CUPRINS CUPRINS............................................................................................3 Trădarea..............................................................................................5 Subminarea puterii de stat...................................................................8 Omorul..............................................................................................10 Omorul calificat................................................................................13 Omorul deosebit de grav...................................................................19 Pruncuciderea....................................................................................22 Uciderea din culpă............................................................................24 Lovirea sau alte violenţe...................................................................26 Vătămarea corporală.........................................................................30 Vătămarea corporală gravă...............................................................33 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte........................................................................36 Lipsirea de libertate în mod ilegal........................................ ilegal..........................................................................................38 ..................................................38 Violarea de domiciliu........................................................................41 Violul................................................................................................44 Perversiunea sexuală.........................................................................48 Insulta................................................................................................50 Calomnia...........................................................................................53 Furtul ............................................................................................... ................................................................................................56 .56 Furtul calificat...................................................................................61 Tâlhăria.............................................................................................68 Înşelăciune........................................................................................72 Tulburarea de posesie.......................................................................76 Ultrajul .............................................................................................79 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri ................................... ............................. .........82 ...82 ( art. 242 C.p.) .................................................................. ......................................................................... ............. ........82 ..82 3
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor............................85 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.............................................................88 Abuzul în serviciu contra intereselor publice ( art. 248 C.p. )...... )........90 ..90 Neglijenţa în serviciu........................................................................93 Neglijenţa în păstrarea secretului de stat..........................................97 Luarea de mită............................................ mită...................................................................................99 .......................................99 Darea de mită..................................................................................103 (art. 255 C.p.)..................................................................................103 Mărturia mincinoasă ......................................................................109 Favorizarea infractorului................................................................. infractorului.................................................................112 112 Falsul material în înscrisuri oficiale................................................114 Falsul intelectual.............................................................................117
4
Trădarea (art. 155 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 155 C.p., trădarea constă în “fapt faptaa cetă tăţe ţeaanul ului ui rom român sau sau a pers persooanei nei fără fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestor, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subm submin inar aree econ econom omic icăă sau sau poli politi tică că a stat statul ului ui,, ori ori de aserv aservire ire faţă faţă de o putere putere străină străină,, sau de ajutare ajutare a unei put puter erii stră străin inee, pent ntru ru des desfăşu făşura rare reaa unei nei activi tivittăţ ăţiii duşmănoase împotriva siguranţei statului”. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de trădare are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia iall rela relaţi ţiil ilee soci social alee refe referi rito toar aree la unitat unitatea, ea, invizi invizibil bilita itatea tea,, suver suverani anitat tatea ea şi indepe independe ndenţa nţa statului român, atribute esenţiale şi de o însemnătate atât de mare încât fără ocrotirea şi apărarea lor nu este de conc concep eput ut în însă săşi şi exis existe tenţ nţaa ca stat stat a Româ Români niei ei.. Aces Aceste te atrib atribute ute esenţia esenţiale le ale statul statului ui român sunt sunt prevăzu prevăzute te în primul articol din Constituţia ţării, în care se arăt că “România este un stat naţional suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Infracţiunea de trădare nu are obiect material. 3. Subi Subiec ectt. Su Subi biec ectu tull acti activv al in infr frac acţi ţiun unii ii este este circumst circumstanţia anţiat,t, el neputând neputând fi decât decât de o persoană persoană care, care, în afara condiţiilor generale cerute de lege subiectul unei infracţiuni, are şi calitatea specială de cetăţean român sau
5
de persoană fără cetăţenie care domiciliază pe teritoriul statului român. Calitatea specială cerută de lege subiectului activ trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Pierderea cali calită tăţi ţiii de cetă cetăţe ţean an româ românn nu in infl flue uenţ nţea ează ză exis existe tenţ nţaa infr in frac acţi ţiun unii ii,, iar iar dobâ dobând ndir irea ea aces aceste teii cali calită tăţi ţi ul ulte teri rior or săvârşirii faptei nu atrage răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea de trădare. Subiect pasiv al infracţiunii este statul român. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. complicitate. 4. Latura obiectivă. Infrac Infracţiu ţiune neaa de trăda trădare re se real realiz izea ează ză,, sub aspe aspect ctul ul elem elemen entu tulu luii mate materi rial al,, prin prin acţiunea făptuitorului de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină, ori cu agenţi ai acestora. A intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora înseamnă a stabili un
contact cu unul dintre aceşti factori. Nu interesează dacă iniţiativa a aparţinut făptuitorului sau factorului străin, dacă contactul a fost stabilit de făptuitor personal sau prin intermediul altei persoane. De asemenea, asemenea, nu interesează interesează dacă contactul stabilit a fost sau nu urmat de realizarea unei înţelegeri. Legătura trebuie stabilită cu o putere sau o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora. Prin putere străină trebuie să înţelegem o grupare străină constituită. Nu interesează dacă gruparea străină este sau nu recunoscută oficial. Prin agent al unei puteri sau organizaţii străine trebuie trebuie să înţelege înţelegem m persoana persoana care acţionea acţionează ză pentru pentru o putere sau o organizaţie străină.
6
5. Latura subiectivă. Infracţiunea de trădare se săvârşeşte cu intenţie directă. 6. Cons Consum umar area ea.. Tent Tentat ativ ivaa la in infr frac acţi ţiun unea ea de trădare este pedepsită de lege. Infr Infraacţiun ţiunea ea se cons onsumă umă în mome omentu tull în care are făptuitorul intră în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi agenţi ai acestora acestora în scopul scopul suprimării sau ştirbirii unităţii, suveranităţii suveranităţii sau independenţei independenţei statului. 7. Sanc Sancţi ţiun unea ea.. Infracţiunea de trădare se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
7
Subminarea puterii de stat (art. 162 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 162 alin 1 C.p., constituie infr in frac acţi ţiun unea ea de subm submin inar aree a pute puteri riii de stat stat “acţ “acţiu iune neaa armată de natură să slăbească puterea de stat” iar potrivit alin. 2 al textului “orice alte acţiuni violente săvârşite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă acelaşi urmări”. 2. Obiectul juridic. Subminarea puterii de stat are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la put puter erea ea de stat stat.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee avea avea şi un obiect obiect juridic secundar, constând în relaţiile sociale referitoare la unele atribute esenţiale ale persoanei, ca dreptul la viaţă, la integritate corporală sau sănătate, ori în relaţiile sociale cu caracter patrimonial. 3. Obiectul material. Subminarea puterii de stat nu are, are, de regu regulă lă,, un subi subiec ectt mate materi rial al.. Obie Obiect ctul ul mate materi rial al există, însă, însă, când acţiunea acţiunea este îndreptată împotriva împotriva unor persoane sau bunuri, şi constă în corpul persoanei sau într-un bun. 4. Subiec Subiectul tul.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană, persoană, indiferent indiferent dacă este cetăţean cetăţean român, sau cetăţea cetăţeann străin, străin, ori persoană persoană fără cetăţe cetăţenie nie domicilia domiciliată tă sau nu pe teritoriul statului român. Săvârşirea faptei, în cazul alin. 1 al art. 162 C.p., de două sau mai multe persoane în calitate de coautori, nu exclude participaţia, penală sub forma instigării sau a complicităţii, iar în cazul alin. 2 al textului, săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane în calitate de coautori sau de cel puţin una în calitate de autor şi cealaltă sau celelalte în calitate 8
de complici concomitenţi, nu exclude participaţia penală sub forma instigării sau a complicităţii complicităţii anterioare. 5. Latura obiectivă. În cazul prevăzut în art. 162 alin. 1 C.p., infracţiunea se realizează printr-o acţiune armată. Acţiunea Acţiunea armată armată poat poatee fi defi defini nită tă ca o acţi acţiun unee realizată de mai multe persoane care au asupra lor arme. Nu Nu este este nece necesa sarr ca pers persoa oane nele le resp respec ecti tive ve să fie fie organizate într-o armată. Nu are importanţă dacă înarmarea acestor persoane s-a făcut special pentru a realiza acţiunea sau dacă ele aveau asupra lor armele din alte motive. De asemenea, nu are relevanţă dacă armele au fost sau nu folosite, fiind suficient ca acţiunea să fie înfăptuită de mai multe persoane având asupra lor arme. În cazul prevăzut în art. 162 alin. 2 C.p., infracţiunea se realizează prin orice alte acţiuni violente fizi fizice ce sau sau psih psihic icee îm împo potr triv ivaa pers persoa oane nelo lor, r, prin prin lo lovi viri ri,, vătămări corporale, ameninţări. 6. Latura subiectivă. Subminarea puterii de stat se săvârşeşte numai cu intenţie. 7. Cons Consum umar area ea.. Tent Tentaativa tiva nu este pos posib ibil ilăă. Infracţiunea se consumă în momentul în care are loc acţiunea armată, în cazul prevăzut în alin. 162 C.p., şi în momentul în care se săvârşesc alte acţiuni violente, în cazul prevăzut în alin. 2 al textului. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de subminare a puterii de stat se sancţionează cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, în varianta prevăzută de alin. 1, şi cu închisoare de la 5 la 20 de ani, şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta se încadrează la alin. 2.
9
Omorul (art. 174 C.p.)
1. Definiţie. Omorul este infracţiunea contra vieţii cu un grad ridicat de pericol social pentru că este săvârşit întotdeauna cu intenţie şi constă, potrivit art. 174 C.p., în “uciderea unei persoane”. 2. Obiectul juridic. Omorul are ca obiect juridic special special relaţiile relaţiile social socialee referitoare referitoare la dreptul dreptul la viaţa viaţa al persoanei. Viaţa reprezintă cel mai important atribut al persoanei şi, prin săvârşirea infracţiunii, se creează un per peric icol ol nu numa numaii pent pentru ru in indi divi vid, d, vi vict ctim imăă a acţi acţiun unii ii infracţionale, infracţionale, dar şi pentru societate în ansamblul său. 3.Obiect material. Obiectul material al infracţiunii de omor constă constă în corpul corpul unei unei persoane persoane în viaţă. viaţă. Nu are relevanţă faptul că victima ar fi putut deceda ulterior din cauza unei boli şi nici cât ar fi trăit aceasta dacă nu ar fi fost ucisă. 4. Subiectul. Subiect al infracţiunii poate fi orice pe persoa rsoannă care în înde depplin lineşte şte condi ondiţţiile iile genera neralle ale răs răspun punderi deriii pena penalle, ceea ce însea nseam mnă că exis existe tennţa infracţiunii nu este condiţionată de o calitate specială a subiecţilor – activ şi pasiv. Participaţia penală în cazul infracţiunii de omor este posibilă atât în forma coautoratului, coautoratului, cât şi în forma instigării sau complicităţii. 4. Latura obiectivă. Omorul este, de regulă, o infracţiune comisivă şi elementul material se realizează, din punct de vedere obiectiv, printr-o acţiune de ucidere a unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om: de împuşcare, strivire, înju în jung nghi hier ere, e, ot otră răvi vire re,, elec electr troc ocut utar aree etc. etc... Acţi Acţiun unea ea de 10
ucidere poate fi săvârşită direct şi nemijlocit, prin energia proprie a făptuitorului sau indirect, prin intermediul altei energii folosite de către făptuitor (asmuţirea unui câine, constrângerea constrângerea victimei să se împuşte, etc.). Există infracţiunea de omor şi atunci când acţiunea făptuitorului este îndreptată asupra psihicului victimei. Este situaţia în care făptuitorul cunoşte suferinţa cardiacă a victimei şi, pentru a o ucide, îi produce o emoţie puternică. Elementul material al infracţiunii de omor se poate realiza şi prin inacţiune, când făptuitorul are obligaţia de a acţiona pentru împiedicarea morţii unei persoane şi, cu ştiinţă, nu acţionează pentru evitarea decesului acesteia (de (de exem exempl plu, u, mama mama care care nu-şi nu-şi hrăne hrăneşt ştee copi copilu lull sau sau medi medicu cull care care nu acord acordăă asis asiste tenţ nţăă boln bolnav avul ului ui afla aflatt în îngrijirea sa). Infracţiunea de omor există şi atunci când făptuitorul pune victima într-o situaţie periculoasă şi nu face nimic pentru a împiedica producerea morţii acesteia. Indiferent dacă se realizează prin acţiune sau prin inac in acţi ţiun une, e, acti activi vita tate teaa făpt făptui uito toru rulu luii treb trebui uiee să aibă aibă,, ca rezultat moartea unei persoane 1. Dacă acest rezultat nu se produce, fapta constituie o tentativă la infracţiunea de omor. Într Întree acţiun ţiunea ea sau in inaacţ cţiu iune neaa făpt făptui uito toru rulu luii şi moartea victimei trebuie să existe un raport de cauz cauzal alit itat ate. e. În prac practi tică că,, s-a s-a cons consid ider erat at că va exis exista ta legă legătu tura ra de cauz cauzal alit itat atee şi când când,, la prod produc ucer erea ea morţ morţii ii victimei, victimei, pe lângă lângă acţiunea acţiunea făptuito făptuitorului rului,, au concurat concurat şi alte cauze anterioare (existenţa unei boli), concomitente 1
O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială , Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 2001, p. 90. 11
(fenomene naturale) sau survenite (complicaţii în timpul tratamentului tratamentului medical). 5. Latura Latura subiec subiectiv tivă. ă. Omor Omorul ul se săvâ săvârş rşeş eşte te cu int nteenţ nţie ie di dire recctă sau indi ndirec rectă . Lat Latura ura subi ubiectivă tivă a omor omorul ului ui nu in incl clud udee ceri cerinţ nţaa săvâ săvârş rşir irii ii fapt faptei ei di dint ntr-u r-unn anum anumit it mobi mobill sau scop scop.. Eroa Eroare reaa asup asupra ra pers persoa oane neii vict vi ctim imei ei (err (error or in pers person ona) a) şi devi devier erea ea di dinn eroa eroare re a loviturii loviturii asupra asupra altei altei persoane persoane (abera (aberatio tio ictus) ictus) nu are o influenţă asupra vinovăţiei făptuitorului şi nu înlătură răs punderea sa penală. 6.Tenta 6.Tentativ tivaa şi consum consumare area. a. În cazu cazull omor omorul ului ui,, tentativa este posibilă în toate formele. Infracţiunea de omor se consumă în momentul când se produce rezultatul cerut de lege, adică moartea victimei. 7. Sancţiunea. Omorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
12
Omorul calificat (art. 175 C.p.)
1. Definiţie. Omorul poate fi săvârşit în anumite circumstanţe agravante determinate, care conferă faptei un grad sporit de pericol social şi o periculozitate mai mare a infractorului. Omorul calificat cuprinde în conţinutul său infracţiunea de omor simplu la care se adaugă elemente circ circum umst stan anţi ţial alee şi cons constă tă,, potr potriv ivit it art. art. 175 175 C.p. C.p.,, în ucid ucider erea ea unei unei perso persoan anee în una una di dint ntre re urmă următo toar arel elee împrejurări: - cu premeditare (art. 175 lit. a); - din interes material (art. 175 lit. b); - asupra soţului sau unei rude apropiate (art. 175 lit. c); - profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (art. 175 lit. d); - prin rin mijlo ijloac acee ce pun în peri periccol via iaţţa mai mul ulto tor r persoane (art. 175 lit. e ); - în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 lit. f); - pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse (art. 175 lit. g); - pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni (art. 175 lit. h); - în public (art. 175 lit. i). 1. Omorul săvârşit cu premeditare (art.175 lit.a) În sens literal, premeditarea premeditarea înseamnă chibzuire asupra unei activităţi viitoare.
13
Legea penală nu defineşte premeditarea, dar în doctrina şi practica judiciară penală s-a stabilit că omorul este săvârşit cu premeditare atunci când, de la luarea hotărârii de a ucide o persoană şi până la punerea în executare a acestei rezoluţii infracţionale, s-a scurs un anumit interval de timp, în care făptuitorul a reflectat asupra executării, executării, pe de-o parte, şi a pregătit acţiunea prin crea rearea rea de condi ondiţi ţiii favo favora rabi bile le săv săvârşir rşiriii omorul orului ui (pro (proccura urarea rea in info form rmaaţiilo iilor, r, pro procura urarea rea şi adapt ptaarea rea mijloacelor), mijloacelor), pe de altă parte. Circumstanţa agravantă a premeditării există şi în cazul erorii asupra persoanei victimei ori în cazul devierii loviturii.
2. Omorul săvârşit din interes material (175 lit. b) Omor Omoruul săvâr vârşit şit de către tre făp făptu tuiito toru rull, care a urmărit obţinerea unui avantaj de ordin material, este calificat, având în vedere pericolul social sporit datorat recurgerii la crimă pentru un interes material. Exemple: omor omorul ul săvâ săvârş rşit it pent pentru ru obţi obţine nere reaa unei unei succ succes esiu iuni ni sau sau pentru obţinerea unei sume de bani, omorul săvârşit de către debitor asupra creditorului pentru stingerea datoriei în acest fel, etc.. Pentru existenţa omorului calificat nu este necesar ca făptuitorul să fi obţinut avantajul material, ci doar să se constate că omorul a fost săvârşit având ca mobil interesul material. În cazul în care omorul a fost săvârşit având un alt mobil decât interesul material, cum ar fi cazul geloziei sau răz răzbună bunări riii, dar a fost fost obţ obţin inut ut to tottuşi uşi un avant vantaaj material, nu este vorba de omor calificat.
14
şi error in persona nu înlătură cali calific ficar area ea omor omorul ului ui şi cu atât atât mai mai mult mult răsp răspun unde dere reaa penală, în cazul omorului săvârşit din interes material. Aberratio ictus
3. Omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate (art.175 lit. c). Omor Omorul ul săvâ săvârş rşit it asup asupra ra soţu soţulu luii sau sau unei unei rude rude apropiate este omor calificat datorită pericolului social spor sporit it şi a peri pericu culo lozi zită tăţi ţiii făpt făptui uito toru rulu lui,i, care care în înca calc lcăă îndatorirea de a respecta viaţa celorlalţi şi cu atât mai mult pe cea a familiei sale. Calitatea de soţ decurge dintr-o căsătorie legal încheiată, iar calitatea de rudă apropiată o au, conform art. rt. 149 C.p., .p., ascende endennţii ţii şi des descende ndenţii, ţii, fra fraţii ţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie astfel de rude. Gradul de rudenie în linie ascendentă sau descendentă nu contează la încadrarea juridică a faptei ca omor calificat. Ace Această stă circ ircumsta mstannţă fiin fiindd pers ersona onală nu se răsfrânge asupra participanţilor. participanţilor.
4. Omor Omorul ul săvâ săvârş rşit it prof profit itân ândd de star starea ea de neputinţă a victimei de a se apăra (art. 175 lit. d). Pericolul social sporit al acestei agravante este dat dat de îm împr prej ejur urar area ea în care care este este săvâ săvârş rşit it omor omorul ul,, şi anume asupra unei persoane în neputinţă de a se apăra, stare de care făptuitorul profită şi care îi permite să comită mai uşor omorul. Persoanele în neputinţă de a se apăra sunt acele persoane care, datorită unor stări fizice sau psihice ori altor împrejurări nu pot opune rezistenţă făptuitorului.
15
Exemple: infirmitate fizică sau psihică, epuizare fizică, beţie, vârstă fragedă, somn etc.. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa elem elemen entu tulu luii circ circum umst stan anţi ţial al trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiţii: victima să se afle în stare de neputinţă de a se apăra şi făptuitorul să profite de această stare. Este necesar, de asemenea, ca victima să se afle în această stare la momentul comiterii faptei şi făp făptu tuiito toru rull să fi cuno unoscut scut acest lucru ucru , ci nu să se datoreze activităţii acestuia.
5. Omorul Omorul săvârşit săvârşit prin mijloa mijloace ce care pun pun în pericol viaţa mai multor persoane (art. 175 lit. e). Pericolul social săvârşit în astfel de circumstanţe decurge din faptul că, prin mijloacele folosite – bombe, gaze, incendii etc., se pune în pericol viaţa mai multor persoane. Est Este nec necesar, sar, pent pentru ru exi xist steenţ nţaa agrava ravant nteei, ca făptuitorul să fi cunoscut că mijloacele folosite pun în pericol viaţa mai multor persoane. 6. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 lit. f). Gravitatea faptei este dată de faptul că sunt încă în călc lcat atee atât atât drep dreptu tull la vi viaţ aţăă al pers persoa oane nelo lor, r, cât cât şi atributul autorităţii cu care sunt învestite unele persoane. Pentru existenţa agravantei este necesar să existe o legătură între omor şi îndatoririle de serviciu ale victimei. Omorul săvârşit în aceste condiţii poate absorbi infracţiunea de ultraj sau poate fi absorbită în
16
infrac infr acţi ţiun unea ea de aten atenta tatt care care pune pune în peri perico coll sigu sigura ranţ nţaa statului, înraport de calitatea specială a victimei.
7. Omoru morull săv săvârşi ârşitt pent pentru ru a se sust sustra rage ge ori ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire, arestare ori de la executarea unei pedepse (art.175 lit.g). Scopul urmărit de făptuitor, sustragerea sa sau a altuia de la urmărire, arestare sau executarea pedepsei, generează generează circumstanţa circumstanţa agravantă. Pentru existenţa agravantei, nu are relevanţă dacă scopu opul urm urmărit rit a fost fost atin inss, fiin fiindd sufi suficcie iennt doa doar ca făptuitorul să fi urmărit scopul special prin săvârşirea omorului. 8. Omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni (art.175 lit. h). Această circumstanţă se referă la scopul săvârşirii omor omorul ului ui,, care care este este în înle lesn snir irea ea sau sau ascu ascund nder erea ea alte alteii infracţiuni. Referitor la înlesnirea comiterii altei infracţiuni nu are importanţă dacă făptuitorul va participa sau nu la acea infracţiune ori în ce calitate o va face. În ceea ce priveşte ascunderea altei infracţiuni, nu contează dacă omorul s-a comis concomitent sau ulterior acelei infracţiuni. Nu contează dacă scopul urmărit a fost sau nu realizat. 9. Omorul săvârşit în public. Pericolul social sporit, în acest caz, este dat de locul săvârşirii infracţiunii – în public.
17
Agravanta va fi reţinută când omorul a fost săvârşit într-un loc public sau în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane ori chiar într-un loc inaccesibil publicului, dar cu intenţia ca fapta să fie văzută sau auzită, iar acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane, sau într-o adunare ori reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor cu caracter de familie. Sancţiunea, în cazul agravantelor, este de închisoare între 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
18
Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.)
1. Definiţie. În caz cazul ul omorul omorului, ui, legiui legiuitor torulu uluii a împăr îm părţit ţit circu circumst mstanţ anţele ele agrav agravate ate în circu circumst mstanţ anţee care care atri atribu buie ie in infr frac acţi ţiun unii ii cara caract cter er cali califi fica cat,t, pe care care le-a le-a prevăzut în art. 175 C.p., şi circumstanţe care atribuie infracţiunii caracter deosebit de grav. Acestea din urmă sunt prevăzute în art. 176 C.p., şi ele constau în săvârşirea omorului: a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multor persoane; c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor; d) pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii; e) asupra unei femei gravide; f) asup asupra ra unui unui magi magist stra rat, t, poli poliţi ţist st,, jand jandar arm m ori ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu înde în depl plin inir irea ea în înda dato tori riri rilo lorr de serv servic iciu iu sau sau publ public icee ale ale acestora. 1. Omorul săvârşit prin cruzimi (art. 176 lit. a). Omor Omorul ul este este săvâ săvârş rşit it prin prin cruz cruzim imii atun atunci ci când când făpt făptui uito toru rull prov provoa oacă că vi vict ctim imei ei sufe suferi rinţ nţee foar foarte te mari mari,, prelungite în timp, care depăşesc suferinţele ce însoţesc, în general, acţiunea de ucidere. Suferinţele fizice ale victimei sunt de cele mai mult multee ori ori fizi fizice ce,, dar dar pot pot exis exista ta situ situaţ aţii ii când când sunt sunt de fact factur urăă psih psihic ică, ă, cum cum este este cazu cazul,l, în care care vi vict ctim imaa este este obli obliga gată tă să asis asiste te la vi viol olen enţe ţe exer exerci cita tate te asupr supraa unei unei persoane din familie.
19
Nu are impor mporttanţ nţăă dac dacă aceste cruz ruzim imii au constituit singura cauză a decesului, dar este necesar ca ele să fi fost exercitate până la consumarea omorului.
2. Omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane (art. 176 lit.b). Agravanta este condiţionată de moartea a cel puţin două ouă pers persooane, ne, ceea eea ce confe nferă fapt fapteei un carac racte ter r deosebit de grav. Se va reţine agravanta, în forma tentativei, şi dacă acţiunea de ucidere a fost îndreptată asupra a două sau mai multe persoane, dar rezultatul nu s-a produs. 3. Omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor (art. 176 lit.c). Acea Aceast stăă agra agrava vant ntăă are are în vede vedere re peri pericu culo lozi zita tate teaa infractorului şi se va reţine, atunci când făptuitorul a mai comis anterior un omor consumat. Nu are importanţă dacă făptuitorul a fost reabilitat, amnistiat, dacă a beneficiat de vreo cauză de atenuare a ped pedep epse seii sau a in inte terv rven enit it pres prescr crip ipţi ţiaa pent pentru ru omor omorul ul săvârşit anterior. Circumstanţa fiind personală nu se aplică participanţilor. 4. Omorul săvârşit pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii (art. 176 lit.d). Scopul special urmărit de făptuitor conferă faptei, în acest caz, caracter deosebit de grav, pentru că, pe lângă periculozitate teaa făptuitorului, este vorba de două infracţiuni cu grad ridicat de pericol, şi anume tâlhăria şi pirateria.
20
Dacă scopul urmărit se realizează efectiv, infractorul va răspunde penal, atât pentru tâlhărie sau piraterie, cât şi pentru omor deosebit de grav.
5. Omorul săvârşit asupra unei femei gravide (art. 176 lit.e). Circ Circum umst staanţ nţaa ce confe nferă omor omoruulu luii carac racte teru rull deos deoseb ebit it de grav grav,, are are în vede vedere re cali calita tate teaa spec specia ială lă a victimei, care trebuie să fie o femeie gravidă. Cerinţa pentru aplicarea agravantei este ca sarcina să fie reală, reală, nereţi nereţinân nândudu-se se acea această stă circum circumsta stanţă nţă dacă dacă făptuitorul a crezut că victima este gravidă şi în realitate nu era însărcinată sau dacă, la momentul comiterii faptei, acesta nu ştia că victima este gravidă. 6. Omorul orul săvâ săvârş rşit it asup asupra ra unui nui magis agistr traat, poliţist sau jandarm ori asupra unui militar (art. 176 lit. f). Omorul săvârşit în aceste circumstanţe este deosebit de grav pentru că se comite în timpul sau în legă legătu tură ră cu în înde depl plin inir irea ea în înda dato tori riri rilo lorr de serv servic iciu iu sau sau publi publice ce ale ale magist magistraţ raţilo ilor, r, poliţi poliţisti stilor lor,, janda jandarmi rmilor lor sau sau militarilor. Este necesar, pentru reţinerea omorului în această formă, ca victima să aibă calitatea specială cerută de lege. Pedeapsa pentru omor deosebit de grav este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea între 15 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
21
Pruncuciderea (art. 177 C.p.)
1. Definiţie. Definiţie. Pruncuciderea reprezintă o varietate a infracţiunii de omor încriminată distinct în Codul penal, având în vedere condiţiile specifice în care este săvârşită, cu ocazia naşterii. Potrivit art. 177 C.p., pruncuciderea cons constă tă în “uci “ucide dere reaa copi copilu lulu luii nounou-nă născ scut ut,, săvâ săvârş rşit ităă imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere”. naştere”. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de pruncucidere are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă al copilului nou-născut. Dreptul la viaţă exis există tă di dinn mome moment ntul ul în care care,, proc proces esul ul naşt naşter erii ii a lu luat at sfârşit, copilul este expulzat. Nu interesează dacă a fost sau nu tăiat cordonul ombilical şi nici dacă a fost sau nu eliminată placenta. Odată expulzat, copilul are calitatea de nou-nă nou-născu scut,t, un scurt scurt interv interval al de timp, timp, fără însă însă ca acest interval de timp să fie fix sau dinainte stabilit. Nu interesează dacă nou-născut este un copil din cadrul sau din afara căsătoriei. Nu interesează, de asemenea, dacă nou-născutul este un copil normal şi anormal, dacă este sau nu viabil (înzestrat cu puterea de a trăi). 3. Obiectul material. Infracţiunea are ca obiect mater material ial corpul corpul copilu copilului lui nou-nă nou-născu scut,t, deoare deoarece ce asupra asupra acestuia se exercită nemijlocit activitatea activitatea de ucidere. 4. Subiectul. Pruncuciderea nu poate fi săvârşită decât de mama copilului nou-născut. La săvârşirea faptei pot lua însă parte şi alte persoane.
22
5. Latura Latura obiect obiectivă ivă.. Fi Fiin indd o form formăă aten atenua uată tă a omorului, pruncuciderea realizează, sub aspectul laturii obiective, ca şi omorul, printr-o activitate de ucidere. Această activitate, care poate consta într-o acţiune sau într-o inacţiune priveşte însă un copil nou-născut şi trebui trebuiee să fie săvârş săvârşită ită imedia imediatt după după naştere naştere.. Cerin Cerinţa ţa legii referitoare la uciderea copilului nou-născut imediat după naştere este îndeplinită dacă copilul este ucis în momentul când are loc expulzarea sau în momentele următoare, cât timp copilul are calitatea de nou-născut şi păstrează pe corpul său urmele naşterii recente. Acti Activi vita tate teaa de ucid ucider ere, e, săvâ săvârş rşit ităă im imed edia iatt după după naştere trebuie să aibă ca rezultat moartea copilului nounăscut. Legea nu cere ca şi moartea copilului să se pro produ ducă că imedi imediat at după după naşte naştere re,, ceea ceea ce în înse seam amnă nă că rezultatul se poate produce şi mai târziu. Între activitatea de ucidere şi moartea copilului trebuie să existe un raport de cauzalitate. 6. Latura subiectivă. Pruncuciderea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Intenţia mamei de a-şi ucid ucidee copi copilu lull treb trebui uiee să fie fie dete determ rmin inat atăă de star starea ea de tulburare pricinuită de naştere. Tulburările pricinuite de naştere, pe care le-a avut în vedere vedere legiuitorului, legiuitorului, sunt numai numai tulburările de natură natură psi psiho ho-p -paato tolo loggic icăă, tul ulbu bură rări rile le anor anorm male, mal alaadi dive ve provocate de diverşi factori nocivi (de exemplu, psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-de -depresivă, tulburări tulburările le schizofreni schizofreniforme forme). ). Pentru stabilir stabilirea ea stării de tulburare pricinuită de naştere, este necesară efectuarea unei expertize medico-legale. medico-legale. 7. Consumarea. Tentativa, în cazul pruncuciderii nu este pedepsită. Consumarea are loc în momentul în
23
care care prod produc ucee rezu rezult ltat atul ul ceru cerutt de lege lege,, adic adicăă moar moarte teaa copilului nou-născut. 8. Sancţi Sancţiune unea. a. Pruncu Pruncuci cider derea ea se pedep pedepse seşte şte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Uciderea din culpă (art. 178 C.p.)
1. Definiţie. Faptele săvârşite săvârşite din culpă, culpă, care au au ca urmare moartea unei persoane, deşi sunt mai puţin grave decât cele săvârşite cu intenţie, sunt încriminate în art. 178. 78. 1 C.p., .p., pot otri rivvit căruia ruia,, infra nfraccţiun ţiunea ea cons constă tă în “uciderea din culpă a unei persoane”. 2. Obiectul ju juridic. Obiectul juridic special constă în rela relaţi ţiil ilee soci social alee refe referi rito toar aree la drep dreptu tull la vi viaţ aţăă al persoanelor. 3. Obiectul material. Obiectul material al uciderii din culpă constă în corpul victimei infracţiunii, fiind identic cu cel al omorului. 4. Subiectul. Uciderea din culpă poate fi săvârşită de orice orice pers persoa oană nă.. Dacă Dacă făptu făptuit itor orul ul are are o anum anumit ităă cali calita tate te,, cum cum ar fi cea cea de cond conduc ucăt ător or de vehi vehicu cull cu tracţiune mecanică, infracţiunea există în formă agravată. Participaţia penală este posibilă doar în forma sa improprie. 5. Latura obiectivă. Uciderea din culpă se realizează, realizează, ca şi omorul, printr-o activitate activitate de de ucidere. ucidere.
24
Activitatea de ucidere poate consta în acţiune sau inacţiune, după cum făptuitorul face ceea ce legea interzice să se facă sau, sau, dimpotrivă, dimpotrivă, nu face ceea ceea ce avea obligaţia sa facă. Ucid Ucider erea ea di dinn culp culpăă im impl plic icăă prod produc ucer erea ea unui unui rezultat rezultat,, constând constând în moartea moartea unei unei persoane, persoane, precum precum şi existenţa unei legături cauzale între activitatea de ucidere şi rezultatul produs. 6. Latura subiectivă. Ucid Ucider erea ea di dinn culp culpăă se săvârş vârşeeşte num numai di dinn culp lpă, ă, fie fie în form formaa culp culpeei cu ppre revi vizziune une ( uşuri urinţ nţăă), fie fie în form formaa cul ulpe peii sim impl plee ( neglijenţă). 7. Consumarea. Tent Tentat ativ ivaa nu este este posi posibi bilă lă,, pentru că forma vinovăţiei făptuitorului este culpa. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se cons consum umăă în mome moment ntul ul proc proced edur urii ii morţii victimei. 8. Sancţiunea. Uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. 9. Forme ag agravate. Art. 178 C.p. conţine, în alin. 2, 3, 4 şi 5, mai multe forme agravante ale infracţiunii. a) Infracţiunea este mai gravă, conform art. 178 alin. 2 C.p., dacă uciderea din culpă s-a produs ca urmare a nere neresp spec ectă tări riii di disp spoz oziţ iţii iilo lorr lega legale le ori ori a măsu măsuri rilo lorr de prevedere pentru exerciţiul unei profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. b) Potrivit Potrivit art. art. 178 alin. alin. 3 C.p. , uciderea uciderea din din culpă culpă este, de asemenea mai gravă, dacă fapta se săvârşeşte de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică având în sânge sânge o îmbibaţie îmbibaţie alcool alcoolică ică ce depăşe depăşeşte şte limi limita ta legală legală sau care se află în stare de ebrietate.
25
c) Uciderea din culpă săvârşită în condiţiile art. 178 alin. 4 C.p., este mai gravă gravă dacă fapta fapta a fost săvârşită de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei, persoana care se află în stare de ebrietate. d) Conform Conform art. 178 alin. alin. 5 C.p., C.p., uciderea uciderea din din culpă este este mai mai grav gravă, ă, dacă dacă prin prin fapt faptaa săvâ săvârş rşit ităă s-a s-a cauz cauzat at moartea a două sau mai multe persoane. Sancţiunea aplicată formei prevăzute în art. 178 alin. 2 C.p., C.p., se pedepseş pedepseşte te cu cu închisoa închisoare re de la 2 la 7 ani, ani, iar cea aplicată următoarelor două forme cu închisoare de la 5 la 15 ani. În cazul ultimei forme agravate, la maximul pedepselor, prevăzute la aliniatele precedente, se poate adăuga un spor de până la 3 ani.
Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C. p.)
1. Definiţie. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe violenţe este prevă prevăzută zută,, în forma sa simpl simplă, ă, în art. 180 180 C.p., şi constă, potrivit alin. 1, în “lovire sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice exercitate asupra unei unei pers persoa oane ne”, ”, prec precum um şi în „l „lov ovir irea ea sau sau acte actele le de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vind vi ndec ecar aree în îngr grij ijir irii medi medica cale le de cel cel mult mult 20 de zile zile”, ”, conform alin. 2. 2. Obiectul ju j uridic. Obiec Obiectul tul juridi juridicc speci special al al infr in frac acţi ţiun unii ii cons constă tă în rela relaţi ţiil ilee socia ociale le refe referi rito toar aree la integritatea corporală sau sănătatea sănătatea persoanei. persoanei. 26
Obie Obiect ctul ul juridi juridicc secu secund ndar ar const constăă în relaţ relaţiil iilee de convieţuire socială din cadrul familiei, când infracţiunea se săvârşeşte în condiţiile alin. 11 sau 21. 3. Obiect ma material. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe are ca obiect material corpul persoanei. 4. Subiectul. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. 5. Latura obiectivă. Elem Elemea eant ntul ul mate materi rial al al infracţiu infracţiunii nii se realizea realizează ză printr-o printr-o lovire lovire sau prin prin orice orice acte de violenţă producătoare de suferinţe fizice. Lovirea sau actul de violenţă se poate datora energiei făptuito făptuitorului rului (aplică (aplică victim victimei ei o lovitură lovitură de baston) baston) sau unei alte forţe forţe pe care care acesta acesta o pune în în acţiune acţiune (asmute (asmute un câine, care trânteşte victima) 2. Fapt Faptaa se poat poatee săvâ săvârş rşii şi prin prin in inac acţi ţiun une, e, când când,, de exemplu, făptuitorul nu anunţă victima că a dat pe scară cu o substanţă alunecoasă pentru protejarea lemnului, provocându-i căderea 3. Mijloacele folosite de către făptuitor pot fi materiale sau sau psih psihic icee (de (de exem exempl plu, u, făpt făptui uito torul rul sper sperie ie pers persoa oana na,, pentru ca aceasta căzând, căzând, să sufere leziuni). leziuni). Acţi Acţiun unea ea sau sau in inac acţi ţiun unea ea prin prin care care se real realiz izea ează ză elem elemen entu tull mate materi rial al al in infr frac acţi ţiun unii ii treb trebui uiee să prod produc ucăă persoanei suferinţe fizice. Lovirea sau actul de violenţă pot pot produ produce ce vict victim imei ei echi echimo moze ze.. Prin Prin echimoze se înţelege un revărsat sanguin mai mult sau mai puţin întins înt ins,, local localiza izatt în grosim grosimea ea tegume tegumentu ntului lui,, în ţesutul ţesutul 2
O. Loghin, T. Toader, op. cit .,., p. 126 3 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept penal. Partea specială , Ed. AllBeck, Bucureşti, 2002, p.113. 27
celular subcutanat sau mai profund, care este rezultatul unui traumatism. traumatism. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de lovire sau alte vi viol oleenţe să săvâ săvârş rşeeşte şte cu int nteenţie ţie dire irectă sau sau indirectă. Lovirea sau săvârşirea din culpă a unui act pro produ ducă căto torr de sufe suferi rinţ nţee fizi fizice ce,, prec precum um şi lo lovi vire reaa sau sau actele de violenţă din cadrul unor jocuri sportive, nu cons consti titu tuie ie in infr frac acţi ţiune une.. Nu in inte tere rese seaz azăă mobi mobilu lull şi ni nici ci scopul săvârşirii faptei. 7. Consumarea. Tentativa la infracţiunea de lovire sau alte violenţe nu este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul când persoana este lo lovi vită tă sau sau în mom moment ntul ul când, nd, prin printr tr-u -unn act de violenţă, îi sunt produse suferinţe fizice, iar în cazul form formei ei cont contin inue ue,, se epui epuize zeaz azăă în mome moment ntul ul comi comite teri riii ultimei acţiuni de lovire. Dacă Dacă o pers persoa oană nă,, cu acee aceeaş aşii ocaz ocazie ie,, lo love veşt ştee mai mai multe alte persoane, nu există o singură infracţiune de lovire, ci tot atâtea infracţiuni în concurs câte persoane au fost lovite. 8. Sancţi Sancţiune unea. a. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de de lovi lovire re sau sau alte alte violenţe se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 7. Forme agravate. Prim Primaa form formăă agra agrava vată tă,, constă, constă, potrivit, potrivit, alin. alin. 11, în faptele prevăzute la alin 1 săvârşite asupra membrilor familiei. Conform art. 149 1, pri prinn membru de fam familie ilie se în înţe ţellege soţu soţull sau sau ruda ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.
28
Potrivit art. 180 alin. 2 C.p., infracţiunea de lovire sau alte violenţe este mai gravă dacă lovirea sau actul de viol vi olen enţă ţă a pric pricin inui uitt o vătă vătăma mare re care care nece necesi sită tă pentru pentru vindecare îngrijiri îngrijiri medicale medicale de cel cel mult 20 de zile. zile. A treia formă agravată, constă, potrivit alin. 2 1, în faptele prevăzute la alin. 2 săvârşite asupra membrilor familiei. În form formăă sim simpl plă, ă, in infr fraacţiu iune neaa se pede edepse pseşte şte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, iar dacă fapta a fost săvârşită asupra unui membru de familie, sancţiunea este închisoarea de la 6 luni la 1 an sau amenda. În cazul alin. 2, sancţiunea este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar dacă fapta a fost săvârşită asupra unui membru al familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 2 ani sau amenda. Acţi Acţiun unea ea pena penală lă se pune pune în mi mişc şcar aree la pl plân ânge gere reaa ppre real alaabi bilă lă a per persoa soanei nei vătă vătăm mat atee. În cazul fapt fapteelo lor r prevăzute la alin. 1¹ şi 2¹ acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
29
Vătămarea corporală (art. 181 C.p.)
1.Definiţie. Po Potr triv ivit it art. art. 181 181 C.p. C.p.,, in infr frac acţi ţiun unea ea const nstă în “fapt faptaa prin rin care are s-a pri prici cinu nuit it in inte tegr griită tăţi ţiii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile”. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de vătă vătăma mare re corp corpor oral alăă are are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia ial, l, în prin princi cipa pal, l, relaţi relaţiile ile social socialee referi referitoa toare re la int integr egrita itatea tea corpor corporală ală şi sănă sănăta tate teaa pers persoa oane nei,i, iar iar în secu secund ndar ar,, obie obiect ctul ul ju juri ridi dicc constă în relaţiile sociale privind convieţuirea în cadrul familiei. acesta, obiectul material al infracţiunii. 3. Obiectu Obiectull materi material. al. Obie Obiect ctul ul mate materi rial al al infr in frac acţi ţiun unii ii de vătă vătăma mare re corp corpor oral alăă cons constă tă în corp corpul ul persoanei asupra căreia se exercită acţiunea făptuitorului. 4. Subiectul. Infracţiu Infracţiunea nea de vătămare vătămare corporală corporală poa poate te fi săvâ săvârş rşit ităă de oric oricee pers persoa oană nă,, iar iar part partic icipa ipaţi ţiaa penală este posibilă sub toate formele sale. 5. Latura obiectivă. Infracţiunea se realizează, sub aspectul laturii obiective, printr-o acţiune sau inacţiune, adică prin orice activitate care pricinuieşte persoanei o vătă vătăma mare re a in inte tegr grit ităţ ăţii ii corp corpor oral alee sau sau a sănă sănătă tăţi ţii,i, ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale între 21 şi 60 de zile. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se săvâ săvârş rşeş eşte te prin prin in inac acţi ţiun unee când când persoana care are obligaţia de a împiedica producerea vătămării, nu-şi îndeplineşte intenţionat această obligaţie, astfel încât se produce vătămarea. Acţi Acţiun unea ea poat poatee fi în îndr drep epta tată tă îm împo potr triv ivaa corp corpul ului ui (vic (victtim imaa este este lovi ovită cu un corp orp dur) dur) sau îm împpot otri riva va
30
psihicului (se produce produce victimei victimei un şoc psihic), şi poate fi violentă sau nonviolentă(otrăvirea nonviolentă(otrăvirea mâncării). Pen Pentru tru exi xist steenţ nţaa in infr frac acţţiu iuni niii este necesa esar ca acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să aibă ca rezultat o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, şi, între acţiunea sau inacţiunea acestuia şi rezultatul produs să existe un raport de cauzalitate. Nu interesează pentru existenţa acestui raport dacă la prod produc ucer erea ea rezu rezult ltat atul ului ui au conc concur urat at şi alte alte cauz cauzee preex preexist isten ente te sau concom concomite itente nte,, ori dacă rezult rezultatu atull s-a amplificat datorită culpei victimei sau a medicului care a îngrijit-o . 6. Latura subiectivă subiectivă.. Infrac Infracţiu ţiune neaa de vătăma vătămare re corporală se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Vătămare Vătămare corpor corporală ală poate poate îmbră îmbrăca ca şi forma forma unei unei infracţiuni praeterintenţionate praeterintenţionate4. Eroa Eroare reaa asup asupra ra pers persoa oane neii vi vict ctim imei ei,, prec precum um şi lovitura deviată nu înlătură răspunderea penală. 7. Cons Consum umar area ea.. Tent Tentat ativ ivaa la in infr frac acţi ţiun unea ea de vătămare corporală este posibilă, dar legea nu o sancţionează. Infracţiunea se consumă în momentul când se produce rezultatul periculos, adică vătămarea inte in tegr grit ităţ ăţii ii corp corpor oral alee sau sau a sănă sănătă tăţi ţiii pers persoa oane nei,i, care care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel puţin 21 de zile şi cel mult 60 de zile. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de vătămare corporală se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. 9. Forma agravată. Potrivit alin. 11, infracţiunea este mai gra gravă dac dacă fapt faptaa pre prevăzută zută la alin in.. 1 este ste săvârşită asupra membrilor familiei. 4
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit., p.116. 31
Sancţiunea pentru forma agravată este închisoare de la unu la 5 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în forma simplă, iar în cazul agravantei, acţiunea penală se pune în mişcare şi dinn ofic di oficiu iu.. Împă Împăca care reaa părţ părţil ilor or în înlă lătu tură ră răsp răspun unde dere reaa pen penal ală, ă, prod produc ucân ându du-ş -şii efec efecte tele le şi în cazu cazull în care care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
32
Vătămarea corporală gravă (art. 182 C.p.)
1. Definiţie. Pot Potriv rivit it art. art. 182 C.p., C.p., infrac infracţiu ţiunea nea const nstă în „fapt faptaa prin rin care are s-a pri prici cinu nuit it in inte tegr griită tăţi ţiii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care care a prod produs us vreu vreuna na di dint ntre re urmă următo toar arel elee cons consec ecin inţe ţe:: pie pierd rder erea ea unui unui simţ simţ sau sau orga organ, n, în înce ceta tare reaa func funcţi ţion onăr ării ii aces acesto tora ra,, o in infi firm rmit itat atee perm perman anen entă tă fizi fizică că ori ori psih psihic ică, ă, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei”. 2. Obiectul ju j uridic. Obiec Obiectul tul juridi juridicc speci special al al infracţiunii constă în relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei şi în relaţiile sociale privitoare la familie. 3. Obiectul material. Obiectul materia iall al vătămării corporale grave îl reprezintă corpul victimei. 4. Subiectul. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană, iar participaţia penală este posibilă în toate formele. 5. Latura ob obiectivă. Vătămarea corporală gravă se realizează, sub aspectul elementului material, printr-o faptă care produce vreunul dintre rezultatele enumerate enumerate în art. 182 C.p., rezultate caracterizate fie prin durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea victimei, fie prin natura vătămării produse. a) Cauza Cauzarea rea unei unei vătămă vătămări ri care care necesi necesită tă pentr pentru u vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile.
Vătămarea corporală, care are astfel astfel de urmări, urmări, este este mai gravă datorită duratei mari a îngrijirilor medicale 33
nece necesa sare re pent pentru ru vi vind ndec ecar are. e. Nu are are im impo port rtan anţă ţă dacă dacă victima a fost spitalizată sau a primit îngrijirile medicale la domiciliu. b) Pie Pierd rder erea ea unui unui simţ simţ sau sau orga organ n ori ori înce înceta tare rea a funcţionării funcţionării acestora.
Această situaţie se referă la pierderea unuia dintre cele cele cinci cinci simţu simţuri ri pe care care le are omul omul : văzu văzul,l, auzu auzul,l, mirosul, gustul şi pipăitul. Infracţiunea de vătămare corporală gravă există şi atunci când se produce numai slăbirea unui simţ, chiar dacă în conţinutul articolului nu se vorbeşte decât de pierderea unui simţ. În al doilea rând, este vorba de lipsirea persoanei de o parte a corpului care îndeplineşte o anumită funcţie (pierderea unui plămân sau rinichi), sau de situaţia în care organul sau simţul este păstrat, dar nu-şi mai poate îndeplini funcţia. c) Produce Producerea rea unei infirmit infirmităţi ăţi permanen permanente, te, fizice fizice sau psihice . Prin infirmitate se înţelege stare anormală de infe in feri rior orit itat atee în care care este este pusă pusă pers persoa oana na în rapo raport rt cu celelalte persoana şi chiar în raport cu propria ei stare, anterioară săvârşirii faptei. Infirmitatea trebuie să aibă caracter permanent, adică să nu poată fi vindecată. d) Sluţirea . Prin sluţire se înţelege un grav prejudiciu estetic produs victimei, schimbarea înfăţişării normale a acesteia într-o înfăţişare neplăcută, respingătoare. Sluţirea poate fi rezultatul unei desfigurări (sch (schim imba bare reaa în înfă făţi ţişă şări riii feţe feţei) i),, defo deform rmăr ării (sch (schim imba bare reaa formei corpului) sau unei mutilări ( pierderea unei părţi din corp). Sluţirea trebuie să aibă caracter permanent.
34
e) Avortul . Prin avort se înţelege întreruperea cursului sarcinii şi expu expulz lzar area ea prod produs usul ului ui de conc concep epţi ţie. e. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa infracţiunii se cere, pe de o parte, ca victima să fie o femeie însărcinată, iar pe de altă parte, ca făptuitorul să fie ştiut sau fi putut cunoaşte această împrejurare. f) Punerea în primejdie a vieţii persoanei persoanei . Dacă Dacă făpt făptui uito toru rulu luii a crea creatt posi posibi bili lita tate teaa real realăă şi concretă ca victima sa înceteze din viaţa, înseamnă că a pus în primejdie viaţa persoanei. 6. Latura su subiectivă. Vătămarea corporală (art. 182 alin. 1 C.p.) se săvârşeşte cu intenţia indirectă sau cu praeterintenţie. 7. Consumarea. Tentativa la vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. 1 C.p., nu este posibilă, dar, în cazul prevăzut de alin. 2, tentativa este posibilă şi pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când se produce vreuna dintre urmările arătate în art. 182 alin. 1 C.p. 8. Sancţiunea. Vătă Vătăma mare reaa corp corpor oral alăă grav gravăă se pedepseşte cu închisoare închisoare de la 2 la 7 ani. 9. Formă ag agravată. Potrivit art. 182 alin. 2 C.p., infracţiunea este mai gravă dacă fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în aliniatul 1 al textului. Fapta este mai gravă pentru că este săvârşită cu inte in tenţ nţia ia di dire rect ctă. ă. Sanc Sancţi ţiun unea ea în cazu cazull agra agrava vant ntei ei este este închisoarea de la 3 la 10 ani.
35
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.)
1. Definiţie. Această infracţiune prezintă un grad ridicat de pericol social deoarece fapta are ca rezultat moartea unei persoane. Potrivit art. 183 C.p., infracţiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte există atunci când “ vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 C.p. a avut ca urmare moartea victimei”. 2. Obiectul ju j uridic. Obiec Obiectul tul juridi juridicc speci special al al infracţiunii constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei. 3. Obiectul material. Obiectul materia iall al lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte îl constituie corpul victimei 4. Subiectul. Nu se cere o calitate specială făptui făptuitor torulu ului,i, infrac infracţiu ţiunea nea putând putând fi săvârş săvârşită ită de orice orice perso persoan ană. ă. Partic Participa ipaţia ţia penal penalăă este posibi posibilă lă sub toate toate formele : coautorat, instigare sau complicitate. 5. Latura obiectivă. Ele lem ment ntul ul materia eriall al infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acţiuni sau inacţiuni identice cu cele prin care se realizează infracţiunile de lovire sau alte violenţe (art. 180 C.p.), de vătămare corporală (art.181 C.p.) şi vătămare corporală gravă ( art. 182 C.p.) şi trebuie să aibă ca urmare moartea victimei. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorul uluui şi rezultatul produs este necesar să existe o legătură de cauzalitate.
36
6. Latura su subiectivă. Infracţiunea de loviri sau vătă tăm mări cauza uzatoare oare de moart oartee este este o in infr fraacţiu iune ne praeterintenţionată, pentru că numai lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, este datorată culpei făptuitorului. 7. Consumarea. Tentativa nu este posibilă, iar infracţiunea se consumă în momentul producerii morţii victimei. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
37
Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 189 alin. 1 C.p., infra nfraccţiun ţiuneea cons onstă în “lip ipsi sire reaa de libe libert rtaate a une unei persoane în mod ilegal”. 2. Obiectul ju juridic. Infracţiu Infracţiunea nea are ca obiect obiect jurid juridic ic specia speciall relaţi relaţiile ile socia sociale le referi referitoa toare re la lib libert ertate ateaa fizi fizică că a pers persoa oane nei, i, adic adicăă la drep dreptu tull aces aceste teia ia de a se deplasa deplasa şi acţiona acţiona în conform conformitate itate cu propria propria sa voinţă voinţă,, precum şi în relaţiile sociale referitoare la integritatea corp corpor oral alăă şi sănă sănăta tate teaa pers persoa oane nei, i, în cazu cazull form formel elor or agravate. 3. Obiectul ma material. Lipsirea de libertate în mod ilegal are obiect material, constând în corpul victimei, doar în cazul unor forme agravate ale infracţiunii, când, de exemplu, victima este supusă unor suferinţe. 4. Subiectul. Subiect al acestei infracţiuni poate fi oric oricee pers persoa oană nă.. Part Partic icip ipaţ aţia ia pena penală lă este este posi posibi bilă lă,, atât atât form formaa coau oauto toru rulu lui, i, cât şi în form formaa inst nstig igăării rii sau sau a complicităţii. 5. Latura obiectivă. Lipsirea de libertate în mod ileg ilegal al pres presup upun uner eree o fapt faptăă prin prin care care o pers persoa oană nă este este lipsită de libertatea fizică, adică de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria sa voinţă. Elementul material se realizează printr-o acţiune (de exemp exemplu, lu, făptui făptuitor torul ul închid închidee persoa persoana na înt într-o r-o încăpe încăpere re împiedicând-o astfel să se deplaseze, sau, dimpotrivă, o urcă într-un vehicul, silind-o să se deplaseze) sau printr-o inacţiune (în cazul nepunerii în libertate a persoanei, care
38
a fost lipsită de libertate în mod legal, după încetarea cauzei care a determinat luarea măsurii). Pentru existenţa infracţiunii, nu interesează locul şi nici timpul săvârşirii faptei sau mijloacele folosite de făptuitor. Nu are importanţă dacă victimei i s-a lăsat ori nu libertatea de mişcare într-un anumit perimetru şi nici dacă locul unde s-a produs privarea de libertate era închis sau deschis, stabil sau mobil (ex. un autoturism). De asemenea, nu prezintă interes faptul că regimul la care a fost supusă victima a fost mai blând sau mai riguros, ori dacă acesteia i s-au îngrădit unele libertăţi. Lipsirea de libertate trebuie să dureze atât cât victima să fie împiedicată în mod efectiv de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu voinţa sa şi să aibă un caracter ilegal. O lipsire de libertate de o durată chiar extrem de redusă va constitui infracţiune, dacă victima, având de efectuat un anumit act, nu l-a putut îndeplini datorită lipsirii ei de libertate (de exemplu, victima trebuie să se prezinte la un concurs 5. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea produsă trebuie să existe un raport de cauzalitate. 6. Latura subiectivă. Lipsirea de libertate în mod ilegal se săvârşeşte cu intenţie. 7. Consumarea. Tentativa la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este pedepsită, consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce urmarea faptei, adică momentul în care persoana este lipsită de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu voinţa sa. 5
O. Loghin, T. Toader, op. cit., p153. 39
8. Sancţiunea. Lipsirea de libertate în mod ilegal, în forma simplă, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. 9. Forme agravate. Potrivit art. 189 alin. 2 C.p., lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă “în cazul în care care fapt faptaa este este săvâ săvârş rşit ităă prin prin simu simula lare reaa de cali calită tăţi ţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, dacă în schimbul eliberării se cere un folos material material sau orice alt avantaj, avantaj, precum precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori dacă sănătatea sau viaţa ei sunt puse în pericol”. Conform art. 189 alin. 3, fapta este mai gravă dacă în schi schimb mbul ul elib eliber erăr ării ii,, se cere cere ca stat statul ul,, o pers persoa oană nă juridică juridică,, o organizaţ organizaţie ie internaţion internaţională ală interguv interguverna ernamenmentală sau un grup de personae, să îndeplinească sau să nu îndeplinească îndeplinească un anumit act. Fapta prezintă un grad maxim de pe social, dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, potrivit art. 189 alin. 4 C.p.. Sancţiunea în cazul agravantelor este închisoarea de la 5 la 12 ani (art. 189 alin. 2), de la 5 la 15 ani (art. 189 alin.3) şi de la 15 la 25 de ani (art.189 alin.4).
40
Violarea de domiciliu (art. 192 C.p.)
1. Definiţie. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, acesteia, decât pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti, pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, pentru apărarea siguranţei naţi naţion onal alee sau sau a ordi ordini niii publ public icee ori ori pent pentru ru prev preven enir irea ea răspândirii unei epidemii. Conform art. 192 C.p., violarea de domiciliu constă în „pătrunderea, fără drept, în orice mod, într-o locuiţă, încă în căpe pere re,, depe depend ndin inţă ţă sau sau lo locc îm împr prej ejmu muit it ţinâ ţinând nd de aceasta, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de ale părăsi la cererea acesteia”. 2. Obiectul juridic. Infr Infrac acţi ţiun unea ea are are ca obie obiect ct juridic special relaţiile sociale referitoare la inviolabilitatea inviolabilitatea domiciliului, adică la dreptul persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată, într-un loc ales în mod liber. 3. Obiect material. Acea Aceast stăă in infr frac acţi ţiun unee nu are are obiect material. 4. Subiectul. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană, iar participaţia penală este posibilă în toate formele. 5. Latura obiectivă. Ele lem ment ntul ul materia eriall al infracţiunii se realizează, fie printr-o acţiune de păt pătru rund nder ere, e, fără fără drep drept,t, în oric oricee mod, mod, în într tr-o -o lo locu cuin inţă ţă,, încă în căpe pere re,, depe depend ndin inţă ţă sau sau lo locc îm împr prej ejmu muit it ţinâ ţinând nd de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, fie prin refuzul refuzul de a le părăsi părăsi la cererea acesteia. acesteia. 41
Pentru existenţa infracţiunii în prima sa modalitate de săvârşire, se cere, în primul rând, o acţiune de pătrundere, care trebuie să se facă într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând ţinând de acestea. acestea. Prin locuinţă se înţelege locul ales în mod liber de o persoană, unde aceasta îşi desfăşoară efectiv viaţa sa personală. Nu interesează dacă locuinţa este permanentă sau temporară (de exemplu, o cameră închiriată la hotel pentru o noapte) dacă este vorba de o construcţie anume destinată pentru a fi locuită (de exemplu, o casă, un apartament), sau dacă este vorba de o construcţie, care, fără a avea această destinaţie, este totuşi folosită drept locuinţa (de exemplu, o magazie amenajată ca locuinţă). Prin încăpere se înţelege o parte dintr-o construcţie destinată să servească drept locuinţă şi care este folosită ca atare în mod efectiv (de exemplu, o cameră dintr-un apartament, apartament, în care o persoană îşi desfăşoară viaţa). Dependinţele sun sunt acele lo locu curi ri care const nstitui ituiee o pre prelu lung ngir iree al lo locu cuin inţe ţeii şi care care în într treg eges escc folo folosi sinţ nţaa acesteia. Nu are importanţă dacă dependinţele fac corp comun cu locuinţa sau sunt separate. Sunt dependinţe şi spaţ spaţii iile le comu comune ne ale ale unui unui im imob obil il (sca (scara ra,, holu holul,l, tera terasa sa acoperită etc). Loulc Loulc împrej împrejmui muit t este acel loc separat printr-o îngr în grăd ădit itur urăă de lo locu curi rile le înve în veci cina nate te care care în într treg egeş eşte te folosinţa ( de exemplu, o curte, o grădină etc). Infracţiunea de violare de domiciliu există indiferent dacă persoana vătămată deţine sau nu locuinţa în baza unui titlu legal. Este necesar, pentru existenţa infracţiunii, ca păt pătru rund nder erea ea în lo locu cuin inţă ţă,, în încă căpe pere re etc. etc. să se facă facă fără fără consimţământul consimţământul persoanei persoanei care le foloseşte. foloseşte.
42
A doua modalitate de săvârşire a infracţiunii presupune refuzul făptuitorului de a părăsi o locuinţă, încăpere etc. la cererea persoanei care le foloseşte. Pentru Pentru existe existenţa nţa infrac infracţiu ţiunii nii în acea această stă modalit modalitate ate,, este este nece necesa sară ră,, în prim primul ul rând rând,, prez prezen enţa ţa făpt făptui uito toru rull în locuinţă, încăpere etc., indiferent de modul de pătrundere. Totodată, trebuie să existe o cerere expresă, categ categori orică, că, adres adresată ată făptui făptuitor torulu uluii de a părăsi părăsi locuin locuinţa, ţa, încăperea etc. în care se află. 6. Latura subiectivă. Violarea de domiciliu se săvârşeşte numai cu intenţie. Nu se cere un motiv sau scop special în săvârşirea faptei. 7. Consumarea. Tentativa infracţiunii de violare de domiciliu este posibilă, dar nu se pedepseşte. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul pătrunde în domiciliu sau refuză să-l părăsească şi astfel se produce rezultatul periculos al faptei. 8. Sancţi Sancţiune uneaa. Viol Violar area ea de domi domici cili liu, u, în ambe ambele le modalităţi de săvârşire, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 9. Forme agravate. Formele agravate ale violării de domiciliu sunt prevăzute în alin. 2 al art. 192 C.p. Potrivit text textul ului ui,, in infr frac acţi ţiun unea ea este este mai mai grav gravăă în urmă următo toar arel elee împrejurări: a) dacă fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată; b) dacă fapta se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună; c) dacă fapta se săvârşeşte în timpul nopţii; d) dacă fapta se săvârşeşte prin folosirea de calităţi mincinoase.
43
Formele agravate ale violării de domiciliu se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
Violul ( art. 197 C.p.)
1. Defi Defini niţi ţie. e. Potrivit art. 197 alin 1 C.p. infracţiunea constă constă în “actul “actul sexual, de orice natură, natură, cu o persoană de sex diferit, sau de acelaşi sex, prin constrângerea constrângerea acesteia acesteia sau profitând profitând de imposibilitatea imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa”. 2. Obiectul Obiectul juridic. juridic. Infracţiu Infracţiunea nea de viol are ca obiect obiect juridi juridicc spec special ial relaţ relaţiil iilee socia sociale le referi referitoa toare re la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei de orice sex. 3. Obiect Obiectul ul materi material. al. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de vi viol ol are are obiect material, constând constând în corpul corpul persoanei, pentru că că asupra acestuia se exercită nemijlocit atât constrângerea constrângerea cât şi actul sexual. 4. Subiectul. Infracţiunea de viol poate fi săvârşită de orice persoană indiferent de sex. Subiect al infracţiunii poate poate fi şi minorul care răspunde penal. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. complicitate. 5. Latura obiectivă. Infracţiunea de viol presupune un act sexual, de orice natură, care are loc între două persoane de sex opus sau de acelaşi sex. 44
Actul sexual cu persoane de sex diferit sau de acela laşşi sex sex trebu rebuie ie rea realiz lizat pri prin const onstrâ rânngere gere sau sau profitând de neputinţa neputinţa acesteia acesteia de a se se apăra sau de a-şi exprima voinţa, deci fără consimţământul persoanei a cărei libertate sexuală a fost încălcată. Con Constrâ trânge ngerea rea poa poate fi fiz fizic icăă sau sau mora orală lă,, iar opunerea victimei victimei trebuie trebuie să fie efectivă efectivă şi categorică, categorică, ci nu de circumstanţă. circumstanţă. Cons Constr trân ânge gere reaa fizi fizică că şi cons constr trân ânge gere reaa mora morală lă trebuie trebuie să fie exercita exercitate te pentru a determi determina na persoana persoana de sex opus sau de acelaşi sex la act sexual de orice natură. Nu are relevanţă dacă ameninţarea priveşte victima sau o rudă apropiată sau cine a exercitat constrângerea asupra victimei, autorul ori complicele. O altă modalitate de realizare a violului, este cea în care care făptui făptuitor torul ul profită profită de neput neputinţ inţaa victim victimei ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Cons Consim imţă ţămâ mânt ntul ul pers persoa oane neii de sex sex di dife feri ritt sau sau de acelaşi sex lipseşte şi în acest caz, însă, faţă de modalitatea de realizare prin constrângere, unde victima opune rezistenţă, în această situaţie subiectul pasiv nu se poate opune, datorită stării în care se află, de neputinţă de a se apăra apăra sau se a-şi exprima voinţa. voinţa. Neputinţa victimei victimei de a se apăra presupune presupune situaţia în care aceasta, aceasta, datorită datorită unei unei infi infirmi rmităţ tăţii fizi fizice ce,, nu are capac capacita itatea tea fizic fizicăă de a opune rezistenţă făptuitorului. Între Între acţiun acţiunea ea făptuit făptuitoru orului lui şi urmare urmareaa produsă produsă trebuie să existe un raport de cauzalitate. cauzalitate. 6. Latura subiectivă. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de vi viol ol se săvârşeşte cu intenţie intenţie directă. directă. Dacă făptuitorul a realizat realizat actul sexual profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima exprima voinţa, voinţa, pentru existenţa
45
violului, este necesar ca acesta să fi cunoscut, în momentul săvârşirii săvârşirii faptei, faptei, această stare a victimei. 7. Tentativa şi consumarea. Tenta entattiv ivaa la infracţiunea de viol este pedepsită de lege. Infracţiunea de viol se consumă în momentul în care este încălcată libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex opus sau de acelaşi sex, prin realizarea actului sexual de orice natură, cu ajutorul constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei victimei de a se apăra sau de a-şi a-şi expr exprim imaa voin voinţa ţa.. Viol Violul ul este ste susc suscep epti tibi bill de realizare şi în formă continuată, epuizându-se -se în momentul comiterii ultimului act sexual. Infracţiunea de viol include în conţinutul ei, în mod natural, natural, lipsirea lipsirea de libert libertate ate necesară necesară realizăr realizării ii actului actului sexu sexual al prin prin cons constr trân ânge gere re.. Lips Lipsir irea ea de libe libert rtat atee care care depăşeşte această necesitate îşi păstrează autonomia şi const constitu ituie ie infrac infracţiu ţiunea nea de lipsir lipsiree de libertat libertatee în mod ilegal, cu care violul intră intră în concurs. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de viol se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul formei simple a infracţiunii de viol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 9. Forme agravate. Potrivit alin. 2 infracţiunea este mai gravă atunci când fapta se săvârşeşte în una sau unel unelee di dint ntre re urmă următo toar arel elee patr patruu circ circum umst stan anţe ţe sau sau împrejurări: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; c) victima este membru al familiei; familiei;
46
d) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; Infracţiunea de viol în forma agravată prevăzută în art. 197 alin. alin. 2 se pedepseşte pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani. Potrivit alin. 3, infracţiunea este mai gravă dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani sau dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. victimei. Violul în forma prevăzută în art. 197 alin. 3 C.p. se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani şi cu închisoare de la 15 la 25 de ani, ani, dacă a avut avut ca urmare moartea moartea sau sinuciderea sinuciderea victimei.
47
Perversiunea sexuală (art. 201 C.p.)
1. Definiţie. Infracţiunea prevăzută de art. 201 C.p. constă, potrivit potrivit alin.1, alin.1, în “actele “actele de perversiune sexuală săvârşite în public sau dacă au produs scandal public”. 2. Obiectul Obiectul juridic. juridic. Infracţiu Infracţiunea nea de perversiu perversiune ne sexua sexuală lă are obiect obiect juridi juridicc specia speciall relaţ relaţiil iilee social socialee referi referitoa toare re la la viaţa viaţa sex sexual ualăă a persoa persoanei nei,, care care implic implicăă realizarea actelor sexuale în mod firesc, cu respectare normelor de decenţă şi moralităţii publice. 3. Obiectul material. Infracţiunea are şi un obiect material material constând constând în corpul corpul persoanei persoanei asupra asupra căreia căreia se execută actele de perversiune sexuală. 4. Subiectul. Infracţiunea de perversiune sexuală poate fi săvârşită de orice persoană. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă cu part partic icip ipaţ aţie ie în forma instigării sau a complicităţii. complicităţii. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mate teri riaal al infracţiunii se realizează prin săvârşirea unor acte de perversiune sexuală, sexuală, adică a unor acte sexuale nefireşti. Este necesar ca actele de perversiune sexuală să se săvâr săvârşea şească scă în public public sau să produc producăă scandal scandal public public.. Fapta se săvârşeşte în public în accepţiunea accepţiunea prev. de art. 152 C.p. Prin scandal public se înţelege reacţia unui număr nedeterminat nedeterminat de persoane care, luând cunoştinţă de săvârşirea acestor acte sexuale, îşi exprimă sentimentele de indignare şi revoltă provocate de această faptă. Între actele sexuale nefireşti săvârşite şi scandalul public produs trebuie să existe un raport de cauzalitate. cauzalitate.
48
6. Latura subiectivă. Infracţiunea de perversiune sexuală se săvârşeşte cu intenţie. 7. Tent Tentaativa tiva şi cons consum umaarea rea. Tent Tentat ativ ivaa este este pedepsită de lege, infracţiunea se consumă în momentul produ produce cerii rii scand scandal alulu uluii public public,, ca rezult rezultat at al săvâr săvârşir şirii ii actelor de perversiune sexuală în formă consumată. consumată. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de perversiune sexuală se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. 9. Form Formaa agra agrava vate te.. Const Constitu ituie ie infrac infracţiu ţiunea nea de perversiuni sexuale şi săvârşirea unor acte de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani (alin.2), precum şi actele de perversiune sexuală cu o persoană între 15 şi 18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa (alin.3). Fapta este mai gravă dacă actele de perversiune sexuală au fost săvârşite asupra unei persoane în imposibilitate imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere (alin.4). De asemenea, fapta este mai gravă dacă a avut ca urmare vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (alin.5). Pedeapsa pentru fapta prevăzută la alin. 2 şi 3 este închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru actele de perversiune săvârşite în ipoteza alin. 4, închisoare de la 3 la 10 ani. Perversiunea sexuală ce a avut ca urmare vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, închisoare
49
de la 15 la 25 de ani. La formele agravate se aplică şi pedeapsa interzicerii interzicerii unor drepturi.
Insulta (art. 205 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 205, alin. 1 C.p., constituie infr in frac acţi ţiun unee de in insu sult ltăă “ati “ating nger erea ea adus adusăă onoa onoare reii ori ori reputaţiei unei persoane, prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură”. De asemenea, potrivit alin. 2, este insultă şi “fapta de a atribui unei persoane un defect, o boală sau infermitate care, chiar reale de ar fi, nu trebuie relevate”. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de insultă are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia iall rela relaţi ţiil ilee soci social alee refe referi rito toar aree la demnitatea persoanei. 3.Obiect material. Infracţiunea de insultă nu are obiect material. 4. Subi Subiec ectu tul.l. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de in insu sult ltăă poat poatee fi săvârşită de orice persoană. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă cu part partic icip ipaţ aţie ie în forma instigării şi a complicităţii în toate cazurile, iar în forma coautorului numai atunci când se realizează pe altă cale decât cea orală. 5. Latura obiectivă. Elementul material al acestei infracţiuni se poate realiza prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni: acţiunea de atingere a onoarei unei persoane, acţiunea de atingere a reputaţiei unei persoane sau acţiunea de atribuire unei persoane a unui defect,
50
boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu trebuie relevate. Acţi Acţiun unea ea de atin atinge gere re,, a onoa onoare reii unei unei pers persoa oane ne constă în orice acţiune prin care se lezează sentimentul de preţuire pe care persoana îl are faţă de ea însăşi. Fapta constituie infracţiunea de insultă chiar dacă colectivitatea ar avea asupra persoanei o apreciere tot atât de nefa nefavo vora rabi bilă lă ca şi cea cea pe care care o prov provoa oacă că acţi acţiun unea ea ofensatoare. Acţi Acţiun unea ea de atin atinge gere re a repu reputa taţi ţiei ei unei unei pers persoa oane ne constă în orice acţiune prin care se lezează bunul renume pe care şi l-a câştigat persoana în colectivitate, adică stima, consideraţia, respectul de care se bucură ea din partea celorlalţi oameni. Acţi Acţiun unea ea de atri atribu buir iree a unui unui defe defect ct,, boal boalăă sau sau infi in firm rmit itat atee cons constă tă în acţi acţiun unea ea care care se im impu pută tă sau sau se reproşează unei persoane de o stare de inferioritate fizică sau psihică în raport cu ceilalţi oameni. Nu constituie infracţiune imputarea unui defect, boală sau infirmitate de care suferă persoana, atunci când această imputare nu se face într-un mod de natură a umili, ci din compasiune sau pentru a o determina să se supună unor îngrijiri medicale în vederea vindecării. Acţiunea se poate referi la un fapt determinat sau nede nedete term rmin inat at ori ori chia chiarr la o simp simplă lă apre apreci cier ere. e. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii de in insu sult ltă, ă, sub aspe aspect ctul ul latu laturi riii obiective, se mai cere ca acţiunea ofensatoare să se refere la fapte sau aprecieri pentru care nu se admite proba verităţii sau, în cazul în care este admis această probă, faptele sau aprecierile respective să fie neadevărate. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de insultă se săvârşeşte cu intenţie.
51
7. Consumarea. Tentativa este posibilă numai dacă fapta se săvârşeşte pe altă cale decât cea orală, dar legea nu o pedepseşte. Infrac Infracţiu ţiunea nea se consum consumăă în moment momentul ul săvârş săvârşiri iriii acţiunii cu caracter ofensator, moment în care se produce şi urmarea faptei adică încălcarea onoarei sau reputaţiei per perso soan anei ei.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se poat poatee real realiz izaa şi în form formăă continuată. 8. Sancţiune. Infracţiunea de insultă se pedepseşte cu închisoare de la 1 lună la 2 ani sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea preal prealabi abilă lă a persoa persoanei nei vătăma vătămate te iar împăc împăcare areaa părţi părţilor lor înlătură răspunderea penală. 9. Cauza Cauza care care excl exclude ude existen existenţa ţa infrac infracţiu ţiunii nii.. Potrivit art. 207 C.p., acţiunea ofensatoare săvârşită împotriva unei persoane nu constituie infracţiune, dacă, cu privire la cele afirmate sau imputate s-a făcut proba verităţii. Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea afirmarea sau impunerea a fost săvârşită săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Proba verităţii, conform art. 207 C.p., constă în pos posib ibil ilit itat atea ea acor acorda dată tă de lege lege celu celuii care care a săvâ săvârş rşit it acţiunea de ofensatoare a dovedii că cele afirmate sau imputate corespund realităţii. Dacă făptuitorul reuşeşte să facă această dovadă, fapta nu constituie infracţiunea de insultă.
52
Calomnia (art. 206 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 206 C.P., infracţiunea de calomnie constă în “afirmarea ori imputarea în public prin orice mijloace a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea per perso soan anăă la o sanc sancţi ţiun unee pena penală lă,, admi admini nist stra rati tivă vă sau sau disciplinară, disciplinară, ori dispreţului public”. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de calomnie are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la demnitatea persoanei. 3. Obiect material. Calomnia este lipsită de obiect material. 4. Subiec Subiectul tul.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de calo calomn mnie ie poat poatee fi săvâr săvârşit şităă de orice orice persoa persoană, nă, legea legea nece necerân rândd subie subiectu ctull acestei infracţiuni vreo calitate specială. Infracţiunea poate fi săvârşită cu participaţie sub forma instigării sau a complicităţii în toate cazurile, iar sub forma coautorului, numai în cazul în care se comite pe altă cale decât cea orală. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiv ivă. ă. Infrac Infracţiu ţiune neaa se realiz realizea ează ză printr-o acţiune de afirmare sau imputare în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă administrativă sau disciplinară ori dispreţului public. Pentru Pentru realiz realizare areaa infrac infracţiu ţiunii nii sub acest acest aspec aspectul tul elementului elementului material, se cere, în primul rând, o acţiune de afirmare sau o acţiune de imputare. Acţi Acţiun unea ea de afir afirma mare re sau sau acţi acţiun unea ea de im impu puta tare re poate fi săvârşită în orice mod şi prin orice mijloc.
53
Oricare dintre aceste acţiuni poate fi săvârşită prin cuvinte oral sau în scris, prin presă, prin gesturi sau imagini, cuvintele pot fi rostite direct de făptuitor sau pot fi tran transm smis isee sau sau repr reprod odus usee cu ajut ajutor orul ul unor unor mi mijl jloa oace ce mecanice etc. Pentru Pentru realiz realizare areaa infrac infracţiu ţiunii nii sub aspec aspectul tul laturi laturiii obie obiect ctiv ive, e, se cere cere,, în al doil doilea ea rând rând,, ca acţi acţiun unea ea de afirmare sau imputare să privească o persoană determinată. Nu este necesar ca persoana sau persoanele la care se referă afirmarea sau imputarea să fie de faţă. Pentru Pentru realiz realizare areaa infrac infracţiu ţiunii nii sub aspec aspectul tul laturi laturiii obiective, se cere în al treilea rând, ca afirmarea sau imputarea privitoare la o persoană persoană să aibă aibă drept obiect o faptă determinată. Dacă afirmare sau imputare nu priveşte o faptă deter determin minată ată indivi individua dualiz lizată ată adică adică o realit realitate ate concr concretă etă,, care poate fi identificată şi verificată, ci are un caracter general, nu există infracţiunea de calomnie, ci infracţiunea de insultă. Fapta determinată, care constituie obiectul afirmării sau imputării se poate referi fie la viaţa publică, fie la viaţa privată a persoanei. Pentru existenţa infracţiunii se cere, de asemenea, ca fapta afirmată sau imputată să fie o faptă, care, dacă ar fi adevărată, ar expune persoana la o sancţiune penală, administrativă administrativă sau disciplinară ori dispreţului public. Dacă afirmarea sau imputarea a fost făcută pentru apărarea unui interes legitim şi se dovedeşte că fapta la care se referă este adevărată, infracţiunea de calomnie este înlăturată, potrivit art. 207 C.p.
54
Este necesar ca infracţiunea de calomnie ca afirmarea sau imputarea faptei să fie făcută în public. Dacă condiţia publicităţii nu este îndeplinită fapta nu constituie infracţiune de calomnie, ci infracţiune de insultă. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de calomnie se săvârşeşte cu intenţie. 7. Consumarea. Tentativa nu este pedepsită de lege lege.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se cons consum umăă în mome moment ntul ul în care care afirmarea sau imputarea, având ca obiect o faptă determinată privitoare la o persoană, a devenit publică, deoarece în acest moment se produce urmarea faptei, adică încălcarea demnităţii persoanei. 8. Sanc Sancţi ţiun unea ea.. Infr Infraacţiun ţiuneea de calomni omniee se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 10. Cauza care care înlătură înlătură existenţa infracţiu infracţiunii. nii. Potrivit art. 207 C.p., nu constituie infracţiune de calomnie fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii.
55
Furtul (art. 208 C.p.)
1. Definiţie. Definiţie. Furtul simplu constă, potrivit art. 208 alin. alin. 1 C.p., în în “luarea “luarea unui unui bun mobil mobil din posesi posesiaa sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept”. De aseme asemenea, nea, furtul furtul simplu simplu constă, constă, potrivi potrivitt art. 208 alin. 4 C.p., în “luarea în condiţiile alin. 1 al textului, a unui vehicul, în scopul de a-l folosi pe nedrept”. Potrivit art.208 alin 3 va exista furt şi atunci când bunul aparţine aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, făptuitorului, dar în momentul săvârşirii faptei acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. 2. Obiectul juridic. Furtul are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile. Posesia asupra bunurilor mobile fiind exercitată, de regulă, de proprietar, prin ocrotirea posesiei se realizează, realizează, impl im plic icit it,, şi ocro ocroti tire reaa drep dreptu tulu luii de prop propri riet etat atee asup asupra ra acestor bunuri. Posesia legitimă este apărată împotriva oricui, chiar şi împotriva proprietarului. Posesia nelegitimă este şi ea apărată, însă nu este apărată şi împotriva proprietarului. proprietarului. 3. Obiectul material. Infracţiunea de furt are ca obiect material bunul mobil, aflat în posesia sa detenţia altuia, asupra căruia se exercită acţiunea de luare. Obie Obiect ctul ul mate materi rial al al furt furtul ului ui se cara caract cter eriz izea ează ză,, aşadar, în primul rând prin aceea că este un bun mobil. Pott const Po onstit itui ui obi biec ectt mat materia rial al furt furtuulu luii părţ părţii artif rtifiici ciaale ale org organi nissmul ului ui uman (de (de exem xempl plu, u, o proteză). 56
Banii şi hârtiile de valoare sunt considerate bunuri mobile şi pot constitui obiectul material al furtului. Pot constitui material a furtului arborii, recoltele, după ce au fost desprinse de sol, precum şi fructele, după ce au fost desprinse de tulpini. De asemenea, legea asimilează bunului mobil şi înscrisurile. Obiectul material al furtului poate fi şi un vehicul. Într-un asemenea caz, furtul poate fi săvârşit fie în scopul însuşirii pe nedrept fie în scopul folosirii pe nedrept. În cazul furtului, legea punând posesia şi detenţia asupra upra bunul unului ui mobi obil pe acela laşi şi pl plaan sub rapo raport rtul ul ocrotirii, cerinţa referitoare la aflarea bunului în posesie sau detenţia altuia este îndeplinită dacă, în momentul săvârşirii faptei, bunul s-a aflat în stăpânirea de fapt a altei altei persoan persoanee decât decât propri propriet etaru arul.l. Nu interes intereseaz eazăă cine cine este proprietarul şi nici dacă persoana la care a fost luat bunul era sau nu titular al vreunui drept de a-l poseda sau deţine. Se include în această categorie şi bunurile mobile apar aparţi ţinâ nând nd unor unor pers persoa oane ne ju juri ridi dice ce a căro cărorr patr patrim imon oniu iu constituie proprietate privată. 4. Subiectul. Infracţiunea de furt poate fi săvârşită săvârşită de orice persoană. Infracţiunea de furt există şi atunci când cel care săvârşeşte fapta are, în totul sau în parte, un drept de proprietate asupra bunului. Nu interesează, sub aspe aspect ctul ul exis existe tenţ nţei ei in infr frac acţi ţiun unii ii,, dacă dacă prop propri riet etar arul ul are are calit calitat atea ea de soţ sau rudă aprop apropiat iatăă în raport raport cu partea partea vătămată, ori dacă, fiind un minor, fapta a fost săvârşită fapta este o persoană care locuieşte împreună cu persoana vătămată ori este este găzduită găzduită de aceasta. aceasta. În situaţiile situaţiile de mai
57
sus însă, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Furtul poate fi săvârşit de o singură persoană sau de mai multe persoane. Dacă fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, furtul este calificat, potrivit art. 209 lit. a C.P. Întrucât prin săvârşirea furtului de două sau mai multe persoane împreună se înţelege săvâ săvârş rşir irea ea fapt faptei ei de două două sau sau mai mai mult multee pers persoa oane ne în calitate de coautori sau de cel puţin o persoană în calitate de autor, ajutată de altă persoană în calitate de complice concomitent, concomitent, furtul simplu simplu este susceptibil susceptibil de o săvârşire săvârşire cu participaţie numai sub forma instigării şi a complicităţii complicităţii anterioare. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiv ivă. ă. Infr Infraacţ cţiu iune neaa de furt furt se realizează, din punct de vedere obiectiv, prin acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia. O ceri cerinţ nţăă esen esenţi ţial alăă pent pentru ru exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii ii este, deci, ca acţiunea de luare să se exercite asupra unui bun mobil, care se găseşte în posesia sau detenţia unei alte persoane şi luarea să se fi făcut fără consimţământul acesteia. Prin posesie şi detenţie se înţelege o simplă stăpânire de fapt. Acţiunea de luare se realizează prin două acte: depos deposeda edarea rea,, adică adică scoat scoatere ereaa bunulu bunuluii din poses posesia ia sau sau dete detenţ nţia ia unei unei pers persoa oane ne şi apro apropr prie iere rea, a, adic adicăă trec trecer erea ea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului f ăptuitorului.. Luarea se poate înfăptui şi prin inacţiune, când se predă o masă de bunuri şi se omite intenţionat predarea anumitor bunuri.
58
Doctrina şi jurisprudenţa a apreciat că acţiunea de luar lu aree se poat poatee real realiz izaa prin prin di dive vers rsee modu moduri ri:: apuc apucar are, e, înhăţa înhăţare, re, ascun ascunde dere, re, despr desprind indere ere,, prin prin uti utiliz lizare areaa unor unor instrumente de cuplare ori prin mijloace cum ar fi:cu propria mână, prin folosirea unor animale dresate, prin racordări la sursele de energie etc. 6 Nu are importanţă modul sau mijlocul de săvârşire a furtului. În cazul furtului săvârşit asupra unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept, infracţiunea se realizează tot prin acţiune de luare, numai că, făptuitorul nu urmăreşte însuşirea vehiculului, vehiculului, ci numai însuşirea folosinţe lui. Nu Nu in inte tere rese seaz azăă ni nici ci lo locu cull sau sau timp timpul ul săvâ săvârş rşir irii ii furtului, afară de cazul când săvârşirea faptei în anumite condiţii de loc sau timp califică furtul (săvârşirea faptei într-un loc public, în timpul nopţii etc.)7. Luarea bunului trebuie să se facă fără consimţământul persoanei în posesia sau detenţia căreia se află bunul. Pentru ca ca luarea unui bun să nu reprezinte reprezinte furt, trebuie să fie dat consimţământul de către o persoană capabilă, capabilă, înainte sau în timpul săvârşirii faptei. Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de furt este necesar ca între acţiunea de luare şi rezultat trebuie să existe o legătură de cauzalitate. 6. Latu Latura ra subi ubiecti ectivvă. Infracţiunea de furt se săvâ săvârş rşeş eşte te cu in inte tenţ nţia ia di dire rect ctă, ă, pent pentru ru că făpt făptui uito toru rull prevede şi urmăreşte rezultatul faptei sale În cazul furtului, poate exista şi o intenţie indirectă, atunci când bunul furat conţine în el un alt bun, a cărui exis existe tenţ nţăă făpt făptui uito toru rull a putu pututt-oo prev preved edea ea şi a acce accept ptat at 6
V. Dongoroz şi colab., Explicaţii teoretice ale Codului penal roman. Partea specială, vol.III, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971, p.463. 7 O. Loghin, T. Toader, op. cit.,p.261. 59
rezultatul acţiunii sale (luarea unei haine în care se află bani). Latura subiectivă cuprinde şi un scop special, acela de însuşire pe nedrept a unui bun sau, în cazul alin. 4, cînd sustragerea vehiculului vehiculului se face în scopul de a-l folosi pe nedrept 7. Tent Tentat ativ ivaa şi cons consum umar area ea.. Tentativa la infracţiunea de furt este pedepsită de lege (art. 222 C.p.). Furtul se consumă în momentul realizării celui deal doilea act, în momentul imposedării, al trecerii bunului în posesia sau detenţia făptuitorului. Infracţiunea există în formă consumată chiar dacă făptuitorul nu a reuşit să păstreze bunul, pentru că a fost prins imediat după luarea acestuia şi chiar dacă făptuitorul nu a reuşit să facă acte de dispoziţie cu privire la bunul furat. Furt Fu rtuul săvârş vârşiit asupra upra unui nui vehi hicu cull în scopu copull folosirii pe nedrept se consumă în momentul deplasării vehiculului de către autor. Furt Fu rtuul se poat oate rea realiz izaa în form formăă conti ontinu nuăă sau continuată, epuizarea având loc, în momentul încetării acţiunii de luare, în cazul formei continue, sau momentul săvârş vârşiirii rii ul ulti tim mei acţiun ţiunii de lu luaare, re, în caz cazul form formei ei continuate. 8. Sancţiunea. Furtul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani. Când furtul este comis de un minor, pedeapsa cu închisoarea se reduce la jumătate sau se aplică o măsură educativă, iar în cazul tentativei, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. 9. Furt Furtul ul urmă urmări ritt la plâ plânger ngerea ea prea preallabil abilăă a persoanei vătămate (art (art.. 210 C.p C.p.) .).. Po Potr triv ivit it art. art. 210 210
60
C.p., furtul săvârşit între soţi sau rude, apropiate, ori de către un minor în paguba tutorelui său, ori de către cel care locuie locuieşte şte împreună împreună cu persoa persoana na vătămată vătămată sau sau este găzdui duit de aceasta sta, se urm urmăreşt reştee num numai plâ lâng ngeerea rea prealabilă a persoanei persoanei vătămate. În aceste ste cazuri uri, îm împpăca ăcarea rea părţi rţilo lorr în înlă lătu tură ră răspunderea penală.
Furtul calificat (art. 209 C.p.)
61
1. Potrivit art.209 art.209 C.p., furtul este este calificat calificat când se săvârşeşte în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) b) de o pers persoa oană nă avân avândd asupr asupraa sa o armă armă sau sau o substanţă narcotică; c) de cătr cătree o pers persoa oană nă masc mascat ată, ă, degh deghiz izat atăă sau sau travestită; d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; e) într-un loc public; f) într-un mijloc de transport în comun; g) în timpul nopţii; h) în timpul unei calamităţi; i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; mincinoase; j) privind un bun care face parte din patrimoniul cultural; k) privind un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare. identificare. Furtul calificat prevăzut la alin. 1 şi 2 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Forma agravate: Infracţiunea are două forme agravate, prevăzute în alin. 3 şi 4. Prima formă agravată, prevăzută în alin. 3, constă în furtul privind următoarele categorii de bunuri: a) ţiţei, produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne, ori vagoane-cisternă; b) componente componente ale sistemelor sistemelor de irigaţii; irigaţii; c) componente ale reţelelor reţelelor electrice; electrice;
62
d) un di disp spoz ozit itiv iv ori ori un sist sistem em de semn semnal aliz izar are, e, alarmare ori alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică în caz de incendii; e) un mijloc mijloc de transpo transport rt sau oricare oricare alt alt mijloc mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; f) in inst stal alaţ aţii ii de sigu sigura ranţ nţăă şi di diri rija jare re a traf trafic icul ului ui fero ferovi viaar, rut rutie ier, r, nav naval şi aeria rian şi compo ompone nent ntee ale aces acesto tora ra,, prec precum um şi comp compon onen ente te ale ale mi mijl jloa oace celo lorr de transport; g) bunuri bunuri prin însuşir însuşirea ea cărora cărora se pune pune în pericol pericol siguranţa autovehiculelor şi a persoanelor pe drumurile publice; h) cabl cablur uri, i, lini linii, i, echi echipa pame ment ntee şi insta instala laţi ţiii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii. Sanc Sancţi ţiun unea ea pent pentru ru prim primaa form formăă agra agrava vată tă este este închisoare de la 4 la 18 ani. A doua formă agravată există potrivit alin. 4 când furtul a produs consecinţe deosebit de grav rave. În conformitate cu prevederile art. 146 C.p., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice. Sancţiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. a) furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.
Periculozitatea sporită a faptei săvârşită în aceste condiţii este dată de faptul că mai mulţi participanţi la
63
comiterea infracţiunii au şanse mai mari de reuşită, prin forţa de intervenţie, prin îndrăzneala îndrăzneala cu care acţionează şi prin posibilităţile sporite de anihilare a piedicilor sau de ascundere a bunurilor furate. Cond Condiţ iţia ia ceru cerută tă de lege lege pent pentru ru reţi reţine nere reaa aces aceste teii agravante este ca făptuitorii să fi săvârşit fapta împreună, să fi acţionat efectiv şi concomitent. Există furt calificat şi atunci când unul dintre cei doi parti particip cipanţ anţii nu răspu răspunde nde penal penal,, pentru pentru mi minor norita itate te,, iresponsabilitate iresponsabilitate sau eroare de fapt. b) furtul săvârşit de către o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică.
Furtuul săvârş Furt vârşiit în aceste împre mpreju jură rări ri este ste mai per peric icul ulos os,, deoa deoare rece ce făpt făptui uito toru rull în înar arma matt sau sau care care are are asupra sa o subatanţă narcotică este mai periculos, mai sigu sigurr pe el, el, ştii ştiind nd că are are mi mijl jloa oace cele le nece necesa sare re pent pentru ru anihilarea victimei. Pentru existenţa agravantei se cere ca făptuitorul să aibă asupra upra sa o armă rmă sau o subs substtanţ nţăă narc narcootică tică în momentul comiterii faptei, dar fără să o folosească pentru că ar intra sub incidenţa art. 211 C.p.- tâlhăria. c) furt furtul ul săvâ săvârş rşit it de cătr cătree o pers persoa oană nă masc mascat ată, ă, deghizată sau travestită.
Caracterul mai grav al furtului comis astfel este relevat de modul în care infractorul acţionează, într-o manieră în care intimidează şi înfricoşează victima, fiind, totodată, greu de recunoscut sau identificat. d) furtul asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.
Fapta comisă în aceste condiţii este mai gravă, avându-se în vedere situaţia victimei aflată într-o stare de
64
neputinţă de a se apăra, de a se opune sau de a-şi exprima voinţa, ceea ce sporeşte şansele de reuşită a infractorului. Persoana vătămată se află în incapacitate de a-şi exprima voinţa atunci când este într-o stare psiho-fizică ce o pune pune în im impo posi sibi bili lita tate teaa de a conş conşti tien enti tiza za ce se întâmplă în jurul său. Starea de incapacitate se poate datora unei boli, unei stări de oboseală extremă, beţiei sau vârstei fragede ori înaintate, şi nu trebuie să fie cauzată de făptuitor sau participanţi. e) furtul săvârşit într-un loc public. Gravitatea furtului săvârşit într-un loc public este dată de faptul că, că, într-o astfel astfel de împrejurare, împrejurare, făptuitorul făptuitorul poate profita de aglomeraţie, atât în ceea ce priveşte acţiunea de luare a bunului, cât şi în ce priveşte posibilitatea posibilitatea de a-şi pierde urma. Prin loc public public se în înţe ţele lege ge oric oricee lo loc, c, care care prin prin natu natura ra sau sau dest destin inaţ aţia ia lu luii este este în perm perman anen enţă ţă acce accesi sibi bill publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană – parcuri, străzi, pieţe etc., precum şi orice alt loc în care publicul are acces, dar numai în anumite intervale de timp ori numai cu anumite ocazii – magazine, restaurante, restaurante, săli de sport, săli de spectacol etc. g) furtul săvârşit într-in mijloc de transport în comun.
Aglomeraţia şi fluxul mare de călători din mijloacele de transport în comun sunt împrejurări care favorizează săvârşirea furtului şi de aceea gravitatea faptei este mai mare. Mijlocul de transport în comun este acel mijloc de transport anume destinat sau care are posibilitatea de a
65
trans ranspport orta mai multe lte pers persoa oane ne deo deodat dată – auto tobu buzz, tramvai, metrou etc.. Este necesar ca mijlocul de transport să fie folosit, în mome omentu tull săvâ săvârş rşir iriii fapt fapteei, în confor nform mita tate te cu destinaţia sa, nefiind furt calificat dacă acesta se află în depou, garaj etc. Această agravantă nu se reţine în cazul furturilor dinn taxi di taxiur uri, i, pent pentru ru că taxi taxiur uril ilee nu sunt unt cons consid ider erat atee mijloace de transport în comun. g) furtul săvârşit în timpul nopţii.
Fapta săvârşită în timpul nopţii este mai gravă pentru că făptuitorul este greu de recunoscut şi identificat, poate acţiona mai uşor pe întuneric şi poate transporta şi ascunde bunurile furate în siguranţă. Prin timpul nopţii se înţelege acel interval de timp de când când în întu tune neri ricu cull s-a s-a sust sustit itui uitt lu lumi mini nii, i, până până când când lumina va lua locul întunericului8. Agra Agrava vant ntaa exis există tă in indi dife fere rent nt dacă dacă in infr frac acto toru rull a profitat sau nu de timpul nopţii ori dacă a săvârşit doar o parte din activitatea infracţională în timpul nopţii. h) furtul săvârşit în timpul unei calamităţi.
Această agravantă este reţinută în cazul în care furtul este săvârşit în timpul unui cutremur, inundaţii, epid epidem emii ii,, când când aten atenţi ţiaa oame oameni nilo lorr este este foca focali liza zată tă pe salvarea unor vieţi ori unor bunuri de valoare deosebită şi activitatea infracţională infracţională se poate desfăşura mai uşor. Calamitatea este o situaţie generată de un eveniment neaşteptat, independent de voinţa omului sau 8
G. Antoniu, C. Bulai, R.M. Stănoiu, A Filipaş, C-tin Mitrache, V Popovici, C. Filişanu, Practică judiciară penală , Ed. Academiei, Bucureşti, 1992, , p.117 66
datorat unei erori umane, cu urmări grave pentru colectivitate. i) furtul comis prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Agravanta priveşte anumite moduri, mijloace şi metode folosite de către făptuitor, care prezintă periculozitate periculozitate sporită. Efracţia reprezintă înlăturarea oricărui obiect sau dispozitiv de siguranţă ce se interpune între infractor şi bunul ce urmează a fi sustras. Escaladarea presupune trecerea peste un obstacol care separă infractorul de bunul a cărui sustragere se urmăreşte. Cheia Cheia adevărat adevărată ă este cheia pe care posesorul, detentorul sau proprietarul bunului o foloseşte în mod obişnuit şi care este întrebuinţată fără drept de către infractor. Cheia mincinoasă este cheia contrafăcută, falsă ori alt instr nstruument ent cu care făpt făptui uito toru rull deschi schide de un dispozitiv de închidere-deschidere. închidere-deschidere. j) furtul săvârşit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural.
Gra Gravi vita tattea fapt fapteei este ste dat dată, în acest caz, de valo valoar area ea bunu bunulu luii sust sustra ras, s, care care poat poatee avea avea o valo valoar aree inestimabilă inestimabilă artistică, istorică, documentară etc. k) furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
Furtul unui act de stare civilă, de legitimare sau identificare este mai grav, având în vedere că, pe de-o parte aceste acte stabilesc poziţia juridică a persoanei, iar
67
pe de altă parte, fiind falsificate, constituie un mijloc de realizare a altor infracţiuni. Actele de stare civilă sunt: certificatul de naştere, certificatul de căsătorie etc., iar cele de legitimare sau identificare: cartea de identitate, legitimaţia de serviciu etc. l) furtul săvârşit în condiţiile art. 209 alin.3 C.p.
Modalităţile de comitere a furtului pentru această agravantă sunt cele expuse în formele agravante precedente, fiind important şi definit obiectul material, care poate consta în ţiţei, gazolină, instalaţii de comunicaţii comunicaţii etc. m) furtul care a produs consecinţe deosebit de grave.
Conform art. 146 C.p., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2000000000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzate unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C.p. ori altei persoane fizice sau juridice.
Tâlhăria 68
(art. 211 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 211 C.p., tâlhăria constă în “furt furtul ul săv săvârşit rşit pri prin înt ntre rebu buiinţ nţaare de vi viol oleenţ nţee sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi în furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pen pentr truu păst păstra rare reaa bunu bunulu luii fura furatt sau sau pent pentru ru în înlă lătu tura rare reaa urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”. Tâlhăria este o infracţiune complexă, furtul constituind activitatea principală, iar folosirea violenţei sau sau a amen amenin inţă ţări rii, i, ori ori a alto altorr mi mijl jloa oace ce,, o acti activi vita tate te secundară. Violenţa sau ameninţarea constituie doar un mijloc pentru pentru realizarea realizarea scopului infracţiunii infracţiunii - furtul. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Tâlh Tâlhăr ăria ia are are două două obie obiect ctee juridice speciale, un obiect juridic principal, care este identic cu cel al furtului şi care constă în relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile, pre precu cum m şi un obie obiect ct ju juri ridi dicc secu secund ndar ar,, care care cons constă tă în relaţiile sociale referitoare la viaţă, integritatea corporală sau libertatea persoanei. persoanei. 3. Obie Obiect ctul ul mate materi rial al.. Tâlh Tâlhăăria ria are ca obi bieect material un bun mobil, pentru că are în conţinutul său infracţiunea de furt, dar poate avea ca obiect material şi corp corpul ul vi vict ctim imei ei,, când când sunt sunt folo folosi site te pent pentru ru real realiz izar area ea furt furtuulu luii vi viol olen enţe ţe,, ameni ninnţă ţări ri sau sau alte mijloa jloacce de anihilare a voinţei persoanei. 4. Subiec Subiectul tul.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea poat poatee fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană, iar participaţia penală este posibilă atât sub forma coautorului, cât şi sub forma instigării sau a complicităţii.
69
Coa Coaut utor oraatu tull exi xist stăă şi atu tunnci când uni niii di dinntre tre par parti tici cipa panţ nţii au cont contri ribu buit it di dire rect ct numa numaii la real realiz izar area ea actelor de violenţă sau ameninţare, iar alţii, numai la sustragerea bunurilor 9. 5. Latura obiectivă. Elementul material al acestei infr in frac acţi ţiun unii comp comple lexe xe se real realiz izea ează ză prin prin două două acţi acţiun uni: i: acţiunea principală, de furt, şi acţiunea secundară, de folo folosi sire re a vi viol olen enţe ţeii sau sau a amen amenin inţă ţări rilo lorr ori ori pune punere reaa victimei în stare de inconştientă sau neputinţă de a se apăra Acţiunea de de furt constă constă în luarea luarea bunului mobil mobil din posesia sau detenţia detenţia altuia, fără fără consimţământul consimţământul acestuia, acestuia, ceea ce implică un act de deposedare şi un act de imposedare. Activitatea adiacentă se poate realiza prin una din următ rmătoa oare relle acţiun ţiunii alte tern rnaativ ivee: înt ntre rebu buiinţ nţaarea rea de violenţe, întrebuinţarea de ameninţări, punerea victimei în stare de inconştienţă sau punerea victimei în neputinţă de a se apăra. În cazul tâlhărie în formă simplă, violenţele la care se referă textul sunt cele prevăzute în art. 180 şi 181 C.p. Ameninţarea cons constă tă în în oric rice act act prin rin care care se se realizează realizează o constrângere morală a persoanei. Punerea victimei în stare de inconştienţă presupune aducerea acesteia în situaţia de a nu-şi da seama, de a nu pe perce rcepe, pri prin fol folosir osireea unor unor narc narcot otic icee sau sau a alto ltor substanţe. Prin punerea victimei în neputinţă de a se apăra se înţelege aducerea acesteia în situaţia de a nu putea folosi posibilităţile de apărare pe care altfel le-ar fi putut folosi. 9
O. Loghin, T.Toader, op. cit .,., p. 284. 70
Starea de inconştienţă sau de neputinţă de a se apăra nu trebuie să fie preexistente acţiunii făptuitorului, ci este necesar să se datoreze manoperelor folosite de acesta în acest scop. Acţiunea secundară a tâlhăriei poate fi îndreptată atât împotriva posesorului sau detentorului bunului cât şi împotriva oricărei alte persoane care ar interveni pentru a împi îm pied edic icaa săvâ săvârş rşir irea ea furt furtul ului ui ori ori pent pentru ru prin prinde dere reaa şi deposedarea deposedarea făptuitorului de bunul furat. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă a tâlh tâlhăr ărie ieii in incl clud ude, e, în afar afaraa scopului specific furtului – însuşirea pe nedrept a bunului – şi scopul folosirii violenţei, a ameninţării etc. pentru săvâ săvârş rşir irea ea furt furtul ului ui ori ori pent pentru ru păst păstra rare reaa bunu bunulu luii fura furat,t, şter şterge gere reaa urme urmelo lorr in infr frac acţi ţiun unii ii sau sau asig asigur urat at scăp scăpăr ării ii făptuitorului. 7. Tent Tentaativ tiva şi con consuma sumare rea. a. Tent Tentat ativ ivaa la infracţiunea de tâlhărie este sancţionată de lege (art. 222 C.p.). Tâlhăria se consumă în momentul când executarea activităţii principale – furtul – a fost dusă până la capăt, dar dar cu cond condiţ iţia ia ca făpt făptui uito toru rull să fi folo folosi sitt vi viol olen enţa ţa,, ameninţarea ameninţarea etc. 8. Forme agravate. Potrivit alin. 2 al art. 211 C.p., tâlhăria este mai gravă dacă s-a săvârşit în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) b) de o pers persoa oană nă avân avândd asupr asupraa sa o armă armă sau sau o substanţă narcotică; c) de cătr cătree o pers persoa oană nă masc mascat ată, ă, degh deghiz izat atăă sau sau travestită;
71
d) în timpul nopţii; e) într-un loc public sau într-un mijloc de transport; f) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia; g) în timpul unei calamităţi; h) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182. Potrivit alin. 3 al art. 211 C.p. tâlhăria este şi mai gravă dacă a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. 8. Sancţiunea. Tâlhăria în formă simplă se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani, iar tâlhăria săvârşită în împrejurările prevăzute în alin 2 al art. 211 C.p., se pedepseşte cu închisoare de la 5la 20 de ani. Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Înşelăciune (art. 215 C.p.)
72
1. Definiţie. Înşelăciunea constă, conform art. 215 alin. 1 C.p., în “inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă”. 2. Obiectivul juridic. Infracţiune de înşelăciune are ca obiect juridic special relaţiile sociale cu caracter patrimonial care implică încredere şi buna credinţă. 3. Obiectivul material. Infracţiunea de înşelăciune poa poate te avea vea ca obi obiect materi erial bunur unuriile mobi bile le sau imobile. Pot constitui obiectul material al infracţiunii şi înscrisurile care au valoare patrimonială. patrimonială. 4. Subiectul. Infracţiunea de înşelăciune poate fi săvârşită de orice persoană. Infracţiunea poate fi săvârşită cu participaţie sub oricare dintre formele acesteia. 5. Latura obiectivă. Infracţiu Infracţiunea nea de înşelăci înşelăciune une poate presupune presupune sub aspectul obiective, în primul rând, o acţiune de inducere în eroare. Această acţiune poate fi săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei unei fapt faptee adev adevăr ărat ate, e, fiin fiindd nece necesa sarr ca făpt făptui uito toru rull să folosească anumite anumite mijloace apte să aducă la rezultatul pe care îl urmăreşte. Mijloacele de inducere în eroare pot fi extrem de variate, iar dacă mijlocul folosit prezintă o mare aparenţă de veridicitate, este considerat “fraudulos”, ceea ce duce la agravarea infracţiunii. Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu are relevanţă dacă victima a fost sau nu uşor indusă în eroare.
73
Acţiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Într Întree acţi acţiun unea ea de in indu duce cere re în eroa eroare re şi pagu paguba ba pricinuită trebuie să existe un raport de cauzalitate. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte cu intenţie directă. Latura subiectivă a infracţiuni include şi scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Prin folos material se înţelege orice profit, avantaj, care poate fi evaluat în bani şi care atunci când este realizat duce la creşterea patrimoniului. Folosul injust este acel folos la care făptuitorul nu era îndreptăţit. Pentru Pentru exist existenţ enţaa infrac infracţiu ţiunii nii nu int intere eresea sează ză dacă dacă făptuitorul urmăreşte folosul pentru sine sau pentru altul. 7. Tentativă şi consumarea. Tentativa la această infracţiune este pedepsită de lege. Infracţiunea de înşelăciune se consumă în mome moment ntul ul în care care se prod produc ucee pagu paguba ba,, cu rezu rezult ltat at al activităţii de inducere în eroare. 8. Sancţ Sancţiu iune nea. a. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se pede pedeps pseş eşte te cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. 9. Infracţiunea în convenţii. În alin 3 al art. 215 C.p. este prevăzută o formă specială a infracţiunea de înşelăciune, care constă în “inducerea sau menţinerea în eroar roaree a unei unei pers persoa oane ne cu pri prile lejjul în înccheie heieri riii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţii stipulate”. stipulate”.
74
Această formă a înşelăciunii poate fi realizată nu numai printr-o acţiune de inducere în eroare, ci şi printr-o acţiune de menţinere în eroare. Atât acţiunea de inducere în eroare cât şi acţiunea de menţinere în eroare trebuie să aibă loc cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Pen Pentru tru existe istenţ nţaa înşe nşelă lăcciu iuni niii este ste nec necesar ca inducerea sau menţinerea în eroare să fie produs în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţii stipulate. 10. Forma agravate. Atât înşelăciunea prevăzută în alin 1 al art. 215 C.p. cât şi cea prevăzută în alin. 3 al acestui text sau mai grave dacă au fost săvârşite prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. Înşelătoria agravată din alin 2 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Cu aceeaşi sancţiune se pedepseşte, potrivit alin 4 al art. 215 C.p., „emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane ştiind că pentru valo lori rifi fica care reaa lui nu exis există tă prov proviz iziia sau sau acoperi perire reaa necesară precum şi fapte de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopu opul arăta rătatt în alin lin 1, dacă s-a s-a pric priciinuit nuit o pag pagubă ubă posesorului cecului”. Potrivit ultimului alineat, „înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”.
75
Tulburarea de posesie (art. 220 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 220 C.p., tulburarea de posesie constă în “ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia”. Tulburarea de posesie seamănă cu furtul; în cazul furtului se încalcă posesia asupra unui bun mobil, prin luarea acestuia, fără consimţământul posesorului, iar în cazul tulburării de posesie, se încalcă posesia asupra unui bun imobil, prin ocuparea, fără drept, a acelui bun. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de tulburare de pos poses esie ie are are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia iall rela relaţi ţiil ilee soci social alee referitoare la posesia asupra bunurilor imobile şi relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală sau libertatea persoanei, în cazul agravantei. În cazul ocupării imobilului prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, infracţiunea are ca obiect juridic secundar relaţiile sociale referitoare la integritatea bunurilor. 3. Obiectul material. Infracţiunea are ca obiect material, în primul rând, bunul imobil ocupat de făptuitor în condiţiile art. 220 C.p. (o casă de locuit, dependinţe, curte sau grădină, un teren agricol etc). Nu interesează dacă posesia este exercitată de proprietar sau de altă persoană. Dacă făptuitorul a folosit violenţa pentru ocuparea imob im obil ilul ului ui,, in infr frac acţi ţiun unea ea are are ca obie obiect ct mate materia rial,l, în al doilea rând, corpul victimei. Dacă ocuparea imobilului s-a făcut prin desfiinţare sau strămutarea semnelor de hotar, semnele de hotar
76
desfiinţate sau strămutate constituie şi ele obiect material al infracţiunii. 4. Subiectul. Infracţiunea de tulburare de posesie poate fi săvârşită de orice persoană care îndeplineşte cond condiţ iţii iile le ceru cerute te de lege lege subi subiec ectu tulu luii unei unei in infr frac acţi ţiun uni.i. Subiect al infracţiunii poate fi şi proprietarul imobilului, dacă acesta se găseşte în posesia legitimă a altei persoane. Tulburare de posesie poate fi săvârşită cu participaţie. 5. Latura obiectivă. Infracţiunea de tulburare de posesie presupune, în primul rând, o acţiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia. A ocupa un imobil înseamnă a-l lua în stăpânire. Este necesar ca luarea în stăpânire a imobilului să fie efectivă, adică să aibă o anum anumit ităă dura durată tă.. Nu in inte tere rese seaz azăă dacă dacă im imob obil ilul ul a fost fost ocupat în întregime sau în parte. Ocuparea imobilului aflat în posesia altuia trebuie să se facă, în al doilea rând, fără drept. 6. Latura subiectivă. Tulburarea de posesie se săvârşeşte numai cu intenţie. Latura subiectivă a infracţiunii nu include vreun motiv sau scop special. 7. Consumarea. Tentativa este posibilă în cazul infr in frac acţi ţiun unii ii de tu tulb lbur urar aree de pose posesi sie, e, dacă dacă lege legeaa nu prevede sancţionarea ei. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se cons consum umăă în mome moment ntul ul ocup ocupăr ării ii imobilului aflat în posesia altuia, adică în momentul în care făptuitorul, pătrunzând în imobil, a reuşit să-l ia în stăpânire. Dacă Dacă,, după după luar luarea ea în stăp stăpân ânir iree a im imob obil ilul ului ui,, făptuitorul rămâne în acel imobil, tulburarea de posesie
77
prelungi prelungindu-se ndu-se în timp, timp, ia forma forma continuă continuă de săvârşi săvârşire. re. În acest caz, infracţiunea se epuizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept a imobilului. 8. Sancţiunea. Infracţiunea de tulburare de posesie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă imobilul se găseşte în posesia unei persoane pri privvat atee, cu exce xcepţ pţia ia caz cazulu luii în care acesta sta este ste în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 9. Forme agravate. Potrivit alin. 1 al art. 220 C.p., “dacă fapta prevăzută în alin. 1 al textului se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia”, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit alin. 3 al art. 220 C.p., dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, se pedepseşte cu închisoare închisoare de la unu la 7 ani.
78
Ultrajul (art. 239 C.p.)
1. Definiţie. Ultraj Ultrajul ul constă constă,, în confor conformit mitate ate cu disp di spoz oziţ iţii iile le art. art. 239 239 C.p. C.p.,, în “i “ins nsul ulta ta,, calo calomn mnia ia ori ori ameni ameninţa nţarea rea săvâr săvârşit şităă nemijl nemijloci ocitt sau prin prin mi mijlo jloac acee de comunicare directă, contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de sta tatt, afla flat în exerc xerciţ iţiu iull fun funcţiun ţiunii ii ori ori pent pentru ru fapt faptee îndeplinite în exerciţiul funcţiunii”. funcţiunii”. Insulta, calomnia, ameninţarea au fost incluse, ca modalită tăţţi alternative de realizare, în conţinutul ultra ltraju jullui ui,, care se carac racteri erizeaz ează astfe stfell ca fiin fiindd o infracţiune complexă. 2. Obiectul juridic. Ultrajul are ca obiect juridic special relaţiile referitoare la respectul datorat autorităţii de stat. Fiind o infracţiune complexă, ultrajul are şi un obiect juridic juridic secundar, care constă constă fie în relaţiile sociale sociale referitoare la demnitatea persoanei, fie în relaţiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei. Prin funcţie ce implică implică exerciţiul exerciţiul autorităţii autorităţii de stat se în înţe ţele lege ge acea acea func funcţi ţiee care care conf confer erăă func funcţi ţion onar arul ului ui atrib atribuţi uţii,i, care nu ar putea putea fi îndepli îndeplinit nitee fără fără exerciţ exerciţiul iul auto tori rită tăţţii de sta stat, adic icăă fără fără compe mpete tennţa de a da dispoziţii şi de a lua măsuri necesare pentru respectarea lor. 3. Obiectu Obiectull materi material. al. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de ul ultr traj aj,, în forma sa simplă (art. 239 alin. 1 C.p.) nu are un obiect material. Un asemenea asemenea obiect există însă în cazul formei agravate a infracţiunii care se realizează prin lovire sau oric oricee alte alte acte acte de violen violenţă ţă,, prec precum um şi prin prin vătăm vătămar aree
79
corporală. În acest caz, obiectul material al infracţiunii constă în corpul victimei. 4. Subiectul. Legea nu cere subiectului infracţiuni de ultraj vreo calitate specială , ceea ce înseamnă că infracţiunea poate fi săvârşită de orice persoană. Part Partic icip ipaţ aţia ia pena penală lă este este posi posibi bilă lă atât atât în form formaa coautorului cât şi în forma instigării şi a complicităţii. complicităţii. 5. Latura obiectivă. Realizarea sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de ultraj presupune, înainte de toat to ate, e, o in insu sult ltă, ă, o calo calomn mnie ie sau sau amen amenin inţa ţare re săvâ săvârş rşit ităă împo îm potr triv ivaa unui unui func funcţi ţion onar ar publ public ic care care în înde depl plin ineş eşte te o funcţie ce ce implică implică exerciţiul exerciţiul autorităţii autorităţii de stat. stat. În cadrul conţinutului de ultraj, acţiunile de insultă, calomnie şi ameninţare constituie modalităţi alternative de realizare a elem elemen entu tulu luii mate materi rial al.. În cons consec ecin inţa ţa,, pent pentru ru exis existe tenţ nţaa infracţiu infracţiunii, nii, este suficient suficient să se săvârşe săvârşească ască numai numai una dintre aceste atribuţii. 6. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de ul ultr traj aj se săvârşeşte cu intenţie care poate fi directă sau indirectă. 7. Consumarea. Tentativa la infracţiunea de ultraj nu este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea fiind săvârşită se produce urmarea periculoasă a faptei. 8. Sancţiunea. Ultrajul se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani. 9. Forma agravate. Potrivit alin. 2 i.p. I al art. 239 C.p., care prevede o formă agravată a infracţiunii de ultra ltraj, j, aceasta sta const nstă în “lovi ovirea rea sau ori orice acte de viol vi olen enţă ţă,, prec precum um şi în vătă vătăma mare reaa corp corpor oral alăă săvâ săvârş rşit itee împot potriv riva pers persoa oane neii pre prevăz văzute în alin in.. 1, afl aflată în exerciţiul funcţiunii”.
80
Infracţiunea de ultraj este de asemenea, mai gravă, potrivit prevederilor alin. . 2 i.p. a II-a, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei. Ultrajul de forma prevăzută în art. 239 alin 2 . 2 i.p. I C.p., se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacă a avut loc ca urmare vătămarea corporală gravă, sancţiunea sancţiunea constă în închisoare de la 3 la 12 ani. Potrivit prevederilor alin. 3, dacă faptele prevăzute în alinea alineatel telee prece preceden dente te sunt sunt săvâr săvârşit şitee îm împot potriv rivaa unui unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani. 10. Cazuri speciale de pedepsire. Legiuitorul a considerat că asupra persoanelor ce îndeplinesc o funcţie importantă de stat ori publică publică sau care implică implică exerciţiul autorităţii de stat se pot realiza acte indirecte de inti in timi mida dare re,, în îndr drep epta tate te îm împo potr triv ivaa soţi soţilo lor, r, copi copiil ilor or ori ori părinţilor. Potrivit prevederilor art. 239 C.p., “în cazul infr in frac acţi ţiun unil ilor or prev prevăz ăzut utee în art. art. 180180-18 182, 2, 189 189 şi 193 193 săvâ săvârş rşit itee îm împo potr triv ivaa soţu soţulu lui, i, copi copiil ilor or sau sau pări părinţ nţil ilor or persoanelor persoanelor prevăzute în art. 238 sau în art. 239 alin. 3, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majorează cu o treime”.
81
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri ( art. 242 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 242 alin. 1, constituie infrac infracţiu ţiunea nea de sustr sustrag agere ere sau sau distru distruge gere re de înscri înscrisur surii „sust ustrage ragere reaa ori di disstru trugere gereaa unui nui dos dosar, regi regist stru ru,, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea sau deţinerea unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art.145”. Conform alin.2, infracţiunea constă în „ distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alin. prece precede dent, nt, care care prezi prezintă ntă o valoar valoaree artist artistică ică,, ştiinţ ştiinţifi ifică că,, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare”. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Obie Obiect ctul ul ju juri ridi dicc spec specia iall al infr in frac acţi ţiun unii ii de sust sustra rage gere re sau sau di dist stru ruge gere re de în însc scri risu suri ri const nstă în rela relaţţiile iile soci sociaale refe referi rittoare oare la res respec pectul autorităţii, care presupun ca documentele acestor organe sau instituţii să se bucure de absolută siguranţă. 3. Obiect material. Infrac Infracţiu ţiune neaa are ca obiec obiectt material un dosar, registru, document sau orice alt înscris ori un înscris cu valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare. 4. Subiect. Subiect al infracţiunii poate fi orice per perso soan ană. ă. Dacă Dacă fapt faptaa este este săvâ săvârş rşit ităă de un func funcţi ţion onar ar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, infracţiunea este mai gravă. 5. Latura obiectivă. În forma prevăzută în alin.1 al art. art. 241 241 C.p. C.p.,, in infr frac acţi ţiun unea ea se real realiz izea ează ză sub sub aspe aspect ctul ul elementului material, fie printr-o acţiune de sustragere, fie printr-o acţiune de distrugere, iar în forma prevăzută în alin. 2 al textului, numai printr-o acţiune de distrugere. 82
Prin sustragere se înţelege scoaterea bunului din stăpânirea organului sau instituţiei respective şi trecerea în stăpânirea proprie. Distrugerea constă în acţiunea de nimicire totală sau parţială a înscrisului. Nu interesează dacă dosarul, registrul sau documentul aparţinea sau nu acelei unităţi, fiind suficient să se fi aflat în păstrarea sau deţinerea ei. Pentru realizarea elementului material al infracţiunii prevăzut în alin.2 este necesar ca dosarul, registrul, documentul sau alt asemenea înscris să prezinte valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare. Infr Infraacţiun ţiunea ea de sustr ustraagere gere sau sau di dist stru ruge gere re de însc în scri risu suri ri nu este este o in infr frac acţi ţiun unee comp comple lexă xă,, adic adicăă nu incl in clud udee în conţ conţin inut utul ul ei, ei, acţi acţiun unii in incr crim imin inat atee di dist stin inct ct ( furtul, distrugerea) – pentru că aceste infracţiuni fac parte din categorii diferite. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, în forma prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, iar în forma prevăzută în alin. 2, infracţiunea se săvârşeşte din culpă, fie simplă, fie cu prevedere. În form formaa prevă revăzzut utăă de alin. lin. 1, tenta entati tivva este este posibilă şi se sancţionează. În forma prevăzută de alin. 2, infracţiunea săvârşindu-se din culpă, tentativa nu este posibilă. 7. Consu Consuma mare rea. a. Infr Infraacţiun ţiuneea se consu onsum mă în momentul în care acţiunea încriminată fiind executată, se produce urmarea periculoasă a faptei. 8. Sancţi Sancţiune unea. a. În forma prevăzută în alin. 1 infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3
83
ani, ani, iar iar în form formaa prev prevăz ăzut utăă de alin alin.2 .2 al text textul ului ui,, cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. 9. Forma Forma agrava agravată. tă. Potrivit alin. 3 al art. 242 C.p., infracţiunea este mai gravă dacă faptele prevăzute în alin.1 şi 2 sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Realizarea agravantei implică existenţa cumulativă a două condiţii: făptuitorul să fie funcţionar public şi fapta să fie săvârşită de acesta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Prin funcţionar funcţionar public se înţelege potrivit art. 147 alin. 1 C.p., orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, cu o însăr nsărccinare nare de pri price nat natură ură, ret retrib ribui uită tă sau sau nu, nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C.p. Săvâ Săvârş rşir irea ea in infr frac acţi ţiun unii ii în form formăă agra agrava vată tă atra atrage ge majorare majorareaa cu un an al maximulu maximuluii pedepselor pedepselor prevăzu prevăzute te în alin.1 şi 2 al art. 242 C.p.
84
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C.p.)
1. Definiţ Definiţie. ie. Fu Func ncţi ţion onar arii ii publ public icii sau sau oric oricee alţi alţi funcţionari trebuie să-şi desfăşoare activitatea de serviciu fără a aduce atingere intereselor legale ale persoanelor. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în “fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane”. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Obie Obiect ctul ul ju juri ridi dicc spec specia iall al infr in frac acţi ţiun unii ii cons constă tă în rela relaţi ţiil ilee socia ociale le refe referi rito toar aree la activitatea de serviciu, activitatea a cărei bună desf desfăş ăşur urar aree pres presup upun unee în înde depl plin inir irea ea în înda dato tori riri rilo lorr de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor. 3. Obiect material. De regulă, infracţiunea este lipsită de un obiect material. Există, însă, situaţii când încălcarea îndatoririlor de serviciu s-a făcut în legătură directă cu un anume bun, caz în care infracţiunea are şi un obiect material, constând în cel bun. 4. Subiectul. Subiectul activ al infracţiunii este circ circum umst stan anţi ţiat at,, el nu poat poatee fi decâ decâtt de un func funcţi ţion onar ar public sau un alt funcţionar, conform art. 258 C.p. Potrivit art.147 alin.1 C.p., funcţionar public poate fi orice persoană, care exercită permanent sau temporar cu orice titlu, o însărcinare de orice natură, salarizată sau nu în cadrul unei instituţii publice, iar funcţionar poate fi
85
orice salariat al unei persoane juridice, conform alin.2 al art. 147 C.p. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mat ateerial rial al infra nfraccţiun ţiunii ii de abuz buz în servic rviciu iu contr ontraa int nter ereeselo lor r persoanelor se realizează, fie printr-o acţiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act, fie printr-o inacţiune – neîndeplinirea unui act. Prin “act” se înţelege acea operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor sale de serviciu. Pentru existenţa infracţiunii, acţiunea sau omisi isiune unea făpt făptui uittoru orulu luii trebu rebuie ie să fie fie săvârş vârşiite în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Func Fu ncţi ţion onar arul ul publ public ic sau sau func funcţi ţion onar arul ul se află află în exerci rciţiul ţiul atri tribuţ buţiilo iilorr de serv servic iciiu când desf desfăăşoară oară activităţi specifice postilui pe care îl ocupă sau când duce la îndeplinire unele dispoziţii ale şefilor ierarhici. O condiţie necesară pentru realizarea elementului material este ca neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către funcţionarul public sau de către tre oric oricee alt func funcţţio iona narr afl aflat în exerciţ rciţiu iull atribuţiilor sale de serviciu, să aibă ca urmare vătămarea intereselor intereselor legale ale unei persoane. Într Întree acţi acţiun unea ea sau sau in inac acţi ţiun unea ea făpt făptui uito toru rulu luii ce constituie un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi vătămarea adusă intereselor legale ale unei persoane, trebuie să existe o legătură de cauzalitate. 6. Latura subiectivă. Abuzul Abuzul în serviciu serviciu contra contra intere int erese selor lor perso persoan anelo elorr se săvârş săvârşeş eşte, te, în ambele ambele sale modalităţi de realizare, acţiune sau inacţiune, numai cu intenţie.
86
7. Consumarea. Infracţiunea săvârşită în forma sa comi comisi sivă vă este este susc suscep epti tibi bilă lă de tent tentat ativ ivă, ă, dar dar lege legeaa nu pre preve vede de sanc sancţi ţion onar area ea aces aceste teia ia,, iar iar în ceal cealal altă tă form formăă tentativa nu este posibilă. Cons Consum umar area ea are are lo locc atun atunci ci când când in infr frac acţi ţiun unea ea se realizează prin acţiune, în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos, iar atunci când infracţiunea se realizează prin inacţiune, în momentul expirării termenului înăuntrul căruia trebuia îndeplinit actul respectiv. Abuzul în serv servic iciu iu cont contra ra in inte tere rese selo lorr pers persoa oane nelo lorr poat poatee fi săvârşit în formă continuată. continuată. 8. Sanc Sancţi ţiun unea ea.. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă făptuitorul este funcţionar public şi cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, dacă acesta este funcţionar.
87
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C.p.)
1. Defini Definiţie ţie.. Const Constitu ituţia ţia Români României ei recuno recunoaşt aştee şi garan rante teaază o dep deplină lină egali galita tate te în dre dreptu turi ri tu tutu turo ror r cetăţenilor ţării indiferent de naţionalitate, rasă, sex sau religie. Potr Po triivi vitt art art. 247 247 C.p., .p., in infr fraacţiu iune neaa const nstă în “îngrădirea, de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerci exerciţiu ţiului lui dreptu drepturil rilor or vreunu vreunuii cetăţ cetăţea ean, n, ori creare creareaa pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, naţionalitate, rasă, sex sau religie. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Abuz buzul în serv servic iciiu pri prin îngr în grăd ădir irea ea unor unor drep dreptu turi ri are are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia iall rela relaţii ţiile le soci social alee refe referi rito toar aree la acti activi vita tate teaa de serv servic iciu iu,, activ ivit itaate ce tre trebui uiee desf desfăăşura urată fără fără a fi în înggrădi rădită tă folosinţa sau exerciţiul drepturilor vreunui cetăţean sau crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie. 3. Obiect Obiect materi material. al. Abuzu buzull în servi rviciu pri prin îngrădirea unor drepturi este lipsit, de regulă, de obiect material, dar poate avea, în unele cazuri, şi un asemenea obiect, când este vorba, de exemplu, de modificarea unui act de stare civilă. 4. Subi Subiec ectu tul.l. Su Subi bieect ctul ul act ctiv iv este ste califi lifica catt, neputând fi decât de un funcţionar public sau de un alt funcţionar, iar subiect pasiv poate fi orice persoană. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiv ivă. ă. Infr Infrac acţţiu iune neaa de abuz abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se poate realiza, sub aspectul elementului material, fie prin acţiunea de îngrădire a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui 88
cetăţean, fie prin acţiunea de creare pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe teme de naţionalitate, rasă, sex sau religie. În prima modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii, făptuitorul, fără temei legal, îi îngrădeşte unui cetăţean folosinţa drepturilor sale sau îl împiedică împiedică să le le exercite, exercite, prin acte acte comisive comisive ori omisive omisive în întregime sau în parte. Cea de a doua modalitate constă în crearea de către făptuitor, fără nici o justificare legală, a unei situaţii de infe nferior riorit itaate pen pentru tru subie ubiecctu tull pas pasiv iv,, pe crite riteri riii de naţionalitate, naţionalitate, rasă, sex sau religie. Este o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii ca acţiunea făptuitorului, în ambele forme, să fie fie săvâ săvârş rşit ităă pe teme temeii de naţi naţion onal alit itat ate, e, rasă rasă,, sex sex sau sau religie. Trebuie să existe o legătură cauzală între acţiunea abuzivă a făptuitorului şi urmarea periculoasă a faptei, constând în lezarea unui drept al cetăţeanului. 6. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă.. Abuz Abuzul ul în serv servic iciu iu prin prin îngrădirea unor drepturi se săvârşeşte săvârşeşte cu intenţie directă. directă. 7. Consumarea. Deşi Deşi este este posib posibilă ilă tentat tentativa iva,, în cazul abuzului în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, legea nu o sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea făptuitorului de îngrădire a unor drepturi este dusă până la capăt şi se produce urmarea imediată, adică lezarea unui drept al persoanei. 8. Sancţiunea. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, dacă fapta este săvârşită de un funcţionar public, şi
89
închisoare de la 6 luni la 3 ani şi 4 luni, dacă fapta este săvârşită de un funcţionar.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice ( art. 248 C.p. )
1. Definiţie. Infracţiunea constă, conform art.248 C.p., în „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al uni organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acestuia”. 2. Obiectul Obiectul juridic. juridic. Obiectul juridic al abuzului în serviciu contra intereselor publice constă, în principal, în relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, iar în secun secunda darr în relaţ relaţiil iilee socia sociale le referi referitoa toare re la patrim patrimoni oniul ul persoanelor persoanelor juridice enumerate în textul art.248 C.p. 3. Obiect material. Această infracţiune nu are, de regulă, obiect materia iall, însă, există situaţii când activitatea infracţională este realizată cu privire la un anumit bun, şi atunci există obiect material, constând în acel bun. 4. Subiectul. Subiectul infracţiunii este calificat, fiind un funcţionar public sau alt funcţionar (ex. (ex. anga angaja jatu tull unei unei in inst stit ituţ uţii ii de stat stat care care a în înto tocm cmit it defe defect ctuo uoss unel unelee acte acte , în exer exerci cita tare reaa atri atribu buţi ţiil ilor or de
90
serviciu, şi astfel a cauzat o tulburare bunului mers al respectivei respectivei instituţii). Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. 5. Latura obiectivă. Elementul material al faptei constă, fie într-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă defectuoasă a unui act, fie într-o inacţiune - neîndeplinirea unui act. Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să aibă loc în timpul exerciţiului atribuţiilor de serviciu şi să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers a unui organ sau a unei instituţii de stat sau o pagubă. Prin „tulburarea însemnată a bunului mers al unei unităţi” se înţelege o afectare semnificativă, semnificativă, importantă, a rela relaţi ţiil ilor or de serv servic iciu iu,, o atin atinge gere re adus adusăă func funcţi ţion onăr ării ii irepr reproş oşaabi bile le a ace acelei insti nstitu tuţţii sau uni nittăţi. ţi. Ace Aceasta sta „tulburare” trebuie să fie efectivă, de o anumită gravitate şi determinată în concret, în raport cu specificul activităţii acelei unităţi. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii ii este este sufi sufici cien entt să se pro produ ducă că una una di dinn cele cele două două urmă urmări ri peri pericu culo loas ase: e: fie fie o tulburare bunului mers a unui organ, instituţii sau unităţi, fie o pagubă patrimoniului acestora. Într Întree acţiun ţiunea ea sau in inaacţ cţiu iune neaa făpt făptui uito toru rulu luii şi urmarea imediată trebuie să existe un raport cauzal. 6. Latura subiectivă. Infracţiu Infracţiunea nea se realizea realizează ză numa numaii cu in inte tenţ nţie ie,, chia chiarr dacă dacă elem elemen entu tull mate materi rial al se realizează printr-o inacţiune. Nu se cere existenţa unui scop sau un motiv special. 7. Consumarea. În cazul formei comisive tentativa este posibilă, dar nu este sancţionată. În form formaa comi comisi sivă vă,, in infr frac acţi ţiun unea ea se cons consum umăă în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos, atunci când se produce tulburarea însemnată sau paguba, iar în
91
forma sa omisivă, se consumă în momentul expirării term termen enul ului ui în înău ăunt ntru rull căru căruia ia treb trebui uiaa în înde depl plin init it actu actul.l. Infracţiunea este posibilă în formă continuă sau continuată. 8. Sancţiunea. este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Abuzul în serviciu în formă calificată ( art. 248’ C.p. )
Abuzul în serviciu în formă calificată este o formă agravantă a infracţiunilor de abuz prevăzute la art. 246, art. 247 şi art. 248 C.p. şi există atunci când „...faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave”. Prin Prin „con „conse seci cinţ nţee deos deoseb ebit it de grav grave” e” se în înţe ţele lege ge,, conform conform art. art. 146 C.p. o pagubă pagubă material materialăă mai mare de două miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile prevăzute de art. 145 C.p. În cazul concursului de infracţiuni se va stabili paguba pentru fiecare faptă în parte şi nu este admis ca încadrarea juridică să se facă în raport cu suma prejudiciilor produse prin întreaga activitate infracţională. Sancţiunea este închisoarea de la 5 la 15 ani, dacă fap fapta a fos fost săvârş vârşiită de un fun funcţio ţionar nar publi ublicc şi cu închisoare de la 5 la 10 ani, dacă a fost săvârşită de un funcţionar. Instanţa poate aplica şi pedeapsa complementară complementară a interzicerii unor drepturi. 92
Neglijenţa în serviciu (art. 249)
1. Definiţie. Definiţie. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu constă, potrivit art. 249 C.p., în încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, pri prinn neîn neînde depl plin inir irea ea aces aceste teia ia sau sau prin prin în înde depl plin inir irea ea ei defe defect ctuo uoas asă, ă, dacă dacă s-a s-a cauz cauzat at o tu tulb lbur urar aree în înse semn mnat atăă bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor intereselor legale ale unei persoane. 2. Obiectul juridic. Neglijenţa în serviciu are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc speci pecial al rela relaţi ţiil ilee soci social alee priv privit itoa oare re la exercitarea corespunzătoare corespunzătoare a atribuţiilor atribuţiilor de serviciu. 3. Subi Subiec ectu tul.l. Numai umai func funcţi ţion onar arii ii publ public icii sau sau funcţionarii pot fi subiecţi ai infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Participaţia penală este posibilă doar în forma participaţiei improprie. 4. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mat ateerial rial al infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune, şi cons constă tă în încăl încălca care reaa unei unei îndato îndatori riri ri de servic serviciu iu prin prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defec fectuoa uoasă, să, în încă căllcare care a prod produc ucee o tu tulb lbur uraare însemnată bunului mers al unui organ, al unei instituţii sau uneia dintre unităţile relevate în art.145 C.p. sau o pagubă patrimoniului acestora ori o vătămare importantă intereselor intereselor legale ale unei persoane. Prin Prin “î “înd ndat ator orir iree de serv servic iciu iu”” se în înţe ţele lege ge acea acea atri atribu buţi ţiee a func funcţi ţion onar arul ului ui publ public ic sau sau func funcţi ţion onar arul ului ui,, cuprinsă în fişa postului, pe baza unor acte normative, specifică serviciului respectiv, iar prin “încălcarea unei 93
îndat ndator oriiri de serv serviiciu iu”” se în înţe ţellege ege nere erespec pecta tare reaa, nesocotirea îndatoririlor de serviciu, cu caracter general sau special. Dispoz Dispoziţi iţiaa organu organului lui ierarh ierarhic ic super superior ior consti constitui tuiee îndatorire de serviciu pentru funcţionarul public sau alt funcţionar, dacă este dată în temeiul unei norme juridice a cărei aplicare intră în sarcina acestuia 10. Pent Pentru ru ca vătă vătăma mare reaa in inte tere rese selo lorr lega legale le ale ale unei unei persoane să constituie o urmare periculoasă, cu caracter penal, trebuie să fie importantă, să cauzeze persoanei un preju prejudic diciu iu semnif semnific icati ativ, v, lucru lucru ce este este stabil stabilit it de către către instanţa de judecată. Într Întree acţiun ţiunea ea sau in inaacţ cţiu iune neaa făpt făptui uito toru rulu luii şi urma urmare reaa peri pericu culo loas asăă treb trebui uiee să exis existe te o legă legătu tură ră de cauzalitate. 5. Latura subiectivă. subiectivă. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu se săvârşeşte numai din culpă, care poate fi simplă sau cu previziune. 6. Cons Consum umar area ea.. Tent Tentat ativ ivaa la in infr frac acţi ţiun unea ea de neglijenţa în serviciu, nu este posibilă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce urmarea periculoasă a faptei. 7. Sancţ Sancţiu iune nea. a. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se pede pedeps pseş eşte te cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă. 8. Forma agravată. Potrivit alin. 2 al art. 249 C.p., neglijenţa în serviciu este mai gravă, dacă fapta a avut consecinţe deosebit de grave. Ne Negl glij ijeenţ nţaa în serv serviiciu în form formaa agra gravan vantă se pedepseşte cu închisoare închisoare de la 2 la 10 ani. 10
O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială , Casa de editură şi pres㔪ansa”-S.R.L., Bucureşti, 1994, p.332. 94
Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.)
1. Defi Defini niţi ţie. e. Potrivit art. 250 alin. 1 C.p., infra nfraccţiun ţiuneea constă nstă în „î „înt ntre rebu buin inţa ţare reaa de expre xpressii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu”, iar potrivit alin. 2, în „lovirile sau alte acte de violenţă, săvârşite în condiţiile alin. 1”. 2. Obiectul juridic. Obiectul juridic special constă, în principal, din relaţiile sociale privind activitatea de serviciu, care trebuie să se desfăşoare în mod normal, funcţionarii având obligaţia să aibă un comportament civi civili liza zat, t, core corect ct,, faţă faţă de pers persoa oane nele le cu care care in intr trăă în contact pe linie de serviciu, iar în secundar din relaţiile sociale privind demnitatea sau integritatea corporală ori sănătatea sănătatea persoanei. 3. Obiect material. În cazul art. 250 alin. 1 C.p., infracţiunea nu are obiect material, iar în cazul alin.2 obiectul material este corpul persoanei asupra căreia se exrecită lovirile sau alte violenţe. 4. Subiec Subiectul tul.. Subie Subiectu ctull activ activ alinfr alinfrac acţiu ţiunii nii este este circumstanţiat; el nu poate fi decât un funcţionar public sau alt funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale sale:: in inst stig igar are, e, comp compli lici cita tate te şi coau coauto tora rat, t, numa numaii că, că, pentru această din urmă formă (coautorat), făptuitorul trebuie să aibă aceeaşi calitate specială, de funcţionar public sau alt funcţionar. 5. Latura obiectivă. Sub aspectul laturii obiective, purtarea abuzivă este o infracţiune comisivă, acţiunea făptuitorului constând, fie în întrebuinţarea de expresii 95
jig jigni nito toaare faţ faţă de o persoa rsoannă, fie fie în lo lovi viri ri sau alte lte violenţe. Prin „expresii jignitoare” se înţelege orice mani manife fest star aree prin prin care care se aduc aducee atin atinge gere reaa onoa onoare reii sau sau reputaţiei victimei. În conţinutul infracţiunii de purtare abuzivă, în forma alin.1, sunt absorbite insulta sau calomnia, iar în forma alin.2, este absorbită infracţiunea prevăzută de art. 180 C.p.- loviri sau alte violenţe. Pen Pentru tru exi xist steenţ nţaa in infr frac acţţiu iuni niii este necesa esar ca funcţionarul public sau funcţionarul să fie în exerciţiul func funcţi ţiun unii ii,, iar iar pers persoa oana na vătă vătăma mată tă să fie fie prez prezen entă tă în momentul săvârşirii faptei. 6. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de purt purtar aree abuz abuziv ivăă se săvâ săvârş rşeş eşte te numa numaii cu in inte tenţ nţie ie,, di dire rect ctăă sau sau indirectă. Nu se cere existenţa vreunui scop sau motiv special. 7. Consumarea. Tent Tentat ativ ivaa la in infr frac acţi ţiun unea ea de pur purta tare re abuz abuziv ivăă nu este este sanc sancţi ţion onat ată. ă. Infr Infrac acţi ţiun unea ea se consumă instantaneu, în momentul când sunt întrebuinţate expresiile jignitoare, jignitoare, iar când are un caracter continuat, se epuizează în momentul săvârşirii ultimei acţiuni. 8. Sancţiunea. este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă. 9. Forma agravată. Potrivit alin. 2 al art. 250 C.p. infracţiunea de purtare abuzivă este mai gravă dacă fapta se real realiz izea ează ză prin prin lo lovi viri ri sau sau alte alte vi viol olen enţe ţe,, deci deci fapt faptaa prevăzută de de art. 180 C.p., absorbită în conţinutul conţinutul acestei acestei infracţiuni. Dacă lovirile au avut ca urmare o vătămare corporal corporalăă ori o vătămare vătămare corpora corporală lă gravă a integ integrităţ rităţii ii corporale sau a sănătăţii victimei sunt aplicabile regulile
96
conc concur ursu sulu luii de in infr frac acţi ţiun unii în într tree purt purtar area ea abuz abuziv ivăă şi infracţiunile prevăzute de art. 181 sau 182 C.p. Sancţiunea pentru forma agravantă este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Făptuitorul care a săvârşit fapta în ambele modalităţi, prevăzute de alin. 1 şi alin.2, va răspunde numai pentru purtare abuzivă în formă agravată.
Neglijenţa în păstrarea secretului de stat ( art. 252 C.p.)
1. Definiţie. Comportarea neglijentă cu privire la păstrarea secretului de stat este incriminată în art. 252 C.p. astfel: „neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alter alterare area, a, pierde pierderea rea sau sau sustr sustrage agerea rea unui unui docume document nt ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fap fapta este ste de nat atur urăă să aduc ducă atin inge gere re int nteerese reselo lor r statului”. 2. Obiectul juridic. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la activitea de serviciu, care presupune din partea funcţionarilor o atitudine res respon ponsabi sabilă lă,, o atenţ nţiie spor sporit ităă în ceea eea ce pri priveşt veştee documentele ce cuprind secrete de stat. 3. Obiectul material. Infracţiunea are ca obiect material documentul, ce constituie secret de stat, distrus, alterat, pierdut sau sustras. 4. Subiec Subiectul tul.. Text Textul ul art. art. 252 252 C.p. C.p. nu prev preved ede, e, pentru subiectul infracţiunii, vreo calitate specială, dar se 97
consideră că acesta este calificat – funcţionar public ori alt funcţionar, pentru că numai un funcţionar poate deţine sau cunoaşte secrete de stat. Documentele ce reprezintă secrete de stat trebuie să fie cunoscute sau deţinute în virtutea atribuţiilor de serviciu. Participaţia penală este posibilă numai în modalitatea modalitatea improprie de realizare. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mat ateerial rial al infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune, ce const nstau înt ntrr-oo com comport portaare negl neglij ijeent ntăă în păs păstra trarea rea secr secret etul ului ui de stat stat care care are are ca urmă urmări ri,, fie fie di dist stru ruge gere rea, a, alter alterare area, a, pierde pierderea rea sau sau sustra sustrager gerea ea docume documentu ntului lui,, fie aflarea acelui secret de o altă persoană. Prin distrugere se înţelege nimicirea documentului, prin alterare – degr degrad adar area ea to tota tală lă sau sau parţ parţia ială lă a docu docume ment ntul ului ui,, prin prin pierdere – întreruperea contactului cu documentul din par parte teaa func funcţi ţion onat atul ului ui resp respec ecti tiv, v, iar iar prin prin sustragere, scoaterea documentului din posesia funcţionarului care-l avea în păstrare şi trecerea lui în posesia altei persoane. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii ii treb trebui uiee ca fapt faptaa de neglijenţă să aducă atingere intereselor statului, să creeze o stare de pericol pentru un interes al statului. Importanţa docu docume ment ntel elor or,, ce cons consti titu tuie ie secr secret etee de stat stat,, di dist stru ruse se,, alte altera rate te,, pi pier erdu dute te sau sau sust sustra rase se,, prec precum um şi pune punere reaa în pericol a unor interese de stat, se apreciază de către instanţa de judecată. Art. 150 C.p. defineşte secretele de stat ca fiind documentele şi datele care au vădit un astfel de caracter sau cele declarate ori calificate astfel prin Hotărâri de Guvern.
98
6. Latura Latura subiec subiectiv tivă. ă. Su Subb aspe aspect ctul ul latu laturi riii subiective infracţiunea se realizează numai din culpă sub ambele forme: simplă sau cu previziune. 7. Consu Consuma marea rea.. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de negl neglij ijen enţă ţă în păs păstr trar area ea secr secret etul ului ui de stat stat nu este ste susc suscep epti tibi bilă lă de tentativă şi se consumă în momentul când s-a produs una din urmările periculoase. periculoase. 8. Sancţiunea. Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Luarea de mită (art. 254 C.p.)
1. Definiţie. Conform art. 254 C.p., luarea de mită constă în „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu serviciu sau în scopul de a face un act contrar contrar acestor îndatoriri”. 2. Obiectul juridic special. Luarea de mită are ca obie obiect ct ju juri ridi dicc spec specia iall rela relaţi ţiil ilee soci social alee refe referi rito toar aree la acti activi vita tate teaa de serv servic iciu iu,, care care treb trebui uiee să se desf desfăş ăşoa oare re core corect ct,, ones onest,t, de cătr cătree func funcţi ţion onar arii ii publ public icii şi ceil ceilal alţi ţi func funcţi ţion onar ari, i, fără fără a se lăsa lăsa in infl flue uenţ nţaţ aţii sau sau coru corupţ pţii în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. 3. Obiectul material. Infracţiunea de luare de mită nu are obiect material, pentru că activitatea 99
funcţionarului public nu priveşte nemijlocit un bun sau persoană11. Dacă, însă, acţiunea făptuitorului priveşte în mod direct un bun, infracţiunea are şi obiect material, ce constă în bunul respectiv. 4. Subiectul. Subiect activ al infracţiunii de luare de mită nu poate fi decât un funcţionar public sau un alt funcţi funcţiona onar. r. Partic Participa ipaţia ţia penal penalăă este este posibi posibilă lă sub toate toate formele sale, dar în cazul coautoratului coautoratului făptuitorul trebuie să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Subiect pasiv al infracţiunii este organul, instituţia sau o unitate unitate din cele prevăz prevăzute ute la art.145 art.145 C.p., C.p., ori altă persoană juridică unde funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea. Cel care dă mită nu participă la infracţiunea de luare de mită, fiind autor al altei infracţiuni-dare de mită. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiv ivă. ă. Luare uareaa de mi mită tă se poa poate realiz realiza, a, sub aspec aspectul tul eleme elementu ntului lui mate materia rial,l, fie printr printr-o -o acţiune, fie printr-o infracţiune. Acţiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acce accept ptar area ea prom promis isiu iuni niii unor unor astf astfel el de folo foloas ase, e, iar iar inacţiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei asemenea asemenea promisiuni. A pretin pretinde de cev ceva înse nseamnă a cere cere,, a form formuula o pretenţie; nu interesează dacă această pretenţie a fost ori nu satisfăcută. A primi ceva înseamnă a lua ceva în posesie, un bun sau o sumă de bani, ce nu i se cuvin. În acest caz, este necesar să existe şi acţiunea corelativă de oferire (dare de mită) efectivă a bunului sau folosului. Primirea 11
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit., p. 280.
100
se poate realiza direct sau prin intermediar, dar şi prin alte mijloace (virarea unei sume de bani într-un cont bancar). A accepta o promisiune înseamnă a-şi da acordul referitor la promisiunea, oferta, făcută de cineva. A nu respin respinge ge promi promisiu siune nea a înseamnă înseamnă acceptare acceptareaa tacită a promisiunii mituitorului. Pent Pentru ru exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii ii treb trebui uiee în înde depl plin init itee unele condiţii esenţiale: esenţiale: - pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să privească bani ori alte foloase; - bani baniii sau sau folo foloas asel elee să să nu nu i se se cuv cuvin inăă leg legal al funcţionarului; - acţi acţiun unea ea sau inac inacţi ţiun unea ea făptu făptuit itor orul ului ui să se real realiz izez ezee în înai aint ntee sau sau conc concom omit iten entt în înde depl plin inir irii ii,, neîndeplinirii ori întârzierii efectuării actului; - actu actull al căre căreii în înde depl plin inir ire, e, neîn neînde depl plin inir iree sau sau întârziere se cere să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului. funcţionarului. Funcţionarul care pretinde sau primeşte bani sau folo foloas asee pent pentru ru în înde depl plin inire irea, a, neîn neînde depl plini inire reaa unui unui act act pri privi vito torr la în înda dato tori riri rile le sale sale de serv servic iciu iu treb trebui uiee să fie fie competent a îndeplini sau nu a îndeplini acel act în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate. Nu are importanţă dacă ulterior funcţionarul şi-a pierdut calitatea deţinută. Există infracţiunea de luare de mită şi când un func funcţi ţion onar ar soli solici cită tă o sumă sumă de bani bani îm împr prum umut ut pent pentru ru înde în depl plin inir irea ea sau sau neîn neînde depl plin inir irea ea unui unui act, act, pent pentru ru că împrumutul este considerat un folos, un avantaj necuvenit.
101
6. Latura subiectivă. Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte numai cu intenţie directă. Pentru existenţa infracţiunii se cere un scop special al făpt făptui uittoru orulu luii – în înde depl plin inir ireea, neî neînde ndeplini linire reaa sau sau înt ntâârzie rziere reaa în înde depl plin inir irii ii unui unui act ce int ntră ră în sfera fera atribuţiilor de serviciu ori efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. 7. Consumarea. Tentativa infracţiunii de luare de mită nu este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acce accept ptăă sau sau nu resp respin inge ge prom promis isiu iune neaa unor unor asem asemen enea ea foloase. 8. Sancţiunea. Luarea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. 9. Forme agravate. Potrivit alin. 2 al art. 254 C.p., luarea de mită este mai gravă dacă fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control. Sancţiunea este, în cazul formei agravate, închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea interzicerea unor drepturi. În conformitate cu art. 254 alin. 3, banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului echivalentului în bani. Exis Există tă alte alte două două form formee agra agrava vate te,, prev prevăz ăzut utee de Legea Legea nr. 78/200 78/20000 privin privindd preven prevenire irea, a, desco descoper perire ireaa şi sancţionarea sancţionarea faptelor de corupţie. Una Una di dint ntre re form formel elee agra agrava vate te,, cupr cuprin insă să în art. art. 7 alin.1, este o extensie a alin.2 al art. 254, în sensul că luarea de mită este mai gravă, dacă este săvârşită de o persoană care are atribuţii de constatare sau de
102
sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor. infracţiunilor. Cea de-a doua formă agravată, cuprinsă de art.9, prevede că fapta este mai gravă, dacă este săvârşită în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori a unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa nego negoci cier eril ilee tran tranza zacţ cţii iilo lorr come comerc rcia iale le in inte tern rnaţ aţio iona nale le,, precum şi a schimburilor ori investiţiilor internaţionale.
Darea de mită (art. 255 C.p.) 1. Definiţie. Potrivit art. 255 C.p., infracţiunea de dare de mită constă în “promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C.p.”. Spre deosebire de luarea de mită, darea de mită nu este o infracţiune de serviciu, ci o infracţiune în legătură cu serviciul. 2. Obiectul juridic. Infracţiunea de dare de mită are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu. 3. Obiectul material. Infracţiunea de dare de mită este lipsită, de regulă, de un obiect material. În literatura de speci ciaalita litate te se consi onside deră ră că poa poate exist ista obie obiecct materia eriall în cazul ofe oferte rtei de mi mită tă resp respin insă să de căt către
103
funcţionar 12 sau dacă acţiunea făptuitorului făptuitorului se referă la un anumit bun, obiectul material constă în acel bun 13. 4. Subiectul. Darea Darea de mită este o infracţiu infracţiune ne cu subi subiec ectt acti activv neci necirc rcum umst stan anţi ţiat at,, putâ putând nd fi săvâ săvârş rşit ităă de orice persoană. Infracţiunile de dare şi luare de mită sunt corelative şi, şi, dato datori rită tă aces acestu tuii lu lucr cru, u, în înto totd tdea eauna una mi mitu tuit itor orul ul va fi subiect activ al infracţiunii de dare de mită, iar mituitul, subiect activ al infracţiunii de luare de mită 14. Subiect pasiv al dării de mită este una din unităţile prevăzute de art. 145 C.p. sau orice altă persoană juridică. juridică. Part Partic icip ipaţ aţia ia pena penală lă este este posi posibi bilă lă atât atât în form formaa coautorului cât şi în forma instigării sau a complicităţii. complicităţii. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mat ateerial rial al infracţiunii de dare de mită poate fi realizat prin săvâr săvârşir şirea ea uneia uneia dintre dintre următo următoare arele le acţiu acţiuni, ni, prevăz prevăzute ute alternativ în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri. Promisiunea constă în făgăduiala, pe care o persoană o face unui funcţionar, de a da în viitor bani sau alte foloase, dacă aceasta va acţiona în sensul dorit de acea persoană. Oferirea constă constă în în prezen prezentar tarea ea func funcţio ţionar narulu uluii a folosului, pe care acesta urmează să-l primească pentru îndeplin îndeplinirea, irea, neîndepl neîndeplinire inirea, a, sau întârzie întârzierea rea îndeplin îndeplinirii irii 12
V. Dongoroz şi colab., op. cit. ,vol IV, p.139. 13 O. Loghin, T. Toader, op. cit., p.405. 14 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit., p.287. 104
actului respectiv. Nu interesează dacă oferta a fost sau nu acceptată. Trebuie ca promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii îndeplinirii actului avut în vedere de mituitor, dar în cazul existenţei ofertei nu mai are importanţă dacă bunurile sau foloasele au fost remise ulterior activităţii funcţionarului. funcţionarului. Este necesar ca actul pentru care se dă mită să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului. Acţi Acţiun unea ea cons constâ tând nd în prom promis isiu iune nea, a, ofer oferir irea ea sau sau darea de bani sau alte foloase poate fi săvârşită direct sau indirect. Nu este relevant, pentru existenţa infracţiunii de dare de mită dacă promisiunea sau oferta a fost urmată de executare, executare, de darea efectivă a banilor sau foloaselor. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea de dare de mită se săvârşeşte cu intenţie directă. Latura subiectivă a infracţiunea de dare de mită include şi un scop special urmărit de făptuitor, care trebuie să existe în momentul săvârşirii infracţiunii. 7. Consumarea. Darea de mită se consumă în mome moment ntul ul în care care făpt făptui uito toru rull prom promit ite, e, ofer oferăă sau sau dă funcţionarului funcţionarului banii sau foloasele necuvenite. 8. Sancţionarea. Darea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă sancţiunea aplicată de către instanţă, este închisoare mai mare de 2 ani se poa poate dispu ispunne şi pede pedeaapsa com compl pleemen menta tară ră a interzicerii unor drepturi. Conform art.255 alin. 4 C.p., se poate dispune şi confiscarea confiscarea specială specială a banilor, banilor, valorilor valorilor sau oricăror alte
105
bunuri care au făcut obiectul dării de mită. În cazul în care care mi mitu tuit itor orul ul a fost fost cons constr trân ânss sau sau a denu denunţ nţat at fapt faptaa anterior descoperirii, banii, valorile sau alte foloase nu se confiscă. 9. Cauza Cauza care care exclu exclude de exis existen tenţa ţa infr infrac acţi ţiuni unii.i. Potrivit alin. 2 al art. 255 C.p., darea de mită nu cons consti titu tuie ie in infr frac acţi ţiun unee atun atunci ci când când mi mitu tuit itor orul ul a fost fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită. 10. Cauză de nepedepsire. Potrivit alin. 3 al art. 255 255 C.p. C.p.,, mi mitu tuit itor orul ul nu se pede pedeps pseş eşte te dacă dacă denu denunţ nţăă autorităţii fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Traficul de influenţă (art. 257 C. p.)
1. Defini Definiţie ţie.. În conf confor ormi mita tate te cu art. art. 257 257 C.p. C.p. infracţiunea constă în „ primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni sau daruri direct sau indirect pentru sine sau pentru altul săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.” Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie a fost extinsă sfera de cuprindere a infracţiunii de trafic de influenţă. Conform art. 8 din Legea nr. 78/2000, situaţia premisă pentru 106
exis existe tenţ nţaa in infr frac acţi ţiun unii ii a fost fost exti extins nsăă şi cu priv privir iree la societăţile comerciale, comerciale, companiile companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi orice alţi agenţi economici15. Totodată, conform art. 7 alin 3, dacă infracţiunea a fost săvârşită de o persoană, care are atribuţii ţii de cons consta tata tare re sau sau sanc sancţi ţion onar aree a cont contra rave venţ nţii iilo lor, r, ori ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi de un func funcţi ţion onar ar cu atri atribu buţi ţiii de cont contro rol, l, maxi maximu mull pedepsei se majorează cu 2 ani. De asemenea, conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, dacă infracţiunea de trafic de influenţă a fost săvâ săvârş rşit ităă în in inte tere resu sull unei unei orga organi niza zaţi ţii, i, asoc asocia iaţi ţiii sau sau grupări criminale, ori a unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa schimburile sau investiţiile internaţionale, internaţionale, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.
2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Obie Obiect ctul ul ju juri ridi dicc cons constă tă în rela relaţii ţiile le soci social alee refe referi rito toar aree la acti activi vita tate teaa de serv servic iciu iu,, activ ivit itaate care trebu rebuie ie să răm rămână în afara fara oric ricăror ror suspiciuni. 3. Obiect Obiect materi material. al. În lit litera eratur turaa de speci speciali alitat tatee există două opinii cu privire la obictul material al acestei infracţiuni. Într-o opinie, la care subscriem, se susţine că această infracţiune este lipsită de obiect material 16. Alţi auto autori ri susţ susţin in că, că, de regu regulă lă,, in infr frac acţi ţiun unea ea de traf trafic ic de influenţă nu are obiect material, dar că, în cazul în care făptuitorul primeşte o sumă de bani sau alte foloase, obiectul material există17. 15
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit.,p.297. 16 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit., p.298. 17 O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 412. 107
4.Subiect. Subiect al in infr frac acţi ţiun unii ii poat poatee fi oric oricee persoană, care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. În cazul în care fapta este comisă de un funcţionar care are şi el atribuţii în legătură cu acel act şi care se folo folose seşt ştee de infl nfluenţ uenţaa sa asup supra fun funcţio ţionaru narulu luii ce îndeplineşte actul, sunt aplicabile regulile de la concursul de infracţiuni, între trafic de influenţă şi luare de mită. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitatea. complicitatea. 5. Latura obiectivă. Traficul de influenţă este o infracţiune comisivă care se realizează prin următoarele acţiuni: primire – preluarea efectivă de bani sau alte foloase, pretindere – formularea expres sau tacit a unei cereri în acest sens, acceptare de promisiuni sau daruri – ce presupune acordul cu privire la anumite bunuri ori foloase necuvenite. Cele Cele trei trei moda modali lită tăţi ţi de real realiz izar aree a elem elemen entu tulu luii material pot fi săvârşite direct sau indirect. În situaţia în care cumpărătorul de influenţă are iniţia ini ţiativ tivaa săvâr săvârşir şirii ii faptei faptei,, pentr pentruu existe existenţa nţa infrac infracţiu ţiunii nii este nec necesar sar ca subi subieect ctul ul activ să fi prim rimit efec fectiv bunurile sau foloasele sau să fi acceptat promisiunile, iar în situaţia în care traficantul de influenţă are această iniţiativă este suficient să existe pretinderea. Prin a avea influenţă se înţelege a fi în anumite raporturi cu funcţionarul, iar prin a lăsa să se creadă că are influe influenţă nţă se în înţe ţele lege ge crea creare reaa unei unei fals falsee im imag agin inii persoanei că ar avea influenţă asupra funcţionarului sau atunci când întrebat, nu dezminte. Nu are importanţă dacă făptuitorul a precizat sau nu numele funcţionarului, fiind suficient doar să precizeze
108
funcţia deţinută se cel asupra căruia se exercită influenţa. Pentru existenţa infracţiunii trebuie ca făptuitorul să promită că va interveni pentru ca funcţionarul să facă sau să nu facă un act, fără a avea relevanţă dacă intervenţia a avut loc sau nu, sau dacă acel act a fost sau nu efectuat18. Acţiunile de pretindere, primire sau acceptare de promisiuni trebuie să fie săvârşite înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul care constituie obiectul influeţei, pentru că altfel va fi vorba de infracţiunea de înşelăciune. înşelăciune. 6. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. Latura subiectivă include şi un scop special, acela al determinării funcţionarului funcţionarului să facă sau nu un act.
7. Consumarea. Tentativa nu se sancţionează, iar infracţiunea se consumă în momentul când făptuitorul pretinde, sau sau acceptă acceptă promisiunea, promisiunea, fiind fiind irelevant dacă a făcut sau nu intervenţia. 8. Sancţiunea. Pedeapsa pentru trafic de influenţă este închisoarea de la 2 la 10 ani, şi dacă pedeapsa este închisoare mai mare de 2 ani se poate dispune inte in terz rzic icer erea ea unor unor drep dreptu turi ri.. Bunu Bunuri rile le ce fac fac obie obiect ctul ul traficului pot fi confiscate, iar dacă acestea nu se găsesc, făptuitorul va fi obligat la plata echivalentului. Dacă cel care a cumpărat influenţa, a denunţat fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, bunurile se restituie acestuia.
Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.) 18
O. Loghin, T.Toader, op. cit.,p.413. 109
1. Definiţ Definiţie. ie. Po Pottriv rivit alin. lin. 1, al art. rt. 260 C.p., .p., const constitu ituie ie infrac infracţiu ţiune ne de mărtu mărturie rie mincin mincinoas oasă, ă, „fapta „fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat”. Dispoziţiile art. 260 alin.1 se aplică şi expertului sau interpretului. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de mărt mărtur urie ie mincin ncinoa oassă are ca obi biec ectt spe special rela relaţi ţiil ilee soci ociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. 3. Obie Obiect ct mate materi rial al.. Infrac Infracţiu ţiune neaa de mărtu mărturie rie mincinoasă mincinoasă este lipsită de obiect material. 3. Subiectul. Infracţiunea de mărturie mincinoasă nu poate fi săvârşită decât de un martor, expert, sau interpret. Expertul este acea persoană ce are cunoştinţe de specialitate specialitate într-un anumit domeniu, chemată într-o cauză judiciară, pentru lămurirea unor aspecte cu privire la obiectul pricinii. Interpretul este acea persoană ce are cunoştinţe în domeniul limbilor străine sau unor tehnici de comunicare. Participaţia penală este posibilă numai în forma instigării sau complicităţii. Instigator sau complice poate fi orice persoană. 4. Latu Latura ra obie obiect ctiv ivă. ă. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de mărt mărtur urie ie minc mi ncin inoa oasă să se real realiz izea ează ză,, fie fie prin printr tr-o -o acţi acţiun unee – face face afirmaţii mincinoase, fie printr-o inacţiune – nu spune tot ce ştie cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, într-o cauză penală, civilă, disciplinară.
110
Afirmaţiile mincinoase pot fi pozitive, atunci când martorul afirmă ca existente împrejurări despre care ştie că nu exi xisstă în rea realita litatte sau neg negativ tive, atunci unci cân când, dimpotrivă, afirmă ca inexistente împrejurări despre care ştie că există în realitate. Este necesar ca afirmaţiile sau omisiunile martorului să se refere la împrejurări esenţiale. O altă ltă cerinţ rinţăă, pent pentru ru rea realiz lizarea rea element mentuulu luii material al infracţiunii, este ca martorul, expertul sau interpretul să fi fost întrebat asupra acestor împrejurări, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori. Nu are are im impo port rtan anţă ţă cine cine i-a i-a adre adresa satt în într treb ebar area ea martorului, părţile sau de către organul judiciar. Nu are importanţă dacă dacă mărturia mincinoasă a fost în favoarea sau în defavoarea unei persoane. În cazul exprţ xprţil ilor or sau int nter erppreţi reţilo lorr el eleement ntul ul material se realizează tot printr-o alterare a adevărului, dar, în cazul expertului, expertului, denaturarea denaturarea adevărului adevărului se face în în conţinutul unei expertize, iar în cazul interpretului, în conţinutul unei traduceri. 5. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă.. Infrac Infracţiu ţiunea nea de mărtu mărturie rie mincinoasă mincinoasă se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Nu Nu se cere exi xist steenţ nţaa vre vreunui nui motiv tiv sau sau scop scop special. 6. Cons Consum umar area ea.. Tent Tentat ativ ivaa la in infr frac acţi ţiun unea ea de mărturie mincinoasă este posibilă, dar nu se pedepseşte. În cazu cazull mart martor oril ilor or,, in infr fracţ acţiu iune neaa se cons consum umăă în momentul semnării declaraţiei, iar în cazul expertului sau interpretului, fie când semnează depoziţia făcută, fie când a fost depus raportul de expertiză sau traducerea.
111
7. Sancţiunea. Infracţiunea de mărturie mincinoasă mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. 8. Cauză de nepedepsire. Potrivit alin. 2 al art. 260 C.p., fapta martorului, expertului sau interpretului nu se pedepseşte dacă, în cazurile penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, acesta îşi retrage mărturia, raportul de expertiză sau traducerea. traducerea. 9. Cauză de reducere a pedepsei. Conform alin. 3 al art. 260 C.p., dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa.
Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.)
112
1. Definiţie. Această infracţiune constă, conform art. art. 264 264 C.p. C.p.,, în „aju „ajuto toru rull dat dat unui unui in infr frac acto tor, r, fără fără o înţe în ţele lege gere re stab stabil ilit ităă în înai aint ntee sau sau în timp timpul ul săvâ săvârş rşir irii ii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.” 2. Obiect Obiect juridi juridic. c. Obie Obiect ctul ul ju juri ridi dicc spec specia iall al infracţiunii constă în relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei. 3. Obie Obiect ct mate materi rial al.. În cele cele mai mai mult multee cazu cazuri ri,, infracţiunea de favorizare a infractorului nu are obiect material, însă, dacă ajutorul acordat infractorului priveşte un bun, obiectul material constă în acel bun. 4. Subiectul. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale cerute de lege pentru răspunderea penală. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mate teri riaal al infra nfraccţiun ţiunii ii const onstăă în înttr-o r-o acţiu iune ne de aju juttare a unui nui infractor. Ajutorul acordat infractorului poate fi dat prin acte comisive sau omisive, direct ori indirect. O cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii este ca favo favori riza zare re,, ajut ajutor orul ul,, să fie fie acor acorda datt unui unui in infr frac acto tor, r, indi in dife fere rent nt în ce cali calita tate te a săvâ săvârş rşit it aces acesta ta in infr frac acţi ţiun unea ea respectivă. De asemenea, este necesar ca ajutorul să aibă în veder vederee îngreu îngreunar narea ea sau zădăr zădărnic nicire ireaa urmări urmăririi rii penale penale,, judecăţii sau executării pedepsei ori asigurarea infractorului a folosului sau produsului infracţiunii.
113
Ajutorul acordat infractorului poate consta în orice activitate ce împiedică identificarea autorului, descoperirea probelor şi trebuie dat în perioada de timp cuprinsă între data săvârşirii infracţiunii şi trimiterea în judecată, în cazul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale. În ceea ce priveşte îngreunarea sau zădărnicirea judecăţii sau executării pedepsei, ajutorul poate fi dat pe toată perioada judecăţii ori după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. judecătoreşti. Totodată, se cere ca ajutorul să fie acordat fără o înţelegere prealabilă săvârşirii infracţiunii sau în timpul săvâ săvârş rşir irii ii fapt faptei ei,, ci ul ulte teri rior or acti activi vită tăţi ţiii in infra fracţ cţio iona nale le a favorizatului. 6.Latura subiectivă. Favorizarea infractorului este o infracţiune care se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 7. Consumarea. Consumarea. Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte. Infracţiunea se consumă când ajutorul este dat şi se produce urmarea periculoasă a faptei. 8. Sanc Sancţi ţiun unea ea.. Pedeapsa la infracţiunea de favorizare a infractorului este închisoare de la 3luni la 7 ani. 9. Cauză de nepedepsire. Potrivit art. 264 alin 3, favorizarea făcută de soţ sau o rudă apropiată nu se pedepseşte.
Falsul material în înscrisuri oficiale 114
(art. 288 C.p.)
1. Definiţie. Potrivit art. 288 alin. 1 C.p., fapta constă în “falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea luii în oric lu oricee mod, mod, de natu natură ră să prod produc ucăă cons consec ecin inţe ţele le juridice”. 2. Obiectul juridic. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în intituţiile statului, în înscrisurile oficiale ce emană de la acestea. 3. Obiectul material. În cazul falsificării prin contr contrafa aface cere, re, înt întruc rucât ât acţiun acţiunea ea incrim incrimina inată tă se exerci exercită tă nemi nemijl jloc ocit it asup asupra ra mate materi rial alul ului ui pe care care se scri scrie, e, aces acestt material constituie obiectul material al infracţiunii. În cazul falsificării prin alterare, obiectul material al infracţiunii îl constituie înscrisul oficial adevărat, şi preex preexist isten ent,t, deoare deoarece ce acţiu acţiunea nea incrim incrimina inată tă se exerci exercită tă nemijlocit asupra acestui înscris. 4. Subi Subiec ectu tul.l. Infr Infrac acţi ţiun unea ea de fals fals mate materi rial al în înscrisuri oficiale poate fi săvârşită de orice persoană. În varianta agravată subiect al infracţiunii este un funcţionar aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Part Partic icip ipaţ aţia ia pena penală lă este este posi posibi bilă lă atât atât în form formaa coautorului cât şi în forma instigării sau a complicităţii. complicităţii. 5. Latura obiectivă. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale presupune, sub aspectul elementului material material elementul elementului ui material, material, o acţiun acţiunee de falsifica falsificare re materială a unui înscris oficial. Aceasta acţiune se poate real realiz izaa prin prin cont contra rafa face cerea rea scri scrier erii ii sau sau a subs subscr crie ieri riii (a semnăturii) semnăturii) sau prin alterarea înscrisului în orice mod.
115
presupune presupune confecţi confecţionare onareaa prin imitare, a unui înscris identic cu cel oficial. Pro Procede edeele fol folsite site pot pot fi: fi: copi opierea rea, rep reprodu roduccerea rea, decuparea, etc. Contrafac Contrafacere erea a scrierii scrierii
A falsif falsifica ica un înscri înscriss oficia oficiall prin prin contr contrafa aface cerea rea subscrierii în înse seam amnă nă a exec execut utaa pe un în însc scri riss ofic oficia ial, l,
adevărat sau plăsmuit, semnătura pretins autentică a celui care trebuie să semneze înscrisul. Alterarea presupune denaturarea materială a unui însc în scri riss ofic oficia iall adev adevăr ărat at,, şi deci deci,, pree preexi xist sten ent.t. Acea Aceast stăă denaturare se poate realiza prin adăugiri sau ştersături efectuate în cuprinsul înscrisului. Fals Falsif ific icar area ea mate materi rial alăă unui unui în însc scri riss ofic oficia iall prin prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod realizează elementul material al infracţiunii numai dacă fapta este de natură să producă consecinţe consecinţe juridice. 6. Latura subiectivă. subiectivă. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale se săvârşeşte cu intenţie. 7. Tentativa şi consumarea. Tenta entattiv ivaa la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de falsificare a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea periculoasă a faptei, prin crearea unui înscr nscriis ofic ficia iall fal fals, cu apare parenţ nţăă de aut uten enti tici cittat atee şi aptitudinea de a produce consecinţe juridice. 8. Sancţiunea. Falsul material în înscrisuri oficiale se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. 9. Forma agravată. Potrivit art. 288 alin. 2 C.p., infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale este mai gravă ravă dac dacă fapt faptaa este ste săvâ săvârş rşiită de un func funcţţio iona narr în
116
exer exerci ciţi ţiul ul atri atribu buţi ţiil ilor or de serv servic iciu iu.. Sanc Sancţi ţiun unea ea pent pentru ru forma agravată este închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Falsul intelectual (art. 289 C.p.)
1. Definiţie. Falsul intelectual constă, potrivit art. 289 C.p., în “falsificarea unui înscris oficial cu prilejul înt ntoc ocm miri irii acestui stuiaa, de către tre un func funcţţio iona narr afla flat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau sau împrej împrejură urări ri necore necorespu spunză nzătoa toare re adevă adevărul rului ui ori prin prin omisiune cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări”. 2. Obie Obiect ctul ul juri juridi dic. c. Obie Obiect ctul ul ju juri ridi dicc spec specia iall al falsului intelectual constă în relaţiile sociale ce privesc încrederea publică în actele emise de autorităţile publice. 3. Obi Obiectu ectull mate materi rial al.. Obie Obiecctul mate teri rial al al infracţiunii constă în înscrisul oficial al cărui conţinut este alterat în momentul când acesta este întocmit. 4. Subiectul. Falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât de un funcţionar public sau un funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. 5. Latu Latura ra obie obiect ctiivă. vă. Ele lem ment ntul ul mat ateerial rial al infracţiunii se realizează printr-o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă.
117
Activitatea infracţională infracţională se poate realiza fie printr-o acţiune - atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacţiune -omisiunea de a însera unele date sau împrejurări. În cazul cazul omisiunii, făptuitorul, întocmind întocmind înscrisul, nu trece în cuprinsul acestuia date sau împrejurări care trebuiau menţionate. În cazul falsificării înscrisului oficial prin acţiune, este suficient ca înscrisul să conţină o singură atestare neco necore resp spun unză zăto toar aree adev adevăr ărul ului ui,, iar iar în cazu cazull săvâ săvârş rşir irii ii faptei prin inacţiune, este suficient ca făptuitorul să fi omis înserarea unei singure date sau împrejurări. Pen Pentru tru exi xist steenţ nţaa in infr frac acţţiu iuni niii este necesa esar ca falsificarea înscrisului oficial să se producă cu prilejul înto în tocm cmiri iriii în însc scri risu sulu luii de cătr cătree un func funcţi ţion onar ar afla aflatt în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. 7. Latu Latura ra subi subiec ecti tivă vă.. Fals Falsul ul int ntel eleectu tual al se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Nu interesează interesează scopul scopul sau mobilul săvârşirii faptei. faptei. 8. Tent Tentat ativ ivaa şi cons consum umar area ea.. Tentativa Tentativa falsului falsului intelectual intelectual este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se termină întocmirea înscrisului oficial fals, adică în momentul în care înscrisul este perfectat prin semnare şi aplicarea ştampilei sau a sigilului. 9. Sancţiunea. Falsul intelectual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
118