmărirea valorilor mobiliare * se face prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea sechestrului. %n cazul ridicării sau sechestrării valorilor mobiliare, executorul judecătoresc remite o copie de pe procesul-verbal registratorului independent sau persoanei care ţine evidenţa valorilor mobiliare. ### ersoanele menţionate vor consemna neîntîrziat în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare. După aplicarea sechestrului, exercitarea oricăror drepturi ce rezultă din de ținerea valorilor mobiliare nu se admite fără acordul executorului judecătoresc. ### Ialorile mobiliare se expun de către executorul judecătoresc spre vînzare în modul stabilit de legislaţia cu
120
privire la piaţa valorilor mobiliare. ### Dacă valorile mobiliare nu sînt vîndute în termen de + luni de la plasarea lor spre vînzare, executorul judecătoresc dispune reevaluarea lor prin aplicarea unei alte metode de evaluare care să permită reducerea pre țului. ### %n cazul în care aceste valori nu sînt vîndute în termen de + luni după reevaluare, executorul judecătoresc înaintează instanţei de judecată un demers privind explicarea modului de executare a hotărîrii sau, după caz, transmiterea acestora către creditor în contul achitării datoriei. -* ?rmărirea bunurilor imobile şi a celor mobile * urmărirea unui bun imobil include prin natura sa şi urmărirea bunurilor accesorii şi a obiectelor care servesc la exploatarea acestuia sau care sînt legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acest bun. ### Despre sechestrarea bunului imobil executorul judecătoresc informează organul cadastral teritorial, iar dacă bunul este ipotecat, informează şi creditorul ipotecar. Ounurile mobile nesupuse înregistrării de stat, aflate în posesiunea debitorului se prezumă a fi proprietatea acestuia pînă la proba contrară. 6* ?rmărirea bunurilor proprietate comună * urmărirea unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi şi în devălmăşie, inclusiv a celor indivizibile, se efectuează conform regulilor stabilite la art.+8+ din ((. %n cazul bunurilor comune determinate generic, poate fi urmărită cota-parte de bunuri egală cu cota-parte a debitorului. ### 7a data întocmirii procesului-verbal de sechestrare sau la data primirii lui, debitorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre bunurile care sînt proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmășie. ### %n caz contrar, debitorul este lipsit de dreptul de a contesta procesul-verbal invocînd această circumstanţă, iar prejudiciile rezultate din urmărirea bunului îi sînt opozabile. 2* ?rmărirea fructelor şi administrarea forţată a bunurilor * pot fi urmărite fructele şi orice venituri ale unui bun al proprietarului sau al uzufructuarului debitor. ### 7a cererea creditorului urmăritor, executorul judecătoresc este în drept să dispună instituirea administrării silite asupra bunurilor debitorului. %n acest caz, veniturile obţinute în urma administrării bunului vor fi virate la contul executorului judecătoresc şi utilizate pentru stingerea datoriei stabilite prin documentul executoriu. ### (heltuielile de administrare silită a bunului se vor achita prioritar din veniturile rezultate din administrare. ### %n cazul în care pe durata a + luni consecutive cheltuielile de administrare silită depăşesc veniturile, administrarea va înceta. 8* ?rmărirea cotelor-părţi din capitalul social * executorul judecătoresc poate urmări cota-parte a debitorului din capitalul socialC al societății în nume colectiv al societăţii cu răspundere limitată al cooperativei "valoarea participaţiunii sau bunurile corespunzătoare participaţiunii sale din patrimoniu#. @* ?rmărirea bunurilor debitorului care se află la alte persoane * bunurile debitorului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ, în baza documentelor de care dispune debitorul referitor la aceste bunuri, în lista bunurilor sechestrate. ### După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicția de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc.### Ounurile se examinează, după caz, la locul aflării lor.### Dacă, ulterior, se descoperă că bunurile debitorului se află la o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acestei persoane i se remite o soma ție despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre faptul că îi revine obligaţia de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc. * ?rmărirea creanţelor debitorului * creanţele debitorului se urmăresc dacă legea nu prevede altfel. ### entru a urmări creanţele pecuniare, executorul judecătoresc remite persoanei care este obligată să plătească debitorului creanţa o somaţie despre obligaţia de a nu plăti debitorului urmăritor suma datorată. (oncomitent, debitorului i se expediază o somaţie de a nu da dispoziţii cu privire la creanţa în cauză. (reanţa pecuniară se consideră sechestrată de la data înmînării somaţiei. ### %n termen de &8 zile de la primirea somaţiei, terţul va consemna suma datorată la contul executorului judecătoresc. Dacă terţul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, părţile în procedura de executare pot înainta în procedura în ordonanţă în instanţa de judecată o cerere privind încasarea din contul terţului a sumei datorate debitorului. )* ?rmărirea bunurilor gajate * bunurile gajate pot fi urmărite de executorul judecătoresc în cazul în care debitorul nu dispune de alte bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită. %n asemenea cazuri, executorul judecătoresc înştiinţează creditorul gajist, care va prezenta calculul datoriei la contractul a cărui asigurare este garantată prin gaj. ### După satisfacerea deplină a creanţelor creditorilor gajişti, bunurile rămase sau suma realizată care depăşeşte creanţele creditorilor gajişti se distribuie altor creditori în ordinea categoriilor stabilite la art.&<8 (od de executare. Urmărind ai$urarea celerită(ii procedurii de e7ecutare% le$iuitorul a ta0ilit că alariul /i alte !enituri 0ăne/ti ale de0itorului pot fi urmărite &n 0a"a documentelor e7ecutorii &n ca"ul &n care: a* se execută hotărîrile privind încasările periodice "pensia de întreținere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, în legătură cu pierderea întreţinătorului etc.# 0* suma urmărită nu depăşeşte &80 de unităţi convenţionale, dacă debitorul lucrează c* debitorul nu are bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită d* în alte cazuri, la cererea creditorului. ### (ît priveşte cuantumul reţinerilor din salariu şi din alte venituri, acesta se calculează din suma pe care debitorul urmează să o primească, astfel, încît din salariul şi din alte venituri ale debitorului pot fi reţinute, în baza unui document executoriu, nu mai mult de 50T, iar în baza cîtorva documente executorii, nu mai mult de 80T din cuantumul lor pînă la achitarea deplină a sumei urmărite. 2otuşi, ### în caz de urmărire a pensiei de întreţinere, a sumelor pentru repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului, şi a sumelor pentru repararea daunei cauzate prin tîlhărie sau prin sustragere de bunuri,dereţinerea multcuvenite de '0T în dinbaza salariu şi din de alteautor, venituri. 3celeaşi aplică şi în privinţa burselor, pensiilor orice fel,constituie precum şinua mai sumelor dreptului a dreptului de reglementări inventator sausede inovator. ### entru a realiza urmărirea salariului sau a altui venit al debitorului, executorul judecătoresc expediază documentul executoriu organizației în care lucrează debitorul sau de unde el primeşte recompensă, pensie, bursă ori un alt venit, cerînd să se facă reţinerile cuvenite în baza documentului executoriu şi să se trimită creditorului sumele re ținute. (reditorul va fi informat despre expedierea documentului executoriu spre executare. ### 3dministraţia organizaţiei care a efectuat reţinerea în baza documentului executoriu este obligată să comunice, în termen de 8 zile, executorului judecătoresc şi creditorului concedierea debitorului, precum şi noul lui loc de muncă sau noul domiciliu, dacă acesta este cunoscut.### Debitorul, la fel, este obligat să comunice executorului judecătoresc schimbarea locului de muncă sau a domiciliului, precum şi schimbările din componenţa bunurilor şi a veniturilor. (ontrolul asupra efectuării corecte şi prompte a reţinerilor din salariu şi din alte venituri ale debitorului revine executorului judecătoresc. rocedura de control se iniţiază la necesitate din oficiu de către executorul judecătoresc sau la solicitarea scrisă a părţii în procedura de executare. ### 4odul de încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie este reglementat de (odul familiei. ### Dacă creditorul a retras documentul executoriu şi procedura a fost încheiată, la prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreţinere se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanţei se stabilește de către instanţa de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de (odul familiei. ### %n cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de întreţinere nu a fost reţinută, cuantumul restanţei se determină de către executorul judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată. ### Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestaţii sociale în perioada în care s-a format restanţa sau nu a prezentat acte ce confirmă salariul şi@sau alte
121
venituri ale sale, cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe ţară existent la momentul determinării restanţei. ### imilar reglementărilor privind excluderea de la urmărire silită a unor bunuri, legiuitorul a prevăzut la art.&01 şi &&0 (od de executare limitări privind urmărirea anumitor venituri. *echestrarea bunurilor este reglementată de secţiunea & a (apitolului $J al (ărţii $ a (odului de )xecutare. 3ctul prin care se materializează sechestrarea bunurilor este procesul-verbal, întocmit în conformitate cu rigorile art.&&1 (od de executare. ### 3cest proces-verbal va cuprinde pe lîngă elementele generale indicate la art.'8 (od de executare, anumite elemente particulare, care în mod necesar urmează a fi reflectate în contextul sechestrării bunurilor. 3rt.&&1 (od de executare conţine elementele ce se referă la bunurile supuse sechestrului şi au drept scop individualizarea acestora. rintre ele se regăsesc elemente de natură cantitativă "numărul, măsura şi greutatea bunurilor sechestrate#, calitativă "genul, elementele de individualizare, gradul de uzură# şi estimativă "pe cît e posibil, valoarea bunurilor#. ### Aecesitatea indicării valorii, fie şi aproximative, a bunurilor este cauzată de faptul că, în eventualitatea înstrăinării sau deteriorării acestor bunuri de către persoana care le-a preluat la păstrare, urmează a fi evaluat prejudiciul cauzat, persoana în cauză fiind pasibilă de răspundere penală în conformitate cu art.58& (. ### entru valorile mobiliare este necesar a indica numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării lor. Evaluarea bunurilor sechestrate poate fi efectuată de către 5 subiecţi * de către executorul judecătoresc sau de către evaluatori profesionişti, specialişti în domeniu. %n cazul în care nici o parte în procedura de executare nu contestă în termen preţul stabilit de executorul judecătoresc, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă. ### )valuarea bunului implică acces neîngrădit la acesta * pentru a determina debitorul sau terţul-posesor al bunului la o atitudine cooperantă cu executorul judecătoresc, legiuitorul a prevăzut la art.&&' (od de executare că, în cazul în care debitorul sau terţul împiedică accesul evaluatorului la bunul supus evaluării, debitorul sau terţul este lipsit de dreptul de a contesta valoarea stabilită a bunului, iar repararea prejudiciilor rezultate din eventuala diminuare a valorii poate fi pretinsă de la debitor sau de la terţ. ### ?lterior sechestrării, executorul judecătoresc urmează să determine cine va prelua la păstrare bunurile sechestrate. rima opţiune prevăzută de legiuitor "alin."&# al art.&50 (od de executare# este transmiterea bunurilor la păstrare către debitor sau membrii familiei lui . 3ceastă posibilitate, însă, este condiţionată de acceptul creditorului. (ea de-a doua posibilitate este preluarea la păstrare a bunurilor de către creditor. ### Dacă, însă, nici una dintre posibilităţile indicate mai sus nu se poate realiza "lipsind voinţa creditorului#, prin acordul comun al părţilor se va numi un administrator al bunurilor. %n situaţia cînd părţile nu ajung la vreun acord, desemnarea administratorului va fi făcută unipersonal de către executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de restricţiile prevăzute de alin."<# art.&50 (od de executare. ### (onsecutivitatea indicată mai sus urmăreşte minimalizarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor * or, în cazul păstrării acestora de către un administrator sau în temeiul contractului de depozit, cheltuielile de păstrare vor fi suportate de părţile procedurii de executare. ersoana căreia i-au fost date spre păstrare bunuri sechestrate nu are dreptul să le folosească ori să le înstrăineze, cu excepţia cazului în care acestea i-au fost date spre administrare silită şi este obligată să informeze executorul judecătoresc despre fructele acestor bunuri. ### Dacă bunul sechestrat aflat ia păstrare este expus degradării ori a suferit schimbări care implică pericolul deprecierii lui şi nu mai este timp pentru înlăturarea, prevenirea degradării sau deprecierii bunului, persoana căreia i s-a dat bunul spre păstrare va informa la timp executorul judecătoresc, care este obligat să organizeze vînzarea bunului în condiţiile codului. ### %n acest caz, contestarea procesuluiverbal de sechestru nu va suspenda vînzarea bunurilor. )xecutorul judecătoresc este în drept să vîndă bunul sechestrat şi în cazul în care păstrarea bunului implică cheltuieli disproporţionate. otrivit art.&58 (od de executare, vînzarea bunurilor sechestrate poate fi realizată prin 5 modalităţi * prin licitaţii organizate de executorul judecătoresc şi prin intermediul magazinelor specializate, în temeiul contractului de comision. Aorma respectivă este una generală, existînd totuşi situaţii particulare, indicate la alin."5#-"8# al aceluiaşi articol. ### Oijuteriile şi alte obiecte de aur, de argint, de platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi din perle, fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor, se vînd prin intermediul organiza țiilor specializate în achiziţionarea obiectelor de valoare de la populaţie. (u acordul ambelor părţi, bunurile menţionate, pot fi predate creditorului în contul achitării datoriei la preţul convenit de ei, care nu poate fi mai mic decît preţul determinat de organizaţia specializată. ### Ialorile mobiliare sechestrate se vînd în conformitate cu reglementările legale privind circulaţia valorilor mobiliare. Ounurile debitorului care fac parte din fondurile organizaţiilor de stat, precum şi ale întreprinderilor şi altor obiective incluse în programul de privatizare, se vînd de către organele centrale de specialitate ale administrației publice sau de autorităţile administraţiei publice locale în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public, sub controlul executorului judecătoresc, cu virarea mijloacelor financiare, obţinute din vînzare, la contul executorului judecătoresc în mărime suficientă pentru acoperirea creanţei şi a cheltuielilor de executare. (u cel puţin 8 zile înaintea desfăşurării licitaţiei, se admite vînzarea de către debitor a bunurilor sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decît valoarea stabilită în procesul-verbal de sechestru sau în raportul de evaluare, cu condiţia virării sau vărsării sumelor, obţinute din vînzare, nemijlocit la contul executorului judecătoresc. otrivit art. &5 (od de executare, ### dacă actele de aplicare a sechestrului asupra bunurilor nu au fost contestate în termen de ' zile de la data întocmirii sau comunicării procesului-verbal, executorul judecătoresc este obligat să iniţieze, %n cel mult &0 zile, procedura de vînzare a bunurilor sechestrate. %n cazul în care actele executorului judecătoresc au fost contestate, vînzarea bunurilor la care se referă contestarea se suspendă pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești. ### 7icitaţia se organizează la sediul biroului executorului judecătoresc sau într-un alt loc stabilit de acesta. otrivit art.&5/ (od de executare, anunţul despre desfăşurarea licitaţiei se publică într-un ziar de nivel raional ori naţional sau în 4onitorul >ficial al !4 şi se afişează la sediul biroului executorului judecătoresc la solicitarea creditorului, pot fi aplicate suplimentar şi alte modalităţi de anunţare a licitaţiei.a ### )xigenţele legale referitoare anunţului organizarea licitaţieimai nu modeme sînt suficiente, ba chiar desuete, urmînd fi regîndită procedura de anunţarelaapublicitatea licitaţiei, eventual, prinprivind aplicarea unor modalităţi de mediatizare. Doritorii de a participa la licitaţie se vor înscrie, respectînd rigorile şi limitările prevăzute de art.&+0, &+& (od de executare. ### 7icitaţia organizată în condiţiile (odului de executare este o licitaţie în creştereE, participanţii urmînd să supraliciteze preţul propus. reţul de la care începe licitaţia este valoarea de evaluare a bunului, diminuată cu 50T. Dacă în cererile de participare la licitaţie este propus un preţ al bunurilor scoase la licitaţie care îl depăşeşte pe cei iniţial, acesta din urmă va fi cel mai mare preţ propus în cererile menţionate. entru a nu admite prejudicierea intereselor coproprietarilor, legiuitorul a stabilit că bunurile proprietate pe cote-părţi vîndute în condiţiile lit.b# alin."5# art.+& din (( vor fi expuse la vînzare cu preţul stabilit la evaluarea lor, dacă coproprietarii@administratorul asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc la ele. ### 3djudecătorul este obligat, în termen de &0 zile după încheierea licitației să depună integral la contul executorului judecătoresc costul bunurilor cumpărate. în cazurile prevăzute de art.&+ (od de executare, procesul-verbal al licitaţiei urmează a fi confirmat de către instanţa de judecată * procedură care vizează exclusiv verificarea corectitudinii anunțării si organizării licitaţiei şi nu poate depăşi aceste aspecte "fiind inadmisibil ca, în contextul confirmării licitaţiei instanţa de judecată să se expună asupra legalitătii altor acte întreprinse de executorul judecătoresc * cum ar fi cele privind aplicarea sechestrului, intentarea procedurii de executare etc.#. ### rocedura stabilită de art.&+ (od de executare nu presupune confruntarea părţilor şi examinarea revendicărilor acestora, ea nu este identică examinării contestaţiei depuse la actele executorului judecătoresc țintind, în principal, aspecte tehnice de organizare a licitaţiei. 3supra acestui fapt indică direct alin."+# art.&+ (od de executare * în cazul în care constată neregularităţi în procedura de desfaşurare a licitaţiei care nu pot
122
fi înlăturate de îndată, instanţa de judecată pronunţă o încheiere motivată în care indică măsurile pe care executorul judecătoresc urmează să le întreprindă. ### !ostul acestui control judiciar este de a asigura corectitudinea organizării licitaţiei * fie confirmînd-o, fie indicînd asupra măsurilor ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc. ### %n situaţiile cînd intervin circumstanţele prevăzute de art.&+/ (od de executare, se va organiza licitaţie repetată, în condiţiile art.&<0 (od de executare, existînd de fiecare dată pentru creditor posibilitatea de a prelua bunul în contul achitării datoriei. Iînzarea bunurilor prin magazinele specializate în baza contractului de comision este aplicabilă doar pentru bunurile mobile. %n termen de + zile lucrătoare de la vînzarea bunurilor, sumele obţinute de organizaţiile comerciale din vînzarea bunurilor se transferă la contul curent special al executorului judecătoresc în a cărui procedură se află executarea. !eevaluarea bunurilor transmise spre vînzare se admite, în condiţiile legii, cu participarea executorului judecătoresc. Data, ora şi locul reevaluam se comunică debitorului şi creditorului. ### Aeprezentarea lor însă nu împiedica soluţionarea chestiunii. Dacă debitorul şi creditorul nu au fost prezenţi la reevaluare, executorul judecătoresc le comunică reevaluarea operata. ### (uantumul comisionului se stabileşte de comunul acord al executorului judecătoresc şi al comisionarului şi se achită din sumele încasate din vînzarea bunurilor. ### După valorificarea bunurilor sechestrate, sumele obţinute din vînzare vor fi distribuite conform reglementărilor de la art.&<<-&< (od de executare.
Incidentele procedurii de e7ecutare1 ,ntoarcerea e7ecutării e durata procedurii de executare pot interveni anumite circumstanțe care împiedică sau temporizează derularea activităţilor de executare silită. 3ceste circumstanţe au drept consecinţă apariţia unor incidente procedurale * elemente facultative ale unei proceduri de executare, intervenția, consecinţele şi întinderea cărora sînt reglementate de lege. în toate cazurile, incidentele procedurale sînt manifestări ale principiului legalităţii şi egalităţii în procedura de executare, reprezentînd soluţii legale oferite părţilor sau terţilor pentru a-şi realiza drepturile sale. rintre incidentele procedurii de e7ecutare se află amînarea actelor de executare silită, suspendarea executării silite, schimbarea modului şi ordinii de executare, explicarea hotărîrii, a modului şi ordinii ei de executare etc. %n situaţia cînd nu este clar sensul, extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executat sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, executorul judecătoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, instanței de judecată sau organului emitent explicarea hotărîrii. ### )xplicarea modului de executare a hotărîrii nu va modifica cuprinsul hotărîrii, ci doar va oferi precizări privind extinderea, sensul şi modalitatea de executare a dispozitivului dat de instanţă anterior sau, în cazul existenţei dispoziţiilor contradictorii, va omite contradicţiile existente, dînd o rezolvare neechivocă cazului. ### )a nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate se poate realiza doar prin intermediul căilor de atac. ### 7a examinarea cererii de explicare a hotărîrii nu se vor discuta împrejurări care ar repune în discuţie o hotărîre judecătorească irevocabilă, căci acest fapt ar afecta grav principiul autorităţii lucrului judecat. Art1+6) CPC con(ine re$lementări referitoare la procedura de e7plicare a modului de e7ecutare a .otăr&rii judecătore/ti% care punctea"ă următoarele apecte: explicarea hotărîrii este admisibilă dacă nu a fost executată şi nu a expirat termenul de executare silită competentă pentru a se expune în privinţa modului de executare a hotărîrii judecătoreşti este instanţa care a emis respectiva hotărîre explicarea hotărîriiexplicarea se face în şedinţă de judecată. articipanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Aeprezentarea lor însă nu împiedică încheierea judecătorească privind explicarea hotărîrii se supune recursului. ### 3pariţia necesităţii de solicitare a explicaţiilor privind modul de executare este un incident procedural care temporizează activitatea de executare silită. 7a fel, în calitate de incident al procedurii de executare poate să apară necesitatea solicitării schimbării modului şi ordinii de executare. 3rt.'' (od de executare indică că ### dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau imposibilă, executorul judecătoresc sau părţile în procedura de executare vor înainta în instanţa de judecată case a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de executare a hotărîrii. ### (ererea de schimbare a modului şi a ordinii de executare a hotărîrii se examinează în modul prevăzut la art.585 ((, în cel mult +0 de zile. Dat fiind faptul că acest incident procedural face imposibilă continuarea executării silite, legiuitorul a prevăzut expres termenul în care acest trebuie să se rezolve, minimalizînd în acest mod riscul tergiversării procedurii de executare. 3rt.585 ((, stabileşte că cererile menţionate la alin."&# se examinează în şedinţă de judecată de către instanţa emitentă a hotărîrii supuse executării. articipanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei, neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea. ### %ncheierea judecătorească privind amînarea sau eşalonarea executării hotărîrii, schimbarea modului şi ordinii de executare se supune recursului. ### Deşi legislatorul nu precizează în cuprinsul art.585 (( careva condiții de admisibilitate a examinării cererii privind schimbarea modului şi ordinii de executare, prin analogie cu cererea de explicare a modului de executare a hotărîrii, în situaţia schimbării modului de executare se vor aplica condiţiile prevăzute de alin."5# art.58& ((. otrivit art.' (od de executare, ### amînarea executării poate fi dispusă de executorul judecătoresc la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul stabilit de cod. 7egiuitorul mai precizează că motivele care stau la baza suspendării executării prevăzute la art.'1-'/ din (odul de executare, precum şi alte motive de natură ### juridică, nu pot servi drept temei de amînare a executării. oti! pentru am&narea e7ecutării pot fi circumstanţele de natură fizică, faptică, care împiedică sau fac imposibilă realizarea unui act concret de executare silită "fiind indispensabilă existenţa unei legături directe între aceste circumstanţe şi acţiunea ce urma a fi întreprinsă * cum ar fi imposibilitatea evacuării debitorului în condiţii climaterice nefaste, în special, dacă nu este asigurat locul pentru păstrarea bunurilor sale, efectuarea acţiunilor de sechestrare a bunurilor debitorului în cazul decesului unuia dintre membrii familiei ce locuieşte cu debitorul etc.# 3precierea necesităţii amînării rămîne la discreţia executorului judecătoresc, sub condiţia de a ţine cont de caracterul primordial al intereselor creditorului. ### uspendarea executării silite este un incident procedural care poate intervine atît în cursul procedurii de executare intentate cît şi pînă la intentarea acesteia. uspendarea executării silite anterior intentării procedurii de executare poate avea loc datorită efectului suspensiv al unor căi de atac "apelul şi recursul, în cazurile prevăzute de lege#, la fel ca şi în situaţia depunerii cauţiunii în contextul contestării cu recurs a hotărîrii judecătoreşti, care încă nu a fost pusă în executare. !eferindu-se la suspendările ce poate să apară în procedura de executare deja intentată, se menționează că acestea pot fi facultative şi obligatorii. %n funcţie de caracterul lor, diferă şi competenţa pentru dispunerea suspendării * în cazul suspendării obligatorii, aceasta va fi dispusă de executorul judecătoresc, în timp ce asupra temeiurilor facultative de suspendare se va pronunța instanţa de judecată.
123
### 2emeiurile de suspendare obligatorie a executării sînt indicate la art.'1 (od de executare, cele de suspendare facultativă, asupra cărora urmează să decidă instanţa de judecată sînt enumerate la art.'/ (od de executare. 3tît în cazul suspendării facultative cît şi în cazul celei obligatorii, suspendarea operează pe o perioadă limitată de timp, determinată de legiuitor, care este legată, de obicei, de un anume eveniment "determinarea succesorului, rămînerea definitivă a hotărîrii etc.#. ### După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu. %ntoarcerea executării silite este la fel considerată de doctrinari drept un incident al procedurii de executare. ### %ntoarcerea executării poate interveni în cazul în care hotărîrea executată se anulează şi, după rejudecarea pricinii, se adoptă o hotărîre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol. %n aceste situaţii instanţa de judecată dispune din oficiu restituirea către pîrît " debitor#, din contul reclamantului "creditorului#, a tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum şi a cheltuielilor de executare. Dacă restituirea în natură a bunurilor este imposibilă, instanţa de judecată prevede restituirea contravalorii lor, stabilită la data întoarcerii executării. ### $nstanţa de judecată căreia i s-a trimis pricina spre rejudecare este obligată să examineze din oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărîre sau încheiere, prin care se dispune încetarea procesului în cauză. ### Dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această instanţă o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile. 2ermenul de prescripţie începe să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii de respingere a acţiunii. $nstanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării, dacă, examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol. %n cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pîrîtul poate înainta o acţiune în condiţiile art.&81 (od de executare. ### Au se admite întoarcerea executării în pricinile de încasare a pensiei de întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi prin pierderea întreţinătorului, cu excep ția cazurilor cînd hotărîrea anulată a fost întemeiată pe informaţii sau pe documente false prezentate de reclamant. ,ncetarea procedurii de e7ecutare1 Retituirea documentului e7ecutoriu rocedura de executare se poate încheia doar într-unul din 5 moduri * prin restituirea documentului executoriu sau prin încetarea procedurii de executare. Retituirea documentului e7ecutoriu nu are drept efect încetarea procedurii de executare şi@sau imposibilitatea reluării acesteia. (reditorul căruia i-L fost restituit documentul executoriu poate oricînd, în interiorul termenului de prescripţie, să-l înainteze repetat spre executare. Retituirea documentului e7ecutoriu fără e7ecutare ete aplica0ilă doar documentelor e7ecutorii nee7ecutate au e7ecutate par(ial /i poate fi dipuă &n următoarele itua(ii: a* cere creditorul 0* debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor c* creditorul refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar debitorul nu dispune de alte bunuri d* debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului cînd debitorul este dat în căutare e* creditorul împiedică prin acţiune "inacţiune# executarea documentului executoriu sau nu avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de executare f* creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărîrii, urmează să-i fie predate. ### %n toate cazurile în care restituirea documentului executoriu e cauzată de alt motiv, decît cererea creditorului, circumstanţele ce întemeiază restituirea urmează a fi confirmate printr-un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc. !estituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare, în condiţiile codului. %n acest caz, noul termen de prezentare a documentului executoriu spre executare se calculează conform alin."+# art.&' (od de executare. ### Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului judecătoresc, care poate fi contestată în instanţă de judecată. %ncheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru depunerea dosarului de executare în arhivă. ### %n cazurile cînd restituirea s-a făcut la cererea creditorului, pe motivul lipsei sau insuficienţei bunurilor debitorului sau din cauza că la adresa indicată în documentul executoriu nu a fost găsit debitorul sau bunurile sale, măsurile asigurătorii "interdicţiile aplicate# se vor menţine pe întregul termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite prin documentul executoriu. 3ceste reglementări sînt menite să asigure reuşita unei eventuale puneri repetate în executare a documentului executoriu de către creditor. pre deosebire de restituirea documentului executoriu, &ncetarea procedurii de e7ecutare are efecte ireversibile, atrăgînd după sine imposibilitatea reluării respectivei proceduri de executare şi ridicarea tuturor măsurilor de asigurare a executării. ### %ncetarea procedurii de executare semnifică încetarea raporturilor procesuale existente între părţile procedurii de executare. otrivit art.1+ (od de executare,procedura de e7ecutare &ncetea"ă &n ca"ul &n care: obligaţia a fost stinsă între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile (odului de executare după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligația adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor creditorului
hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta creditorul a renunţat la executare. ### 3rticolul citat prevede limitativ toate cazurile de încetare a procedurii de executare. 2ratarea extensivă a temeiurilor de încetare a procedurii de executare nu poate fi admisă. %ncetarea procedurii de executare se dispune prin încheierea executorului judecătoresc, care, spre deosebire de alte încheieri emise de acesta, nu este executorie din momentul emiterii, ci doar după ce devine definitivă * fie prin necontestare, fie prin menţinerea ei de către instanţa de judecată în urma examinării cererii de contestare. 3ceasta derogare de la caracterul general imediat executoriu al încheierilor emise de executorul judecătoresc se explică prin consecinţele deosebit de grave ireversibile pentru creditor, ce le comportă intrarea în vigoare a respectivei încheieri.
Contetarea actelor e7ecutorului judecătorec Procedura de executare reprezintă faza finală a procesului civil, iar faptul că toate actele întreprinse de executorul judecătoresc sînt plasate sub controlul instanţei de judecată este cea mai concludentă demonstrare a legăturii indisolubile între procesul civil și procedura de executare.
124
$nstituirea posibilităţii controlului judiciar exhaustiv şi exclusiv asupra actelor executorului judecătoresc are o dublă semnificaţie * oferă participanţilor la procedura de executare garanţia legalității actelor de executare a căror verificare va fi făcută prin intermediul instanţei de judecată, concomitent, acest fapt asigură independenţa executorului judecătoresc acţiunile acestuia fiind pasibile de anulare doar prin hotărîrea instanţei de judecată. (ontestarea actelor de executare este reglementată de 2itlul $I al (ărţii $ a (odului de executare. otrivit acestor norme, ### actele de executare întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. entru a asigura securitatea raporturilor juridice, legiuitorul a limitat în timp posibilitatea contestării actelor emise de executorul judecătoresc, instituind un temem de prescripţie pentru contestarea acestora. ### 3ctele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu pot fi contestate, dacă din momentul săvîrşirii lor au trecut mai mult de luni. ### (ererea privind contestarea actelor de executare se înaintează în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului (hişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc. (ererea de contestare a actelor de executare nu se supune taxei de stat. ### 3ctul de executare întocmit de executorul judecătoresc poate fi contestat de participanţii la procesul de executare în termen de &8 zile de la data săvîrşirii lui ori a refuzului de a săvîrşi anumite acte, dacă legea nu prevede altfel. 2erţii care nu au participat la procesul de executare pot contesta actele de executare, întocmite de executorul judecătoresc, în termen de &8 zile de la data la care au aflat ori trebuie să afle despre aceste acte. ersoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile ((. ### Dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de luni, persoana nu poate fi repusă în termen. !eclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. ### (ererea se judecă în condiţiile (( şi se examinează în instanţă de judecată "inclusiv în cea ierarhic superioară# în cel mult +0 de zile. )xecutorul judecătoresc poate fi invitat să dea explicaţii referitor la actele contestate. ### %n cazul contestării actului întocmit de executorul judecătoresc, sarcina probaţiunii este pusă în seama reclamantului. 3ctele de executare întocmite de executorul judecătoresc, legale în fond, nu pot fi anulate pe motive formale. ### Botărîrea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs. %n cazul respingerii cererii, reclamantul poate fi obligat, la cererea intimatului sau a executorului judecătoresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întîrzierea executării. ### Botărîrea judecătorească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului judecătoresc de a întocmi@efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la îndeplinirea actului respectiv se execută de către executorul judecătoresc în termenul stabilit de instanţa de judecată. %n cazul neexecutării în termen a acestei hotărîrii judecătoreşti, executorul judecătoresc poate fi sancţionat de instanţa de judecată cu amendă de pînă la &0 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de întîrziere "o unitate convenţională este egală cu 50 de lei#. %ncheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată cu recurs. Dacă un terţ consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, acesta poate intenta în procedură contencioasă o acţiune de ridicare a sechestrului. ### rejudiciile cauzate ca urmare a anulării actului de sechestru, dacă nu rezultă din acţiunile debitorului prevăzute la alin."+# art.<< (od de executare, sînt opozabile părţii care a solicitat aplicarea sechestrului, cu excepţia bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării obligatorii de stat. 3cţiunea de ridicare a sechestrului "radierea din actul de inventar# se intentează împotriva debitorului şi creditorului urmăritor. ### Dacă sechestrarea "inventarierea# bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărîri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată şi organul financiar respectiv vor figura în calitate de pîrît.
Tema: PROCE3URA 3E EJAINARE A CERERIL OR IN3IVI3UALE 3E C. rin aderarea la (onvenţie, !4 s-a angajat să asigure respectarea drepturilor garantate de aceasta şi de protocoalele adiţionale la aceasta şi a recunoscut jurisdicţia (t)D> de a examina cererile depuse împotriva 4oldovei. ### (urtea este competentă să examineze cererile care se referă exclusiv la încălcarea drepturilor prevăzute de (onven ție şi de protocoalele adiţionale la aceasta. CtE3O este un tribunal internaţional care are sediul la trasbourg, ;ranţa. )l este compus dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor-membre ale (onsiliului )uropei care au ratificat (onvenţia. 7a &0 decembrie 50&8, acestea erau în număr de <'. 6udecătorii (urţii sînt numiţi de 3dunarea 9enerală a (onsiliului )uropei. )i îşi exercită funcţia cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. ### (urtea este asistată de o grefă compusă în special din jurişti care provin din toate statele membre la (onvenţie. 3ceştia sînt independenţi de ţara lor de srcine şi nu reprezintă nici reclamanţii, nici statele. (urtea examinează cererile în formaţiuni de un singur judecător "judecător unic#, + judecători "comitet#, ' judecători "cameră# şi, rareori, de &' judecători "4area (ameră#. (hiar dacă este vorba de litigii între privaţi, cererea la (urte trebuie mereu îndreptată împotriva statului din acţiunile sau inacţiunile ția statului atunci căruia a fost încălcatăsău, (onvenţia. După cum sa. prevede art.& al (onvenţiei, obliga de a asigura respectarea drepturilor nu de facto se referă la teritoriul ci la jurisdicţiaE (urtea a constatat că există jurisdicţieE cînd există un control efectivomului asupra unui teritoriu, indiferent dacă acest control este legitim sau nu conform dreptului internaţional. ### (urtea primeşte anual peste 80.000 de cereri. în anii 50&5-50&<, (urtea şi-a sporit eficienţa şi a examinat anual circa 10.000 de cereri, dintre care mai mult de /8T sînt respinse ca fiind vădit inadmisibile. Deşi în perioada anilor 50&5-50&< (urtea a examinat mai multe cereri decît a primit, din cauza numărului mare de cauze pendinte în iunie 50&& "peste &80.000#, la +& octombrie 50&8, .800 de cereri încă aşteptau să fie examinate. înă la +& decembrie 50&<, (urtea a pronunţat peste &'.800 de hotărîri, dintre care 5/' vizau !4. tatele ărţi la ()D> s-au angajat să conformeze hotărîrilor definitive ale (t)D>, care presupune atît redresarea situaţiei persoanei care a cîştigat la (t)D> cît şi, dacă este vorba de o situaţie sistemică, întreprinderea măsurilor pentru ca violări similare să nu mai aibă loc. ractica a confirmat că procedura (urţii este tratată de mulţi cu insuficientă atenţie. %n consecinţă, mai mult de /'T din cele circa 1.000 de cereri examinate de (urte în anul 50&< au fost declarate inadmisibile. ### Din cauza numărului mare de cereri primite, (urtea îşi înăspreşte cerinţele faţă de cereri. De obicei, examinarea cererilor care prezintă şanse de succes durează mai mult de < ani. entru a permite (urţii să examineze esenţa pretenţiilor formulate în cererea individuală, este necesară respectarea condiţiilor de admisibilitate ce rezultă din art.&, +< şi +8 ale (onvenţiei. (unoaşterea procedurii (urţii de examinare a cererilor este, de asemenea, importantă pentru facilitarea procesului de examinare a cererii şi pentru a obţine cea mai favorabilă soluţie pentru client. (onvenţia prevede puţine reglementări în ceea ce priveşte procedura de examinare a cererilor. 3ceastă procedură rezultă în principal din
125
9egulamentul !urţii şi din practicile bine-stabilite ale (urţii. ractica (urţii cu privire la admisibilitate este prezentă în =hidul cu privire la admisibilitate, elaborat de (urte.
)* +* *
Su0iec(ii cu drept de ei"are a Cur(ii Europene a 3repturilor Omului ### (urtea poate fi sesizată atît printr-o cerere individuală "în temeiul art. +< al (onvenţiei# cît şi de către tatele membre la (onvenţie "în temeiul art. ++ al (onvenţiei#. (u toate acestea, cererile formulate de state sînt depuse destul de rar. După cum prevede art. +< al (onvenţiei, cererea individuală poate fi depusă de orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau grup de particulari. rin peroană fi"icăE (urtea înţelege persoana care s-a născut vie, indiferent de durata vieţii. ### entru sesizarea (urţii, (onvenţia nu impune vreo condiţie referitoare la naţionalitate, domiciliu, stare civilă sau capacitate juridică. rotecţia (onvenţiei poate fi invocata nu doar de cetăţenii statului pîrît, dar şi de către cetăţenii altui stat sau apatrizi. ersoanele considerate incapabile sau cu capacitate de exercițiu limitată în dreptul intern pot să se adreseze la (urte fără a fi reprezentate de către un tutore sau curator. ### entru (urte contează doar dacă persoana doreşte să depună o cerere. ;ormalităţile instituite de legislațiile naţionale în ceea ce priveşte reprezentarea persoanelor incapabile nu sînt obligatorii pentru (urte. ### Dreptul de a sesiza (urtea îl au entităţile cu scop lucrativ sau nelucrativ. e pare că distincţia dintre organizaţia neguvernamentalăE şi grupul de particulariE se face în funcţie de recunoaşterea entităţii în dreptul intern. ;rupurile de particulari sînt recunoscute, de regulă, organizaţiile ne\uvernamentale non-formale "neînregistrate oficial#, în cazul în care ele nu contestă la (urte refuzul de a fi înregistrate. (urtea a examinat cererile depuse de societăţi comerciale, sindicatele, organizaţiile religioase neînregistrate sau partidele politice. (onvenţia protejează atîtor$ani"a(iile ne$u!ernamentaleoficial recunoscute, cat şi cele ne-recunoscute oficial. >rganizaţiile neguvernamentale beneficiază de aceleași drepturi ca şi persoanele fizice, cu excepţia drepturilor care nu pot fi avute de persoanele juridice "de ex., dreptul la căsătorie garantat de art.&5 al (onvenţiei#. ### (urtea va examina doar cererile în care reclamantul pretinde incalcarea unui drept al său şi va respinge cererile depuse în interes general "adio popularis#. (urtea nu va examina in abstracto, dacă o situaţie este sau nu conformă cu (onvenţia, ci numai în măsura în care aplicarea acestei situa ții în raport cu reclamantul contravine (onvenţiei. )ste !ictima reclamantul care se pretinde direct afectat prin acţiunea sau inacţiunea litigioasă. !eclamantul trebuie să demonstreze că este afectat personal prin încălcarea invocată. (u toate acestea, existenţa prejudiciului material sau moral nu este obligatorie. (alitatea de victimă poate fi pierdută după depunerea cererii la (urte. %n acest caz, cererea, de obicei, este radiată de pe rolul (urţii. rin pierderea calită(ii de !ictimă se înţelege pierderea unui interes raţional şi rezonabil de a menţine cererea pe rolul (urţii. Calitatea de !ictimă poate fi pierdută% dacă &nt &ntrunite cumulati! următoarele condi(ii: autorităţile statului pîrît au recunoscut, în mod expres sau în substanță, violarea invocată reclamantul a fost restabilit în drepturile sale autorităţile statului pîrît au reparat într-un mod adecvat prejudiciile cauzate prin violarea (onvenţiei. (ompensaţiile acordate trebuie să fie comparabile cu cele acordate de (urte. ### !ecunoaşterea violării trebuie să fie făcută pînă la pronunţarea hotărîrii (urţii, să fie integrală, adică să se refere la toate capetele indicate în cerere, şi să fie necondiţionată. De regulă, recunoaşterea violării fără acordarea compensaţiilor nu este suficientă pentru pierderea calităţii de victimă. Lim0a de procedură /i pro0ațiunea 7imbile oficiale ale (urţii sînt france"a şi en$le"a "alin."&# art.+< al !egulamentului (urţii#. 2otuşi, cererea şi corespondenţa la faza iniţială a procedurii "pînă la comunicarea cererii# pot fi scrise în limba pe care o cunoaşteţi, cu condiţia că aceasta este limbă oficială a unuia dintre statele membre la (onvenţie. înă la comunicarea cererii, de regulă, (urtea vă va răspunde în limba în care a fost scrisă cererea. ### După comunicarea cererii către 9uvern, toată corespondenţa pe care grefa (urţii o va adresa părţilor va fi redactată în franceză sau engleză, iar părţile sînt obligate să ţină toate comunicările orale "cum ar fi pledoariile# sau scrise "cum ar fi observaţiile# cu (urtea în limba franceză sau engleză "alin."5# art.+< al !egulamentului#. 2otuşi, ### reşedintele (amerei poate permite reclamantului să folosească o limbă oficială a unuia dintre statele membre la (onvenţie "alin."+# art.+< al !egulamentului#. (hiar dacă a permis reclamantului să folosească o altă limbă decît cea oficială, hotărîrea (urţii va fi redactată în una sau în ambele limbi oficiale ale (urţii "art.8' şi ' ale !egulamentului# şi nu va fi tradusă pentru reclamant. ### (hiar dacă cererea sau observaţiile au fost depuse în una din limbile oficiale ale (urţii, este de dorit ca reclamanţii să expedieze documentele anexate la cerere sau observaţii în varianta srcinală "netradusă#. Dacă martorii sau experţii care compar în faţa (urţii nu cunosc suficient una din limbile oficiale ale (urţii, ei pot folosi limba pe care o cunosc iar 9refa (urţii va asigura traducerea "alin."# art.+< al !egulamentului#. robele în susţinerea cererii trebuie anexate la cerere. !eclamantul poate prezenta probe şi după depunerea cererii, totuşi toate probele necesare pentru examinarea preliminară a cererii trebuie anexate la cerere. ### 3ltfel, cererea sa va considera incompletă şi nu va fi examinată. (urtea nu are reguli cu privire la admisibilitatea probelor. > probă nu va putea fi respinsă pe motiv de formă sau de alte vicii forma e "de ex., proba a fost sustrasă#. 2otuşi, în cazul în care reclamantul prezintă deliberat probe false, aceasta constituie temei de a declara cererea inadmisibilă, ca fiind abuzivă "lit.a# alin."+# art.+8 al (onvenţiei#. ### (urtea are competenţe de a acumula singură probe şi de a audia martori. în acest scop, în temeiul art. +1 ^& a# al (onvenţiei, ea poate sasasolicite 9uvernului prezentarea copiilor materialelor din dosarele na țaionale. se circumstanţele întîmplă mai ales atunci cîndcînd (urtea trebuie evalueze calitatea investigaţiilor efectuate la nivel naţional. entru stabih3ceasta pe deplin cauzei, atunci acestea sînt disputate de părţi, (urtea poate întreprinde misiuni de constatare a faptelor pe teritoriul tatelor ărţi. ### (urtea nu are puterea de a constrînge martorii să compara m fata sa entru aceasta, ea cere 9uvernului citarea martorilor. %n caz de neprezentare a martorului, 9uvernul va fi chemat să prezinte explicaţii. !egulile cu privire la această procedură au fost codificate în anexa la !egulamentul (urţii. %n ultimul timp, misiunile de constatare a faptelor au loc extrem de rar, deoarece sînt foarte scumpe, iar (urtea este suprasolicitată. ### înă în decembrie 50&8, unica misiune de constare a faptelor în cauzele moldoveneşti a avut loc, în primăvara anului 500+, în cauza llaşcu ş.a. contra 4oldovei şi !usiei. 7a aprecierea probelor, (urtea aplică criteriul dincolo de un dubiu rezonabil. > decizie a (urţii poate rezulta din coexistenţa unor concluzii suficient de întemeiate, clare şi concordate sau a unor similare prezumţii incontestabile ale faptelor. De asemenea, comportamentul părţilor în cadrul eforturilor întreprinse de (urte pentru a obţine probele poate constitui un element care va fi luat în consideraţie. ### 7a aprecierea probelor, (urtea este conştientă de dificultăţile care ar putea apărea în evaluarea unor declarații obţinute prin intermediul interpreţilor şi acordă o atenţie deosebita sensului şi valorii declaraţiilor formulate de martori în faţa delegaţilor "în cadrul misiunilor de constatare a faptelor#. De asemenea, (urtea este conştientă de timpul scurs de la pretinsele evenimente, fapt care ar putea determina un anumit grad de imprecizie în declaraţiile martorilor cu privire la date, precum şi cu privire la alte detalii.
Repre"entarea /i aitența judiciară
126
!eclamanţii pot fi reprezentaţi în faţa (urţii de reprezentanţi. !epre-zentantul are toate drepturile reclamantului, inclusiv dreptul să semneze şi cererea în numele reclamantului "alin."&# art.+ al !egulamentului#. ot fi reprezentanţi avocaţii autorizaţi să profeseze în oricare din statele părţi la (onvenţie, care îşi au reşedinţa pe teritoriul uneia din ele şi care înţeleg suficient una din limbile oficiale ale (urţii. (u autorizarea reşedintelui (urţii, poate fi admisă ca reprezentant şi o altă persoană "lit.a# alin."<# art.+ al !egulamentului#. ### (alitatea de reprezentant se certifică prin procura eliberată de reclamant, asupra căreia nu se extind condiţiile de formă pentru valabilitatea procurii impuse de legislaţiile naţionale. rocura eliberată la depunerea cererii face parte din formularul cererii, iar pentru procurile eliberate anterior urmează a fi completat un formular tipizat al procurii. ### Aumărul reprezentanţilor nu este limitat, însă (urtea ar putea să nu compenseze costul serviciilor reprezentantului care nu au fost necesareE pentru examinarea cererii. rocuri separate urmează a fi eliberate pentru fiecare reprezentant şi de către fiecare reclamant. 9uvernele sînt reprezentate în faţa (urţii de către agenţii săi, care pot fi asistaţi de avocaţi şi consilieri "art.+8 al !egulamentului (urţii#. ### Au există o obligativitate ca, la depunerea cererii, reclamantul să aibă un reprezentant. 2otuşi, după comunicarea cererii sau pentru audiere, reclamantul va fi rugat de (urte să-şi angajeze un avocat. (urtea nu recomandă reprezentanţi şi nici nu are o listă a avocaţilor autorizaţi să apară în faţa ei. reşedintele (amerei poate autoriza reclamantul să-şi reprezinte singur interesele "alin."5# şi "+# art.+ ale !egulamentului#. %n cazul în care conduita sau circumstanţele cauzei o impun, re ședintele (amerei poate, la orice fază a procedurii, să decidă că reprezentatul nu mai poate să-l reprezinte pe reclamant şi să ceară reclamantului nominalizarea unui alt reprezentant "lit.b# alin."<# art.+ al !egulamentului#. ### (urtea poate chiar interzice reprezentantului să mai compară vreodată în faţa (urţii. 3ceasta s-a întîmplat anterior în cazuri cînd reprezentatul a comis abateri nescuzabile "de ex., a depus cereri la (urte contrafăcînd procuri şi fără ca reclamanţii să cunoască despre aceasta#. ### entru a asigura un acces veritabil la (urte, a fost introdus un sistem de compensare parţială de către (onsiliul )uropei a costurilor de reprezentare la (urte. 3sistenţa judiciară este acordată dacă reşedintele (amerei constată că acordarea ei este necesară pentru buna examinare a cauzei, iar reclamantul nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru a face faţă integral sau parţial cheltuielilor de prezentare a cauzei sale la (urte "art.&0& al !egulamentului#. ### Din motiv că nu este crucială pentru examinarea cauzei, de obicei, asistenţa judiciară nu se acordă în cauzele repetitive. De asemenea, asistenţa judiciară nu este acordată în cazul în care reclamantul are suficiente surse să-şi plătească avocatul. 3sistenţa judiciară se acordă la cerere sau din iniţiativa reşedintelui (amerei "art.&00 al !egulamentului#. %n aceste cazuri, după comunicarea cererii către 9uvern, reclamantului îi va fi transmisă o declaraţie de resurse, care conţine întrebări despre proprietăţile şi angajamentele sale pecuniare. !eclamantul urmează să o completeze, să o certifice la organul naţional competent "inspectoratul fiscal teritorial# şi să o expedieze (urţii "art.&05 al !egulamentului#. Declaraţia completată poate fi expediată 9uvernului pentru comentarii, însă acest lucru nu este obligatoriu. ### >dată ce reşedintele (amerei a decis acordarea asistenţei, 9refierul stabileşte cuantumul onorariilor, în baza baremelor speciale aprobate de (onsiliul )uropei. (aexcepţie, în cauze complexe poate fi acordată asistenţă judiciară şi pentru mai mult de un reprezentant. De regulă, suma onorariului reprezentantului compensată nu depășește )?! &.000, însă reclamantul poate solicita (urţii compensarea prin hotărîre a celorlalte cheltuieli de asistenţă juridică. ### 3sistenţa judiciară poate acoperi atît costul serviciilor reprezentantului cît şi cheltuielile de călătorie necesare "de ex., în cazul organizării audierilor la (urte#. După stabilirea cuantumului asistenţei, reprezentantului reclamantului îi este adresată o cerere cu solicitarea rechizitelor contului său bancar pentru transferarea sumelor respective. >norariile sînt plătite direct avocatului, de regulă, după prezentarea tuturor observaţiilor. %n cazul constatării unei violări a (onvenţiei şi a solicitării justificate a unor cheltuieli de asistenţă juridică care depăşesc asistenţa acordată de (urte, prin hotărîre, suma plătită pentru asistenţă judiciară de către (onsiliul )uropei este dedusă din suma totală a asistenţei judiciare pe care (urtea o consideră justificată. ### Dacă una din condiţiile pentru acordarea asistenţei judiciare a dispărut, reşedintele (amerei poate decide, în orice moment, retragerea sau modificarea cuantumului asistenţei judiciare "art.&08 al !egulamentului#.
'orma cererii /i modul de depunere a aceteia (urtea examinează doar cererile comple tate în baza formularului elaborat de (urte. Aerespectarea formei cererii duce la neexaminarea acesteia. %n ultimul caz, în cîteva săptămîni de la expedierea cererii, reclamantul va primi o scrisoare de la (urte în care i se va cere să depună o nouă cerere la (urte cu respectarea tuturor rigorilor de formă şi conţinut. 3nexele urmează a fi prezentate din nou. 3e la aceată re$ulă &nt e7cep(ii: atunci cînd reclamantul aduce motive convingătoare de ce nu a respectat cerinţele impuse "de ex., deţinuţii ar putea să nu deţină copii ale tuturor documentelor relevante pentru examinarea cererii#, cînd în cadrul cererii sînt solicitate măsurii provizorii "art.+/ al !egulamentului#, în alte cazuri, la solicitarea reclamantului sau din iniţiativa (urţii "alin."8.&# art.<' al !egulamentului#. ### 7a cerere urmează a fi anexate copii xerox ale documentelor la care se face referire în cerere "de ex., copii ale hotărîrilor judecătoreşti#, în cazul persoanelor juridice, la cerere urmează a fi anexată copia documentului ce confirma dreptul semnatarului cererii şi@sau procurii de a semna în numele persoanei juridice. ### (opiile documentelor transmise (urţii nu trebuie capsate, lipite sau legate prin orice modalitate. De asemenea, toate paginile anexelor trebuie numerotate consecutiv de la prima pînă la ultima. (ererile la (urte ar trebui să fie extrem de concise şi clare. $nformațiile care nu sînt relevante pentru pretenţiile formulate în cerere nu urmează a fi menţionate. ;ormularul cererii permite expunerea faptelor pe maxim + pagini, iar a argumentelor cu privire la violarea (onvenţiei pe maxim o pagină. 3spectele descrise în cele < pagini trebuie să fie suficiente pentru examinarea preliminară a cererii. ### %n cazul în care fapteleşicauzei sau argumentele cucaz, privire la violarea (onvenţiei pot fi50 expuse pe patru pagini, la cerere poate fi anexată expunerea faptelor a argumentelor. %n orice această expunere nu poatenudepăşi de pagini. (ererea poate fi depusă în una din limbile oficiale ale ţărilor membre ale (onsiliului )uropei. 3nexele la cerere nu trebuie traduse. (urtea poate fi sesizată în termen de luni. 2ermenul de luni încetează să curgă prin depunerea cererii completate. Doar depunerea unei cereri complete duce la suspendarea termenului de luni. e consideră "iua depunerii cererii ziua depunerea cererii la poştă. ### )xpedierea cererii prin fax nu suspendă curgerea acestui termen.
Imi7tiunea &n dreptul de a ei"a Curtea Europeană a 3repturilor Omului 3rt.+< al (onvenţiei prevede că ### înaltele ărţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al dreptului de a sesiza (urtea. )ste deosebit de important ca reclamanţii sau potenţialii reclamanţi să poate comunica liber cu (urtea, fără a fi supuşi oricărei forme de presiune din partea autorităţilor pentru a-şi retrage sau modiiica pretenţiile. )xpresia orice formă de presiuneE trebuie interpretată ca acoperind nu doar constrîngerea directă şi fapte flagrante de intimidare, ci şi lapte sau contacte indirecte şi nepotrivite destinate să descurajeze sau să împiedice reclamanţii să apeleze la remediul instituit de (onvenţie. ### %ntrebarea dacă contactele dintre autorităţi şi un reclamant constituie practici inacceptabile din punctul de vedere al art.+<, trebuie examinată prin prisma circumstanțelor specifice ale fiecărui caz. %n acest context, (urtea ia în calcul vulnerabilitatea reclamantului şi riscul acestuia de a fi influenţat de către autorităţi. $mixtiunea în dreptul de a sesiza (urtea a luat forma ameninţării cu sancţiuni de către autorităţile locului de detenţie pentru sesizarea (urţii, împiedicarea reclamanţilor de a depune cererea şi sancţionarea lor pentru depunerea cererii ia (urte, interogarea reclamantului
127
vulnerabil cu privire la autenticitatea documentelor prezentate (urţii, iniţierea procedurilor penale împotriva directorului persoanei juridice şi arestarea acestuia pentru a descuraja persoana juridică în procedurile la (urte, intimidarea reprezentantului reclamantului, indiferent de rezultatul intimidării, lipsa accesului reprezentantului la (urte şi a medicului independent la reclamant şi la fişa medicală a acestuia, care erau necesare pentru prezentarea observaţiilor, aparenta lipsă a întîlnirilor confidenţiale dintre reprezentantul la (urte şi reclamant sau chiar critica adusă reclamantului de către un înalt funcţionar pentru că nu a retras cererea de la (urte. ### %n scopul asigurării unei protecţii adecvate a persoanelor care apar în faţa (urţii, la 8 martie &// a fost adoptat 3cordul )uropean privind persoanele participante la proceduri în faţa (urţii, întocmit la trasbourg, la 8 martie &//+/0. (onform art. 5 al acestui 3cord, aceste persoane se bucură de imunitatea de jurisdicţie în privinţa declaraţiilor făcute oral sau în scris în faţa (urţii, ca şi în privinţa actelor pe care le prezintă acesteia.
,nre$itrarea cererilor% prioritatea e7aminării /i e7aminarea cererilor !ădit inadmii0ile 7a primire, cererea este alocată unei ecţiuni a (urţii. 3ceasta este, de obicei, ecţiunea din care face parte judecătorul ales din partea guvernului împotriva căruia este îndreptată cererea. ### După primirea cererii completate adecvat şi care conţine toate anexele, grefa (urţii va deschide un dosar. 3cestui dosar îi va fi acordată o denumire, care, de obicei, coincide cu numele reclamantului şi denumirea statului pîrît şi un număr care constă din numărul de înregistrare şi anul depunerii. După înregistrare, cererea este citită de către un jurist de la grefa (urţii şi este alocată uneia din cele trei categorii, în funcţie de organul care este cel mai potrivit să examineze cerereaC judecătorul unic, comitetul din + judecători sau (amera din ' judecători. ### %ncepînd cu anul 50&5, cererile vădit inadmisibile sînt examinate la scurt timp după depunere, iar o decizie cu privire la inadmisibilitatea cererii este luată de către judecătorul unic în cîteva săptămîni de la primirea cererii de către (urte. în cazul cererilor vădit inadmisibile, reclamantul nu este informat despre denumirea şi numărul cererii pînă la decizia (urţii. %n 5-< luni de la expediere, reclamantul este informat printr-o scrisoare poștală despre data deciziei de inadmisibilitate şi numele judecătorului care a luat decizia. ### 3ceastă scrisoare are o formă tipizată şi nu conţine motivele sau temeiul exact din care cererea a fost declarată inadmisibilă. Decizia judecătorului unic este definitivă şi nu poate fi contestată. (urtea nu informează 9uvernul despre aceste cereri şi, în mod normal, 9uvernul nici nu cunoaşte despre depunerea şi respingerea cererilor examinate de judecătorul unic. Din cele 1+.'8 de cereri declarate inadmisibile sau scoase de pe rol în anul 50&<, au fost decise de către judecătorul unic '1.0 de cereri "/<.&T#. ### %n cazul cererilor care nu sînt vădit inadmisibile, reclamantul va fi informat prin scrisoare poştală despre denumirea şi numărul cererii, care urmează a fi menţionate în orice corespondenţă ulterioară cu (urtea. 3ceastă cerere va fi examinată de îndată ce va fi posibil. Daca iniţial cererile erau examinate în funcţie data depunerii, în anul 500/ (urtea şi-a schimbat practica, examinînd cererile în funcţie de importanţa şi urgenţa chestiunilor din cerere "art.<& al !egulamentului# şi a criteriilor stabilite de (urte. 2ot în anul 500/, (urtea a adoptat olitica de prioritizare a examinam cererilor. 3ceasta distinge ' categorii de cereri. ### Din categoria & fac parte cererile care se referă la un risc deosebit pentru viaţa şi sănătatea reclamantului, sau cererile urgente cu privire la viaţa privată, precum şi cererile în care au fost dispuse măsuri în temeiul art.+/ al !egulamentului "măsuri provizorii#. ### Din categoria ' fac parte cererile vădit inadmisibile. %n mod normal, cererile din primele categorii ar trebui tratate înainte de cererile din categoriile ulterioare. 2otuşi, preşedintele (urţii sau a (amerei poate decide ca o anumita cauză să fie tratată altfel decît o prescrie Politica de prioritizare. Procearea preliminară a cererilor care nu &nt e7aminate de către judecătorul unic /i măurile pro!i"orii (ererile care nu sînt vădit inadmisibile sînt alocate pentru examinare (omitetului din + judecători sau (amerei din ' judecători. ### (omitetul din + judecători, prin vot unanim, poate atît să declare inadmisibila o cerere, să dispună scoaterea ei de pe rol în temeiul art.+' al (onvenţiei, cît şi să declare admisibilă cererea şi să adopte simultan o hotărîre asupra fondului cauzei, atunci cînd soluţia dată se înscrie într-o jurisprudenţă bine definită a (urţii "alin."&# art.51 al (onvenţiei#. Botărîrile (omitetului sînt definitive de la pronunţare "alin."5# art.51 al (onvenţiei#. (amera examinează cererile care îi sînt alocate direct, fie cererile care nu au fost declarate inadmisibile de către (omitet. 3ceasta poate scoate cererea de pe rol, declara cererea inadmisibilă sau constata o violare a (onvenţiei. De asemenea, ### în cazul în care cererea prezentată unei (amere ridică o problemă gravă privind interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei cauze poate conduce la o contradicţie cu o hotărîre pronunţată anterior de (urte, (amera poate, atît timp cît nu a pronunţat hotărîrea sa, să se desesizeze în favoarea 4arii (amere "art.+0 al (onvenţiei#. ### %n scopul bunei desfăşurări a procedurilor (urţii, (amera, fie re ședintele ei, în temeiul art.+/ al !egulamentului, poate indica, la cererea părţii sau din proprie iniţiativă, măsuri provizorii, atît 9uvernului cît şi reclamantului. ### 3ceste măsuri sînt indicate doar în cazuri excepţionale, cînd este vorba de pericol iminent de prejudiciu ireparabil în ceea ce priveşte drepturile garantate de art.5, + şi 1 ale (onvenţiei. 3ceste măsuri sînt obligatorii pentru 9uvern şi neexecutarea lor ar putea constitui o violare a art.+< al (onvenţiei. 3ceste cereri sînt, de regulă, examinate, în ziua în care au fost depuse. Despre aplicarea măsurilor provizorii, 9uvernul este informat imediat. !egulile cu privire la cererile de măsuri provizorii au fost codificate în &nstrucţiunea practică cu privire la cererea de măsuri provizorii, emisă de reşedintele (urţii la 8 martie 500+. %n ultimii 8 ani, toate cererile de măsuri provizorii depuse în cauzele moldoveneşti au fost respinse. %n cazul cererilor alocate (omitetului sau (amerei, reşedintele ec țiunii căreia i-L fost alocată cererea poate desemna un judecător raportor responsabil de examinarea cererii. De regulă, identitatea acestuia nu este făcută publică. ### 6udecătorul raportor poate solicita de ții suplimentare, la părţi informa poate decide ca cererea să fie examinată de judecătorul unic şi asistă (omitetul, (amera sau reşedintele (amerei la examinarea cererii "art.
O0er!a(iile păr(ilor /i audierile Dacă cererile alocate (omitetului sau (amerei nu au fost declarate inadmisibile la faza incipientă de examinare, ele sînt comunicate 9uvernului. De regulă, prin comunicare 9uvernul află pentru prima dată despre depunerea cererii. 7ui i se solicită prezentarea observaţiilor scrise. ### 7a scrisoarea de comunicare (urtea anexează o sinteză a faptelor prezentate de reclamant, a pretenţiilor acestuia şi întrebările cu privire la care (urtea doreşte să afle poziţia părţilor. inteza pregătită de (urte este redactată în una din limbile oficiale ale (urţii. ### )a este, de asemenea, expediată reclamantului pentru informare şi este plasată pe pagina Heb a (urţii. De regulă, (urtea acordă 9uvernului & săptămîni pentru prezentarea observaţiilor, în care 9uvernul urmează să se expună asupra admisibilități şi fondului cererii. După ce primeşte observaţiile 9uvernului, ele sînt prezentate reprezentantului reclamantului sau reclamantului "dacă acesta nu are reprezentant#, pentru prezentarea observaţiilor sale. ### De obicei, (urtea acordă reclamantului săptămîni pentru prezentarea observaţiilor. %n observaţiile lor, părţile trebuie să se expună asupra întrebărilor (urţii din actul de comunicare, asupra obiecţiilor 9uvernului, dacă acestea există, şi să formuleze pretenţiile cu privire la satisfacţia echitabilă. ?lterior, observaţiile reclamantului vor fi din nou expediate 9uvernului pentru comentarii finale. ?ltimele observaţii ale 9uvernului, care trebuie prezentate (urţii în patru săptămîni de la solicitare, vor fi ulterior expediate reclamantului pentru informare.
128
### înă la mijlocul anilor 5000, (urtea solicita destul de des observaţii separate cu privire la admisibilitatea cererii, iar ulterior, în caz că cererea nu era declarată inadmisibilă, cu privire la fondul acesteia. %n prezent, (urtea solicită destul de rar "doar în cauze care implică chestiuni serioase cu privire la admisibilitate# prezentarea observaţiilor separate cu privire la admisibilitatea cererii. 3ceastă schimbare a practicii (urţii a fost făcută pentru a scurta termenul de examinare a cererilor. >bservaţiile ambelor părţi urmează a fi redactate în una din limbile oficiale ale (urţii şi expediate (urţii prin fax şi prin poştă "în + exemplare#. !eclamantul urmează să expedieze observaţiile în termenul stabilit de (urte, cu riscul refuzului anexării lor la dosar sau respingerii pretențiilor formulate în temeiul art.<& al (onvenţiei "satisfacţia echitabilă#. 7a cerere, reşedintele (amerei poate extinde termenul pentru prezentarea observaţiilor. !egulile cu privire la forma, conţinutul şi expedierea observa țiilor au fost codificate în &nstrucţiunea practică cu privire la observaţiile scrise, emisă de reşedintele (urţii la & noiembrie 500+. ### rocedura (urţii este, în principiu, scrisă. După prezentarea observa țiilor, (amera poate decide, ca excepţie, organizarea audierilor. 3udierile în 4area (ameră sînt un lucru obişnuit. ărţile sînt chemate să prezinte (urţii pledoariile lor scrise pentru audieri cu cel puţin o zi pînă la audieri, pentru a facilita traducerea simultană a discursului în cealaltă limbă oficială a (urţii. ### 3udierile au loc în sediul (urţii şi sînt publice, decît dacă (urtea decide altfel "art.+ al !egulamentului#. De obicei, fiecare parte beneficiază de 50-+0 min. pentru prezentarea poziţiei sale. ### După prezentarea poziţiei, judecătorii adresează întrebări părţilor, la care ei urmează să răspundă după o pauză de &0-&8 min. !ăspunsurile verbale pot fi completate prin răspunsurile scrise prezentate de părţi după audieri, în termenul fixat de (urte. De obicei, de la audieri pînă la pronunțarea hotărîrii (urţii trec mai mult de luni. ### %n cazul în care reclamantul are cetăţenia sau naţionalitatea unui alt tat arte decît cea a tatului îrît, după comunicarea cererii, acel tat arte poate interveni în proceduri pentru a prezenta observaţii sau a lua parte la audieri "alin."&# art.+ al (onvenţiei#. %n acest scop, el este informat de către grefa (urţii şi, în &5 săptămîni, urmează să decidă dacă intervine. ### (u permisiunea sau la cererea reşedintelui, în proceduri pot interveni şi persoane fizice sau juridice "a se vedea alin."5# art.+ al (onvenţiei#. 2otuşi, (urtea acceptă intervenţia în procedurile sale a persoanelor fizice sau juridice destul de rar. ### De obicei, în baza alin."5# art.+ al (onvenţiei, (urtea accepta intervenţia >A9-urilor care prezintă (urţiiamicus curie. Re$lementarea amia0ilă% declara(ia unilaterală a ;u!ernului /i renun(area la cerere ### 7a orice etapă după comunicare şi pînă la hotărîrea (urţii, părţile pot reglementa amiabil procedura iniţiată la (urte. După ce cererea este comunicată 9uvernului, (urtea întreabă părţile dacă doresc să reglementeze amiabil cauza. 3ceste negocieri sînt confidenţiale şi conţinutul lor nu poate fi dezvăluit în procedura contencioasă "alin."5# art.5 al !egulamentului#. 3ceste negocieri nu sînt reflectate în hotărîre, iar documentele cu privire la negocierea amiabilă nu se păstrează la dosar "alin."&# art.++ al !egulamentului#. ### %n cazul în care părţile informează (urtea despre încheierea unui acord de reglementare amiabilă, cererea va fi scoasă de pe rol în temeiul lit.b# alin."&# art.+' al (onvenţiei. De regulă, odată ce acordul este încheiat, (urtea nu va pune în discuţie clauzele acestuia chiar dacă sînt vădit inconvenabile pentru reclamant. Din acest motiv reprezentanţii ar trebui să fie precauţi atunci cînd reglementează amiabil procedurile intentate le (urte. %n ultimii ani, (urtea a insistat asupra recurgerii mai frecvente la reglementarea amiabilă a cererilor comunicate. 2otuşi, uneori, propunerile rezonabile ale 9uvernului nu sînt acceptate de către reclamanți. %n acest caz, 9uvernul poate cere (urţii scoaterea cererii de pe rol în condiţiile descrise în oferta sa făcută reclamantului. ### Declaraţia unilaterală nu va fi acceptată, decît dacă aceasta recunoaşte în termeni clari violarea (onvenţiei în cauza reclamantului şi oferă acestuia o redresare adecvată "lit.b# alin."&# art.53 al !egulamentului#. ### pre deosebire de reglementarea amabilă declarația unilaterală trebuie făcută public şi în cadrul procedurii contencioase, iar (urtea va descrie condiţiile declaraţiei unilaterale în decizia sa. %n cazul în care declaraţia unilaterală este admisă, cererea va fi scoasă de pe rol in temeiul lit.c# alin."&# art.+' al (onvenţiei, cu obligarea 9uvernului să se conformeze angajamentelor asumate prin declaraţia unilaterală în anul 50&5, ### (urtea şi-a generalizat practica cu privire la declaraţiile unilaterale, iar constatările din documentul de generalizare ar putea fi utile practicienilor. %n temeiul lit.a# alin."&# art.+' al (onvenţiei, ### (urtea scoate de pe rol cererile comunicate în cazul în care stabileşte ca reclamantul numai doreşte să-şi menţină cererea "de ex., renunţarea la cerere, nemenţinerea corespondenţei cu (urtea#. $ntenţia de retragere a cererii trebuie să fie integrală, clară şi univocă. %n cazul neprimirii, răspunsului la scrisorile ei, grefa (ur ții va încerca să afle din ce motiv nu s-a răspuns la coresponden ță. ### De regulă, ea va expedia în acest sens o scrisoare recomandată reprezentantului reclamantului sau reclamantului "dacă acesta nu este reprezentat în faţa (urţii#. Doar dacă nu va primi răspuns la această scrisoare, cererea va fi scoasă de pe rol. ### chimbarea adresei nu este o scuză pentru neprimirea corespondenţei, deoarece reclamantul are obligaţia să informeze (urtea despre aceasta. (ererea poate fi scoasă de pe rol la orice stadiu al procedurii "alin."&# art.+' al (onvenţiei#, iar decizia privind scoaterea de pe rol a cererii comunicate 9uvernului este amplasată pe pagina sa Heb. 3lin."&# art.+' in fine al (onvenţiei prevede că, ### chiar dacă cauza a fost reglementată sau reclamantul nu mai doreşte să menţină cererea, (urtea poate continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate de (onvenţie o cere "de ex., dezvoltarea jurisprudenței (urţii#. 2otuşi, aceasta se întîmplă extrem de rar. 3eci"ia cu pri!ire la admii0ilitate /i .otăr&rea cu pri!ire la fondul cau"ei (urtea poate decide asupra admisibilităţii şi fondului cauzei printr-un singur act sau prin acte separate. (urtea decide care procedură va fi urmată atunci cînd comunică cererea către 9uvern "alin."&# art.8<3 al !egulamentului#. ### %n caz că (urtea a decis că va examina separat admisibilitatea, după prezentarea observaţiilor, cu o majoritate de voturi, (urtea decide asupra admisibilităţii printr-o decizie. 3ceastă decizie nu are, de obicei, paragrafele numerotate şi la ea nu pot fi făcute opinii separate.şi### Decizia prinpecare o cerere declarată inadmisibilă este definitivă şi nu poate fi contestată. )a se aduce la cunoştinţa părţilor se amplasează pagina Heb aeste (urţii, de obicei, în cîteva săptămîni de la adoptare. ### Dacă cererea este declarată admisibilă sau admisibilitatea şi fondul cererii sînt examinate simultan, părţile vor fi chemate să-şi prezinte observații "a se vedea secţiunea de mai sus cu privire la observaţii#. După expirarea termenului de prezentare a observaţiilor, (urtea, cu majoritate de voturi, va adopta o hotărîre în care va examina dacă a avut loc o violare a (onvenţiei şi, dacă (onvenţia a fost violată, ce satisfacţie echitabilă să acorde reclamantului. ### (a excepţie, (urtea poate rezerva pentru o hotărîre separată chestiunile cu privire la aplicarea art.<& al (onvenţiei "satisfacţia echitabilă#, integral sau în parte. ărţile nu sînt informate despre ziua în care (urtea va adopta hotărîrea. Botărîrile (amerei şi ale (omitetului din trei judecători sînt pronunțate, de obicei, în + săptămîni de la adoptare, în zilele de marţi sau de joi. ### înă la pronunţare, hotărîrea (urţii nu este cunoscută. De obicei, (amera şi (omitetul pronunţă hotărîrea prin amplasarea ei pe pagina Heb a (urţii. (a excepţie, hotărîrile (amerei pot fi pronunţate în şedinţă publică în sediul (urţii, cu plasare concomitentă pe pagina Heb. 2oate hotărîrile (urţii sînt amplasate pe pagina Heb a (urţii în ziua pronunţării, de obicei, la ora &&C00, ora trasbourg-ului. ### De regulă, cu cîteva zile pînă la data pronunţării, pe pagina Heb a curţii apare un comunicat de presă în care se menţionează lista hotărîrilor care vor fi pronunţate săptămînă viitoare. %n ziua pronunţării, (urtea expediază părţilor cîte o copie certificată a hotărîrii. Botărîrile (urţii au o formă tipizată şi cuprind informaţii despre componenţa (urţii, procedura examinării cauzei, circumstanţele de fapt, dreptul intern relevant, argumentele părţilor, motivele (urţii, aplicarea art.<& al (onvenţiei şi dispozitivul hotărîrii. ### aragrafele hotărîrii sînt numerotate şi ia ea pot fi anexate opinii separate. pre deosebire de hotărîrea (omitetului din + judecători, hotărîrea (amerei nu este definitivă. )a devine definitivă în modul stabilit de art.<< al (onvenţiei.
129
Botărîrea poate fi interpretată în modul stabilit de art.'/ al !egulamentului şi poate fi revizuită în modul stabilit de art. 10 al !egulamentului. 3rt.1& al !egulamentului permite rectificarea erorilor de scriere, de calcul şi a inexactităţilor evidente. ### Deşi hotărîrile (urţii sînt adoptate doar în limbile oficiale ale (urţii, în anul 50&5, (urtea a început plasarea pe pagina sa Heb a traducerilor jurisprudenţei sale efectuate de terţi. De asemenea, ea a început să traducă în romînă cea mai importantă jurisprudenţă. 2otuşi, aceste traduceri nu pot fi considerate oficiale.
E7aminarea cererii de către area Cameră a Cur(ii Europene a 3repturilor Omului 4area (ameră examinează cererile desesizate ei de către (amere şi cererile de retrimitere împotriva unei hotărîri a (amerei depuse de către una din părţi. Desesizarea (amerei se face în modul stabilit de art.+0 al (onvenţiei şi doar dacă nici una dintre părţi nu se opune. ### !etrimiterea în 4area (ameră nu reprezintă un apel veritabil. (ererea de retrimitere, care urmează a fi depusă în termen de + luni de la pronunţarea hotărîrii (amerei, trebuie să ridice o problemă gravă cu privire la aplicarea sau interpretarea (onvenţiei, sau la o altă problemă gravă cu caracter general "alin."5# art.<+ al (onvenţiei#. ### ?n colegiu compus din 8 judecători va examina cererea de retrimitere şi va decide dacă cauza va fi examinată în 4area (ameră. 4area majoritate a cererilor de retrimitere sînt respinse de către colegiul din 8 judecători. %n 500, mai puţin de 0,8T din hotărîrile (amerei au fost retrimise în 4area (ameră. ### %n anul 50&5, 4area (ameră a admis mai puţin de &8 cereri de retrimitere, deşi în această perioadă au fost pronunţate mai mult de &.000 de hotărîri ale (amerei. >dată ce retrimiterea a fost admisă, 4area (ameră are competenţa să se pronunţe asupra tuturor chestiunilor, inclusiv asupra celor care nu au fost indicate în cererea de retrimitere. După retrimitere sau desesizare, părţile sînt chemate să prezinte observații noi . %n cazul procedurilor în faţa 4arii (amere, de obicei, au loc audieri, iar hotărîrile sînt pronunţate în ambele limbi ale (urţii. Botărîrea 4arii (amere substituie hotărîrea (amerei şi, în acest caz, referirea urmează a fi făcută la hotărîrea 4arii (amere, chiar dacă hotărîrea 4arii (amere are un dispozitiv identic. Botărîrile 4arii (amere sînt definitive din ziua pronunţării. De regulă, hotărîrile 4arii (amere se pronunţă în şedinţă publică în sediul (urţii, cu plasare concomitentă pe pagina Heb. E7ecutarea .otăr&rii Cur(ii Europene a 3repturilor Omului Botărîrile definitive ale (urţii sînt obligatorii pentru tatul îrît. %n temeiul unei hotărîri de condamnare, statul pîrît urmează să întreprindă măsuri cu caracter individual "de ex., plata sumelor acordate de (urte sau, dacă este cazul, redeschiderea procedurilor naţionale contrare (onvenţiei# şi măsuri menite să prevină situaţii similare pe viitor "de ex., modificarea legilor sau a practicilor care sînt contrare hotărîrii (urţii şi mediatizarea hotărîrii între specialişti#. upravegherea executării hotărîrilor definitive ale (urţii şi a prevederilor acordurilor de reglementare amiabilă se efectuează de către (omitetul de 4iniştri al (onsiliului )uropei. ### După ce hotărîrea devine definitivă, (urtea informează (omitetul de 4iniştri că hotărîrea a devenit executorie. rocedura de examinare a modului de executare a hotărîrilor definitive ale (urţii şi prevederile acordurilor de reglementare amiabilă este stabilită de (omitetul de 4iniştri. Aeexecutarea unei hotărîri a (urţii poate servi drept temei de aplicare a sancţiunilor prevăzute de tatutul (onsiliului )uropei. ### De regulă, statele se conformează măsurilor cu caracter individual, însă măsurile cu caracter general se lasă deseori aşteptate.
