Drept Penal partea Speciala

Universitatea "Nicolae Titulescu"

Învăţământ la Distanţă

Drept penal - partea specială -

Prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu

2001

1

OBIECTIVELE CURSULUI. CRITERIILE DE EVALUARE A CUNOȘTINȚELOR.

§1. Obiectivele cursului

Suportul de curs se adresează studenţilor Universităţii Nicolae Titulescu, învăţământ la distanţă, având ca finalitate explicarea instituţiilor Dreptului penal - partea specială. Lucrarea este concepută în vederea tratării aspectelor fundamentale ale părţii speciale a Dreptului penal, astfel încât studenţii să aibă posibilitatea de a-şi însuşi noţiunile şi termenii de specialitate din cadrul acestei discipline universitare. La elaborarea cursului a fost avut în vedere Codul penal actual, cu actualizările şi completările legislative la zi. Cursul de faţă are ca obiective: 1. Să analizeze instituţiile fundamentale ale Dreptului penal, partea specială şi conexiunile existente între aceste instituţii; 2. Să transmită studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea şi aplicarea corectă a legii penale; 3. Să transmită în mod clar studenţilor cunoştinţele de Drept penal, partea specială, care să le permită acestora să devină specialişti în domeniul juridic. Conform fişei disciplinei, competenţele specifice acesteia sunt următoarele:

2

1. Competențe de cunoaștere și înțelegere

2. Competențe de explicare și interpretare

3. Competențe instrumentalaplicative

 cunoaşterea din punct de vedere ştiinţific

a conţinutului normelor penale, precum şi a jurisprudenţei referitoare la aplicarea acestora  înţelegerea instituţiilor Părţii speciale a Dreptului penal  însuşirea unui mod de gândire logicojuridic corect  înţelegerea corelaţiilor existente între normele Părţii speciale şi cele ale Părţii generale (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)  explicarea tuturor infracțiunilor Părţii speciale a Dreptului penal  explicarea şi interpretarea normelor penale  explicarea corelaţiilor între Partea specială a Dreptului penal şi instituţiile cuprinse în Partea generală a Dreptului penal  explicarea şi înţelegerea soluţiilor pentru problemele apărute în practică  interpretarea corectă a normelor penale (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi aplicare)  analiza evoluţiei legislaţiei şi a jurisprudenţei în materie  aspecte de drept comparat  soluţionarea unor speţe prin folosirea cunoştinţelor acumulate 3

4. Competenţe atitudinale

(manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific/cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice/promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice/valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice/implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice/angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane – instituţii cu responsabilităţi similare/participarea la propria dezvoltare profesională)  formarea unei atitudini pozitive faţă de ştiinţa dreptului penal  dezvoltarea abilităţilor de gândire juridico-penală  incitarea pentru o abordare multidisciplinară a instituţiilor Dreptului penal, partea specială  obişnuinţa de a interpreta corect normele penale şi aplicarea sistematică a acestora Însuşirea temeinică a disciplinei Drept penal, partea specială presupune, pe lângă activităţile didactice programate, un efort consistent din partea studenţilor în ceea ce priveşte studiul individual pe baza bibliografiei recomandate în suportul de curs.

4

§2. Evaluarea cunoștințelor

La stabilirea notei finale se iau în considerare răspunsurile la examen (80%), testarea continuă pe parcursul semestrului (20%) Pe primul semestru examenul va fi oral, iar pe cel de-al doilea semestru examenul va fi scris.

5

Unitatea de învățare nr. I CAPITOLUL I INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

Cuprins: Cuprins

1. Infracțiunea de Omor, art. 174 CP. 2. Infracțiunea de Omor calificat, art. 175 CP; 3. Infracțiunea de Omor deosebit de grav, art. 176 CP; 4. Infracțiunea de Pruncucidere, art. 177 CP; 5. Infracțiunea de Ucidere din culpă, art. 178 CP ; 6. Infracțiunea de Lovire sau alte violențe, art. 180 CP; 7. Infracțiunea de Vătămare corporală gravă, art. 182 CP; 8. Infracțiunea de Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, art. 183 CP; 9. Infracțiunea de Vătămare corporală din culpă, art. 184 CP; 10. Infracțiunea de Lipsire de libertate în mod ilegal, art. 189 CP; 11. Infracțiunea de Violare de domiciuliu, art. 192 CP; 12. Infracțiunea de Amenințare, art. 193 CP; 13. Infracțiunea de Șantaj, art. 194 CP; 14. Infracțiunea de Viol, art. 197 CP; 15. Infracțiunea de Act sexual cu un minor, art. 198 CP; 16. Infracțiunea de Insultă, art. 205 CP; 17. Infracțiunea de calomnie, art 206 CP. Obiectivele unităţii de învăţare 6

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să analizați fiecare a infracțiune contra persoanei din punct de vedere al Condițiilor preexistente, al Conținutului constitutiv ; veți reuși să identificați formele și modalitățile infracțiunii, sancțiunile, precum și aspectele procesuale.

1. 1. Conținutul legal

2. Condiții preexistente

A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

OMORUL

Art. 174 C.pen. - "(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 Sa 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Tentativa se pedepseşte." A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic generic. Infracţiunile contra persoanei au ca obiect juridic generic, ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea persoanei privită sub totalitatea atributelor sale (viaţă, integritate corporală, inviolabilitate sexuală, libertate, demnitate). b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă al fiecărei persoane asupra căreia se efectuează activitatea de ucidere. c) Obiectul material este corpul în viaţă al victimei. Nu interesează dacă victima era sănătoasă ori într-o fază avansată de boală şi nu ar mai fi trăit mult dacă nu ar fi fost ucisă; chiar dacă ar fi acţionat şi cauze naturale care ar fi dus ulterior la moartea victimei, fapta constituie omor. B.Subiecţii infracţiunii 7

a) Subiectul activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de omor, poate fi orice persoană fizică responsabilă, deoarece legea nu cere ca subiectul activ să aibă o calitate anume. Uneori, fapta este comisă de o singură persoană; dar există adeseori, cazuri de pluralitate de subiecţi, când omorul este săvârşit prin participarea mai multor persoane (coautori, instigatori, complici) deci în pârtieipafie ocazională. b) Subiectul pasiv al omorului este persoana ucisă ca urmare a activităţii subiectului activ; aceasta înseamnă că subiect pasiv al infracţiunii nu poate fi decât o persoană în viaţă (este exclusă infracţiunea de omor când subiectul pasiv este fătul ori un cadavru). 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

A.Latura obiectivă a)Elementul material. Infracţiunea de omor implică o activitate de ucidere (de suprimare a vieţii) unei persoane fizice, adică o activitate materială care are ca rezultat moartea unui om. Activitatea - acţiune sau inacţiune - trebuie să aibă o anumită forţă distructivă, să fie aptă să provoace moartea persoanei în condiţiile date. Infracţiunea de omor poate fi săvârşită uneori şi prin inacţiune, dacă făptuitorul avea obligaţia de a îndeplini o acţiune, prin care s-ar fi împiedicat sau înlăturat desfăşurarea unor procese de natură să provoace moartea victimei, dacă acesta deşi putea să îndeplinească acea acţiune nu a îndeplinit-o, urmărind sau acceptând suprimarea vieţii victimei (de ex.: lăsarea fără hrană a unui copil bolnav sau neputincios). Nu există cerinţe speciale privind timpul şi locul comiterii infracţiunii. b) Urmarea imediată. Actul de violenţă devine relevant sub aspectul infracţiunii consumate de 8

omor, în momentul în care se produce rezultatul, constând în moartea victimei. c) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii de omor este necesar, ca între fapta săvârşită şi rezultatul mortal produs să existe un raport de cauzalitate, în sensul că moartea este consecinţa necesară a faptei comise de infractor. B.Latura subiectivă Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

4.Forme. Modalități. Sancțiuni

• • •

Actele preparatorii Tentativa Consumarea

4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni. A.Forme

Fapta de omor fiind o infracţiune comisivă şi o infracţiune materială este susceptibilă de o desfăşurare în timp şi, deci, de forme imperfecte, cum ar fi actele preparatorii sau tentativa. Actele preparatorii la infracţiunea de omor sunt absorbite în fapta de 9

omor sau, după caz, în fapta tentată. Dacă autorul, după ce a făcut actul de pregătire la omor, nu a continuat, el nu va răspunde pentru nicio Infracţiune. Tentativa la infracţiunea de omor se pedepseşte. Infracţiunea de omor se consumă în momentul în care infracţiunea de ucidere a produs urmarea imediată, adică moartea victimei. B.Modalităţi

Fapta de omor incriminată în art.174 C.pen. constituie forma 10

tipică, modalitatea simplă a activităţii de ucidere. Infracţiunea de omor poate prezenta numeroase şi variate modalităţi faptice, determinate de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită. C.Sancţiuni Sancțiuni

infracţiunea de omor în forma sau varianta sa tipică se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi din cele prevăzute în art.64 C.pen. - tentativa se pedepseşte potrivit cu regulile arătate -

11

în art.21 alin.2 cu închisoare de la 5 la 10 ani 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. OMORUL CALIFICAT

1. Conținutul legal

Art. 175 C.pen. - "(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) asupra soţului sau unei rude apropiate; d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra; e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane; f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; g)pentru a se sustrage ori pentru a

sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; h)pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni; i)în public, 12

Se pedepseşte cu închisoare

de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Tentativa se pedepseşte." Deşi infracţiunea de omor prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici, în realizarea sa concretă poate prezenta diverse particularităţi, după cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează, se alătură diferite elemente care, fără a schimba substanţa faptei, îi dau acesteia o coloratură diferită, sporindu-i vădit gradul de pericol social.

Legea prevede împrejurările care constituie elemente circumstanţiale în conţinutul infracţiunii de omor, creând astfel anumite modalităţi normative agravate ale acesteia. Elementele circumstanţiale se alătură fie laturii obiective a infracţiunii, fie laturii subiective. 13

Alteori împrejurările agravate privesc subiectul activ sau pasiv al infracţiunii ori relaţia ce există între cei doi subiecţi. Eroarea autorului, în momentul comiterii faptei, asupra împrejurărilor susceptibile să-i agraveze răspunderea penală, înlătură caracterul calificat al faptei (art.51 alin.2 C.pen.). 2. Condiții preexistente

În ceea ce priveşte condiţiile preexistente ale infracţiunii trimitem la explicaţiile date la 14

infracţiunea de omor simplu. 3.Circumstanțele în prezența cărora există Omor calificat

a)OMORUL SĂVÂRŞIT CU PREMEDITARE (art.175 lit.a) Fapta premeditată înseamnă o acţiune îndelung gândită sau desfăşurată pe baza unei deliberări anterioare, a unei chibzuinţe anticipate. Acţiunea premeditată implică o hotărâre prealabilă şi activităţi premergătoare săvârşirii infracţiunii cum ar fi cele de procurare sau adaptare a instrumentelor în vederea comiterii omorului sau de creare a condiţiilor necesare comiterii faptei. Premeditarea în cazul conţinutului agravat al infracţiunii constituie o cerinţă a laturii subiective a infracţiunii. Omorul cu premeditare poate fi săvârşit de mai multe persoane (participaţie penală). b)OMORUL SĂVÂRŞIT DIN INTERES MATERIAL (art.175 lit b) Interesul material în înţelesul textului este interesul, pe care făptuitorul are convingerea că îl va realiza pe o cale aparent legală, că acel avantaj patrimonial îi va reveni de drept (de ex.: prin dispariţia victimei făptuitorul moşteneşte bunurile acesteia). Este de subliniat că nu are nicio însemnătate, pentru existenţa infracţiunii 15

de omor în această formă, dacă dobândirea, obţinerea beneficiului sau avantajului material s-a realizat sau nu, fiind suficient, ca motivul să fi existat în momentul săvârşirii faptei. c)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA SOŢULUI SAU UNEI RUDE APROPIATE (art.175 lit.c) Calitatea de soţ a subiectului activ şi pasiv trebuie să existe în momentul comiterii infracţiunii, chiar dacă soţii trăiesc despărţiţi. Conform art.149 C.pen. "rude apropiate” înseamnă ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii astfel de rude". În linie ascendentă sau descendentă nu există limite până la care se întinde gradul de rudenie, însă în linie colaterală, rudenia apropiată se întinde doar până la gradul IV (concubinii şi afinii nu intră în această categorie). Dacă făptuitorul a fost în eroare cu privire la calitatea sa de soţ sau rudă apropiată a victimei ori acţiunea a fost deviată ne aflăm în prezenţa unui omor simplu. Calitatea de soţ sau de rudă apropiată a autorului, fiind o circumstanţă personală, nu se răsfrânge şi asupra participanţilor. d)OMORUL SĂVÂRŞIT PROFITÂND DE STAREA DE NEPUTINŢĂ A VICTIMEI DE A SE APĂRA (art. 175 lit.d) 16

În acest caz este vorba de situaţia în care victima, subiectul pasiv, se află într-o stare de neputinţă fizică sau psihică care o împiedică să reacţioneze, să se apere în faţa agresorului (de ex.: nou-născutul, persoane epuizate fizic sau de vârstă înaintată, persoane aflate în stare de beţie completă sau de somn). Nu are importanţă dacă această stare şi-a provocat-o victima însăşi sau victima a ajuns astfel, din cauza altor împrejurări, este suficient ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei şi să fi profitat de ea. Este necesar ca starea de neputinţă a victimei să nu se datoreze manoperelor agresorului, ci să fie preexistentă. Dacă făptuitorul a fost în eroare cu

a starea

privire l victimei, ne aflăm în faţa unui omor simplu. Agravanta din art.175 lit.d C.pen. se răsfrânge, în situaţia comiterii faptei în participaţie, asupra tuturor participanţilor care au cunoscut-o sau au prevăzut-o. e)OMORUL SĂVÂRŞIT PRIN MIJLOACE CE PUN ÎN PERICOL VIAŢA MAI MULTOR PERSOANE (art.175 lite) Agravanta se referă ia mijloacele de săvârşire a omorului, mijloace care, prin natura lor sau datorită modului cum sunt folosite, fac ca, în afara morţii victimei, să se creeze o stare de pericol pentru viaţa 17

mai multor persoane. Este cazul omorului comis prin folosirea de substanţe explozive, toxice, bombe, substanţe incendiare, arme de foc etc. Nu este necesar ca prin fapta săvârşită autorul să fi provocat şi moartea altor persoane, pe lângă a celei pe care vrea să o ucidă, ci numai ca făptuitorul, prin mijloacele folosite, să fi creat un pericol real, iminent, pentru viaţa mai multor persoane.

OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE VICTIMEI

f)

(art.175 lit.f)

Această agravantă are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentul 18

răzbunării sau nemulţumirii pentru feiui în care victima (subiectul pasiv), în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu ori publice, a rezolvat pretenţiile sau a satisfăcut interesele autorului. Nu este suficient ca omorul să se fi comis în timpul cât victima îşi exercita atribuţiunile de serviciu, ci mai trebuie ca el să fie în legătură cu modul în care victima îşi exercita atribuţiunile de serviciu. 19

Dacă victima îşi pierduse la data comiterii faptei, calitatea care i-a atras riposta făptuitorului, va exista agravanta, dacă omorul a fost în legătură cu atribuţiile de serviciu sau publice ale acesteia. Nu operează prevederile menţionate, dacă victima şi-a depăşit cadrul legal al exercitării funcţiei (de ex.: victima a pălmuit pe inculpat sau a pătruns în locuinţa inculpatului fără autorizaţie) sau dacă fapta nu avea nicio legătură cu îndeplinirea 20

atribuţiilor profesionale ale victimei. Agravanta are caracter personal, dar dacă participanţii acţionează în comun, din acelaşi mobil ca şi autorul, atunci vor răspunde tot pentru omor calificat. OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A SE SUSTRAGE, ORI PENTRU A SUSTRAGE PE ALTUL DE LA URMĂRIRE SAU ARESTARE, ORI DE LA EXECUTAREA UNEI PEDEPSE (art.175 lit. g) g)

21

n această ipostază făptuitorul comite omorul pentru a se sustrage sau pentru a sustrage o persoană de la urmărire, arestare sau de la executarea unei pedepse, scop ce imprimă faptei un pericol social mai ridicat. Agravanta are în vedere ipoteza în care făptuitorul, aflând că el sau altcineva este căutat spre a răspunde penal, pentru a se sustrage pe sine ori o altă persoană de la suportarea Î

22

consecinţelor penale ale faptei, comite un omor. Nu este obligatoriu ca în cauză să se fi început urmărirea penală. Circumstanţa de agravare presupune existenţa sau perspectiva unei urmăriri, arestări sau executări de pedepse reale nu închipuite, pentru fapte săvârşite anterior. h)OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A ÎNLESNI SAU A ASCUNDE SĂVÂRŞIREA ALTEI INFRACŢIUNI 23

(art.175 lit.

h)

Agravanta constă tot în scopul săvârşirii omorului, care, de data aceasta, este înlesnirea sau ascunderea altei infracţiuni, indiferent dacă acest scop a fost sau nu atins; este suficient că el a existat şi că omorul a fost comis în realizarea lui. În literatura juridică se susţine că prin conceptul "înlesnire" trebuie înţeleasă o acţiune de omor comisă pentru "a netezi" sau "a deschide" drumul, spre 24

infracţiunea vizată, pentru a se reuşi astfel prin intermediul omorului comiterea unei infracţiuni. Prin conceptul de "ascundere" se înţelege acţiunea de ucidere, întreprinsă pentru a disimula o altă infracţiune, pentru a face ca această altă infracţiune să nu poată fi descoperită. i)

OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN PUBLIC (art.175 lit.i)

Această agravantă a fost introdusă prin Legea nr.140/1996. 25

Omorul este săvârşit în public atunci când s-a comis într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu a fost prezentă nicio persoană sau în orice alt loc accesibil publicului dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane, ori chiar într-un loc neaccesibil publicului, dar cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi acest rezultat s-a produs faţă de două 26

sau mai multe persoane, sau într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care au caracter de familie, datorită relaţiilor dintre participanţi sau prin orice mijloace despre care făptuitorul şi-a dat seama că, folosindu-le fapta va ajunge la cunoştinţa publicului (art. 152 C.pen.). Sancțiuni

Închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, tentativa se pedepseşte cu 27

închisoare de la 7 ani şi jumătate la 12 ani şi jumătate. 5. Aspecte procesuale


penală se pune în mişcare din oficiu. Acţiunea

3. OMORUL DEOSEBIT DE GRAV Art. 176 C.pen. - "(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multor persoane; c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor; d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii; e) asupra unei femei gravide; f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice

le acestora;

a

g)

de către un judecător sau procuror, polițist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepeseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi 28

zicerea drepturi. (2) Tentativa pedepseşte." inter

Practică judiciară

2. Circumstanțele în prezența cărora există Omor deosebit de grav

unor se

În

ceea ce priveşte condiţiile preexistente ale infracţiunii, subiecţii infracţiunii, timpul şi locul săvârşirii infracţiunii, latura obiectivă şi subiectivă, formele şi modalităţile de existenţă ale infracţiunii trimitem la explicaţiile date la infracţiunea de omor simplu. a)OMORUL SĂVÂRŞIT PRIN CRUZIMI (art.176 lit.a) Prin "cruzimi" se înţeleg procedeele brutale, feroce, actele de violenţă care, prelungite în timp, produc chinuri sau suferinţe fizice deosebit de mari, care denotă sadism, un mod barbar de comitere a omorului, ca de exemplu zdrobirea oaselor, lipsirea de hrană sau băutură etc. Rezultă că există omor săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică în mod firesc suprimarea violentă a vieţii. Nu există agravanta prevăzută în art.176 lit.a C.pen., dacă inculpatul nu a urmărit să provoace victimei o moarte lentă, ci i-a aplicat loviturile una după alta, acestea succedându-se aproape 29

instantaneu, moartea survenind aproape imediat. Circumstanţa are un caracter real, deci se răsfrânge, în măsura în care au cunoscut-o, asupra tuturor participanţilor. b)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA A DOUĂ SAU A MAI MULTOR PERSOANE (art.176 llt.b) Există această circumstanţă ori de câte ori activitatea de ucidere săvârşită cu intenţie a avut ca rezultat - urmărit sau acceptat conştient - moartea a cel puţin două persoane (subiecţi pasivi multipli). Infracţiunea se consumă, dacă se produce efectiv moartea a cel puţin două persoane; dacă activitatea de ucidere îndreptată împotriva a două sau mai multe persoane rămâne fără rezultatul cerut de lege, va exista tentativă la această infracţiune. Săvârşirea omorului deosebit de grav, în modalitatea pe care o examinăm, poate avea loc atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă. Tentativa de omor săvârşită împotriva mai multor subiecţi pasivi, în aceeaşi împrejurare, reprezintă o infracţiune unică. c)OMORUL SĂVÂRŞIT DE CĂTRE O PERSOANĂ CARE A MAI SĂVÂRŞIT UN OMOR (art.176 lit.c) Această agravantă există atunci când omorul este săvârşit de o persoană (subiect activ calificat) care anterior a mai comis un omor, indiferent dacă pentru 30

omorul anterior făptuitorul fusese condamnat definitiv sau dacă executase ori nu pedeapsa. Tentativa la acest omor deosebit de grav există atunci când, făptuitorul care a comis anterior alt omor, începe executarea unui nou omor, executare care însă este întreruptă sau rămâne fără efect datorită unor împrejurări independente de voinţa sa. Circumstanţa analizată, fiind personală, nu se aplică participanţilor la infracţiune.

d)

OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A COMITE SAU A ASCUNDE SĂVÂRŞIREA UNEI TÂLHĂRII SAU PIRATERII (art.176 lit.d)

Omorul săvârşit în condiţiile art.176 lit.d se deosebeşte de tâlhăria care a avut ca rezultat moartea victimei (art.211 alin.3 C.pen.), infracţiune ce presupune ca făptuitorul să fi fost în culpă cu privire la rezultatul mai grav, moartea victimei. La omorul săvârşit în condiţiile art.176 lit.d C.pen., făptuitorul a urmărit de la început producerea rezultatului sau a acceptat posibilitatea morţii victimei, neavând relevanţă pentru existenţa omorului dacă scopul s-a realizat sau nu. 31

Dacă omorul s-a săvârşit cu scopul comiterii unei tâlhării sau piraterii, dar nu s-a săvârşit niciuna dintre aceste din urmă fapte, se va reţine numai omorul deosebit de grav, deoarece autorul a urmărit scopul cerut de lege, chiar dacă nu l-a realizat. e)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA

UNEI FEMEI GRAVIDE (art.176 lit.e) Această agravantă îşi găseşte raţiunea în aceea că, odată cu suprimarea vieţii femeii (subiect pasiv), se suprimă şi fetusul, produsul concepţiunii, ceea ce înseamnă o dublă atingere adusă vieţii umane. Totodată, femeia gravidă se află de regulă, şi în neputinţă de a se apăra. Nu are relevanţă stadiul în care se află sarcina. Se cere, însă, ca făptuitorul să fi ştiut că victima este însărcinată sau să fi fost atât de evidentă sarcina, încât putea să-şi dea seama de existenţa acesteia. Pentru existenţa circumstanţei este necesar ca starea de graviditate să fie reală. Dacă făptuitorul a crezut că femeia este gravidă, dar în realitate sarcina este 32

inexistentă, aplicabilă.

agravanta

nu

este

f)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA

UNUI MAGISTRAT, POLIŢIST, JANDARM ORI ASUPRA UNUI MILITAR, ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDATORIRILE DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE ACESTORA (art.176 lit.f)

Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv de purtător al autorităţii de stat. Pentru a se reţine circumstanţa agravantă menţionată, subiectul pasiv trebuie să se fi aflat în momentul săvârşirii omorului, în timpul serviciului sau fapta să fi fost comisă în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Considerăm că, în situaţia în care făptuitorul a suferit un abuz din partea victimei (care şi-a depăşit atribuţiile de serviciu sau publice), agravanta nu operează. Agravanta absoarbe în conţinutul său elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj. 33

g). OMORUL SĂVÂRȘIT DE CĂTRE UN JUDECĂTOR SAU PROCUROR, POLIȚIST, JANDARM SAU MILITAR, ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE ACESTORA (art. 176, lit. g)

Sancțiuni

Detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi -tentativa se pedepseşte după regulile stabilite de art.21 alin.2 C.pen. 4. PRUNCUCIDEREA


Art. 177 C.pen. - "Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."

Există anumite stări psihofiziologice provocate de naştere care, fără a echivala cu o stare de inconştienţă şi, deci, fără a exclude capacitatea psihică a mamei, sunt de natură să explice, într-o anumită măsură, uciderea copilului nounăscut. 2. Condiții preexistente

A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special al infracţiunii

sunt relaţiile sociale în legătură cu ocrotirea copilului nou-născut. 34

Obiectul material. În cazul acestei infracţiuni, obiectul material este corpul copilului asupra căruia s-a săvârşit activitatea incriminată. b)

A.Obiectul infracțiunii • Juridic special • Material

B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

Copilul se consideră nou-născut din momentul când procesul naşterii luând sfârşit, copilul este expulzat şi începe propria existenţă. Nu are relevanţă dacă noul născut este un copil normal sau anormal, dar interesează ca acesta să se fi născut viu, nu neapărat viabil, adică înzestrat cu însuşirea de a trăi. B. Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ nemijlocit, deci autor al a)

35

pruncuciderii, nu poate fi decât mama copilului nou-născut, deoarece numai ea poate să se afle în acea stare de tulburare psihofiziologică specifică naşterii. La comiterea infracţiunii pot participa şi alţi făptuitori, respectiv instigatori şi complici. Persoana care instigă sau ajută mama la uciderea copilului răspunde pentru instigare sau complicitate la omor calificat potrivit art.175 36

lit.d şi după caz şi lit.a C.pen. b)Subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de copil nou-născut. Pe lângă acesta societatea (subiectul pasiv general mediat) este şi ea lezată prin dispariţia unui membru al său. Incriminarea prevede o condiţie de timp şi anume fapta trebuie să fie comisă "imediat după naştere". Se consideră nounăscut copilul care mai poartă semnele naşterii recente. Săvârşirea faptei după ce copilul a 37

pierdut calitatea de nou-născut constituie infracţiunea de omor calificat. A.Latura obiectivă 3. Conținutul constitutiv


a)Elementul material. Fapta se realizează prin activitatea de ucidere a nou născutului. Infracţiunea se poate comite atât prin acţiune (lovire, înnecare etc), cât şi prin inacţiune sau atitudine omisivă (nehrănire, abandonare etc). Dacă au fost ucişi copii gemeni va exista un concurs real de infracţiuni. Fapta trebuie 38

să aibă loc imediat după naştere, mai precis la scurt interval de la expulzarea copilului. În afara condiţiei ca fapta să fie săvârşită imediat după naştere, mai este necesar ca fapta să fie determinată de unele stări psihopatologice, care apar în perioada imediat următoare naşterii, aşa numitele psihoze post-partum. Dacă femeia nu s-a aflat într-o astfel de tulburare, care să fi influenţat asupra responsabilităţii sale în momentul săvârşirii 39

faptei, aceasta nu va constitui pruncucidere, ci omor calificat în condiţiile prevăzute de art.175 lit.c si d C.pen. b) Urmarea imediată a infracţiunii constituie moartea copilului nou-născut; această urmare se poate produce imediat sau mai târziu, deoarece legea nu cere ca moartea victimei să se producă imediat după naştere. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea (inacţiunea) făptuitorului şi rezultatul produs (moartea victimei) trebuie să existe o legătură de cauzalitate. 40

Legătura cauzală trebuie să existe nu numai între activitatea mamei şi moartea victimei, dar şi între naşterea victimei şi starea de tulburare a mamei. B.Latura subiectivă

Pruncuciderea se săvârşeşte cu intenţie în ambele ei modalităţi, directă ori indirectă. Dacă femeia îşi ucide copilul nou-născut din culpă imediat după naştere, va exista infracţiunea de ucidere din culpă. În cazul în care fapta este premeditată 41

va exista infracţiunea de omor calificat. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme

Tentativa la infracţiunea de pruncucidere, deşi posibilă, nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul survenirii decesului nounăscutului, indiferent de momentul când a început acţiunea întreprinsă în acest scop. B.Modalităţi Modalitatea normativă poate avea o varietate de modalităţi faptice.

Sancțiuni

C.Sancţiuni

nfracţiunea pruncucidere I

42

de este

sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

5. UCIDEREA DIN CULPĂ


Art. 178 C.pen. - "(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. (2)Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume

activităţi, pedepseşte 43

se cu

închisoare de la 2 la 7 ani. (3) Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. (4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta săvârşită din culpă, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau 44

meseriei şi care se află în stare de ebrietate. (5) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani." 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special al infracţiunii de

ucidere din culpă îl constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă. b) Obiectul material este constituit din corpul fizic al omului asupra căruia se exercită acţiunea (inacţiunea) făptuitorului. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este

persoana care îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde penal. Uneori legea cere ca subiectul activ să aibă o anumită calitate – conducătorul de vehicul cu tracţiune mecanică, sau orice altă persoană aflată în exerciţiul profesiei sau meseriei, dar pentru 45

existenţa unor variante agravate ale infracţiunii. La uciderea din culpă este posibil coautoratul, această modalitate a participaţiei fiind compatibilă cu infracţiunea examinată, când, datorită unor acte efectuate simultan sau succesiv de mai multe persoane, s-a produs din culpă rezultatul letal. b)Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană. Dacă prin aceeaşi faptă sunt ucise mai multe persoane această împrejurare va constitui o circumstanţă agravantă. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă

a)Elementul material ai infracţiunii se exprimă printr-o acţiune (compusă din una sau mai multe acte materiale) ori prin omisiune (neîndepllnirea unuia sau mal multor acte pe care subiectul activ avea obligaţia legală să le îndeplinească). Nu există cerinţe speciale de loc şi timp privind comiterea faptei. b)Urmarea imediată. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca activitatea (acţiune-inacţiune) făptuitorului să producă moartea victimei. c) Legătura de cauzalitate. Pentru a subzista infracţiunea pe care o analizăm este necesar să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs. Sub acest aspect, nu are relevanţă dacă între activitatea autorului şi rezultatul acestuia s-au interpus alte forţe fizice ori acţiunea culpabilă sau fortuită a altor persoane, fiind 46

suficient ca activitatea culpabilă a autorului să se înscrie printre cauzele care au determinat rezultatul. Dacă rezultatul s-a produs ca urmare a acţiunii/inacţiunii culpabile a mai multor persoane, toate aceste persoane vor fi condamnate pentru săvârşirea infracţiunii. B.Latura subiectivă

Această infracţiune se săvârşeşte din culpă în ambele modalităţi, adică sub forma culpei cu previziune (uşurinţă) sau sub forma culpei simple (neglijenţă). Există culpă cu previziune (uşurinţă) atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (moartea victimei), dar nu urmăreşte producerea lui, ci crede fără temei că el nu se va produce (de ex.: organizarea defectuoasă a lucrărilor pe un şantier, efectuarea unui experiment riscant, examinarea bolnavului de către medic în mod superficial etc).

Există culpă simplă (neglijenţă) atunci când subiectul nu prevede rezultatul faptei sale (moartea victimei), deşi în raport cu conduita oricărui om normal trebuia să-l prevadă, iar în raport cu persoana sa putea să aibă această previziune (de ex.: un militar aflat în serviciul de pază iasă arma încărcată şi nesupravegheată în apropierea unui grup de copii, unul 47

dintre copii se joacă cu arma, aceasta se descarcă şi un alt copil este ucis).


A.Forme Uciderea din culpă, fiind o infracţiune neintenţionată, nu poate avea decât forma perfectă, adică fapta consumată, nefiind susceptibilă de tentativă. Infracţiunea analizată se consumă în momentul în care s-a produs rezultatul, adică moartea victimei. În cazul când acest rezultat nu se produce şi dacă activitatea făptuitorului nu constituie o altă infracţiune, autorul va fi exonerat de pedeapsă. B.Modalităţi În afară de modalitatea simplă,

Modalități.

corespunzătoare variantei tip, infracţiunea poate fi săvârşită şi în variante agravate. o primă modalitate agravată se realizează potrivit art.178 alin.2 C.pen., această agravantă privind caracterul profesional al conduitei periculoase a făptuitorului. Textul se referă la caracterul activităţii în legătură cu care s-a săvârşit fapta, iar nu la 48

îndeletnicirea ca atare a celui ce a săvârşit fapta. Profesionistul sau meseriaşul care nu săvârşeşte fapta în exerciţiul profesiei sau meseriei proprii ori în exerciţiul altei profesii sau meserii, răspunde pentru forma simplă sau de bază, în schimb cel care nu are nicio profesie sau meserie, dar se manifestă într-un sector de activitate specific şi, din uşurinţă sau neprevedere, ucide o persoană, răspunde pentru forma agravată. Sfera culpei profesionale cuprinde orice domeniu de activitate la care se angajează o persoană şi care este caracterizat prin anume cunoştinţe şi o anume manualitate. Făptuitorul răspunde penal, în condiţiile art.178 alin.2 C.pen., atunci când a cunoscut dispoziţiile sau regulile respective şi a acţionat fără să ţină seama de ele sau nu le-a cunoscut, dar trebuia şi avea posibilitatea să le cunoască. Când nerespectarea vreuneia din dispoziţiile legale sau a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi infracţiune, va exista un concurs de infracţiuni. o a doua modalitate agravată este cea prevăzută de art.178 alin.3 49

C.pen., pentru existenţa căreia este necesar ca făptuitorul, pe de o parte, să aibă calitatea (subiect activ calificat) de conducător al unui vehicul cu tracţiune mecanică, iar pe de altă parte, să fi avut o îmbibaţie alcoolică peste limită sau să fi fost în stare de ebrietate. o altă modalitate normativă este cea reglementată în art.178 alin.4 C.pen. şi constă în fapta oricărei alte persoane care, în exerciţiul profesiei sau meseriei, aflându-se în stare de ebrietate, provoacă din culpă uciderea unei persoane. Agravanta se referă numai la cei ce exercită o profesie sau meserie (culpă profesională) nu şi o altă activitate. o A patra modalitate agravată este prevăzută de art.178 alin.5 C.pen. - uciderea din culpă este mai gravă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane. Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani - alin.3 şi 4 - închisoare de la 5 la 15 ani -alin.5

- la maximul pedepselor prevăzute de art.178 alin.1-4 se 50

poate adăuga un spor de până la 3 ani 5. Aspecte procesuale


6. LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE 1. Conținutul legal

Art. 180 C.pen. - "(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Faptele prevăzute la alin. (1) săvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă. (2) Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce (11)2

1

Alin. (11) introdus prin L nr. 197/2000 2 Alin. (11) introdus prin L nr. 197/2000 51

necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (21)2 Faptele prevăzute la alin. (2) săvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă. (3)Acțiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. (11)şi(21) acțiunea 1

Alin. (11) introdus prin L nr. 197/2000 2 Alin. (21) introdus prin L nr. 197/2000 52

penală se pune în mişcare şi din oficiu. (4)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu." Practică judiciară

Considerații

Între inculpat şi partea vătămată s-a produs un incident în urma căruia aceasta din urmă a fost trântită la pământ şi lovită cu picioarele în abdomen de către agresor, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale de 7 zile. Fapta este incriminată sub această denumire în art.180 C.pen. şi constă în lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice executate în mod Intenţionat asupra unei persoane. Fapta este mai gravă dacă lovirea sau actele de 53

violenţă au fost săvârşite în următoarele împrejurări: - asupra membrilor de familie; - au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile; - asupra membrilor de familie în cazul alineatului anterior. Prin membru de familie, potrivit art.149, se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei. b)Obiectul material. În cazul acestei infracţiuni, obiectul material îl reprezintă corpul persoanei, asupra căreia acţionează făptuitorul. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiect activ al acestei infracţiuni poate

fi orice persoană, deoarece legea nu cere să existe o calitate specială a subiectului activ. Fapta se poate comite şi în participaţie în oricare din 54

formele sale (coautorat, instigare, complicitate). b) Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană în viaţă asupra căreia s-a exercitat violenţa. Subiect pasiv general este societatea. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a) Elementul material constă fie într-o

acţiune de lovire, fie în orice violenţe susceptibile să provoace o suferinţă fizică victimei. Prin "lovire" se înţelege acel act de agresiune, care constă în acţiunea mecanică a unei energii cinetice exterioare de atingere, de compresiune sau izbire bruscă şi violentă a suprafeţei de contact a corpului victimei cu sau de un corp contondent, de regulă, prin proiectare, călcare, alunecare, aruncare sau cădere (de ex.: cu piciorul, cu un obiect; de perete, de gard; aruncare de obiecte sau corpuri tari asupra victimei etc). Prin "acte de violenţă" se înţeleg toate manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferinţe fizice (de ex.: tragerea de păr, târârea etc). 55

A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă

Fapta se poate realiza prin acţiunea directă a făptuitorului, dar şi indirect, prin folosirea unor obiecte, a unui animal sau chiar prin propria faptă a victimei constrânsă să se accidenteze. Elementul material poate consta într-o acţiune, dar şi inacţiune, atunci când, prin neluarea unei măsuri la care subiectul era obligat, victima este expusă să se lovească (de ex.: făptuitorul nu anunţă victima că a dat pe scară cu o substanţă alunecoasă pentru protejarea lemnului, provocându-i căderea). Mijoacele folosite de făptuitor pot fi materiale sau morale, psihice (de ex.: provocarea fugii victimei din cauza fricii, spaimei, ameninţării, iar victima împiedicându-se se loveşte). în sensul legii penale, actele de violenţă nu presupun numai folosirea forţei, a constrângerii, dar şi folosirea de mijloace nonviolente susceptibile să-i provoace victimei suferinţe, mijloace cărora, dacă victima le-ar fi cunoscut, le opunea rezistenţă (de ex.: presărarea unui praf iritant în mănuşa victimei). Nu există condiţii speciale de loc sau timp. 56

b)Urmarea

imediată constă în provocarea unei suferinţe fizice victimei. În cazul lovirii, suferinţa fizică este prezumată, fiind inerentă acţiunii; ea nu trebuie dovedită în cazul altor acte de violenţă. Lovirile sau alte violenţe, care produc iritarea pielii, escoriaţii sau echimoze, adică simple semne exterioare superficiale şi care nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare, realizează forma tip a infracţiunii. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea - inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs - suferinţă fizică sau vătămare corporală - este necesar a se stabili o legătură decauzalitate, o legătură de la cauză la efect. B. Latura subiectivă a infracţiunii constă

în vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte. Sunt considerate ca fiind comise cu intenţie chiar şi acele fapte care sunt săvârşite din glumă ori din dorinţa "de a educa" o persoană, dacă au cauzat suferinţe. În mod excepţional, nu va exista infracţiune neexistând intenţie, dacă lovirile sau violenţele 57

au avut loc în cadrul jocurilor sportive îngăduite de lege (box, rugby etc.) sau în cazul efectuării unei operaţii medicale, a unui tratament medical, cu condiţia să se respecte limitele fireşti ale acestor activităţi. În literatura juridică se arată că nu constituie infracţiune acţiunea violentă, chiar săvârşită cu intenţie, atunci când a fost comisă cu consimţământul persoanei vătămate. În cazul infracţiunii analizate nu interesează mobilul faptei, la fel nu interesează scopul urmărit. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

• • •


A.Forme

Infracţiunea se consumă în momentul când victima a fost lovită sau în momentul când printr-un act de violenţă i s-a produs o suferinţă fizică. Această infracţiune poate fi săvârşită în forma continuată, atunci când făptuitorul loveşte o persoană, în împrejurări diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii (de ex.: de câte ori o va întâlni). În cazul în care făptuitorul realizează lovirea prin mai multe acte săvârşite împotriva aceleiaşi persoane în aceeaşi împrejurare, nu 58

va fi vorba despre forma continuată, ci despre o singură acţiune de lovire, care produce un rezultat unic. Atunci când făptuitorul loveşte mai multe persoane există concurs real de infracţiuni, deoarece în cazul infracţiunilor contra persoanei, atât unitatea naturală de infracţiuni, cât şi infracţiunea continuată, nu sunt compatibile cu pluralitatea subiecţilor pasivi. B.Modalităţi În afara formei simple a celor

două modalităţi normative - lovirea şi actele de violenţă cauzatoare de suferinţe - , infracţiunea mai cuprinde trei forme agravate, constând în lovire sau acte de violenţă ce au cauzat victimei o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile şi lovirea sau actele de violenţă comise asupra membrilor de familie. Prin "îngrijiri medicale" se înţelege, în sens larg, supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat în vederea vindecării. Dovada timpului necesar pentru îngrijiri medicale, se face cu certificatul medical, dar şi cu orice alte mijloace de probă. Sancțiuni

C. Sancţiuni 59

- alin.1 - închisoare de la o luna la 3 luni sau amendă - alin.11 - închisoare de la 6 luni la un an sau amendă - alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă - alin.21 - închisoare de la un an la 2 ani sau amendă 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul alin.12 şi 2 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

7. VĂTĂMAREA CORPORALĂ GRAVĂ


Art. 182 C.pen. - "(1)3 Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 21a 7 ani. (2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea in primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

1 2 3

Alt 182 modificat prin L nr. 169/2002 Alt 182 modificat prin L nr. 169/2002 Alt 182 modificat prin L nr. 169/2002

60

(3)

Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. (4)Tentativa faptei prevăzute în alin. (3) se pedepseşte." Practică judiciară


A comis această infracţiune numitul N. J. care, într-una din zile, vrând să se răzbune pe concubina infidelă, i-a provocat o sluţire a feţei, tăindu-i nasul, buza superioară şi obrajii.

A. Obiectul infracţiunii A se vedea celelalte infracţiuni din capitol. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică ce întruneşte condiţiile de vârstă şi responsabilitate prevăzute de lege. Participaţia este posibilă în toate formele sale. b)Subiectul pasiv este persoana căreia, prin fapta subiectului activ, i s-a cauzat vătămarea corporală.

3. Conținutul constitutiv


A. Latura obiectivă a) Elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune care produce vreunul din rezultatele enumerate. b) Urmarea Imediată (tipică) constă în vătămarea corporală suferită de subiectul pasiv şi care poate îmbrăca una din următoarele modalităţi alternative: - o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile (inclusiv boala incurabilă);

- pierderea

unui simţ, adică acea facultate a oamenilor de a percepe impresii din lumea 61

exterioară (prin "pierderea unui simţ" se înţelege atât dispariţia, cât şi diminuarea acestuia, adică micşorarea capacităţii de a auzi, de a vedea, de a percepe gustul şi mirosul substanţelor ori calităţile palpabile ale corpurilor); - pierderea unui organ, adică a unei părţi a corpului prin care se realizează una sau mai multe funcţii vitale (inimă, creier, ficat) sau utile vieţii (ureche, deget, sân, dinte etc).

Pierderea organului presupune desprinderea acelui organ de corp, neavând relevanţă dacă această desprindere este consecinţa directă a infracţiunii ori a unei operaţii chirurgicale.



Infracţiunea subzistă , indiferent dacă s-a pierdut întregul organ (de ex.: ambele picioare ale organului locomotor) sau numai o parte din acesta

A.Latura obiectivă • Urmarea imediată

(un plămân); - încetarea funcţionării unui simţ sau organ, adică o vătămare corporală care face imposibilă îndeplinirea funcţiei simţului sau organului (organul se păstrează, dar nu îşi mai poate îndeplini funcţia); producerea unei infirmităţi permanente fizice ori psihice.



Infirmitatea fizică presupune o stare anormală cu caracter permanent, în care victima nu se mai poate folosi în mod obişnuit şi normal de corpul său (ruperea unui picior). Infirmitatea psihică este situaţia în care victima a su ferit un

traumatism psihic care presupune pierderea totală sau parţială a controlului actelor sale. 62

Infirmitatea trebuie să fie permanentă; sluţirea, adică un grav prejudiciu estetic cauzat victimei, schimbarea înfăţişării normale a acesteia care capătă un aspect neplăcut (deformarea corpului, mutilare etc).



Infracţiunea subzistă chiar dacă defectele provocate prin fapta ilicită ar putea fi înlăturate prin "lucrări artificiale"; avortul, adică întreruperea cursului sarcinii şi expulzarea produsului de concepţie. În momentul săvârşirii

faptei victima trebuie să fi fost însărcinată, iar făptuitorul trebuie să fi ştiut sau să fi putut prevedea existenţa sarcinii. În lipsa cunoaşterii stării de graviditate sau a posibilităţii concrete de a o prevedea, textul art.182 alin.2 C.pen. nu este aplicabil, în asemenea caz existând o eroare de fapt cu privire la circumstanţa agravantă; punerea în primejdie a vieţii persoanei, prin aceasta înţelegându-se situaţia când făptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală şi concretă ca victima să înceteze din viaţă. În această ipoteză făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat; altfel fapta ar constitui tentativă de omor. 63

c)

• Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate. Nu interesează dacă au concurat şi alte cauze preexistente sau concomitente, sau dacă rezultatul s-a amplificat din cauza culpei victimei (de ex.: nu s-a supus ia timp unui examen medical) sau a medicului (de ex.: efectuarea unul examen medical superficial). Legătura

cauzalitate.

de

B. Latura subiectivă Vătămarea corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 şi 2 C.pen. se săvârşeşte cu intenţie indirectă sau cu praeterintenţie. în modalitatea prevăzută în alin.3, autorul urmăreşte producerea rezultatului, fiind vorba deci de o intenţie directă. La niciuna din modalităţile faptei prevăzute în art.182 C.pen., textul nu cere un anumit scop sau mobil. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme Infracţiunea se consumă

când se produce vreuna din urmările prevăzute de textul incriminator. 64

în varianta tipică a infracţiunii, tentativa nu se pedepseşte. Tentativa se pedepseşte la fapta incriminată prin art.182 alin.3 C.pen., adică atunci când s-a comis cu intenţie directă. B.Modalităţi

Infracţiunea are pe lângă modalităţile normative descrise în alin.1 şi 2, şi o modalitate agravată prevăzută de alin.3. Incidenţa modalităţii agravate la care ne referim este restrânsă numai la faptele enumerate în alin.1 şi 2, săvârşite cu intenţie directă, fiind excluse cele comise cu intenţie indirectă şi cele praeterintenţionate. Prin urmare, pentru existenţa agravantei este necesar ca făptuitorul să fi prevăzut consecinţa sau consecinţele grave care sau produs şi să fi urmărit aceasta ori acestea să se producă. În raport cu formele şi

modalităţile normative pot exista variate modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni

- alin.1 - închisoare de la 2 la 7 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 10 ani - alin.3 - închisoare de la 3 la 12 ani

5. Aspecte procesuale

65



8. LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE Art. 183 C.pen. - "Dacă vreuna dintre faptele

mare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani." prevăzute în art. 180-182 a avut ca ur



Constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte fapta inculpatului care, în urma unor discuţii purtate în glumă cu colegul său de muncă, l-a rostogolit pe acesta de două ori peste cap, crezând ca îi va cauza o suferinţă fizică minoră, în realitate cauzându-i o fractură a coloanei vertebrale, în urma căreia victima a decedat. A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanei. 66

b)

Obiectul

material

este

corpul

persoanei. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice

persoană fizică care îndeplineşte condiţiile de vârstă şi responsabilitate prevăzute de lege. Participaţia penală este posibilă sub toate formele acesteia. b)Subiectul pasiv este persoana în viaţă. 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă • Elementul material


A. Latura obiectivă a)Elementul material se realizează

prin acţiuni sau inacţiuni identice cu cele care realizează infracţiunile prevăzute în art. 180-182 Cp., dar care au avut ca urmare imediată moartea victimei. În doctrina şi practica judiciară, s-a ridicat problema dacă pentru existenţa infracţiunii analizate este necesar sau nu ca moartea victimei să fie rezultatul unei acţiuni unice, imputabile exclusiv făptuitorului. Opinia majoritară este aceea că va exista infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, chiar dacă faptei făptuitorului i s-au adugat şi alte cauze (factori 67

contributivi anteriori, concomitenţi sau posteriori). Nu există cerinţe speciale cu privire la timpul şi locul comiterii infracţiunii. b) Urmarea imediată constă în moartea victimei. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi moartea victimei trebuie să existe o legătură cauzală. Această legătură nu este înlăturată, dacă la activitatea făptuitorului se adaugă şi alţi factori (de ex.: constituţia slăbită a victimei). Chiar dacă moartea victimei survine după o perioadă mai lungă de la data aplicării loviturii intenţionate, infracţiunea subzistă.

Latura subiectivă

constă în praeterintenţie. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Urmarea - moartea victimei - se atribuie făptuitorului pe baza culpei dovedite şi nu pe baza unei prezumţii de culpă. Existenţa culpei poate fi dedusă şi din simpla materialitate a faptei. B.

68


A.Forme Consumarea infracţiunii are loc în momentul când se produce moartea victimei. Dacă moartea victimei nu se produce, fapta constituie infracţiune consumată de lovire sau vătămare corporală.

Tentativa nu este posibilă, deoarece rezultatul mai grav, moartea victimei, survine din culpă, ori faptele din culpă exclud tentativa. B.Modalităţi Infracţiunea este susceptibilă de numeroase şi variate modalităţi, atât normative, cât

şi faptice. Sancțiuni

C.

Sancţiuni Închisoare de la 5 la 15 ani



9. VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ


Art. 184 C.pen. - "(1)1 Fapta prevăzută la art. 180 alin. (2) şi (21), care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri 1

Alin. (1) modificat prin L nr. 169/2002 69

medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. (2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă. (3) Când săvârşirea faptei prevăzută în alin. (1) este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă. (4) Fapta prevăzută în alin. (2) dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (41)1 Dacă faptele prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. (3), şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. (4). (5)Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi (3), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală." Practică judiciară

Inculpata, manipulant de tramvai, timp ce conducea vehiculul a văzut victimă în stare de ebrietate şi mergând zig-zag în traversarea străzii, inclusiv 1

Alin. (41) introdus prin L nr. 169/2002 70

în pe în a

liniilor de tramvai, dar, apreciind greşit că ea va ieşi din zona de înaintare a tramvaiului, nu a redus suficient viteza acestuia, deşi se impunea chiar să oprească, astfel că nu a putut evita impactul în urma căruia victimei i s-a vătămat în mod grav integritatea corporală. 2. Condiții preexistente

Infracţiunea prevăzută în art. 184 C.pen. nu se deosebeşte, sub aspectul obiectului (obiectul juridic generic, obiectul juridic special şi al obiectului material) sau al subiecţilor (activ şi pasiv) de infracţiunile prevăzute în art.180 alin.2, 181 şi 182 C.pen.

De asemenea, nu există nici la această infracţiune vreo condiţie de loc şi timp pentru săvârşirea infracţiunii. Cu privire însă la subiectul activ, este de subliniat că, fiind vorba de o infracţiune neintenţionată, participaţia nu este posibilă decât în forma 71

ei improprie, prevăzută de art.31 C.pen., adică numai în situaţia când o persoană participă cu intenţie (ca instigator sau complice) la vătămarea corporală săvârşită din culpă de autor. 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă

Elementul material se realizează prin lovire sau alte violenţe ori prin vătămări corporale. Aceste acţiuni sau inacţiuni sunt identice cu cele enumerate în art.180 alin.2 - art.182 C.pen. a)

72

Din raportarea dispoziţiilor art.184 alin.1 C.pen. la dispoziţiile art.180 alin.1 şi art.181 C.pen., rezultă că ne găsim în prezenţa infracţiunii de vătămare corporală din culpă numai dacă durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare este mai mare de 10 zile, dar cel mult de 60 de zile. Dacă lovirea sau actul de violenţă săvârşit din culpă a produs numai suferinţe fizice sau o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri 73

medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nu constituie infracţiune. b) Urmarea imediată este producerea uneia din vătămările menţionate în art.180 alin.2, 181 şi 182 C.pen. c) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii este necesar să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea (inacţiunea) făptuitorului şi rezultat. B.Latura subiectivă

Fapta de vătămare corporală se încadrează în dispoziţiile art.184 74

C.pen. atunci când este săvârşită din culpă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme

Infracţiunea se consumă atunci când se produce rezultatul. Tentativa nu este posibilă, fiind vorba de o faptă comisă din culpă. B.Modalităţi Există o formă simplă (art.184 alin.1) şi

). prin

patru forme agravate (art.184 alln.2, 3, 4, 41

în cazul când, nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, se provoacă din culpă, vătămarea corporală sau a sănătăţii mai multor 1

Art. 189 modificat prin L nr. 169/2002 75

persoane se comit atâtea infracţiuni câte persoane au fost accidentate, fiind vorba de un concurs ideal. C.Sancţiuni

alin.1 - închisoare de la o luna la 3 luni sau amendă - alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă - alin.3 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă; sau închisoare de la unu la 3 ani (conform alin.41 - dacă faptele sunt săvârşite -

Sancțiuni

1

Art. 189 modificat prin L nr. 169/2002 76

de o persoană aflată în stare de ebrietate) - alin.4 - închisoare de la 6 luni la 3 ani; sau

5 ani (alin2 -dacă faptele sunt săvârşite de o persoană aflată în stare de ebrietate) închisoare de la unu la


În cazul alin.1 şi 3 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Pentru faptele prevăzute în alin.2, 4 şi 41acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 10. LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL 1. Conținutul legal

77

Art. 189 C.pen - "(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. (2) In cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul in care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa ii este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. (3) Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţionează şi lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a obliga la practicarea prostituţiei. (4) Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvemamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. (5) Dacă faptele prevăzute la alin.(1)-(4) se săvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa

este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.(1), închisoarea de la 7 la 18 ani, in cazul alin.(2) şi (3), închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin.(4). (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. 78

(7)

Tentativa faptelor prevăzute în alin.

(1)-(4) se pedepseşte. (8) Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. (4)." Practică judiciară

Inculpaţii au acostat victima într-o staţie de tramvai şi, împotriva voinţei ei, au dus-o la domiciliul unuia dintre ei şi nu i-au permis să părăsească locuinţa timp de 9 ore. A.Obiectul infracţiunii


a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare depind de ocrotirea libertăţii fizice a persoanei, adică a posibilităţii acesteia de a se mişca, de a circula, de a acţiona după voinţa sa şi în limitele admise de lege. Ca obiect juridic secundar, apar în unele situaţii, relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală ori sănătatea persoanei. b)Obiectul material îl constituie corpul persoanei fizice. B.Subiecţii infracţiunii 79

a)Subiect activ al infracţiunii poate fi

orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material constă într-o

acţiune sau inacţiune, prin care se produce în orice mod lipsirea de libertate a persoanei. Dacă lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu constituie infracţiune (ex.: persoane reţinute în carantină). b)Urmarea imediată este lipsirea de libertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit voinţei sale. Lipsirea de libertate trebuie să dureze atât cât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu voinţa sa. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea (inacţiunea) făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. În cazul lipsirii de libertate a persoanei de sex feminin, ca modalitate de constrângere la raport sexual, inculpatul va răspunde numai pentru infracţiunea de viol; dacă, însă, dupa viol inculpatul a continuat să reţină victima pentru a o 80

constrânge să nu părăsească încăperea câteva ore, va exista infracţiunea prevăzută în art.189 C.pen., în concurs cu aceea de viol.

Dacă au fost private de libertate mai multe persoane, vor fi atâtea infracţiuni câte victime au fost lezate. B.Latura subiectivă B. Latura subiectivă • Vinovăția

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. În situaţia când făptuitorul s-a aflat în eroare, referitor la aspectul ilegal al privării de libertate, nu va exista infracţiune, întrucât această eroare înlătură vinovăţia.

Nu va exista răspundere penală atunci când fapta a fost comisă cu consimţământul valabil al persoanei. Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, vinovăţia se prezintă 81

sub forma praeterintenţiei. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.

Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin.4. Lipsirea de libertate în mod ilegal se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată - lipsirea de libertate; dacă lipsirea de libertate continuă, fapta va avea caracterul unei infracţiuni continue, până 82

la redarea victimei.

libertăţii

B.Modalităţi

Modalități.

Art.189 alin.1 C.pen. incriminează modalitatea tipică, iar modalităţile agravate sunt prevăzute de alin.2-6.  Prima modalitate agravată constă, potrivit art.189 alin.2 C.pen., în săvârşirea faptei prin simularea de calităţi oficiale. În acest caz făptuitorul, fără a avea o calitate oficială, pretinde că ar deţine o asemenea calitate 83

(calitatea de procuror, ofiţer de poliţie etc). Simularea altei calităţi oficiale (ex.: director la o unitate) nu atrage aplicarea agravantei. Dacă făptuitorul a dobândit ulterior calitatea de care s-a prevalat, fapta sa va continua să constituie infracţiune. Modalități.

o Potrivit art.189 alin.2 C.pen. fapta este mai gravă când a fost săvârşită prin răpire. Există această agravantă, cand victima a fost luată, de obicei prin violenţă (fizică sau psihică) sau prin alte mijloace frauduloase, din locul unde se afla, spre a fi transportată în altă parte împotriva voinţei sale. o Privarea de libertate dobândeşte un pericol sporit şi când este comisă de o persoană înarmată. Legea (art.189 alin.2 C.pen.) nu cere ca autorul să fi întrebuinţat arma aflată asupra sa pentru a înlesni săvârşirea infracţiunii, fiind suficient ca autorul să fie înarmat. o Prin "persoană înarmată" trebuie să înţelegem persoana care are asupra sa instrumente, 84

piese sau dispozitive astfel declarate prin dispoziţiile legale, precum şi persoana care are asupra sa orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi pe care le întrebuinţează în mod efectiv pentru atac. În primul caz, fiind vorba despre o armă propriu-zisă, este suficient ca, în momentul săvârşirii faptei, autorul să aiba asupra sa o astfel de armă. În al doilea caz, fiind vorba de un obiect care devine armă numai prin folosire, este necesar ca subiectul activ să utilizeze acest obiect împotriva victimei. Efectul intimidant pe care îl produce asupra victimei arma propriu-zisă,

ât şi folosirea de către acesta a obiectului susceptibil a servi ca armă, fac ca fapta să fie săvârşită mai uşor. o Potrivit art.189 alin.2 C.pen. fapta este mai gravă când se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună. Nu interesează dacă printre cei care deţinută

de

făptuitor,

85

c

acţionează împreună se găsesc şi persoane care nu răspund penal, deoarece legea are în vedere numai o cooperare materială. o

Modalități.

Altă circumstanţă agravantă prevăzută de art.189 alin.2 C.pen. constă în cererea unui folos material sau a oricărui alt avantaj, în schimbul eliberării. În prima ipostază autorul cere în schimbul eliberării un folos material. Dacă cererea este satisfăcută şi făptuitorul dobândeşte folosul, nu există şi infracţiunea de şantaj, deoarece este absorbită ca circumstanţă agravantă în prezenta infracţiune. În cea de-a doua ipostază, împrejurarea agravantă există, dacă în schimbul eliberării se

cere orice avantaj, decât un folos material. o Fapta este mai gravă dacă victima este o persoană minoră (art.189 alin.2 C.pen.). Starea de minoritate a victimei (sub 18 ani) trebuie să existe în 86

momentul săvârşirii faptei şi să fie cunoscută sau prevăzută de autor. o Conform prevederilor art.189 alin.2 C.pen. infracţiunea este mai gravă când victima este supusă unor suferinţe. Suferinţele pot fi fizice sau psihice (de ex.: expunerea victimei la sete, foame; batjocorirea demnităţii victimei etc).  Altă formă agravată există atunci când victimei îi sunt puse în pericol sănătatea sau viaţa sau, cu alte 87

cuvinte, când s-a creat posibilitatea ca victima să sufere o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori ca ea să-şi piardă viaţa. o Modalitatea examinată subzistă şi atunci când starea de pericol a existat numai la un moment dat, nefiind necesar ca ea să fi exjstat pe toată perioada timpului cât victima a fost lipsită de libertate. o În cazul în care victima suferă

efectiv o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, intră în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală.  Altă modalitate agravată este prevăzută în alin.3 atunci când lipsirea de libertate a unei persoane este săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei. În cadrul alin.4 există o formă agravată atunci când pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau nu



un anumit act.  Alin. 5 prevede că dacă faptele prevăzute la alin.(1)-(4) se săvârşesc de către o persoană care face parte dlntr-un grup organizat, pedeapsa 88

este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.(1), închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin.(2) şi (3), închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin.(4). În alin.6 este prevăzută tot ca o formă agravată situaţia în care fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.



Sancțiuni

C. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 3 la 10 ani - alin.2 - închisoare de la 7 la 15 ani - alin.3 - închisoare de la 7 la 15 ani - alin.4 - închisoare de la 7 la 18 ani -alin.5 - dacă faptele prevăzute la

alin.(1)-(4) se săvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat: • alin.1 - închisoare de la 5 la 15 ani

• alin.2 şi 3 - închisoare de la 7 la 18 ani • alin.4 - închisoare de la 10 la 20

ani • alin.6 - închisoare de la 15 la

25 ani 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 11. VIOLAREA DE DOMICILIU 89


Art. 192 C.pen. – (1)Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

In cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii, sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. (3) Pentru fapta prevăzută în alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. împăcarea părţilor (2)1

1

Alin.(1) și (2) modificate prin L nr. 169/2002 90

înlătură penală." Practică judiciară


răspunderea

A comis această infracţiune numitul V.G. care, prin ameninţare, a pătruns în locuinţa vecinului său H.I., refuzând să părăsească respectiva locuinţă decât după intervenţia organelor de poliţie. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale privind libertăţii persoanei, sub libertăţii vieţii domestice.

apărarea aspectul

) Obiectul material al infracţiunii, de regulă, lipseşte; în cazul în care s-au produs vătămări persoanelor ori bunurilor, obiectul material îl va constitui corpul persoanelor sau lucrurile asupra cărora a acţionat subiectul activ. b

91

B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Infracţiunea se poate săvârşi şi în participaţie. b)Subiectul pasiv este persoana care foloseşte domiciliul violat.

Aceasta nu se identifică cu proprietarul locuinţei, nici cu posesorul, ci este cel care foloseşte efectiv încăperea. Legea ocroteşte pe deţinătorul de fapt al locuinţei, indiferent cât este de precar titlul său.

Ca urmare, nu poate avea calitatea de subiect pasiv decât persoana îndreptăţită a se opune la pătrunderea altei persoane în domiciliul violat. 92

A. Latura obiectivă 3. Conținutul constitutiv

a) Elementul material se poate realiza fie prin acţiunea de pătrundere, fără drept, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fie prin acţiunea de a refuza părăsirea locuinţei sau a celorlalte locuri menţionate mai sus, la cererea persoanei care le foloseşte (alin.1). Cu privire la prima modalitate, se cere ca făptuitorul să se fi introdus în mod efectiv, cu tot corpul în vreunul din locurile 93


menţionate în textul de incriminare. În cazul în care domiciliul este compus din mai multe încăperi, este suficientă pătrunderea în una din aceste încăperi. Prin "locuinţă" se înţelege orice loc destinat efectiv uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. Pentru existenţa infracţiunii nu este suficientă simpla destinaţie de locuinţă a unei încăperi, mai trebuie ca aceasta să fie efectiv locuită.

Astfel, practica judiciară s-a pronunţat, statuându-se că nu constituie "locuinţă", construcţia destinată 94

să servească drept locuinţă care nu este locuită în mod efectiv; pătrunderea într-o asemenea construcţie va constitui infracţiunea de tulburare de posesie. Dacă mai multe persoane locuiesc în comun şi au gospodărie comună, locuinţa lor este unică, niciuna dintre ele nu poate comite o violare de domiciliu împotriva celeilalte, în situaţia când, însă fiecare persoană posedă câte o încăpere separată în aceeaşi casă sau 95


apartament, violarea de domiciliu va subzista cu privire la fiecare cameră. "Încăperea" este o parte dintr-o construcţie destinată să fie folosită drept locuinţă şi care este utilizată ca atare în mod efectiv (de pildă o cameră dintr-o casă în care o persoană îşi desfăşoară viaţa). Prin "dependinţe" se înţeleg locurile care, direct sau indirect, sunt în relaţie de dependenţă faţă de locuinţă. Ele constituie o prelungire, un accesoriu al locuinţei, deoarece întregesc 96

folosirea acesteia (de ex.: bucătăria, cămara etc). Nu interesează dacă aceste locuri sunt acoperite sau nu, dacă fac corp comun cu locuinţa sau sunt separate. Prin "loc împrejmuit" se înţelege orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur-împrejur, printr-o împrejmuire (gard, perete, sârmă etc.) care serveşte unui anumit scop (curte, grădină etc), şi care ţine de locuinţă sau de dependinţă. Dacă locul împrejmuit nu are nicio legătură cu uzul 97


domestic şi cu libertatea persoanei, nu se află sub ocrotirea legii, sub aspectul infracţiunii pe care o analizăm. Legea cere ca pătrunderea să fie făcută fără drept, adică în mod abuziv, fără nicio justificare legală. Lipsa consimţământului rezultă din materialitatea faptei; până la proba contrară, lipsa consimţământului este prezumată. Acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii 98

poate consta şi într-un refuz de a părăsi locuinţa. Aceasta presupune că intrarea în locuinţă s-a făcut în mod legal, însă autorul fie direct, fie indirect, refuză să o părăsească la cererea celui care locuieşte acolo. În cazul când pătrunderea în locuinţă se face în mod legal (de ex.: prin mandat), fapta nu constituie infracţiune. Cele două modalităţi de comitere a infracţiunii au caracter alternativ, astfel încât, dacă făptuitorul după pătrunderea fără drept şi fără consimţământ în domiciliu, refuză să-l părăsească, nu va exista concurs de infracţiuni, ci o unitate naturală de infracţiune. Nu există cerinţe speciale cu privire la locul şi timpul comiterii infracţiunii.

99

Totuşi în ceea ce priveşte timpul săvârşirii infracţiunii în timpul nopţii, conduce la o formă agravată a acesteia. b)Urmarea imediată constă în încălcarea libertăţii persoanei privind domiciliul. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă

Forma vinovăţiei este intenţia directă sau indirectă. Dacă făptuitorul pătrunde într-o locuinţă folosită de mai multe persoane având consimţământul uneia dintre acestea, se poate considera că nu există intenţie. Eroarea subiectului activ asupra inexistenţei consimţământului persoanei îndreptăţite, înlătură răspunderea penală. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care s-a produs urmarea imediată. în cazul în care rămânerea în domiciliu se prelungeşte în timp, violarea de domiciliu poate deveni o infracţiune 100

continuă, activitatea ilegală epuizânduse la data când făptuitorul părăseşte domiciliul pe care l-a violat. Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate. B.Modalităţi

Modalități.

Infracţiunea se poate realiza prin modalităţile prevăzute de art.192 alin.1 C.pen., pentru forma simplă a infracţiunii, dar şi în modalităţile agravate, reglementate prin art.192 alin.2 C.pen. Prima dintre acestea se referă la comiterea faptei de către o persoană înarmată.

Pentru existenţa agravantei nu este suficient ca, în momentul săvârşirii faptei, autorul să aibă asupra sa o astfel de armă, fiind necesar ca el să o poarte în mod vizibil, spre a exercita o presiune psihică asupra victimei (art.151 alin.1 C.pen.). În cazul obiectelor considerate arme prin asimilare, în sensul art.151 alin.2 C.pen., agravanta poate fi reţinută numai dacă autorul s-a folosit efectiv de obiectul - devenit armă prin asimilare - pe care îl avea asupra sa. O altă modalitate agravată o constituie comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, în sensul că la locul săvârşirii faptei 101

sunt două sau mai multe persoane care concură simultan la comiterea acesteia. Constituie o modalitate agravată a infracţiunii şi săvârşirea faptei în timpul nopţii. Va exista această agravantă, chiar dacă în momentul comiterii infracţiunii locuinţa era luminată artificial. O altă modalitate agravată o reprezintă folosirea de către autor a unei calităţi mincinoase (de ex.: s-a dat drept poliţist). Dacă făptuitorul a uzat, în mod mincinos, de o calitate oficială, va exista şi infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale (art.240 C.pen.).

Sancțiuni


C. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 luni la 4 ani

sau amendă - alin.2 - închisoare de la 3 la 10 ani Pentru forma simplă (art.192 alin.1 C.pen.), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

102

În cazul modalităţii prevăzute

în alin.2 acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 12. AMENINŢAREA 1. Conținutul legal


Art. 193 C.pen. - "(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. (2) Actiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (3) împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

În practica judiciară s-a reţinut că, atâta vreme cât activitatea inculpatului s-a limitat la ameninţarea victimei cu moartea, fără ca el să fi efectuat acte de natură să învedereze intenţia sa de a suprima viaţa acesteia (în speţă inculpatul a intrat în bucătărie cu un cuţit, pe care îl ţinea în sus, spunând soţiei sale că o omoară, dar fără să fi făcut cu cuţitul mişcări care să demonstreze această intenţie), în sarcina lui nu poate fi 103

reţinută decât infracţiunea de ameninţare prevăzută de art.193 C.pen. nu tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.20 combinat cu art.174, 175 lit.c C.pen. Legea penală în vigoare nu defineşte noţiunea de "ameninţare", ceea ce înseamnă că legiuitorul a folosit-o în înţelesul ei obişnuit, de manifestare a intenţiei de a face rău cuiva.

Cu alte cuvinte, în general, prin "ameninţare" se înţelege fapta de a inspira unei persoane temerea că este expusă unui pericol sau cauzării unui rău. 2. Condiții preexistente

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale care asigură libertatea psihică sau morală a persoanei, în sensul libertăţii de a decide, de a lua nestingherită hotărâri sau de a-şi manifesta voinţa. b)Obiectul material nu există. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ

poate

fi

orice

persoană. Particlpaţia este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este persoana ameninţată cu săvârşirea unui rău 104

privitor la persoana sa, a soţului sau a unei rude apropiate. Subiect pasiv poate fi orice persoană care este în măsură să îşi dea seama că este supusă unei forme de constrângere psihică (deci nu pot fi subiecţi pasivi: nou-născutul, bolnavul în comă sau cel care din cauza stării psihice nu-şi poate da seama ce se petrece în jurul său, cel aflat în stare de beţie completă).

În situaţia ameninţării adresate unul grup de persoane, vor fi tot atâţia subiecţi pasivi şi tot atâtea infracţiuni câte persoane alcătuiau grupul. Nu există însă infracţiunea de ameninţare în cazul când făptuitorul se adresează unei colectivităţi sau unor persoane nedeterminate. În situaţia în care subiectul pasiv are o anumită calitate (ex.: procuror), ameninţarea va fi absorbită ca element constitutiv al altor infracţiuni (ex.: infracţiunea de ultraj prevăzută în art.239 C.pen.). 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă Elementul material constă în acţiunea de ameninţare a unei persoane, de insuflare a temerii că va fi supusă unui pericol sau că soţul ori o rudă apropiată vor suferi un rău. Această acţiune poate fi săvârşită direct, prin orice mijloace de a)

105


comunicare, sau indirect, printr-o terţă persoană. Acţiunea de ameninţare, pentru a avea relevanţă penală, trebuie să aibă ca obiect săvârşirea unei infracţiuni, oricare ar fi aceasta, sau a unei fapte păgubitoare, indiferent de gravitate. Infracţiunea sau fapta cu care se ameninţă poate fi îndreptată nu numai împotriva celui ameninţat, dar şi a soţului sau a unei rude apropiate. Calitatea de soţ trebuie să existe în momentul proferării ameninţării, iar nu la data judecăţii. Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude (art.149 C.pen.). Nu interesează dacă ameninţarea este necondiţionată sau condiţionată; este suficient să fi fost obiectiv credibilă şi serioasă, susceptibilă de a alarma victima, de a-i produce o temere serioasă. Infracţiunea subzistă, chiar dacă subiectiv victima n-a fost alarmată, nu a avut un sentiment de teamă. 106

Dacă din atitudinea făptuitorului nu rezultă că acesta ar trece la înfăptuirea ameninţării sau dacă ameninţarea, în mod obiectiv, nu poate fi realizată, fapta nu este de natură să alarmeze. Nu există infracţiune atunci când se ameninţă cu realizarea unui drept sau cu folosirea unei căi legale. Dacă ameninţarea se referă la săvârşirea unei infracţiuni şi acea infracţiune este comisă imediat, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbită în infracţiunea la care s-a făcut referire. Nu există cerinţe speciale privitoare la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. b)Urmarea imediată constă în producerea unei stări de alarmare prin temerea pe care o resimte victima. Dacă mijloacele folosite de făptuitor sunt apte să producă o asemenea temere, urmarea este prezumată. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă

Forma vinovăţiei este intenţia directă sau indirectă.Intenţia nu există când ameninţarea s-a făcut în glumă sau când făptuitorul a fost în eroare referitor la aptitudinea faptei sale de a produce victimei o stare de temere.Textul de incriminare nu prevede şi nu pretinde un anumit scop ori prezenţa unui anumit mobil. 107


A.Forme Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată. Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate. Infracţiunea de ameninţare este o infracţiune de pericol şi în acelaşi timp o infracţiune formală şi instantanee, consumâdu-se, de regulă, prin simplul fapt al ameninţării. Dacă ameninţarea reprezintă elementul constitutiv al unei infracţiuni complexe ori o circumstanţă agravantă a altei infracţiuni ea va fi absorbită în conţinutul acesteia. B.Modalităţi Infracţiunea se prezintă în două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice.

Sancțiuni

C. Sancţiuni Închisoare de la 3 luni la 1 an sau

amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

108

13. ŞANTAJUL 1. Conținutul legal



Art. 194 C.pen. - "(1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

S-a făcut vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni numitul I.V., care surprinzându-l pe O.N. În momentul când sustrăgea unele bunuri din avutul public, i-a pretins acestuia din urmă ca peste câteva zile să-i dea o sumă de bani pentru a nu-l denunţa organelor de poliţie. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei. A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

Ca obiect juridic special adiacent sunt ocrotite şi relaţiile sociale susceptibile a fi vătămate sau periclitate prin urmărirea fără drept a unui folos (ex.: relaţiile 109

sociale referitoare la patrimoniu, dacă constrângerea este exercitată în vederea obţinerii unui folos material). c) Obiectul material nu există. În anumite cazuri însă, când fapta se comite prin folosirea constrângerii fizice (violenţe), obiectul material îl constituie corpul victimei sau bunurile materiale asupra cărora s-a acţionat. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană care are capacitatea psihofizică de a simţi presiunea psihică exercitată asupra sa. Când sunt mai multe persoane vătămate printr-o faptă unică de şantaj, există tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost victimele infracţiunii. 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă a)Elementul material constă în

acţiunea de constrângere, prin acte de violenţă sau ameninţare, a unei persoane ca să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. 110



Constrângerea se poate realiza prin violenţă sau ameninţare. Prin "violenţă" se înţelege exercitarea oricăror acte de violenţă fizică, împotriva unei persoane, de la simplele acte de lovire, imobilizare, legare, până la producerea de vătămări corporale.

Violenţa trebuie să se exercite asupra persoanei, dar în limitele prevăzute în art. 180 C.pen.; dacă prin folosirea violenţei se produce o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, mai gravă decât cea la care se referă art.180 alin.2, va exista concurs de infracţiuni. "Ameninţarea" constă în săvârşirea de acte care sunt de natură să inspire victimei temerea unui pericol pentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său, al soţului sau al unei rude apropiate. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca ameninţarea să se refere la producerea unui rău viitor. "A da ceva" presupune a efectua o activitate de autodeposedare, de remitere. "A face ceva" înseamnă a acţiona într-un anumit fel (ex.: a semna un act) sau a lua o anumită atitudine impusă prin constrângere. "A nu face ceva" înseamnă a se abţine de a îndeplini o activitate, o prestaţie, de a lua o atitudine (ex.: a nu 111

face un denunţ) din cauza constrângerii. Prin "a suferi" se înţelege a suporta un prejudiciu, material sau moral (ex.: acceptarea să i se distrugă un bun), indiferent de natura acestuia. Când concomitent cu exercitarea constrângerii, făptuitorul pretinde ca victima să-i dea un bun mobil, acesta va răspunde nu pentru infracţiunea de şantaj, ci pentru cea de tâlhărie. Spre deosebire de tâlhărie, şantajul presupune o predare ulterioară a bunului. Legea nu cere să existe condiţii speciale de loc sau de timp pentru existenţa infracţiunii. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări serioase de temere a victimei. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B.Latura subiectivă

Infracţiunea de şantaj se comite numai cu intenţie directă (calificată prin scop). Acţiunea de constrângere exercitată de făptuitor trebuie să urmărească realizarea 112

unui scop determinat, şi anume, obţinerea unui folos pentru sine sau pentru altul. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată. Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate. Dacă autorul a constrâns persoana vătămată prin acţiuni repetate, subzistă numai o singură infracţiune de şantaj. Tot o singură infracţiune va exista şi atunci când s-a exercitat asupra victimei atât ameninţarea, cât şi violenţa, întrucât acestea sunt prevăzute alternativ. Dacă autorul a exercitat activitatea ilegală împotriva mai multor persoane, vor subzista atâtea infracţiuni de şantaj, câte victime sunt. B.Modalităţi În afara modalităţilor normative ale

formei tipice, şantajul cunoaşte şl o formă agravată. Ambelor modalităţi pot să le corespundă o varietate de modalităţi faptice.

Sancțiuni

C.Sancţiuni 113

- alin.1 - închisoare de la 6 luni la 5 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani 5. Aspecte procesuale


14. VIOLUL 1. Conținutul legal

Art. 197 C.pen. - "(1)1 Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 31a 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află in îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul făptuitorului; b1) victima este membru al familiei; c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. (3)2 Pedeapsa este închisoarea de la

10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a fmplinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a 1

Alin. (1) modificat prin OUG nr. 89/2001 2 Alin. (3) modificat prin OUG nr. 143/2002 114

avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută in alin. (1) se pune in mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (5)1 Abrogat." 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special al infracţiunii de

viol este complex şi constă în principal, în dreptul şi libertatea persoanei la o viaţă sexuală normală, fără nicio constrângere, fără nicio ameninţare. Mai precis, este vorba despre relaţiile sociale care se referă la libertatea sexuală, adică la libertatea persoanei de a întreţine raporturi sexuale după voinţa sa. Obiectul juridic special secundar este constituit din relaţiile sociale privitoare la viaţa, integritatea corporală şi sănătatea victimei. b)Obiectul material îl constituie corpul persoanei în viaţă. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ - autor - poate fi orice

persoană fizică, bărbat sau femeie. Dacă bărbatul nu are aptitudinea biofiziologică de a realiza raport sexual nu va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de viol, ci 1


pentru o altă infracţiune consumată contra persoanei (după caz, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, ameninţare). Participaţia ocazională la comiterea violului este posibilă numai sub forma instigării sau complicităţii. Legea consideră pluralitatea de fapte ca o infracţiune unica (complexă) cu pedeapsă agravată; astfel, participanţii nu pot răspunde separat atât ca autori cât şi în calitate de complici la faptele comise de ceilalţi autori. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană de orice sex.


A.Latura obiectivă a)Elementul material se realizează printr-o acţiune denumită de legiuitor "act sexual de orice natură". Infracţiunea de viol presupune un raport sexual fără consimţământul persoanei cu care se doreşte a se avea un raport sexual. Această nesocotire a voinţei victimei se poate înfăţişa sub două modalităţi: constrângerea fizică ori morală sau profitarea de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra. În cazul primei modalităţi aceea a constrângerii fizice opunerea victimei este înfrântă, paralizată prin acte de violenţă sau 116


prin orice acte care presupun folosirea forţei fizice a făptuitorului. Constrângerea trebuie să fie efectivă, iar nu aparentă, şi susceptibilă să paralizeze total sau parţial rezistenţa victimei Folosirea constrângerii trebuie exercitată pentru a determina victima la un act sexual, iar nu pentru a-i provoca alte suferinţe fizice sau morale. Violenţa sau ameninţarea trebuie să preceadă sau să fie concomitente cu actul sexual. Pentru existenţa infracţiunii de viol se cere să existe totuşi un refuz energic, dar nu simulat al victimei. În orice caz, trebuie avut în vedere că cerinţa legii se referă la exercitarea constrângerii şi nu la împotrivirea persoanei vătămate. Nu interesează dacă aceeaşi persoană a exercitat constrâgerea şi a participat şi la actul sexual ori dacă victima a fost constrânsă de o altă persoană. Constrângerea morală presupune o ameninţare, care trebuie să aibă înţelesul determinat de

art.193

asemenea,

să

C.pen.

şi,

de

aibă intensitatea 117

necesară pentru a inspira victimei o temere atât de puternică, încât să înfrângă rezistenţa sau opoziţia acesteia. În cazul constrângerii morale de asemenea nu este necesar ca victima să opună rezistenţă, expunându-se răului cu care a fost ameninţată. Elementul material al infracţiunii de viol se mai poate realiza şi profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (constrângere implicită). Caracteristica acestei forme a infracţiunii, constă în aceea că actul sexual se săvârşeşte în lipsa voinţei sau fără consimţământul victimei, profitând de starea în care se află victima, adică de imposibilitatea acesteia de a-şi manifesta voinţa ori de a-şi da consimţământul. În aceste cazuri, victima nu-şi manifestă dezacordul, nu opune rezistenţă pentru că se află în situaţia de a nu se putea apăra sau de a-şi exprima voinţa. Imposibilitatea victimei de a se apăra, poate fi determinată de o infirmitate fizică, de o stare maladivă, de oboseală excesivă sau 118

A.Latura obiectivă • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

de altă împrejurare, care o fac să nu se poată împotrivi agresiunii. Nu există condiţii speciale privind timpul şi locul comiterii infracţiunii. b) Urmarea imediată constă în vătămarea efectivă a libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei vătămate. Pot exista şi urmări în unele forme agravate constând în vătămarea gravă a integrităţii sau sănătăţii ori moartea sau sinuciderea victimei. c) Legătura de cauzalitate dintre acţiunea incriminată şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei (ex re). B.Latura subiectivă

Forma vinovăţiei este intenţia directă. În literatura de specialitate s-a emis şi părerea că această infracţiune poate fi comisă şi cu intenţie indirectă. În cazul violului comis asupra unei victime în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, făptuitorul trebuie să cunoască starea victimei, eroarea asupra acestei împrejurări înlăturând incidenţa legii penale. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele preparatorii nu se pedepsesc.

Tentativa se pedepseşte. 119

B.Modalităţi

Infracţiunea de viol în formă simplă se comite prin cele două modalităţi normative descrise de lege, acestea fiind susceptibile de variate modalităţi faptice. Pentru aceeaşi infracţiune legiuitorul a prevăzut mai multe forme agravate (aiin.2 şi 3). Potrivit alin.2 infracţiunea este mai gravă atunci când aceasta se comite în una sau unele din următoarele trei împrejurări:

fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună (art.197 alin.2 lit.a 

a)Fapta

a

C.pen.) Pentru existenţa acestei agravante este suficient ca actele sexuale să fie înfăptuite numai de unul dintre făptuitori, celălalt sau ceilalţi participanţi executând acţiuni concomitente de complicitate. În cazul în care toţi participanţii au întreţinut succesiv acte sexuale cu persoana vătămată, 120

fiecare ajutând şi fiind la rândul lui ajutat de ceilalţi, răspunderea lor penală se stabileşte pentru o singură infracţiune unică (complexă) de viol în formă agravată săvârşită în calitate de autori şi nu complici. b)Victima



îngrijirea, educarea, tratamentul făptuitorului

se află în ocrotirea, paza sau (art.197

alin.2

lit.b C.pen.) În aceste cazuri, violul prezintă un pericol social sporit, întrucât este comis de către o persoană care se află într-o situaţie mai deosebită, mai specială, prevăzută expres de către lege în relaţia cu persoana vătămată şi anume, are o anumită calitate, având faţă de aceasta îndatorirea de a o educa, îngriji, păzi etc.

Făptuitorul încalcă obligaţiile asumate şi încrederea publică în corectitudinea celor ce îndeplinesc funcţii sau profesii de îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament medical. 

b 1)

când

Violul săvârşit victima este 121

membru al familiei (art. 197 alin. 2 Ut. b' C.pen). Prin "membru de familie", potrivit art.141 C.pen., se înţelege soţul sau ruda apropiată dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.

cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.197 alin.2 lit.c 

c)S-a

C.pen.). Agravanta constă în aceea că, sunt lezate pe lângă relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei şi relaţiile sociale privind dreptul persoanei la integritate corporală şi sănătate. Urmarea produsă - vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii - survine cu ocazia săvârşirii acţiunii de constrângere a victimei ori de profitare, de imposibilitatea acesteia de a se împotrivi, dar acestea nu sunt 122

urmărite (dorite) şi nici acceptate de făptuitor. Ele sunt rezultatul prevederii sau uşurinţei făptuitorului. În situaţia în care forma de vinovăţie în raport cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este intenţia, şi nu praeterintenţia, va exista concurs între infracţiunea de viol (forma simplă) şi infracţiunea de vătămare corporală gravă. Existenţa agravantei este condiţionată printre altele şi de stabilirea raportului de cauzalitate dintre fapta de viol şi vătămarea corporală gravă produsă victimei.  Potrivit art.197 alin.3 C.pen., fapta de viol este mai gravă dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, sau dacă s-a produs moartea sau sinuciderea victimei. În prima ipoteză este vorba de situaţia când victima nu împlinise vârsta de 15 ani. Pentru existenţa agravantei trebuie ca autorul să-şi dea seama că victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Cunoaşterea nesigură, îndoiala asupra acestei împrejurări nu înlătură răspunderea penală, căci subiectul acţionând mai departe înseamnă că a acceptat şi această eventualitate; dacă a avut convingerea că victima are o vârstă mai mare de 15 ani, fiind în eroare de fapt, făptuitorul va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută 123

de lege pentru varianta tipică, simplă a infracţiunii. _ în sfârşit, constituie viol în modalitate agravantă, fapta care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art.197 alin.3 C.pen.).

Rezultatul mai grav, praeterintenţionat, se va reţine în sarcina făptuitorului numai dacă acesta, deşi nu l-a prevăzut, putea şi trebuia să-l prevadă sau dacă prevăzându-l, a sperat fără temei că el nu se va produce.

Sancțiuni


C. Sancţiuni - alin. 1 - închisoare de la 3 la 10 ani. - alin.2 - lit.a), b), b1), c) - închisoare de la

5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. - alin.3 - închisoare de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi (dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani) sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi (dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin.1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

15. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR

124


Art. 198 C.pen.1 - "(1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex intre 15 şi 18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea

victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia. (3) Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Dacă faptele prevăzute în alin.(1)(3) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Când fapta prevăzuta în alin.(1) a fost săvârşită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. (2) lit. b) ori dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (4) au avut urmările prevăzute în art. 197 alin. (2) lit. c), pedeapsa 1

Art. 198 modificat prin OUG 143/2002

125

este închisoarea de la 51a 18 ani şi interzicerea unor drepturi. (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi." 2. Condiții preexistente

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special

îl constituie relaţiile sociale referitoare la apărarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei în perioada minorităţii, şi, uneori, relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă, la integritatea fizică şi psihică, la libertatea psihică.

b) Obiectul

material este corpul persoanei de sex feminin sau masculin, persoană ce se află în perioada minorităţii.


B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art.198 alin.1 C.pen. poate fi orice persoană.

În situaţia comiterii faptei în modalitatea reglementată de alin.2, subiect activ este persoana care are calitatea de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca subiectul activ să exercite efectiv activităţi privind funcţiile la care se referă textul incriminator, în raport de subiectul pasiv, adică să fie vorba de tutorele persoanei, de medicul curant al acesteia, etc. Dacă sunt mai multe persoane care săvârşesc fapta incriminată în art.198 C.pen. asupra aceleiaşi victime, fiecare va răspunde pentru o infracţiune de sine stătătoare. În cazul când fapta unuia întruneşte şi trăsăturile complicităţii la infracţiunea comisă de alt autor va exista un concurs de infracţiuni între fapta reglementată în art.198 C.pen. şi complicitate la această infracţiune în raport de fapta comisă de acel autor, căruia i s-a înlesnit săvârşirea faptei.

b)Subiect pasiv poate fi orice persoană de orice sex care nu

A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea 3. Conținutul imediată constitutiv • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă

a împlinit vârsta de 15 ani. Dacă din cauza vârstei fragede victima nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa, fapta constituie viol. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca făptuitorul să cunoască cu precizie şi exactitate vârsta victimei, fiind suficient ca el să fi acceptat această posibilitate.

A.Latura obiectivă a) Elementul

material constă dintr-o acţiune manifestată într-un act sexual de orice natură, fie cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15

126

ani, fie cu un minor între 15-18 ani, făptuitorul având în această ultimă modalitate una (unele) din calităţile prevăzute de text, calitate de care s-a folosit pentru realizarea infracţiunii. Prin urmare, dacă făptuitorul nu s-a folosit de funcţia sau calitatea sa pe care le avea, fapta nu constituie infracţiune şi, ca atare, nu există nici răspundere.

b)

Urmarea imediată constă în încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei minore şi, de multe ori, apariţia şi altor urmări, ca de exemplu anumite vătămări ale integrităţii corporale sau a sănătăţii.

c)

Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B.Latura subiectivă Forma vinovăţiei este intenţia directă sau indirectă.


A.Forme Actele preparatorii, deşi posibile, nu se pedepsesc. Tentativa se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în cazul în care s-a produs actul sexual, de orice natură. Repetarea actului sexual cu aceeaşi ocazie constituie infracţiune unică - în forma unităţii naturale. Repetarea în ocazii diferite, dar în realizarea aceleiaşi intenţii, constituie o infracţiune unică continuată.

B.Modalităţi Infracţiunea se comite în două modalităţi normative (alln.1 şi 2). Ambele modalităţi normative au patru forme agravate comune (alin.3, 4, 5 şi 6).

Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin.1 şi 2 - închisoare de la 3 ia 10 ani şi interzicerea unor drepturi - alin.3 - închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi -alin.4 - închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (dacă faptele prevăzute în alin.(1)-(3) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice) - închisoare de la 5 la 18 ani şi Interzicerea unor drepturi (dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea)

- alin.5 - închisoare de la 5 la 18 ani şi Interzicerea unor drepturi 127

- alin.6 - închisoare de la 15 la 25 ani şi interizcerea unor drepturi. 5. Aspecte procesuale


16. INSULTA 1. Conținutul legal

2. Condiții preexistente A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

Art. 205 C.pen. - "(1)1 Atingerea adusă onoarei

ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă. (2)Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. (3)Acţiunea penală se pune in mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (4)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie acel mănunchi de relaţii sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin ocrotirea demnităţii, onoarei şi reputaţiei omului.

b) Obiectul material nu există. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ

poate fi orice persoană fizică responsabilă. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică. 1

Alin. (1) modificat prin OUG nr. 58/2002 128

Dacă subiectul pasiv are o anumită calitate, fapta ar putea primi o altă încadrare juridică (de ex.: ultraj, insulta superiorului etc.) sau ar putea exista o circumstanţă agravantă sau atenuantă judecătorească. În cazul în care făptuitorul insultă mai multe persoane există mai mulţi subiecţi pasivi şi tot atâtea infracţiuni de insultă. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material

se realizează printr-o acţiune sau inacţiune de atingere a onoarei sau reputaţiei unei persoane, fie printr-o acţiune de atribuire unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate. Atingerea onoarei constă în comiterea de acte prin care se lezează, se loveşte în sentimentul de respect faţă de sine al persoanei. Atingerea reputaţiei constă în comiterea unui act prin care se loveşte în bunul renume câştigat de persoane în societate. Atribuirea unui defect, boli sau infirmităţi care, chiar de-ar fi reale, n-ar trebui relevate constă în acţiunea făptuitorului de a reproşa unei persoane, de-ai imputa o stare 129

de inferioritate fizică sau psihică în raport cu ceilalţi, neavând relevanţă dacă inferioritatea este reală sau nu. Când se afirmă în public despre o persoană, anumite fapte determinate, cu caracter denigrator, această acţiune constituie infracţiunea de calomnie, nu cea de insultă. Fapta de Insultă poate fi săvârşită prin orice mijloace (oral, în scris, prin gesturi etc.) şi prin diferite moduri (direct, indirect, mascat etc). b)Urmarea imediată constă în atingerea efectivă adusă onoarei sau reputaţiei persoanei. c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Această legătură rezultă implicit din săvârşirea faptei. B.Latura subiectivă constă în intenţie

directă sau indirectă. Nu interesează mobilul sau scopul activităţii ilegale, deoarece există insultă chiar dacă se comite din glumă ori pentru a dojeni pe cineva. Nu poate fi reţinută infracţiunea de insultă, dacă afirmarea sau imputarea corespunde realităţii iar fapta a fost 130

săvârşită pentru interes legitim. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

apărarea

unui

A.Forme Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă instantaneu, odată cu efectuarea activităţii ofensatoare.

B.Modalităţi

Insulta are următoarele modalităţi normative: atingerea adusă onoarei unei persoane, atingerea adusă reputaţiei unei persoane, atribuirea unui defect, a unei boli sau infirmităţi şi prin expunerea la batjocură, realizată prin orice mijloace, inclusiv prin presa scrisă sau audiovizuală; în raport cu fiecare din aceste modalităţi pot exista o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin. 1 si 2 - amendă


Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a 131

persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 17. CALOMNIA 1. Conținutul legal

Art. 206 C.pen. - " (1)1 Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la 250lei la 13.000 lei. (2) Acţiunea penală se pune în

mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală." 2. Condiții preexistente

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care se referă la reputaţia persoanei. b)Obiectul material nu există.

A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material

B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi comite o asemenea faptă. În situaţia în care făptuitorul este totuşi o persoană care are o calitate specială, (funcţionar, militar) aceasta va putea fi luată în seamă, la individualizarea pedepsei, putând fi o circumstanţă de agravare sau atenuare a răspunderii


1


penale. Pe de altă parte, ţinând cont de calitatea subiectului activ, se pot reţine alte infracţiuni, cum ar fi: purtarea abuzivă. Calomnia poate fi comisă în participaţie sub forma instigării ori a complicităţii; iar sub forma coautoratului, numai în cazul în care se săvârşeşte pe altă cale decât cea orală. b)Subiectul pasiv este persoana căreia i-a fost atinsă demnitatea, adică onoarea şi reputaţia. Subiect pasiv poate fi, în principiu orice persoană. Când infracţiunea de calomnie priveşte mai multe persoane vor exista mai mulţi subiecţi pasivi (ex.: calomnia colectivă). Subiect pasiv nu poate fi decât o persoană fizică în viaţă. Nu se cere ca subiectul pasiv să prezinte integritate fizică, psihică şi morală sau să albă capacitatea de a discerne consecinţele faptei asupra onoarei sau reputaţiei sale. 3. Conținutul constitutiv


A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de a afirma sau de a imputa, în public, o faptă determinată privitoare la o persoană fizică. "A afirma" înseamnă a relata, a comunica, a spune ceva despre o persoană. Afirmarea are prin excelenţă un caracter narativ şi se poate realiza sub forma unei acţiuni verbale de expunere, descriere, povestire, împrăştiere, relatare. Prin "imputare" se înţelege a pune ceva în sarcina unei persoane, a-i atribui sau reproşa un anumit fapt, a-i aduce o învinuire. Spre deosebire de afirmare care are un 133

caracter narativ, imputarea are un caracter denunciativ. O cerinţă esenţială a elementului material este ca afirmarea sau imputarea să aibă loc în public. Pentru a se vedea cazurile în care se consideră că fapta a fost comisă în public a se consulta art.152 lit.ae C.pen. O altă cerinţă esenţială este ca afirmarea sau imputarea să se refere la fapte determinate, adică individualizate, precizate prin arătarea datelor concrete ce le caracterizează; de asemenea, ea trebuie să se refere la o anumită persoană arătată fie direct, fie indirect, dar putând fi uşor identificată.

Afirmarea sau imputarea poate să privească o faptă determinată nereală sau poate privi o faptă reală. O altă cerinţă specială este ca fapta imputată sau la care se face afirmaţia să fie susceptibilă, dacă ar fi adevărată, să expună persoana în cauză la o sancţiune penală, administrativă, disciplinară sau dispreţului public. Obiectiv, deci, faptele imputate trebuie să prezinte o anumită gravitate, să constea în încălcări ale legii sau abateri de la morală. Infracţiunea de calomnie nu subzistă când se atribuie fapte absolut imposibile sau care nu 134

A.Latura obiectivă • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă

prezintă nicio importanţă sau semnificaţie pentru mediul din care face parte subiectul pasiv. Dacă în cuprinsul unui denunţ sau al unei plângeri, inculpatul învinuieşte o persoană de săvârşirea unei infracţiuni concrete, ştiind că învinuirea este mincinoasă, fapta constituie denunţare calomnioasă (art.259 C.pen.), iar nu calomnie. b) Urmarea imediată este lezarea , atingerea adusă demnităţii şi onoarei persoanei, urmare care rezultă din materialitateafaptei. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă

Forma vinovăţiei este intenţia directă sau indirectă. Dacă afirmaţiile sau imputările se fac pentru a apăra un interes legitim este admisă proba verităţii. În acest caz, potrivit prevederilor art.207 C.pen. proba adevărului, odată făcută, exclude caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei. Dar aşa cum s-a arătat, autorul faptelor de insultă sau calomnie are posibilitatea legală de a dovedi că cele afirmate sunt adevărate, numai dacă justifică existenţa unui interes legitim.

Legea nu explică ce se înţelege prin interes legitim, dar în 135

general se poate considera că exista un asemenea interes ori de câte ori este vorba de ocrotirea unor valori importante, materiale sau morale în statul nostru de drept. Interesul ocrotit va putea privi nu numai o autoritate, o unitate publică, dar şi o persoană particulară, privată. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate. Infracţiunea se consumă în momentul afirmării sau imputării în public de fapte determinate, care dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană unei sancţiuni legale sau oprobriului public. Fapta de calomnie este o infracţiune comisivă şi instantanee. În cazul în care se calomniază cu aceeaşi ocazie mai multe persoane determinate, ne aflăm în faţa unui concurs de infracţiuni. Dacă infracţiunea se referă la un grup generic de persoane (o colectivitate), subzistă numai o singură faptă penală. Atunci când făptuitorul repetă afirmaţiile sau imputările cu diferite prilejuri în public, însă în baza 136

aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sunt aplicabile prevederile art.41 alin.2 C.pen., privind infracţiunea continuată. B.Modalităţi

Există două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C. Sancţiuni - alin. 1 - amendă de la 250RON

la

13.000RON. 5. Aspecte procesuale

TEST DE AUTOEVALUARE

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. TEST DE AUTOEVALUARE 1. Subiect psiv al infracțiunii de

omor (art.. 174 C.pen.) poate fi : a). Persoana în viață ; b). un făt ; c). un cadavru.

2.

Are influență asupra vinovăției făptuitorului următoarea circumstanță : a). eroarea asupra persoanei ; b). făptuitorul are sub 14 ani ; c). devierea acțiunii ; 137

3. Dacă mama își ucide copiii gemeni imediat după naștere și aflânduse în stare de tulburare datorată acesteia este : a). o infracțiune de pruncucidere în formă continuată ; b). un concurs real de infracțiuni de pruncucidere ; c). o infracțiune simplă de pruncucidere în forma unității naturale. 4. Vătămarea

corporală gravă (art. 182 C.pen.) se săvârșește : a). numai cu intenție directă sau indirectă ; b). numai cu intenție indirectă ; c). cu intenție directă, cu intenție indirectă sau cu praeterintenție.

5. Infracțiunea de viol (art. 197 C.pen.) poate fi reținută : a). numai în cazul unor persoane de sexe diferite ;

b). atât în cazul persoanelor de sexe diferite, cât și în cazul persoanelor de același sex ; 138

Unitatea de învățare nr. II CAPITOLUL II INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

c). numai atunci când autorul acesteia este o persoană de sex masculin. BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE



Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept

penalpartea specială, Edit. Wolters Kluwer, 2009  Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută.

Cuprins:

Cuprins

1. 2. 3. 4.

Infracțiunea de Furt, art. 208 CP; Infracțiunea de Furt calificat, art. 209 CP; Infracțiunea de Tâlhărie, art. 211 CP; Infracțiunea de Abuz de încredere, art. 213CP; 5. Infracțiunea de Înșelăciune, art. 215 CP; 6. Infracțiunea de Distrugere, art. 217 CP; 7. Infracțiunea de Tulburare de posesie, art. 220 CP; 139

8. Infracțiunea de Tăinuire, art. 221 CP.

Obiectivele unităţii de învăţare După studiul acestei unități de învățare veți reuși să analizați fiecare a infracțiune contra persoanei din punct de vedere al Condițiilor preexistente, al Conținutului constitutiv ; veți reuși să identificați formele și modalitățile infracțiunii, sancțiunile, precum și aspectele procesuale.

1. FURTUL 1. Conținutul legal

Art. 208 C.pen. - „(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani. (2)Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile. (3)Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se â găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. (4)De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept." 140




A comis fapta prevăzută de art.208 alin. 1 C.pen, inculpatul I.G. care în timpul zilei a sustras o coală de tablă ce aparţinea vecinului său, tablă pe care apoi a vândut-o unui prieten.

A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic generic este format din relaţiile sociale privind patrimoniul privat cât şi cel public. b)Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice.

Norma juridică cuprinsă în art.208 C.pen, ocroteşte posesia sau detenţia bunurilor mobile numai ca situaţii de fapt, conform cu legea. Posesia asupra bunului poate fi exercitată de proprietar sau de o altă persoană. Posesia legitimă este ocrotită împotriva oricui, chiar şi împotriva adevăratului proprietar, dacă acesta săvârşeşte infracţiunea de furt. Trebuie subliniat că posesia nelegitimă este şi ea apărată, un bun furat putând constitui la rândul său obiectul material al altui furt. c)Obiectul material este bunul mobil care se află în posesia sau detenţia altuia (alin.1). Pentru a constitui obiectul material al acestei fapte, bunul trebuie să aparţină cuiva, să nu fi fost abandonat şi să aibă o valoare pentru cel care îl deţine. În dreptul penal bunul mobil are aceeaşi semnificaţie 141

ca şi în dreptul civil, el caracterizându-se prin faptul că el poate fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc în altul, fără a-şl modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Bunurile animate sunt animalele, păsările domestice şi alte vieţuitoare care trăiesc în stare naturală şi care s-ar găsi în stăpânirea altei persoane.

De asemenea sunt considerate bunuri mobile şi banii, titlurile de credit, precum şi orice alte valori cu echivalent bănesc. Imobilele nu pot constitui obiectul material al furtului, în schimb părţi din asemenea bunuri, devenite mobile prin detaşare, pot forma obiectul material al acestei infracţiuni. Arborii, fructele, recoltele pot forma obiectul material al furtului după ce au fost desprinse de sol sau de pe tulpini. Corpul omului şi părţi ale acestuia, cât timp este în viaţă, nu pot fi obiect material al furtului, însă va fi furt, dacă o persoană îşi însuşeşte anumite adaosuri detaşabile (proteză, perucă, ochi de sticlă, etc.) Este asimilată bunurilor mobile, şi ca atare poate constitui obiect material al infracţiunii de furt şi orice energie care poate fi sustrasă şi care are o valoare economică (energia electrică, energia termică etc.) (alin.2). Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile care fac parte din patrimoniul 142

unei persoane chiar dacă nu au o valoare economică (alin.2).

Conform art.208 alin.4 obiectul material al furtului îl poate constitui şi un vehicul, într-o asemenea ipostază, fapta poate fi comisă fie în scopul însuşirii pe nedrept, fie în scopul folosirii temporale pe nedrept. Pentru a putea fi obiect material al infracţiunii de furt, bunul mobil trebuie să se afle în posesia sau detenţia altcuiva decât a făptuitorului în timpul săvârşirii faptei. Nici bunul abandonat, mai precis cel ieşit din posesia unei persoane cu consimţământul acesteia, nici bunul găsit, adică bunul ieşit din posesia altei persoane fără voia acesteia, nu pot constitui obiectul material al infracţiunii de furt. B


. Subiecţii infracţiunii

a)Subiectul activ în ipoteza prevăzută de art.208 alin.1 poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi subiect al infracţiunii. 143

În modalitatea prevăzută de

alin.3 al aceluiaşi articol, subiectul activ nu poate fi decât proprietarul. În cazurile în care, potrivit legii (art.210 C.pen), furtul se urmăreşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, subiectul activ este circumstanţiat, în sensul că, trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii : să fie soţ sau rudă apropiată în raport cu partea vătămată, să fie un minor care comite fapta în dauna tutorelui, să locuiască împreună cu victima sau să fie găzduit de aceasta. Toate aceste calităţi trebuie să existe în momentul comiterii faptei. Au calitatea de rude apropiate, persoanele arătate în art.149 C.pen.

A locui împreună înseamnă a folosi aceeaşi locuinţă, în întregime sau parţial, permanent sau o perioadă de timp limitată, dar având o durată care să-i imprime stabilitate (cei care locuiesc în dormitoarele internatelor, unităţilor militare, căminelor sau dormitoarelor comune afectate unor lucrări sezoniere, concubinii care supravieţuiesc într-o locuinţă comună, foştii soţi care după divorţ continuă să locuiască împreună). 144

A găzdui înseamnă a oferi adăpostire, ospitalitate, într-un mod în care relevă încrederea persoanei vătămate în cel căruia i-a acordat posibilitatea de a folosi, chiar pentru o durată mai scurtă de timp, locuinţa sa. Participaţia este posibilă doar sub forma instigării şi complicităţii neconcomitente (anterioare), întrucât atunci când furtul este comis de două sau mai multe persoane împreună (prezenţă concomitentă), sunt aplicabile prevederile art.209 alin.1 lit.a C.pen. referitoare la furtul calificat. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese patrimoniale au fost lezate. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia. Luarea sustragerii

este care

o

formă

constă

a

în din

scoaterea fizică a bunului sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreia se află 145


şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului. Prin această acţiune de luare, de sustragere se schimbă starea de fapt a bunului sub raportul poziţiei sale, ceea ce se realizează în momentul în care bunul mobil nu se mai află la dispoziţia celui care îl poseda sau deţinea anterior, ci la dispoziţia celui care a săvârşit sustragerea. Elementul material - acţiunea de luare - deşi este o acţiune unică, se realizează prin două acte şi anume : primul (deposedarea), care presupune scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului şi al doilea (împosedarea), presupune trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului. De reguă, cele două acte se succed în aşa fel încât este greu a fi delimitate, defalcate. Cu toate acestea, stabilirea, în fiecare caz a făptuitorului, dacă a avut loc numai primul act sau şi cel de-al doilea, prezintă o mare importanţă, întrucât în raport cu aceasta se poate face distincţia, delimitarea dintre 146

tentativă şi infracţiunea consumată de furt. Acţiunea de luare poate fi săvârşita şi prin orice alte mijloace decât cu propria mână, ca de exemplu prin folosirea unor animale dresate, prin momirea păsărilor sau animalelor, etc.

Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii trebuie întrunite trei cerinţe esenţiale : bunul luat să fie mobil, acest bun să se afle în posesia sau detenţia unei alte persoane şi, în fine, acţiunea de sustragere să fi avut loc fără consimţământul celui deposedat. Cu privire la prima condiţie facem 147

trimitere la cele arătate la obiectul material al infracţiunii de furt. în legătură cu a doua cerinţă, deoarece unele aspecte au fost analizate anterior, vom face numai unele completări sau precizări. Condiţia ca bunul să se afle în posesia sau detenţia altuia în momentul comiterii acţiunii infracţionale este îndeplinită şi atunci când bunurile sar găsi numai ocazional sau temporar în mâinile făptuitorului; simplul contact 148


material ori simpla manipulare a unui bun nu conferă nici posesia, nici detenţia acelui bun. Cea de-a treia cerinţă presupune că acţiunea de sustragere să fi fost realizată fără consimţământul persoanei. Absenţa consimţământului este prezumată, autorului infracţiunii revenindu-i obligaţia de a dovedi că a avut acordul părţii vătămate anterior sau concomitent săvârşirii faptei. În situaţia în care acţiunea de luare a 149

avut loc cu consimţământul posesorului sau detentorului bunului, fapta nu constituie furt şi, ca atare, nu există nici răspundere penală. Consimţământul nu este însa valabil dacă a fost dat de un alienat mintal, de o persoană aflată într-o stare completă de intoxicaţie alcoolică, etc. b)Urmarea imediată constă în schimbarea stării de fapt a bunului, care este scos din posesia sau detenţia altuia şi trecut în 150

stăpânirea făptuitorului. În cazul furturilor din magazine cu autoservire, opinia dominantă, la care aderăm, este că urmarea imediată se produce în momentul luării bunului de pe raftul unităţii şi ascunderea lui (ori consumarea bunului în magazin), deoarece autorul a început să efectueze acte materiale asupra bunului ca şi cum ar fi al său. Există urmarea imediată şi dacă, la 151

timp foarte scurt după însuşire, subiectul activ a fost deposedat de bunul sustras, ori la abandonat, dându-şi seama că nu va mai avea nevoie de el. c) Legătura de cauzalitate între acţiunea de sustragere a bunului şi apariţia urmării imediate trebuie să existe o legătură de cauzalitate care rezultă din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă

Infracţiunea de furt se comite cu intenţie directă, deoarece autorul îşi dă seama că ia bunul din posesia 152

sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia şi vrea să comită fapta punându-l pe posesor sau detentor în imposibilitatea de a-şi exercită drepturile asupra acelui bun şi producându-i în acest mod o pagubă. În literatura de specialitate se admite că, în mod excepţional, alături de intenţia directă poate exista în cazul furtului şi o intenţie indirectă, opinie pe care o considerăm corectă, atunci când bunul furat 153

ar conţine în el un alt bun a cărei eventuală prezenţă, făptuitorul a putut-o prevedea, acceptând rezultatul eventual al acţiunii sale (de ex.: luarea unei haine în care se aflau bani, etc.) Pentru existenţa infracţiunii, se mai cere ca activitatea infracţională să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului sustras (intenţie calificată prin scop).

De aceea, în situaţia în care bunul a fost luat în alt scop decât cel al însuşirii pe nedrept, fapta nu constituie infracţiune. Cu privire la elementul subiectiv, remarcăm că există o 154

singură situaţie în care furtul nu implică intenţia de însuşire a obiectului, ci numai intenţia de-al folosi. În acest sens, textul (art.208 alin.4 C.pen.) prevede că există infracţiunea de furt când se ia, în condiţiile alin.1, un vehicul cu scopul de-al folosi pe nedrept. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme

La infracţiunea de furt sunt posibile toate formele imperfecte ale infracţiunii; legea pedepseşte numai tentativa (art.222 C.pen). 155

Infracţiunea de furt se consumă în momentul când acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia persoanei asupra căreia se află este dusă până la capăt, aşa încât, bunul este scos din sfera de dispoziţie a subiectului pasiv şi trecut efectiv în sfera de stăpânire a făptuitorului, neprezentând importanţă durata acestei stăpâniri. Acţiunea de luare a bunului poate îmbrăca uneori forma activităţii continue - este cazul furtului de energie electrică sau termică - sau forma infracţiunii continuate, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.41 alin.2 C.pen. B.Modalităţi 156

Principalele modalităţi sub care s-ar putea prezenta furtul îşi găsesc corespondenţa în textul incriminator (furtul de bunuri materiale, furtul de energie sau înscrisuri, furtul unui bun care aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, furtul unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept, furtul săvârşit între soţi sau rude apropiate, furtul săvârşit de către de cel care locuieşte cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, etc.) Furtul se prezintă sub o mare varietate de posibilităţi determinate de aspecte exterioare acestuia. Sancțiuni



C.Sancţiuni - alin. 1 - închisoare de la 1 an la 12 ani.

În cazul infracţiunii de furt simplu, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Când fapta s-a comis în împrejurările descrise de art.210 C.pen acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

2. FURTUL CALIFICAT Art. 209 C.pen. - „(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică; c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; 157

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; e) într-un loc public; f) într-un mijloc de transport în comun; g) în timpul nopţii; h)în timpul unei calamităţi; i)prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. (2)1 Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi furtul privind: a) un bun care face parte din patrimoniul cultural; b)un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri: a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, 2

motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii; c) componente ale reţelelor electrice; d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;

e) un

mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g)

bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii telecomunicaţii, precum şi componente comunicaţii, h) se pedepseşte cu închisoare de la 41a ani. (4) Furtul care a produs consecinţe deosebit grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 1 2

Alin. (2) modificat prin OUG nr. 207/2000 Alin. (3) modificat prin L nr. 456/2001

158

de de 18 de 20

de ani şi interzicerea unor drepturi.

(5)1 În cazul prevăzut la alin.(3) lit.a) sunt considerate tentativă şi efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cistemă, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare." 2. Analiza circumstanţelor

Prin prisma obiectului juridic, a subiecţilor, cât şi a elementelor de bază ale conţinutului constitutiv, furtul calificat este, în linii mari, identic cu furtul simplu, fapt ce ne 1


determină să analizăm numai unele elemente suplimentare referitoare la împrejurările care fac ca furtul să devină calificat. În acest sens, este de subliniat, în ceea ce priveşte obiectul material, că furtul se consideră calificat când se săvârşeşte asupra unor anumite bunuri (de ex.: produse petroliere sau gaze naturale etc), când se comite în anumite condiţii de timp sau de loc (de ex.: în timpul nopţii, într-un loc public etc), ori prin 160

folosirea anumitor mijloace şi metode (de ex.: prin efracţie, escaladare etc). Printre altele, furtul este calificat când s-a comis în următoarele imprejurări:  Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane

(art.209 alin.1 lit.a C.pen). Pentru existenţa împrejurării agravante este necesar ca persoanele să fi comis infracţiunea împreună; aceasta presupune că ele să fi acţionat efectiv şi concomitent în momentul săvârşirii faptei, deoarece numai împreună

161

într-o asemenea situaţie pericolul social al acesteia este mai grav. Nu sunt întrunite condiţiile agravantei examinate în cazul unei persoane care după ce a sustras singură un bun, a rugat o alta persoană, care cunoştea provenienţa acestuia, să o ajute la transportarea lui, deoarece persoana care a acordat ajutorul nu are calitatea de participant la furtul comis, ci de autor al unei infracţiuni autonome de favorizare 162

a infractorului (art.264 C.pen.).  Furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică (art.209 alin.1 lit b C.pen). Instituirea acestei circumstanţe agravante se explică prin aceea că, pe de o parte, autorul sau ceilalţi participanţi care au asupra lor o armă sau un narcotic, comit infracţiunea cu mai mult curaj, mai multă încredere, cu mai multă îndrăzneală, iar, pe de altă parte, deţinerea unei asemenea arme sau substanţe narcotice implică pericolul utilizării acestora, la nevoie, asupra victimei furtului sau asupra altor persoane. Această agravantă se reţine atunci când nu s-au folosit armele sau substanţele narcotice, în caz contrar va subzista infracţiunea de tâlhărie şi nu cea de furt calificat. Potrivit art.151 alin.1, arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. În sfera noţiunii de armă folosită în textul art.209 alini, lit.a C.pen., nu intră şi obiectele pe care dispoziţiile art.151 alin.2 le asimilează cu armele, deoarece acestea devin arme numai dacă au fost întrebuinţate ca arme în atac; ori, dacă instrumentul a fost folosit pentru a sustrage un bun, fapta nu constituie furt, ci devine infracţiunea de tâlhărie.

Dacă deţinerea armei a fost fără drept, furtul calificat va intra în concurs cu 163

infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută în art.279 C.pen. Prin substanţă narcotică se înţelege orice substanţă care are însuşirea de a produce artificial adormirea unei persoane, de a cauza imediat persoanei căreia îi este administrată o stare de somnolenţă, de pierdere a cunoştinţei, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor; fac parte din aceasta categorie de 164

substanţe cloroformul, morfina, eterul etc. Nu este necesar să se stabilească dacă în cazul concret purtarea armei, a narcoticului a avut influenţa asupra victimei sau dacă a sporit îndrăzneala făptuitorului. Agravanta există şi în cazul în care arma sau substanţa narcotică nu a fost vizibilă, ori dacă victima nu a ştiut că făptuitorul are asupra sa un asemenea mijloc şi , în consecinţă, nu s-a simţit intimidată în niciun fel.  Furtul săvârşit de o persoana

mascată, deghizată sau travestită (art.209 alin. 1 lit.c C.pen) "O persoană mascată" este o persoană care poartă, total sau parţial, o mască, adică făptuitorul îşi acoperă faţa cu o mască reală, cu o bucată de stofă, pânză, mătase, îşi pune peste faţa un ciorap etc. Folosind acest procedeu, făptuitorul caută să-şi ascundă figura privirilor victimelor sau ale altor persoane, pentru a nu fi recunoscut sau identificat. "Deghizarea" constă în aceea că făptuitorul se îmbracă sau îşi aranjează înfăţişarea de aşa manieră, încât să nu fie recunoscut. De exemplu îşi pune barbă falsă, 165

ochelari, mustaţă, perucă sau se îmbracă de aşa natura, încât să-şi ascundă identitatea. În cazul travestirii, persoana îşi aranjează vestimentaţia, înfăţişarea sau se îmbracă cu o îmbrăcăminte a sexului opus pentru a crea impresia că este de alt sex decât în realitate.  Furtul săvârşit asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apară (art.209 alin.1 lit.d C.pen.) Victima este în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, atunci când se află într-o stare psiho-fizică în care nu are posibilitatea de a-şi da seama de ceea ce se petrece în jurul său şi de a-şi manifesta voinţa fie datorită vârstei, fie a unei maladii sau datorită altor împrejurări. În teza a doua - în cazul imposibilităţii victimei de a se apară - este vorba despre o incapacitate fizică de a opune rezistenţă făptuitorului care săvârşeşte furtul. Atunci când aceste stări de neputinţă ale victimei sunt provocate de făptuitor sau de un complice al acestuia, fapta va constitui infracţiunea de tâlhărie. 166

Pentru a opera agravanta, este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei în care se găsea şi să fi profitat de ea. De asemenea, pentru a opera agravanta se cere ca furtul să se refere la bunuri aflate asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.  Furtul săvârşit într-un loc public (art.209 alin.1 lit.e C.pen). Prin "loc public" ţinând seama de prevederile art.152 C.pen, se înţelege orice loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, precum şi orice alt loc în care publicul are acces în anumite intervale de timp (dar pentru aplicarea agravantei în acest caz, este necesar ca fapta să fi fost săvârşită în timp cât publicul avea acces în acel loc). Agravanta operează, însă, în toate cazurile, chiar dacă în timpul săvârşirii furtului, în afară de făptuitor nu se găsea în locul respectiv nicio altă persoană. Nu constituie furt săvârşit într-un loc public, dacă în momentul comiterii faptei accesul publicului era interzis.  Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun (art.209 alin.1 lit.f C.pen). 167

Prin „mijloc de transport în comun" se înţelege mijlocul de transport care are anume această destinaţie, adică este destinat a transporta mai multe persoane împreună (trenuri, autobuze, tramvaie, avioane, etc.) cât şi acela care, fără a avea destinaţia mai susaratată, este utilizat pentru a transporta mai multe persoane împreună (ex. remorca unui tractor). Nu are relevanţă numărul de persoane care se aflau în mijlocul de transport unde a avut loc fapta, deoarece textul incriminator nu cere nicio condiţie referitoare la numărul persoanelor care se află în mijlocul de transport în comun şi nici cu privire la faptul dacă acesta se afla în mişcare sau nu. Nu sunt aplicabile dispoziţiile art.209 alin.1 lit.f atunci când mijlocul de transport în comun nu era utilizat în acest scop în timpul comiterii faptei. Taxiurile nu sunt considere mijloace de transport în comun.  Furtul

săvârşit în timpul (art.209 alin.1 lit.g C.pen)

nopţii

Prin termenul de "în timpul nopţii" în sensul art.209 alin.1 lit.g C.pen., nu trebuie avut în vedere în mod exclusiv criteriul astronomic (când apune sau 168

răsare soarele), căci nici apusul, nici răsăritul soarelui nu transformă ziua în noapte şi noaptea în zi, ci între apusul sau răsăritul soarelui şi noaptea reală există o perioadă de tranziţie în care cele două fenomene coexistă şi se întrepătrund.

Textul incriminator se referă la noaptea reală, respectiv intervalul de timp de când întunericul s-a substituit luminii, până când lumina va lua locul întunericului. Trebuie să se ţină seama de situaţia concretă existentă în fiecare caz în parte şi anume de data calendaristică şi ora când a fost comisă infracţiunea, caracteristicile 169

topografice unde a fost săvârşită fapta etc. Practică judiciară

De exemplu, un furt comis în luna decembrie la orele 19:00 este considerat calificat (săvârşit în timpul nopţii), pe când furtul comis la aceeaşi ora în luna iulie es

te numai

un furt simplu. în ceea ce priveşte situaţiile intermediare (amurgul şi zorile) s-a stabilit că în ceea ce priveşte prima dintre aceste situaţii nu este vorba de noapte, dar în cazul zorilor, acestea pot fi incluse în noapte, deoarece întunericul mai persistă şi mai ales trecerea de la starea de somn la cea de activitate influenţează 170

capacitatea de atenţie a oamenilor. Împrejurarea calificată pe care o analizăm operează şi atunci când numai o parte din actele de executare a furtului au fost săvârşite în timpul nopţii.  Furtul

săvârşit

!n

timpul

unei

calamităţi

(art.209 alin.1 lit.h C.pen.) Prin „calamitate" se înţelege o stare de fapt prilejuită de un eveniment neaşteptat sau inevitabil, stare păgubitoare sau periculoasă fie pentru o întreagă colectivitate, 171

fie pentru un număr restrâns de persoane. Pentru existenţa împrejurării agravante, este necesar ca fapta să se fi comis în intervalul de timp cuprins între momentul când se produce evenimentul care dă naştere stării de calamitate şi momentul când această stare încetează, neavând relevanţă momentul, când autoritatea competentă a declarat oficial starea de calamitate.  Furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau p rin

folosirea fără drept a unei chei adevărate, ori a unei chei 172

(art.209 alin.1 lit.i C.pen.). Efracţia presupune înlăturarea prin violenţă a oricărui obiect sau dispozitiv, ce se interpune între făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras (ex. demontarea dispozitivelor de închidere), adică presupune neapărat o acţiune violentă. Atunci când se produc pagube materiale persoanei vătămate prin acţiunea de efracţie, nu există şi o infracţiune distinctă de distrugere, ci mincinoase

173

distrugerea este absorbită în fapta complexă, de furt calificat. Prin escaladare înţelegem trecerea peste un obstacol care îl separă pe autor de bunul mobil vizat, deci presupune urcarea şi trecerea pe deasupra îngrădirii, pentru a se ajunge la locul unde se găseşte obiectul material. Folosirea fără drept a unei chei adevărate presupune întrebuinţarea în mod fraudulos de către făptuitor, a cheii pe 174

care o utiliza în mod obişnuit la deschidere cel îndreptăţit să o folosească. Nu interesează modalitatea în care cheia adevărată a ajuns în mâinile făptuitorului. Cheia mincinoasă este o cheie falsă, contrafăcută, sau orice sistem de deschidere a sistemelor de închidere, indiferent dacă este vorba de uşi, portiere de la autovehicule, mecanisme cu care sunt dotate casele de bani sau gentile 175



diplomat, dulapurile de orice fel, casetele. Potrivit art.209 alin.2 C.pen constituie de asemenea infracţiune de furt calificat, furtul privind: a)un bun care face parte din patrimoniul cultural

Obiectul material îl constituie un bun care face parte din patrimoniul cultural (cărţi literare în ediţii rare, cărţi vechi, tablouri etc.) b)un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

„Actul de stare civilă" este actul care stabileşte poziţia 176

juridică a persoanei fizice în raporturile sale de familie. El consemnează fapte sau acte juridice cum sunt naşterea, căsătoria, decesul, fiind fără relevanţă dacă actul sustras era în original sau copie autentificată. Prin acte de legitimare sau identificare înţelegem acele documente care dovedesc identitatea persoanei. Prin acte care servesc pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, se înţeleg 177



numai acele acte prin care persoana îşi poate dovedi în mod direct starea civilă, se poate legitima sau poate fi identificată. Trebuie subliniat că furtul este calificat, chiar dacă, ulterior furtului portofelului, autorul reţinând banii, aruncă actele, deoarece consumarea faptei s-a produs în momentul sustragerii. Potrivit alin.3 al art.209 C.pen, furtul privind următoarele categorii de bunuri este mai grav şi se pedepseşte cu 178

închisoarea de la 4 la 18 ani: a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; b) componente ale sistemelor de irigaţii; c)componente ale reţelelor electrice; d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică; e)un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; f) istalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente



de

comunicaţii. Potrivit art.209 alin.4 C.pen. se aplică o pedeapsă mai mare când furtul a produs 179

consecinţe deosebit de grave. Conform art.146 C.pen. prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 200000ron sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzate unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art.145 C.pen. ori altei persoane juridice sau fizice. Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin. 1 si 2 - închisoare de la 3 la 15 ani - alin. 3 - închisoare de la 4 la 18 ani - alin. 4 - închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi

5. Aspecte procesuale 180

În cazul formelor calificate ale furtului acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. TÂLHĂRIA 1. Conținutul legal

Art. 211 C.pen. - „(1) Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei in stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul săşi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani. (2)1 Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări: a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; b) în timpul nopţii; c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. (21)2 Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20

de ani, dacă tâlhăria a fost săvârşită: a) de două sau mai multe persoane împreună; 1 2

Alin. (2) modificat prin L nr. 169/2002 Alin. (21) introdus prin L nr. 169/2002 181

b) de o persoană având asupra sa o armă, o

substanţă narcotică ori paralizantă; c) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia; d) în timpul unei calamităp; e) a avut vreuna din urmările arătate în art.

82.

1

(3)Tâlhăria care a produs consecinţe

deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 151a 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."


Numitul G.O., călătorind în acelaşi compartiment de tren cu partea vătămată, pe timp de seară, a profitat de faptul că a rămas singur cu aceasta şi a apucat sacoşa pe care partea vătămată o avea lângă ea, cu intenţia evidentă 182

de a şi-o însuşi. În scopul de a se opune faptei, partea vătămată a apucat sacoşa de partea sa inferioară, însă, inculpatul a smuls-o şi a târât partea vătămată agăţată de sacoşa până pe culoarul vagonului, acolo unde aceasta i-a dat drumul de frică să nu cadă din tren, uşa fiind deschisă. 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii

a)Obiectul juridic special este complex, fiind constituit dintr-un obiect juridic principal şi anume relaţiile sociale referitoare la 183

patrimoniu şi a căror dezvoltare este condiţionată de menţinerea poziţiei fizice a bunului împotriva faptelor de sustragere (ca şi la infracţiunea de furt) şi dintr-un obiect juridic adiacent, şi anume relaţiile sociale referitoare la apărarea persoanelor. b).Obiectul juridic adiacent este determinat de natura activităţii adiacente : ameninţări, violenţe şi valoarea socială apărată (libertate, integritatea corporală, 184

sănătatea victimei).

,

viaţa

În cazul infracţiunii de tâlhărie, legiuitorul consideră valorile sociale de maximă importanţă, ca viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, ca fiind secundare (adiacente), în raport cu valorile sociale referitoare la patrimoniu care formează obiectul principal.

Această situaţie (inversarea ierarhiei valorilor sociale ocrotite) se explică prin aceea că făptuitorul urmăreşte în primul rând însuşirea bunurilor mobile, violenţa sau ameninţarea fiind doar mijloace pentru ducerea la îndeplinire a scopului propus şi urmărit de infractor. c)Obiectul material 185

n cazul acestei infracţiuni, obiectul material este, în principal, bunul la care atentează autorul faptei, dar, în aceeaşi măsură, obiect material poate fi şi corpul persoanelor asupra cărora se îndreaptă acţiunea violentă. Î

B.Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care comite fapta penală, indiferent de forma acesteia (tentativă de tâlhărie, tâlhărie consumată etc.) sau care participă, indiferente de calitatea a)

186

în care o face, la săvârşirea ei (autor, coautor, instigator sau complice), legea necerând să fie îndeplinită vreo calitate specială. În principiu, persoana care săvârşeşte tâlhăria nu are niciun drept asupra bunului pe care îl sustrage din sfera de stăpânire al unei alte persoane. Poate exista infracţiunea de tâlhărie chiar şi atunci când făptuitorul ar avea, în totul sau în parte, un drept de proprietate aspura bunului sustras.

Ca urmare, subiect activ al tâlhăriei ar putea fi însuşi proprietarul care săvârşeşte acţiunea de luare, prin întrebuinţarea mijloacelor prevăzute de art.211 alin.1 C.pen., 187

asupra unui bun mobil propriu care în acel moment se găseşte în posesia legitimă a altei persoane. Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de a fi săvârşită în participaţie în oricare din formele acesteia. În literatura juridică se arată că, avându-se în vedere dispoziţiile art.211 alin.21 lit.a C.pen., potrivit cărora săvârşirea tâlhăriei de două sau mai multe persoane împreună constituie un element circumstanţial al celei de-a doua variante agravate a tâlhăriei, participaţia la varianta tip este posibilă în alte forme decât cea concomitentă cu a autorului la locul săvârşirii faptei.

De aceea, participaţia penală la tâlhăria prevăzută în art.211 alin.1 C.pen. este posibilă numai în forma instigării şi complicităţii materiale sau morale anterioare. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană.

188

În cazul în care bunurile care formează bunul material al infracţiunii de tâlhărie aparţin unor persoane diferite sau când asupra bunului sustras concură drepturile patrimoniale ale mai multor persoane există pluralitate de subiecţi pasivi. Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, concomitent asupra mai multor persoane, prin ameninţare şi lovire, constituţie tot atâtea infracţiuni de tâlhărie, aflate în 189

concurs ideal, câţi subiecţi pasivi sunt. Este de precizat că în cazul tâlhăriei, dacă victima actelor de violenţă sau ameninţare poate fi numai o persoană fizică, victima acţiunii de furt ar putea fi şi o persoană publică. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă

Elementul material al infracţiunii constă în două acţiuni conjugate şi anume: acţiunea de furt care este principală şi o acţiune de constrângere respectiv folosirea violenţei sau a a)

190

ameninţării, ori punerea victimei într-o stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra etc. - , care, faţă de cea dintâi, este secundară (adiacentă). Pentru existenţa elementului material al tâlhăriei, trebuie ca între cele două acţiuni să existe o Indispensabilă relaţie de intercondiţionare. În absenţa acestei relaţii, există infracţiune de furt, pe de o parte, şi infracţiunea de lovire, vătămare corporală etc. pe de altă parte. 191


Furtul urmat de întrebuinţarea unor violenţe pentru păstrarea bunului furat, dacă însă, violenţele nu au fost folosite în scopul de a păstra bunul furat, ci au reprezentat o ripostă spontană la comportarea agresivă a persoanelor care au surprins furtul, faptele nu constituie infracţiunea de tâlhărie, ci infracţiunile de furt şi lovire în concurs real. Cele două acţiuni (furt şi constrângere) se pot succeda imediat 192

una după alta, dar între ele, însă poate să existe şi un oarecare interval nu prea mare de timp, ceea ce este relevant pentru aplicarea art.211 C.pen., fiind intenţia subiectului activ de a exercita constrângerea pentru a obţine sau a păstra bunul furat, pentru a-şi asigura scăparea etc. Acţiunea principală - furtul - (acţiunea scop) constă şi în cazul tâlhăriei în luarea bunului mobil din posesia sau detenţia altuia fără 193

consimţământul acestuia, fiind vorba deci de doua acte, unul de deposedare si celălalt de imposedare. Tâlhăria subzistă atât în situaţia în care furtul s-a consumat, situaţie în care tâlhăria va fi consumată, cât şi în cazul când furtul a rămas în forma tentativei, împrejurare în care va exista o tentativă de tâlhărie. Acţiunea adiacentă secundară (constrângerea) - se poate realiza prin una dintre următoarele acţiuni, pe care legiuitorul le prevede în mod alternativ: întrebuinţarea de violenţe; întrebuinţarea de ameninţări; punerea victimei în stare de inconştienţă; punerea victimei în stare de neputinţă de a se apăra.

Folosirea cumulativă cu aceeaşi 194


ocazie a acestor acţiuni nu schimbă caracterul unitar al tâlhăriei, însă această împrejurare va putea fi avută în vedere la individualizarea pedepsei. Constrângerea (folosirea violenţei, a ameninţării) ori punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apară, realizează activitatea secundară (adiacentă) a elementului material al faptei reglementate de art.211 C.pen., numai dacă au servit ca mijloc pentru săvârşirea 195

furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori pentru a asigura scăparea participantului de la infracţiune. Legiuitorul enumera exhaustiv modalităţile prin care se realizează tâlhăria.

Când se referă la „ameninţare", legea înţelege săvârşirea faptei incriminate în art.193 C.pen, iar prin „violenţe" înţelege orice formă de presiune fizică sau morală asupra persoanei, chiar dacă acele violenţe nu s-ar încadra în art.180 C.pen. sau art.181 C.pen. 196

n cazul tâlhăriei în forma simplă, violenţele la care se referă textul sunt cele reglementate în art.180 şi art.181 C.pen. Pentru existenţa laturii obiective a tâlhăriei, violenţele trebuie să fie exercitate direct împotriva persoanei (victimei); violenţele faţă de lucruri pot constitui însă, uneori, o ameninţare (uciderea câinelui care o însoţea pe victimă, stropirea încărcăturii dintr-un autocamion cu scopul de a o incendia etc.) Î

197

Violenţa efectuată faţă de lucruri, dar care nu constituie o ameninţare nu poate realiza acţiunea adiacentă şi nu întregeşte conţinutul efectiv al infracţiunii de tâlhărie.

Astfel, smulgerea ceasului de la mâna unei persoane aflate într-o stare avansată de ebrietate şi dormind, care, nu numai că nu a opus rezistenţă şi nu a fost în măsură să opună rezistenţă, dar nici măcar nu putea simţi că este deposedată de bunul său, nu prezintă trăsături caracteristice ale laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie, ci a celei de furt. A.Latura obiectivă • Elementul material

Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie se cere ca violenţa să fie efectivă şi să aibă posibilitatea se înfrângă opunerea persoanei 198

vătămate. În orice caz nu este neapărat necesar ca ea să întrunească caracterul unei forţe irezistibile.

Punerea victimei în stare de inconştienţă presupune aducerea acesteia în situaţia de a nu-şi da seama, de a nu percepe, prin folosirea unor narcotice sau a altor substanţe care pot provoca respectiva stare. Prin punerea victimei în neputinţa de a se apăra se înţelege aducerea ei în situaţia de a nu putea folosi posibilităţile de apărare din cauza activităţii făptuitorului de imobilizare, dezarmare, punerea unui căluş în gură, legarea mâinilor, închidere într-o cameră etc. Punerea victimei în stare de inconştienţă sau în neputinţa de a se apăra, ca modalităţi de realizarea a tâlhăriei, nu privesc situaţiile în care victima s-a aflat într-o 199

asemenea stare din motive independente de activitatea făptuitorului, ci vizează numai acele situaţii în care ea a ajuns în respectiva stare datorită manoperelor folosite de făptuitor în acest scop. Tâlhăria presupune, prin concept, ca sustragerea să aibă loc prin violenţe, adică odată cu începerea actelor de violenţă a furtului.

Dacă se lasă victimei o pauză mai mare de reflecţie între momentul violenţei şi luarea bunului, aceasta va constitui Infracţiunea de şantaj. Se realizează elementul material al tâlhăriei şi în situaţia în care făptuitorul ameninţă victima, cerându-i să-i remită bunurile pe care le are asupra sa, cu toate că violenţă psihică s-a executat, în acest scop, anterior începerii oricărui act de deposedare efectivă a victimei.

A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate

Prin urmare, în raport cu furtul, acţiunea adiacentă poate să se comită înainte de luarea efectivă a bunului, în timpul sau imediat după aceea.

Dacă se săvârşeşte cu mult timp după comiterea furtului, nu se mai poate reţine tâlhăria. în practica judiciară s-a decis că acţiunea prin care se realizează 200

B. Latura subiectivă • Vinovăția

activitatea secundară a tâlhăriei poate fi îndreptată atât împotriva posesorului sau detentorului bunului, cât şi împotriva oricărei alte persoane care a intervenit pentru a impiedica săvârşirea furtului ori pentru prinderea şi deposedarea făptuitorului de bunul furat. Fapta de tâlhărie intră în concurs cu infracţiunea de ultraj când victima este un funcţionar, care îndeplineşte condiţiile impuse prin prevederile art.239 C.pen. b) Urmarea imediată a faptei este producerea unei pagube patrimoniului unei persoane şi vătămarea libertăţii, onoarei, integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei asupra căreia s-a exercitat acţiunea de constrângere. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea incriminată şi rezultatul produs este necesar să existe o legătură de cauzalitate atât în ceea ce priveşte acţiunea principală (de furt), cât şi cea adiacentă (de constrângere - secundară). B. Latura subiectivă

Elementul subiectiv al infracţiunii de tâlhărie constă în intenţie directă, atât în ceea ce priveşte acţiunea principală, cât şi 201

cea adiacentă, făptuitorul prevede şi urmăreşte să comită furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi prin folosirea vreunuia dintre aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea. Făptuitorul poate să ia hotărârea de a comite tâlhăria fie de la început, fie in timpul săvârşirii faptei ori chiar după consumarea furtului. Latura subiectivă a tâlhăriei include, în afara scopului specific furtului - însuşirea pe nedrept a bunului mobil - şi scopul folosirii violenţei, a ameninţării etc. În vederea comiterii furtului ori pentru păstrarea bunului furat etc. Este necesar ca scopul însuşirii pe nedrept să existe, ca şi în cazul furtului, în momentul comiterii faptei, fără a fi neapărat nevoie de realizarea sa efectivă. Sub aspectul existenţei infracţiunii de tâlhărie, nu are relevanţă împrejurarea dacă scopul însuşirii pe nedrept a fost urmărit înaintea exercitării violenţelor sau a 202

ameninţărilor ori dacă acest scop a intervenit în timpul folosirii unor asemenea mijloace în vederea altei finalităţi. În cazul variantelor agravate ale tâlhăriei care a avut ca urmare consecinţe deosebit de grave sau moartea victimei, elementul subiectiv constă în praeterintenţie. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme Tâlhăria este susceptibilă de toate formele imperfecte ale infracţiunii. Actele pregătitoare la fapta pe care o analizăm sunt posibile atât în raport cu acţiunea principală, cât şi cu cea adiacentă, acestea putând fi atât de natură materială (de pildă, când se confecţionează mijloace cum ar fi arme, narcotice, sau alte substanţe pentru folosirea lor când făptuitorul violentează sau ameninţă) ori morale (de ex. culegerea unor informaţii sau date cu privire la timpul sau locul comiterii tâlhăriei, sau despre victima, despre locurile pe unde se poate pătrunde intr-o încăpere, unitate etc).

Actele pregătitoare sunt posibile, dar nu se pedepsesc.

Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de tentativă, pe care legea 203


o sancţionează potrivit art._222 C.pen. În practica judiciară s-a statuat că va exista tentativă în cazul tâlhăriei şi atunci când s-au executat numai actele de violenţă, ameninţare etc. În vederea săvârşirii furtului, aceasta deoarece în cazul infracţiunilor complexe, constituie act de executare orice act prin care se tinde chiar şi numai la executarea infracţiunii absorbite. Consumarea. Tâlhăria se consumă în 204

momentul când executarea activităţii principale - furtul - a fost terminată, respectiv dusă până ia capăt, necesar fiind ca autorul să fi exercitat violenţe, ameninţări etc. În situaţia când nu se recurge la acţiunea adiacentă (constrângere) fapta va fi calificată drept infracţiune de furt. În cazul furtului urmat de folosirea unuia dintre mijloacele prevăzute în art.211 C.pen., tâlhăria se consumă în momentul când, după 205

consumarea acţiunii principale (furtul), pentru a cărei comitere nu a fost întrebuinţată violenţa, ameninţarea etc, făptuitorul foloseşte unul din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru aşi asigura scăparea, indiferent dacă scopul urmărit a fost sau nu realizat, deoarece scopul este privit ca finalitatea acţiunii şi nu ca rezultat al acesteia. Tâlhăria va fi considerată consumată în cazul modalităţii 206

agravate, atunci când s-au produs ca urmare a acţiunii adiacente rezultatele cerute de textul incriminator (consecinţe deosebit de grave sau moartea victimei). Epuizarea. La fel ca şi furtul, infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de o activitate infracţională prelungită în timp, după etapa consumării şi de o eventuală amplificare a urmărilor imediate. De felul în care durează acţiunea adiacentă (constrângerea) în 207

aceeaşi măsură poate fi prelungită, prin acte succesive de sustragere, acţiunea principală şi infracţiunea de tâlhărie. Alteori, acţiunea adiacentă poate produce urmări de o gravite progresivă (consecinţe deosebit de grave, moartea victimei) şi de natură să modifice progresiv gradul de pericol social concret al tâlhăriei. În acest caz procesul cauzal al activităţii infracţionale se prelungeşte in timp. B. Modalităţi 208


Tâlhăria este susceptibilă în varianta simplă prevăzută de art.211 alin. 1 C.pen., de mai multe modalităţi normative. Cu privire la modalităţile normative ale acţiunii principale (furtul) facem trimitere la explicaţiile date pentru furt, întrucât au un conţinut identic celui analizat la această infracţiune. Modalităţile normative ale acţiunii adiacente constau din violenţă, ameninţare, punerea victimei în stare de inconştienţă, punerea victimei în 209

stare de neputinţă de a se apăra. Modalităţilor normative menţionate şi prevăzute în textul încriminator poate să le corespundă o varietate de modalităţi faptice. Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de multiple modalităţi normative agravate şi anume:  alin.2 lit.a - de o persoană mascată, deghizată sau travestită  alin.2 lit.b - în timpul nopţii 210





alin.2 lit.c - într-un loc public sau într-un mijloc de transport alin.21 lit.a - de două sau mai multe persoane împreună

-alin.21 lit.b - de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă  alin.21 lit.c - într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia  alin.21 llt.d - în timpul unei calamităţi

lit.e - a avut vreuna din urmările arătate în art.182 C.pen. altă variantă agravată există atunci când tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei (art.211 alin.3 C.pen.).

 alln.21



211

Prin „loc public" trebuie să se înţeleagă orice loc care, prin natura şi destinaţia lui, este în permanenţă accesibil publicului (străzi, şosele, parcuri), precum şi orice alt loc în care publicul are acces la anumite intervale de timp (magazine, muzee etc). Mijlocul de transport este acela destinat anume de a transporta persoane sau marfă.

Textul incriminator se referă la orice mijloc de transport, sfera fiind deci foarte largă. In ceea ce priveşte semnificaţia termenilor de „locuinţă" şi „dependinţe" facem trimitere la explicaţiile date la violarea de domiciliu. O altă modalitate agravantă a tâlhăriei există potrivit art.211 alin.21 lit.e C.pen. atunci când fapta a avut vreuna din urmările arătate în art.182 C.pen. 212

Pentru a se reţine modalitatea agravantă de care vorbim trebuie ca între fapta de tâlhărie şi urmarea produsă să existe un raport de cauzalitate. În situaţia în care acest raport lipseşte,

faptele vor avea o altă încadrare juridică.  Potrivit alin.3 al art.211 C.pen. tâlhăria este

şi mai gravă dacă a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. în primul rând, această agravantă vizează rezultatul acţiunii principale a tâlhăriei, şi anume cea de furt, aspecte pe care le-am lămurit când am analizat furtul calificat. Instanţa de judecată în evaluarea pagubei trebuie să ţină cont de valoare economică a bunurilor ce formează obiectul material al tâlhăriei existentă în momentul comiterii faptei şi nu în acela al judecării inculpatului. În fine, agravanta reglementată de art.211 alin.3 C.pen. vizează, în al doilea rând, consecinţele pe care le produce acţiunea adiacentă, respectiv moartea victimei. Tâlhăria, în această modalitate, subzistă numai dacă elementul subiectiv constă în praeterintenţie. Sancțiuni

C. Sancţiuni -alin.1 -închisoare de la 3 la 18ani - alin.2 - închisoare de la 5 la 20 ani - alin.21 - închisoare de la 7 la 20 ani - alin.3 - închisoare de la 15 la 25 ani şi

interzicerea unor drepturi 5. Aspecte procesuale

213

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 4. ABUZUL DE ÎNCREDERE 1. Conținutul legal

Art. 213. C.pen. - „ (1) Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de

refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă. (2) Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea acest bun pe nedrept ori

214

părţilor înlătură răspunderea penală."



A comis această infracţiune numitul I.G. În următoarele împrejurări. În fapt, s-a reţinut că partea vătămata N.O. i-a încredinţat temporar făptuitorului spre pază mai multe bunuri mobile. În momentul când victima a solicitat restituirea bunurilor, făptuitorul a refuzat în mod categoric să facă acest lucru. În legătură cu speţa dată, instanţa noastră supremă a decis că însuşirea unui bun mobil încredinţat temporar spre pază constituie infracţiunea de abuz de încredere si nu de furt, deoarece pentru existenţa contractului de depozit sunt suficiente acorduri de voinţă şi predarea lucrului. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale de ordin patrimonial a căror dezvoltare presupune o anumită încredere pe care membrii colectivităţii trebuie să şi-o acorde în mod reciproc. b) Obiectul material îl constituie bunul mobil al altuia, care, însă, în momentul comiterii faptei se află în detenţia, cu orice titlu, a făptuitorului. Deci, una din condiţiile cerute în cazul abuzului de încredere este aceea ca obiectul material să constea într-un bun mobil. 215

Pentru existenţa infracţiunii de abuz de încredere se mai cere ca bunul mobil să aparţină altuia.

In acelaşi timp, poate constitui obiect material al infracţiunii de abuz de încredere şi bunul asupra căruia autorul are numai un drept de coproprietate, dacă acel bun este indivizibil sau plusul care depăşeşte cota care îi aparţine în situaţia unui bun divizibil. A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

Potrivit textului incriminator, bunul mobil aparţinând altuia trebuie să fie deţinu t de

făptuitor cu orice titlu. În cazul când bunul nu este deţinut de făptuitor, ci se află în deţinerea altei persoane sau este un bun pierdut, însuşirea acestuia va putea constitui infracţiunea de furt sau cea de însuşire a bunului găsit. Deţinerea cu orice titlu a bunului, presupune existenţa unui raport juridic patrimonial în baza căruia se transferă detenţia acelui bun cu obligaţia restituirii sau a unei anumite folosiri (bunul a fost dat în depozit, în gaj etc). Dovada raportului juridic care conferă detenţia temporară licită asupra bunului este supusă regulilor prevăzute în art.1191 şi urm. C.civ.

Prin „titlu" se înţelege temeiul juridic în virtutea căruia o persoană 216

dobândeşte posesia sau detenţia unui bun; această expresie nu se referă la toate titlurile juridice, ci numai la titlurile care derivă din raporturile patrimoniale de proprietate. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ

este totdeauna persoana care îndeplineşte condiţiile cerute de lege şi care deţine bunul altuia în baza unui titlu juridic derivat dintr-un raport patrimonial netranslativ de proprietate şi care pune în mod abuziv stăpânire pe acel bun, comportându-se ca un adevărat proprietar. Autor al infracţiunii poate fi şi soţul care îşi însuşeşte sau dispune pe nedrept de unul sau mai multe bunuri comune aflate în detenţia sa exclusivă, faptă săvârşită cu intenţie. Infracţiunea de abuz de încredere este susceptibilă de comitere în participate în oricare din formele acesteia. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine bunul sau de la care a obţinut autorul detenţia acelui bun şi care este prejudiciată prin săvârşirea faptei. 217



A. Latura obiectivă a)Elementul material se realizează

prin una din următoarele acţiuni: însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui. Elementul material al infracţiunii de abuz de încredere se exprimă printr-o acţiune sau inacţiune. Atunci când autorul deţine mai multe bunuri ale aceluiaşi subiect pasiv şi îşi însuşeşte o parte din acestea, dispune de altele ori refuză să le restituie, el va răspunde pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de abuz de încredere. Însuşirea bunului mobil presupune acţiunea prin care autorul, aflat în detenţia legală a bunului, pune stăpânire în mod samavolnic, în mod ilegal şi abuziv pe bun, ca şi cum ar avea calitatea de proprietar. Dispunerea pe nedrept de bun înseamnă a efectua unele acte de dispoziţie, acte pe care nu avea dreptul să le facă.

Sunt considerate acte de dispoziţie efectuate fără drept, acele acte la care persoana în cauză nu era îndreptăţită în baza titlului cu care era deţinut bunul, sau pentru 218

care nu a primit aprobarea celui ce ia încredinţat bunul.


Refuzul de restituire, presupune manifestarea de voinţă a făptuitorului de a nu înapoia bunul care i-a fost încredinţat în baza raportului juridic de ordin patrimonial. Acest refuz din partea făptuitorului poate fi expres sau tacit. Autorul, în prima situaţie, declară explicit că nu înţelege să restituie bunul, iar, în al doilea caz, făptuitorul nu face o asemenea declaraţie, dar refuzul rezultă implicit (tacit) din comportarea acestuia.

Refuzul de restituire a bunului trebuie să se întemeieze pe intenţia făptuitorului de a şi-l însuşi. Oferirea unei restituiri parţiale sau numai a bunului fără fructele cuvenite va constitui un refuz de a restitui diferenţa reţinută fără drept. b)Urmarea imediată constă, pe de o parte, în împosedarea frauduloasă a autorului cu bunul care constituie obiectul material al infracţiunii, iar, pe de altă parte, în lipsirea părţii vătămate de posibilitatea exercitării drepturilor ei asupra bunului în cauza şi în producerea, prin consecinţă, a unui prejudiciu material. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunile prevăzute în textul incriminator şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de 219

cauzalitate, aceasta rezultând, cel mai adesea, din comiterea faptelor incriminate. B. Latura subiectivă

Fapta se comite cu intenţie care poate fi directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

Modalități.

A.Forme Fapta de abuz de încredere, deşi este susceptibilă de toate formele imperfecte, textul nu incriminează nici actele pregătitoare, nici tentativa. Abuzul de încredere este o faptă instantanee, consumarea ei are loc odată cu realizarea în totalitate a oricăreia dintre acţiunile ce constituie obiectul material. Fiind o infracţiune intenţionată şi susceptibilă de repetabilitate, ea se poate săvârşi şi în forma continuată, în această situaţie epuizarea având loc odată cu săvârşirea ultimului act infracţional.

B.Modalităţi În cazul abuzului de încredere există următoarele modalităţi normative : însuşirea bunului altuia, dispunerea pe nedrept de un asemenea bun ori refuzul de a-l restitui. 220

Acestor modalităţi normative poate să le corespundă o varietate de modalităţi faptice în raport cu împrejurările şi natura relaţiilor dintre deţinătorul bunului şi persoana care l-a încredinţat, de specificul bunului deţinut sau de sarcinile şi obligaţiile ce revin celui căruia i s-a încredinţat bunul altuia. Sancțiuni

C .Sancţiuni - închisoare de la 3 luni la 4 ani sau amendă


Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cu excepţia cazului în care bunul este în întregime sau în parte al statului). Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În legătură cu competenţa de soluţionare a abuzului de încredere, s-a decis că punerea în mişcare a acţiunii penale în temeiul art.213 alin.2 CP, se poate face doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu numai atunci când bunul aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice de drept privat, ci şi atunci când bunul este în întregime sau în parte proprietatea 221

privată a statului (excepţie de neconstitutionalitate – Curtea Constituţională, dec. nr. 177 din 15 decembrie 1998).

5. ÎNŞELĂCIUNEA 1. Conținutul legal

Art. 215 C.pen. - "(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. (2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în asa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile

stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate. (4) Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a 222

retrage, după emitere, provizia in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alln.(1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.(2). (5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."


A.Obiectul Condiții infracț2. iunii preexistente • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

A comis această infracţiune numitul I.G. care, atribuindu-şi calitatea de ofiţer de poliţie, a indus în eroare o persoană căreia i-a produs o pagubă, atribuindu-şi calitatea susmenţionată, promiţându-i că îi va aranja o viză de reşedinţă în Bucureşti şi o locuinţă. Dupa primirea unor sume de bani, făptuitorul a dispărut, evitând să se mai întâlnească cu victima, fapt ce a determinat-o pe aceasta din urmă să depună plângere la organul de poliţie.

A.Obiectul material a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la buna-credinţă şi încrederea reciprocă a subiecţilor în raporturile patrimoniale. b)Obiectul material poate fi un bun mobil sau imobil, precum şi încrisurile care au valoare 223

patrimonială (orice bunuri, drepturi, obligaţii, acţiuni cu caracter patrimonial etc). În varianta prevăzută de alin.3, obiectul material constă în acele drepturi şi obligaţii cuprinse în conţinutul contractului prin a căror valorificare - executare este prejudiciată material victima. B.Subiecţii Infracţiunii a)Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă penal, care săvârşeşte infracţiunea prin inducerea în eroare a victimei căreia i se produce o pagubă. Dacă subiectul activ nemijlocit are calitatea de funcţionar public, iar acţiunea de amăgire este săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta nu constituie înşelăciune, ci abuz in serviciu. Participaţia penală este posibilă sub toate formele : coautorat, instigare, complicitate. Activităţile prin care doar se contribuie la comiterea faptei, dar prin care nu se realizează nemijlocit inducerea în eroare, constituie acte de ajutor (înlesnire) în vederea săvârşirii infracţiunii, deci acte de complicitate, nu de coautorat. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, privată ori publică, căreia i-a fost lezat patrimoniul în urma comiterii înşelăciunii.


Atunci când o persoană a dispus în mod licit de un bun aparţinând altuia, dar a fost în această împrejurare victima unei induceri în eroare, ea va fi subiect pasiv subsidiar al înşelăciunii; subiectul pasiv 224

primar va fi persoana al cărei patrimoniu a fost lezat prin actul efectuat de victima amăgirii, deoarece infracţiunea de înşelăciune se îndreaptă contra patrimoniului, nu contra persoanei (fiul care din cauza acţiunii de inducere în eroare, remite făptuitorului o sumă de bani aparţinând tatălui său). În cazul infracţiunii de înşelăciune poate exista o pluralitate de subiecţi pasivi.


A. Latura obiectivă a) Elementul material în cazul infracţiunii de înşelăciune constă dlntr-o acţiune de inducere în eroare, deci dintr-o acţiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase presupune a


face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată. În antiteză, a prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată inseamnă dimpotrivă a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate. Această prezentare frauduloasă, denaturată sau alterată a realităţii, trebuie să fie aptă de a înşela încrederea victimei şi să o inducă în eroare, să o amăgească sau să o menţină în eroarea produsă anterior. Potrivit art.215 alin.3 C.pen., există infracţiune de înşelăciune când autorul a indus sau menţinut în eroare o persoană cu prilejul încheierii sau executării unui contract, dacă fără această amăgire 225

victima nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate -înşelăciune în convenţii.

Nu există această infracţiune, dacă făptuitorul nu a întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, iar acesta nu a putut fi executat din motive independente de voinţa lui. În art.215 alin.2 C.pen., este incriminată înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase. Folosirea de nume mincinoase presupune utilizarea unui nume care nu aparţine în realitate făptuitorului.

Acest nume mincinos fie că este „împrumutat" de la o altă persoană în locul căreia se recomandă, afirmând că este acea persoană, sau numele mincinos este inventat, este imaginar pentru ca în acest fel să-şi ascundă adevărata sa identitate.  Folosirea de calităţi mincinoase presupune utilizarea de titluri, funcţii etc. pe care făptuitorul nu le are în realitate (de ex.: se prezintă ofiţer de poliţie, procuror etc).



mijloc fraudulos

trebuie înţeles acel mijloc care este veridic Prin

226

şi în mod obişnuit, inspiră încredere, înlătură orice bănuială, dar care, în realitate, este mincinos (de ex.: prezentarea de recomandări din partea unor persoane onorabile sau firme de renume - recomandări obţinute fie prin fals, fie prin alte modalităţi ilegale, afişarea unor grade etc). Atunci când mijlocul folosit la săvârşirea infracţiunii constituie prin el însuşi infracţiune, se vor aplica regulile de la concursul de infracţiuni.  Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune reglementată de art.215 alin.4 C.pen., acţiunea făptuitorului trebuie să constea în emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau A.Latura obiectivă acoperirea necesară, precum şi din • Elementul retragerea, după emitere, a proviziei în material totul sau în parte ori a interzice trasului de • Urmarea a plăti înainte de expirarea termenului de imediată prezentare. • Legătura de cauzalitate „Trasul" este persoana care are mandat sau ordin de la o altă B. Latura persoană numită „trăgător" să subiectivă execute obligaţia de plată a unei • Vinovăția sume determinate în favoarea unei a treia persoane, numită beneficiar, la 227

îndeplinirea scadenţei şi locul ce sunt menţionate. b)Urmarea imediată constă în producerea unei pagube materiale persoanei înşelate.

Atunci când fapta a produs numai un prejudiciu moral, urmarea imediată a infracţiunii lipseşte şi, ca atare, lipseşte şi răspunderea penală.  În cazul când prin acţiunea de inducere în eroare s-a produs o pagubă materială mai mare de 50 de milioane lei sau o tulburare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau oricărei dintre unităţile la care se referă art.145, ori alte persoane juridice sau fizice, fapta va realiza conţinutul agravant al înşelăciunii prevăzute în art.215 alin.5 C.pen. (consecinţe deosebit de grave). c)Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune trebuie să se constate existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea de inducere în eroare şi paguba

produsă. B. Latura subiectivă

Elementul subiectiv în cazul infracţiunii de înşelăciune constă în intenţie directă. 228

Pentru existenta laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune nu este nevoie ca folosul material injust să fi fost efectiv realizat, ci numai să fi existat ca o posibilitate urmărită de făptuitor.

Nu interesează, pentru realizarea infracţiunii mobilul de care este animat făptuitorul. A. Forme 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate şi ca atare nu se pedepsesc. Atunci când actele pregătitoare au fost efectuate de o altă persoană, ajutând astfel pe autor la realizarea activităţii de amăgire, ele devin acte de complicitate anterioară.

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art.222 C.pen.). Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică s-a produs paguba efectivă în patrimoniul celui înşelat. Infracţiunea de înşelăciune se consumă la data producerii pagubei, nu la cea a introducerii în eroare a persoanei vătămate. Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate, în aceste situaţii infracţiunea de înşelăciune se epuizează în momentul efectuării ultimului act al activităţii infracţionale. 229

o

o

o

o

Sancțiuni


B.Modalităţi În varianta simplă, fapta este incriminată în modalitatea inducerii în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii ori executării unui contract. În varianta agravantă există modalitatea normativă a prezentării de nume, calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase legate de săvârşirea oricăreia din modalităţile normative ale variantei simple. Altă modalitate normativă este cea a emiterii de cec-uri fără acoperire, a retragerii proviziei după emiterea sa prin interzicerea trasului de a onora plata. Ultima modalitate normativă este cea prevăzută în art.215 alin.5 C.pen. şi se realizează când, ca urmare a înşelăciunii în oricare din modalităţile normative enumerate mai înainte, s-au produs consecinţe deosebit de grave. C.Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 la 12 ani - alin.2 - închisoare de la 3 la 15 ani -alin.3 - se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precendente, după distincţiile arătate acolo - alin.4 - închisoare de la 3 la 15 ani - alin.5 - închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică obligatoriu în cazurile prevăzute în art.215 alin.5 C.pen. şi facultativ în toate celălalte cazuri, când pedeapsa închisorii concret stabilite de instanţa este de 2 ani sau mai mare şi sunt temeiuri ce justifică aplicarea acesteia. 230

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 6. DISTRUGEREA 1. Conținutul legal

Art. 217 C.pen. - „(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare oh de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. (2) În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. (3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani. (4) Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. (5) Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4

se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. (6) Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută in alin. 1 se 231

pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală." Practică judiciară


A săvârşit această infracţiune numitul I.O. care, pentru a se răzbuna pe victimă, cu ajutorul unei răngi, a distrus o gheţărie a persoanei vătămate, pe care acesta a construit-o în mod legal pe baza autorizaţiei eliberate de primărie. Făptuitorul în timpul cercetărilor a afirmat că terenul pe care se află gheţăria îi aparţine lui. Cu privire la speţa dată este de subliniat faptul că făptuitorul nu era îndreptăţit să distrugă gheţăria, ci trebuia să folosească mijloacele legale pentru îndepărtarea acelei construcţii.

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile

sociale referitoare la apărarea existenţei şi stării de fapt a bunurilor şi a altor valori care fac obiectul patrimoniului privat sau public. b) Obiectul material constă în bunul mobil sau imobil, aparţinând altei persoane (fizice sau juridice) sau însuşi făptuitorului (în anumite condiţii stabilite de lege) şi care este efectiv distrus, ori adus în stare de neîntrebuinţare prin fapta săvârşită. Se cere ca bunul să aibă o valoare economică şi să fie susceptibil de a suferi o vătămare în substanţă sau în ceea ce priveşte potenţialul său de utilizare. Ca atare, nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere, bunurile lipsite de orice 232

valoare şi nici cele ce nu fac parte din patrimoniul cuiva.

Nu prezintă importanţă dacă bunul este în stare perfectă sau prezintă un anumit grad de uzură, condiţia este ca el să fie utilizabil. Obiect material al distrugerilor pot fi şi înscrisurile, pentru că actuala reglementare, faţă de Codul penal din 1937, nu mai prevede o formă distinctă de distrugere de acte în general.

B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ

al infracţiunii în modalitatea simplă (alin. 1) poate fi orice persoană care răspunde penal, mai puţin proprietarul bunului distrus. În cazul formelor agravate, însă, subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale coautorat, instigare sau complicitate. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost îndreptată activitatea infracţională. Subiecţii pasivi adiacenţi pot fi şi persoanele care au asupra bunurilor anumite drepturi şi au înregistrat o 233

pagubă (creditor gajist, creditorul ipotecar şi uzufructuarul). Atunci când prin fapta se loveşte în patrimoniul mai multor persoane aflate în îndiviziune, există o pluralitate de subiecţi pasivi. În situaţia în care autorul este chiar proprietarul bunului, vor fi subiecţi pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus, degradat sau ale căror bunuri au fost afectate cu distrugerea lucrului ce aparţinea subiectului activ. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a) Elementul material se realizează

prin comiterea uneia dintre următoarele acţiuni : distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a bunului după ce au fost luate. Elementul material al infracţiunii de distrugere poate consta şi dintr-o inacţiune. „Distrugerea" constă în lezarea substanţei bunului în aşa fel încât acesta încetează să existe, este nimicit (de ex.: dărâmarea unei clădiri, uciderea unui animal etc).



234

„Degradarea" constă într-o atingere adusă bunului în aşa fel încât acesta îşi pierde unele dintre calităţile sale, ceea ce atrage o reducere a potenţialului său de utilizare. Este vorba de o stricare parţială.




Nu interesează daca bunul ar putea fi reparat sau dacă ar putea avea o întrebuinţare chiar aşa degradat. Există degradare şi atunci când fapta afectează estetica bunului. „Aducerea în stare de neîntrebuinţare" a bunului constă în aceea că bunul nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale pentru totdeauna sau numai temporar (de ex.: sustragerea unei piese de la o maşină care nu poate fi utilizată decât cu mare greutate, blocarea mecanismului de funcţionare al unei instalaţii etc).





„Împiedicarea luării măsurii de conservare" ori „de salvare" a unui bun este o modalitate, indirectă de distrugere a acestuia, deoarece făptuitorul nu acţionează direct şi nemijlocit asupra bunului pentru a-l distruge însa prin acţiunea sa ilicită împiedică, opreşte luarea măsurilor necesare să apere bunul de pericolul distrugerii care îl ameninţa (de ex.: o persoană împiedică o echipă de pompieri să stingă focul sau nu îngăduie efectuarea unor lucrări pentru a

preveni surparea unui zid etc). Este, însă, vorba de măsuri de împiedicare serioase şi eficiente din 235

partea făptuitorului, iar nu simple încercări izolate, zadarnice, fără eficienţă. Prin „Înlăturarea măsurilor luate de conservare sau de salvare" a unui bun se




înţelege situaţia în care, în urma luării unor măsuri de apărare a bunului de pericolul distrugerii care îl ameninţă, făptuitorul înlătură aceste măsuri (de ex.: înlăturarea sudurii aplicate pe conducta spartă, dezgroparea gurii de puţ prin care sonda erupea necontrolat etc.) Pentru existenţa elementului material al infracţiunii de distrugere este suficient ca una dintre acţiunile enumerate mai sus să fie săvârşite. În modalitatea prevăzută în art.217 alin.2 C.pen. elementul material este la fel cu cel al formei tip, iar în variantele descrise în alin.3 şi 4 ale aceluiaşi text de lege, elementul material este mai restrâns ca modalităţi în sensul că acesta se realizează prin acţiunile de distrugere limitativ arătate în textele incriminatoare. Elementul material în forma agravată (alin.4), constă în oricare dintre acţiunile ce pot fi întâlnite la primele doua variante cu deosebirea că distrugerea, degradarea sau 236

aducerea în stare de neîntrebuinţare se realizează prin mijloace periculoase : incendiere, explozie ori prin alt asemenea mijloc, şi dacă rezultă pericol public. Prin „pericol public" se înţelege pericolul care ameninţă o colectivitate de persoane sau bunuri. b) Urmarea imediată constă în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun care aparţine persoanelor fizice sau juridice, producându-se o pagubă în dauna acestora. c) Legătura de cauzalitate. Între oricare dintre acţiunile ilicite şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă Elementul subiectiv în cazul acestei infracţiuni constă în intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.

Forme Infracţiunea de distrugere este susceptibilă de toate formele imperfecte ale infracţiunii, însă, actele pregătitoare nu sunt incriminate şi ca urmare nu se pedepsesc. Tentativa este

posibilă şi este incriminată de lege. Infracţiunea de distrugere se consumă în momentul în care 237

activitatea infracţională a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată. Fapta de distrugere se poate comite în forma continuată, situaţie în care epuizarea are loc odată cu săvârşirea ultimului act din componenţa activităţii infracţionale. B. Modalităţi Infracţiunea de distrugere are mai multe modalităţi şi anume: în varianta simplă: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare şi înlăturarea măsurilor luate. În variantele agravante,

modalităţile normative sunt numai distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare. Fiecărei din aceste modalităţi normative pot să-i corespundă o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni


C.

Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la o lună la 3 ani sau amendă - alin.2 şi 3 - închisoare de la unu la 10 ani - alin.4 - închisoare de la 3 la 15 ani

Potrivit art.263 alin.ultim C.pen., dacă bunul este proprietate 238

privată, cu excepţia cazului când bunul este, în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută la alin.1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Curtea constituţională a decis că dispoziţiile redate mai sus sunt neconstituţionale cu privire la dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în parte sau în întregime al statului".

7. TULBURAREA DE POSESIE 1. Conținutul legal

Art. 220 C.pen. -,,(1)1 Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 11a 5 ani.

Dacă fapta în alin. săvârşeşte violenţă ameninţare desfiinţarea (2)2

prevăzută (1) se prin sau ori prin semnelor

1

Alin. (1) modificat prin L nr. 247/2005

2


de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3)3 Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. (4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală." Practică judiciară

A comis această infracţiune făptuitorul, care a desfiinţat semnele de hotar şi a construit un gard, ocupând o porţiune de drum aflat în folosinţa persoanei vătămate.

3




A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la securitatea bunurilor imobile, la paşnica lor posesie, bunuri care aparţin de drept persoanelor fizice sau juridice. În cazul în care se comite prin constrângere, violenţă sau ameninţare, sunt încălcate şi relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală, sănătatea ori libertatea persoanei, relaţii care, de altfel, constituie obiectul juridic secundar al infracţiunii. b) Obiectul material îl constituie orice imobil sau parte dintr-un imobil care face parte din patrimoniul public sau privat, care, bineinţeles, se află în detenţia unei persoane fizice sau juridice. În cazul în care făptuitorul a folosit violenţa împotriva persoanei, corpul victimei constituie, de asemenea, obiect material al infracţiunii. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană chiar şi proprietarul imobilului. În cazul acestei infracţiuni, participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică

sau juridică în posesia căreia se află imobilul în momentul săvârşirii faptei; dacă posesorul este altă persoană decât proprietarul atunci vor exista doi subiecţi pasivi (proprietarul şi posesorul). 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă 241

a)Elementul material constă în acţiunea de ocupare în întregime sau în parte a unui imobil aflat în posesia altei persoane. Acţiunea de ocupare presupune

pătrunderea în imobil cu intenţia de a rămâne acolo, respectiv de a-l poseda. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca ocuparea să se facă fără drept. A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

Fapta are un caracter mai grav dacă s-a comis prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar. Prin desfiinţarea semnelor de hotar se

înţelege fie distrugerea acestora, fie luarea lor de la locul unde se aflau şi transportarea ori aruncarea în altă parte, aşa încât să nu mai fie hotar. Dacă luarea în stăpânire a imobilului nu este efectivă fiind vorba numai de o simplă pătrundere fără o durată mai mare, fapta va constitui eventual infracţiunea de violare de domiciliu. b) Urmarea imediată constă în transferul în mod ilicit al imobilului din posesia sau detenţia părţii vătămate în aceea a făptuitorului. c) Legătura de cauzalitate. Intre acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă Elementul subiectiv constă în intenţie directă sau indirectă.


A.Forme Infracţiunea de tulburare de posesie este susceptibilă de toate formele imperfecte, însa, 242

• • •


legea nu pedepseşte nici actele pregătitoare, nici tentativa. Infracţiunea se consumă în momentul în care se ocupă în totalitate sau în parte imobilul aflat în posesia legitimă a altei persoane sau se desfiinţează semnele de hotar. În cazul când după luarea în stăpânire a imobilului, autorul rămâne în acel imobil, tulburarea de posesie se prelungeşte în timp în forma continuă. În această situaţie, fapta se epuizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept a imobilului. B.Modalităţi Infracţiunea prezintă două modalităţi normative: folosirea de violenţe sau ameninţări ori desfiinţarea semnelor de hotar. Aceste modalităţi normative pot avea o varietate de modalităţi faptice.

Sancțiuni


C. Sancţiuni - alin. 1 - închisoare de la un an la 5 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani - alin.3 - închisoare de la 3 la 15 ani

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cu excepţia cazului când imobilul este în întregime sau în parte al statului). împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

8. TĂINUIREA 243




Art.

221 C.pen. - „(1) Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracpunea din care provine bunul tăinuit. (2) Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte." A comis această infracţiune numitul I.O., care a valorificat mai multe bunuri furate de prietenul său din diverse pieţe şi târguri, cunoscând provenienţa acestora pentru care a obţinut diferite sume de bani. A.Obiectul juridic a)Obiectul juridic special constă, pe de o parte, în relaţiile sociale de ordin patrimonial care sunt lezate prin comiterea faptei de tăinuire, iar, pe de altă parte, din relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. b)Obiectul material constă în bunul tăinuit.

B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

244

a)Subiectul activ al infracţiunii de tăinuire poate fi orice persoană, cu excepţia soţului sau a unei rude apropiate făptuitorului (alin.2). Participaţia este posibilă sub oricare din formele sale. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică faţă de care s-a săvârşit fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit.


A. Latura subiectivă

Elementul material constă în una din următoarele acţiuni: primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării lui. „Primirea" presupune că făptuitorul acceptă cu orice titlu să deţină bunul ce provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea a)

245

penală (de ex.: îl primeşte în gaj, depozit etc). Prin „dobândire" se înţelege situaţia când tăinuitorul devine proprietarul bunului în cauză prin cumpărare, donaţie, dare în plată, schimb etc. „Transformarea" A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

presupune o modificare a substanţei bunului sau a formei sale, tăinultorul folosindu-se de o serie de mijloace cum ar fi: topire, montare, vopsire, turnare în forme etc. 246

„Înlesnirea

valorificării"

înseamnă a ajuta la înstrăinarea bunului în vederea obţinerii unor foloase. Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire este necesar ca bunul să provină din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. b) Urmarea imediată constă în trecerea bunului ce provine dlntr-o faptă prevăzută de legea penală în altă sferă patrimonială ori prin modificarea substanţei şi formei sale, prin aceasta reducându-se 247

posibilitatea de recuperare a acelui bun de către cei cărora le aparţinea. În cazul tăinuirii se creează şi o stare de pericol pentru buna înfăptuire a justiţiei. c)Legătura de cauzalitate dintre acţiune şi consecinţă rezultă, în principiu, din însăşi materialitatea faptei, adică din chiar acţiunea de primire, transformare etc. a bunului. B. Latura subiectivă

Elementul subiectiv constă în intenţie calificată. 248

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să cunoască că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală. O altă condiţie pentru subzistenţa tăinuirii este şi aceea privitoare la urmărirea obţinerii de către făptuitor a unui folos material pentru sine sau pentru altul. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme

Infracţiunea de tăinuire este susceptibilă de acte pregătitoare, cât şi de 249

• • •


tentativă, dar acestea nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul executării oricăreia dintre acţiunile specifice: primirea, dobândirea, transformarea, înlesnirea valorificării bunului provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun. Tăinuirea se poate comite în forma infracţiunii continuate atunci când ea vizează un complex de bunuri 250

provenite din aceeaşi faptă prevăzută de legea penală sau din diferite fapte sau în varianta în care acţiunea de transformare a bunului tăinuit prespune mai multe activităţi ce pot fi executate la diferite intervale de timp. În astfel de cazuri, tăinuirea se epuizează odată cu efectuarea ultimului act din componenţa activităţii făptuitorului, iar pedepsirea acesteia se va face prin raportarea la acest moment. B.Modalităţi 251

Infracţiunea de tăinuire se prezintă sub forma mal multor modalităţi normative: tăinuirea prin primirea bunului sau prin dobândirea lui ori transformarea acestuia, sau prin înlesnirea valorificării lui.

Modalităţilor normative pot să le corespundă o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni -alin.1 - închisoare de la 3 luni la 7 ani (fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit)

alin.2 nu se sancţionează tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată -



TEST DE AUTOEVALUARE 252


1. Nu constituie infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 209 C.pen. : a). furtul săvărșit de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; b). furtul săvârșit asupra membrilor familiei; c). furtul privind componente ale sistemelor de irigații.

2. Se aplică agravanta prevăzută de art. 209 alin.

C.pen. (în timpul nopții), în următorul caz : a). fapta a fost săvârșită într-o cameră întunecată situată la subsolul clădirii; b). fapta a fost săvârșită în timpul unei eclipse totale de soare; c). fapta a fost săvârșită în zori. (1) lit. g

253

3.

Constituie latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune (art. 215 C.pen.): a). intenție directă sau indirectă; b). culpă; c). intenție directă, calificată prin scop.

4. În cazul infracțiunii de tăinuire (art. 221 C.pen.): a). tentativa nu este posibilă; b). tentativa este posibilă; c). tentativa se pedepsește.

5. Obiect material al infracțiunii de furt simplu (art. 208 C.pen.) poate fi : a). un bun abandonat; b). un bun găsit; c). un ochi de sticlă.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE




penalpartea specială, Edit. Wolters Kluwer, 2009 254

Unitatea de învățare nr. III CAPITOLUL III INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept



penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență , Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută.

Cuprins: 1.

Infracțiunea de Ultraj, art. 239 CP ; 255

Cuprins

2.

Infracțiunea de Sustragere sechestru, art. 244 CP.

de

sub


1. 1. Conținutul legal

ULTRAJUL

Art. 2391 C.pen. - "(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat In exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite In exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2

ani sau cu amendă. (2) Lovirea sau orice acte de violență, săvărșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (3)Vătămarea corporală, săvârșită împotriva unui unui funcționar 1

Art a fost modificat prin L. nr. 278/2006 256

public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani. (4) Vătămarea corporală gravă, săvârșită împotriva unui unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani. (5)1Dacă faptele prevăzute în alin 1 – 4 sunt săvârșite îmmpotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate." Practică judiciară


A comis această infracţiune inculpatul care a lovit un poliţist întrucât fusese surprins conducând un autoturism fără a avea permis de conducere.

A.Obiectul infracţiunii 1

Alin 5 a fost introdus prin art. unic pct.1 din OUG 198/2008. 257

a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la respectul datorat autorităţii de stat, care presupune stimă şi respect faţă de funcţionarul care exercită o funcţie ce implică exerciţiul acestei autorităţi. Obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale referitoare la libertatea morală ori la integritatea corporală şi sănătatea funcţionarului public. b)Obiectul material. În situaţia când fapta se comite prin ameninţare infracţiunea de ultraj este lipsită de obiect material. În cazul comiterii faptei prin loviri, alte violenţe ori vătămări, obiectul material îl formează corpul persoanei împotriva căreia se îndreaptă acţiunea infracţională.


B.Subiecţii infracţiunii a)Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal, cetăţean sau străin, persoană fară cetăţenie care săvârşeşte o asemenea faptă. Infracţiunea de ultraj poate fi comisă şi de un funcţionar faţă de un alt funcţionar cu condiţia să fie îndeplinite şi celelalte cerinţe ale legii pentru existenţa acestei infracţiuni. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiect pasiv principal este autoritatea publică în care desfăşoară activităţi persoana care devine victima infracţiunii. Subiect pasiv secundar este numai funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi persoanele enumerate în alin.3.  Funcţionarul public care îndeplineşte "o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice" poate fi numai o persoană care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care 258

îndeplineşte prin aceasta o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice.  În literatura de specialitate, s-a arătat că prin "funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat" se înţelege o funcţie care conferă funcţionarului public unele atribuţii care nu ar putea fi îndeplinite fără exercitarea autorităţii de stat, adică fără competenţa de a da dispoziţii şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor.



A.Latura obiectivă a)Elementul material. În cazul formei

simple (alln.1) elementul material se realizeazăprin acţiunea de ameninţare. În variantele agravate elementul material constă în lovire, acte de violenţă, vătămări sau vătămări corporale grave. Dacă făptuitorul săvârşeşte, în aceeaşi împrejurare şi împotriva aceleiaşi persoane, două sau chiar toate cele trei acţiuni, există o singură infracţiune de ultraj.

Dacă cu aceeaşi ocazie făptuitorul ameninţă şl loveşte mai multe persoane se vor aplica regulile referitoare la concursul de infracţiuni. Elementul material al infracţiunii de ultraj simplu impune întrunirea mai multor cerinţe esenţiale: 259

Prima cerinţă este ca fapta să fie comisă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. Prin "nemijlocit" se înţelege fapta comisă în prezenţa efectivă a funcţionarului public, de aşa natură încât acesta o poate percepe, chiar dacă în realitate nu a perceput-o, cerându-se însă să existe o prezenţă reală a subiectului pasiv. 


Fapta comisă "prin mijloace de comunicare directă" presupune fapta săvârşită în absenţa funcţionarului public, respectiv fără prezenţa nemijlocită, efectivă şl reală a acestuia, însă prin mijloace care îi pot aduce ameninţarea la cunoştinţă, ca şi cum în realitate ar fi prezent.

De pildă, pot constitui mijloace de comunicare directă: comunicarea telefonică, scrisoarea etc. Termenul de "comunicare directă" nu exclude şi interpunerea unei alte persoane, cum ar fi de exemplu ameninţarea funcţionarului public faţă de o persoană trimisă de acesta să execute un ordin sau faţă de o persoană apropiată de un funcţionar public (rudă sau prieten), dacă făptuitorul i-ar cere să-i comunice acestuia spusele Iul sau fără a-i cere acest lucru, ar fi sigur de aceasta.  A doua condiţie constă în aceea ca fapta să fie comisă 260


împotriva unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. Când subiectul pasiv nu se află în exerciţiul funcţiunii, adică atunci când se găseşte în postura oricărui particular, pentru ca infracţiunea de ultraj să existe, este necesar ca ameninţarea, lovirea etc. să se fi comis "pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii", fiind în legătură cu aceasta. În situaţia când făptuitorul îşi depăşeşte atribuţiile sale de serviciu, le încalcă sau le exercită în mod abuziv, prin depăşirea atribuţiilor sau prin nesocotirea cadrului legal în care trebuia să se efectueze actele de serviciu printr-o comportare inadecvată, acesta nu mal este protejat de norma juridică prevăzută în art.239 C.pen. b) Urmarea imediată. Prin săvârşirea infracţiunii de ultraj are loc o manifestare agresivă la adresa funcţionarului public care exercită autoritatea statului şi prin aceasta se creează o stare de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte subiectul pasiv al ultrajului; ca urmare adiacentă, 261

fapta produce o lezare a libertăţii psihice sau integrităţii corporale sau sănătăţii funcţionarului public respectiv. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. În variantele agravate legătura trebuie stabilită în fiecare caz în parte. B.Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă, iar uneori şl cu praeterintentie. Trebuie, însă, ca făptuitorul să fi ştiut, să fi cunoscut, că ofensa sau agresiunea este îndreptată împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi că funcţionarul respectiv se află în exerciţiul funcţiei sau că activitatea ilicită ce i se aduce este în legătură cu fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. A. Forme 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

Actele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul comiterii uneia din acţiunile incriminate şi producerii urmării imediate. 262

Infracţiunea poate fi în unele situaţii continuă sau continuată. B.Modalităţi  În cazul formei simple, ultrajul se prezintă sub forma unei singure modalităţi normative. În cazul formei agravate infracţiunea se manifestă sub forma mai multor modalităţi normative.  Nu va exista infracţiunea de ultraj în formă agravată, dacă nu s-a cauzat subiectului pasiv o suferinţă fizică (spre exemplu: inculpatul a aruncat o sticlă în direcţia lucrătorului de poliţie, dar acesta din urmă s-a ferit şi nu a fost lovit, neprovocându-i-se nicio suferinţă fizică).  În cazul în care actele de violenţă sunt comise cu prilejul executării unei hotărâri judecătoreşti, contra organului de executare, s-a considerat că va exista numai infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.  Atunci când inculpatul, cu acelaşi prilej, ameninţă şi loveşte un funcţionar care exercită autoritatea de stat, forma mal simplă a infracţiunii de ultraj se absoarbe în cea mai gravă şi se reţine numai forma calificată.  Dacă s-a produs moartea victimei, infracţiunea de ultraj intră în concurs cu infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Elementul subiectiv constă în praeterintenţie în ceea ce priveşte fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.  Infracţiunea de omor calificat săvârşit în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei 263

absoarbe infracţiunea de ultraj şi, deci, nu va exista concurs de infracţiuni.

Sancțiuni


C.Sancţiuni -alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 2 ani -alin.2 - închisoare de la 3 la 12 ani (vătămarea corporală gravă) sau 6 luni la 3 ani (lovire sau alte violenţe) -alin.3 – închisoare de la 6 luni la 6 ani - alin 4 – închisoare de la 3 la 12 ani - alin 5 – limitele pedepsei se majoreaza cu jumătate Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU


Art. 244 C.pen. - "(1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (2) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă."


A săvârşit această Infracţiune numitul N.C. care, aplicându-i-se legal un sechestru pe mai multe bunuri care au fost date în custodie unei unităţi, deoarece avea de plătit o sumă de bani la circumscripţia financiară, a sustras bunurile legal sechestrate.




a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la asigurarea autorităţii măsurii sechestrului aplicată în mod legal. b)Obiectul material constă în bunul legal sechestrat, care este sustras. Prin bun se înţelege orice valoare economică care prezintă interes pentru satisfacerea intereselor materiale sau spirituale ale omului şl care este susceptibilă de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca bunul care constituie obiectul material să fie legal sechestrat, respectiv cu respectarea tuturor prevederilor legale, stabilite, de regulă, prin dispoziţiile Codului de procedură penală. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ poate fi orice persoană, chiar şi proprietarul bunului. În forma agravată subiectul activ este calificat (custodele). În forma simplă, participaţia penală este posibilă sub oricare din formele acesteia.

n forma agravată coautori nu pot fi decât făptuitorii care au calitatea cerută de textul de incriminare. Î

265

b) Subiectul pasiv este autoritatea care a instituit sechestru în mod legal. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă

se realizează prin acţiunea de sustragere a bunului care a fost sechestrat în mod legal. b) Urmarea imediată constă dintr-o manifestare de dispreţ faţă de autoritatea publică şi faţă de măsurile dispuse de aceasta şi prin aceasta din crearea unei stări de pericol pentru interesele publice prin încălcarea a) Elementul material

266

autorităţii organului care a aplicat legal sechestrul. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă ex re. B.Latura subiectivă

Vinovăţia se manifestă sub forma intenţiei directe sau indirecte, în situaţia când făptuitorul nu a cunoscut că bunul este legal sechestrat va fi tras la răspundere penală pentru fapta de furt. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme 267

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul terminării acţiunii incriminate, respectiv odată cu sustragerea bunului legal sechestrat şl trecerea acestuia în stăpânirea de fapt a făptuitorului. B.Modalităţi

Modalităţile normative corespund celor două forme ale infracţiunii, forma simplă şi forma agravată. Acestora le pot corespunde o 268

varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni

- alin.1 -închisoare de la o lună la

un an

sau amendă - alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă 5. Aspecte procesuale



DE AUTOEVALUARE TEST

1.

Nu este subiect pasiv secundar al infracțiunii de ultraj (art. 239 C.Pen.) : a). un paznic de la o societate comercială privată, neavizat de către organele de poliție ; 269

b). un brigadier silvic ; c). un pădurar. 2. Infracțiunea de sustragere de sub sechestru în formă simplă, prevăzută de art. 244 C.pen. alin (1) C.pen., constă în sustragerea : a). unui bun sechestrat ; b). unui bun din posesia altei persoane ; c). unui bun legal sechestrat. 3. In cazul în care o persoană sustrage un bun legal sechestrat în scopul însușirii pe nedrept, această faptă constituie : a). infracțiunea de furt simplu,

de art. 208 C.pen ; prevăzută

b). infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 C.pen. ; c). concurs ideal între infracțiunea de furt simplu (art. 208 C.pen.) și infracțiunea de sustragere de sub sechestru (art. 244 C.pen.).

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

270

Unitatea de învățare nr. IV CAPITOLUL IV

CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES INFRACȚIUNI



Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială, Edit. Wolters

Kluwer, 2009  Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută. Cuprins: Cuprins

1.

Infracțiunea de Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, art. 239 CP ; 2. Infracțiunea de Abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, art. 247 CP ; 3. Infracțiunea de Abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 CP ; 4. Infracțiunea de Abuz în serviciu în formă calificată, art. 248 CP ; 5. Infracțiunea de Neglijență în serviciu, art. 249 CP ; 6. Infracțiunea de Purtare abuzivă, art. 250 CP ; 7. Infracțiunea de Luare de Mită, art. 254 CP ; 271

8. 9.

Infracțiunea de Dare de Mită, art. 255 CP ; Infracțiunea de Primire de foloase

necuvenite, art. 256 CP ;

10.

Infracțiunea de Trafic de influență, art. 257 CP ; 11. Infracțiunea de Fapte săvârșite de alți funcționari, art. 258 CP ; 12. Infracțiunea de Denunțare calomnioasă, art. 259 CP ; 13. Infracțiunea de Mărturie mincinoasă, art. 260 CP ; 14. Infracțiunea de Omisiunea sesizării organelor judiciare, art. 263 CP ; 15. Infracțiunea de Favorizarea infractorului, art. 264 CP ; 16. Infracțiunea de Evadare, art. 269 CP ; 17. Infracțiunea de Nerespectare a hotărârilor judecătorești, art. 271 CP. Obiectivele unităţii de învăţare După studiul acestei unități de învățare veți reuși să analizați fiecare a infracțiune contra persoanei din punct de vedere al Condițiilor preexistente, al Conținutului constitutiv ; veți reuși să identificați formele și modalitățile infracțiunii, sancțiunile, precum și aspectele procesuale.

1. ABUZUL ÎN SERVICIU INTERESELOR PERSOANELOR


272

CONTRA

Art. 246 C.pen. - "Fapta funcţionarului public, care, in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."




În practica judiciară s-a reţinut că a săvârşit, printre altele, şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor numita J.O. care, îndeplinind funcţia de vânzătoare la o societate comercială cu răspundere limitată şl având atribuţii de gestionar de fapt al produselor primite spre comercializare, a vândut cu suprapreţ bunuri alimentare persoanelor fizice, creându-şi un plus fraudulos în gestiune. A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la buna desfăşurare şi realizare a activităţii de serviciu, precum şi relaţiile sociale privind apărarea drepturilor şi intereselor oricăror persoane împotriva abuzului funcţionarilor publici sau funcţionarilor. b) Infracţiunea este de regulă lipsită de un obiect material. Când fapta se realizează însă asupra unui bun (lucru), obiectul material este acel bun (de exemplu redactarea ilegală a unui act). B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este calificat, fiind un funcţionar public sau un funcţionar. Prin funcţionar se înţelege persoana prevăzută în alin. 1 al art.147 (funcţionar public), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice, decât cele prevăzute în acel alineat. 273

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. În cazul coautoratului se cere ca toţi participanţii să aibă calitatea cerută de textul legal. b)Subiect pasiv principal este autoritatea ori instituţia publică, persoana juridică publică sau privată în serviciul căreia acţionează funcţionarul public sau funcţionarul. Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi orice persoană, chiar şi un funcţionar public sau funcţionar ale căror drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi activitatea abuzivă a subiectului activ. În cazul când persoana vătămată a suferit unele prejudicii, ea poate solicita despăgubiri civile.



A. Latura obiectivă a) Elementul material se poate manifesta fie prlntr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unul act), fie printr-o inacţiune (neîndepllnirea unui act). Termenul "act" are înţelesul de operaţie pe care subiectul activ trebuie să o efectueze în virtutea atribuţiilor de serviciu. În acest sens, prin "neîndeplinirea unui act" se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operaţie pe care era obligat să o facă, iar prin "îndeplinirea în mod defectuos a unui act" se înţelege efectuarea unei operaţii în mod abuziv, respectiv altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiţii decât prevedea legea. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca fapta să fie săvârşită de către făptuitor în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, adică atunci când efectuează activităţile legate de îndatoririle sale de serviciu. 274

De regulă, aceste activităţi profesionale sunt efectuate la locul unde trebuie îndeplinit actul şl în timpul orelor legale de serviciu. De asemenea trebuie să se producă ca urmare o vătămare a intereselor legale a unei persoane.

Vătămarea intereselor legale ale unei persoane presupune orice încălcare, orice atingere, fie ea fizică, morală sau materială, adusă intereselor protejate de Constituţie şi de legile în vigoare. b) Urmarea imediată constă în cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanei, prin săvârşirea faptei ştirbindu-se în orice mod drepturile şi interesele acelei persoane. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta trebuie stabilită în fiecare caz în parte. B. Latura subiectivă

Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme

• • •


Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate. De asemenea, legea nu prevede sancţionarea tentativei.


Este necesar însa să se fi produs vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Atunci când făptuitorul, în baza

Consumarea infracţiunii are loc instantaneu, fie la data neîndeplinirii actului, fie la data expirării termenului pentru efectuarea lui, fie în momentul îndeplinirii defectuoase a actului.

275

aceleiaşi rezoluţii infracţionale, omite cu ştiinţă, în mod repetat, să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu ori şi le îndeplineşte în mod continuat defectuos, lezând interesele uneia sau mai multor persoane, infracţiunea se prezintă în forma continuată. B.Modalităţi

Fapta se comite în două modalităţi normative. Acestora le corespund diferite modalităţi de fapt. Sancțiuni

C.Sancţiuni



Dacă fapta este comisă de un funcţionar public - închisoare de la 6 luni la 3 ani Dacă fapta este comisă de un funcţionar - maximul pedepsei se reduce cu o treime.

2. ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRĂDIREA UNOR DREPTURI 1. Conținutul legal

Art. 247 C.pen. - "Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor unei persoane, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, 276

origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA , se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani."




Ar putea să săvârşească această infracţiune un funcţionar public de la Serviciul de personal al unei instituţii care ar refuza să angajeze în serviciu o persoană pe temei de naţionalitate, sau fapta aceluia care concediază un angajat pe temei de credinţe religioase.

A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special constă în relaţiile

sociale privitoare la desfăşurarea unei activităţi legale de către autorităţi, cât şi cele referitoare la desfăşurarea activităţii funcţionarilor sau "altor salariaţi" în condiţii care să asigure exercitarea drepturilor de către toţi cetăţenii, precum şi egalitatea acestora în toate domeniile de activitate, fără a se ţine cont de rasă, religie, sex sau naţionalitate. b)Obiectul material lipseşte. În unele situaţii însă, se poate ca infracţiunea să aibă un obiect material, în special în ipoteza în care fapta priveşte modificarea unui act de stare civilă sau a altui act public. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ este calificat şi poate fi

numai un funcţionar public, funcţionar în sensul art.147. 277

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.

Pentru existenţa coautoratului se cere ca participanţii să aibă calitatea specială cerută de textul incriminator autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană, necerânduse în acest sens vreo calitate specială. c) Subiect pasiv principal este autoritatea publică, instituţia publică sau persoana juridică de drept public sau privat în serviciul căreia îşi desfăşoară activitatea subiectul activ, în 278

secundar se poate aduce atingere persoanei căreia i se îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul unor drepturi ori i se creează o situaţie de inferioritate, pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă

a)Elementul material se poate prezenta sub forma a două modalităţi alternative şi anume, fie prin acţiunea de îngrădire a folosinţei sau a exerciţiului unor drepturi, fie prin acţiunea de creare pentru cetăţeni a unor situaţii de inferioritate 279

pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie. În cazul primei modalităţi, infractorul îl împiedică pe cetăţean, fără nicio justificare legală, să folosească un drept sau toate drepturile pe care le are ori să le exercite în mod integral, potrivit prevederilor legale. În cea de-a doua modalitate, subiectul activ, luând în considerare apartenenţa unui cetăţean la o anumită naţionalitate ori rasa acestuia sau sexul ori 280

religia lui, îi creează o situaţie de inferioritate, respectiv o situaţie mai dezavantajată, mai rea în raport cu celelalte persoane. Faptele incriminate trebuie să fie comise în cadrul atribuţiilor de serviciu. Fapta se încadrează în dispoziţiile art.247 C.pen., numai dacă subiectul activ a avut competenţa să efectueze actul prin care s-a adus cetăţeanului o îngrădire a folosinţei sau exerciţiului unui 281

drept ori i s-a creat o situaţie de inferioritate. b) Urmarea imediată constă în privarea unei persoane de exerciţiul unui drept, persoana vătămată fiind împiedicată să-l folosească sau să-l exercite în conformitate cu prevederile legale. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea infracţională şi urmarea produsă este necesar să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta trebuie stabilită în flecare caz în parte. B.Latura subiectivă

282

Infracţiunea se comite cu intenţie directă. În cazul acestei infracţiuni ne aflăm în faţa unui mobil special (fapta se comite pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie), prin urmare este exclusă intenţia indirectă sau culpa. Atunci când fapta nu a fost comisă pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se va face aplicarea prevederilor art.246 C.pen., constituind infracţiunea de abuz în serviciu contra 283

intereselor persoanelor. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni • • •


A.Forme

Fapta reglementată, este o infracţiune de acţiune, chiar dacă se poate comite şi prin inacţiune (acte omisive). Legea nu incriminează actele de pregătire si tentativa. Consumarea are loc în momentul în care activitatea infracţională fiind dusă până la capăt, se produce urmarea periculoasă a faptei, adică lezarea unuia sau 284

mai multor drepturi ale cetăţeanului. B.Modalităţi

Fapta incriminată se comite în două modalităţi normative. Acestora le pot corespunde numeroase modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni

acă fapta este săvârşită de un funcţionar public închisoare de la 6 luni la 5 ani D

În situaţia în care instanţa de judecată stabileşte o pedeapsă cu închisoare de cel puţin 2 ani, se va putea pronunţa şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi dacă se apreciază necesară luarea acestei măsuri (art.65 C.pen.). 285


Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. ABUZUL ÎN SERVICIU INTERESELOR PUBLICE


CONTRA

Art. 248 C.pen. - "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă 286

patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." Practică judiciară


Au săvârşit această infracţiune numiţii I.D. si G.N. care, în calitate de director şi şef contabil la o regie autonomă, au dispus conform hotărârii Consiliului de administraţie cumpărarea din fondurile regiei a 10 televizoare color pentru a fi distribuite apoi salariaţilor cu plata în rate, provocând scoaterea temporară din circuitul financiar a sumei de bani care reprezenta contravaloarea televizoarelor. A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special constă, pe de o

parte, în relaţiile sociale privitoare la îndeplinirea corectă de către funcţionarii publici şl de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu, iar pe de altă parte şi în relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public, acesta din urmă fiind considerat obiect juridic secundar. 287


b)

Obiectul material, de regulă, lipseşte. Însă, atunci când activitatea infracţională s-a îndreptat în mod nemijlocit asupra unui lucru (bun), acesta formează obiectul material al infracţiunii.

De exemplu, subiectul activ nu predă anumite bunuri beneficiarului, deşi el era obligat în virtutea îndatoririlor de serviciu. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ nu poate fi decât un

funcţionar public sau funcţionar în accepţiunea art. 147. Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale. În cazul coautoratului, trebuie ca toţi participanţii să aibă calitatea specială Indicată de textul legal. b)Subiectul pasiv este o autoritate publică ori altă unitate din cele la care se referă art. 145 C.pen., care a fost prejudiciată prin comiterea infracţiunii.


A. Latura obiectivă a)Elementul material se realizează fie

printr-o inacţiune (neîndeplinirea unul act), fie prin acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act). 288


Considerații

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice subzistă numai atunci când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă se comite de către subiectul activ în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.

Nu prezintă relevanţă dacă făptuitorul şl-a încălcat una sau mai multe atribuţii de serviciu, ori le-a încălcat total sau parţial. b)Urmarea imediată constă în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145, sau o pagubă patrimoniului acesteia. Tulburarea bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al altei unităţi din cele la care se referă art. 145, presupune orice fel de atingere sau stânjenire a activităţii acestora. În literatura juridică se arată că prin "tulburarea însemnată a bunului mers al unităţii" se înţelege atingerea de o anumită gravitate sau proporţie adusă în mod efectiv ritmului de desfăşurare normală a activităţii unei astfel de unităţi. Caracterul "însemnat" al tulburării se apreciază de instanţa de judecată; poate exista o 289

tulburare însemnată a bunului mers

al

unităţii chiar dacă nu se reţine existenţa unei pagube în patrimoniul acesteia. Constatarea că s-a cauzat o tulburare a bunului mers al unităţii este atributul exclusiv al instanţei de judecată care trebuie să motiveze în mod temeinic reţinerea acestei urmări pe baza probelor administrate în cauză, fără a fi obligată să-şi însuşească punctul de vedere al părţii civile. O a doua urmare constă în cauzarea unei pagube patrimoniale unui organ sau unei instituţii de stat ori altei unităţi din cele la care se referă art.145.  Infracţiunea există numai atunci când paguba este efectivă, concretă şi prezintă o anumită însemnătate, în caz contrar, fapta nu va avea caracter penal, în afară de cazul în care s-ar putea reţine prin urmare

tulburarea

însemnată

a

bunului mers al activităţii unităţii respective. Urmările imediate arătate sunt prevăzute alternativ, pentru existenţa infracţiunii fiind suficient 290

să se realizeze numai una dintre aceste urmări. Va fi o unitate naturală de infracţiune dacă sunt produse ambele urmări întro_executare neîntreruptă şi cu aceeaşi ocazie a faptei. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea produsă trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta trebuie stabilită în fiecare caz în parte. B. Latura subiectivă Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni • • •


A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. Infracţiunea se consumă în modalitatea normativă constând într-o acţiune în momentul în care se realizează îndeplinirea în mod defectuos a actului şi se produce urmarea imediată a faptei, iar atunci când elementul material constă într-o inacţiune în momentul în care a expirat termenul în care trebuia efectuat actul şi s-a produs urmarea imediată, adică tulburarea însemnată a bunului mers al unităţii sau o pagubă patrimoniului acesteia. 291

Infracţiunea analizată poate fi săvârşită în forma continuată. În această formă, infracţiunea se epuizează în momentul comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni. B.Modalităţi

Infracţiunea se săvârşeşte în două modalităţi normative. Acestora

le

pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni Dacă fapta este săvârşită de

un funcţionar public - închisoare de la 6 luni la 5 ani Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar - maximul pedepsei se reduce cu 1/3 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 4. ABUZUL ÎN CALIFICATĂ


SERVICIU

ÎN

FORMĂ

Art. 2481 C.pen. -"Dacă faptele prevăzute in art.246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi." 292





Ar putea comite această infracţiune un director de la o instituţie publică care exercitând în mod abuziv atribuţiile sale de serviciu cauzează unităţii o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei. Cu privire la obiectul juridic, la obiectul material şi la subiecţii faptei de abuz în serviciu în formă calificată nu există deosebiri în raport cu faptele incriminate în variantele simple.

A.Latura obiectivă a) Elementul material. Potrivit 1 art.248 C.pen., elementul material constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune din cele prevăzute în art.246-248 C.pen. b)Urmarea imediată constă în producerea de consecinţe deosebit de grave, subsecvente consumării infracţiunilor prevăzute în art.246-248 C.pen. Potrivit art.146 C.pen. prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 20 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau 293

oricăreia dintre unităţile la care se referă art.145 ori alte persoane juridice sau fizice. În cazul unui concurs de infracţiuni, la caracterizarea juridică a faptelor este necesar să se ţină seama de paguba pe care a produso fiecare faptă în parte, nefiind admisibil ca încadrarea juridică să se facă în raport cu suma prejudiciilor produse prin întreaga activitate infracţională a făptuitorului. Perturbarea deosebit de gravă presupune o dereglare, o periclitare a mersului şi a funcţionarii activităţii unei persoane juridice (publice sau private) ori a unei persoane fizice, de o intensitate cu totul deosebită, cu consecinţe foarte grave, ceea ce înseamnă paralizarea activităţii, reducerea ei substanţială sau chiar încetarea acesteia. c)Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu în forma calificată se impune să existe o legătură de cauzalitate între activitatea infracţională si urmarea imediată. B.Latura subiectivă 294

Vinovăţia constă în intenţie directă sau indirectă. Mobilul (motivul) şi scopul nu sunt cerinţe ale elementului subiectiv. A.Forme 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt pedepsite. Consumarea faptei are loc în momentul în care s-au produs urmările cerute de lege corespunzător fiecărei infracţiuni de abuz în serviciu. Infracţiunea poate îmbrăca şl forma continuată, în această situaţie epuizarea având loc odată cu săvârşirea ultimului act infracţional. B.Modalităţi

Prin prevederile art.2481 C.pen. legiuitorul a consacrat o formă agravată comună pentru toate cele trei forme ale abuzului în serviciu prevăzute în art.246-248 C.pen., elementul circumstanţial comun de agravare fiind cauzarea unei pagube materiale mai mari de 5000 lei ori o perturbare deosebit de gravă cauzată uneia dintre unităţile prevăzute în art.145 C.pen., ori altei persoane juridice sau fizice. 295

Fapta poate prezenta varietate de modalităţi de fapt. Sancțiuni


o

C.Sancţiuni - art.2481 C.pen. - închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 5. NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU


Art. 249 C.pen, - "(1) Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani."


A comis această infracţiune numitul I.G. 296

care, în calitate de gestionar, nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu prin aceea că nu a ţinut la zi evidenţa tehnicooperativă a materialelor, a recepţionat materialele în lipsa comisiei desemnate în acest scop, fără a le măsura sau cântări şi a eliberat materiale fără a întocmi formele legale care să ateste aceste operaţii, determinând o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii. 2. Condiții preexistente


îl constituie relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii oricărui organ, instituţii publice sau alte unităţi din cele prevăzute de art.145 C.pen. şi relaţiile sociale referitoare la interesele legale ale cetăţenilor. b) Obiectul material lipseşte. În situaţia însă în care neglijenţa în serviciu sa comis asupra unui lucru (bun), de exemplu redactarea defectuoasă a unui înscris, atunci acel lucru va constitui a)

Obiectul

juridic

298

special

obiectul material infracţiunii.

al

B.Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi numai un funcţionar public. a)

Fiind vorba de o infracţiune comisă din culpă, participaţia penală nu este posibilă. Ar putea totuşi exista o participaţie improprie, când instigatorii şi complicii (care nu trebuie să aibă calitatea cerută de lege pentru subiectul activ nemijlocit) vor răspunde penal numai dacă au determinat, înlesnit sau ajutat cu intenţie pe autor la comiterea neglijenţei în serviciu.

Această situaţie va imprima participanţilor (instigatori sau complici) răspunderea penală, după caz, pentru infracţiunile prevăzute în art.246248 C.pen. Dacă fapta a produs atât urmarea pe 299

care o implică infracţiunea prevăzută în art.273 alin. 1 C.pen., cât şi una din urmările prevăzute în art.249 C.pen., se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. Dacă aceeaşi atribuţiune legală cade în sarcina mai multor funcţionari, iar aceştia acţionând împreună, îşi îndeplinesc defectuos aceste îndatoriri din culpă şi dacă s-a produs vreuna din urmările prevăzute în art,249 C.pen., fiecare va răspunde ca autor, 300

deoarece contribuţia fiecăruia a concurat nemijlocit la producerea rezultatului. b)Subiectul pasiv este un organ sau o instituţie de stat sau altă unitate din cele prevăzute în art.145 C.pen. căreia i s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers ori o pagubă patrimoniului acesteia, cât şi persoana căreia i s-a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale. A. Latura obiectivă 3. Conținutul constitutiv

Considerații

a) Elementul material constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare prin care s-a realizat una din urmările stabilite prin textul incriminator. Prin "îndatorire de serviciu" se înţelege tot 301

ceea ce cade în sarcina unui funcţionar public sau a altui funcţionar potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acelui serviciu. Atunci când dispoziţia dată de organul ierarhic superior are la bază o prevedere a legii a cărei aplicare intră în competenţa sa, această dispoziţie constituie o îndatorire de serviciu pentru subordonat, astfel încât nerespectarea ei din culpă angajează 302

răspunderea pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Încălcarea unei îndatoriri de serviciu se poate realiza fie prin neîndeplinirea acestei îndatoriri, fje prin îndeplinirea ei în mod defectuos. În cazul primei modalităţi făptuitorul omite, nu efectuează unele activităţi care trebuiau realizate. Spre exemplu cel care are ca atribuţii principale de serviciu conservarea unor produse alimentare din culpă nu la măsurile necesare, 303

iar produsele se alterează, se depreciază, producându-seîn acest fel pagube materiale. În cazul celei de-a doua modalităţi făptuitorul efectuează o anumită activitate, dar în mod necorespunzator, altfel decât se cuvine să fie îndeplinită.

De pildă, conducătorul auto care


conduce autovehiculul instituţiei la care îşi desfăşoară îndatoririle de serviciu, nerespectând normele privind circulaţia pe drumurile publice, distruge sau degradează autovehiculul, prejudiclind în acest fel instituţia respectivă. Infracţiunea subzistă numai atunci când subiectul activ comite fapta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. b) Urmarea imediată. Pentru existenţa laturii obiective este necesar ca prin fapta comisă să se fi produs una din urmările prevăzute în art.249 C.pen., să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte 304

unităţi din cele la care se referă art.145 C.pen.; să cauzeze o pagubă patrimoniului acesteia; să cauzeze o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane; să cauzeze consecinţe deosebit de grave. Referitor la "vătămarea importantă a intereselor legale ale unei persoane", infracţiunea subzistă numai atunci când vătămarea prezintă o anumită importanţă pentru persoana vătămată, neavând relevanţă dacă prejudiciul este evaluabil în bani sau nu. În cazul când acţiunea sau inacţiunea făptuitorului nu constituie o încălcare a îndatoririlor de serviciu ale acestuia, fapte nu constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmările produse trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aflându-ne în faţa unei infracţiuni de rezultat.

Legătura de cauzalitate trebuie stabilită în fiecare caz. B. Latura subiectivă Infracţiunea se poate comite prin culpă sub cele două forme ale sale: uşurinţă şi neglijenţă. 305

Posiblitatea făptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cu unitatea de măsură abstractă care este cea a "omului mijlociu" sau a "bunului gospodar", ci în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, precum şi în raport de persoana făptuitorului, pregătirea şi deprinderile sale profesionale, experienţa pe care o are în munca respectivă etc. În situaţia când culpa făptuitorului nu poate fi reţinută, fapta nu va constitui infracţiunea de neglijenţă în serviciu. De pildă, dacă făptuitorul era cu totul nepregătit pentru a îndeplini funcţia de cjestionar şi dacă era în imposibilitate să prevadă consecinţele care s-au produs. In raport de cele arătate, se trage concluzia că, dacă făptuitorul a fost în imposibilitatea să prevadă urmările faptei sale, nu există culpă şi nici infracţiune, fiind vorba de caz fortuit.


A.Forme Infracţiunea nu este susceptibilă de forme imperfecte. 306

Consumarea infracţiunii are loc în momentul când s-a executat acţiunea prevăzută de lege sau în momentul când a expirat termenul în care actul trebuia să fie efectuat şi s-a produs vreuna din urmările imediate ale faptei. B.Modalităţi În cazul variantei tip fapta se

comite în două modalităţi normative. În situaţia variantei agravate elementul circumstanţial de agravare constă în producerea unei pagube mai mari de 5000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 C.pen, ori altei persoane juridice sau fizice. Pe lângă acestea pot exista multiple modalităţi de fapt. C.Sancţiuni Sancțiuni

Forma simplă - funcţionar public - închisoare de la 1 lună la 2 ani sau amendă, iar dacă fapta este comisă de alţi funcţionari maximul pedepsei se reduce cu 1/3. 307

Conform art.90 alin. 1 C.pen.,

instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ în varianta tip a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50 de lei şi dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de text. Forma agravată - închisoare de la 2 la 10 ani pentru funcţionar public, iar pentru alţi funcţionari maximul pedepsei se reduce cu 1/3. 5. Aspecte procesuale


6. PURTAREA ABUZIVĂ


Art. 250 C.pen. "(1)Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepsește 308

cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă. (2)Amenințarea săvârșită de către un funcționar public, în condițiile alin (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. (3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcționar public, în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (4)Vătămarea corporală săvârșită de către un funcționar public, în condiţiile alin. (1) se

cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. (5)Vătămarea corporală gravă săvârșită de către un funcționar public, în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani. " pedepseşte


A comis infracţiunea de purtare abuzivă inculpatul N.C., gardian public în Corpul Gardienilor Publici, care, aflându-se în serviciul de pază, a surprins partea vătămată pescuind fără permis şi într-o perioadă interzisă. Deoarece partea vătămată 309

a refuzat să-l însoţească la administraţia parcului din apropiere pentru întocmirea procesului-verbal de contravenţie, inculpatul a lovit-o. A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile 2. Condiții preexistente


sociale referitoare la comportarea corectă, decentă şi cuviincioasă a funcţionarilor publici cât şi a celorlalţi funcţionari în raport cu persoanele cu care aceştia vin în contact în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. b)Obiectul material există numai în cazul modalităţii agravate (alin.2). În acest caz obiectul material este format din corpul persoanei vătămate. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiect activ nemijlocit nu poate fi decât un

funcţionar public sau alt funcţionar (subiect activ calificat) care se găsesc în exerciţiul funcţiunii. Participaţia penală este posiblilă. Coautoratul, însă, există numai dacă toţi făptuitorii au calitatea specială (funcţionari publici) cerută de textul legal autorului. Persoana care comite acte de executare, fără să aibă această calitate, va fi trasă la răspundere penală pentru complicitate concomitentă la săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă. Instigator sau complice poate fi orice persoană. b)Subiectul pasiv principal este autoritatea publică a cărei activitate a fost lezată prin activitatea abuzivă desfăşurată de către 310

subiectul activ. Subiect pasiv secundar este orice persoană împotriva căreia s-au întrebuinţat expresii jignitoare ori s-au folosit loviri sau alte violenţe. A. Latura obiectivă 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată

a)Elementul material se realizează fie prin întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană (în varianta simplă), fie prin lovire sau alte violenţe (în varianta agravată). Expresiile jignitoare utilizate de un funcţionar public pot fi proferate în scris, oral, prin gesturi etc, cerându-se ca victima să fie prezentă, în caz contrar fapta ar putea eventual fi considerată calomnie sau insultă. Termenul "violenţă" are o sferă mai largă decât cea la care se referă art.180 C.pen., înţelegându-se şi violenţele comise asupra obiectelor aparţinând unei persoane (de exemplu: îmbrâncirea unei persoane în aşa fel încât i-au căzut ochelarii şi s-au spart sau i s-a descusut haina; ruperea unei petiţii şi aruncarea ei în faţă celui tratat abuziv). Actele săvârşite de făptuitor, chiar dacă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în art.180 C.pen., acestea se absorb în conţinutul infracţiunii prevăzută în art.250 alin.2 C.pen., neaplicându-se prevederile privind concursul de infracţiuni.

311

A.Latura obiectivă • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția


Între infracţiunile prevăzute în art.181-182 C.pen. şi art.250 alin.2 C.pen. va exista concurs de infracţiuni. b)Urmarea imediată constă în comportarea ilicită a funcţionarului public şi prin aceasta crearea unei stări de pericol care lezează prestigiul şi buna desfăşurare a activităţii unei unităţi din cele prevăzute în art.145 C.pen. ori altei persoane juridice în care subiectul activ îşi exercită atribuţiile de serviciu, iar pe de altă parte onoarea şi demnitatea persoanei împotriva căreia a fost îndreptată fapta. În

cazul formei agravate, urmarea constă într-o vătămare efectivă cauzată prin lovire sau alte violenţe. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă, trebuie să existe q legătură de cauzalitate. În situaţia când elementul material constă în întrebuinţarea de expresii jignitoare, legătura de cauzalitate rezultă implicit din săvârşirea faptei (ex re). În cazul când elementul material este realizat prin loviri sau alte violenţe, legătura de cauzalitate trebuie dovedită.

B. Latura subiectivă 312

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme

Infracţiunea este susceptibilă de tentativă, dar este incriminată numai forma consumată. Momentul consumării faptei este momentul în care făptuitorul întrebuinţează expresii jignitoare ori comite loviri sau alte violenţe asupra persoanei vătămate. Infracţiunea poate fi săvârşită şi în forma continuată, epuizarea având loc în momentul săvârşirii ultimei acţiuni. B.Modalităţi În cazul variantei tip există o

singură modalitate normativă, iar în cazul variantei agravate subzistă două modalităţi normative. Acestora le pot corespunde multiple modalităţi de fapt.  Infracţiunea prevăzută în art.250 C.pen. se deosebeşte de infracţiunea prevăzută în art.266 alin.2 C.pen. prin obiectul său juridic şi prin caracterul ei general, care include orice fel de purtare abuzivă.



Cercetarea abuzivă include şi promisiuni, ameninţări, nu numai acte violente, în schimb nu 313

include expresii jignitoare. De asemenea subiectul pasiv trebuie să fie o persoană aflată în cursul cercetării penale. Sancțiuni

C.Sancţiuni sau amendă - alin.2 - închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă sau cu amendă - alin 3 – închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă - alin.1 - închisoare de la o lună la 1an

- alin 4 – închisoare de la 6 luni la 6 ani - alin 5 – închisoare de la 3 la 12 ani. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 7. LUAREA DE MITĂ


Art. 254 C.pen. -"(1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare delà 31a 15

ani şi interzicerea unor drepturi. 314

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. " (3)



A comis infracţiunea de luare de mită şeful biroului parcaje din cadrul Administraţiei Domeniului Public al sectorului 4 Bucureşti, care a pretins şi primit bani pentru a aviza favorabil obţinerea unei autorizaţii de parcare.

A. Obiectul infracţiunii Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de seviciu a organelor de stat publice, ori a altor persoane juridice, respectiv, referitoare la realizarea activităţilor de serviciu în condiţii strict legale. Infracţiunea nu are obiect material. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este calificat şi poate fi

numai un funcţionar public sau funcţionar în accepţiunea dată prin art.147 C.pen. Funcţionarul public este, conform art.147 alin.1 C.pen., persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu o însărcinare de orice natură, 315

Considerații

retribuită sau nu în serviciul unei unităţi, dintre cele la care se referă art.145 C.pen. Prin funcţionar se înţelege, potrivit art.147 alin.2 C.pen., persoana menţionată la art.147 alin.1 C.pen., precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Au calitatea de subiect al infracţiunilor de serviciu şi funcţionarii neregulat sau nelegal învestiţi, adică cei ale căror forme de învestire sunt în curs de îndeplinire sau nu sunt valabile, fiind făcute cu încălcarea unor prevederi legale, ori de către organe sau persoane incompetente, cu condiţia de a fi exercitat în mod efectiv o însărcinare în interesul unei unităţi publice. Cu un subiect activ calificat avem de a face şi în cazul infracţiunii de luare de mită prevăzută în art.254 alin.2 C.pen, acesta fiind un funcţionar cu atribuţii de control. În literatura juridică s-a exprimat ideea că prin persoană cu atribuţii de control se înţelege persoana calificată astfel, 316

prin dispoziţiile legale în vigoare, respectiv subiectul activ trebuie să aibă o calitate în plus faţă de cea cerută pentru varianta simplă a infracţiunii (de ex.: paznici, gardieni publici etc.) În principiu elevii şi studenţii practicanţi pot fi asimilaţi cu "funcţionarii", în sensul Codului penal şi pe cale de consecinţă pot fi pasibili de răspundere penală pentru luare de mită. Avocatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită deoarece el nu îndeplineşte o însărcinare de serviciu. În anumite limite credem că şi un avocat care acordă asistenţă juridică unei firme implicate în circulaţia de capital şi introduce în contractele încheiate de aceasta o clauză nefavorabilă clientului său, ca urmare a unei sume de bani primite de la partea adversă ar putea săvârşi infracţiunea de luare de mită. Infracţiunea de luare de mită poate fi săvârşită în oricare formă a participaţiei penale, coautorii trebuie însa să aibă calitatea cerută de lege. Instigator sau complice 317

Considerații

poate fi orice persoană, pentru aceştia necerându-se vreo calitate specială. Cel care dă mită nu este participant la infracţiunea de luare de mită, ci autor al unei infracţiuni distincte de dare de mită. Va exista complicitate numai din partea persoanei prin intermediul căreia suma de bani ajunge la funcţionarul mituit.

Chiar dacă prin activitatea sa, intermediarul înfăptuieşte acţiunea constitutivă a infracţiunii de luare de mită, această activitate fiind prestată pentru altul iar nu pentru sine, fapta nu poate fi caracterizată decât ca un act de ajutor, deci de complicitate. Nu va exista luare de mită dacă cererea de bani sau alte foloase făcută prin intermediar nu a ajuns la cunoştinţa persoanei căreia îi era adresată deoarece intermediarul nu a transmis-o. b) Subiectul pasiv. În cazul luării de mită, subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia publică, instituţia ori altă persoană juridică de interes public, ori persoana juridică privată în serviciul căreia făptuitorul realizează îndatoririle de serviciu. 318

Dacă obţinerea mitei este rezultatul constrângerii exercitate de funcţionar asupra unei persoane fizice, aceasta va fi subiect pasiv secundar al infracţiunii de luare de mită. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a) Elementul material se poate realiza prin acţiune sau inacţiune.

Acţiunea constă în pretlnderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă în nerespingerea de către funcţionar a unei asemenea promisiuni.  "A pretinde ceva" presupune a cere cuiva ceva, respectiv a formula o anumită pretenţie; pretinderea nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei făptuitorului. În caz de pretindere, iniţiativa aparţine întotdeauna funcţionarului, elementul obiectiv al infracţiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către cel căruia i se adresează.

Fapta se poate comite prin cuvinte, gesturi, scrisori sau prin orice alt mijloc de comunicare, însă intenţia trebuie înţeleasă de către cel căruia i se adresează. 319



"A primi" înseamnă a lua în posesie, a prelua un obiect care se înmânează, se dăruieşte ori a încasa o sumă de bani.

Primirea implică o dare corelativă şi, prin urmare, aparţine mituitorului. Acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. Spontaneitatea presupune şi o relativă concomitentă între acceptarea propunerii şi primire, acceptarea şi primirea nu se pot produce însă decât în acelaşi timp, deoarece, dacă ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte foloase anterior primirii acestora, infracţiunea de luare de mită s-ar fi consumat în momentul acceptării.

Dacă funcţionarul nu refuză folosul, dar nici nu-şi manifestă voinţa de a-l primi (de exemplu lasă pe masă banii, biletul de avion sau de teatru etc.) existând posibilitatea de a beneficia oricând de folosul respectiv, va exista o primire în sensul legii, chiar dacă între timp, avantajul respectiv a încetat a mai putea fi valorificat (de exemplu data biletului de avion a expirat). În cazul în care banii sau foloasele au ajuns la funcţionar prin poştă sau în alt mod, pentru a se exclude ideea primirii, destinatarul trebuie să-şi manifeste cât mai neîntârziat voinţa de a nu le accepta. 320

Primirea se poate realiza nu numai ca urmare a remiterii banilor, bunurilor ori altor foloase, dar chiar şi fără o înmânare materială a acestora, de exemplu: în cazul înmânării cheilor clădirii unde se află obiectul care se da ca mită.  "A accepta promisiunea" înseamnă a consimţi, a aproba, a fi de acord cu această promisiune, cu oferta. Se înţelege că, în acest caz, iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul, fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, dar în acest din urmă caz, ea nu rezultă din nerespingerea promisiunii - care este incriminată ca o alternativă distinctă -, ci din anumite manifestări care indică neîndoielnic acceptarea.

 Considerații

Prin "nu o respinge" se înţelege conduita persoanei care nu dă la o parte, nu refuză, nu-şi manifestă dezacordul faţă de promisiunea mituitorului.

Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea concepută decât fără actul corelativ al formulării unei promisiuni. Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită nu interesează dacă subiectul activ săvârşeşte actele 321

incriminate direct, adică el însuşi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane, în ambele situaţii el are calitatea de autor. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase. Prin expresia "alte foloase" se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniaje, dar şi nepatrimoniale. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că, dacă între folosul primit şi actul realizat este o vădită disproporţie, iar persoana nutreşte sentimente de dragoste, respect şi preţuire faţă de funcţionarul respectiv, n-ar constitui luare de mită primirea sau nerespingerea folosului, precum şi primirea de daruri care exprimă un sentiment de recunoştinţă ori de respect personal. Banii sau celelalte foloase pretinse ori primite sau a căror promisiune a fost acceptată ori nu a fost respinsă, trebuie să fie necuvenite, să nu fie legal datorate.

Banii sau foloasele sunt necuvenite nu numai atunci când pentru îndeplinirea unui act gratuit se pretinde sau se primeşte o retribuţie, ci şi atunci când se primeşte ceva peste ceea ce 322

legalmente este datorat sau se acceptă, ori nu se refuză, o promisiune care depăşeşte ceea ce se datorează, în acelaşi timp, banii sau alte foloase trebuie să fie pretinse, primite etc, cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Dacă făptuitorul pretinde, primeşte etc. o sumă de bani sau alte foloase, nu cu acest titlu, ci cu titlu de obligaţie, care trebuie îndeplinită de cel care solicită efectuarea actului, deşi o asemenea obligaţie nu este impusă de lege, fapta nu constituie luare de mită, ci abuz în serviciu contra Intereselor persoanelor.

Faptele care realizează elementul material al infracţiunii trebuie să aibă loc anterior sau cel mai 323

Considerații

târziu concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea în îndeplinirea actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Această condiţie reprezintă criteriul principal de deosebire a infracţiunii de luare de mită de infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Dacă făptuitorul primeşte bani sau alte foloase după 324

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu şi la care era obligat în temeiul acestora, fapta nu va constitui luare de mită, ci infracţiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 C.pen.).  Fapta constituie luare de mită şi atunci când făptuitorul primeşte banii sau foloasele în timpul îndeplinirii actului. Fapta constituie tot luare de mită şi nu primirea de foloase necuvenite atunci când funcţionarul primeşte 325

banii sau foloasele după îndeplinirea actului, dar pe baza unei înţelegeri anterioare. Actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri. 326

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la normala activitate a organelor, instituţiilor publice sau a altor unităţi prevăzute în art.145 sau o oricărei persoane juridice. În literatura juridică s-a relevat că atunci când elementul material constă în primirea de mită care a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui act licit privitor la îndatoririle de serviciu, urmarea imediată constă şi în vătămarea b)

327

patrimoniului adusă persoanei constrânse a da mită. Când mituitorul dă mită din proprie iniţiativă, fără a i se fi pretins, nu se poate vorbi de o pagubă în patrimoniul acestuia, fapta sa constituie infracţiune, iar diminuarea patrimoniului suferită nu se află în raport cauzal cu acţiunea celui mituit. Acest rezultat, adiacent şi eventual, este nerelevant sub aspectul existenţei 328

infracţiunii de luare de mită. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta derivă din însăşi materialitatea faptei săvârşite. B. Latura subiectivă

Infracţiunea de luare de mită se comite cu intenţie directă calificată prin scopul urmărit. Termenul "scop" este folosit în accepţiunea sa strictă, de finalitate ce se 329

situează în afara infracţiunii. Ca urmare, este suficient să se constate că finalitatea a fost urmărită de făptuitor, indiferent dacă s-a realizat sau nu, pentru ca să existe intenţia calificată şi deci să existe infracţiunea de luare de mită. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme

Infracţiunea este susceptibilă de toate formele de participaţle penală. Din cele patru modalităţi de săvârşire, două, respectiv 330

"acceptarea" şi "nerespingerea promisiunii" sunt în esenţă acte pregătitoare ale primirii ilicite a banilor sau a foloaselor, care însă au fost incriminate autonom, fiind plasate pe acelaşi plan cu luarea de mită propriuzisă. Infracţiunea fiind o infracţiune cu consumare anticipată, nu sunt incriminate nici actele pregătitoare, nici tentativa.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase ori acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia, 331

fiind deci o infracţiune instantanee. Nu are importanţă pentru exitenţa infracţiunii dacă cel ce a făcut promisiunea a dus-o la îndeplinire. În situaţia în care banii sau alte foloase sunt remise în rate succesive, fapta are caracterul de infracţiune continuată. B. Modalităţi

Infracţiunea de luare de mită în oricare din variantele sale are două modalităţi. Practică judiciară

În practica judiciară s-a decis că există 332

infracţiunea de luare de mită chiar dacă făptuitorul restituie folosul primit ori refuză să primească folosul promis, sau dacă ulterior acceptării promisiunii, el este înlăturat din funcţia pe care o ocupă. În

cazul variantei agravate menţionăm că aceasta presupune ca fapta să fie comisă de un funcţionar cu atribuţii de control. Infracţiunea prezintă şi diferite modalităţi de fapt. Sancțiuni

C. Sancţiuni - alin. 1 - închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi - alin. 2 - închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi -alin. 3 - banii, valoriile sau orice alte

bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. 333



8. DAREA DE MITĂ 1. Conținutul legal



Art. 255 C.pen. - "(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art.254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. (4) Dispoziţiile art.254 alin.(3) se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin.(2) şi (3)."

A comis infracţiunea de dare de mită numitul I.V. care a oferit o sumă de bani numitului S.l. pentru a-l determina să abandoneze cercetările ce se efectuau cu privire la un transport de marfă importată de societatea comercială reprezentată de inculpat. A.Obiectul infracţiunii 334

a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la activitatea de serviciu. b)Obiectul material. Infracţiunea de dare de mită nu are obiect material. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ poate fi orice persoană

fizică.


Infracţiunea poate fi săvârşită şi de un funcţionar public sau funcţionar, însă, în această situaţie el acţionează în raport cu funcţia sau serviciul pe care îl îndeplineşte funcţionarul mituit, ca o persoană particulară. Darea şi luarea de mită fiind două fapte distincte, fiecare din ele cu subiect activ (autor nemijlocit) propriu, cel care dă mită (mituitorul) trebuie socotit totdeauna ca autor al infracţiunii de dare de mită şi nu ca instigator sau complice la infracţiunea corelativă. În acelaşi timp, funcţionarul corupt (mituit) va avea calitatea de autor al infracţiunii de luare de mită şi nu instigator sau complice la darea de mită. Darea de mită poate fi comisă de autor nu numai nemijlocit, direct, ci şi mediat, indirect, adică printr-un intermediar, legea asimilând actele de săvârşire directă cu cele săvârşite prin intermediar, atât unele cât şi celelalte având valoarea juridică a unor acte de autorat. Persoana interpusă va fi considerată complice. Darea de mită, comisă prin intermediar, constituie infracţiune numai 335

dacă promisiunea, oferta sau folosul ajunge la funcţionarul public sau funcţionar, nu şi atunci când acţiunea tipică (necunoscută funcţionarului) se opreşte la intermediar. Atunci când chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor să săvârşească fapta prin intermediul său, el va fi socotit instigator la fapta de dare de mită în care se absoarbe, dacă este

cazul, complicitatea, deoarece instigarea, ca formă de participaţie principală absoarbe complicitatea, formă de participaţie secundară. b) Subiectul pasiv. In cazul infracţiunii de dare de mită, subiectul pasiv îl constituie orice autoritate publică, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice publice ori private din al căror personal face parte funcţionarul public sau funcţionarul căruia i se dă mită. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a)

Elementul material al acestei infracţiuni constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase ce nu se cuvin unui funcţionar public sau unui alt funcţionar, direct sau indirect, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuţiile sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor atribuţii. 336


Prin "promisiune" se înţelege angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-o asumă o persoană faţă de un funcţionar public sau funcţionar de a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul urmărit şi dorit de mitultor.

Promisiunea presupune un act unilateral al mituitorului, neimplicând neapărat actul corelativ al acceptării sau nerespingerii de către funcţionarul public sau de către alt funcţionar ori alt salariat. Mijloacele prin care se face promisiunea sunt multiple. Aceasta se poate face verbal, în scris, precum şi în orice alt mod; ea trebuie însă să ajungă la cunoştinţa destinatarului, neavând relevanţă dacă acesta o acceptă sau o respinge. Prin "oferire" se înţelege activitatea de prezentare funcţionarului public sau altui funcţionar a banilor sau folosului pe care acesta urmează să îl primească, în scopurile precizate prin textul incriminator, infracţiunea de dare de mită subzistând chiar dacă oferta nu este acceptată. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca oferta să fie precisă, neechivocă, să se concretizeze întro acţiune efectivă şi reală. Atunci 337


când oferta este precedată de promisiune, infracţiunea se consumă odată cu formularea promisiunii, fără însă ca oferta consecutivă să fie lipsită de orice consecinţe de ordin juridic. Ceea ce caracterizează oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituie obiectul mitei, ori posibilitatea ca acestea să fie imediat remise, prin urmare oferta nu este afectată de vreun termen. Spre deosebire de ofertă, promisiunea priveşte sume de bani sau foloase viitoare, în sensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziţia funcţionarului public sau funcţionarului în momentul formulării sale, ea fiind deci afectată de un termen. "A da" bani sau alte foloase presupune a preda efectiv, a remite funcţionarului banii sau foloasele. Infracţiunea de dare de mită subzistă chiar dacă nu s-a realizat actul pentru care s-au dat banii sau foloasele, infracţiunea consumându-se odată cu activitatea de predare, de înmanare a banilor sau a altor foloase, nereprezentând 338

importanţă nici dacă darea a avut loc în mod efectiv. Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită se cer a fi întrunite mai multe cerinţe

esenţiale.  Prima condiţie constă în aceea ca promisiunea, oferirea sau darea de mită să aibă ca obiect banii sau alte foloase.  A doua condiţie este aceea ca banii sau foloasele promise, oferite sau date să fie necuvenite, adică să nu fie datorate, potrivit legii, deci să aibă caracter de retribuţie, adică să constituie plata (sau răsplata) în vederea unui act determinat, arătat în mod explicit. Foloasele sunt necuvenite atunci când se promite, se oferă sau se dă peste ceea ce este datorat în mod legal.  A treia condiţie este aceea că promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase să se fi comis anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de către A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

funcţionarul public, funcţionarul sau alt salariat a actului în vederea căruia mituitorul a acţionat, sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. Atunci când elementul material s-a realizat prin promisiune de bani sau alte foloase, darea 339

efectivă a acestora poate să se facă şi după ce se execută actul de serviciu cerut, deoarece infracţiunea s-a consumat deja în momentul când a avut loc promisiunea.



Ultima condiţie este aceea ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc, subiectul activ promite, oferă sau dă bani ori alte foloase să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau altui salariat ori un act contrar acestor îndatoriri.

Nu interesează deci dacă actul în vederea căruia sa dă mita este licit sau ilicit. Nu va constitui dare de mită atunci când funcţionarul căruia i s-au promis, oferit sau dat foloasele nu are competenţa de a efectua actul în vederea căruia 340

particularul a comis fapta de mai sus. b)Urmarea imediată constă în posibilitatea obţinerii unor servicii din partea funcţionarului prin mijloace ilicite şi prin aceasta crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a serviciului. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. De regulă, aceasta rezultă din însăşi materialitatea faptei. B.Latura subiectivă 341

Fapta se comite cu intenţie directă calificată prin scop. Dacă făptuitorul nu a avut conştiinţa că săvârşeşte una din acţiunile incriminate, fapta sa nu constituie infracţiunea de dare de mită. De asemenea, nu este realizat elementul subiectiv al infracţiunii de dare de mită nici în ipoteza în care făptuitorul s-a aflat în eroare de fapt cu privire la caracterul actului solicitat al funcţionarului. 342

n cadrul laturii subiective a faptei de dare de mită, se include şi cerinţa unui scop urmărit de subiectul activ şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia se comite actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fiind vorba deci de o intenţie calificată. Nu are relevanţă cu privire la existenţa Î

343

infracţiunii, dacă actul pentru a cărei îndeplinire făptuitorul săvârşeşte fapta de corupere este legal sau ilegal. C.Cauze care exclud existenţa infracţiunii Potrivit art.255 alin.2 C.pen. darea de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită. În această situaţie ne aflăm în faţa unei cauze speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzute în art. 44-51 C.pen., prin lipsa de vinovăţie a făptuitorului.

Trebuie subliniat faptul că între constrângerea prevăzută în art.46 C.pen. şi cea prevăzută în art.255 alin.2 C.pen. există unele deosebiri de exprimare a legiuitorului. În cazul constrângerii reglementate de art.46 C.pen., mijlocul de înfăptuire îl constituie 344

numai ameninţarea cu un pericol grav, în timp ce, potrivit art.255 alin.2 C.pen., constrângerea se efectuează prin orice mijloace, chiar printr-un refuz al funcţionarului de a îndeplini actul cerut de solicitant, fără acordarea de bani sau alte foloase, perspectivă de natură a crea în psihicul celui constrâns o presiune puternică, determinându-l să dea foloasele sau banii.

De asemenea, dacă valoarea periclitată prin activitatea făptuitorului în cazul constrângerii din art.46 C.pen. ar putea să fie numai o valoare legată de persoana omului (viaţa, sănătatea, integritatea corporală, libertatea etc), în cazul reglementat de art.255 alin.2 C.pen., poate fi orice valoare de interes deosebit pentru cel constrâns, inclusiv 345

valorile de patrimonial. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

ordin

A.Forme

Din examinarea în esenţa lor a celor trei acţiuni ce realizează elementul material al infracţiunii de dare de mită, se poate constata că una dintre acestea promisiunea de bani ori alte foloase reprezintă un act de pregătire al dării de mită, incriminat însă autonom ca infracţiune consumată. În legătură cu tentativa, trebuie precizat că legea 346

noastră penală nu o sancţionează în cazul dării de mită. Consumarea infracţiunii de dare de mită are loc instantaneu (momentan) în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile tipice. Infracţiunea poate subzista sub forma infracţiunii continuate. B.Modalităţi

Infracţiunea se poate săvârşi în trei modalităţi normative. Acestora pot să le 347

corespundă multiple modalităţi de fapt. Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 luni la 5 ani - pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica de instanţa de judecată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi se apreciază a fi necesară. - alin.4 - banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Măsura confiscării speciale operează în cazul dării de mită numai atunci când fapta se săvârşeşte prin oferire şi prin dare de bani sau alte foloase, nu însă şi în modalitatea normativă a comiterii infracţiunii prin promisiunea de bani sau alte foloase. D.Cauză de nepedepsire

Potrivit art.255 alin.3 C.pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Cauza de nepedepsire operează numai atunci când sunt îndeplinite o serie de condiţii: - este necesar ca mituitorul să denunţe fapta. Nu constituie însă o denunţare recunoaşterea făcută de făptuitor în faţa 348

organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea de către acesta a infracţiunii de dare de mită. - denunţarea să fie făcută unei autorităţi - denunţul să fie făcut mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu

9. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE 1. Conținutul legal

Art. 256 C.pen. - "(1) Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte

n virtutea funcţiei sale şi la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri foloase, după ce a îndeplinit un act î

349

primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. " Practică judiciară


Comite, de exemplu, această Infracţiune un funcţionar de la o primărie care, după ce a eliberat unele autorizaţii de construcţie pentru locuinţe la o parte din cetăţeni, a primit diferite sume de bani de la aceştia care au considerat că au fost serviţi cu precădere. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la activitatea de serviciu. b)Infracţiunea nu este susceptibilă de obiect material. Banii sau alte foloase primite de funcţionar constituie bunuri dobândite prin comiterea infracţiunii. Aceste bunuri sunt supuse confiscării speciale. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ nu poate fi decât un

funcţionar sau "alt salariat", în sensul art.147 C.pen.. Fapta poate fi săvârşită de mai mulţi autori care au contribuit nemijlocit, în mod 350


simultan (comisie, colectiv, echipă) sau succesiv, la săvârşirea primirii de foloase necuvenite. Autor sau coautor nu poate fi decât acela care, săvârşind un act de executare nemijlocită, întruneşte totodată în persoana sa calitatea cerută de lege. Lipsa calităţii cerute de lege ca element al infracţiunii, atribuie activităţilor sale un caracter accesoriu, secundar, caracterizând activitatea lui ca un act de complicitate. În cazul infracţiunii de primire

de foloase necuvenite trebuie considerat autor şi cel care săvârşeşte acţiunea tipică printr-o persoană interpusă, prin intermediar. Activitatea intermediarului constituie complicitate la Infracţiunea prevăzută în art.256 C.pen. Ar putea exista şi situaţii când intermediarul să-l fi determinat el însuşi pe funcţionar să comită fapta, prin mijlocirea sa; în asemenea cazuri,

Intermediarul va cumula şi calitatea de instigator, urmând să răspundă numai pentru instigare. Persoana care dă folosul necuvenit nu este participant şi nu se pedepseşte. b) Subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia publică sau orice altă persoană juridică publică sau privată în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul sau "salariatul", care se face vinovat de comiterea faptei. 351

Există o condiţie de timp şi anume ca fapta să se fi comis după ce a fost îndeplinit actul pentru care s-a primit folosul necuvenit. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material constă în

acţiunea de primire de către un funcţionar sau "alt salariat" a unei sume de bani sau a altor foloase. Primirea înseamnă încasarea, luarea în posesie a banilor sau foloaselor care au fost remise, fie în mod direct, fie prin intermediul altei persoane. Activitatea de "îndeplinire a unui act în virtutea funcţiei sale" presupune efectuarea oricărui act care face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, iar sintagma "obligat în temeiul funcţiei sale" presupune că realizarea acelui act constituie o îndatorire de serviciu a celui în cauză. În toate aceste cazuri este vorba de îndeplinirea unui act licit şi obligatoriu pentru funcţionar sau pentru "salariat". Pentru existenţa infracţiunii de primire de foloase necuvenite trebuie să fie îndeplinltemai multe condiţii: 352

în primul rând, se cere ca banii sau alte foloase necuvenite primite de subiectul activ să fie necuvenite, adică să fie vorba de o retribuţie, de o răsplată pentru îndeplinirea unul act concret, determinat. Termenul "necuvenite" nu este prevăzut în conţinutul incriminării, ci numai în denumirea marginală a infracţiunii. Prin această expresie se înţelege tot ceea ce subiectul activ primeşte peste ceea ce i se cuvine. Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite, nu numai atunci când, după îndeplinirea unui act gratuit se primeşte retribuţie, ci şi atunci când, după îndeplinirea unui act care nu este gratuit se primeşte peste ceea ce se datora în mod legal.  în al doilea rând, pentru existenţa infracţiunii se cere ca primirea banilor sau altor foloase să aiba loc ulterior realizării actului determinat şi fără existenţa unei înţelegeri anterioare. b) Urmarea imediată constă în obţinerea de către funcţionar a unui folos ilicit după îndeplinirea obligaţiei sale de serviciu şi prin aceasta crearea unei stări de



353

pericol pentru bunul mers al activităţii unui organ, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice în serviciul căreia se află făptuitorul. c) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii este necesar să existe o legătură de cauzalitate între faptă şi urmarea imediată, această legătură de cauzalitate rezultând din însăşi materialitatea activităţii desfăşurate de făptuitor (ex re). B.Latura subiectivă

Primirea de foloase necuvenite se comite cu intenţie directă. Nu va exista Infracţiunea prevăzută în art.256 C.pen. În cazul în care funcţionarul este în eroare (nu îşi dă seama că primeşte foloase necuvenite legal) sau când persoana care dă banii sau alte foloase funcţionarului se află în eroare (crede că prin acţiunea sa se realizează o remuneraţie legală a unei activităţi de serviciu). 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt pedepsite. Infracţiunea se consumă în momentul primirii banilor sau 354

foloaselor, după îndeplinirea actului de către funcţionar, ceea ce înseamnă că este o infracţiune instantanee. Ea poate îmbrăca şi forma continuată când banii sau foloasele au fost date făptuitorului în rate, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. B.Modalităţi

Infracţiunea este prevăzută într-o singură modalitate normativă. Acesteia pot sa îi corespundă multiple modalităţi de fapt. Sancțiuni

C.Sancţiuni Închisoare de la 6 luni la 5 ani

Instanţa poate aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale şi se apreciază, în cazul dat ca necesare. Alin.2 - banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Dacă persoana care a dat folosul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar dacă i-a fost 355

restituit între timp de către inculpat, nu se va mai confisca. În situaţia în care activitatea infracţională a fost săvârşită în participaţie, iar bunurile şi valorile date nu se mai găsesc, instanţa este datoare şă stabilească ce anume bunuri şi valori au revenit fiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare separat la plata echivalentului în bani al acelor bunuri şi valori de care a profitat. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 10. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ



Art. 257 C.pen. - "(1) Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. (2) Dispoziţiile art.256 alin.(2) se aplică in mod corespunzător."

A comis infracţiunea de trafic de influenţă inculpatul care, într-o perioadă de timp, a pretins şi primit 356

de la 11 persoane sumele de 2160 DM si 91RON, lăsând să se înţeleagă că are pe lângă preşedintele sindicatului influenţă în legătură cu selecţionarea şi trimiterea cu prioritate a persoanelor respective pe bază de contract de muncă în străinătate. 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private. b)Obiectul material lipseşte. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiect activ poate fi orice persoană.

în principiu, se prevalează de influenţă asupra unui funcţionar public sau funcţionar cei care sunt cunoştinţe, rude sau prieteni cu funcţionarul. În afara subiectului nemijlocit (autor), la comiterea infracţiunii pe care o analizăm pot contribui şi alţi subiecţi activi care au calitatea de instigatori sau complici. Când cel care a conceput infracţiunea de trafic de influenţă este chiar intermediarul, el va răspunde numai pentru instigare. 357

Persoana care cumpără influenţa reală sau presupusă a autorului infracţiunii de trafic de influenţă nu are calitatea de subiect activ şi nu răspunde penal. b) Subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public, funcţionarul sau alt salariat pentru a cărui influenţare făptuitorul primeşte ori pretinde foloase sau acceptă daruri, şi în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia. A. Latura obiectivă 3. Conținutul constitutiv

a)Elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei care se poate realiza în una din următoarele modalităţi alternative: pretinderea de la o persoană interesată a unei sume de bani sau a unui alt folos pentru a interveni pe lângă un funcţionar asupra căruia subiectul are sau lasă să se creadă că are influenţă; primirea de la o persoană interesată, în acelaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase; acceptarea de promisiuni făcute în 358

scopul menţionat de către o persoană interesată; acceptarea de daruri oferite, în vederea aceleiaşi finalităţi de persoana interesată. A.Latura obiectivă • Elementul material

"A primi bani sau alte foloase" înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun etc, iar "a pretinde bani sau alte foloase" presupune formularea de către subiectul activ nemijlocit, în mod expres sau tacit, a unei cereri de a i se da o sumă de bani, un bun sau alte valori.

"A accepta promisiunea" înseamnă a manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite. Termenii folosiţi de lege ("pretindere", "primire" etc.) au înţelesul din vorbirea curentă şi nu diferă de sensul termenilor utilizaţi la infracţiunea de luare de mită. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă se cer să fie îndeplinite mai multe cerinţe esenţiale:  în primul rând, se cere ca subiectul activ să aibă influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat. A avea influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în mod real în bune relaţii cu el. A.Latura obiectivă • Elementul material

359

Făptuitorul va lăsa să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar atunci când, fără a avea trecere pe lângă acesta, creează persoanei falsa impresie că se bucură de această trecere, că este în bune relaţii cu funcţionarul, că se bucură de încrederea acestuia. Cerinţa este realizată şi în cazul în care făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului. Nu are relevanţă dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului asupra căruia are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia.

De asemenea, nu interesează dacă făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar, numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare, esenţial este ca influenţa făptuitorului sa fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei.  a doua condiţie constă în aceea ca subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public sau funcţionar spre a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Dacă nu intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public sau funcţionarului, fapta va 360

constitui infracţiunea de înşelăciune.  altă cerinţă esenţială constă în aceea ca acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul, pe lângă care s-a promis că se va interveni, să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia. b) Urmarea imediată constă în realizarea unor operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau funcţionarului şi prin aceasta crearea unei stări de pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei persoane juridice în serviciul căreia se află funcţionarul public sau funcţionarul care este solicitat de făptuitor. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei (ex re). B.

Latura subiectivă

Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă calificată prin scop. 361


A. Forme Unele acte de pregătire, cât şi actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, acceptarea de promisiuni nu este altceva decât un act pregătitor al primirii efective a unor foloase necuvenite.

De asemenea, promisiunea de bani sau alte foloase reprezintă un act de pregătire al traficului de influenţă.

Modalități

B.

Traficul de influenţă poate fi săvârşit în două modalităţi normative. Pot exista o multitudine de modalităţi de fapt. Sancțiuni

C. Sancţiuni Închisoare de la 2 la 10 ani.

Deşi textul nu prevede şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanţa de judecată o poate pronunţa în cazul în care durata pedepsei închisorii stabilită este de cel puţin 2 ani, şi, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, de împrejurările cauzei şi persoana făptuitorului, o apreciază ca necesară. Alin.2 - banii, valorile sau orice alte

bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscă de la persoana care le deţine, indiferent dacă aceasta este inculpatul sau o altă persoană. 362

În cazul în care infracţiunea s-a săvârşit în participaţie instanţa este obligată ca, în situaţia în care bunurile sau valorile date nu se mai găsesc, să stabilească, în mod concret, ce anume bani, valori sau orice alte bunuri au revenit fiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare separat la plata echivalentului în bani a acelor bunuri şi valori de care a profitat. 5. Aspecte procesuale


11. FAPTE FUNCŢIONARI 1. Conținutul legal


SĂVÂRŞITE

DE

ALŢI

Art. 258 C.pen. - "Dispoziţiile art.246 - 250 privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime. (2)1În cazul prevăzut la alin (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin (1)."

În fapt, în esenţă s-a reţinut că inculpata reţinând funcţia de vânzătoare la o societate comercială cu răspundere limitată şi având atribuţii de gestionar de fapt al produselor primite spre comercializare, a 1

Alin (2) a fost introdus prin art. unic al Legii nr. 58/2008. 363

vândut cu suprapreţ bunuri alimentare persoanelor fizice.

Considerații

Sancțiuni

Prin termenul de "funcţionar" în art.147 alin.2 C.pen., se arată că legislativul înţelege, printre altele, orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în alin.1 al art. 147 C.pen. . Subliniem că dispoziţiile art.258 C.pen. extind incriminarea faptelor şi la cazurile la care acestea sunt săvârşite şi de către funcţionari sau "alţi salariaţi". Pedeapsa este mai mică, maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

12. DENUNŢAREA CALOMNIOASĂ 1. Conținutul legal

Art. 259 C.pen. - "(1)Învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2)

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. (3) Dacă cel care a săvârşit

fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau 364

probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76." Practică judiciară


S-a reţinut infracţiunea de denunţare calomnioasă în cazul inculpatei B.E. care deşi cunoştea că faptele relatate nu sunt adevărate a formulat o plângere către organele de poliţie susţinând că vecinul ei pe nume CI. deţinea la domiciliul său arme şi muniţie militară adusă de cetăţeni sârbi. A.Obiectul infracţiunii

Obiectul special îl relaţiile a)

365

juridic constituie sociale


referitoare la îndeplinirea în bune condiţii a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Obiectul juridic secundar (adiacent) constă în relaţiile sociale cu privire la apărarea cinstei, onoarei, demnităţii şi libertăţii persoanei. b)Obiectul material nu există. B.Subiecţii infracţiunii

Subiect activ poate fi orice persoană fizică. Nu comite această infracţiune acela care se autoînvinuieşte mincinos sau produce ori ticluieşte probe a)


366

mincinoase împotriva sa. În literatura juridică se arată că în cazul în care o persoană face plângere pentru o altă persoană (de exemplu soţul pentru celălalt soţ) vor fi amândouă sau numai una dintre ele autor, după cum amândouă sau numai una cunoaşte că învinuirea este mincinoasă. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. În situaţia în care o persoană învinuieşte pe nedrept prin denunţ sau 367

plângere pe o altă persoană de comiterea unei fapte penale, iar un alt făptuitor produce sau ticluieşte probe în sprijinul învinuirii nedrepte arătate, fiecare va fi tras la răspundere penală în calitate de autor. Există coautorat în cazul în care mai multe persoane semnează un denunţ calomnios, neinteresând dacă acţionează în nume propriu sau ca reprezentanţi ai unei persoane juridice. b)Subiectul pasiv principal este statul. 368

Subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană fizică care prin activitatea infracţională a subiectului activ este învinuită pe nedrept de comiterea unei fapte penale, legea necerând vreo calitate sau condiţie specială referitoare la subiectul pasiv secundar. 3. Conținutul constitutiv


) Elementul material constă într-o acţiune de învinuire mincinoasă a unei persoane de comiterea unei infracţiuni (alin.1- forma tip). a

369


Elementul material constă în producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte (alin.2 varianta asimilată, mai gravă). Nu orice învinuire denaturată, mincinoasă, realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă, ci numai acele învinuiri care se referă la fapte care, potrivit legilor penale, constituie infracţiuni.  Denunţarea săvârşirii unei alte fapte decât a unei 370

infracţiuni, de exemplu a unei abateri, fapt civil, contravenţie, chiar dacă are caracter mincinos, nu realizează conţinutul infracţiunii de denunţare calomnioasă. Infracţiunea de denunţare calomnioasă nu subzistă în situaţia când invinuirea se referă la o faptă penală pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.  Pentru existenţa infracţiunii se mai cere ca învinuirea, având ca obiect comiterea unei 371

infracţiuni, să se facă prin denunţ sau plângere. Cerinţa legii, referitoare la săvârşirea infracţiunii prin plângere sau denunţ, este împlinită chiar dacă plângerea sau denunţul nu s-au făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de Codul de procedură penală. Este necesar doar ca denunţul sau plângerea să cuprindă suficiente elemente de natură a putea începe urmărirea penală. Pentru existenţa infracţiunii în forma propriu-zisă (forma tip) se mai cere ca învinuirea să se refere 372

la o persoană determinată individual (nominal sau prin elemente de identificare certă) care să existe în realitate şi să fie în viaţă. Nu este îndeplinită această cerinţă dacă învinuirea nu se referă la nicio persoană ori se referă la o persoană imaginară. Atunci când învinuirea priveşte mai multe persoane, ne aflăm în faţa unui concurs omogen de infracţiuni, situaţia fiind similară şi atunci când învinuirea se face succesiv contra mai multor persoane. În cazul alin.2 se cere ca probele produse sau ticluite să fie "mincinoase" şi să fie făcute în sprijinul unei învinuiri "nedrepte". Producerea sau ticluirea de probe mincinoase apar ca modalităţi indirecte de denunţare calomnioasă. Când producerea de probe sau ticluirea lor constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. b) Urmarea imediată, în ambele modalităţi, constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Urmarea 373

B. Latura subiectivă • Vinovăția

periculoasă secundară este vătămarea efectivă adusă persoanei nevinovate. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea subiectului activ şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. S-a decis că împrejurarea că cel chemat în judecată prin acţiune directă pentru săvârşirea unei infracţiuni a fost achitat, nu înseamnă că implicit reclamantul se face vinovat de denunţare calomnioasă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care denunţul, plângerea, respectiv probele mincinoase sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor, fiind vorba de o infracţiune momentană. Epuizarea are loc în momentul comiterii ultimului act de învinuire mincinoasă sau al producerii sau ticluirii de probe mincinoase. Fapta 374

poate lua forma unei infracţiuni continuate. B.Modalităţi

Infracţiunea se comite în două modalităţi normative, corespunzătoare celor două variante, varianta tip (directă) şi varianta asimilată (indirectă), aceasta din urmă având două subvariante. Atunci când se comit simultan diferite modalităţi normative, există o infracţiune unică şi nu o pluralitate de infracţiuni. Sancțiuni


Sancţiuni

C. - alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani - alin.2 - închisoare de la un an la 5 ani - alin.3 - pedeapsa se reduce potrivit art.76 C.pen.

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 13. MĂRTURIA MINCINOASĂ


Art. 260 C.pen. - "(1) Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra 375

cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2)

Fapta prevăzută în alineatul precendent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia. (3) Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă solupe ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se

aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului." Practică judiciară


Martorul I.G., în cadrul procedurii succesorale desfăşurate în faţa notarului, a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la numărul succesorilor. A.Obiectul infracţiunii 376

a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei.

Infracţiunea poate avea şi un obiect juridic secundar, şi anume relaţiile sociale privitoare la anumite atribute esenţiale ale persoanei (demnitatea, libertatea) sau relaţiile sociale cu caracter patrimonial. b)Obiectul material lipseşte. B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

a)Subiectul activ este calificat şi nu poate fi decât cel care are calitatea de martor, expert sau interpret. 377

Nu are calitate procesuală de martor şi nu poate fi subiect al infracţiunii de mărturie mincinoasă persoana obligată a păstra secretul profesional fiind vorba de fapte sau împrejurări de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul (un medic care are obligaţia de a păstra secretul profesional). Nu dobândesc calitatea de martor, şi ca atare nu pot fi 378

subiecţi activi ai infracţiunii de mărturie mincinoasă, nici persoanele care sunt părţi în proces. Infracţiunea exclude participaţia penală sub forma coautoratului. La comiterea faptei pot participa însă alte persoane în calitate de instigatori sau complici. Pentru instigator şi complice nu se cere o calitate specială. Coautoratul va fi posibil în cazul experţilor care în comun pot redacta un 379

raport de expertiză necorespunzător adevărului. b)Subiect pasiv principal este statul. Subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică parte în proces, ale cărei interese şi drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârşirea infracţiunii. În cazul infracţiunii nu sunt prevăzute condiţii speciale referitoare la timpul şi locul comiterii faptei. 3. Conținutul constitutiv


Elementul material se realizează prin două a)

380


modalităţi alternative: fie se fac afirmaţii mincinoase, fie că nu se spune tot ce se ştie asupra împrejurărilor esenţiale într-o cauză judiciară. Are semnificaţie penală numai acea omisiune, care este de natură să inducă în eroare organul judiciar. Afirmaţiile sau omisiunile martorului trebuie să se refere la împrejurări esenţiale. Prin "împrejurări esenţiale" trebuie să se înţeleagă situaţii şi împrejurări care se referă la faptul 381

principal al cauzei şi nu la aspecte adiacente ce nu au legătură cu aceasta, de exemplu elementele constitutive şi circumstanţele atenuante sau agravante într-un proces penal. Pentru a fi realizat elementul material este necesar ca martorul să fi fost întrebat de către organul abilitat sau de către părţi privind împrejurările esenţiale. Nu interesează dacă martorul a depus mărturie în favoarea sau în defavoarea unei persoane. 382

• Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

Simpla contradicţie între ceea ce relatează martorul şi ceea ce s-a întâmplat nu este o dovadă că afirmaţiile acestuia au un caracter mincinos, deoarece uneori realitatea se poate percepe în mod deformat, în sensul că se pot uita anumite aspecte care sunt esenţiale. b) Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. c) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni


A.Forme

Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. În practica judiciară s-a decis că infracţiunea se consumă în momentul în care martorul semnează declaraţia după ce audierea s-a terminat. Infracţiunea se consumă în cazul expertului nu după întocmirea raporului de expertiză şi semnarea lui, ci în momentul în care acest raport a fost depus la organul 383

judiciar care a cerut efectuarea expertizei, întrucât numai din acest moment poate să influenţeze o cauză penală, civilă etc. În cazul unei traduceri scrise, infracţiunea se consumă în momentul când traducerea a fost depusă la organul judiciar. Infracţiunea subzistă, nefiind necesar să se fi pronunţat o hotărâre ilegală sau dacă s-a dat o soluţie nedreaptă, fiind suficientă existenţa pericolului de producere a unor asemenea consecinţe.

B.Modalităţi

Fapta are o modalitate tipică (alin.1) şi o modalitate asimilată (alin.4). Fapta poate prezenta o varietate de modalităţi de fapt. C.Sancţiuni Sancțiuni

-alin.1 - ambele modalităţi normative închisoare de la un an la 5 ani - alin.2 - mărturia mincinoasă nu se pedepseşte dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage măturia, cauza de nepedepsire, de exonarare de răspundere penală. Retragerea mărturiei mincinoase în timp util de către autor 384

nu are niciun efect asupra complicelui şi instigatorului. - alin.3 dacă retragera mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art.76 C.pen. -alin.4- aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului Atât cauza specială de nepedepsire, cât şi circumstanţa legală atenuantă au un caracter personal şi nu operează în beneficiul eventualilor participanţi. 5. Aspecte procesuale


14. OMISIUNEA SESIZĂRII ORGANELOR JUDICIARE 1. Conținutul legal

Art. 263 C.pen. - "(1) Fapta funcţionarului public care luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia işi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani."

385



În practica judiciară s-a reţinut că numitul I.O., funcţionar la o unitate publică, a avut nişte simple bănuieli că o persoană încadrată în acea unitate a comis un furt. Nefiind sigur, respectiv neavând date şi cunoştiinţe certe, ci numai simple bănuieli, nu a sesizat organele abilitate - procuror sau organele de cercetare penală - despre fapta respectivă. În lipsa unor asemenea reprezentări, s-a impus soluţia de achitare. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale cu privire la prompta înfăptuire a justiţiei prin obligaţia funcţionarilor sau altor salariaţi de a aduce de îndată la cunoştinţa organelor abilitate infracţiunea despre care a aflat în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile profesionale. b)Obiectul material lipseşte.

B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ nu poate fi decât un

funcţionar public. În cazul formei agravate subiect activ poate fi numai un 386

funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii morale. Textul legal prevede o condiţie de timp, respectiv ca sesizarea să se facă de îndată. b)Subiectul pasiv este statul. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material

constă într-o

inacţiune. Omisiunea la care se referă textul incriminator trebuie să privească comiterea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia subiectul activ îşi îndeplineşte sarcinile. Infracţiunea subzistă numai atunci când făptuitorul a avut cunoştinţe certe, nu simple bănuieli, despre infracţiunea în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile. Nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut pe acela ce a comis infracţiunea. În literatura juridică s-a decis că funcţionarul nu are obligaţia de sesizare în cazul infracţiunilor în care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă, cu excepţia infracţiunilor supuse procedurii pentru infracţiuniile flagrante. 387


Obligaţia de sesizare există în cazul infracţiunilor la care acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea sau cu autorizarea unui anumit organ. Obligaţia de sesizare a organelor judiciare trebuie făcută de îndată, adică neîntârziat. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, iar în secundar, din împiedicarea realizării în condiţii legale a activităţii unităţilor prevăzute în art.145 C.pen. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă de regulă din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă sau din culpă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt posibile. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul, având posibilitatea de a sesiza organele 388

judiciare, nu îşi îndeplineşte această obligaţie. În situaţia când omisiunea sesizării se prelungeşte şi după consumarea faptei, avem de a face cu o infracţiune continuă, epuizarea având loc în momentul când încunoştiinţarea a devenit inutilă. B.Modalităţi

Infracţiunea este prevăzută în două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 3 luni la 5 ani - alin.2 - închisoare de la 6 luni la 7 ani


Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 15. FAVORIZAREA INFRACTORULUI


Art. 264 C.pen.. - "(1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. (2)Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de

lege pentru autor. 389

(3)Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte." 2. Condiții preexistente

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei penale prin asigurarea descoperirii, cercetării şi judecării celor care au comis infracţiuni şi a executării sancţiunilor penale apjlcate acestora. b) Obiectul material. În unele cazuri, infracţiunea poate avea şi un obiect material care ar putea consta în bunul provenit din infracţiunea comisă. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este statul sau persoana ale cărei interese au fost prejudiciate prin comiterea faptei. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material constă în activitatea de a

da ajutor unui infractor, fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii. Pentru existenţa infracţiunii se cere să se acorde un ajutor indiferent de natura infracţiunii săvârşite. 390

Se mai cere ca ajutorul să se dea unei persoane care a comis anterior o infracţiune. Nu interesează dacă ajutorul dat infractorului se referă la toate actele infracţionale comise de acesta sau numai la o parte din ele. Ajutorul trebuie dat infractorului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii. Elementul material poate consta şi într-o omisiune. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când activitatea de ajutor a fost realizată şi s-a produs urmarea imediată.

B.Modalităţi Infracţiunea este incriminată în două modalităţi normative cărora le pot corespunde multiple modalităţi faptice.

391

Sancțiuni

C.Sancţiuni -alin. 1 - închisoare de la 3 luni la 7 ani -alin.2 - pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

D.Cauza de nepedepsire Alin.3 prevede că favorizarea săvârşită de soţ sau o rudă apropiată nu se pedepseşte. 5. Aspecte procesuale


16. EVADAREA 1. Conținutul legal


2. Condiții preexistente A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material

Art.269 C.pen. - "(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. (2) Dacă fapta este săvârşită prin folosirea de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani. (3) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se depăşi maximul general al închisorii. (4)Tentativa se pedepseşte." A comis infracţiunea de evadare numitul I.G. care, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Slobozia, a profitat de neatenţia unui subofiţer şi a escaladat gardul unităţii, ascunzându-se apoi într-o pădure.

A. Obiectul infracţiunii a)Obiectul

juridic special îl constituie relaţiile sociale privind autoritatea organelor judiciare şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la care o persoană este supusă. Când fapta se comite în condiţiile alin.2 poate să apară şi un obiect juridic special secundar care constă în relaţiile sociale privitoare la integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

392

b)Obiectul material. Atunci când se folosesc anumite violenţe, obiectul material constă în corpul persoanelor vătămate ori eventual bunul distrus sau alte bunuri.

B. Subiecţii infracţiunii B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

a) Subiectul activ este o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere. Este în stare de reţinere persoana împotriva căreia s-a luat în mod concret, efectiv, măsura privativă de libertate a reţinerii în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Se află în stare de deţinere cel care este privat de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a pedepsei închisorii. Militarii în termen care se află într-o închisoare militară, în executarea pedepsei închisorii, dacă evadează comit infracţiunea de

cu

evadare, eventual în concurs infracţiunea de absenţă nejustificată sau dezertare. Nu se află în stare de deţinere persoanele supuse internării medicale ca măsură de siguranţă sau ca măsură educativă privativă de libertate. Părăsirea acestor locuri în mod ilegal atrage numai reinternarea lor.

Participaţia este posibilă sub forma coautoratului şi a instigării, nu a complicităţii, deoarece înlesnirea evadării constituie o infracţiune autonomă. Coautoratul la această infracţiune este prevăzut ca formă agravată. b) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana care, în cazul formelor agravate, suferă anumite violenţe sau unitatea unde a fost reţinut sau deţinut legal făptuitorul, când prin comiterea faptei s-au produs distrugeri sau degradări în paguba acesteia. 3. Conținutul constitutiv

A.Latura obiectivă a)Elementul material se realizează

prin acţiunea de evadare a persoanei 393



care se află în stare legală de reţinere sau deţinere. Infracţiunea de evadare subzistă şi când reţinutul sau deţinutul fuge dintr-un punct de lucru situat în afara penitenciarului sau dintr-un alt loc în care se găseşte (de exemplu din spital). Atunci când evadarea se comite printr-un mijloc fraudulos (înşelăciune, mituire etc.) care constituie prin el însuşi o infracţiune, va exista concurs de infracţiuni între infracţiunea de evadare şi acea infracţiune. Infracţiunea subzistă şi când cel deţinut sau reţinut în mod legal fuge de sub escortă. Întrucât şi reţinerea pentru cercetări trebuie făcută în condiţiile prevăzute de lege, dacă reţinerea sa făcut în aceste condiţii, fapta constituie infracţiunea de evadare. Fapta constituie infracţiunea de evadare şi în situaţia când ulterior s-a dovedit că persoana reţinută sau arestată preventiv nu este vinovată de infracţiunea a cărei comitere a determinat luarea măsurii, deoarece ceea ce interesează este ca în momentul 394

evadării persoana să fi fost lipsită de libertate în mod legal. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol, de periclitare a bunei desfăşurări în condiţii legale a activităţii de înfăptuire a justiţiei penale. În situaţia când infracţiunea sa comis în forma agravată, se creează o stare de pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă

Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

• • •


A.Forme Actele pregătitoare nu se sancţionează.

Tentativa este sancţionată. Nu constituie tentativă, ci acte pregătitoare, distrugerea unui pat pentru a scoate un fier cu ajutorul căruia să perforeze zidul sau faptul tăierii păturii pentru a face o funie.

Constituie tentativă însă spargerea uşii sau plafonului camerei pentru a evada, fiind vorba de un început de executare. 395

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de evadare este comisă în mod concret, efectiv, evadatul reuşind să înlocuiască starea de deţinere, în care se afla în mod legal, cu starea de libertate, neavând relevanţă cât a durat această stare de libertate după evadare. Activitatea infracţională nu poate continua după consumarea infracţiunii, neputând astfel îmbrăca forma infracţiunii continue sau infracţiunii continuate, epuizarea având loc în momentul consumării infracţiunii. B.Modalităţi

Infracţiunea este incriminată în două modalităţi normative (alin.1) şi mai multe modalităţi agravate (alin.2), cărora le pot corespunde o multitudine de modalităţi faptice.

Sancțiuni

C.Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 luni la 2 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 8 ani alin.3 - pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. -

396

Când făptuitorul a evadat din starea de reţinere ori de arestare preventivă, infracţiunea de evadare se află în concurs cu infracţiunea pentru care evadatul fusese arestat preventiv. 5. Aspecte procesuale


17. NERESPECTAREA JUDECĂTOREŞTI 1. Conținutul legal

HOTĂRÂRILOR

Art. 271 C.pen. - "(1) Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este 397

închisoarea de la 1 la ani.

5

(2)

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este

la 5 ani. (4) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d) și g), se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. închisoare de la 1

(5)Nerespectarea hotărârilor judecătorești, prin neexecutarea, cu rea-credință, a pedepselor complementare aplicare persoanelor juridice, 398

prevăzute în art. 714 și în art. 715 alin (2), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Practică judiciară

2. Condiții preexistente A.Obiectul infracțiunii • Juridic generic • Juridic special • Material B. Subiecții infracțiunii • Subiectul activ • Subiectul pasiv

"

S-a comis această infracţiune în următorul caz: inculpaţii au fost obligaţi printr-o sentinţă civilă rămasă definitivă să lase în posesia reclamanţilor din procesul civil două suprafeţe de teren pe care inculpaţii le ocupau fără drept. La prezentarea executorului judecătoresc pentru a pune în executare acea sentinţă civilă, inculpaţii au ameninţat organul de executare şi au refuzat să pună la dispoziţia persoanelor vătămate terenurile respective pe care acestea din urma le deţin în mod legal. A.Obiectul infracţiunii

a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătoreşti, fiind vorba deci de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Obiectul juridic special secundar constă în relaţiile sociale privitoare la drepturile cetăţenilor care se realizează prin hotărâri judecătoreşti, ori în relaţiile sociale privitoare la integritatea corporală, sănătatea ori libertatea persoanei. b)Obiectul material îl constituie corpul persoanei, atunci când împotrivirea se exercită prin acte de violenţă.

Dacă actele de violenţă se realizează contra bunurilor, obiectul material este format din acele bunuri, din imobile sau părţi ale unor imobile. 399

B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ poate fi orice persoană. În situaţia reglementată în alin.4

subiect activ este numai cel în raport cu care s-a dispus o măsură de siguranţă din categoria celor prevăzute în art.112 lit.c) şi d) C.pen. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale, cu excepţia modalităţii prevăzute în alin.4, când fapta nu poate fi comisă în forma coautoratului. Ajutorul dat unui infractor care se împotriveşte la hotărârea judecătorească prin violenţă sau ameninţare faţă de organul de executare, constituie acte de complicitate la infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi nu infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art.264 C.pen. b)

Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este cel al cărui drept se valorifică prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti iar în unele cazuri, prevăzute expres în norma de incriminare, este şi persoana asupra căreia se exercită violenţa sau ameninţarea. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a)Elementul material. Infracţiunea se

prezintă sub forma a trei variante. 400

În


cazul primei variante elementul material constă într-o acţiune de împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin ameninţare. Atunci când împotrivirea nu priveşte punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, ci se referă la executarea unei hotărâri pronunţate de un alt organ de jurisdicţie, cerinţa legii nu este satisfăcută. Fapta constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi atunci când acţiunea de împotrivire priveşte executarea unei ordonanţe prezidenţiale sau a unei hotărâri de expedient, deoarece şi acestea au atributele unor hotărâri judecătoreşti. Întrucât este vorba de o acţiune de împotrivire la executarea unei hotărâri, trebuie ca hotărârea să fie executorie şi totodată să existe o activitate faptică de punere în executare a acelei hotărâri de către organul de executare. Dacă acţiunea de împotrivire nu s-a realizat prin violenţă sau ameninţare, fapta nu constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Se poate 401

Considerații

întâmpla ca, din cauza actelor de violenţă, fapta să îmbrace forme mai grave decât cele prevăzute în art.271 C.pen. Într-un astfel de caz, se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. Elementul material al infracţiunii prevăzute în alin.2 constă în împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori o parte dintr-o locuinţă sau imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti. Se cere ca locuinţa sau partea dintr-o locuinţă sau imobil să fie deţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii. Când făptuitorul foloseşte violenţe sau ameninţări sunt incidente prevederile alin.3. Prin "locuinţă" se înţelege suprafaţa locativă cu destinaţie de locuinţă care cuprinde suprafaţa locuibilă şi dependinţele, neincluzânduse şi suprafaţa locativă care se foloseşte în alte scopuri decât acelea de locuit (ex.: garaje, birouri etc). Prin "parte dintr-o locuinţă" se înţelege spaţiul camerelor care fiind stabilite ca atare prin construcţia lor, sunt destinate pentru locuit, inclusiv 402


holurile, camerele de trecere, adică cele ce formează dependinţele. Prin "parte dintr-un imobil" se înţeleg părţile folosite în comun sau în individual ale unui imobil sau ale unui apartament cu mai multe locuinţe (de ex.: pod, spălătorie etc). Fapta de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută în alin.3 este mai gravă atunci când se comite prin ameninţare ori prin acte de violenţă. Cerinţa esenţială este îndeplinită când făptuitorul, spre exemplu, îmbrânceşte, împinge din spate, trage afară din casă şi opune rezistenţă la reintrarea în locuinţă a unei persoane care deţine locuinţa în baza unei hotărâri judecătoreşti, fiind vorba de acte de violenţă. Dacă ulterior condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută în alin.3 făptuitorul reocupă terenul după ce persoana vătămată a fost repusă în posesie, el va fi sancţionat a doua oară pentru această infracţiune, deoarece fiind vorba de două infracţiuni distincte, săvârşite în momente diferite, nu există autoritate de lucru judecat. Elementul material în modalitatea prevăzută în alin.4 se 403

realizează prin nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute de art.112 lit.c), d) și g) C.pen. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei. În secundar, ca urmare imediată poate să apară şi o vătămare a integrităţii fizice a persoanei sau a altor drepturi ale persoanei recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şl urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă

Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea calitatea oficială a persoanei, se va reţine 404

după caz infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori de ameninţare etc. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme

Actele de pregătire şi tentativa nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în momentul în care se săvârşeşte acţiunea incriminată. Fapta poate căpăta uneori forma infracţiunii continuate sau continue, epuizarea având loc în momentul comiterii ultimei activităţi infracţionale. B.Modalităţi 405

Infracţiunea este prevăzută într-o modalitate normativă tipică (alin.1) şi două modalităţi normative de specie (alin.2 şi alin.4). Există şi modalităţi agravate (alin.3). Pe lângă acestea există multiple modalităţi de fapt. Sancțiuni

C.Sancţiuni

(fapta s-a comis prin ameninţare) închisoare de la 6 luni la 3 ani - alin.1 teza a ll-a (fapta s-a comis prin acte de violenţă) -închisoare de la 1 la 5 ani - alin.1 teza I

406

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă - alin.3 teza I - închisoare de la 6 luni la 3 ani - alin.3 teza a ll-a - închisoare de la 1 la 5 ani - alin.4 - închisoare de la o lună la 3 luni sau amendă - alin.5 – de la 3 luni la un an sau cu amendă. - alin.2



Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. TEST DE AUTOEVALUARE 407

1. Latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C.pen.) constă : a). numai în intenție directă; b). În intenție directă, intenție indirectă sau culpă;

intenție directă sau intenție indirectă. c).

În

Varianta agravată a infracțiunii de purtare abuzivă constă în: a). producerea unei pagube mai mari de 5.000 lei; b). vătămarea intereselor legale ale unei persoane; c). lovirea sau alte acte de violență 2.

408

față de persoană.

o

Latura subiectivă a infracțiunii de luare de mită (art. 254 C.pen.) constă în: a). intenție indirectă; b). intenție directă, calificată prin scop; c). intenție directă sau indirectă. 3.

Fapta unei persoane de a da bani unui funcționar ca să falsifice un înscris oficial 4.

409

constituie infracțiunea de : a). instigare la fals intelectual; b). dare de mită; c). instigare la fals material în înscrisuri oficiale. Nu se poate reține infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești (art. 271 C.pen.) atunci când: a). împotrivirea se face prin simple afirmații; b). este vorba de o parte a unui imobil; 5.

410

c). opunerea s-a exercitat în cursul executării hotărârii și nu de la început. BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE




penalpartea specială, Edit. Wolters Kluwer, 2009



Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept

penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută.

411

Unitatea de învățare nr.V INFRACȚIUNI DE FALS Cuprins: Cuprins

1.

Infracțiunea de Falsificare monede sau de alte valori, art. 282;

de

de Falsificare de timbre, mărci sau bilete de transport, art. 283 CP ;

2.

Infracțiunea

3.

Infracțiunea de Falsificare de valoro străine, art. 284 CP ; 4. Infracțiunea de Deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, art. 285 CP ; 5. Infracțiunea de Fals material în înscrisuri oficiale, art. 288 CP ; 6. Infracțiunea de Fals intelectual, art. 289 CP ;

7.

Infracțiunea

înscrisuri 412

de

Fals

în sub

semnatură privată, art. 290 CP ; 8.

Infracțiunea de Uz de fals, art. 291

CP ;

9.

Infracțiunea de Fals în declarații, art. 292 CP.

Obiectivele unităţii de învăţare După studiul acestei unități de învățare veți reuși să analizați fiecare a infracțiune contra persoanei din punct de vedere al Condițiilor preexistente, al Conținutului constitutiv ; veți reuși să identificați formele și modalitățile infracțiunii, sancțiunile, precum și aspectele procesuale. 1. FALSIFICAREA DE MONEDE SAU DE ALTE VALORI 1. Conținutul legal

Art. 282 C.pen. - (1) Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate in alineatul precendent, sau deţinerea

lor

în

vederea

circulaţie. 413

punerii

î

n

Dacă faptele prevăzute in alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Tentativa se pedepseşte." (3)


A comis această infracţiune numitul C.R. care după falsificarea unor bancnote, le-a pus în circulaţie, acţiunile acestuia 414

realizând elementele a două infracţiuni distincte în concurs ideal. 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic generic. În cazul tuturor infracţiunilor de fals, obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora li se atribuie prin texte legale însuşirea de a exprima adevărul. b) Obiectul juridic special îl constituie ansamblul relaţiilor sociale referitoare la „încrederea publică" (fides publica), care trebuie acordată monedelor, precum şi celorlalte valori care se găsesc în mod oficial în circulaţie, cât şi operaţiunilor legale efectuate în cadrul circulaţiei monetare sau a instrumentelor de credit şi piaţă. c)Obiectul material diferă în raport cu activitatea realizată de către subiectul activ : -conform art.282 C.pen., obiectul material al infracţiunii analizate constă în moneda metalică sau moneda de hârtie, titlurile de credit publice, cecurile, titlurile de orice fel, ori alte titluri ori valori asemănătoare care sunt falsificate. -în situaţia infracţiunilor derivate de punere în circulaţie sau de deţinere a monedelor sau valorilor falsificate, monedele sau valorile puse în circulaţie sau deţinute în vederea punerii în circulaţie, constituie obiectul material al infracţiunilor. B.Subiecţii infracţiunii 415

a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei: coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv este instituţia emitentă ale cărei interese sunt periclitate prin faptele comise. Subiectul pasiv poate fi şi o persoană fizică sau juridică care a primit monedele sau alte documente înscrise în norma de incriminare şi care au fost alterate sau contrafăcute, fiind vorba de o inducere în eroare a acestor persoane. 3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă a) Elementul material presupune o acţiune de

falsificare de monede sau de alte valori, respectiv, o operaţiune de contrafacere sau de alterare.

contrafacere

Prin se înţelege confecţionarea, producerea, imitarea unei monede sau altei valori.

Alterarea


constă în modificarea conţinutului sau aspectului unei monede sau a unei valori adevărate, creându-se, de regulă, aparenţa unei valori mult mai ridicate care i-ar asigura făptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obţine cu moneda sau valoarea iniţială.

Infracţiunea subzistă numai dacă moneda sau valoarea 416

falsificată corespunde uneia dintre monedele sau titlurile de valoare enumerate de lege. Pentru realizarea elementului material al infracţiunii principale (art.282 alin.1 C.pen.) se mai cere ca aceste monede, titluri sau valori să aibă putere circulatorie. Elementul material în cazul infracţiunilor derivate, prevăzute în art.282 alin.2 C.pen., constă, fie în acţiunea de punere în circulaţie, fie acţiunea de deţinere în vederea punerii în circulaţie a monedelor 417

sau valorilor falsificate de natura celor arătate în prevederile alin.1 al textului. Prin acţiunea de "punere în circulaţie" se înţelege introducerea monedelor, titlurilor sau celorlalte valori falsificate în circuitul economlco-financiarmonetar, urmând a îndeplini aceleaşi funcţii economice ca şi cele reale, adevărate (ex.: efectuarea de plăţi). A deţine monede sau alte valori falsificate înseamnă 418

primirea şi păstrarea acestora în vederea punerii lor în circulaţie. b) Urmarea imediată. Săvârşirea oricăreia dintre cele 3 Infracţiuni incriminate, creează o stare de pericol pentru relaţiile sociale care se bazează pe încrederea publicului atribuită monedelor ori celorlalte valoriaflate legal în circuitul financiar-bancar. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea Imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. 419

B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

• • •


A.Forme

Cu toate că nu sunt pedepsite, unele acte pregătitoare sunt incriminate distinct, autonom sub forma infracţiunii corelative (derivate) de deţinere de valori falsificate în vederea punerii în circulaţie. Tentativa în toate cele trei infracţiuni (cea principală sau cele derivate) se sancţionează conform art.282 alin.4 si art.21 C.pen. 420

Dacă mijloacele folosite pentru falsificare sunt improprii prin natura lor să producă efectul sau executarea acţiunii a fost concepută în mod absurd, potrivit art.20 alin.ultim C.pen., nu există tentativă. Consumarea. Infracţiunile analizate se consumă în momentul realizării activităţii materiale incriminate şi producerii stării de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, respectiv, încrederea publică în autenticitatea monedelor sau altor 421

valori, precum şi în circulaţia monetară ori în cea a instrumentelor de credit. În cazul infracţiunilor continuate sau continue epuizarea are loc odată cu încetarea ultimei acţiuni ori odată cu încetarea acţiunii. B.Modalităţi

Potrivit textului incriminator, fiecare din cele trei infracţiuni se prezintă sub forma unei modalităţi normative simple şi a câte două modalităţi normative agravate. 422

C.Sancţiuni Sancțiuni

-art.282 alin.1 şi 2 închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi - art.282 alin.3 - închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (dacă ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar) - art.282 alin.3 - închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi (dacă s-a cauzat o pagubă importantă sistemului financiar) 423

Monedele şi valorile falsificate puse în circulaţie sau deţinute în vederea punerii în circulaţie vor fi supuse confiscării speciale. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. FALSIFICAREA DE TIMBRE, MĂRCI SAU BILETE DE TRANSPORT



Art.283 C.pen. - "(1) Falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete sau foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional, ori punerea in circulaţie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseşte cu închisoarea de 6 luni la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul R.l. care a spălat şi radiat de pe mărcile poştale folosite amprenta ştampilei aplicate anterior. După 424

executarea acestor operaţiuni ilegale a repus în circulaţie acele mărci poştale. 2. Condiții preexistente


A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special

îl constituie relaţiile sociale în cadrul cărora oamenii folosesc, datorită încrederii ce le acordă, timbrele, mărcile poştale, precum şl celelalte valori indicate de textul incriminator. b) Obiectul material este diferit după cum activitatea ilicită se realizează prin contrafacere sau alterare. Atunci când falsificarea se va realiza prin contrafacere, obiectul material constă în materialele din care s-au confecţionat timbrele, mărcile poştale, plicurile sau cărţile poştale. În situaţia în care falsificarea s-a realizat prin alterare, obiectul material constă în timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete sau foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional falsificate. Infracţiunea corelativă de punere în circulaţie are ca obiect material timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete sau foi de călătorie sau transport, cupoane 425

răspuns internaţional falsificate pe care subiectul activ le-a pus în circulaţie.

Pentru a constitui obiectul material al infracţiunii pe care o analizăm, este necesar ca timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale, biletele sau foile de călătorie sau transport, cupoanele răspuns internaţional falsificate să fie dintre cele aflate în mod legal în circulaţie infracţiunii.

în

momentul

comiterii

B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ

poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este instituţia stabilită, potrivit

dispoziţiilor

legale,

să

pună

în

circulaţie obiectele ce formează obiectul material al infracţiunii. Subiectul pasiv poate fl şi o persoană fizică sau juridică ale căror interese au fost lezate prin comiterea faptei. 3. Conținutul constitutiv A.Latura obiectivă • Elementul material • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă

A.Latura obiectivă a)Elementul material. La infracţiunea principală subliniem că elementul material constă în acţiunea de falsificare a timbrelor, mărcilor sau biletelor de transport. În cazul infracţiunii derivate

elementul

material 426

constă

într-o

acţiune de punere în circulaţie a valorilor falsificate care formează obiectul material. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea

făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B.Latura subiectivă

Infracţiunile se comit intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

cu

A.Forme Actele pregătitoare nu sunt sancţionate, însă ele sunt incriminate ca infracţiune autonomă conform prevederilor art.285 C.pen.

Tentativa se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când s-a realizat falsificarea valorilor arătate expres în textul incriminator. Epuizarea are loc în cazul infracţiunii principale în momentul încetării ultimei acţiuni, respectiv când contrafacerea în serie a luat sfârşit, iar când valorile falsificate au fost puse în circulaţie epuizarea are loc atunci când nu vor mai exista valori false care ar putea fi puse în circulaţie. 427

B.Modalităţi

Atât infracţiunea principală, cât şi cea derivată prezintă câte o modalitate normativă. Sancțiuni

Sancţiuni

C. - închisoare de la 6 luni la 5 ani - tentativa se sancţionează potrivit art.21 şi art.283 alin.2 C.pen. - timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete sau foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional vor fi confiscate în baza art.118 lit.a C.pen.


Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE



Art.284 C.pen. - "Dispoziţiile cuprinse in acest capitol se aplică şi in cazul când infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine."

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special este identic

cu cel al infracţiunilor de la art.282 şi 283 C.pen. b)Obiectul material. Facem trimitere la analiza făcută articolelor precedente. 428

Mai trebuie subliniat faptul că se cere ca moneda străină falsificată să aibă curs legal în ţară respectivă, iar titlurile sau celelalte valori falsificate trebuie să se afle în circulaţie la data comiterii faptei. B.Subiecţii infracţiunii




Facem trimitere făcută articolelor (art.282 şi 283 C.pen.).

la analiza precedente





Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 4.

DEŢINEREA

VEDEREA

DE

INSTRUMENTE

FALSIFICĂRII

VALORI 429

ÎN

DE





Art.285 C.pen. - " Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art.282-284 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." A comis această infracţiune numitul I.G. la domiciliul căruia s-au găsit mai multe aliaje şi cerneluri care erau apte şi în acelaşi timp destinate a servi la falsificarea monedelor. Pe baza materialului probator s-a stabilit că făptuitorul cu ajutorul acestor materiale a falsificat mai multe monede. În speţa redată s-a făcut aplicarea art.33 lit.a C.pen., întrucât s-au comis două infracţiuni în concurs real.

A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la încrederea publică acordată valorilor enumerate în art.282-284 C.pen. . b) Obiectul material constă în instrumentele sau materialele care sunt deţinute în scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art.282-284 C.pen.. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. 430

b)Subiectul pasiv principal este statul, iar în plan secundar subiect pasiv poate fi instituţia care în virtutea dispoziţiilor legale emite sau efectuează operaţiuni cu valorile sau titlurile enumerate în art.282-284 C.pen. . 3. Conținutul constitutiv



A. Latura obiectivă a)Elementul material constă fie într-o acţiune de fabricare, fie într-o acţiune de deţinere a unor instrumente sau materiale în scopul arătat în textul incriminator. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca instrumentele sau materialele fabricate sau deţinute să fie apte de a putea fi folosite la comiterea unei falsificări de valori sau titluri. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică ce derivă din confecţionarea sau deţinerea instrumentelor sau materialelor în vederea falsificării de valori. c) Legătura de cauzalitate. Între urmarea imediată şi fapta incriminată trebuie să existe raport de cauzalitate. B. Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă. A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. Acţiunea de fabricare de instrumente sau materiale poate să îmbrace forma infracţiunii continuate, iar deţinerea instrumentelor sau materialelor este prin însăşi natura sa o infracţiune continuă. 431

Epuizarea are loc când acţiunea de fabricare sau de deţinere a încetat. B.Modalităţi Infracţiunea cunoaşte două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni


C.Sancţiuni -închisoare de la 6 luni la 5 ani -instrumentele şi materialele care au servit sau care au fost destinate să servească la comiterea faptei prevăzute de art.285 C.pen. vor fi confiscate în baza art.118 C.pen. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

5. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE 1. Conținutul legal

Art. 288 C.pen. - (1) Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. (2) Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare 6 luni la 5 ani. (3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice. (4) Tentativa se pedepseşte." 432




A comis această infracţiune, numitul R.C. care şi-a falsificat libretul CEC înscriind în locul sumei de 20 lei suma de 200 lei, intenţionând să preia de la CEC o sumă mai mare decât avea în mod real pe libret.

A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la încrederea publică care se acordă autenticităţii înscrisurilor oficiale, considerându-se că ele exprimă numai adevărul. b) Obiectul material va fi înscrisul oficial asupra căruia se exercită acţiunea făptuitorului, respectiv înscrisul care este supus acţiunii de falsificare, indiferent dacă fapta se comite prin contrafacere sau prin alterare. Înscrisul oficial în viziunea dreptului penal sunt şi originalul şi duplicatul, cât şi triplicatul precum şi copiile legalizate sau certificate. Pentru a putea constitui obiectul material al infracţiunii, înscrisurile oficiale trebuie să fie susceptibile să producă consecinţe juridice. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană în cazul modalităţii prevăzute în alin.1. În varianta prevăzută în alin.2 subiectul activ nu poate fi decât persoana care are calitatea de funcţionar şi care comite fapte în exerciţiul atribuţiilor sale de 433

serviciu. Infracţiunea poate fi comisă de mai mulţi subiecţi activi. b)Subiectul pasiv este organul, unitatea, instituţia publică, regia autonomă, societatea comercială etc. ori persoana juridică de drept public căreia i se atribuie în mod nereal înscrisul oficial falsificat. Subiect pasiv adiacent (secundar) poate fi şi o persoană fizică sau juridică prejudiciată în propriile sale interese şi faţă de care se produc consecinţe juridice în urma contrafacerii sau alterării înscrisurilor oficiale. 3. Conținutul constitutiv


A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de falsificare care poate îmbrăca, fie forma contrafacerii scrierii ori a subscrierii, fie forma alterării în orice mod. Contrafacerea scrierii presupune „stricto senso" plăsmuirea, confecţionarea sau ticluirea unui înscris fictiv prin imitare, dându-i aparenţa unui înscris oficial autentic. Contrafacerea subscrierii sau semnăturii constă în executarea semnăturii unei persoane reale sau fictive prin reproducerea semnăturii originale sau prin semnătura fictivă. Falsul material în înscrisuri oficiale prin contrafacerea subscrierii se va reţine şi atunci când este contrafăcută amprenta unei ştampile aplicate pe un înscris oficial. Prin alterarea unui înscris adevărat preexistent, înţelegem denaturarea materială fizică a scrierii de pe un înscris prin diverse mijloace şi procedee de 434

înlăturare, modificare, schimbare, transformare sau adăugire de text, de natură a afecta conţinutul scrierii.

• Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă

Acţiunea de falsificare va constitui elementul material al infracţiunii numai în măsura în care vor fi îndeplinite două cerinţe esenţiale şi anume: înscrisul să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale, iar pe de altă parte înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil să, producă consecinţe juridice. Falsificarea unui înscris oficial lovit de nulitate relativă constituie infracţiunea prevăzută în 435

art.288 C.pen., deoarece, un astfel de înscris producându-şi efectele până în momentul când anularea lui este cerută de cel îndreptăţit şi pronunţată prin hotărâre judecătorească, fapta îndeplineşte condiţia cerută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni, adică este de natură să producă consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică ce se acordă înscrisurilor oficiale, autenticităţii şi sincerităţii acestora. 436

. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. c) Legătura

de

cauzalitate

B. Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite.

Tentativa la această infracţiune se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când executarea acţiunii 437

ilegale a fost dusă până la capăt, a fost încheiată şi s-a produs urmarea imediată, adică întocmirea unui înscris oficial fals care prezintă aparenţa unui înscris autentic şi prin aceasta crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică. B.Modalităţi

Infracţiunea se prezintă sub forma unei variante simple şi a unei variante agravate, deosebirea dintre acestea constând în calitatea subiectului activ care, 438

în cazul formei calificate, trebuie să fie un funcţionar sau alt salariat care a comis fapta în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu. În ambele cazuri infracţiunea poate fi comisă prin una din cele trei modalităţi normative redate în mod expres în text, cărora pot să le corespundă o multitudine de modalităţi faptice. Sancțiuni


C.Sancţiuni - art. 288 alin.1 - închisoare de la 3 luni la 3 ani - art. 288 alin.2 - închisoare de la 6 luni la 5 ani (în cazul formei agravate) 439

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 6. FALSUL INTELECTUAL 1. Conținutul legal


Art. 289 C.pen. - " (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau imprejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul I.O. care, în calitate de şef de tură, la vama Nădlac a falsificat trei chitanţe pentru a permite înscrierea în circulaţie prin eludarea dispoziţiilor legale a 440

unui număr autoturisme. 2. Condiții preexistente


de

trei

A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea ce trebuie acordată valabilităţii şi autenticităţii înscrisurilor oficiale şi a activităţii desfăşurate de funcţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea acestor înscrisuri. b)Obiectul material poate fi numai un înscris oficial asupra căruia se realizează în mod nemijlocit activitatea de falsificare. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ nu poate fi decât o

persoană care are o anumită calitate, aceea de funcţionar şi care săvârşeşte infracţiunea în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Fapta poate fi comisă şi în participaţie. b)Subiectul pasiv este unitatea sau instituţia în cadrul cărora s-a săvârşit falsul, întrucât prestigiul şi eventual autoritatea lor sunt compromise prin faptul că un înscris emis de un funcţionar public, funcţionar sau alt salariat al lor aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu este afectat de o 441

alterare a realităţii pe care trebuie să o exprime. Subiectul pasiv secundar al falsului intelectual este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost periclitate prin comiterea faptei. Falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât în timpul cât se întocmeşte înscrisul şi implict, la locul unde s-a procedat la întocmirea acestuia. 3. Conținutul constitutiv


A. Latura obiectivă a)Elementul material presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, prin două modalităţi alternative, respectiv, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea cu intenţie de a insera unele date sau împrejurări care au avut loc în realitate şi care ar fi trebuit să fie constatate. Infracţiunea este comisivă, dar poate fi săvârşită atât prin comisiune, cât şi prin omisiune. Atestarea înseamnă arătarea că o anumită faptă sau împrejurare a existat sau există cu menţionarea datelor necesare pentru identificarea şi caracterizarea acelei fapte sau împrejurări.

Atestarea necorespunzătoare 442

este adevărului şi

deci mincinoasă, atunci când prin aceasta se arată în mod denaturat fapta sau împrejurarea asupra căreia poartă atestarea. Omisiunea constă dintr-o inacţiune voită, adică făptuitorul cu intenţie nu inserează unele date, fapte sau împrejurări în înscrisul oficial cu prilejul întocmirii acestuia, aspecte de care luase şi pe care avea obligaţia de serviciu să le menţioneze, respectiv, să le treacă în acel înscris, care este destinat să facă proba. Prin urmare, în cazul omisiunii făptuitorul nu alterează cu nimic forma înscrisului, aspectul său fizic, ci numai conţinutul înscrisului care, în final, nu mai corespunde total sau parţial realităţii. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca activitatea ilegală desfăşurată de către făptuitor să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale. În

primul rând, falsul intelectual trebuie să se realizeze cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. în al doilea rând, falsificarea trebuie săvârşită de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Legiuitorul român nu a prevăzut în textul incriminator condiţia ca 443


falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce efecte, consecinţe juridice, însă considerăm că pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii cerinţa de mai sus trebuie îndeplinită. b)Urmarea imediată constă în atingerea adusă încrederii publice acordate înscrisurilor oficiale. c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta, de regulă, rezultă din materialitatea faptei. B

. Latura subiectivă

Infracţiunea se comite intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

cu

A.Forme

Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune se sancţionează, atunci când fapta se comite printr-o acţiune. Infracţiunea se consumă în momentul în care se termină, se finalizează întocmirea înscrisului oficial fals, respectiv, atunci când a fost perfectat prin aplicarea ştampilei sau a sigiliului, nefiind necesar ca înscrisul falsificat să fi fost folosit, fiind suficientă doar producerea unei stări de pericol. 444

B.Modalităţi

Infracţiunea cunoaşte două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni - art.289 C.pen. - închisoare de la 6 luni la 5 ani.


Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 7. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SEMNĂTURĂ PRIVATĂ


SUB

Art. 290 C.pen. - " (1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea

producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Tentativa se pedepseşte." Practică judiciară

A comis această infracţiune numita I.R. care, în timpul procesului de partaj cu fostul ei soţ, a redactat o declaraţie în care a menţionat nereal că acesta este de acord cu acţiunea şi că nu are nicio pretenţie la apartamentul din litigiu. După completarea înscrisului respectiv, l-a prezentat instanţei de judecată. 445




a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în adevărul pe care trebuie să îl exprime înscrisurile sub semnătură privată producătoare de consecinţe juridice, atunci când sunt folosite sau încredinţate altuia spre folosire. b)Obiectul material îl constituie înscrisurile sub semnătură privată.




B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei : coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost ori ar urma să fie lezate. A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în 2 acţiuni

comisive succesive : o acţiune de falsificare a înscrisului (prin contrafacerea scrierii şi subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod) şi o acţiune de folosire a înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre folosire altei persoane. Prin acţiunea de contrafacere a scrierii se înţelege imitarea, reproducerea frauduloasă a scrierii unui act sub semnătură privată în vederea demonstrării 446


că scrierea, în felul cum a fost imitată, este cea originală şi exprimă voinţa autorului actului. In cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esenţială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată constă tocmai în semnătura aflată pe el. Alterarea înscrisului sub semnătură privată presupune denaturarea, modificarea, schimbarea sau transformarea acestui înscris în altul, contrar realităţii. Infracţiunea există numai dacă acţiunea de falsificare este urmată de acţiunea posterioară de folosire sau încredinţare spre folosire a înscrisului falsificat; simpla falsificare a înscrisuluisub semnătură privată nu constituie infracţiune. În ipoteza încredinţării înscrisului altei persoane este necesar ca încredinţarea să se fi făcut în scopul folosirii acelui înscris şi nu în vreun alt scop. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca înscrisul falsificat să aibă aparenţa unui act veritabil, cu o anumită semnificaţie juridică şi capabil să aibă o putere probatorie. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică acordată valorii probante a unor asemenea înscrisuri. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să 447

existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă, intenţie care priveşte atât acţiunea de falsificare, cât şi pe cea de folosire sau încredinţare unei alte persoane în vederea folosirii. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite.

Tentativa la această infracţiune se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul falsificat este folosit de către autor ori este încredinţat de acesta altei persoane pentru a-l folosi. B.Modalităţi

Infracţiunea prezintă în primul rând modalităţiile normative specifice infracţiunii prevăzute de art.288 C.pen. (contrafacerea), iar în completarea acestora, succesiv, modalitatea folosirii înscrisului fals de către făptuitor şi modalitatea încredinţării înscrisului unei alte persoane pentru a-l folosi. în realitate pot să apară o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni 448

- art.290 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. 5. Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 8. UZUL DE FALS




Art. 291 C.pen. - " Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, in vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată."

A comis această infracţiune inculpatul care a folosit un certificat eliberat de administraţia financiară - în care se menţiona neconform cu realitatea că figurează în evidenţele fiscale cu un imobil pentru care a plătit impozit din anul 1993 - în vederea obţinerii hotărârii judecătoreşti civile prin care să se constate că prin uzucapiune a devenit proprietarul imobilului.

A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la încrederea acordată unui înscris oficial sau sub semnătură privată producătoare de consecinţe juridice, atunci când sunt folosite. 449

b) Obiectul material îl constituie înscrisul fals

care este folosit în scopul producerii de consecinţe juridice.

B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea infracţiunii. 3. Conținutul constitutiv


A.Latura obiectivă a)Elementul material constă în acţiunea de

folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată care este fals. Acţiunea de folosire presupune a-l prezenta, a-l utiliza, a-l înfăţişa unei unităţi, autorităţi. Simpla afirmare făcută de o persoană că poate dovedi cu acte, fără a prezenta un înscris fals, nu constituie o folosire. Infracţiunea subzistă numai atunci când înscrisul falsificat a fost folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată. 450

c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă

Infracţiunea se comite cu intenţie directă, calificată prin scop. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul falsificat este efectiv folosit, adică este depus, prezentat sau invocat ca dovadă a conţinutului său, în acest moment producându-se şi urmarea imediată. În măsura în care acţiunea de folosire a înscrisului se repetă, va exista o infracţiune continuată sau un concurs real de infracţiuni în raport de unicitatea sau pluralitatea rezoluţiilor infracţionale. B.Modalităţi Infracţiunea

prezintă două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancțiuni

C.Sancţiuni -art.291 - închisoare de la 3 luni la 3 ani (dacă înscrisul este oficial) -art.291 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau

amendă (dacă înscrisul este sub semnătură privată). 451


Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 9. FALSUL ÎN DECLARAŢII



Art. 292 C.pen. - "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. "

A comis această infracţiune inculpatul I.O. care, pentru a obţine o locuinţă în centrul civic al municipiului Bucureşti, într-o perioadă de o lună de zile a dat mai multe declaraţii scrise, prezentate atât la Primăria Municipiului Bucureşti cât şi la ICRAL Berceni, în care a arătat în mod neadevărat că locuieşte într-o garsonieră de 10 m.p. împreună cu soţia, mama şi doi copii minori, când în realitate inculpatul avea locuinţă proprietate personală, era divorţat, iar soţia şi copiii incredinţaţi acestuia locuiau în altă parte.


A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea acordată declaraţiilor făcute în faţă unei autorităţi sau instituţii publice, susceptibile să producă consecinţe juridice. b)Obiectul material nu există. 452

B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei: coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin comiterea faptei. 3. Conținutul constitutiv


A. Latura obiectivă a)Elementul material se realizează prin acţiunea de a face o declaraţie care, în totalitate sau în parte, nu corespunde adevărului.  Declaraţia poate fi făcută la iniţiativa autorului sau la solicitarea unităţii, instituţiei etc. competente; ea poate fi făcută oral sau în scris, nemijlocit, de către făptuitor sau transmisă prin intermediar, în limba română sau într-o limbă străină.  Dacă legea prevede o anumită procedură, anumite condiţii de formă privind modul în care se ia ori se dă declaraţia, nerespectarea acestor cerinţe exclude incidenţa legii penale.  Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului să fi fost făcută unei autorităţi sau instituţii publice, competentă să primească o astfel de declaraţie.  De asemenea, se mai cere ca declaraţia neadevărată să fie aptă, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea acelor consecinţe juridice pe care subiectul activ le urmăreşte.  În fine, o altă cerinţă esenţială este aceea ca declaraţiile susceptibile de a 453

produce consecinţe juridice să nu aibă, potrivit legii, o reglementare penală specială, în aceste cazuri, fapta primind o altă încadrare juridică. b) Urmarea imediată constă în denaturarea realităţii unei situaţii în faţa autorităţii şi prin aceasta în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de legea penală. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop. 4.Forme. Modalități. Sancțiuni

A. Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care declaraţia sa scrisă a fost primită sau declaraţia falsă făcută oral a fost consemnată de către funcţionarul competent într-un înscris apt să servească la producerea unei consecinţe juridice. B.. Modalităţi Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, căreia pot să-i corespundă o varietate de modalităţi de fapt.

Sancțiuni

C.Sancţiuni - art.292 - închisoare 3 luni la 2 ani sau amendă 454



TEST DE AUTOEVALUARE TEST DE AUTOEVALUARE

1.

In cazul infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori (art. 282 C.pen.), tentativa : a). nu este posibilă ; b). este posibilă, dar nu se pedepsește ; c). se pedepsește.

2.

Subiect activ al infracțiunii de fals intelectual (art. 289 C.pen.) poate fi : a). orice persoană care răspunde penal ; b). numai un funcționar ; c). numai un funcționar aflat în exerci țiul atribuțiilor de serviciu.

3.

Tentativa în cazul infracțiunii de fals intelectual (art. 289 C.pen.) : a). este posibilă și se pedepsește ; b). este posibilă, dar nu se pedepsește ; c). nu este posibilă.

4.

Consumarea infracțiunii de uz de fals (art. 291 C.pen.) are loc atunci când : a). se produce înscrisul falsificat ; 455

b). Înscrisul falsificat intră în posesia făptuitorului ; c). făptuitorul depune sau invocă înscrisul falsificat.

5.

In cazul infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori (art. 282 C.pen.), tentativa : a). nu este posibilă ; b). este posibilă, dar nu se pedepsește ; c). se pedepsește.

BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE




penalpartea specială, Edit. Wolters Kluwer, 2009




penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută.

456

Unitatea de învățare nr.VI INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

Cuprins: Cuprins

1. 2.

Infracțiunea de Abandon de familie, art. 305 CP; Infracțiunea de Rele tratamente aplicate minorului, art. 306 CP.


457

1. ABANDONUL DE FAMILIE 1. Conținutul legal

Art. 305 C.pen. - "(1)1 Săvârşirea de către

persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege; c)neplata, cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte în cazurile

prevăzute la lit.a) şi b) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar in cazul prevăzut la lit.c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. (4) Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a 1

Alin. (1) modificat prin L nr. 197/2000

458

executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81. (5) Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune de abandon de familie. "

Practică judiciară 2. Condiții preexistente

A comis această infracţiune numitul G.C. care nu a plătit niciodată pensia de întreţinere stabilită pentru cei doi minori rezultaţi din relaţia de concubinaj întreţinută de inculpat cu partea vătămată P.V. deşi avea posibilităţi materiale.


a)Obiectul

juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la obligaţia legală de întreţinere în baza căreia membrii familiei trebuie să îşi acorde întreţinere şi sprijin material şi moral.

b)Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi numai o persoană care are obligaţia legală de întreţinere. Obligaţia de întreţinere există (art.86 C.fam.) între soţ si soţie, părinţi si copii, cel ce înfiază şi înfiat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. La comiterea infracţiunii de abandon de familie pot participa în calitate de înstigatori sau complici cei care nu au faţă de persoana vătămată o astfel de obligaţie.

b)Subiectul pasiv este persoana îndreptăţită la întreţinere. 3. Conținutul constitutiv


a)

Elementul material constă din comiterea anumitor acţiuni sau inacţiuni din cadrul diferitelor variante normative.

În cazul primei modalităţi, elementul material constă în fapta de părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere, expunându-l la suferinţe fizice sau morale. Nu este obligatoriu ca suferinţele să fi intervenit în mod efectiv, dar trebuie să existe o mare probabilitate de realizarea a lor. Prin părăsire se înţelege abandonarea celui îndreptăţit la întreţinere. Făptuitorul se mută în altă localitate ori se mută în aceeaşi localitate unde locuieşte victima, dar la alt domiciliu.




459

Acţiunea de alungare presupune izgonirea, îndepărtarea de la domiciliu, de la locuinţa victimei, făptuitorul folosind diverse mijloace ca de exemplu, prin constrângere morală sau fizică, în acest fel urmărind să se sustragă de la obligaţiile stabilite. Lăsarea fără ajutor presupune o inacţiune din partea subiectului activ, chiar dacă victima rămâne în aceeaşi locuinţă, însă, nu primeşte întreţinere, mijloace de trai etc.



În cazul când părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere nu l-a expus pe acesta la suferinţe fizice sau morale, fapta nu constituie infracţiunea de abandon de familie. Elementul material în cazul celei dea doua variante normative constă în neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege (lit.b). Este vorba de acele cazuri la care obligaţia de întreţinere care operează în virtutea legii, nu implică o determinare bănească sub forma unei pensii, ci prestarea directă a celor necesare traiului cotidian. Dacă obligaţia de întreţinere există, aceasta are caracter de continuitate adică, trebuie îndeplinită în orice moment.



A.Latura obiectivă • Urmarea imediată • Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă • Vinovăția

Cea de-a treia modalitate de realizare a elementului material al faptei de abandon de familie constă într-o inacţiune - respectiv, neplata cu rea-credinţă timp de două luni a pensiei de întreţinere, stabilite pe cale judecătorească. Termenul de două luni curge de la data când hotărârea a rămas definitivă sau cu execuţie provizorie privind pensia de întreţinere. Dacă s-au plătit unele sume şi apoi, au încetat, termenul curge de la data ultimei plăţi. O plată parţială înseamnă o neplată. 460

b)

Urmarea imediată constă în lipsirea de întreţinere la care are dreptul o persoană în raport cu care subiectul activ era obligat să acorde această întreţinere. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B.

Latura subiectivă

Infracţiunea de abandon de familie se comite cu intenţie directă sau indirectă, în funcţie de formele infracţiunii.


• • •


A.Forme Tentativa, deşi posibilă în cazul modalităţii prevăzute în art.305 lit.a C.pen. nu este incriminată. Consumarea faptei prevăzute în art.305 lit.a C.pen., are loc în momentul când cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau lăsat fără ajutor. Infracţiunea prevăzută la lit.b are caracter continuu şi se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere, epuizându-se în momentul încetării activităţii ilicite. În situaţia modalităţii prevăzute de lit.c fapta se consumă după trecerea a cel puţin două luni de când făptuitorul nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere şi se epuizează atunci când se pune capăt infracţiunii, fie prin îndeplinirea obligaţiei de întreţinere, fie prin condamnarea făptuitorului. B.Modalităţi 461

Infracţiunea de abandon de familie prezintă mai multe modalităţi normative redate în art.305. Acestora pot să le corespundă o multitudine de modalităţi faptice. Sancțiuni

C. Sancţiuni - art.305 lit.a, b C.pen. - închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă - art.305 lit.c C.pen. - închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă


Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Potrivit art.305 alin.4 C.pen., dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul stabilirii vinovăţiei, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.81. În cazul săvârşirii infracţiunii prin neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere, stabilită pe cale judecătorească, timp de două luni, condiţia îndeplinirii obligaţiilor în cursul judecăţii este realizată dacă în recurs inculpatul face dovada că a plătit pensia de întreţinere datorată până la data pronunţării sentinţei de condamnare. 462

Potrivit art.305 alin.5 C.pen., revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie. 2. RELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI 1. Conținutul legal

Art. 306 C.pen1. -" Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 1

Art. 306 modificat prin OUG nr. 143/2002 463

ani şi interzicerea unor drepturi." Practică judiciară




A comis această infracţiune numitul I.G., părintele minorului I.N., care l-a încuiat pe acesta din urmă în locuinţa unde l-a ţinut acolo câteva zile, minorul fiind lipsit de hrană şi căldură, împrejurări ce au avut drept consecinţă îmbolnăvirea acestuia.

A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică, intelectuală ori morala a minorului şi în special, grija avută pentru a nu pune în pericol această dezvoltare. b)Obiectul material. Atunci când măsurile ori tratamentele aplicate privesc corpul minorului, obiectul material este corpul acestuia. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi numai un subiect calificat (circumstanţiat) - un părinte sau o persoană căreia minorul i-a fost incredinţat spre creştere şi educare. La comiterea acestei fapte pot participa şi instigatori sau complici care nu au calitatea specială cerută de text pentru autor. b)Subiectul pasiv este minorul. A.Latura obiectivă a) Elementul material se realizează fie prin acţiuni (loviri, violenţe, bătăi, etc.) fie prin 464


inacţiuni (neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, etc). Pentru a exista infracţiunea se cere ca măsurile sau tratamentele să aibă un caracter rău, respectiv, să pună în primejdie gravă, dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a copilului. b) Urmarea imediată constă în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului. c)Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii se cere să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.


A.Forme Actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a realizat activitatea incriminată de lege şi este în primejdie dezvoltarea psiho-fizică a minorului. Infracţiunea se poate realiza şi în forma continuată, dacă este vorba de acte comise la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infraţionale. B.Modalităţi Textul incriminator prevede o singură modalitate normativă, căreia pot să-i corespundă o varietate de modalităţi faptice. 465

Sancțiuni

C. Sancţiuni


Acţiunea penală în cazul acestei infracţiuni se pune în mişcare din oficiu.

- art.306 C.pen. - închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.



1. În cazul infracțiunii de abandon de familie (art. 305 C.pen.) subieți activi pot fi : a). numai părinții și cei care înfiază; b). numai părinții, cei care înfiază și bunicii; c). persoanele care au obligația legală de întreținere.

2. Subiectul pasiv al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.pen.) este persoana care nu a împlinit vârsta de : a). 18 ani; b). 16 ani; c). 14 ani. BIBLIOGRAFIE



BIBLIOGRAFIE

Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială, Edit. Wolters

Kluwer, 2009  Traian Dima, Maxim Dobrinoiu,

Drept penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de 466

an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2-a, revăzută. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

BIBLIOGRAFIE

1.

CODUL PENAL ROMÂN

2.

Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială, Ed. Wolters Kluwer,

2009

3.


penal – Teste grilă pentru seminarii, examene de an și licență, Ed. Hamangiu, ediția a 2a, revăzută.

Drept partea partea

4. Vasile Dobrinoiu, Traian Dima,

penal generală şi specială.Curs selectiv pentru licenţă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002. 467

CUPRINS

CUPRINS ...................................................................................2 Unitatea de învățare nr. I................................................6 TEST DE AUTOEVALUARE...............................137 Unitatea de învățare nr. II...........................................139 TEST DE AUTOEVALUARE...............................253 Unitatea de învățare nr. III..........................................255 TEST DE AUTOEVALUARE..............................269 Unitatea de învățare nr. IV.........................................271 TEST DE AUTOEVALUARE...............................407 Unitatea de învățare nr.V............................................412 TEST DE AUTOEVALUARE...............................455 Unitatea de învățare nr.VI..........................................457 TEST DE AUTOEVALUARE...............................466 BIBLIOGRAFIE........................................................467 CUPRINS...................................................................468

468

Drept Penal partea Speciala

Recommend Documents