MIGUEL DE CERVANTES
ttt
aduc bine aminte, Quesada sau, mai curind QutCavalerul Jalbi, sau altl€l... Dar numele pe care il purta nu prea are multa insemneate. Cit erA ziulica de lunge, ba adesea Si toati noaptea, pine Ia revirsatul zorilor, el i$i trecea vremea citind povestiri cavalereSti. Se prapadea dupa \irejiile Iui Amadis de Gaula. cel tare de virlute, Si nu se mai setura rlsfoind intimDlerile inflecirate ale Cavalerului spadei Oi al-e bravului Palmerin de Anglia. Cit prive$te isprivile faimosului Don Rodrig de Ruy Diaz, zis "Cidul", el le Stia pe de rbst, a$a cum si faptele lui Roland fire de
CAPITOLUL I
jana, cum s-ar zice pd romanegte
UNDE TNCEPE ISTORIA MINDRULUI CAVALER DON QUIJOTE DIN LA MANCHA $I SE ARATA FIREA $I TRAIUL LUI
Triia de mult ln Spania, intr-un sdtulel pierdut, din linutul La Mancha, irn boiernap de Fre, un hidalgo cam bitriior gi ciudat la fire, nici prea avut nici de tot serac, dar mindru de neamul vechi din care se lr6gea 5i cu capul plin de gArgauni din cei mari, ii chema, dicd'imi
7
teame, cel care purta iarba fiarelor la dinsul, de nici o spade nul putea atinge sau teia, toli otteni bravi, a ceror memo e legendare se pas-
trase ln .cintecele. din popor $i prin cerlile de Dasme ale vremlr. ljltimul gologan $il lua de la guri boiernatul nosftu oentau a cumDera astfel de ceasloave mincate de molii, cu care sl-'i omoare timpul. Ba, de la o bucate de vreme, se scrintise de-a binelea, de atlta citit, ajungind sa se creade el insusi un cavaler retecitor fird prihani, coborit cu hirzobul din paginile ingalbenite. I se Derea Ca el insuli a fost hirazit sa face faote minunate. al ciror resunet s, colinde li-
rit. Si intr-o albi
dimineaF, se hoteri
a$a,
tam-nisam. se plece lainic in lume, ca str-i sprijine pe cei slabi $i sarmani impotri\a celor puierniii, scut se fie copijlor fara aparare. pe balrini sa-i ocroteasca si pe \aduve $i pe lecioare qe le scoata din orinsoarea cruzilor uriaSi. de lelul lui Morgante Maggiore, a$a cum citise ci leceau cavalerii de odinioara. Nici batrina lui ingrijiloare. chelareasa care ir
.
/:-a::?+1.6
?r:
linea gospoderia; o femeie casnice $i
h
locul ei,
nici tinara lui neDoati. ln virsti de numai l8 ani, nu izbutire s6-i schimbi hoterirea de a-$i lisa ocina perinteascd, pentru a merge in lume,
in
ceutarea eloriei. Se plictisisl de atitea cixli. Era decis sA le arunce pe foc. !a naiba cu romalele de aventuri de pini aici $i cu eroii lor, isi zicea. De acum incolo, el insugi trebuia se fie eroul vestit, cavalerul fere teame $i fire pecat, despre care sl se pomeneasci si a cirui amintire nevegtejite se treiasci prin strelucirea faptelor lui. Smulse din panoplie armura cea veche, scutul $i lancea, coiful de rabld ruginitd, ale strimoiului siu, 9i incepu se le curet€ cu griji. Apoi, cind sfiroi de lustruit roate aceste unelte de luptd, care mai ce inverziseri, uitate in cui vreme de o sute $i mai bine de ani, se inarmd din cap pini in picioare cu ele $i se uiti in oglinde, se vade cum areta imbrecat. I se potriveau de minune. Veni ln sfir$it rindul calului, pe care il scoase binigor de ceplstru din grajd ti il lesel, bine. Nu se putea inchipui un cavaler fere
duoi numele cbtunului din care i se regea spila. $i cu aceasta, pregitirile fiind termiriat€, nu-l mai remlnea lui Don Quijote decit sd plece la drum. Asa cum se va areta in capitolul ce ur-
cal! Este adevirat cd "ducipalul. pe ca.e se pregerca si incalece nu mai era decit o mirtoage ;rapaditi )i flamindi, slaba de-i numarai coasiele, numai piele si os. Dar ce insemnetate putea si aiba infifi$area €i jalnici, daci mirtoaga asta necejiti avea se poarte in spinarea ei pe cel mai riteaz dintre viteii. daca ea era so(iti )at fie calul celui mai brav dintre toli cavalerii rStecitori din citi au existat vreodate pe pemht. Un animal vestit,.ca si stepinul lui, ti al cerui nume trebuia se resune plin d€ noblelg, a$zl cum se cuvenea unui cal din romanele cavaleregti, pe care boiernasul nostru le citise pine albiseli va schimba deci numele pe care il purtase pine acum. De azi inainte ii va spune Rosinante, care inseairnd de fapt, tot mirloagA, dar vezi dumneata, o mirloaga de neam mare. o mirloag6 cilibie, un fel de gloabd de soi, cum numal un cavaler. adici un hidalgo, putea sa aibe. In ceea ce il pdvest€ pe eroul nostru, el insugi lrebuia sa poarte un nume resunalor, cu care sa se ooata ftli prin lume si care sa dureze veacuri in memoria oimenilor. Hotari asadar se-$i spuie de acum incolo Don Quijole. Era ca $i cum ti-ar fi zis Cavalerul Platostr. sau hn l-orictr de fier, nu nume foarte fiumos, care suna a vitejie de la
o
rneaze.
.
CAPITOLUL II
AICI SE VEDE CUM VITEAZUL NOSTRU DE ACAStr PENTRU A SAVIRSI FAPTE
PLEACA MARI
Astfel stind lucrurile, dupa o scurttr zdbava, intr-o dimineale cilduroase de iulie, pe la cintatul €ocoFilor, amintindu-ti Don Quijote cd lumea il a$teaptl nerebdatoare s-o mintuie de nedreprali si de rirani, imbrace armura de lier, isi pusi coiful strdlucitor pe cap. iqi lue'ntr-o mind acutul $i in cealalti suliF, incalect pe nobilul siu Rocinarte 9i iegi pe nesimlite din ograde, purtindu-si.calul.la pas, fira a se vesti _cu trimblle, ca al! Cavalerr. pentru ca nlmenl sa nu-l la seama ce face gi incotro apuc6. $i cum mergea lntr-o doare, cam file fint6, straberind cimpia Montinel, se tot gindea ln sinea lui ce vor spune oamenii despre dinsul, intr-o zi. peste sute si sute de ani, $i cum se vor minuna di faptele tui. citindu-ile prin cdrgi 5i
Do$e.
$i fiindci proyincia in*care vizuse lumina zilei se numea [-a Mancha, el i$i lud numele de Don Quijote de la Mancha, pentru ca o date cu ispravile, se i se cinsteasci si pamintul de obiriie, iare d6duse nagtere unui atit de mare luptetor. Sa mai pofteasce acum cineva sal infruntel isi sounea el. imbrecat cum se afla in haine de tabl6 si cu chivira strebunului pe cap, legati bine cu panglici, ca sd nu-i cade. Arita cum nu se poate mai chipeg! Lumea avea ce privi gi, incintat de sine, se plimba cu pa$i rari, mindru 9i impodobit ca un peun din cei aretogi. I-a toate se gindise eroul nostru. Dar uitase totu$i ceva. Unde se mai pomenise un cavaler fird iubite, adici fird o domnile in faF cereia se-$i plece genunchiul, o domnili pentru care sd lupte 9i sd lnvingt, o domnile care si-i dea binecuvintarea ori de cite ori va trebui se mearge la rizboi $i care mai ales si se roage pentru viala lui, cind s-o afla in primejdie? Unde q-a mai pomenil un cavaler ralaciLor fere o slepina a inimii ti a gindu lor? Or, Dorl Quijote $tia ce in satul vecin se gese$te o fate frumoase ca un bujor, de felul ei din Toboso, u!,pui de llranci, cam din topor ea, dar.umend in obraji qi cu pielila felei ca peralele florilor. O chema Aldonza Lorenzo $i cavalerul nostJu tomnatec pusese ochii pe dinsa de mult timp. Se hotr.rl dar s-o aleagi pe ea, se-i fie in veci stepine, chiar dace pentru aceasta va trebui si-i schimbe $i ei numele de siteanci intr-unul vrednic de o domnite din neam ales. Se hotdrl deci s-o boteze Dulcineea ;i-i va spune de.Toboso,
pirinduli-se de necrczut. ' ft venea in minte chipul frumoasei Frinci din Toboso, Aldonza, 9i, ca 9i cind ar fi vorbit cu dinsa, murmura neauzit de nimeni: "O, Dulcinee, domnilA cu ochi frumo'i. supus i;i sint ca un rob, $i mai credincioasl decit up cline bate inima cavalerului tdu pentru tine. Indura-te d€
suferinlele mele li arunce-ti spre mine privirea ta, ceci pentru tine sint gata sa pdtimesc de acum incolo cel€ mai crunte lncercAri". $i lisind calul slobod, si-l poarte unde o wea el, 9i tot vorbind in gind cu draga inimii lui, nici nu bega de seama cild ll prinse amurgul, 9i cillrel ti gloabi se pomeniri dintr-o datd lihniti de foame 9i de osteneale, de le venea si se intinda pe jos ca lesinati, de fliminzi ti obosili ce erau. Noroc cA in deplrtare.se zirea un han strr6cacios, pe care insd viteazul nostru cavaler, ve$nic cu capul ln nori, ll lui drept un castel semel, iar porcarul satului, carc suna din corn si-ti string6 iimerorii. i se oiru a fi un mindru crainic ce se gribea se-i anunte sosirea.
9
ln
u$a hanului a$teptau flecarind doue vesele oodirese. pe care €roul noslru, care veclea tot_ deauna alfceva decir era. le \ocoli a fi doua doamne oe neam qrale. indreotindu-ri atunci spre ele calul )i. cum cu-
metrele- insDlimintate dc ardtare, o luara la fugd, suflecindu-5i rochiile, cavalerul nostru le striqa se se intoarcal lx ce fugig speriate, dinaintea mea, ca ni$e lestuni, pteacinstite cucoane? le vorbi el. Nu vA temeti. Sint cavalerul Don Quijote de la Mancha 9i cavalerii ritlcitori din tagma mea n-au ficut niciodati vreun teu unor persoane atit de rlobile cum sinteli mariile voastre! la care cuvinte, hitrele femei, intotcindlr'se si-l mai priveascd o datd cit arlta de caraghios, incotosminat in carapacea lui de fier, pe o arsite de cuDtor si autindul vorbindule atit de iiudat, curir nictodate om nu le vorbise. il luarl. de buna (eam6. drept nebun $i )e pornire iari$i pe ris. de nu se mai puteau opri. Ceea ce il cam iuodrd oe bunul nostru ca\aler, care in)e Ie do-
ie;i
cu- blindele.
\ Tocmai in clipa aceea. auzind vorbe. ie$ pe prispi hangiul c€l- gras.. in care Don Quijote vezu Lln respeclabil castelan, si pe care il salute dupi curiini.d. Acesta. ghicind dtn capul locului
cu cine a\ea de a face, dar n6daiduind un cittig. il aiuti de indate si descalece 5i apoi s1-9i dea jos greaua armura in care perea ferecar. dupi iare ii puse dinainte. pe mas6. bdutute 5i de-ale gr"rrii, fegte sirat si alte asemenea bunatiti de a se ospata. DOSt. ' CumDentrU inle cavalerul nostru reluzase cu incipatinare sd-$i scoati chivera cu vizieri de metal de pe cao. n-ar fi pulut nici minca )i nici bea, daci iele doul -domnir" miloase nu i-ar fi venit in aiutor si nu s-ar fi apucat se-i bage in guri cire un dumicat. Drintre \ergelele coilului. Ba ii didurd ri nileiut de baut. picurindu-i rinarsul Drintr-o trcslie Polita de meduvd, sA nu piarA bietul om cu rot-ul, de sete. Dupa care fapte. ca se le arate recuno$tinla sa, Don Quijote se grabi se l€ recite niscai versuri inveFte pe de.rost, de prin cirlile citite odinioari, versui care sunau cam ata:
Nicicind un cavaler rdtdcilor N-a fost inconjunt cu mai mult dor' Cind castelana calu-i add7a, Printrc domnile el se os\dta...' asemenea stihui galante le declami pentru a le respldti osteneala $i bunetatea,
$i alt€
el
<'-'.-*'',::Xi--rr';"ir,.
:-..t-:"ti;;"sLt-*
s
.;-:-.--.. ---
CAPITOLUL III
i
IN CARE sE povESTE$Ttr cuM Fosr FAcur CAVALER DON QUIJOTE, DE CATRE HANGIUL CtrL VICLEAN
In sfirgit, dupd ce se hreni, cu mult chin qi afiar, eroul nostru merse la grajd lmpreund cu stepinul hanului ti, incredinlat fiind in mintea lui rdticite ca se afla cu adevirat in fata unui :obil de neam, 9i nu a unui hangiu de rind, in:inunche inaintea acelui pe care il considera de
o foarte.veche vilE si il implora sa-i dea acolada
oe cavaler:
me voi ridica de la picioarele inillimii - Nupini ce nu mA vefi investi cavaler, ii voastre spuse Don Quijotg. [-a care hangiul, pdrind a inlelege cum \i se poarte cu un asemenea om, descurcarct cum era de felul lui, se hotlri si-i faci pe voie ;i-i vorbi astfel:
eu in,tinerctea mea am nizuit la fru- Silucruri asemenea, desi n-am dispretuit moase nici chiolhanele, nici dragostea qi nici vinul bun de Malaga: Cit privette capela castelului, in care dupa uzul legilor cavalere$ti. a$a cum spui. ar trebui se-!i petreci intreaga noapte, p6zindu-li armele, am fost silit s-o ddrim, pentru a cl6di o alta noui, ii spuse el, rizind in sinea lui de minciuni. Dar veghea o vei putea implini tot atlt de bine 9i in ograde, ori stind de straje ln cerdac, adiugi hangiul. Dupi care cuvinte de imberbetare il intrebi la urecha dace nu i se intimplau 9i niscai bani in punge, pentru a-ti pl5ti masa. Don Quijote rimase foarte mirat ti ii rdspunse ci, dupa vrednica pilde a ruturor cavalerilor rdlecitori de5pre car. iitire prin certi, nici el nu-si-luase nici un gologan la plecare, negindindu-se ce va avea nevoie de a9a ceva, in avenfudle care il a$teptau... L auzul acestor vorbe, dar fdre a-si areta dezambgirea, hangiul se vizu nevoit si-i dea citeva sfaturi.folositoare: cavaler, ii spuse el, asculte-me pe - Cinstite mine, nici banii, cit de mulIi, $i nici rufele curate nu s€ cade si-d lipseasce h un drum atit de lung... Chiar dace, prin cirlile citite, nu se spun astf,el de lucruri, ele se inleleg de la sine! Dupi care. cum noaptea se lesase pesle sal. Don Quijote iti rezeme armele de jgheabul unei fintini din ograda hanului qi se aSezi pe o piatre, in apropiere, pentru a le veghea. Ata petrecu el pret de citeva ceasuri, fer4 sl .atiDeasce. cind deodatl ziri o umbrh ca o matahiil, care se apropia de fintine. duclnd de ca-
vorbele lui, ba poate ci nrci nul auzlse, Don Quijote iqi ridici pe dati lancea ti, invocind in ajutorul "lui pe frumoasa Dulcinee, se repezi la nepoftitul care ii tulburase veghea 9i il lovi in cap cu atita putere, incit omul nostru cezu lat la
pemint
insi vorbele 9i binuindu-l pe fi ingdduit o asemenea batjocuri, Don Quijote se minie $i mai tare: AfurisiJi sI fiti, netrebnicilor, impreuni cu intelegindu-i
hangiu cd el ar
vostru, carc v-a asmulit asuprl_mi, castelanul celcind in picioare legile onoarei cavalere$ti $i ale ospetiei. O si vi ucid pe toli ca pe ni$te potat
aceasta li lue armele de curele si i le trinti cit colo departe de jgheab, apoi se pregiti se aplece cumpina pentru a-li umple gtleata cu ape. Af ghicir. desigur. ce umbra iviti in noapte nu era decit un clrlug paSnic, ce sosise se-ti adape catirii. si nimic mai mult. Cum insi intunericul se lesase destul de gros pesre sar. Don Quijote, zerihdul. il lud drept un inver$unat du$man, iar gestul lui il consideri pe dati drept o insultd ce nu putea fi trecuti cu ve-
pentru purrarea necioplitilor cireu;i. ' Apoi ie oferi si-i indeplineasci doringa 5i siJ inveiteasci pe loc cu titiul de cavaler, avind in vedere cA veghea armelor fusese implinitd Nerebdetor de a se vedea odate uns cavaler ;i .increzindu-se in vorbele hangiului, Don Quijote se arite gata si se supund hotiririi. Cele doul grabA, hangiul "nobile domnile. furi chemate in aduse de pe tejghea catastiful cel mare de cheltuieli. tinindu-l in mine ca De o carte sfinti. $i, la
derea.
indriznegule care cutezi si te atingi de armele celui mai viteaz cavaler, ii strigi el cu glas tunitor... Ia seama ce faci, od s-a urit cu
-
rala
li
I
$i cum celIu$ul piru si nu
!
Oamenii din ograda hanului erau acum furiosi $i lupta nu s-ar fi sfirSit bine pentru eroul nostru, dace, a$a cum spuneam, hangiul nu le-ar fi strigat sd se potoleasci: Oprili-v6, dragii mei, in numele cerului! Nu- vede$ ce domnul cavaler e cam ticnit? Daci nu-i dati pace o se ve spargd capetele, cum a fAcu! ortacilor vottri. fire a putea'fi pedepsill ln sfirgit, zarva se domoli $i cirbugii lncepurl si se impre ie care incotro, iar hangiul. -pentru ca si-si impace oaspetele $i sA scape astfel mai curind de un client atit de zurba8iu, se aptopie de Don Quijote pi ii ceru cu umilinli iertare
plstru un animal. Odate ajunse la fintiol,
\,
)i nu mai mi$ca.
Dupe care vrednicd 5i viteazi isprave. cavalerul, agezlndu-9i armele la loc, rczemate de jgheab. se gdti se-$i reia veghea de noapte. ca qi cind nimic'nu s-ar fi inrimolat. . Nu tlecu mult $i un alt ce;aut, nebinuind ce soartd ll asteaptS, se indrepte $i el spre fintlnl, tirind dupd dinsul catirii pentru a le da de beut. ctriu$ gi acesta iepidi cit colo . Ca 9i cel dintii armele de pe jgheab, 9i, tocmai cind se pregatea sa alunde g6leata, Don Quijote se repezi ca un vultur furios cu lancea ridicati, ti. fere a-i mai spune nimic, ll blagoslovi in moalele capului, de ll culce la pdmint, dintr-o singura lovitur6. gemetele renifilor. ieiire din han mul- Auzind lime de oameni cu felinare in mine, in frunte cu hangiul 5i cind pricepuri ce se intimplase, 9i cind vAzure pe cavaler, care se pregetea si-i atace cu lancea intr-o mini ti scutul intr-alta, se apucard sd arunce cu pietre gi cu tot ce nemereau Intr-insul. incit. dace n-ar fi intervenit hangiul pentru a-i dumiri ce betiiosul. cavaler nU era in toate minfle, nu ttiu ce s-ar fi putut in: timpla.
se sinchiseasce de
14
lumina unei lumlnlri, dupe ce eroul nostru ingenunche dinainte-i, ti dupd ce circiumarul tiret mormAi popette citeva vorbe, preficindu-se a citi din ceaslov, apuce spada lui Don Quijote ti il lovi zdravln cu latul ei pe umir, de trei ori. Hazlia ceremonie odatl isprevite, firetul "cas-' telan" il declara cavaler ti una dintre cele doui ata zise "domnile" ii incinse spada la briur hiritisindu-l cum se pricepu mai bine
Dar abia fecu citeva potte ce, dintr-un lumrdis de codru. auzi valele. E desigur un om care sufer{, isi spuse el si dadu pinteni calului intr-acolo. Intr-adever, nu se ingilase. Un beietzrn, legat fedeles de truDchiul unui coDac. era bdtut de ce!{. silpinul siiu vina de a-i fi rAticit oile. Dentru ' lndur6-te, slipine, se jeluia ciobanul. Voi de fi cu bigare seame de acum incolo! Dar loviturile cddeau neinduratoare pe sprnarea bietului copil. Cavaler firi inimi c€ e$til Cum poi lovi cruzime o fiinta fire aperare? Dezleaatita cu cA, de nu, te voi face sl simti virful indate sil hncei mele pe propria-li piele! ii strigi Don oprindu-$i aalul in dreptul lui. Ouiiole -lntimidat de aparitid unui om imbrecat tol in fier. care parca venea de pe alta lume. stapinul cel hain s6 supuse intr-o clipa poruncii Iui Don Ouiiote. iar biietanul, scipat acum de legeturile carel [ineau lipit de copac. simlindr-r-se la adiDos! de primejdie, capete curaj ti incepu se se Dlinp,e ctvalerului salvalor de bilaile pe care le iua hai in toate zilele de la stipinul lui ti de faotul ci nu isi mai primise simbria de noui l|l;i incheiate. o suma de bani care acum se ridica la 63 de reali. ii vei pldti pine ifltr-un ban intreaga datoporunci Don Quijot€ nemilostivului, amerie!
ninti;du-l cu lancea. li voi pliti, miria voastri, tot ce-i datorez, o jur pe tegia onoarei cavalere$tl. se prefhcu vicleanul stdDin a-t da ascullare uar pentru a\la va trebui ae ml insoleasci pini acase, fiindci nu am atitia bani in buzunarele hainelor mele. Nu-l cred€, miria !al interveni ciobanul bing stipinul. Jur1mintul lui i$i,cuno$tea care
nu face doud parale. Indate ce o sA te vadi plecat, m6'ia speti in bataie $i n-o sa-mi mai capit simbria in vecii vecilor! Fii fnrn griji, copilul meu! De va indrizni se -fac6 una ca asta, nimeni pe lume nu-l va mal sciDa de oedeapsa care il agteapti. ii respunse Doir Quiiote, aeutind sa pololeasca temerile biiatului. Si. spunind aceasta. qe deperla liniitit. llsind De cioban in plara stapinulul sau. Dar nu facu irici o leehe di drum caralerul nostru, ce hainul 9i incepu si-i care pe spinare cu harapnicul bie-
Dupa care proaspetul cavaler incalece pe bra-
vul seu Rocinante qi plecd in lume se infeptuiascA alt€ viteiii.
CAPITOLUL IV
DO\
QUIJOTE SALVEA?A^
UN BIIETAN
tului cooil:
biiatdle! Si-ti dau tot ce-Ii datorez, - aTine, cum Doruncit domnul cavaler! ii striga el, in bariocuie. dupi fiecare loviture. Nu vreau si-li mai rdmin dator nici o oara. de acurir incolol
DE
HAMPNICUL STAPINULUI SAU
a Se
vremea asta, Don Quijote de la Mancha mereea leqanat in treapidul calului, mulfumit in cue;ul sau ci tiLcuie dreptate. inchinind fi aceasth fapti buni tol frumoasei Dulcineea del
ln
i\eau zorile cind Don Quijote perasi hanul.
Zlicind-o spre satul natal, in dorinla de a-$i -:Li un bun scutier, printre argalii loculri. 15
Toboso, saaplm inimii 5i a gindurilor lui, pentru a cerei cinstire ii faime se hotarise se lupte oeabitut tot restul vielii sale.
$i, fiindcn in cale li aperure ni$te negustori de mitase din Toledo, care mergeau la Murcia lmpreune cu slugile lor, urmali fiind de catlrii plini
t6
de poveri, Don Quijote. purtind in inimi chipul mindrei pe care o iubea. se infipse cu calul in
miilocul drumului si le strj-s; unul dintre voi nu ra trece mai de- Nici parte, daci nu vei merturisi ce Dulcineea del I
Toboso este intr-adever cea mai mindra printes, din lumel Habar n-avem de frumoasa de care pomenetti, cavalere! $i nu am putea merlurlsl acest lucru pe care nil ceri decit dace am vedea-o la fati. Arat6-ne dar portretul ei si, chiar dacl va fi hidA la infeiFre sau chioara. noi tot mindrd coz vom marturisi ce este, ca se fim pe placul domniei voastre. Nemernic ce e$ti: Cum polj forlj o asemenea ocare la adresa neasemuilei ei frumuseti? imi vei pliti scump cutezanla ta! gi rostind aceste iuvinte, dddu pinteni calului li cu lancea inrin5aL se napuslr -a pedep\easca pe indreznel. Dar, vai, bi€tul Rocinante, flemind gi ostenit cum era, abia facu doi pati, ce se policni, prevelindu-se la pemint cu celarel cu Io!. Ceea ce ingidui astfel negustorilor sd-9i continue drumul netulburali, urmiri[i fiind de oclrile cavalerului care z cea acum reslurrlal in praful drumului, incercind zadarnic se se scoale de jos, drn pricrna armurii si a sculului !aIe ii ingreuiau trupul. intimplarea ar fi recut, desigur. fera alte ur-
miri, daci una dintre slugile negustolilor, inciudati de insultele pe care le tot arunca in seama lor Don Quijote, nu s-ar fi oprit din cale pi nu i-ar fi dat pe spinare erolrllli nostru citeva lovituri, cu propria lui lance, pe care i-o gi frinse in bucali, ca sel invete minte.
-
-
CAPITOLUL V UNDE URMARIITI
$I
ALTE iNTiMPLiRI FIRA
NOROC ALE EROULUI NOSTRU
Ce mai putea lace Don Quijote in halul in care se gesea, intins la pemint $i cu spinarea terbacita de lovituri? De ridicat singur nu se putea ridica. Pentru ca sa-$i gaseasca mingiierea, je apuca se depene ^in gind din cerlile pe care le circni astfel in minte istoria rise odinioara.
ii
Marchizului de Mantua $i cuvintele pe care Cavalerul Pidurii le rostise undeva in paginile cartii: -Nobile marchiz de Mantua, unchi $i stlpin ca il viegii mele!" incepu el se recite cu.glas tare. pooln personajulul si cum s-ar Ii adresat alevea
CAPITOLUL VI . a
CUM AU DAT IAMA PRIN BUCOAVNELE EROULUI NOSTRU BUNN SAI PRIETENI DIN SAT
vestire.
iocmai atunci trecea pe acolo un l6ran din t-a Mancha, un biet plugar care il cuno$tea bine oe cavdler. Si mare il fu mirarea cind il ziri zicind in pulbere cu capul spart ti plin de tirine oe fati.'Se apropie de-el ti il cerceli cu mila. lnlreuiriou-t cei.i intimpliri ii datoreaze slarea lui
ninorocitn, iar cavaierului nostru i se nezdri dintr-o daie cA siteanul acela n-ar putea se fie declt marchizul de Mantua in persoani. Firi sl ia seama la toate vorbele fard rost pe
care le rostea $i inlelegind ci senior Quijana (cum il chema de fapr pe cavaler) e riu bolnav ii aiureazi. taranul hilbsriv ridica binisor de j'o. li ir ajuti si incalece pe migarul siu, luind drumul spre casa aooi 'ln vremea aclasta, Don Quijote ii tot da zor cu scornelile sale, cootinuind se confunde pe bietul oluear cu cite unul dlntre eroii cir$lor ciriLe- zicin-du-i cind Don Rodrigo de Naivael' cind Baldovinos, cind Pedro Alonso..cind Mar-
chiz de Mantua. Tzdamic lncerca l5ranul cel cumsecade se-l facd si-si vie ln fire,. aretindu-i adevirul adevd-
'rat, ci
el e un om sirman 9i nicidecum un marchiz. Don Quijote o linea mortis cu personajele lui din cirli ti cu nestru$niciile lui' ceea ce. veilnd taranul, om de inimi, il lisb in olata lui pin6 sosird acase $i. odate ajuns in fa$ porlii, sirigi cit putu de tare, ca se-i faci
otTtB"..n,o"t, larg porgle, ci vine rinir
din senior Ballupte seniorul de Mantua urmat de dovinos! ca [4 care striSele, se gribira se-iasa afaranesel primeasce 5i bitrina lui lngrUrtoare..$l ooata lui. u prietenii care-l tot a$teptau 5l car€r lecunoscindu-I. il duseri repede in case sa-l oblojeasci, Chemaii pe lnleleapta Urganda ca si-mi vindece rdnile pe care le-am cipAtat in lupta cu cei zece uria$i! se vAita Don Quijote, purtat pe brate d atezat in asternut de grijulia lui chelireasi si de tinera lui nepoati. Vom tti 9i noi sd te lngrtim, stipine, firi se mai umblem dupd wAjitoarele de care pomenesti! ii intoarsere ele vorba, neinlelegind bine desDre ce bazaconie din cari ise mai nAlarea \- Blestemate sa fie ceasloavele pe care le-ai citit li care ti-au zipdcit minlile cu minciunile lor. zise Dreotul satului, care se aFzase la c6p6tiiul riniiului. Jurimint fac se le dau prad6 focului chiar miine, fiindci numai astfel voi izbuti sl alung nebunia pierzdtoare de suflete din pagl-
Chiar a doua zi de dimineala, pini a nu se fi trezit din somn iscusitul hidalgo, preolul si jupinul Nicolae, birbierul satului, se 9i lnfiintar6 acasd li Don Quijote, cerure cheile de h cimara cu cditi Si scoaserd pe furig in curte toate bucoavnele De care le aflari acolo, cam weo suta ' la numir; toate pline cu basme $i intimpleri cavaleresti. in starc s6 reticeascd 5i miitea ti cugetul oniuiui increzetor in ele, mai r5u decit vinurile .cele tari. Una clte una trccurA prin miinile lor toate ceasloavele acelea, $i mai inari 9i mai mici, unele fari scoarle. altele in scoarle tari.legate cu grijt, care desfitaseri singurdlatea cavalerului nostru vreme de mul$ ani. A$a se allau printre ele $i unele cerF me$equgit scrise, de care ii era mai mare mila si le vezt irznd, ca Amadis de Gaula 5i ca Don Alivante de l-aura, ca Palmerin de Englitera sau ca Istoria vestitului Cavaler Tirante cel Alb $i de asemenea cdrli de poezii ca Diana de Monte-Major 5i Licrtrmiie Arigelicli, care nu puteau face nici un rau niminui si De care socotira cu cale sd Ie crute si se nu le zvirle la gunoi sau in flicirile rusului. bar pe celelalte hoterire toti intr-un cuget se le iertfiasci. fiind pline mai mult de minciuni deiir de lucruri frumoase ori folositoare de suflet.
CAPITOLUL VII UNDE SE ARATi CUM NEINFRICATU-L CAVALEE
DON OUIJOTE DIN LA MANCHA.I9I .ADUNA PL"TERILE SI . PLEACA IAR LA DRUM, IN CAUTARE DE AVENIURI VITEJF,$I'I
Dar ln vreme ce blrbierul satu.lqi $i cu preotul se tirguiau care din ceriile cavalereititar fi mai vrednice de pus pe foc, Don Quijote se trezi
nile lor!
18
de-a binelea si incepu iar sl aiureze, cum ii era firea. I se pltea acum cd e Reinald de Montalban in oersoarie. ce trebuia si se avinte neintirziat intr-o luptd de turnir si c6 omul care ii zdrobise oasele cu lancea, citeva zile mai inainte, nu purea fi deci! vestjtul Roland, ln carne ti oase, ca-
pe foc toate bucoavnele gesite, bune $i rele, alegere.
ftrri
$i, pentru ca stepinul ei, cind se va trezi din somn, se nu mai afle ugor cemara unde iti p4stra cartile. Drietenii lui pusera sa se zideasci uta cu pricina.'pentru a $tirge orice urma de odaie si drice amintire despre cerli. invoindu-se se-i souie cavalerului. daci vor fi intr€bali, ci in lui un vreiitor riu ii repise ceasloavele liosa 'Doui saptemi;i mai tirziu Don Quijote. apucat iar de nebunia lui cavalereasca, hotari sa plece din nou la drum 5i incepu rd-5i caute un lcutier, aga prccum aveau toti cavalerii despre care citise prin clrli. Il alle in persoana unui laran s5rac. Sancho Panza. care. slab de minte. aplecind urechea la cite nizbitii indruga cavalerul nostru, ajunse se le creadl $i adevarate, in-
valer coborit qi el din poveste. $i cite altele nu-i treceau prin cap 9i nu dospeau in mintea lui Don Quijote. spre ciuda fi uimirea celor din iur- care se tot mlnunau cum de nigte istorii lnchipuite ca acelea puteau fi socotite de cavalerul nostru drept fapte adevlrate. Spre seare, renitul nostru adormi. iar prierenii sii 'plecard pe la ca:ele lor. lisind c[rel6resei grija de a arde, cdrtile vinovate, ceea ce ea 9l facu, bucuroase, chiar in acea noapte, punind
21
chipuindu-si ce intr-o zi el insu$i va.putea si se inavul€asce, ba chiat sa devini guvernatorul unui ostrov ori si ceva mai mult. li fasadui da! sil urmeze crcdincios in celetoriile luipline de primejdii, se areti gata a-9i lesa casa, femeia ti copiii, ii firi a-gi lua altceva cu sine, in afare de un m6gar incercal cu o pereche de dAsagi, se pregati de drum. . Clt privette pe Don Quijote, eroul nostru, acesta, dupi ce iqi vindu unele lucruri din case, pentru a-si face rost de bani de drum. imprumuti din vecini o pavizd noui, i5i cirpi cum se pricepu coiful spart de loviturile primite $i, fere s6 mai sufle niminui ce ginduri avea. porni insolit de Sancho, intocmai ca pe vremuri cavalerii rdrecilori. Un lucru nu-mi poate intra in cap, mdria ta!- ii sDuse scutierul cel credincios, c6lerindu.si la pas m6garul in urma steplnului siu. Cum i-ar sra oare femeii mele, Juanita, $leampatl cum o Itii, dace ar purta pe crestetul ei o diademS de aur. diademi ce s-ar cuveni sA poarte intr-o zi, dacd mie insumi mi-ar fi scris sI devin cumva rege? Contes', ar mai merge, nu ac ba, dar regind, eu unul, in ruptul capului, nu o vid pe femeia mea!
CAPITOLUL
Sint
cho Panza, ciutind si-i stimpere elanul $i sel intoarci din drum. Dar strigate.le lui rdniaseri zadarnice. Din galopul calului, Don Quijote nu-si mai opri lancea decit intr-una din aripile morii. care iocmai se ridicau minate de vint, tlrind dupi ele in sus $i cal $i cilerel, pentru ca apoi si-i zvirle la pemint si pe unul 5i pe altul, ca pe ni$te saci. Cind Shlcho ajunse aproape ti descilece de
pe megar Denlru a vedea ce se alesese de ei, gisi ire cavalei zictnd |ete sullare. inlins pe iarba. ;laruri de Rocinante, care si el zecea pe spale, amelit de neprevSTuta cedere. Numai Freston, blestematul vlejitor carc mi-a furat cerdle, a putut sa preschimbe uriagii in mori de vint, ingiimi cavalerul Don Quijote, clnd isi venl in fire. abia mai vorbind de ferimat ce em. Dar sA n-ai grije, le voi veni curind de hac. Lupta nu s-a sfirgit aici. M-au cam dat de Ddmint blestematele astea de mo , dar nu me
-
VI
CUM A IESTT BIRUITOR VTTEAZUL DON QUIJOTE IN LUPiA LUI cU MoRILE DE VINT
mergeau asa. cam intr-o doarr. Don qi Sancho Pan?a. calerind alituri 5i mai Quijote vorbind intre ei de una, de alta, deodate in fata ochilor li se arate o cimpie pe care erau presarate din loc in loc cam la vreo treizeci-patruzecl de mori de vint. hive$te, Sancho, intr-acolo! Ne alin calea cei- mai uriagi dintre uriagi. UitS-te numai ce lungi brale mai au. Md voi bate cu ei, dragul meu icutier, 9i am nldejdea ci-i voi invinge $i ca ne vom alege cu o bogate pradi. De mult doream si-mi mesor Duterile cu asemenea duSmanl ai pemintului ri si le sting neamul $ siminfa! ia seamai ii resDunse Sancho - Steoine. Aceea ce spui cit veui nu- sinr uriagi. ci Panza. niste mod de vini. toati ziua. A$a si crezi. Deseaba lncerci a ma oDri, Sancho, ii re- Do; plice Quijote. Nu te pricepi in lupte cavaleiesti si pace. Si rostind aceste cuvinte ti chemind in aiutorul lui chipul frumoasei Dulcinee, dedu pintini mirloagei le5inate 5i se. repezi ca un uragan cu lancea in minii cdtre primele mori care isi roteau aripile.
$i cum
Ia seama ce faci, stdpine! Opreste-t€! mori de vint, stipine! ii strigl din resputeri San-
'
bling de durere. Un adev6rat cava'er retecitor iru ie vaiti ca o femeie. Si lancea inci mi s-a frint in tupti, dar voi face a$a cum am citit cindva ci a fdcut cavalerul spaniol poreclit Miciuci, don Diego P6rez, care, rimas firi spadi, a smuls din primul copac intilnit o creangtr mai si a ucis cu ea o mullime de mauri. -groasd Acestea fiind spuse, cum era vremea prinzului si cum. duDl atitea aventuri, lui Sancho i se ficuse grozav de foame. el aminri stapinului sdu cl er-a tocmai timpul de.masa. $i fiindcd lui Don Ouiiote. dupi o asemenea cidere numai de masi nu-i ardea. scutierul nostru se apuci si hfulece siigui din merindea ce-ti. adusese in traisti, mai dind pe git cite o du$ci -de Malaga din plosca pe care o luase la drum. In noaptea aceei, sancho Panza dormi neintors,- de ghiftuit ce era, in mijlocul copacilor. din creigile carora Don Quijote iti fiuri o lance nou6. Dar cum era cu stomacul gol, mai mult $ezu de veghe decit dormi. visind cu ochii deschi5i la frumoasa lui Dulcinee 9i Ia isprivile minunate pe care nu le feptuise -Odata ince, dar care ll a$teptau a doua a. ivite zorile, cei doi se porniri la drum sDre Puerta l3pice si mersere apa, sporoviind rrure si nevrute, pina cind li se iviri in cale doi cilugiri beoedictini, cildrind pe cite un catir fiecare si adipostindu-se de soare sub obi$nuitele lor umbrele. Dupe ei veneall slugile si, la mice distantrd, ii urma o careti inconjurati de citiva oameni celeri 5r de doi argaP. ln careti se afla o cucoani care mergea la sotul ei. Nu era nici o legeture, fite$e, intre careta si calueirii benedictini. dar indati ce ziri corteeiul. in- mintea nascocitoare a cavalerului nostru ie si n6scu gindul ce cei doi cilugari (sub sutana cerora Don Quijote benuia ni$te banditi care repisere o domniF) ar putea sA fie doi riuficetori
'r',
,
-.
_ t\-
,;|;rJ::$:{::{i::;$i;:'dt
care asupresc o fiinll lipsite de aprrare. Si gindul acesta al nedreDtedi nul outea indura. Depeaba Sancho ince;ci se-l inioarc6 din drum: - Luminetia ta, oamenii ace$tia nu sint r5uiacatori. ci cAlugaril Don Quijote nu-i dddu ascultare 9i ieqinduJe
ln cale, le strigd
ameninletor: Banditri ce sinteli! Daci nu liberali indati pe Domnila pe care o purtati in caretl, vA asteapti moartea cea mai cumplite pentru faptele voastre! Preaonorate cavaler, binevoili a cunoagte
-
-
-
24
.(4"
a
, I ll
a
ce noi nu sintem riufdclto , ci fete bisericetti $i nu avem.$tire despre nici o domnild caplivei incerci sa-i domoleasca pornirea unul dinlre monahl. mi inteti cu vorbe mincinoase. -..- lqergi san-o tilharulel..Dar sa-li meargil ii srriga furios Don Quijote Si, IerA a mai a5tepla vreun rdspups, dedu pinteni calului $i se ;epusti cu lancea in mind s6-i nimiceasce pe aceia pe care ii socotea nlite nelegluitt. Noroc ce monahul se azvlrli de pe catir la vieme. Altfel lancea gavalerului i-ar. fi stripuns p_ieprul,lnrr-o clipita, in ceea ce il priveste pe celilalt celugAr. acesra o lui la sinhroasa. intele_
gind cd unui om ca Don euijote nu-i ard; saga.
de
La _vederea celugarului ce se aruncase in ta" rina...S"ncho Panra. incredinFl fiind-ci srapinul siu ii. biruise in lupta. $i nu altcumva. se ripezi s5-l dezbrace .penrru a-i lua hainele ca pracie... Dar in acelali momenr. slugile cucerniciei sale. care v€neau din urmd. se apropiari de scutier qi \izind ce ginduri recurare are. il rrintira pe Sancho la la peminl $il pinl osteniri,'ca si_l 5arure de chilipir. ^berur, In vremea aceasta, aceltsta. Don QuiOui. lote spunea rorbe migulitoare coaornai din'*-
reti, pe care o luase drept domniF ripitd de t -
CAPITOLUL D(
hari, asigurind-o de proteclia lui $i rugind-o, de . se va intilni in drum cu cea mai mindrd fem€ie din lume, cu Dulcineea del loboso, s6-i povesteasci 9i ei despre vitejiile Cavalelului de la
UNDE SE ARATA DESPRE CITE AU VORBIT INTRE ET $I AU .PUS LA CALE, DUPA ACEEA, SANCHO PANZA SI DON QUIJOTE
Mancha.
Isprdvind rifuiala cu Sancho Panza, unul dintre insotitorii caretei se apropie acum amenintitor de Don Quijote ii, feri a-i asculta pilivregelile, il pofti si se dea in lituri din calea trisurii, daci nu vrea sl aibi de-a face cu el. I,a auzul acestei obriznicii, Don Quijote isi indlJa scutul, trase spada din teaci $i se rcpezi la el se-l pedepseascA, Dar acesta din urmd, om iute, de felui lui din Biscaia, smulse din careti o perne pentru a se apdra, scoase $i el sabia ti intre cei doi se lncinse o luptd invertunati pe riali 5i pe moarte. spre groaza cucoanei ti lngrijitoarei ei. care asislau neputincioase la pdruiali. kima lovituri zdravdni de spadi o pdmi Don Quijote peste umir 6i de n-ar fi avut scutul carc si-l apere, lnsotitorul'carctei ar fi ficut, dedoi din el, firi multe vorbi. siqur. -intdritat de lovirurd si setos de rizbunare, ishidalgo se arunci asupm adversarului cusitul gata se{ despice. s6u, Speriat de lnfi$grea fioroasi a eroului nostru, iDsolitorul carelei incremeni cu spada in mine, cilare pe migar, aia cum se gesea, $i aperindu-se doar. cu perna de ferocele sau dutman, incerci si-l mai Dileascd o data h mir. Dar arma cea ciunti aluneci pe llngd acesta, brdzdlnd aerul $i atingind doar in treacet larl mura de table groasi a cavalerului. Atunci, aiucindu-ti spada cu amindoui mii. nile, Don Quijote se pregdti si-i dea lovitura de eratie Dentru a termina cu el, dar. spre norocul 5.utui iin Biscaia. teribila lovituri, ce-i fusese sortite, scdpi mai mult in perni declt in cap, . de-ajuns insd pentru a-i atinge fala. Zguduit de str6qnicia loviturii, migarul slujitorului o lui razna, trintindu-$i stipinul la pemint. Don Quijote se apropie de el, punindu-i asculi$ul sibiei in beregati ti somindu-l si se dea bitut, dupd uzul legilor cavaleretti. Nu ttiu z6u cum s-ar fi sfir$it pini la u.rma insroitoarea lupte. dace n-ar f intervenll coioana din caretd gi slujitoarea ei, rugindu-se de cavaler si cruF viala omului care avusese indrizneala sdJ lnfrunte $i, cum femeilor nu li se poate refuza nici o rugaminte, Don Quijole, de dragul "domni1elor". consim!i si-i d6ruiasci viap adversarului siu, cu singura condilie ca insolitorul din Biscaia sd mearga ln pelerinaj la Dulcineea del Toboso, sd ingenunche la picioarele ei. povestindu-i intimplarea $i s, astepte si hotarasce ea de soarla lui. cum o va lSsa inima.
Se vede treaba insi cA in inima lui Sancho, o date cu guslul aventurii.se trezise acum si pofta de mirirc. Ci, abia se depirtase "careta. cu "domnila., qi el cizu la picioarele stiplnului siu, cprindu-i s6-i dtrruiascd odtrovul figiduit. asla n-am dobindit nici un ostrov. - In lupta Sancho. Ne-am ales doar cu vinetdi, cucuie $i oase inmuiate. Dar ne mai asteaDtd multe intlmpleri. it lini$ri cavalerul, 5i intrlo zi vei ajunge guvernator de insulA, a$a cum iti doretti. Mare fu bucuria qi recunogtinla scutierului nostru, cind auzi din ghiar gura stdpinului siu asemenea promisiune.
li
venea se salte de bucu-
rie. Dar fericirea, odcit de mare, ru-i umbri cu
totul
ti
intelepciunea:
Ar trebui sd fim inai cu begare de seamt $i si- ocolim drumurile prea umblate, mrria ta. Daci slujitorul pe care l-ai burdu$it se va plinge cumva judecitorului, bine n-o se ne meargi. I-ai spart capul 5i duelurile sint interzise. O si nemerim sigur la gherl5! Dace. i.e teami, Sancho, eu iti spun sd fii - griji. ftrrd Cu sabia pe care o port la pld te voi scoate din orice inchisoare, oricit de neagri ar fi. Nlai vizut-ai cumva vreun cavaler, viteaz 9i iscusit in lupte, care si putrezeascd ln temnit6? ' e ca n-am mai vizut, luminila - Drept voastrinici n-am mai slujil unui asemenea 5i cavaler. Dar iati vid ci din ureehea pe care ti-a pdlit-o letrebnicul acela a inceput'si-li curgi singe. Descaleca sa te oblojesc, stepine, si-apoi ne-om urma calea mai deoarte! Nci o oblojeali sau alifie nu mi-ar fi t!e- acuma, buit Sancho, de ai fi lual cu mine o piceturi numai dih elixirul lui Fierabras, care li. pelte oasele lntre ele, ba chiar gi trupurile despicate ln doue le intregeste la loc, cim au fost dintii- aceaste minunatd licoarc. mai abitir declt vle, aDa -
Ei daci stii si
,
26
pregite$i un
asemenea
- vindecitor, stipine, d6-mi releta fierturii $i leac o voi prepara firi intirziere. Un balsam ca 6sta o si se vinde ca piinea cald6 $i vom lua p€ el un prel bun. incd $i mai mtrlte, numai - Tesivoiai,inviia credinciosul meu scutier, ii spuse rebdare Don Quijote. .Apoi, privindu-gi coiful dc tabl6, fecut harcea-Darcea ln luDttr. zise cu glas solemn: -i Jur sa nu cinosc odihna ii nici desfitarea, pind nu voi intilni un cavaler vrajmag fi nu-l voi
dobori in lupre fi nu-i \oi lua coilul de pe cap. rizbunindu-m' astlel pentru ciopirtirea coifului m€u; a$a cum s-a rizbunat odinioari 9i viteazul marchiz de Mantua pentru moartea nepotului siu Baldovinos; la carc cuvinte Sancho se intriste adinc, gindindu-se ci ar mai putea trece siptemini, luni pi chiar ani pin, ce stepinul lui se mai intilneasci un cavaler purtetor de coif, pe care siJ doboare, pe aceste drumuri pline la tot pasul doar de cilitori pa5nici, de negustori, cilugiri 5i femei. Fii linistit, bravul meu Sancho, ii spuse Don Quijote, ghicindu-i mihnirea care ii intuneca l'afa lui bucdlatl. Nu va trece mult $i vom da peste o mullime dr oumeni inarmali cu care mI voi bate. Si daci nu vom cuceri nici un ostrov, vom lua regatul Danemarcii ti in pagube n-o sl rimii defel! Pinl una alla, cautl in desagi, daca !i-a mai r,mas ceva de imbucat, ca m-a prins r,u lbamea Nu am, mlria ta, decit o liri de piile uscari fi o lerime de b.inza. un prinz prea slrac pentru un nobil ca luminilia voastre, tAspunse scutierul.
Adile incoa'! Esta tocmai al -unui cavaler retAcitor, aia cum am crtlt eu prin 'Si cerli. zicind acestea, Don Quijote incepu se prinzul modest
ilnbuce. intocmai ca un om de.jos. spre ulmlrea l.ri Srncho. crre nu pirrdu prilejul :l-i spuie: l)c acum inainrc voi avea griji s6-mi ciptu$0sc disagii numai cu posmagi pentru mAria !(l{slrl. iar pentru minc, care nu-s cavaler, tot cu halci dc-carnr 5i cu pur friPli.
CAPITOLUL
X
nince in picioare, stepinul seu il invitl si se aleze alaturi de dinsull A.$aza-te lingi mine, Sancho! il imbie Don Quijote binevoitor. Degi egti numai scutierul meu Si om de jos, eu inleleg si le cinstesc dupe cum se cuvine- ca De un Dnelen, mullumesc, miria ti. pentru cinste. ln - ceili mi privegte, eu unul sint bucuros se am ceea ce minca. De .est, nu mai imi pasl. Ba, la drept vorbind, mai bine m-a$ simti se mlninc in voie de unul singur, a$a cum $liu eu infuleca, lerinesre, fire fasoane, decit sa trebuiasce sa-mi misor fiece cuvint $i bucelica pe care o bag in guri, in tovlrigia unor fele simandicoase. Dar de a5ezat lol. se a$eza pina la urma. mai cu \oie. mai flrl voie, ca sd-i facA pe plac cavalerului slu, care inghiFa hllci intregi de carne ii bea vi' nul din burduf. dintr-un corn de vite, ca in vremurile vechi. timpuri au mai triit strimo$ii - Fericite no$tri in virsta de aur a omenirii, rosti Don Quijote, in auzul celor de faF, rechemind in memorie viap celor fera griji de odinioara. a oamenilor care se imbrecau in piei de animale, ca
intindi mlna ca culeagi roadele copacilor. Nu existau pe atunci nici stepini, nici slugi, nici fecatori de rele, nici judecafi, toli erau deoDotrive $i triiau in buni intelegere. Pestorilele isi minau turmele de la munte la ges, purtindu.gi cozile bllaie De umeri. in bataia vintului, fer6 teaml de furi. Apoi, mai dind pe git o dutcd de vinars, mullumi pistorilor pentru ospetie 5i bucate, iar acestia. ca sal satisfaca deplin. chemari pe un orlac de al lor. un bdietan cu numele Antonlo. care stia se zicd din leute, $i acesta ii tlase o
sl
sl
se acopere, gi era de ajuns sd
cintare de dragoste, de care cavalerul nostru se arAtA foarte satisf4cut, Apoi adormirl cu tolii acolo in pedure, la poaftle copacilor, sau frunzar, ca in vremurile de demult.
l)o\ otit,r()||: l\lil.\l:5ll: lN DRUM Nl5TF. p\s1oR-t r)r. (.\PRf sl qsPArEAzA cu El LA MASA
Doriiori sa giseasci un adepost, si poat,r inr,'pra. ci inciltcard apoi pi porniri din nou la rlrrim. $i rnur.eri crle huni pine inlilnira niSre t).lst{}ri dc caprc. strinSi in jurul untri foc bun, cirre llclbea o oall cu carnc proaspeta de ied. 'irolvli|osul ciorbci le giclila plicut nirile qi, cind lu llrrtllrx g.rtJ 5i pi.t,\rii ii pollire si se aSeze '.r rnaslr crr dirriri, cr'i Ll,ri cilitori infomelali nu rn.ri ir5tcptirrii 5i li \c :'nutlu dc .-loui ori. ci prinr.ri 'i .c irrtl,'.rp.. rlrrpj Jtrm l( cerea burdthanLrl. I):tr. cLrttt Srtncho Panza rrmAsese sii ma-
CAPITOLUL XI DESPRE PiTANIA CAVALERULUI DON QUIJOTE CU NISTE PAZNICI DE HERCHELIE DIN SECOVIA
A doua zi de dimineatA, Don Quijotc 9i Sancho Panza se trezirl din somn 9i dup6 ce l5i luard rtrmas bun de la gazdele lor, mulluminduie incd o dati penru adepost $i osplt, pornirl mai
departe prin codru. Si mersere a$a feri Inttr, pina drduri de o paji$le lntinse. Se a$ezare la umbra unui copac, slobo/ind animalele se pasce in voie. Dar se vede ctr lui Rocinante, care slmlise de depatte herghelia de iepe, ii ardea ca niciodati de zburdat, c, peresindu-$i stepinul o lui la fugi cu friul in dinli 9i nu se opri decit in mijlocul lor. Iepelor nu le ardea de hirjoand 9i ll lovirl zdravin cu picioarele de dindetdt. Mai veniri apoi si paznicii herghelei care. pentru a-l alunga, il Tmintire in bitaie cu ciomegele. fdclndu-i qira spinirii chiseliF, in a$a fel ce bietul cal, aproape si-9i dea duhul, se prebu$i in iarbe mai mult mort decit viu. L vederea acestei scene, Don Quijote sdri ca ars de pe locul unde qedea $i, cu spada in min5, urmat {iind de Sancho, se gribi intr-acolo, pentru a pedepsi cum se cuvine sdlbiticia acestor oameni din Sesovia. iitia nu slnt cavaleri. Sancho. Vei - Paznicii putea, agadar, si md ajuli li tu de data asta, se rezbun ofensa pe care mi-au adus-o. --: Nu sint cavaleri, luminilia ta, dar slnt mul1i, dupi rum vezi, peste douizeci la numir, $i noi sintem mai pu[in dQcit r|oi. singur preluiesc cit o suld. racni cu - EuDon mindrie Quijote si, fare sa mai astepte rispuns. se arunce asupra paznicilor. urmat de-aDroape de scutierul siu, care, imbarbilat de cuiaiul nobilului cavaler, se holerile $i el sa luple. Ce a urmat, e lesne de inchipuit... $i unul ti altul furi puqi la pimlnt ln citeva clipe de bltele segovienilor, care nu prea stiau ce e gluma. Dupi care paznicii, minindu-9i dobitoacele, de grebir, se schimbe locul de pigune, lesindu-i pe iei doi viteji lntinsi la pemint, cu trupurile bine schilodite.
lntilniri ca aceea de astizi. cred eu. cu mintea mea cea proaste, ci n-am mai avga nevoie de o a trela. Ia aminte, Sancho, la cele ce-ti spun! Viata cavalerilor reticitori e o viali plini de primejdii.
-
Dar ti frumoasi rdsplate iau pentru faptele 9i pentru wednicia lor, putind ajunge nu o date ti
jelui
Vai de spinarea mea, stipine, se intr-un tirziu Sancho. De-as avea acum un strop
numai din licoarea lui Fierabras, tare bine mi-ar prinde. CI nu $tiu, ziu, cind me voi mai putea ridica de jos, a$a betucit cum sint. Imi merit soarta, bmvul meu Sancho, pentru- vina de,a fi luptat impotriva unor lopirlani, ce nu cunosc legile cavalere5ti. De aici ni se trage tot rdul. AIti dat5, cind vom avea de infruntat oameni de acest soi, poate te voi lisa pe tine s6 mi razbuni. Picarele mele, sripine. tocmai pe mine - gesit, m-ai om pagnic? Dar se $tiu de bine ce m-ar face de batjocuri oricare ar fi ei, om de rind sau cavaler, qi mina pe sabie n-a9 puire-o. Sint obisnuit cu ocara $i cu sudalma. Tu, c'are _ - vorbegti ca un netrebnic, Sanchol ai wea intr-o zi si domneSti peste ostroave... Apoi, mutri de guvemator ai avea tu, sd lnduri roate nemerniciile $i nedreptrlile fer6 sd mi$ti un deget. fare sa $tii sa love$i si sa te aperi? Luminelia u, ii rdspunse Sancho. Nu $tiu ce ne a$teapte in viitor. Dar dupe numai doue
suvernatori si regi chiar. Si mai afle cera de la irine: duoi leeilJ onoarei cavalere$ti, nu trebuie sa re simti iis;il daci niste oameni de rlnd, de s.a-a eeieuiilor ii geambasilor din Segovia. te-au minsiiat cu bitele lor. Numai sabia, intt-o
30
lupte dreapti qi vitejeasci. r. poate rdni cu adevera!. Ori, nici unul din ace!a: oameni nu purt3 la cingitoarea lui vreo spadil A$a ii vorbi Don Quijor.. la care cuvinte. Sancho Pa:ra ii rdspunse. ca un om simplu ce era ti fera !:ea multd intele-
9i alcazi, 9i principi, oameni nobili de veche stirp6, viteji cdlili in rizboaie. Degeaba Sancho Panza, care a$a putintel la minte cum era, $i tot vedea mai bine cum stau
lucrurile. ii atregea atenfia stdp-inului s6u. incercind se.l tereasca de gre$eali, ln ruptul capului Don Quijote n-ar fi voit si creadd cd toate acele case cu ogradd 5i prispi, unde rimineau Si ospetau $i beau vin din ulcele 9i clni, qi unde iqi puneau capul jos sl se odihneasci, erau hanuri qi
gere:
Nu-mi pot da seama brn:. luminilia voas- dace trA, ace$ti oameni protrr r:-au ;ignil cumra cu bitele lor. Ceea ce gtiu in*. iimpede este ce mi-au f6cut capul chiselF, mi-+u hrimat oasele ti. mi-au indoit spinarea, de;u mt mai pot
nu
ml$ca.
$i zicind acestea, continud sa du-se de $ale.
--
\aiete, linin-
CAPITOLUL XII CUM AU MERS E.ROII |{O$TRI L{ I \ A FOST DAT IN TARBACA 8I-\I SANCHO PANZA
unui castel. lar cind se fdcu ziui, dlduri
H{\ SI CU\4 I SCUIIER
seri, ca $i cind n-ar fi [osr. Nu pulin ajutase si balsamul lui fierarras. pe care iscusitul hidalgo din I-a Mancha il Dr3geise din buruieni descintate, balsam care ii fEcu se asude zdruvin pe amindoi $i care iui Sancho ii intoarse chiar malele pe dos, de minunari Ii coare ce era. $i iatd-i acum din nou la drum pe cei do,. caldrird pe ducipalii lor $i ararind la lEprurd rum mai potrivili 9i mai chipegi nici ca se pulea. de F
fi
se plece a$a cum
venisere, mullumind hangiului (pe care Don Quijote il socotea un nobil castelan), pentru glzduire $i ospe! 5i asigurindu-l in frumoase cuvinte de recunottinla pi ajutorul lor la caz de nevoie. Cum insd hangiii au mai multi nevoie de bani decit de vorbe megtegugite, acesta se gribi si-i opreasci la poarte, spunindule pe $leau ce uiraseri se oliteascl si ci ar fi mai bucuros de banii pe care-ii datorau dgcit sil incinte cu vorbe goale. Le mai arere ce el nu este conte )i nrci castelan, asa cum il considera gregit cavalerul nostru $i cite $i mai cite ca acesrea. lndrezneald pe care Don Quijote o lua drepr grosolenie. se supdrd foc pe hangiu )i il brultui ca pe un cri)mar de dnd, auzind ci-i cere bani pentru masi si adipost, lucru nemaiintilnit de el prin cdrfile pe care le citise gi in care cavalerii retecitori nu pllteau niciodata patul pe car€ dormeau $i bucatele ce li se hirAzeau drept tain. Abia acum inJelese eroul nostru cI qi de data aceasta se inqelase, fiind fermecat de vrijitorul cel riu, acela$i \rijitor care ii ascunsese ti cirlile Si care il amagea mereu de la o vreme in-
Dar toate trec gi se uiti in lumea asia a noastra lreceloare ti uituce. a$a cum Etlf,j,:ie o veche zicald qi cum obignuia adesea !a spune chiar gi viteazul cavaler Don Quijore. Veni astfel o zi in care pi durerile de 5i vinitiile de pe spinarea bunului Sancho'a]e se 5ter-
opreasce, dacd foamea gi osteneala nu i-ar demnat se trage la un han pe inserat.
castele.
Avea omul nostru un chip al lui de a polei toate lucrurile $i fiinlele cu pulbere de aur curat, a$a fel cA din cea mai hidi $i mai tuciurie femeie el ficea o domnili sau o jupineasi bilaie de toat6 fiumuseJea $i din oricare J5ran necejit 9i din oricare cereu; cu straitA pe umeri el scomea tot nobili cavaleri imbrecali in zale. Aia ise intimpli $i acuma bravulur nostru Don Quijote, care iqi purta mintea prin vizduh qi prin norii cArlilor. citite, $i nu pe pemint, printre oamenr, ca [o! oamenll, hi traseri la un han. mincari gi biuri ;i apoi se culcarA birui! de oboseali sr dormira neintorgi, pind la revirsatul zorilor, Don Quijote incredinlat fiind cl se adtposteau sub acoperiqul
in-
coace,
Dar de plerit rol nu vru si pldreasci nici o lelcaie 9i ie$i pe poarti in trapul calului, tot atit de mindru orecum intrase. in ceea ci il priveqte pe credinciosul Sancho Panza, el procedi la fel, urmind gi aici exemplul stipinului siu 9i refuzind se dea hangiului vreun ban peniru gizduire. Cum insa scutierul cavalerului nu era defel
Toate bune pini aici, o se zicef. Numai ce. :;a cum $i dumneavoastra veli fi luat seama,
.irciumile 9i figAdlurile, Si hanurile, cdrora :lala lumea. de clnd este lumea. le-au spus cir-
::umi, figidiuri qi hanuri, pentru Don Quijoie castele. $i ce castele! Castele ca in Spania! !r hangiii $i circiumarii erau ditamai casielani,
.3u
31
inarmar ti nu inspira nici o leame. ci[ita glumeli nesurtori din Cordoba- vrind sir se reseleasci. pulere mlna pe el. il dadura jo) de pe magar $i irrpingindu-l pe o ce.g6 foarte latl $i indeajuns (le lung6; pe care o tineau bine de capete, incepura sal salte cil era de gras ca pe o minge. )pre haTul altor cAIirori, femei pi clrdu5i. care :e aflau atunci ln ogradi. Fure zadarnice toate impotrivirea ti strigltelc bietului Sancho, Don Quijote nu-i mai putea \.eni in aiutor. fiind Doarta bine zdvoritl. $i jocui coniinui aitfel pinl cind neguslorii no$tri ostenire de ris qi de s6ltat. Dttpl crtfe..lliil irrnctil cum era de zburAluri, il suir.i ilriri pt
tenl ii lue vorba din gura Don Quijote. Ai uitat, pesemne, ce,rventuri si ce bogelii ne a$teaptd. $i ce poate fi mai frumos decit se.li itlfringi adversarii in lupti pi sI aduni trolee $i biruinli flre nulnlr? Nu zic ba, stiplne, lereasci sfintul. Numai ce-pin, acum avurlm parte mai mult de reteveie pe spinare, decit cle biruinli 5i trolee. Va veni qi lremea noastri. Sancho, vremea in -care nunrele meu Si al tiu ror stx scrise cu litcre cle aur in clrlile vit!jiilor cilvalerelti. . $i e nai aproape dccit crezi ziua aceca. Iatd,
prile$te in zare. Nu vczi nirnic'l $i
nrlgar $i-i dlduri drunul pe poafte, nu mal lnirinte insl ca hangiul, firl cir Sancho sil bage
clc scam[. sit-i oprcasca desagii cu nleLlndc, pcn-
tru a
se dcspdgubi de nleselc
rimlse ncplititt
CAPITOLUL XIII
\I('I
SI.: ARATA
(T
AU VORI}IT DUPA ACEtrA DON
Al,1Ii rjtLrOrt tu sAN(:t{o PANZA $l INCA-s-Au i\rillpt,.{Rt lll|NUNATL DE cAR[ lNvRl:DNl( lr cl.ll Dol vlrEJl
li
sctrpat din miinile rcestor zurbagii. Sancho s-ar li socotit norocos, cu atit rriLi Drult cu cit sclDasc ilrl se DllleascI. Nu dlpoftc dc hun il agtipta Don Quijote, care abia il virzLr $i sc gribi si-i spunil
Dirr oricum ar
zicind
acclsta, Don Qui.jotc Iicu senrn scuticfului slu sir privcasci drept inaintc. Ll orizont, acolo runrli ccrul pirca itr sc uncascir cu piltrrintul. Doi nor-i mari cle prdl. ca stirni!i de copltcle unor cxi. a sutc $i mii dc cdi. sc i\,qiLu dintr-acolo, ap.r'opiindu-se de cei doi cloi. Sancho. Un pilc dc cilvalcri inar- PrivcStc. pinl in dinli se apropic dc noi. ll1ali * Sint d,ru! pilcufi, nriifix lr. Iiittdcl, dupl cit por sir ohscfv, sint douii \irt!iuri dc prti, pc carc. (lcsigrrr. lc stirttcsc cllri in !,ill)puL lor' urli ittcape inclLriali. Sart.:lto! Unul - Nlr dintfc clc 0slc o|slco in'rpirfxto rri i\li lfaniaron. iar ccllLllt pile tlcbuic siL litj irfrfi!tl r(g!lui Pcntapolin, stirpinitorul Cir fil$illl lilof . do a cirui Iiici s-A irclfigostit piiginul Ali, o$0 cum sta scris in ceflilc ur0lc. Sar-l irjutiinr. Sancho. pc regelc Caramanlilor. pc ccl nrai sliib cljltrc ci, $i si .rprralm qruza I!ri dfcirplir. Vci lupt{ alituri dc nrinc li Ilinra noastIir !a srritbato vrcmurile, chiar clncl rt-ni iirst rlicioclittiL uns cAvnlei, Uri singr.rr lLlcfu nrl ucliniitclJtc, sti'lpinc. Nu- $tiLr u clc l1 prrtcl siL-nri iidirposlcsc megarr,rl, pinir ra tfcce ufgia... lriirr(l.ir d ci! voi luplil c:ilirrJ p( ull :1.!rrr(r).,r lluL(lirl. rl'r v"i lrtea nici-
cl cl sofli de izbirrclir. r)cclliz.ltu L:ril,\f c.lfi sr ilpr()pie. - Atlrl stligir in urc0hil! scuticrului siru Don Sancho') Qui.lote, trir sponiLt. o birtllic tcribili nc a9rcrptl. Sil nc urcirn pe clexlr.ll (lin IitlZr, clt sd vcbunul ncu indoiall acum, N-anr nici o , d!'rn mili binc cl duhurile a lbst vrarjit slr]cho, .ir hanul ista $i Ochii lui Slncho 50 opfifii iirrlii pc norii de a9a cum le-aLl in cerga, rceufll0 tc-ilLr scuturat pulbrru cirrc sc ilpropiilu li iibir rtcum hiigir el de s! Ut !ritt, (1. pfll. pc cirrc il socotisc a l-i ci scami virtejul ii raspunse rsta, lumin6lia ta, Sl nu crczi d,J cr!aleri, orll slirnit dc ni$te douit i]rnlirts nu scutura vedeniilc hotirrir scutierul. Niciodati bietc turnrc clc oi 5i horbecr. p: r':rnrcrti iL)rt tirt ti nici nu obi)nuie.c 5i Stlpile, lcch{zrtul pe cilfe fi sc pilre cl il i1.'ilfr( rurrr. L:r Ioli rnurltoril. ori pe .er care AdrLce n1iri mult r bchriit (10 oLlic... $i o$tile auzi pc noi ome_ ir ehtmr cu ,1. rltinc i..Lu l:i!ut ri.. spui ciL sc 0pfopio sint doar turme de care pe altul Tepe p0 altul Juan, unul Pcdro, |le)tcr I
luoli(). lnviltitura de minte pe care am taas_o 9l ucciLstir intimplirre flri noroc e ci peFniile pc cirfc le piLlim $i trintele pe care le luem de la .-, rrur'r. irri,,.r' nu \irr nrciodali din cer senin, ci n,,i lc cl'rrrtiLnt cu luminarea. $i bine ar fi, stisi t,.)-. ,'. I( irrt,, rLtnl pc la casele noastre. cavor pirirrinr in zilele care incar mai reu rrrr li
(lil
Lii LlllL.
meu prie- Ii)t ncpriceput ai rimas, bunul
fi hrrbeci. Drf Don Quijotc n-r\cil
mioxre
tiu'tp lrcum sl-l mai ascqlte. Cu irtchipuirca irlilicirfll!al do gindul inclielririi, clirdu pi tcIli blinclLllui Rociniinte. care abia se !inea pc picroltre )i sr avinti cu lancea prrgititi_. :rtr. .pti tut tr;l' cittr :.L uprupiatu 'rr vizinJ cLr ,rLlrii. ' 0crului. stirpiuc. linir-gi in fire r;i - In nrrnrele oprc:ite-tc! Sint bcrbtci. ltu cr\ltlcfi. cull'l crede
?)
l-ry1'.
maria ta. ii strigd din urma credjnciosul Sancho. D€r eroul noslru nu-l auzea, In galopul lul _ Roclnan(e.. Don Quijore intrase in mljlocul lur_ mel. rovrnct^ Sr inlepind cu suliF paSnicile oi, ca Sr clno ar lr votL s5-$i puie in fflgare durmanii. Vezindu-i faptele, ciobanii care insorcau rurmele incercara si-l opreasce. strigindu-i sE se asrimpere ri se nu le ucida. aoimalele. Dar oricepind. ce nu aveau sa ce inleleage cu el. incipuri sa-l izbeascd cu pretre Si bolovini. cule5i de prin larina Si d€ pe marginea drumului, ba chiar i cu pralria. Pierrele. bine lrntile. incepura se curga
asupra cavalerului, nimerindul in cap si in coaste. pine cind ni$e prerroaie mai aCdrerii il atunserA drept in scitirlie, fricindu-l s; vada stele ver,,i. ti sa-$i piarda lrei din[. Don euijore cezu Jos de pe cal I ramase nemiScat in praful dru_ mului. Crezind ce l-au omorit. Desto;ii se infrico.sar5, $i urcind in .pinare oile ucise ca $ pe cele ratAmate. o luari la canAloasa. in urma tur_ melor, lesind pe cavaler sd zac6 mai departe firl simliri. Abia atunci Sancho panza ind;ezni s; coboare de pe colina Si sa \e apropie de srapinul seu, care abia daca mai 5uflt
(Yo
lumineia ta. De
Vai de noi 9i de noi, nu-m-ai ascultat? se jelea el, vezind in ce hal era
ce
bunul siu stipin. Sanch-o, scinci Don Quijote de$- vai mie, ca dintr-un somn adinc. Reu m-a. teptindu-se amigit vrdjitorul, si de aste date! Numai el a preficut oiie in cavaleri ti pistorii in regi 9i imp1lati cu coroana pe cap. Dar, aibi rebdare, vor veoi si Dentru noi vremud bune, cind ne vom putea bucura de binefacerile vieiii $i biruintele ror curge girli, A$a o fi, mEria ta. precum spui! Pini una - insl, alta luminliia voastri gi-a pierdut astlzi to! dinlii iar pe mine, pestorii eia m-au scuturat ieri ca toli dracii 9i pe deasupra mi-au oprit 9i desagii cu de-ale gurii. AFdar, Sancho, dupd atitea rele abetute
asuora noastre. nu mai avem nici merindl? se vditd Don Quijote, incercind si se ridice sprijinit de credinciosul seu scutier. De unde sA mai avem, d:aci s-au dus desaeii? Mdria ta ins6 va minca ierburi crude $i buiuieni $i scoarld de copac, la nevoie, ci doar e cavaler riticitor ti stii bine ci toli cavalerii ratecitori nu se dau inapoi de la ospele. Este prea adevlrat ce 1i-am spus, Sancho! Si imi pare bine ca n-ai uitat. Aceasla e riaF cavaleriior raticitori. Dar nu-i mai pulin adevarat cl in clipa asta bucuros a$ fi de o bucata de Diine nroaspata !i de vreo scrumbie. doue. Si irighitind amindoi in sec. in dorul bucatelor alese, lncilecari ii plecare din locul acela descintat de vrijitoare, pentrd a ciuta un adepost
mai bun pentru
-
35
noapte.
