Eseu despre dar Marcel Mauss
Care este regula de drept și de interes care, în societățile trecute sau arhaice, face ca darul primit să fie înapoiat în mod obligatoriu? Ce forță există în obiectul pe care îl oferim, forță forță care îl determină pe cel care îl primește să întoarcă darul la rândul său?
Sistemul prestațiilor totale – process process în cadrul căruia colectivitățile se obligă reciproc, schimbă și contractează atât bunuri și averi mobile și imobile, lucruri necesare economic, cât și militare, dansuri, sărbători, târguri, în formule de politețe, ospețe, ritualuri, femei, copii, servicii militare, care piața nu constituie decât un moment și în care circulația nu este decât d ecât unul dintre termenii
unui contract mult mai general. Potlatch - „a hrăni”, „a mânca”. Formă a prestațiilor totale care implică un principiu de rivalitate și antagonism care domină toate practicile. Se ajunge până la luptă, până la trimiterea la moarte a șefilor și a nobililor care se înfruntă astfel. Pe de d e altă parte, se merge până la distrugerea somptuoasă a bogățiilor pentru a eclipsa șeful rival => lupta între nobili pentru a stabili o ierarhie între ei de care profită apoi întregul clan prestații totale de tip agonistic. Prezent la triburile din nord-vestul american, la cele dintr-o parte a nordului american, în Melanezia și în Noua Guinee.
DARURILE SCHIMBATE ȘI OBLIGAȚIA DE A LE RESTITUI - POLINEZIA 1. Samoa –sunt conturate două elemente esențiale ale potlatch-ului: onoare, prestigiul, „mana” ce conferă bogăție și cel al obligației absolute de a întoarce darurile de teamă a nu pierde „mana”. Bunurile masculine – oloa – oloa și bunurile feminine – tonga. Tonga desemneaza unul dintre parapharnalia permanente, în mod special rogojinile de căsătorie pe care le vor moșteni fetele născute din această căsătorie, talismanele, decorațiile, ce intră prin intermediul femeii în familia proaspăt întemeiată, cu obligația de returnare => imobile. Oloa – obiecte, preponderent instrumente, specifice soțului => mobile. 2. Maori – Taonga constituie suportul suportul pentru mana, pentru forta magică, religioasă și spirituală, are putere de distrugere în cazul în care dreptul și obligația de a înapoia darul nu ar fi fost îndeplinite. Taonga și toate proprietățile riguros considerate personale au un hau, o putere spirituala. a oferi un bun înseamnă a oferi ceva din tine; trebuie să înapoiem celorlalți ceea ce, în realitate, este o parte din substanța și natura lor, căci a accepta un dar înseamnă a accepta ceva din esența lui spirituală și din sufletul lui, iar păstrarea lui ar fi ilicită, chiar periculoasă. Darul însuflețit, individualizat, tinde să revină la ceea ce Hertz numea „locul său de origine” sau să producă, pentru clanul și pământul din care s-a ivit, un echivalent care să -l înlocuiască. !!! Refuzul de a oferi, neglijența de a invita, ca și refuzul de a primi echivalează cu o declarație de război; înseamnă să refuzi alianța și prietenia.
3. Dar pentru oameni, dar pentru zei – în societățile din nord-estul Siberian, la eschimoșii din vestul Alaskăi, cât și la cei de pe coasta asiatică a strâmtorii Behring, potlatch -ul are efect și
asupra sufletelor morților care asistă și iau parte la evenimente și asupra naturii. S chimburile de daruri între persoanele name-sakes, omonimi ai spiritelor, incită sufletele morților, încită zeii, obiectele, animalele și natura, pentru a fi generoși cu ele -> schimbul de daruri aduce abundență. Kruyt – „proprietarul trebuie să cumpere de la spirite dreptul de a efectua anumite acțiuni asupra proprietății sale, în realitate a lor”. Pomana – darurile făcute săracilor și copiilor sunt pe placul morților. Pomana este pe de o parte fructul unei noțiuni morale a darului și a bogăției, iar pe de altă parte, al unei noțiuni de sacrificiu al celuilalt. Generozitatea este obligatorie, deoarece Nemesis îi răzbună pe cei săraci și pe zei pentru surplusul de bogăție și fericire al altora, surplus pe care ei trebuie să îl cedeze. DEZVOLTAREA SISTEMULUI: LIBERTATE, ONOARE, MONEDĂ 1. Andaman –„darurile nu servesc aceluiași scop pe care îl au comerțul și schimburile în
societățile dezvoltate. Scopul este, înainte de toate, unul moral, obiectul creând între cele două persoane un sentiment de prietenie, iar dacă operațiunea nu are acest efect, totul este ratat.” ; „Nimănui nu îi este permis să refuse darul oferit. Cu toții, barbate și femei, se străduiesc să se întreacă unul pe altul în generozitate. => cine putea să ofere cât mai multe obiecte și de o valoare mai mare?” – Brown 2. Melanezia Noua Caledonie – „Serbările noastre sunt asemenea mișcării acului ce leagă părțile împletiturilor de paie, pentru a face un singur acoperiș, un singur cuvânt.”
Trobriand – prezent sistemul comerțului inter și intratribal ce poartă numele de KULA (cere) = tip de potlatch practicat la scară largă, care vehiculează un mare comerț intertribal.
Comerțul kula este de origine nobilă, fiind în aparență un act modest și dezinteresat, deosebinduse astfel de simplul schimb de mărfuri utile – gimwali. Obiectul essential al acestor schimburi și daruri este vaygu`a, un fel de monedă, care este de două feluri – mwali (brățări tăiate și lustruite) și soulava (coliere purtate în general de femei și în cazul excepționale de barbate – agonie) . Obiectele sunt tezaurizate, să le ai este „reconfortant, liniștitor în sine”, reprezintă com fortul suprem. Oferirea initial a unui vaygu`a se numește vaga și obligă proprietarul să ofere un alt dar, yotile, care „închide” tranzacția; o altă denumire a acestui dar final este kudu, dintele care taie și mușcă, eliberează. Dacă nu există posibilitatea de a întoarce darul, poate fi oferit doar un basi, care doar străpunge pielea, nu o mușcă, deci nu încheie afacerea; liniștește creanțierul exdonator, dar nu-l eliberează pe debitor, viitorul donator. Alte societăți melaneziene – instituții remarcabile care aparțin sistemului darului. În insulele Fiji există un anotimp kere-kere în timpul căruia nu se poate refuza nimic nimănui. !!! în limbile papuașă și melaneziană, nu există decât un singur termen pentru a desemna cumpărarea și vânzarea, luatul și datul cu împrumut => practicarea operațiilor juridice și economice cu rol de vânzare, cumpărare și împrumut, deși acestea nu au sensul folosit astăzi.
3. Nord-vestul American; onoarea și creditul. Prezintă aceleași instituții, dar mai radicale și accentuate, diferă prin violență, prin exagerare, prin antagonismele pe care le suscită și printr -o sărăcie a conceptelor juridice. Există două noțiuni mai bine evidențiate decât în potlatch-ul melanezian – Creditul și Onoarea (consumul și distrugerea se practică fără limite, în anumite
potlacthuri trebuie cheltuit tot ce posezi, fără să păstrezi nimic, va câștiga cel mai bogat și mai nechibzuit dintre toți). 4. Cele trei obligații : a da, a primi,a întoarce darul. A oferi – esența potlatchului. Un șef nu își poate păstra autoritatea decât dacă dovedește că este favorizat de spirite și avere și nu poate dovedi această bogăție decât cheltuind-o, împărțind-o și umilind pe ceilalți, punându-i la umbra numelui său. – cel care nu dă potlatch – „față putredă”. Potlatchul este actul fundamental al recunoașterii militare, juridice, religioase, economice, în toate sensurile cuvântului.Un șef sau fiul lui este astfel „recunoscut” și lumea îi devine „recunoscătoare”. A primi – NU ai dreptul să refuzi un dar sau un potlatch,a refuza înseamnă să arăți că îți este teamă că va trebui să înapoiezi, teamă că vei fi la pământ atât timp cât nu ai înapoiat. (La indigenii Tlingit un ritual permite gazdei să oblige pe invitat să primească un dar: invitatul, nemulțumit, se preface că vrea să plece; atunci donatorul îi oferă un dar de două ori mai valoros menționând numele unuia dintre părinții morți). A înapoia – adevăratul potlatch, în măsura în care el nu constă dintr -o distrugere pură. În mod normal, potlatchul trebuie înapoiat întotdeauna cu dobândă ( 30 – 100% ), iar obligația de a înapoia cu demnitate este imperativă. Pedeapsa pentru nerespectarea obligației de a înapoia este
sclavia pe motiv de datorie.
OFERĂ TOT ATÂT CÂT PRIMEȘTI ȘI TOTUL VA FI MINUNAT.
