Curs de teoria muzicii pentru începători
Petru Diaconu © 2007
1.Introducere
Definiţii - muzica este un limbaj care se exprimă cu ajutorul sunetelor. Ordinea în desfăşurarea sunetelor a creat muzica; - arta muzicii este creata pentru a impresiona nemijlocit trăirea şi gândirea, vibraţiile muzicii se adresează sufletului pentru a găsi aici condiţia prielnica comunicării; - nu sunete şi relaţii dintre sunete formează muzica, ci vibraţii şi relaţii dintre vibraţii ale sufletului, aceasta este muzica; - muzica nu exista decât în starea ei de manifestare sonoră - Martin Luther zicea : « după teologie locul următor şi cea mai mare cinste i se cuvine muzicii. Ea este un mare dar a lui Dumnezeu » ;
2
Cursul 1
1.1 Sunetul muzical Sunetul muzical este rezultatul vibraţiilor generate de un corp sonor elastic (coarda, coloana de aer, etc.) impulsionat de o forţă oarecare. Calităţile sunetului muzical
- înălţime : înalt sau grav - durata : lung sau scurt - intensitatea : puternic(tare) sau slab(încet) - timbru(culoarea) : sunetul diferă in funcţie de sursa de producere (voce, blocflaut, pian,)
1.2 NOTAŢIA MUZICALĂ Pentru reprezentarea grafică a înălţimii sunetului muzical se folosesc următoarele elemente : - note,portativ,cheie,semne de alteraţie 1. Notele : sunt litere cu care exprimăm grafic înălţimea unui sunet muzical. Pentru exprimarea lor se utilizează trei notaţii : silabică, literară şi acustică: a) Notaţia silabică este atribuita lui Guido d’Arezzo(980-1058), ea provine dintr-un imn medieval. Aceste note sunt: do, re, mi, fa, sol, la, si; b) Notaţia literară folosită de popoarele germane utilizează şapte litere pentru cele şapte sunete muzicale: C, D, E, F, G, A, H; c) Notaţia acustică se utilizează în laboratoarele de specialitate şi se face în hertzi. (1Hz = 1 vibraţie pe secundă) La (A) = 440 Hz; 2. Portativ (‘cel care poartă notele’) : cinci linii paralele şi egal depărtate intre ele.
Atât pe linii cât şi pe spaţiile dintre ele se notează notele muzicale. Ele se numără de jos în sus. Clasificare : - portativ simplu: pentru o singură voce, instrument, uneori şi pentru două voci. - portativ dublu: format din două portative simple, unite prin acoladă si bară. Pentru mai multe voci sau instrumente care cânta simultan (pian, orga) - portativ complex: format din mai multe portative simple şi se foloseşte pentru cor,fanfară,orchestră ;
3
Liniile ajutătoare (suplimentare) : sunt o prelungire a portativului, maxim cinci linii
ajutătoare;
Observaţii: - să fie la aceeaşi distanţa ca şi liniile portativului - notele pe o singură voce se scriu cu codiţa în sus până la a treia linie a portativului, peste linia a treia se scriu cu codiţa în jos. - notele pe două voci, pe portativul simplu se scriu astfel : vocea de sus cu codiţa in sus vocea de jos cu codiţa in jo - liniile şi spatiile se numără de jos în sus - liniile suplimentare de sub portativ se numără de sus în jos,cele de deasupra de jos în sus 3) Cheia muzicala: se foloseşte pentru citirea notelor pe portativ. Este un semn grafic care se notează la începutul portativului pe una din liniile sale. Cheia muzicală determină un anumit sunet muzical din scara muzicala, în funcţie de care îşi iau denumirea şi celelalte sunete. - cheia sol : 396 Hz - cheia fa : 176 Hz - cheia do : 264 Hz a) Cheia sol ( & ),reprezintă nota sol şi indică pe portativ locul unde se notează această - această cheie se notează pe linia a doua a portativului. Se foloseşte pentru anumite instrumente (vioară, flaut, blocflaut sopran, alto, tenor, etc. şi mâna dreaptă la pian, orgă) b) Cheia fa ( ? )reprezintă nota Fa şi indică pe portativ locul unde se notează această notă; - această cheie se notează pe linia a patra a portativului. În această cheie se scrie muzica pentru anumite instrumente (mâna stângă la pian, orgă, violoncel, fagot, blocflaut bas, etc.) c) Cheia do ( Β )reprezintă nota do şi indică pe portativ locul unde se notează aceasta notă; - această cheie se notează pe linia a treia a portativului. Ea se foloseşte pentru alte instrumente;
Cursul 2 4
2.1 Originea cheilor si relaţiile dintre ele La început portativul era alcătuit din unprezece linii şi se utilizau trei chei astfel:
a)
b)
Liniuţele suplimentare sunt o prelungire a portativului astfel: cele de sub portativul superior:
cele de deasupra portativului inferior:
Cele două portative şi cele două chei nu întrerup desfăşurarea treptată a sunetelor din scara muzicală generală;
5
2.2 Semnele de alteraţie Sunt semne grafice care modifică suitor sau coborâtor înălţimea sunetului muzical; Clasificare
1)diezul(# )urcă înălţimea sunetului muzical cu un semiton fată de cea iniţială; iniţială;
2)bemolul(β )coboară înălţimea sunetului muzical cu un semiton faţă de cea 3)becarul( ν ) anulează efectul celorlalte alteraţii;
Tonul şi semitonul Semitonul este diferenţa (distanţa) cea mai mică de înălţime dintre două sunete
muzicale alăturate şi constituie unitatea de măsură etalon cu care determinăm mărimea unui interval muzical. Tonul este alcătuit din două semitonuri. Este unitatea de măsură etalon mai mare cu care măsurăm un interval muzical. Funcţia alteraţiilor.
Alteraţiile pot avea 3 funcţii: 1.Constitutive (de bază) 2.Accidentale 3.De precauţie 1)
Alteraţiile constitutive se notează la cheie într-o anumită ordine. Ele modifică toate
notele de aceeaşi denumire din întreaga piesă.
Ordinea alteraţiilor constitutive: alteraţiile se succed din 5 în 5 trepte fie suitor sau coborâtor; a) în cazul diezilor va fi suitor astfel:fa#, do#, sol#, re#, la#, mi#, si#;
in cazul bemolilor va fi coborâtor astfel:si β , miβ , faβ (inversul diezilor)
b)
6
laβ , reβ , solβ , do β ,
Alteraţiile sun omogene (adică formate numai din diezi sau bemoli)
le întâlnim pe parcursul unei piese muzicale, neavând nici o legătură cu alteraţiile de la cheie. Ele au efect local (într-o măsură), asupra notelor de aceeaşi denumire si înălţime cu alteraţiile. Efectul lor se poate extinde şi în a doua măsură, dacă nota alterată din măsura anterioară este unită prin legato de durată cu prima notă din măsura următoare, având deci aceeaşi înălţime. 2)
Alteraţiile accidentale
3)
Alteraţiile de precauţie atrag atenţia că alteraţiile accidentale apărute anterior şi-au
pierdut valabilitatea.
Observaţii: - alteraţiile se notează atât pe linii cât şi pe spaţiile portativului înaintea notelor pe care le modifică; - o notă alterată se citeşte astfel: în primul rând denumirea notei respective, apoi adăugăm denumirea alteraţiei(nu invers); ex: do#, si bemol, etc. - orice alteraţie nouă anulează efectul primei alteraţii;
Notaţia literară a alteraţiilor - pentru β se foloseşte terminaţia es - pentru # se foloseşte terminaţia is
Cursul 3
3.1 Durata sunetului muzical
7
Pentru reprezentarea grafică a duratei sunetului muzical se folosesc următoarele elemente: 1) Valori de note şi pauze 2) Legato-ul de prelungire 3) Punctul ritmic(de prelungire) 4) Coroana Valori de note şi pauze Se prezintă sub forma unor simboluri şi exprimă în scris durata sunetelor muzicale atât pe timpul de executare (de cântare) cât şi pe timpul de tăcere (pauză). Se pleacă de la o valoare iniţială (un întreg) care se împarte în două şi în multipli lui (4,8,16). Denumirea acestor valori rezultă din această împărţire. 1)
Demonstraţie Denumire Matematica
Simbol muzical
Notă întreagă (întreg)
Doime
Pătrime
Optime
Şaisprezecime
Pauzele corespunzătoare:
8
Pauzele au aceeaşi denumire si durată cu valorile de note prezentate mai sus. 2)
Punctul de prelungire Fiind plasat la dreapta unei note sau pauze îi măreşte durata cu jumătate din valoarea ei iniţială. înseamnă înseamnă înseamnă înseamnă Aşezat în dreptul pauzelor are aceeaşi valoare. Legato de durată (prelungire) Sub forma unei linii curbe uneşte două sau mai multe note de aceeaşi înălţime, contopind valorile lor într-o singură valoare. Curbarea arcului de cerc se face în partea opusa codiţelor notelor, legând bobiţele lor. 3)
În solfegiu sau cântare cu text, se pronunţă silaba sau numele primei note, sunetul prelungindu-se pe toata durata notelor legate fără respiraţie. Cântate la instrument, cele două sau mai multe note legate nu se întrerup prin respiraţie.
4)
Coroana Este un alt semn grafic care se aşează fie deasupra fie dedesubtul unei valori de note sau pauze, indicând prelungirea nedefinita a acesteia, rămânând la dispoziţia interpretului sau a dirijorului.
9
Cursul 4
4.1 RITMUL MUZICAL Definiţie: Succesiunea organizată a duratelor sunetului muzical se numeşte ritm muzical. Organizarea ritmica se bazează pe reliefarea unor sunete cu ajutorul accentelor(<). Accentul ritmic înseamnă o anumită intensitate mai mare pe care i-o dăm sunetului muzical in raport cu altul. Astfel in funcţie de distribuirea accentelor într-o anumită ordine asupra sunetelor (duratelor) muzicale distingem mai multe categorii de ritmuri muzicale: 1) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit din 2 în 2 valori, obţinem ritmul binar;
2) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit din 3 în 3 valori, obţinem ritmul ternar.
3) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit asimetric din 3 în 2 valori, obţinem ritmul eterogen.
Elementele de măsură ale ritmului muzical sunt : timpul şi măsura 1)
Timpul provine din limba italiană, „batuta”, de unde şi „bătaie” în limba română.
Definiţie: este unitatea pentru măsurarea ritmului muzical. Timpul poate fi asemănat, exprimat printr-o mişcare scurtă, gest cu braţul, cu piciorul, cu capul, pendul de ceas, etc. repetabil la intervale de timp egale. Orice valoare de note, mai des intâlnite (doime, pătrime, optime) poate fi considerată unitate de măsură, adică:
=1 timp(o bătaie) timp(o bătaie) 10
=1
timp(o bătaie) Astfel: dacă dacă
= 1 timp, = 2 timpi, = ½ timpi , etc. =1 timp, =4 timpi =2 timpi timp =½ timp (jumătate), =¼timp (un sfert) dacă = 1 timp, = 4 timpi = 2 timpi, • = ½ timp • •
=1
=1 = 1 timp,
O condiţie esenţiala a timpilor este deci periodicitatea lor, adică egal ca dimensiune şi la intervale egale de timp; Astfel avem două categorii de timpi: accentuaţi şi neaccentuaţi; Măsura este a doua unitate de măsurare a ritmului muzical. Aceasta funcţionează mai mult grafic, deoarece grupează un anumit număr de timpi accentuaţi şi neaccentuaţi în fragmente egale, care sunt delimitate unele de altele prin bare de măsură. Sfârşitul unei lucrări muzicale este marcat prin bară dublă. 2)
Măsura se reprezintă în scris prin cifre şi litere notate imediat după cheie. Cifrele se scriu sub forma de fracţie ordinară, fără liniuţa fracţionara, în locul acesteia fiind linia a treia a portativului. Semnificaţia cifrelor este următoarea: - numărătorul (cifra de deasupra) indică numărul de timpi pe care îi cuprinde o măsură; - numitorul (cifra de dedesubt) indică o valoare de notă (doime, pătrime, optime) care devine unitate de măsura egală cu un timp (o bătaie);
Notarea măsurilor prin litere
11
- cu ajutorul literei C plasată pe spaţiul doi şi trei al portativului este reprezentată măsura de 4/4(patru pătrimi), iar cu litera se înlocuieşte indicaţia pentru măsura de 2/2(două doimi);
12
Cursul 5
5.1 Clasificarea măsurilor Definiţie: măsura este o grupare distinctă de timpi accentuaţi si neaccentuaţi care se succed periodic la intervale de timp egale; elementul de referinţă după care se clasifica măsurile este accentul metric. Acesta generează două criterii de clasificare a măsurilor: 1) ordinea în care apare şi succede accentul metric dintr-o măsura; 2) numărul de accente metrice dintr-o măsură; După primul criteriu măsurile pot fi: binare : în care accentul metric apare din 2 în 2 timpi a)
b)
ternare : în care accentul metric apare din 3 în 3 timpi
c)
eterogene : în care accentul metric apare din 3 în 2 timpi (asimetric)
Cifra de deasupra dintr-o măsura se referă la structura măsurii care poate fi binară, ternară sau eterogenă; - măsurile de 2, 4 timpi sunt binare - măsurile de 3, 6, 9, 12 timpi sunt ternare - măsurile de 5, 7 timpi sunt eterogene După cel de-al doilea criteriu, măsurile sunt de două feluri: a) simple: cele care au un singur accent metric în componenţa lor; b) compuse: cele care au două sau mai multe accente metrice în componenta lor; Categorii de măsuri 1) Măsuri simple binare: măsura de doi timpi - conţine 2 timpi: 1 timp accentuat , 2 timp neaccentuat; 1) 2)
Schema de măsură (tactare) are două mişcări: 13
2) Măsuri simple ternare: măsura de trei timpi; - conţine 3 timpi: 1 timp accentuat, timpul 2 şi 3 neaccentuaţi
Schema de tactare are trei mişcări:
3)
1) 2)
3) Măsuri compuse: a) binar cu binar: măsura de patru timpi; - conţine 4 timpi (2+2), adică este alcătuită din două măsuri simple binare din care timpul 1 şi 3 accentuaţi iar 2 şi 4 neaccentuaţi;
Schema de tactare conţine patru mişcări:
1)
4)
2) 3)
b) ternar + ternar: măsura de 6, 9, 12 timpi; - măsura de 6 timpi: conţine 6 timpi (3+3 t) adică este alcătuita din două măsuri simple ternare din care timpul 1 şi 4 accentuaţi iar 2, 3, 5, 6 neaccentuaţi;
Schema de tactare este de două feluri: - cu toţi timpii în tempo-urile lente - cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide
1) 2)
6)
3) 4) 5)
14
1) 2) 3)
4) 5) 6)
- măsura de 9 timpi: conţine 9 timpi (3+3+3 t) adică este alcătuita din trei masuri simple ternare din care timpii 1, 4, 7 sunt accentuaţi iar 2, 3, 5, 6, 8, 9 neaccentuaţi;
Schema de tactare este de două feluri: - cu toţi timpii în tempo-urile lente, conţine nouă mişcări; - cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide, conţine trei mişcări; 9) 8) 7) 1) 2) 3)
9)
1) 2) 3)
8) 7)
4) 5) 6) 4) 5) 6)
- măsura de 12 timpi: conţine 12 timpi (3+3+3+3 t) adică este alcătuită din 4 măsuri simple ternare din care timpii 1, 4, 7, 10 accentuaţi iar timpii 2, 3, 5, 6, 8, 9, 11, 12 neaccentuaţi;
Schema de tactare este două feluri: - cu toţi timpii în tempo-urile lente, conţine 12 mişcări - cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide, conţine 4 mişcări 12) 11) 10) 1) 2) 3)
1) 2) 3)
4) 5) 6)
12)
4) 5) 6) 7) 8) 9) 7) 8) 9) 15
11) 10)
3) ternar + binar sau binar + ternar: măsura de 5 timpi: conţine 5 timpi (3+2 sau 2+3) adică este alcătuită din 2 măsuri simple, una ternară şi cealaltă binară, din care timpii 1 şi 4 sunt accentuaţi iar 2, 3, 5 neaccentuaţi
Schema de tactare conţine cinci mişcări: a) ( 3 + 2 )
1)
3)
b) ( 2 + 3 )
4) 5)
1) 2) 3)
2)
5)
4)
4) Măsura incompleta - orice măsură cu care începe un fragment muzical, o piesă, care nu are toţi timpii se numeşte măsura incompletă. Aceşti timpi lipsă se completează la sfârşit în ultima măsură.
Timpii se număra totdeauna de la începutul măsurii, astfel într-o măsura incompletă, calculăm câţi timpi avem, pentru ca în măsura următoare să putem începe cu timpul unu. 5) Măsuri alternative - sunt măsurile cu metru diferit care alternează pe parcursul unei piese muzicale. Aceste măsuri se notează fie la cheie, fie pe parcursul piesei; - cele notate la cheie de numesc măsuri alternative simetrice;
- cele notate pe parcursul unei piese se numesc măsuri alternative asimetrice;
16
Cursul 6
6.1 Formule metro-ritmice Sincopa şi contratimpul Ambele formule presupun o permutare de accente faţă de ordinea naturală, firească a lor (binar sau ternar). Sincopa produce această permutare prin legato-ul de prelungire astfel:
Efectul acestui legato constă în faptul că accentul se deplasează de pe timpul unu (accentuat) pe timpul doi (neaccentuat). Prin urmare vom avea doi timpi accentuaţi consecutivi. Permutarea are loc de la dreapta spre stânga. Contratimpul produce permutarea accentului metric prin intermediul pauzelor astfel:
Plasând cel puţin două pauze consecutive în locul timpilor accentuaţi, acesta se deplasează spre dreapta pe timpii slabi. Prin urmare vom avea accente pe timpii slabi. Contratimpul se foloseşte de regulă în acompaniamente.
17
6.2 Tempoul (mişcarea) Moto : „O piesă a mea poate supravieţui la orice în afară de cazul unui tempo greşit sau nesigur.” Igor Stravinsky
Definiţie Gradul de iuţeală sau viteza cu care trebuie executată o lucrare muzicală se numeşte tempo sau mişcare. Tempoul se indică la începutul unei piese muzicale prin termeni din limba italiana şi se notează deasupra portativului. El indică astfel viteza cu care trebuie executat ritmul respectiv. Fără tempo fiecare valoare (η , θ , ε ) poate avea o durată relativă. Astfel tempoul este element principal in muzică. Prin indicaţia tempoului acestea capătă o valoare concreta în timp: - fie în mod aproximativ prin termeni; - fie în mod absolut prin indicaţia metronomului; Termenii de tempo sunt de 2 feluri: 1) termeni care indică un tempo constant, uniform; 2) termeni care indică schimbarea tempoului; 1) Termenii de tempo constant prezintăa 3 posibilităţi de indicare a mişcării: a)
Pentru mişcari rare:
Limba italiană Largo Lento Adagio Larghetto b)
Indicaţii mteronomice 40-46 46-52 52-56 56-63
Pentru mişcări mijlocii:
Limba italiană Andante Andantino Moderato
Indicaţii metronomice 63-66 66-72 80-92
Allegretto
104-112
c)
Însemnătatea în limba română larg, foarte rar lent, lin, domol rar, aşezat, liniştit, comod rărişor
Pentru mişcări repezi: 18
Însemnătatea în limba română „mergând”, potrivit de rar ceva mai repede decât andante moderat, potrivit repejor, puţin mai rar decât allegro
Limba italiană Allegro Vivace Presto Prestissimo
Indicaţii metronomice 120-138 152-168 176-192 200-208
Însemnătatea în limba română repede iute, vioi foarte repede cât se poate de repede
2) Termeni care indica schimbarea tempoului Există şi aici 2 posibilităţi: a)
de rărire gradată a tempoului:
Limba italiană Rallendando (rall.) Ritardando (ritard.) Ritenuto (rit.) Allargando (allarg.) b)
de accelerare gradată a tempoului
Limba italiană Accelerando (accel.) Affretando (affret.) Incalzando (incalz.) Precipitando (precip.) Stretto (stertt.) Stringendo (string.) c)
Limba română rărind treptat mişcarea întârziind reţinând lărgind
Limba română iuţind grăbind zorind precipitând îngustând strângând, grăbind
revenirea la tempo
Limba italiană A tempo Tempo primo Tempo giusto Comme primo
Limba română în tempo tempoul prim, iniţial tempo exact, just ca la început
3) Termeni care indică simultan atât tempoul cât şi caracterul piesei
19
Limba italiană
Indicaţii metronomice
Grave
40-42
Sostenuto
72-76
Comodo
76-80
Maestoso
80-84
Animato
116-120
Veloce,Velocissimo
120-128
Însemnătatea în limba română mişcare foarte rară, caracter grav, sever mişcare lentă, execuţie susţinută mişcare potrivită, caracter comod, liniştit, calm, bine aşezat mişcare potrivită, în caracter maiestos, sărbătoresc mişcare destul de rapidă, cu un caracter însufleţit, animat repede, foarte iute
4) Termeni asociaţi, unul indicând mişcarea, celălalt caracterul piesei Limba italiană Largo afettuoso Andante cantabile Andante religioso Allgretto giocoso Allegro appassionato Allegro comodo Allegro con brio Allegro moderato
Limba română mişcare largă cu afecţiune andante cantabil, curgător andante religios, sever repejor şi vesel (jucăuş) allegro cu pasiune allegro comod, fără exuberanţă allegro cu brio, strălucitor allegro cu moderaţie liniştit
4) Alţi termeni Limba italiană Piu mosso Meno mosso Pocco Molto Ad libitum rubatto
Limba română mai mişcat mai puţin mişcat puţin mai... mult mai... după voie liber, după voie
Cursul 7
20
7.1 Intervale muzicale Definiţie Diferenţa de înălţime, distanţa dintre două sunete muzicale înseamnă interval muzical. Raportul de înălţime dintre două sunete muzicale se numeşte interval muzical. Sunetul grav se numeşte baza iar cel acut se numeşte vârf. Un interval se poate emite simultan (deodată) -şi se numeşte interval armonic-, sau succesiv (pe rând) -se numeşte interval melodic-; Exemplu:
Denumirea intervalelor Se face dupa două criterii fundamentale: după numărul de trepte din care este format; 1) 2) după conţinutul de tonuri şi semitonuri care intră în componenţa lui; 1)
Dupa numărul de trepte intervalele muzicale se clasifică în două categorii:
a) simple b) compuse Intervalele simple sunt în număr de opt şi se formează în cadrul unei octave. Acestea sunt următoarele: prima, secunda, terţa, cvarta, cvinta, sexta, septima şi octava. Simbolic se notează prin cifre arabe 1, 2, 3 etc. a)
-
Prima : interval muzical format din două sunete de pe aceeaşi treaptă;
-
Secunda : interval muzical format între două trepte alăaturate; 21
-
Terţa : interval muzical format între prima şi a treia treaptă;
-
Cvarta : interval muzical format între prima şi a patra treaptă;
-
Cvinta : interval muzical format între prima şi a cincea treaptă;
-
Sexta : interval muzical format între prima şi a şasea treaptă;
-
Septima : interval muzical format între prima şi a şaptea treaptă;
-
Octava : interval muzical format între prima şi a opta treaptă;
22
intervale Compuse sunt în numar de şapte, fiind cele ce depăşesc octava. Se obţin prin adăugarea unui interval simplu la cel de octava.
b)
Acestea sunt: -nona : cuprinde nouă trepte (secunda peste octava) -decima : cuprinde zece trepte (terţa peste octava) -undecima : cuprinde unsprezece trepte (cvarta peste octava) -duodecima : cuprinde douăsprezece trepte (cvinta peste octava) -terţiadecima : cuprinde treisprezece trepte (sexta peste octava) -cvartadecima : cuprinde patrusprezece trepte (septima peste octava) -cvintadecima : cuprinde cincisprezece trepte (octava peste octava)
23
Cursul 8
8.1 GAME - provine din limba greacă „Gamos”= unire,relaţie strânsă (sunetele sunt dispuse în relaţiile lor cele mai strânse) Definiţie Dispunerea treptată a sunetelor muzicale,după înălţime,într-o anumită ordine din cadrul unei octave se numeşte gamă. Are forma unei scări cu 8 trepte,de aceea se mai numeşte şi scară muzicală. Primul sunet din această scară determină numele gamei (gama do,gama sol,gama si b ,etc.) Clasificare Ordinea sau felul în care sunt dispuse sunetele în tonuri şi semitonuri, determină modul gamei. Astfel avem 2 feluri de game : 1. Game de mod major - sau game majore 2. Game de mod minor - sau game minore Treapta care defineşte modul unei game este treapta a III -a Dacă treapta a III –a se află la interval de terţă mare faţă de primul sunet din gamă, atunci gama este de mod major; iar dacă aceeaşi treaptă este la interval de terţă mică faţă de primul sunet al gamei, atunci gama este de mod minor Prescurtat gamele majore se notează cu litere mari DO – C = do major şi cu litere mici pentru cele minore do – c = do minor O gamă se defineşte complet precizând atât denumirea gamei cât şi a modului Ex. Do denumire şi major mod = Do major 1.Game de mod major – majore Gama Do major
Caracteristici -5 tonuri şi 2 semitonuri ( III-IV ; VII-VIII) -terţă mare I – III -sextă mare I – VI -septimă mare I – VII 24
2.Game de mod minor – minore Gama la minor
Caracteristici -5 tonuri şi 2 semitonuri(II-III ; V-VI) -terţă mică I – III -sextă mică I – VI -septimă mică I – VII Prin poziţia treptelor VI şi VII faţă de primul sunet al gamei, rezultă 2 variante ale gamei minore : varianta armonică varianta melodică a) Varianta armonică minoră (treapta VII alterată suitor)
Caracteristici -3 tonuri, 3 semitonuri, 1 ton şi jumătate (II-III; V-VI; VII-VIII) -terţă mică I-III -sextă mică I-VI -septimă mare I-VII -secundă marită VI-VII b) varianta melodică minoră (treptele VI şi VII alterate suitor) Această variantă în sens ascendent este melodică iar în sens descendent este naturală.
Caracteristici -5 tonuri şi 2 semitonuri (II-III; VII-VIII) -terţă mică I-III -sextă mare I-VI -septimă mare I-VII 25
8.2 Formarea gamelor majore şi minore pe alte sunete cu diezi şi bemoli Două procedee :
1. Transpunere în oglindă după gama model majoră sau minoră; 2. Transpunere din cvintă perfectă în cvintă perfectă ascendent sau descendent plecând de la gama model majoră sau minoră; Procedeul 1 În gamele majore gama model este gama Do major; iar în gamele minore gama model este gama La minor; Din transpunere (copiere duplicat) exactă pe alte sunete muzicale a gamei Do major se poate obţine o altă gamă nouă Această transpunere vizează caracteristicile de bază ale gamei model -ordinea tonurilor şi a semitonurilor în gamă -aceleaşi intervale Ex. : Game majore
Alteraţiile apărute pe parcurs se notează la cheie – sunt constitutive (de bază) Ex. : Game minore
26
Procedeul 2 a) Gamele cu diezi se obţin plecând de la gama model Do major, din cvintă perfectă în cvintă perfectă ascendent pe alte trepte. Astfel obţinem 7 game cu diezi. Caracteristicile gamei de bază, rămân valabile pentru orice gamă nouă formată; în gamele majore
-
Do (5p) 0#
Sol 1#
Re 2#
La 3#
Mi 4#
Si
5#
Fa#
6#
Do#
7#
în gamele minore
-
La (5p) 0#
Mi 1#
Si
2#
Fa# 3#
Do# 4#
Sol# 5#
Re#
6#
La# 7#
Numărul de alteraţii este în funcţie de numărul de transpuneri din 5p în 5p pe alte trepte. Notarea lor se face la cheie în ordinea învăţată (fa#, do#, sol#, re#, la#, mi#, si#) din 5p în 5p (din 5 în 5 trepte ascendent) plecând de la fa#
27
b) Gamele cu bemoli se obţin plecând de la gama model Do major din cvintă perfectă în cvintă perfectă descendent pe alte trepte. Astfel obţinem 7 game cu bemoli. Caracteristicile gamei de bază, rămân valabile pentru orice gamă nouă formată;
-
în gamele majore
Do (5p)
-
Fa
Si
Mi
La
Re
Sol
Do
în gamele minore
la (5p)
re
sol
fa mi
do
si fa
Numărul de alteraţii este în funcţie de numărul de transpuneri din 5p în 5p pe alte trepte. Notarea lor se face la cheie în ordinea învăţată (si do
, fa
)
, mi
, la
, re
, sol
din 5p în 5p (din 5 în 5 trepte descendent) plecând de la si bemol
8.3 Recunoaşterea gamei unui cântec - se face după 2 criterii : - ultima notă din cântec - după armură (alteraţiile de la cheie) Ultima notă din cântec stabileşte denumirea gamei, iar armura confirmă aceasta.
28
,
