ANTROPOLOGIE 2 1. Coordonate antropologice 2.Variabilitatea biologica umana si diversitatea culturală 3.Principii ale științelor antropologice -antropologia: știința științelor -multi-inter-transdisciplinară -știință de sinteză - face legătură între toate disciplinele •Domenii -2 mari ramuri : 1. Antropologia fizică 2. Antropologia culturală 1. Are următoarele zone de interes: A. Paleoantropologia B. Dezvoltarea organismului uman C. Genetica umană și populațională D.Fiziologia antropologică 2. Se împarte in 3 subramuri: A. Arheologie B. Lingvistică C. Etnologie Antropologia fizică -își pune 2 mari tipuri de întrebări: 1. Originea oamenilor și evoluția lor ulterioară( paleoantropologie) 2. Cauzele variațiilor biologice -are legătură cu partea medicală În antropologia clasică valorile unor constituenți biochimici depind foarte mult de factorii biologici. -modul în care se schimbă o populație ,etc Ex: nivelul de glucoză mai ridicat la șes decât la munte -nivelul de glucoză mai ridicat în urină la populația din India •Parametrii care depind factorii de mediu : -presiunea arterială -nivelul bazal
Caractere cu rol antropologic
-grupele de sânge –descoperite in 1900 : A,B,0 -factorul Rh –populațiile europene :84-86% , la negrii 100% Grupele de sânge – corelate cu posibilitatea frecvenței mai mari a unor boli -populația cu grupa 0 – expusă la ulcerul gastroduodenal -populația cu grupa A – expusă la anemie pernicioasă Grupa 0 – vulnerabilă la variolă Grupa A- vulnerabilă la ciumă Acest fapt a determinat de-a lungul timpului selecția- grupa B rezistentă la ciumă, variolă. Hemoglobinele speciale -S – homozigoții anemie severă - heterozigoții aparent sănătoși 40-60% în Africa Heterozigoții prezintă rezistență la malarie- factor pozitiv - prezența antingenelor – indicatori ai originii unor populații - la rromi frecvența mai mare a unei gene alele , asemănătoare cu cea a populației din India de Vest -caracterele morfologice -evoluția lor istorică în contextul diversității geografice Pielea - grosimea pliului cutanat și amprentelor papilare Grosimea –depinde de alimentație, motiv pt care antropologii nu mai insistă atât de mult asupra acestui aspect Amprentele papilare -importante în medicină, mai ales cea legală -dermatoglife se urmărește reactivitatea unor caractere cât mai stabile, sensibile, individuale Dermatoglifia- are ca scop stabilirea unui tip constituțional dermatoglific - modul de reactivitate al individului cel mai ușor de reprodus și de conservat într-un document practic, adică sub formă de amprentă Amprentele sunt împărțite în 3 categorii: 1. Arcuri 2 Lațuri 3. Vârtej Pt a stabilii un tip dermatoglific - e necesar să investigăm 54 de zone Amprentele digitate pot fi : -plantare -palmare Identificarea unui individ – necesară o cantitate mică de dermatoglife . De asemenea porii canalelor sudoripare au o dispoziție caracterstică.
Pe aceste caractere se determină ceea ce genitorii au transmis copiilor, anumite boli etc. Modificarea dermatoglifelor- indicator ale unor disfunctii ale glandelor interne. Liniile palmare mari – nu sunt utilizate de antropologi , cu excepția existenței pliului transvers palmar – linia siniană- în sindromul Down .
Pigmentația pielii, ochilor, părului -dată de melanină – pigment proteic -mediul joacă un rol important în intensitatea pigmentației Negrii născuți în Europa, care au culoare pielii mai deschisă decât cei din zonele tropicale. Rasele omenești – 3 mari categorii: 1.Albă 2 Galbenă 3. Neagră - în realitate – o gamă largă de nuanțe: 10 nuanțe principale Culoarea irisului – depinde de cantitatea de melanină - între cant. de pigment din organism și culoare există o strânsă legătură: -cant. mică de pigment ochi deschiși -cant. mare de pigment ochi închiși Ochii de culoare închisă transmitere dominantă Ochii de culoare deschisă transmitere recesivă Trasmiterea culorii ochilor=similară cu cea a pigmentației Pigmentația variază cu : - vârsta - sexul Odată cu înaintarea în vârstă – cantitatea de pigment scade încărunțirea părului la batrânețe Dupa 50 de ani – irisul este mai deschis la culoare -stresul –factor important în pigmentație- scade cant. de melanină Tulburări de pigmentare: Albinism - cant. foarte redusă de melanină Pigmentarea este transmisă de 2-3 gene Ex: -2 genitori mulatri , pielea mai deschisă copil cu pielea inchisă la culoare Albinismul –e transmis de mai multe gene -meșa albă frontală –trasmitere dominantă Talia pe harta contemporană - cea mai mică – pigmeii :145 cm (media) -cea mai înaltă – triburi din Africa : 180 cm Un caracter cu variabilitate individuală: -istorică -geografică
-explicația dată de genetică De-a lungul istoriei s-a selectat o populație cu talie medie selecția naturală – mai avantajoasă decât înălțime mari și mici (extremele). Talia medie de-a lungul istoriei a crescut. Talia mică și medie sunt determinate genetic. România: 168-169 cm Rol hotărâtor în stabilirea taliei, pe lângă factorii de mediu , o are alimentația. Foamea, pandemiile –au scăzut talia Poate fi influențată de : boli, rangul nașterii – primul născut are talia mai mare Efortul fizic influențează talia :efortul fizic intens în perioada de creștere determină stagnarea în înălțime Ereditatea- cea care determină limitele în care se va dezvolta talia unui individ în funcție de factorii de mediu. Craniul Din punct de vedere antropologic – cel mai important De-a lungul istoriei s-a observat o tendință de rotunjire a capului brahicefalizare -se transmite dominant Dolicocefalia- formă ovală -transmitere recesivă - poziția occipitalului : proeminentă în brahicefalie Capacitatea craniană - la populația contemporană : 1500 cm3 - la femei mai mică cu 5-10% decât la bărbați A crescut de-a lungul istoriei de la austrolopiteci la homo sappiens, iar valoarea maximă este atinsă în jurul vârstei de 17-20 de ani. La 70 de ani – creierul având greutatea corespunzătoare unui copil de 7 ani pierdere de apă din țesuturi.
Variabilitatea - omului în timp și spațiu - importanța individului raportată la grup -fiecare individ este unic din punct de vedere biologic, dar această mare diversitatea biologicp asigură și duce la îmbogățirea umanității. - mutațiile cresc variabilitatea umană Variabilitatea culturală și biologică toleranță la diferență Termenul de variabilitate –esențial pentru definirea antropologiei fizice și studiul polimorfismului uman care s-a extins considerabil, explicând de ce antropologica face mai mult decât descrierea variabilității umane, încercând să o înțeleagă. -se referă la anumite caractere : vârstă , sex, rasă Variabilitatea intra
inter individuală Studiul – metode statistice interindividuală - metode individuale intraindividuală -variabilitatea îi interesează și pe medici, psihologi, sociologi, etnologi. Antropologia pune la dispoziție prin tehnicile sale elementele specifice. Populația – în antropologie se referă la populația genetică o populație mendeliană, cu un genom comun, cu gene care se transmit de la o generație la alta conform legilor mendeliene. Modelul de bază al geneticii populaționale – un model de stabilitate –exprimat prin legea Hardy-Weinberg. -se bazează pe supoziții, nu pe certitudini ”modelul eprubetă” - absența selecției și a mutației - populație în creștere continuă, cu toate căsătoriile făcute prin hazard -populație închisă, fără migrații Modalitatea de abordare a variabilității -bazată pe 4 criterii: 1. Criteriul RASEOLOGIC si BIOGEOGRAFIC -omul- infuențat de factorii de mediu 2. Criteriul ORGANISMIC -în funcție de vârstă, sex, tip constituțional 3. Criteriul ISTORIC,EVOLUTIV - filo+ ontogenetic - la nivel populațional și individual 4.Criteriul BIO-PSIHO-SOCIO-CULTURAL -cel mai complex -problema individualității umane atitudini, educație Prin urmare, variabilitatea este în același timp cauză și efect. Individul uman – unicat Variațiile – materia primă a evoluției - selecția naturală datorată acțiunii factorilor de mediu, asigurând adaptarea
RASE - grupe de populație, mai mult sau mai puțin întinse, mai mult sau mai puțin definte -izolate geografic și cultural -se deosebesc prin : caractere morfologice exterioare, izbitoare Ex: păr, alcătuire corporală -frecvența cu care sunt întâlnite alele în genofond ca suport genetic al acestor caractere . Orice diferență care apare în populație – datorată diferențelor culturale În cazul în care intervine latura genetică – e secundară celei culturale
După aspectul fizic, rasele: Australoide – populațiile ancestrale Non-australoide – albă , galbenă, neagră
