Etica in Afaceri Si Competitivitatea in Romania

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

DOMENIUL DE DOCTORAT: ECONOMIE

TEZĂ DE DOCTORAT:

ETICA ÎN AFACERI ŞI COMPETITIVITATEA ÎN ROMÂNIA = REZUMATUL TEZEI DE DOCOTRAT= Conducător ştiinţific: Prof. univ.dr. Petru Prunea Doctorand: Pup Anca

ORADEA 2012

Etica în afaceri şi competitivitatea în România Rezumatul tezei de doctorat: I. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ................................ ................................................ ................................ ................................. ................... 3 .................................................. ................................. ................................. ....................... ...... 6 II.CUVINTE ŞI SINTAGME CHEIE ................................. III.CONSIDERENTE GENERALE................. GENERALE ................................. ................................. ................................. ................................. .......................... ......... 6 ............................................................... ............................................ ............................6 ......6 3.1.Motivaţia alegeri i temei de cercetare ......................................... 3.2.Actualitatea temei de cercetare...................... cercetare ............................................ ............................................ ............................................ ...................................7 .............7 .................................................................. ...................................8 .............8 3.3.Obiective specifice şi metodologia cercetării ............................................ 3.4.Contribuţia proprie proprie la dezvoltarea dezvoltarea cunoaşterii cunoaşterii în domeniu ....................................................11

IV.STRUCTURA LUCRĂRII LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ...................13 4.2. Capitolul 1: C onsideraţii generale generale cu privire privire la etica în afaceri şi competitivitate competitivitate ..............13 4.3. Capitolul 2:Fundamentele eticii în afaceri  – o abordare istorică şi normativă normativă .....................14 4.3. Capitolul 3:D imensiuni şi particularităţi ale relaţiei relaţiei etică – afaceri – competitivitate.........16 4.4. Capitolul 4:Compania  – acţiune şi răspundere răspundere morală morală ...........................................................19 4.5. Capitolul 5:S tudiul cu privire la dimensiunea di mensiunea etică şi competitivă a companiilor din ţara ............................................................... ............................................ ............................................ ............................................ ..........................22 ....22 noastră………......................................... 4.6. Concluzii .......................................... ................................................................ ............................................ ............................................ ............................................ ..........................26 ....26

V.Referinţe bibliografice................................. .................................................. ................................. ................................. ................................. .......................... ..........28 28

Etica în afaceri afaceri şi competitivitatea competitivitatea în România România | CUPRINSUL CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT DOCTORAT 2

I.

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

Introducere CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE PRIVIRE LA ETICA ÎN AFACERI ŞI COMPETITIVITATE 1.1.Delimitări conceptuale ale eticii în afaceri 1.1.1.Precizări terminologice: morală, moralitate, etică

1.1.2. Domenii de aplicare ale eticii 1.1.2.1. Etica teoretică 1.1.2.2. Etica aplicată

1.1.3. Abordări specifice eticii în afaceri

1.1.4. Niveluri ale eticii în afaceri 1.1.4.1. Micronivelul eticii în afaceri: agentul economic individual 1.1.4.2. Nivelul molar al eticii în afaceri: compania 1.1.4.3. Macronivelul eticii în afaceri: cadrul de reglementare

1.1.4.4. Interacţiunea dintre nivelul micro, molar şi macro al eticii în afaceri

1.2. Cadru conceptual al competitivităţii şi aria de analiză 1.2.1. Consideraţii generale asupra competitivităţii, avantajul comparativ şi avantajului competitiv 1.2.2. Factori determinanţi ai competitivităţii

1.2.3. Forme ale avantajului competitiv 1.2.4. Delimitarea ariei de analiză

CAPITOLUL II. FUNDAMENTELE ETICII ÎN AFACERI – O ABORDARE ISTORICĂ ISTORICĂ ŞI NORMATIVĂ 2.1. Incursiune în istoria eticii în afaceri 2.1.1. Discursul evolutiv al eticii în afaceri: de la origini la practici contemporane 2.1.2. Rolul mediului academic în dezvoltarea eticii în afaceri 2.1.3. Evoluţia discursului etic în ţara noastră şi rolul mediului academic asupra dezvoltării eticii în afaceri

2.2. O abordare normativă a eticii în afaceri. Teorii etice standard şi implicaţiile lor asupra mediului de afaceri 2.2.1. Etica virtuţii Etica în afaceri afaceri şi competitivitatea competitivitatea în România România | CUPRINSUL CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT DOCTORAT 3

2.2.2. Etica deontologică

2.2.3.1. Utilitarismul 2.2.3.2. Egoismul psihologic şi egoismul etic

CAPITOLUL CAPITOLUL III. DIMENSIU DIMENSIUNI NI ŞI PARTICULARITĂ PARTICULARITĂŢI ŢI ALE RELAŢIEI RELAŢIEI ETICĂ –  AFACERI - COMPETITIVITATE 3.1. Abordări specifice teoriilor economice 3.1.1. Aspecte fundamentale cu privire la obiectul de studiu al economiei şi eticii 3.1.2. O reinterpretare a termenului de „propriu interes” în î n baza unor norme etice

3.2. Perspective ale relaţiei dintre etică şi afaceri în baza unor modele 3.2.1. 3.2.1. Model Modelul ul I - Incom Incompat patib ibilitatea dintre etică şi afaceri 3.2.1.1. Premise specifice şi implicaţiile darwinismului social 3.2.1.2. Este piaţa un „administrator suficient” al moralei?

3.2.1.3. Particularităţi naţionale privind aplicabilitatea şi relevanţa acestui model 3.2.1.4. Efecte şi rezultate generate de aplicarea acestui model

3.2.2. Modelul II – Compatibilitatea dintre etică şi afaceri în baza unei singure responsabilităţi 3.2.2.1. Perspectiva unidimensională a responsabilităţii mediului de afaceri 3.2.2.2 Rezultate şi efecte ale modelului propus de Milton Friedman 3.2.2.2.1. Limitarea responsabilităţii şi a răspunderii companiilor  3.2.2.2.2. Susţinerea intereselor marilor companii

3.2.3. Modelul III  – Un sistem integraţionist integraţionist dintre etică şi şi afaceri 3.2.3.1. Fundamente specifice teoriei părţilor cointeresate 3.2.3.2. Argumente pro şi contra în vederea asumării responsabilităţii faţă de toate părţile cointeresate 3.2.3.3. Atribute Atribute etice etice şi competitive specifice relaţiei companie companie – părţi cointeresate cointeresate 3.2.3.4. Implementarea modelului integraţionist în cadrul mediului de afaceri autohton

CAPITOLUL IV. COMPANIA – ACŢIUNE ŞI RĂSPUNDERE RĂSPUNDERE MORALĂ 4.1.Guvernanţa 4.1.Guvernanţa corporativă - stabilirea unei legături între eficienţă economică, avantaj competitiv şi practici etice 4.1.1.Natura, scopul şi funcţia unei companii 4.1.2. Atribute specifice guvernanţei corporative Etica în afaceri afaceri şi competitivitatea competitivitatea în România România | CUPRINSUL CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT DOCTORAT 4

4.1.3.Modalităţi de creştere a răspunderii unei companii

4.2. Codul etic: un instrument pentru dezvoltarea unui climat responsabil 4.2.1. Codul etic - necesitate, actualitate, avantaje şi dezavantaje 4.2.2. Conţinutul codurilor etice, particularităţi naţionale 4.2.3. Modalităţi de determinare a eficienţei codurilor etice

CAPITOLUL V. STUDIUL CU PRIVIRE LA DIMENSIUNEA ETICĂ ŞI COMPETITIVĂ A COMPANIILOR DIN ŢARA NOASTRĂ 5.1. Metodologia cercetării 5.2. Ipotezele cercetării şi structura eşantionului 5.3. Rezultate obţinute  5.3.1. Studiul I - Dimensiunea climatului etic în cadrul mediului de afaceri autohton  5.3.2. Studiul II - I nstituţion ali zarea eti cii în cadrul I M M  -ur il or di n ţara noastră  5.3.3. Studiul III - An ali za dimensiu ni i eticii în af acer i în r aport cu părţi le coi nter esat  e

5.3.3.1. Obiective specifice şi metodologia cercetării 5.3.3.2. Rezultate specifice relaţiei companie – angajaţi, clienţi, furnizori şi competitori

5.3.3.3. Diferenţieri ale factorilor care stau la baza aplicării practicilor etice în funcţie de sistemul etic adoptat

5.4. Contribuţia proprie la dezvoltarea cunoaşterii în domeniu

Concluzii Bibilografie ANEXE Anexa I. Principii etice pentru un mediul de afaceri responsabil Anexa II. Instrumentul de cercetare utilizat: chestionarul Anexa III. Analiza statistică a rezultatelor obţinute

Anexa IV – Rezultatele testului Mann Whitney

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT 5

II. CUVINTE ŞI SINTAGME CHEIE etica în afaceri, competitivitate, avantaj competitiv, ghid etic, întreprinderi mici şi mijlocii, stakeholderi, etica deontologică, etica virtuţii, utilitarism, egoismul etic, cod de conduită etică, guvernanţă corporativă, investiţii etice, teorii normative, răspundere şi angajament moral, climat etic,

propriu interes, darwinism social, valori morale, responsabilitate socială, maximizarea profiturilor,  principiile guvernanţei corporative, teorii economice, practici neetice, concurenţă neloială, economie de piaţă, sistem capitalist, dezvoltare durabilă, teoria agenţiei.

III. CONSIDERENTE GENERALE 3.1.

Motivaţia alegerii temei de cercetare

Complexitatea mediului de afaceri, liberalizarea economică tot mai accentuată, intensificarea concurenţei, transformările rapide din domeniul tehnologic şi informatic, schimbările de ordin

demografic, problemele de ordi n ecologic cauzate de poluare şi epuizarea resurselor şi nu în ultimul rând, criza economică şi financiară, reprezintă câteva elementele care impun într -o anumită măsură, un alt mod de conducere şi guvernanţă a companiilor. De asemenea, criza din perioada actuală a evidenţiat mult mai bine efectele negative generate de instituţionalizarea unui sistem în care puterea şi competenţele sunt decuplate de răspunderea morală şi în care asumarea responsabilităţii individuale şi colective nu mai sunt un element defi nitoriu al mediului de afaceri.

Într-un asemenea context, adoptarea şi implementarea unor norme etice - aplicarea eticii în afaceri, la nivel micro şi macroeconomic - nu mai pot fi considerate drept o opţiune, ci o obligativitate, dacă se urmăreşte cu adevărat dezvoltarea unui mediu economic sănătos şi sustenabil .

În „conul de umbră” al acestor necesităţi stringente se află motivaţia alegerii acestei teme de cercetare, pornind de la afirmaţia lui Lewis (1952, p.169) că „nimic nu e mai practic decât o teori e  bună”. Altfel formulat, cercetătorii ar trebui să se concentreze pe consolidarea unui cadru teoretic, care să poată fi utilizat în vederea identificării şi rezolvării unor probleme specifice mediul economic, iar practicienii ar trebui să poată accesa şi implementa, într-un mod facil, acele informaţii care să conducă la soluţionare a dificultăţilor pe care le întâmpină.

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CUVINTE ŞI SINTAGME CHEIE 6

Fiind conştienţi de efectele negative generat e de acţiunile agenţilor economici care nu se raportează la o bază axiologică, centrată pe pr incipii morale, - acestea fiind în special vizibile în

sectorul financiar - î n cadrul acestei teze de doctorat, am dorit să susţinem prin argumente pertinente, necesitatea aplicării practicilor etice în cadrul companiilor din ţara noastră. Numitorul comun al acestui demers ştiinţific constă în conceptualizarea unui model integraţionist între etică şi afaceri,  bazat pe responsabilitate individuală şi colectivă, pe schimbare din interior spre exterior a fiinţei umane, respectiv pe înţelegerea sensului vieţii, pentru a putea fi răspunzători de consecinţele acţiunilor noastre. În esenţă, componentele ghidului etic pe care le considerăm relevante mediului de afaceri autohton, sunt fundamentate pe responsabilitate şi angajament moral, iar aplicarea lor poate

conduce, în concepţia noastră, şi la obţinerea unor avantaje competitive.

3.2.

Actualitatea temei de cercetare

Tematica eticii în afaceri, aşa cum e înţeleasă în mod curent, cunoaşte un debut relativ târziu, la nivelul mediului de afaceri din ţara. Ţinând cont şi de conjunctura economico-politic ă autohtonă, imediat după căderea comunismului, apreciem că acest domeniu era aproape inexistent, acum

douăzeci de ani. Aplicarea eticii în afaceri s- a evidenţiat tot mai pregnant, pe măsură ce agenţii economici au conştientizat că responsabilităţile lor trec dincolo de respect area standardelor legale şi

aderenţa la regulile interne stabilite într- un cadru instituţional. Totodată, pe măsură ce structurile instituţionale ale sistemelor economice au devenit tot mai

complexe, nevoia de trecere de la o reglementare spontană şi informală a comportamentului agenţilor  economici, la una formală şi oficială s -a evidenţiat tot mai amplu. O dată cu această schimbare,

componentele ghidului etic s-au diversificat tot mai mult, prin intermediul lor încercându- se să se ofere un răspuns şi/sau soluţii la problemele aferente practicilor contemporane. Actualitatea acestei teme de cercetare este pusă în evidenţă, în special de efectele negative

generate de criza actuală, care ne prezintă tendinţa unei societăţi în care „lăcomia triumfă în faţa prudenţei” (Stiglitz, 2010, p.429) şi „ceea ce este rapid şi profitabil deţine preeminenţă în raport cu ceea ce este responsabil şi hrănitor pentru suflet” (Korter, 2000, p.32) . Cu toate că în majoritatea lucrărilor de specialitate se argumentează faptul că un

comportament moral este necesar în vederea consolidării unei afaceri pe termen lung, mulţi practicieni din ţara noastră susţin, cel puţin la nivel verbal, că „afaceri sunt afaceri”, respectiv că „etica în afaceri” este o contradicţie în termeni. Drept urmare, în cadrul acestei lucrări am fost  preocupaţi să identificăm care sunt cauze le care susţin acest model al incompatibilităţii dintre etică şi Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

7

afaceri, respectiv să analizăm modul în care anumite aranjamente instituţionale, structuri organizatorice, sisteme de stimulente susţin aplicarea unor practici etice/neetice. Adoptarea unui angajament moral şi fundamentarea unei concepţii etice, în cadrul

companiilor din ţara noastră sunt esenţiale în vederea atragerii şi implicării pozitive a tuturor părţilor  cointeresate: angajaţi, clienţi, acţionari, creditori, furnizori, comunitate etc. , fiind posibilă obţinerea unor avantaje competitive dar şi consolidarea unei economii sănătoase. Dacă aceşti participanţi observă că în urma relaţiilor pe care le dezvoltă cu o companie, sunt trataţi în mod corect şi  beneficiază de avantaje reciproce, adică sunt îndeplinite componentele ghidului etic specific modelului integraţionist, vor dezvolta acele relaţii bazate pe încredere, loialitate, respect reciproc. Cunoaşterea drepturilor, datoriilor şi responsabilităţilor de către fiecare agent economic, va consolida structura legăturilor dintre o companie şi părţile ei cointeresate , conducând totodată şi la obţinerea

unor avantaje competitive. Însă lipsa încrederii determină,  în termeni economici, costuri suplimentare, care nu sunt suportate de acele medii de afaceri care respectă principiile şi normele etice.

3.3.

Obiective specifice şi metodologia cercetării

Prin aceast ă lucrare ne propunem să formulăm o pledoarie cu privire la necesitatea şi importanţa asumării unui comportament etic în cadrul afacerilor autohtone , analizând societatea actual ă, tendin ţele specifice şi caracteristicile mediului de afaceri, alături de drepturile  şi obliga ţ iile ce îi revin. Principala unitate de analiză, în cadrul aceste cercetări, este compania, iar tematica cea

mai amplu abordată vizează aspecte legate de acţiunea şi răspunderea morală a acesteia, respectiv de

implementarea unor practici etice c are pot să-i crească nivelul competitiv . Drept urmare, pe parcursul întregii teze atenţia ne-a fost îndreptată, cu preponderenţă, asupra analizei componentelor specifice

eticii în afaceri, iar  prin metodele de analiză utilizate, termenul de competitivitate este subordonat celui de etică în afaceri. Obiectivul fundamental al acestei lucrări constă în evidenţierea problemelor de natură etică cu privire la modalităţile de administrare a unei afaceri, respectiv, elaborarea unui ghid etic, care să constituie un instrument de dezvoltare a unui climat etic şi de obţinere a unor avantaje competitive ,

în cadrul companiilor din ţara noastră. Astfel direcţiile de analiză şi cercetare au fost următoarele:

-

determinarea cadrului conceptual al eticii în afaceri şi al competitivităţii;

-

analiza evoluţiei eticii în afaceri din antichitate până în prezent şi evidenţierea unor   particularităţi naţionale; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

8

-

abordarea teoriilor etice specifice mediului de afaceri din ţara noastră;

-

identificarea particularităţilor specifice relaţiei etică, afaceri şi competitivitate prin

conceptualizarea a trei modele distincte; -  prezentarea unor modalităţi de dezvoltare a unui climat etic în cadrul firmelor, prin intermediul guvernanţei corporative şi a codului de conduită etică;

-

analiza empirică a climatului etic şi competitiv specific companiilor din ţara noastră;

-

formularea unor concluzii şi propuneri.

Aceste direcţii de analiză sunt subordonate următoarelor  obiective specifice:

-  prezentarea unui cadru conceptual larg, care să ne permită familiarizar ea cu problemele etice specifice şi exprimarea propriei opinii cu privire la semnificaţia termenilor de morală, moralitate, etică;

-

identificarea celor mai importante teorii etice şi analiza impactului lor asupra mediului de

afaceri atât prin prezentarea un or abordări teoretice cât şi prin intermediul unei cercetări aplicative; -

identificarea modului în care anumite valori promovate în cadrul unei întreprinderi, conduc la obţinerea unor rezultate specifice, distincţia fiind realizată între platforma

ideologică a eticii deontologice comparativ cu ceea a egoismului etic; -  prezentarea celor mai importante metode/strategii prin care mediul educaţional poate susţine adoptarea unui comportament etic în cadrul companiilor din ţara noastră, pornind de la premisa că studenţii de azi, vor fi angajaţii de mâine;

-

stabilirea rolului reglementărilor guvernamentale în vederea susţinerii unor practici etice;

-

elaborarea unor modele care să reliefeze dimensiunile şi particularităţile relaţiei etică – 

afaceri – competitivitate; -

studierea corelaţiilor dintre implementarea unor practici etice şi obţinerea unor avantaje

competitive. Pentru parcurgerea acestor direcţii de analiză şi îndeplinirea acestor obiective, am folosit

diverse metode de cercetare. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt: ipoteza, analiza, sinteza, analogia, comparaţia, inducţia, deducţia, metoda logică, metoda istorică, metoda statistică.  Ipoteza, în calitate de presupunere ştiinţifică fundamentală, ne -a ajutat să înaintăm în acest

demers al cunoaşterii şi înţelegerii legăturilor, relaţiilor şi cauzelor posibile ale fenomenelor studiate. Însă, acest instrument prin intermediul căruia am putut să formulăm anumite idei preliminare, este absolut necesar să fie verificat cu ajutorul altor metode, mai ales prin confr untarea cu starea de fapt. Astfel, o altă metodă des folosită este ceea a „ridicării de la abstract la concret […] care creează  posibilitatea explicării formei pornind de la esenţă” (Negucioiu et al., 1998, pp.165 -166), fiind Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

9

utilizată, cu predilecţie, la analiza interdependenţei celor trei niveluri ale eticii în afaceri, la determinarea implicaţiilor teoriilor etice asupra mediului de afaceri şi la identificarea eficienţei

codurilor etice. În ceea ce priveşte cuplul de metode: analiza şi sinteza, ele pot fi regăsite în mai multe părţi

ale tezei de doctorat. Spre exemplu, atunci când ne- am preocupat de definirea competitivităţii, am analizat fiecare punct de vedere în componentele sale, după care, cu ajutorul sintezei am încercat să reunim părţile într -un tot unitar şi să ne exprimăm propriul punct de vedere cu privire la fenomenul analizat, respectiv asupra modului în care o companie poate obţine anumite avantaje competitive în urma respectării unor norme şi principii etice. De asemenea, dimensiunile şi particularităţile relaţiei etică - afaceri - competitivitate au fost supuse la o serie de analize şi sinteze.

Studiul empiric efectuat cu privire la introducerea disciplinei  Etica în afaceri/Etica afacerilor, în aria curriculară a facultăţilor cu profil economic din ţara noastră, s -a bazat pe metoda analogiei şi comparaţiei.  Inducţia şi deducţia sunt alte două metode întâlnite în cercetarea economică. În timp ce

inducţia constă în desprinderea unor concluzii generale şi a unor principii din analiza cazurilor   particulare, adică trecerea de la particular la general, deducţia presupune aplicarea unui mecanism invers. De exemplu, în urma analizării principiilor specifice guvernanţei corporative am putut concluziona, cum aplicarea acestora poate îmbunătăţi climatul etic în cadrul companiilor din ţara noastră.  Metoda istorică se regăseşte mai ales în cel de -al doilea capitol, prin prezentarea discursului

evolutiv al eticii în afaceri, de la origini la practici contemporane şi prin analizarea unor teorii etice

normative.  Metoda logică şi-a găsit expresia prin cercetarea fenomenelor, de la simplu la complex, urmând o anumită linie istorică. Pe parcursul întregii teze am urmărit să surprindem sistemul de interdependenţă, care se creează între mediul de afaceri şi societ ate, respectiv, cum unele politici,  platforme ideologice, structuri şi aranjamente instituţionale, pot influenţa, îndemna şi/sau constrânge spre un anumit tip de comportament şi de acţiune, iar, în final, spre anumite rezultate şi consecinţe.

Nu în ultimul rând, am încercat să aplicăm şi o serie de metode statistice bazate pe corelaţii şi analiza cauzalităţii dintre diverse variabile. În contextul celor prezentate mai sus, precizăm că această cercetare s -a bazat pe consultarea

literaturii de specialitate d in ţară şi străinătate, pe aprofundarea unor teorii normative şi testarea unor  ipoteze. Stagiul de cercetare la Institutul de Filozofie, Ruhr Universität Bochum, din Germania, ne-a consolidat baza teoretico- metodologică, oferind prezentei lucrări un caract er interdisciplinar. Prin abordarea unor probleme şi dintr -o perspectivă filozofică am căutat să pătrundem în esenţa fenomenelor analizate, ţinând cont de contextul social şi economic, în care acestea se situează. Drept urmare, am fost preocupaţi să oferim o înţelegere mult mai profundă cu privire la modul în care s-a Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

10

încetăţenit în mintea unor agenţi economici din ţara noastră, presupoziţia că etica în afaceri este o contradicţie în termeni, un oximoron sau că aplicarea unor practici etice în cadrul compan iilor nu este rentabilă, generând doar costuri suplimentare.  Metoda dialecticii utilizată cu preponderenţă de teoreticienii germani a fost preluată şi de noi,

în special în capitolul trei, când am elaborat trei modele posibile care ilustrează dimensiunile relaţiei dintre etică, afaceri şi competitivitate. Baza empirică include date statistice şi exemple concrete de companii care îşi desfăşoară activitatea respectând anumite norme etice, dar şi situaţii în care lipsesc

astfel de raport ări axiologice. Parcurgerea şi sistematizarea materialelor bibliografice din ţară, şi, în special, de peste hotare, ne-a oferit posibilitatea elaborării unei viziuni de ansamblu asupra eticii în afaceri şi a competitivităţii, iar această etapă de documentare, cercetare şi analiză a fost întregită şi prin efectuarea unor cercetări de teren, urmărind astfel, o reflectare a realităţii specifice mediului de afaceri din ţara noastră.

3.4.

Contribuţia proprie la dezvoltarea cunoaşterii în domeniu

În primul capitol am dorit să realizăm o distincţie clară între termenii: morală, moralitate, etică, deoarece în literatura de specialitate aceştia sunt de multe ori folosiţi interschimbabili, iar în limbajul curent nu se face diferenţieri între teorie (etică) şi obiectul ei de studiu (morală, moralitate). Drept urmare, am evidenţiat ca racterul proiectiv-programator al moralei, caracterul real-practic al moralităţii şi cel cognitiv şi explicativ al eticii. De asemenea, am remarcat că în numeroase lucrări de specialitate, unitatea de analiză aferentă eticii în afaceri este compania şi este ignorată, de multe ori, interdependenţa dintre nivelul micro (etica personală), macro (cadrul de reglementare) şi cel moral al eticii în afaceri. În acest sens, atunci când se analizează acţiunile etice/neetice din cadrul unei companii, susţinem că trebuie să se ia în considerare şi valorilor promovate de membrii din conducere şi cele aplicate de angajaţi (nivelul micro al eticii) respectiv să se identifice coordonatele

specifice cadrului de reglementare (nivelu l macro) în care se dezvoltă afacerea respectivă. Altfel, prin recomandările formulate în vederea dezvoltării unui climat etic şi responsabil la nivelul companiilor  din ţara noastră, ne află în situaţia de a stabili un tratament, fără a lua în considerare diagnosticul.

Diverse studii (James şi Cohen, 2004 ) accentuează necesitatea introducerii unor componente de natură etică în aria curriculară aferentă facultăţilor cu profil economic, în vederea dezvoltării unor  raţionamente morale studenţilor de azi, care vor fi angajaţii de mâine. Pornind de la aceste aspecte, în

cel de-al doilea capitol, am realizat o cercetare pentru a identifica relevanţa atribuită disciplinei  Etica Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

11

în afaceri/Etica afacerilor  în mediul universitar autohton. Chiar dacă analiza efectuat ă nu are un

caracter dinamic, deoarece nu prezintă o evoluţie în timp, ci doar o stare de fapt, specifică anului universitar 2011/2012, am putem oferi câteva informaţii relevante, care nu au mai fost prezentate, din câte cunoaştem, în alte lucrări ştiinţifice. Din păcate, doar într -un procent de sub 20%, această disciplină este studiată în mod obligatoriu în facultăţile cu profil economic.

În cel de-al treilea capitol, noutatea adusă la nivel teoretic constă în conceptualizarea în a trei modele distincte ca re surprind dimensiunile şi particularităţile relaţiei etică – afaceri - competitivitate. Primul model, cel al incompatibilităţii dintre etică şi afaceri, este fundamentat pe premisa că etica şi afacerile sunt două domenii separate, iar preocupările lor specifice sunt străine unele faţă de celelalte, respectiv nu au niciun element comun. Adepţii acestui model consideră conceptul de etică în afaceri, un oximoron, o contradicţie în termeni şi agreează platforma ideologică specifică darwinismului social. Susţinătorii celui de-al doilea model, cel al compatibilităţii dintre etică şi afaceri, apreciază că mediului de afaceri îi revine o singură responsabilitate: maximizarea profiturilor. Iar ultimul model, cel integraţionist dintre etică şi afaceri, le -am conceptualizat prin elaborarea unui ghid etic care să reglementeze relaţiile dintre o firmă şi părţile sale cointeresate: angajaţi, acţionari, clienţi, furnizori, competitori şi comunitate, astfel încât să se creeze bunăstare în folosul tuturor. Atributele de bază ale acestui model derivă substanţial din etica deontologică, respectiv din gândirea kantiană. Totodată am fost preocupaţi de identificarea legăturii dintre aplicarea unor practici etice şi obţinerea unor avantaje competitive, respectiv am formulat două principii care susţin aplicarea acestui model integraţionist în

cadrul mediului de afaceri autohton. În cel de-al patrulea capitol, contribuţia proprie s -a evidenţiat prin identificarea relevanţei aplicării unor principii specifice guvernanţei corporative în vederea dezvoltării unui climat etic şi responsabil în cadrul companiilor din ţara noastră. Pornind de la menţiunile din literatura de specialitate legate de importanţa codurilor etice în vederea instituţionalizării unor practici etice, am

elaborat un model de analiză format din 14 factori care pot avea un impact ridicat asupra implementării eficiente a unui cod etic.

În ultimul capitol am prezentat rezultatele cercetării desfăşurate cu privire la dimensiunea etică şi competitivă a companiilor din ţara noastră stabilind legătura dintre aplicarea unor practici etice şi obţinerea unor avantaje competitive, respectiv influenţa unor sisteme etice asupra relaţiei dintre o companie şi părţile ei cointeresate: angajaţi, clienţi, furnizori şi concurenţă.

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | CONSIDERENTE GENERALE

12

IV. STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE 4.2. Capitolul 1: CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA ETICA ÎN AFACERI ŞI COMPETITIVITATE În primul capitol al acestei teze, am urmărit să clarificăm conceptele specifice, cu care am operat pe parcursul acestei lucrări. Fiind conştienţi de imposibilitatea tratării exhaustive a termenilor, am determinat locul şi rolul pe care etica în afaceri şi competitivitatea îl ocupă în cadrul literaturii de

specialitate. Aspectele prezentate în acest capitol constau în: realizarea unei distincţii conceptuale între termenii de etică, morală şi moralitate; delimitarea ariei specifice de acoperire; analiza celor  două mari direcţii de dezvoltare a eticii; identificarea şi analiza nivelurilor de aplicare a etici în

afaceri. Primul nivel, are drept punct de referinţă agentul economic, fiind analizate normele,  principiile, valorile, regulile, standardele care ar trebui să ghideze comportamentul său şi stadiile sale de argumentare etică. Cel de -al doilea nivel al eticii în af aceri are ca unitate de analiză, compania. Astfel, discursul etic la acest nivel este condus spre analiza naturii promisiunilor şi a obligaţiilor  companiei respectiv a responsabilităţii acesteia faţă de toate părţile cointeresate: personal angajat, clienţi, consumatori, furnizori, investitori, acţionari, proprietari, concurenţă, mediul înconjurător, instituţiile statului, organe de control, societatea sau comunitatea locală. Prin obiectul de studiu specific ultimului nivel, se ridică întrebări legate de echitate, dreptate, justiţie analizându -se coordonatele specifice economiei de piaţă, din punct de vedere etic, natura afacerilor la scară naţională şi internaţională şi relaţiile stabilite la nivel internaţional. Pentru a înţelege modul în care

aceste trei niveluri se află într -o relaţie de interdependenţă, am evaluat activităţile desfăşurate în cadrul unei companii, identificând modul în care, anumite principii, norme şi valori promovate în interiorul ei, au condus la realizarea unor acţiuni şi obţinerea uno r rezultate. În cea de- a doua parte a acestui capitol, ne propunem să identificăm conceptele specifice competitivităţii pornind de la anumite delimitări conceptuale. Putem face aprecieri cu privire la termenul de competitivitate în baza a două principii: cel al avantajului comparativ fundamentat la nivel teoretic, prin lucrările lui Adam Smith, David Ricardo şi modelul dezvoltat de Heckscher-

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

13

Ohlin-Samuelson, şi cel al avantajul competitiv, dezvoltat, cu precădere, prin intermediul contribuţiilor teoretice ale lui Michael Porter.

Deoarece unul din obiectele acestei teze constă în determinarea modului în care aplicarea unor   practici etice în cadrul unei companii poate genera, în mod implicit, obţinerea unor avantaje competitive, am urmărit să identificăm care sunt factorii determinanţi ai competitivităţii. Un suport, în acest demers, ne este oferit de modelul diamantului lui Porter şi modelul celor nouă factori (Cho,

Moon, 2000). De asemenea, am evidenţiat patru categorii de avantaje competitive. Competitivitatea este un fenomen economic complex, cu interpretări şi definiţii diferite, vastitatea abordărilor posibile depăşind cadrul restrâns al unei singure lucrări . Drept urmare, am limitat obiectul de analiză la prezentarea unor considerente generale cu privir e la competitivitate, avantaj comparativ şi competitiv, respectiv la factorii determinanţi ai acestora. Acest mod de cercetare este subordonat unuia dintre obiectivele pe care le urmărim la nivelul tezei şi anume să identificăm influenţa aplicării unor practici, norme şi principii etice asupra obţinerii unor avantaje

competitive.

4.3. Capitolul 2: FUNDAMENTELE ETICII ÎN AFACERI – O ABORDARE ISTORICĂ ŞI NORMATIVĂ În cel de-al doilea capitol, ne-am propus să aprofundăm conceptul de etică în afaceri, pornind de la o analiză secvenţială a dezvoltării acesteia, în diferite perioade de timp, din antichitate şi până în  prezent. Această abordare ne -a permis să identificăm dezvoltarea componentelor ghidului etic în funcţie de structura mediului de afaceri specifică fiecărei perioade. Chiar dacă tematica eticii în afaceri, aşa cum este ea înţeleasă în mod curent nu este mai veche de câteva decenii, considerăm că originile ei pot fi identificate în antichitate. Analizând scrierile din perioada respectivă constatăm ac ordarea un accent ridicat principiului corectitudinii, în cadrul schimburilor sau tranzacţiilor comerciale, care echivalează cu obţinerea unor avantaje

reciproce de către fiecare parte implicată. Sub influenţa eticii protestante s -a consolidat un cadru profund etic, care a stat la baza apariţiei capitalismului modern, promovându -se idealul omului virtuos, cumpătat, conştiincios, harnic şi întreprinzător, exprimat exemplar de Benjamin Franklin în cunoscutele “Sfaturi pentru un tână r întreprinzător”. Însă, din păcate, în zilele noastre, „spiritul

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR 14 PRINCIPALE

capitalismului” (Weber, 2003) a urmărit să se debaraseze de aceste puncte vitale de sprijin, care i -au

permis consolidarea. Contabilitatea creativă, tranzacţionarea activelor financiare în baza unor informaţii privilegiate, distrugerea mediului înconjurător, schemele Ponzi, boicoturile consumatorilor, scandaluri, fraude, plăţi ilegale, sweatshop -uri, exploatarea muncii copiilor, acte de corupţie, remuneraţia inadecvată a forţei de muncă, comercializarea unor produse care dăunează sănătăţii consumatorilor sau atentează la demnitatea lor personală sunt câteva situaţii neetice întâlnite, tot mai des, în perioada actuală. Pornind de la aceste probleme specifice am căutat să identificăm modul în care se urmăreşte soluţionarea lor, atât la nivel instituţional, cât şi prin diverse reglementări, respectiv să analizăm rolul pe care îl are mediul academic în vederea încurajării aplicării unor norme etice. Printre modalităţile de implicare a mediului academic, considerăm că se numără şi introducerea în  planurile de învăţământ a disciplinei  Etica în afaceri, care să fie studiată în mod obligatoriu, având la  bază premisa că studenţii de azi vor fi angajaţii de mâine. Organizarea unor  programe de studii

academice, workshop-uri, dezbateri publice, publicarea unor rezultate fundamentate pe analiza structurii şi a modului de funcţionare a companiilor, furnizarea unui suport teoretic corelat cu  practicile actuale, asigurarea unor servicii de consultanţă în vederea soluţionării unor problem e de natură etică şi elaborarea unor instrumente specifice care permit evaluarea şi monitorizarea unor   practici neetice sunt alte metode întâlnite în diverse centre de cercetare, având drept scop susţinerea implementării unor practici etice în cadrul mediu lui de afaceri. Cercetarea efectuată s -a bazat pe identificarea unor particularităţi naţionale, urmărind totodată să tragem un semnal de alarmă cu  privire la implicarea scăzută a comunităţii academice din ţara noastră, în aceste demersuri. În acest

sens, subliniem că rolul educaţiei nu se rezumă doar la transmiterea unor cunoştinţe, informaţii sau abilităţi, ci constă în formarea unei generaţii capabile să -şi fundamenteze raţionamentele şi modul de acţiune pe anumite principii etice.

În cel de-al doilea capitol, ne- am oprit şi asupra celor mai relevante teorii ale eticii analizând implicaţiile lor asupra mediului de afaceri. Rolul acestora este de a ne oferi aprecieri cu privire la moralitatea unei acţiuni, în funcţie de anumite criterii stabilite de fondatorii sau reprezentanţii de seamă ai acestora. Pornind de la datele furnizate în literatura de specialitate am studiat conţinutul specific al următoarelor teorii etice tradiţionale: etica virtuţii, etica deontologică, utilitarismul şi egoismul psihologic şi etic.

Prin expunerea acestor teorii am dorit să ilustrăm existenţa mai multor platforme etice prin intermediul cărora se poate stabili moralitatea unei acţiuni. Drept urmare, un agent economic  poate să aprecieze dacă acţiunea săvârşită de el are fundamente morale, în baza consecinţelor pe care le Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

15

generează, a intenţiilor sau a motivaţiilor specifice sau dacă a respectat anumite principii sau valori morale. Totodată, nu putem neglija faptul că mulţi agenţi economici apreciază moralitatea acţiunilor 

lor pornind de la maximizarea propriului interes şi bazându- se astfel pe filozofia morală specifică egoismului etic. Implicaţiile acestor teorii etice asupra mediului de afaceri din ţara noastră sunt

detaliate în cadrul acestui capitol ş i sunt confirmate de rezultatele obţinute în urma studiului empiric.

4.3. Capitolul 3: DIMENSIUNI ŞI PARTICULARITĂŢI ALE RELAŢIEI ETICĂ – AFACERI –  COMPETITIVITATE În cel de-al treilea capitol, am urmărit să argumentăm necesitatea asumării unui angajament moral din partea agenţilor economici şi aplicarea unor practici etice în cadrul companiilor din ţara noastră. În prima parte, am ilustrat care sunt atributele specifice unui mediu de afaceri care nu se raportează la o bază axiologică, centrată pe principii etice, ca apoi să dezvoltăm un ghid etic bazat pe responsabilităţile unei companii faţă de părţile cointeresate.  Noutatea adusă, în planul teoretic literaturii de specialitate, prin intermediul acestui capitol, constă în conceptualizarea şi dezvoltarea a trei modele distincte care ilustrează dimensiunile şi  particularităţile relaţiei etică – afaceri  – competitivitate, evidenţiind anumite particularităţi naţionale.

Primul model, pe care l-am etichetat sub denumirea modelului incompatibilităţii dintre etică şi afaceri, este fundamentat pe premisa că etica şi afacerile sunt două domenii separate, iar preocupările lor specifice sunt străine unele faţă de celelalte, respectiv nu au nici un punct comun. Această aserţiune este susţinută mai puţin la nivel teoretic, putând identifica o singură lucrare în acest sens,

cea a lui Albert Carr (1968)  Is Business Bluffing Ethical? , însă la nivel practic îşi găseşte formularea în afirmaţiile unor agenţi economici din ţara noastră. Pentru aceştia, etica în afaceri este o contradicţie de termeni, un oximoron. Fiind preocupaţi de identificarea modului în care a ajuns să se încetăţenească această concepţie la nivel naţional şi internaţional, am ajuns la concluzia, că în plan

ideologic, un rol important l- a deţinut teoria darwinismului social fundamentată de Herbert Spencer. Participanţii la jocul economic ajung să considere mediul de afaceri drept „o junglă” în care „fiecare face orice pentru a supravieţui” aplicând principiul „fiecare pentru sine”.

De asemenea, considerăm că piaţa, prin mecanismele de care dispune, nu reuşeşte prin procesul de selecţie naturală să ne asigure că doar acele companii care aduc beneficii întregii societăţi îşi desfăşoară activitatea. Identificând numeroase situaţii în care interesul privat nu s-a reconciliat cu Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

16

binele public, am argumentat de ce piaţa nu poate fi „un administrator suficient al moralei” (Leisinger, 1997, p.33) şi am subliniat necesitatea intervenţiei statului prin diverse reglementări.

Analiza a mers mult mai în profunzime subliniind care pot fi limitele di verselor reglementări şi necesitatea asumării unui angajament moral de către fiecare agent economic în parte, iar acest fapt, nu mai trebuie să fie considerat o opţiune, ci o obligativitate. În concepţia noastră, adepţii acestui model al incompatibilităţii dintre etică şi afaceri sunt ghidaţi de instinctul auri sacra fames, manifestând un „devotament ridicat faţă de chemarea de a face bani” (Weber, 2003, p.61) şi „sacrificând spiritul pentru un pumn de arginţi” (Korten, 2000, p.22).

Cel de-al doilea model,  prin intermediul căruia se susţine compatibilitatea dintre etică şi afaceri l-am conceptualizat în jurul termenului de responsabilitate - care de altfel este un termen cheie al eticii în afaceri -  pornind de la ideologia de bază a economistului Milton Fri edman, reprezentantul de seamă al Şcolii de la Chicago. În viziunea acestuia, companiile au o singură responsabilitate socială, aceea de a -şi maximiza profiturile. Astfel, în baza teoriei agenţiei, se consideră că managerii unei companii au responsabilităţi doar faţă de cei care i -au angajat, faţă de proprietari. De aceea, ei nu pot dispune de cheltuirea unor resurse suplimentare, care nu le aparţin, pentru că acest fapt ar  determina o scădere a profitabilităţii firmei şi o subminare a mecanismului pieţei f iind un furt din  buzunarele acţionarilor (Friedman, 1970, pp.173-178). Suntem de acord că raţiunea existenţei unei afaceri se explică prin intermediul capacităţii ei

de a-şi mări valoarea economică şi financiară pe o piaţă, iar un instrument specific, în acest sens, constă în maximizarea profiturilor, argument susţinut de Friedman. Însă, unidimensionarea  perspectivei unei companii la nivelul unei singure responsabilităţi: maximizarea profiturilor, poate genera în timp, o serie de dezavantaje care afectează bunăstarea generală, dar şi „sănătatea economică” a comunităţilor în care acele companii îşi desfăşoară activitatea. Pe parcursul acestui

capitol, am identificăt mai multe pericole determinate de acele companii care îşi justifică existenţa, doar în baza m aximizării profiturilor. Dintre acestea amintim: ignorarea unor drepturi ale unor părţi cointeresate, de exemplu, angajaţii nu sunt remuneraţi în mod corespunzător şi nu se acordă demnitate fiinţei umane, clienţilor le sunt oferite bunuri care pe termen lung le pot periclita sănătatea, degradarea mediului înconjurător etc. Criticile pe care le aducem acestui model nu se referă la statutul etic al profiturilor, adică la moralitatea profitului în sine, ci la moralitatea procesul prin care acesta este obţinut . Milton Friedman, fiind încrezător în eficienţa pieţelor, nu a luat în considerare anumite disfuncţii ale acesteia, de exemplu externalităţile negative, respectiv faptul că anumite companii nu vor include în

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

17

calculul lor economic, efectele negative ale ac ţiunii lor asupra societăţii şi asupra mediului înconjurător.

Prin cel de-al treilea model pe care l-am conceptualiza t în acest capitol susţinem necesitatea aplicării eticii în afaceri . Pornind de la teoria părţilor cointeresate, am accentuat cerinţa morală ca fiecare parte (angajaţi, acţionari, clienţi, furnizori, comunitate etc.) să obţină beneficii în urma activităţilor desfăşurate în cadrul mediului de afaceri, respectiv conducerea firmelor trebuie să conştientizeze responsabilitatea pe care o are în vederea creării avuţiei şi bunăstării în folosul fiecăruia. Pentru a justifica această aserţiune am folosit diverse argumente de natură economică şi legală. Dacă persoanele civice ale unei comunităţi au anumite responsabilităţi faţă de aceasta, în mod asemănător şi companiile ar trebui să aibă anumite obligaţii faţă de societatea în care îşi desfăşoară activitatea. În acest sens, am alcătuit un ghid etic care să orienteze membrii unei companii, în relaţiile  pe care şi le stabilesc în raport cu angajaţii, clienţii, furnizorii, acţionarii, competitorii, comunitatea şi societatea în general. Implementarea acestor practici este corelată cu obţinerea unor avantaje

competitive, atunci când componentele acestui ghid etic sunt respectate. Fiind conştienţi că, în anumite situaţii pot exista diverse conflicte cu privire la modul de ierarhizare a intereselor unor părţi – de exemplu int eresul angajaţilor de a obţine remuneraţii adecvate  pot fi în dezacord cu dorinţa clienţilor de a obţine produse la cele mai mici preţuri – am susţinut necesitatea realizării unor investiţii care sunt evidenţiate în termeni de integritate, răspundere morală,  productivitate. De asemenea, propunem ca ierarhizarea priorităţilor, în cadrul unei companii, să se

efectueze conform modelului elaborat de Mitchel l, Agle şi Wood (1997, pp.865-867) care se bazează  pe aspecte legate de legitimitate, urgenţă şi putere.

Pentru a consolida aplicarea acestui model integraţionist la nivelul afacerilor din ţara noastră, am formulat câteva principii necesare a f i implementate în vederea minimalizării concepţiilor  malformate cu privire la ineficienţa eticii în afaceri sau la rezumarea unor practici etice la nivelul unor proiecte sociale. Unul dintre aceste principii susţine „preeminenţa obligaţiei de a nu face cee a ce este rău” sau altfel formulat obligaţia morală a unei companii de a nu face rău este mai importantă decât obligaţia de a face ceea ce este bine. Chiar dacă ne opunem poziţiei predominante în literatura

de specialitate străină, care susţine versiunea „faptelor bune” (Wettstein, 2010, p.275), argumentăm aplicarea acestui principiu pornind de la atributele economice şi sociale specifice mediului de afaceri din ţara noastră şi apelând la o interpretare prin prisma propriei raţionalităţi, bazată pe etica

deontologică. Dacă o companie nu plăteşte orele suplimentare angajaţilor săi, respectiv nu acordă demnitate forţei de muncă de care dispune, dar este implicată în susţinerea unor programe sportive, nu poate fi apreciată drept o companie responsabilă, în sensul acestui model integraţionist dintre etică Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

18

şi afaceri. De asemenea, dacă o companie este implicată în diverse acte caritabile, dar apelează la diverse artificii contabile pentru a diminua taxele pe care trebuie să le plătească la stat, nu aduce în

final, în concepţia noastră, un beneficiu , societăţii. De multe ori , întâlnim această mentalitate specifică managerilor din ţara noastră de a evita şi/sau diminua plata unor impozite şi taxe, considerând că acestea nu sunt oricum bine gestionate, la nivel guvern amental. În acest sens, susţinem preeminenţa obligaţiei unei companii de a nu face ceea ce este rău. Expunerile din acest capitol, cu privire la cele trei modele care ilustrează relaţia dintre etică şi afaceri, au o funcţie explicativă şi predictivă. Funcţia explicativă se evidenţiază prin faptul că dorim să pătrundem în esenţa fenomenului, pornind de la identificarea cauzelor care l -au generat şi a relaţiilor în care este antrenat, iar cea predictivă se distinge prin analiza raporturilor dintre aplicarea

unor practici etice şi creşterea nivelului competitiv al unei companii.

4.4. Capitolul 4: COMPANIA – ACŢIUNE ŞI RĂSPUNDERE MORALĂ Acest model integraţionist dintre etică şi afaceri dorim să -l fundamentăm pe atributele specifice unei bune guvernanţe corporative. Astfel, în succesiune logică, în prima parte a celui de-al  patrulea capitol răspundem la acest demers. Ne -am propus să identificăm modul în care anumite  practici, care decurg din respectarea unor principii de bază a guvernanţei corporative, pot îmbunătăţi

climatul etic al companiilor din ţara noastră, respectiv pot fi obţinute, în mod indirect, anumite avantaje competitive. Pornind de la teoria lui Ronald Coase cu privire la natura, scopul şi funcţia unei companii, observăm că existenţa acesteia este justificată în termeni de „cost de tranzacţie” (Coase, 1937). Prin intermediul acestei abordări, dintr -o perspectivă economică, compania este privită drept un nod de contracte stabilite între aceasta şi diferite părţi cointeresate. Însă, relaţiile dintre companii şi aceste  părţi nu se rezumă doar la aspecte legate de „costuri de tranzacţionare” ci se exprimă şi în termeni de încredere, loialitate, performanţă, bunăstare etc. Drept urmare, considerăm, că o firmă are o anumită răspundere cu privire la modul în care îşi desfăşoară activitatea. Acest aspect este bine surprins, în concepţia noastră, prin intermediul termenului de guvernanţă corporativă care desemnează sistemul  prin care o companie poate fi condusă şi controlată, respectiv este „menţinută responsabilă”

(Vallance, 1995, p.5).

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

19

Sensul atribuit termenului de „guvernanţă corporativă” pe parcursul acestei teze nu se limitează doar la responsabilităţile unei companii de a satisface interesele acţionarilor, respectiv modalităţile prin care furnizorii de surse financiare ai unei companii se asigură că vor primi  beneficiile pe care le aşteaptă în urma investiţiilor făcute (Shleifer, Vishny, 1997, p. 737). Acest concept îl utilizăm făcând referire şi la mijloacele tehnice prin intermediul cărora „actorii unei companii pot fi ţinuţi responsabili, respectiv li se atribuie anumite grade de răspundere” (Mansell,

2008, p.576). Pe parcursul acestui capitol am analizat modul în care aplicarea unor principii specifice guvernanţei corporative răspund unor probleme de natură etică, de exemplu, remunerarea membrilor  din conducere, aspecte negative care decurg din separarea funcţiei de proprietate de cea de control, conflicte între interesele acţionarilor şi cele ale companiei, transparenţa rapoartelor financiare etc. Î n acest sens, analizăm modul în care asigurarea independenţei administratorilor, atât în cadrul unui sistem unitar sau dual de conducere şi control, poate preveni apariţia unor conflicte de interese. O problemă de natură etică, dezbătută în cadrul acestui capitol, constă în valoarea pachetelor  salariale substanţiale obţinute de membrii din conducere. Dacă preşedintele Consiliului de Administraţie este şi directorul executiv al companiei, se poate facilita acel proces în care interesele  persoanelor cu funcţii de conducere, cu privire la remuneraţia obţinută, să fie pe deplin satisfăcute. Conform legii compensaţiei, veniturile unei părţi înseamnă pierderi pentru alte părţi. Identificăm că unul din factorii principali care au alimentat creşterea continuă a bo nusurilor salariale acordate managerilor, constă şi în posibilitatea membrilor din conducere de a deţine pachete

de acţiuni-opţiuni, în cadrul companiilor pe care le conduc. Acest aspect le conferă dreptul de a achiziţiona în viitor, în condiţii foarte favorabile, acţiunile companiei. Aplicarea acestei strategii se  bazează pe presupoziţia că, atunci când managerii deţin ei însuşi acţiuni, vor fi mult mai motivaţi să urmărească interesele acţionarilor. Chiar dacă această premisă este susţinută, în mod logic, prin intermediul teoriei agenţiei, nu încurajăm aplicarea acestei metode, deoarece prin intermediul ei se favorizează realizarea altor practici neetice. Cei din interior sunt privilegiaţi, în termeni de informaţii, comparativ cu alţi jucători de pe piaţă şi deţin un avantaj, pe care îl pot folosi pentru a obţine anumite  beneficii personale. În această lumină trebuie să privim problemele ridicate de stimularea membrilor  din conducere, prin oferirea posibilităţii de a deţine acţiuni -opţiuni în cadrul companiei şi folosirea unor informaţii privilegiate, fiindcă este subminat principiul corectitudinii. Drept urmare, încrederea în mecanismele de funcţionare eficientă a pieţei financiare se poate eroda, iar acest fapt generează

anumite costuri suplimentare, pe ca re pieţele cu un nivel ridicat de încredere nu trebuie să le  plătească. Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

20

Tot în acest capitol am dorit să identificăm modul în care codul de conduită etică poate fi un instrument util în vederea creşterii climatului responsabil al unei companii. După o analiză a opiniilor cu privire la necesitatea adoptării codurilor etice, am argumentat care sunt avantajele şi dezavantajele

utilizării acestui tip de instrument, iar în final, am oferit câteva îndrumări practice pentru adoptarea eficientă a unui cod etic, în cadrul companiilor din ţara noastră .

Codul etic este un document oficial al companiei, prin care aceasta î şi declară valorile şi  principiile în probleme sociale şi îşi defineşte responsabilitatea faţă de părţile cointeresate şi conduita  pe care o aşteaptă de la angajaţii săi. Scopul codului etic este de a comunica angaja ţilor, într-un

limbaj simplu, care sunt standardele organiza ţiei, respectiv de a ghida comportamentul şi acţiunile  prezente şi viitoare în diverse situaţii clarificându-le obiectivele compa niei, normele şi valorile pe care le sprijină şi de care este răspunzătoare. Apariţia codurilor etice este analizată din prisma caracterului complex al afacerilor identificând, astfel, câteva presiuni de natură internă şi externă care au generat această nevoie de codificare, respectiv de trecere de la reglarea spontană a comportamentului, la o reglare formală şi oficială. Un cod etic reflectă, în mod necesar, cultura organizaţională a companiei. Natura şi conţinutul său trebuie adaptate la elementele distinctive şi specifice fiecărei companii în parte. Drept urmare, recomandăm ca în prima parte a codului să fie menţionate, în mod clar, valorile şi principiile de bază care sunt susţinute în cadrul organizaţiei respective, ilustrându -se prin intermediul lor, esenţa idealului moral al acelei întreprinderi. Conduita internă a angajaţilor, relaţia firmei cu celelalte părţi cointeresate, modul de implementare şi complianţă sunt alte elemente care pot fi menţionate în cadrul

unui cod etic. Cu toate acestea, un cod etic bine elaborat nu garantează şi implementarea cu succes a acestuia. Susţinem această premisă analizând practicile specifice întâlnite în cadrul a două companii care şi-au declarat aceleaşi valori: respect, integritate şi excelenţă , dar care au avut parte de rezultate

diferite, din punct de vedere economic. Conducând o cercetare în profunzime, pentru a identifica care sunt factorii care susţin implementarea eficientă/ineficientă a unui cod etic, am întâlnit diferenţe semnificative în ceea ce priveşte conduita persoanelor care deţin funcţii de cond ucere. Astfel, considerăm că un impact ridicat asupra adoptării unui cod etic, respectiv asupra dezvoltării unui climat responsabil în cadrul unei companii, îl conferă conducerea acesteia. Probabilitatea ca un c od etic să fie pus în aplicare, creşte, pe măsură ce membrii din conducere respectă prevederile acestuia. În concepţia noastră, eficienţa codurilor etice trebuie analizată ţinând cont şi de modelul de analiză al celor 14 factori, pe care l-am elaborat în cadrul acestei teze. Dintre aceşti factori amintim: modul în care codul etic răspunde aşteptărilor părţilor cointeresate; încorporarea unor prevederi Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

21

specifice standardelor,  principiilor, reglementărilor naţionale şi internaţionale, realizate de diverse instituţii, asociaţii sau agenţii guvernamentale; obiectivele companiei cu privire la cod; procesul de elaborare, implementare şi administrare a codului; contextul organizaţional intern, caracteristicile  personale ale angajaţilor şi conduita acestora; efectele codului asupra companiei şi asupra altor părţi

cointeresate. În concluzie, eficienţa unui cod etic, în vederea dezvoltării unui climat etic şi responsabil în cadrul unei organizaţii, nu se bazează doar pe aspecte legate de conţinutul acestuia, ci este determinată şi de modul în care angajaţii sunt implicaţi în dezvoltarea codului, de gradul în care ei reuşesc să conştientizeze că acea companie în care lucrează, susţine aplicarea unor principii etice,

respectiv de modul în care este instituit un sistem e ficient de prevenire şi/sau sancţionare a unui comportament neetic. Apreciem că, adevăratul succes al codurilor etice nu rezidă neapă rat doar din modul în care acestea reglementeaz ă comportamentul moral al angajaţilor, ci mai degrabă, din felul  în care reu şesc să transpună anumite valori morale în conduita membrilor conducerii şi a angajaţilor, respectiv să dezvolte „o cultură de conştientizare morală şi grijă pentru semeni” (Hendry, 2004,

p.230).

4.5. Capitolul 5: STUDIUL CU PRIVIRE LA DIMENSIUNEA ETICĂ ŞI COMPETITIVĂ A COMPANIILOR DIN ŢARA NOASTRĂ Cel de-al cincilea capitol care este în acelaşi timp, şi ultimul capitol al tezei de doctorat, este dedicat unui studiul empiric. Am realizat o cercetare în vederea identificării principalelor  caracteristici s pecifice mediului etic şi competitiv al companiilor din ţara noastră, folosind ca metodă de cercetare, chestionarul aplicat companiilor din toate judeţele din ţara noastră. Pornind de la premisa că o cercetare nu poate aborda o tematică în totalitatea asp ectelor ei, datorită imposibilităţii de asigurare a tuturor condiţiilor necesare desfăşurării unei reale investigaţii empirice, am urmărit ca acest studiu empiric să fie structurat pe elementele teoretice pe care le -am

aprofundat în cadrul tezei de doctorat. Obiectivele specifice urmărite constau în: identificarea celor mai frecvente probleme de natură etică în companiile din ţara noastră, cât şi a cauzelor aferente acestora; stabilirea celor mai importanţi factori care pot influenţa aplicarea unor norme etice şi motivaţiile care susţin implementarea unui climat etic; determinarea unui profil al persoanelor care deţin funcţii de Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

22

conducere în baza sistemului de gândire şi al filozofiei morale pe care o aplică atunci când se confruntă cu o dilemă etică; cele mai importante valori promovate; cauzele care determină aplicarea limitată a codurilor etice în cadrul companiilor din ţara noastră; potenţialele cauze care îi determină  pe angajaţi să nu raporteze o practică neetică şi măsuri disciplinare aplicate pentru practicile neetice modul în care este susţinută implementarea unor practici etice; relaţia care se stabileşte între companie şi angajaţi, clienţi, consumatori, furnizori, competitori şi societate în funcţie de obiectivele  pe care le urmăreşte; diferenţieri între avantajul competitiv de gradul I şi gradul II. Utilizând trei studii transversale şi corelaţionale, am testat următoarele ipoteze: Studiul I  –  Dimensiunea climatului etic în cadrul mediului de afaceri autohton

Ipoteza H1: Climatul etic diferă nesemnificativ din punct de vedere statistic în cadrul microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi a celor mijlocii.

Ipoteza H2: Regiunea în care o companie î şi desfăşoară activitatea are influenţă nesemnificativă din punct de vedere statistic, asupra climatul etic. Studiul II  – Instituţionalizarea eticii în cadrul microîntreprinderilor şi IMM -urilor din ţara

noastră

Ipoteza H3: Modul de instituţionalizare a eticii prin intermediul codului etic nu diferă semnificativ în cadrul microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi a celor mijlocii. Studiul III  – Influenţa sistemelor etice asupra proceselor decizionale

Ipoteza H4: Aplicarea unui anumit tip de filozofi e morală - etica deontologică sau egoismul etic-influenţează modul de acţiune şi strategiile stabilite de membrii din conducere în raport cu părţile cointeresate. Ipoteza H5: Factorii care stau la baza aplicării unor practici etice, în mediul de afaceri autohton, diferă în funcţie de sistemul etic adoptat. Unităţile de analiză specifice acestei cercetări au fost companiile care au cel puţin un salariat, din toate judeţele; alte organizaţii din mediul public nu au fost supuse analizei. Aplicând procedeul

de eşantionare aleatoare stratificată , am alcătuit câte un subeşantion în fiecare judeţ , astfel încât eşantionul general să aibă o structură comparabilă pentru criteriile alese, cu cea a populaţiei de referinţă. Caracteristicile eşantionului format din 850 de respondenţi prezintă următoarea repartizare în funcţie de numărul de angajaţi:

-

444 de microîntreprinderi (sub 9 angajaţi);

-

284 de întreprinderi mici (10-49 salariaţi);

-

98 de întreprinderi mijlocii (50-149 de salariaţi);

-

22 de companii mari (peste 250 de salariaţi).

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

23

În vederea elaborării chestionarului, am luat în consideraţie următoarele aspecte metodologice: logica întocmirii chestionarului, tipurile de întrebări folosite, numărul şi ordinea acestora, utilizarea unor întrebări de control, aranjarea variantelor de răspuns într -o ordine diferită  pentru fiecare respondent în parte în vederea evitării pericolului „alegerii ordonate”, folosirea scării Likert cu şapte valori de intensitate şi a unui limbaj simplu şi accesibil. Această tehnică de cercetare a

f ost testată prin aplicarea unui chestionar pilot  în judeţul Alba şi în Bucureşti, în urma căreia am definitivat forma finală şi a decurs procesul de desfăşurare a cercetării şi de colectare a răspunsurilor. Cei 850 de respondenţi au primit un scurt raport al rezultatelor obţinute, oferindu-le,

totodată, posibilitatea de a solicita un raport descriptiv cu interpretarea acestora. Analiza şi interpretarea datelor brute obţinute în urma aplicării chestionarului a fost facilitată

prin utilizarea programelor Excel 2007, Eviews versiunea 4.0 (pentru testul Jarque-Bera) şi SPSS versiunea 17.0 (pentru testul Z, testul Student şi Mann -Withney) luând în considerare un nivel al erorii admise de maxim ±5%. Prin rezultatele obţinute se confirmă validarea fiecărei ipoteze, respectiv faptul că valorile şi  principiile susţinute de către un agent economic dictează un anumit mod de comportament. Persoanele care deţin funcţii de conducere şi îşi însuşesc platforma ideologică specifică egoismului etic, urmărind propriul interes, vor fi preocupate de maximizarea profitului şi în situaţiile  în care acest lucru generează consecinţe nefavorabile asupra altor părţi, de exemplu , degradarea mediului, remunerarea inadecvată a angajaţilor, producerea şi comercializarea unor produse care pot periclita sănătatea şi siguranţa clienţilor, aplicarea unor practici anticoncurenţiale etc. Pe de altă parte, dacă aceste persoane sunt conştiente de necesitatea aplicării unor principii etice şi de respectarea datoriei  pe care o au faţă de companie şi societate, vor fi mult mai preocupate de dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos şi sustenabil şi implicit vor obţine anumite avantaje competitive. În concluzie, filozofia morală adoptată în cadrul sistemelor de conducere şi guvernanţă influenţează modul de stabilire şi ierarhizare a obiectivelor de natură economică şi etică a unei companii în raport cu părţile cointeresate: angajaţi, clienţi, furnizori şi competitori, astfel: 

în raport cu angajaţii:  prin sistemul de conducere bazat pe etica deontologică se oferă

demnitate forţei de muncă, comparativ cu sistemul de conducere bazat pe egoismul etic. 

în raport cu clienţii: aplicarea eticii deontologice, în mediul de afaceri autohton, conduce la

dezvoltarea unei relaţii bazate pe încredere, susţinerea, în mo d indirect, a unui consum responsabil, fiind evitată acea abundenţă risipitoare şi dăunătoare mediului înconjurător sau oferirea unor produse care pot afecta siguranţa şi/sau sănătatea consumatorilor.

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

24



în raport cu furnizorii: obiectivul dezvoltării unei relaţii de lungă durată bazată pe obţinerea

unor avantaje reciproce este specific firmelor care au ca filozofie morală, etica deontologică; 

în raport cu competitorii:  prin sistemul de conducere care aderă la etica deontologică se

urmăreşte, într -o măsură mult mai amplă, promovarea unei competiţii oneste, diferenţierea faţă de concurenţă prin calitate şi inovaţie, fără a se urmări o concentrare a puterii de piaţă. 

obiective generale: sistemele de conducere bazate pe egoismul etic susţin obţinerea unui

profit record, pe termen scurt, neglijând logica reciprocităţii şi dobândirea unor beneficii mutuale. Sistemele de conducere bazate pe etica deontologică au drept obiectiv, obţinerea unui profit sustenabil, pe termen lung, oferirea unor produse şi servicii de cal itate care nu afectează sănătatea şi/sau siguranţa clienţilor şi asigurarea bunăstării angajaţilor.

Testarea legăturii dintre filozofiei morale specifică sistemelor de conducere ale companiilor din ţara noastră şi obiectivelor acestora în raport cu părţile cointeresate Obiective specifice Obţinerea unui profit cât mai ridicat pe termen scurt  Numărul locurilor de muncă create şi bunăstarea generată Produse şi servicii oferite la un preţ apreciat potrivit în raport cu calitatea Obţinerea unui profit sustenabil pe termen lung Condiţii optime la locul de muncă Încurajarea clienţilor spre standarde înalte de calitate Câştigarea încrederii clienţilor  Oferirea unor produse la cele mai mici preţuri Cultivarea unei relaţii de lungă durată şi stabilă în raport cu furnizorii Obţinerea unui beneficiu reciproc în raport cu furnizorii Diferenţierea prin calitate şi inovaţie Promovarea unei competiţii corespunzătoare Obţinerea unei cote de piaţă cât mai ridicată şi diminuarea pieţelor  competitive

3.91 -2.94

p Sig. (2 tailed) 0.000 0.003

-2.60

0.013

-2.26 -1,99 -3,63 -2,26 1,98

0.027 0,047 0,000 0,024 0,048

-2,15

0,032

-2,27 -2,90 -3,35

0,023 0,001 0,001

2,65

0,010

Valori t

Variabila de grupare: sistem de conducere bazat pe etica deontologică - sistem de conducere bazat pe egoismul etic Sursa: calcule realizate de autoare în programul SPSS

Propunerile pe care le aducem cu privire la dezvoltarea unui climat etic în cadrul companiilor din ţara noastră sunt fundamentate pe aspectele teoretice aprofundate în cadrul acestei lucrări şi pe rezultatele obţinute în urma cercetării empirice. Drept urmare, recomandările formulate sunt îndreptate cu precădere asupra mediului educaţional, deoarece am examinat cu atenţie modul în care Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

25

anumite valori dictează un anumit mod de comportament. Educaţia bazată pe valori permite formarea unor persoane cu caracter şi convingeri morale, care înţeleg arta de a trăi o viaţă constructivă şi integră. Astfel susţinem: a) necesitatea studierii disciplinei  Etica în afaceri  în mod obligatoriu în facultăţile cu profil economic din ţara noastră şi b) introducerea programului „Mai întâi caracterul!” în ciclul de studii primare. Acest program educativ bazat pe 49 de trăsături de caracter şi acreditat în momentul de faţă în opt judeţe din ţara noastră, urmăreşte implementarea anumitor principii de viaţă, tinerei generaţii, de la o vârstă cât mai fragedă.

4.6. Concluzii Pe parcursul întregii lucrări, am încercat să îndeplinim obiectivele stabilite; abordările teoretice fiind susţinute de analize de conţinut şi studii empirice . Principalele concluzii la care am

ajuns, au fost punctate deja în prezentarea sintetica a capitol elor. Cu toate acestea, dorim să mai facem câteva precizări: I.

Mediului de afaceri autohton este caracterizat de trei modele dis tincte care ilustrează  particularităţile relaţiei etică –  afaceri  –  competitivitate: a) modelul incompatibilităţii dintre etică şi afaceri, b) modelul compatibilităţii dintre etică şi afaceri şi c) modelul integraţionist. Primul model se bazează pe principiul „fiecare pentru sine” şi pe platforma ideologică specifică darwinismului social permiţând dezvoltarea unei societăţi  în care este  prezentă „hegemonia unei culturi a lăcomiei şi exceselor” (Korter, 2000, p.37) . Efecte

negative ale acestui model pot fi c orelate şi cu rezultatele crizei economice şi financiare. Prin intermediul sistemul integr aţionist se dezvoltă acele relaţii de afaceri bazate pe logica reciprocităţii şi a unui angajament moral, iar implementarea unor practici etice conduce la obţinerea unor avantaje competitive.

II.

Stabilirea unui cadru de reglementare clar şi transparent, la nivel molar  (companie) şi macro, respectiv aplicarea în mod prompt şi nediscriminatoriu a unui sistem de sancţionare a abaterilor , permite dezvoltarea unui climat etic şi responsabil în cadrul companiilor din ţara noastră.

III.

Implementarea principiilor guvernanţei corporative soluţionează unele probleme de natură etică, de exemplu, remunerarea membrilor din conducere, aspecte le negative care decurg din separarea funcţiei d e proprietate de cea de control, conflictele dintre interesele acţionarilor şi cele ale companiei, transparenţa rapoartelor financiare etc.

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

26

IV.

Codul etic poate fi un instrument util în vederea creării unui climat responsabil în cadrul companii lor din ţara noastră dacă prevederile sale sunt respectate în primul rând de membrii din conducere . Totodată susţinem că eficienţa unui cod etic poate fi determinată pornind de la modelul celor 14 factori, pe care l-am elaborat în cadrul acestei tezei de doctorat.

V.

Cercetarea desfăşurată confirmă că aplicarea anumitor valori în cadrul unei companii dictează în mod hotărâtor natura şi dimensiunea relaţiilor acesteia cu părţile cointeresate. Considerăm că firmele din ţara noastră pot fi sprijinite şi încurajate, în vederea aplicării unor principii etice şi a unor valori morale, în procesele decizionale sau în modul de acţiune specific practicilor de zi cu zi, şi prin intermediul mediului educaţional în măsura

 în care acesta este preocupat de introducerea unor componente de n atură etică în cadrul disciplinelor de studii şi de formarea unor viitori angajaţi cu un caracter integru. În acest sens susţinem necesitatea studierii disciplinei  Etica în afaceri/Etica afaceri  în mod obligatoriu în facultăţile cu profil economic şi intro ducerea programului educativ  Mai întâi caracterul!  în ciclul de învăţământ primar şi gimnazial.

„Oamenii învăţaţi , dar  lipsiţi de moralitate sunt desigur cei mai periculoşi agenţi pentru coruperea unei societăţi şi pentru decadenţa unui stat.” (J.J.Rousseau, 1973:67)

Consideram că această lucrare are o valoare adăugată atât în plan teoretic, dar ş i practic,  putând veni în sprijinul acelor companii care doresc să -şi dezvolte un climat etic şi responsabil în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu părţile cointeresate şi obţinerii unor avantaje competitive. Totodată

dorim ca aceast ă teză de doctorat să nu rămână doar o analiz ă transversală a unui fenomen, util ă mediului academic, ci să aibă un impact asupra modului în care educă m viitorii angajaţi ai

companiilor din ţara noastră, viitorii manageri sau politicieni, astfel încât să construim o cultur ă etică, a responsabilit ăţii pentru binele nostru comun.

Etica în afaceri şi competitivitatea în România | STRUCTURA LUCRĂRII ŞI SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE

27

V. Referinţe bibliografice 1. 2.

3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16.

17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26.

Aasland, D. (2004) „On the Ethics Behind “Business Ethics”,  Journal of Business Ethics, 53, pp.3-8; Aiginger, K. (2006) „Competitiveness: From a Dangerous Obsession to a Welfare Creating Ability with Positive Externalities”,  Journal of Industry, Competition and Trade , 6, (2), pp. 161177; Airaksinen, T. (1998) „Professional Ethics”,  Encyclopedia of Applied Ethics, vol. 3, Academic Press; Akerlof, G. şi Kranton, R. (2011) Economia identităţii, Editura Publica, Bucureşti; Akerlof, G. şi Shiller, R. (2009) Spirite animale. Despre felul în care psihologia umană influenţează economia şi ce înseamnă asta pentru capitalismul global , Editura Publica, Bucureşti; Albert M. (1994) Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti; Albulescu I. (2008) Morală şi educaţie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, Anscombe, G.E.M. (1958)  Modern Moral Philosophy, Philosophy, 33, (124), disponibil on-line: http://www.philosophy.uncc.edu/mleldrid/cmt/mmp.html, data ultimei accesări: 25.05.2012; Anson, M. (2003) Corporate Governance Ratings: Come of Age , ICGN Conference, Amsterdam; Ariely, D. (2010) Iraţional în mod previzibil , Editura Publica, Bucureşti; Aristotel (2005) Categorii. Despre interpretare, Editura Humanitas, Bucureşti; Aristotel (2008) Etica nicomahică, Editura Antet, Prahova; Badaracco Jr., J. (2009) Probă de caracter , Editura Publica, Bucureşti; Baier, K. (2006) „Egoismul”, în Tratat de etică, Ed. Singer P., Editura Polirom, Bucureşti, pp.227-234; Baker, R. (1999) Writing a Code of Ethics, Center for the Study of Ethics, disponibil on-line: http://ethics.iit.edu/perspective/v19n1%20perspective.pdf; data ultimei accesări: 20.05.2012; Balasubramanian, N., Black, B.S. şi Khanna, V. (2010) „The Relation Between Firm -Level Corporate Governance and Market Value: A Case Study of India” , Emerging Market Review , 11, pp. 319-340; Balk, B., Love, I. şi Rachinschky, A. (2006) „Corporate Governance Indices and Firm’s Market Value: Time Series Evidence from Russia” , Emerge Market Review, 7 (4), pp.361-379; Ballet, J. şi De Bry, F. (2001) L’entreprise et l’ethique, Editura du Seuil, Paris; Barre, R. (1963)  Economie politique, Editura Collection Themis, Presses Universitaires de France; Bâtlan, I. (1997)  Philosophia moralis. Prelegeri de etică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Bauman, Z. (1989) Modernity and Holocaust, Polity Press, Cambridge; Bauman, Z. (1995)  Life in Fragments: Essays in Postmodern Morality, Editura Blackwell, Oxford; Baumhart, R. (1961) „How Ethical are Businessmen?”, Harvard Business Review, 39 (4), pp.6-9; Baumhart, R. (1963)  Exploratory Study of Businessmen's Views on Ethics and Business , DBA Dissertation: Harvard Business School; Baumhart, R. (1968) An Honest Profit: What Businessmen Say About Ethics and Business, Editura Holt, Rinehart and Winston, New York; Beckett J.D. (2010) De ce îmi place ziua de luni? Editura Scriptum, Oradea; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 28

27. 28.

29. 30. 31.

32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44.

45. 46. 47.

48.

Bentham, J. (1965)  Introduction to the Principles of Moral and Legislation, Editura Hafner Press, New York; Benzoni, K.A., Tenbrunsel, A.E. şi Bazerman, M.H. (1997) „Egocentric Interpretations of  Fairness as an Obstacle to the Resolution of Environment Conflict”, Research on Negotiations in Organizations, 6, pp.186-206; Berle, A. şi Means, G. (1932) The Modern Corporation and Private Prosperity , MacMillan, New York; Bibard, L. (2006) „Capitalismul şi etica sa”, în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu, D. şi Vrânceanu, R., Editura Polirom, Iaşi, pp.17-40; Black, B. S., Jang, H., şi Kim, W. (2006) „Does Corporate Governance Predict Firms’ Market Values? Evidence from Korea ”  Journal of Law, Economics and Organization, 22(2), pp. 366413. Blaug, M. (1986) Great Economists before Keynes, Cambridge University Press, Cambridge  –  New York; Blaug, M. (1992) The Methodology of Economics, or, How Economists Explain , Cambridge University Press; Boatright, J.R. (2002) „Finance Ethics”, A Companion to Business Ethics, Ed. Frederick, R., Blackwell Publishing, Oxford; pp. 153-163; Boatright, J.R. (2006) „What’s Wrong - and What’s Right - with Stakeholder Management”,  Journal of Private Enterprise, 21 (2), pp 106-129; Borkakoti, J. (1998)  International Trade. Causes and Consequences, MacMillan Business, London; Bowie, N. (1986) „Business Ethics” în New Directions in Ethics, Rd. DeMarco, J.P. şi Fox, R.M., Routledge & Kegan Paul, New York; Bowie, N. (1999), Business Ethics, a Kantian Perspective, Blackwell Publishing; Bowie, N. şi Duska, R. (1990)  Business Ethics, Second Edition, Prentice Hall Inc., New Jersey; Brown, L. şi Caylor, M. (2004) Corporate Governance Study: The Correlation between Corporate Governance and Company Performance, Institutional Shareholder Services; Burnete, S. (1999) Comerţ internaţional: teorii, modele, politici, Editura Economică, Bucureşti; Byrne, J. (1988) „Business are Signing up for Ethics ”, Business Week , 101, pp.56-57; Carol, A.B. (1991) „The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders”, Business Horizons, pp. 39-48; Carr, A. (1968) „Is Business Bluffing Ethical?”  Harvard Business Review, 46, pp.145-153, disponibil on-line: http://mrgunnar.net/files/Carr%20Is%20Business%20Bluffing%20Ethical %20_edit_.pdf, pp.1-6, data ultimei accesări 23.06.2012; Carroll A.B. (2002) “Ethics in management”,  A companion to Business Ethics, Ed. Frederick, R.E., Blackwell Publishing, pp.141-152 Carroll, A.B. (1991) „The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management of Organizational Interests” , Business Horizons, July-August, pp. 39-48; Cavanagh, G. F. (2000) „Executives’ Code of Business Conduct: Prospects from the Caux Principles”, în Global Codes of Conducts, an Idea Whose Time Has Come , Ed. Williams, O., University of Notre Dame Press, pp.169-182; Chan, K.C., Fung, H.G. şi Yau, J. (2009) „Business Ethics Research: a Global Perspective” ,  Journal of Business Ethics; disponibil on/line http://www.erim.eur.nl/portal/page/portal/ERIM/Content_Area/News/2010/Business%20Ethi Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 29

49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56.

57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66.

67. 68. 69.

70. 71. 72. 73.

cs%20Research%20A%20Global%20perspective%20JBE%202009%20p.pdf, data ultimei accesări: 20.08.2012; Chang, H. (2011) 23 de lucruri care nu ţi se spun despre capitalism, Editura Polirom, Iaşi; Chivu, I. (2008)  Homo moralis, mari paradigme etice şi etosul românesc, Editura Herald, Bucureşti; Cho, D.S. şi Moon, H. (2000) From Adam Smith to Michael Porter, Evolution of Competitiveness Theory, World Scientific Publishing; Ciulla, J.B., (2002)  Business Ethics and Work, Questions for the Twenty-First Century, în  A companion to Business ethics , Ed. Frederick R.F., Blackwell Publishing, Clarkson, M.B.E. (1995) „Stakeholder Framework for Analyzing and Evaluating Corporate Social Performance”, Academy of Management Review, Vol.20 (1), pp. 92-117; Clarr, V. (2010)  Ethics and Economics, 21st Century Economics, A Reference Handbook , Sage Publication, disponibil on-line la adresa: Cleek, M. şi Leonard, S. (1998) „Can Corporate Codes of Ethics Influence Behavoiur?”,  Journal of Business Ethics, 17, pp.619-630; Coase, H.R. (1937) „The nature of Firm”, Economica, New Series, 4 (16), pp. 386-405. disponibil on-line la adresa: http://www.sonoma.edu/users/e/eyler/426/coase1.pdf , data ultimei accesării 21.05.2012; Collins, J. (2006) Afaceri clădite să dureze, Editura Curtea Veche, Bucureşti; Collins, J. (2010) Excelenţa în afaceri, Editura Curtea Veche, Bucureşti; Cornell, B. şi Shapiro, A.C. (1987) „Corporate Interest and Corporate Finance”, Financial  Management , Vol. 16 (1), pp 5-14; Corodeanu, T.D. (2007) Etica în administra ţia publică, Editura Tehnopress, Iaşi; Covery, S. (2006)  Etica liderului eficient, conducerea bazată pe principii, Editura Allfa, Bucureşti; Crane, A. şi Matten, D. (2010)  Business Ethics: Managing Corporate Citizenship and  Sustainability in the Age of Globalization, Oxford University Press; Crăciun, D., Morar,V. şi Macoviciuc, V. (2005) Etica afacerilor , Editura Paideia, Bucureşti; Dăianu, D. (2006) „Derivate etice în capitalism: cât de grave pot fi ele” în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu şi Vrânceanu, R., Editura Polirom, Iaşi, pp.85-106; Dăianu, D. şi Vrânceanu, R. (2006) Frontiere etice ale capitalismului , Editura Polirom Iaşi; De George, T.R. (2005)  A History of Business Ethics, disponibil online la adresa: http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/business/conference/presentations/businessethics-history.html, data ultimei accesări: 03.03.2011; Diaconu, B. (2009)  Etica Societăţii instituţionalizate. Trei dimensiuni ale responsabilităţii  sociale: legea, statul şi mediul de afaceri, Editura Curtea Veche, Bucureşti; Didier M. (1998) Economie: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti; Djelic, M.L. (2006) „Cum şi-a pierdut capitalismul sufletul: De la etica protestantă la baronii  jafului”, în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu, D. şi Vrânceanu, R., Editura Polirom, pp.61-84; Dodescu, A. (2010) „Stat versus piaţă. Câteva argumente pentru a depăşi „abordarea în oglindă”,  Economie teoretică şi aplicată, Vol. XVII, nr.9, pp.4-18; Dodescu, A. şi Pop Cohuţ, I. (2004) Doctrine economice, Editura Universităţii din Oradea; Donaldson, J., (1989) Key Issues in Business Ethics, Academic Press, New Work; Donaldson, T. şi Preston, L.E., (1995) „The Stakeholder Theory of Corporation: Concepts, Evidence and Implication”, Academy of Management Review, 20, pp.65-91; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 30

74. 75. 76. 77. 78. 79. 80.

81.

82. 83. 84. 85.

86.

87. 88.

89.

90. 91. 92. 93. 94.

Dragomir, V. (2010) Guvernanţă corporativă şi sustenabilitate în Uniunea Europeană, Editura Economică, Bucureşti; Drăghicescu D. (1995) Din psihologia poporului român, Editura Albatros, Bucureşti; Dubey, A. (2009)  Association Management. A Distinct Field of Management, Global India Publications Pvt Ltd, New Delhi; DuGay, P. (2000)  In Praise of Bureaucracy: Weber, Organization, Ethics, Sage Publications, Londra; Dumouchel, P. (2008) „Ethics and Economics of Value and Values”,  Zeitschrift für Wirtschafts und Unternehmensethik , (9/1), pp. 28-40; Duska, R.F. (2007) Contemporary Reflections on Business Ethics , Springer Verlag; Earley, P.C. şi Kanfer, R. (1985) „The influence of component participation and the role models on goal acceptance, goal satisfaction and performance”, Organizational Behavior and Human  Decision Process, 36, pp:378-390; Eisenberg, M.E., (1984) „Ambiguity as a Strategy in a Organizational Communication” , Communication Monographs, 51, pp. 227- 42, disponibilă on line: http://www.sagepub.com/upmdata/13165_Chapter1.pdf, data ultimei accesări: 26.06.2012; Elliot, R. (2006) „Etica ecologică”  în Tratat de Etică, Ed. Singer, P., Editura Polirom, 2006, pp.313-322; Endelin, S. (2009) L’après petrole a commencè?, Editura Seuil, France; Etzioni, A. (1998) „A Communitarian Note on Stakeholder Theory”, Business Ethics Quarterly, 8 (4), pp 679-691; European Competitiveness Report, 2000, European Commission; Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, http://bookshop.europa.eu/en/europeancompetitivenessrepor2000pbNB3100918/;pgid=y8dIS7GUWMdSR0EAlMEUUsWb0000o8L9r6tZ;sid=3vBQ2o9 26ItQe99H9mvOfe1T2SNWCS21oqA=?CatalogCategoryID=lR4KABst5vQAAAEjxZAY4e5L, data ultimei accesări: 20.05.2012 Evan, W. M., şi Freeman, R.E., (1993) „A Stakeholder Theory of the Modern Corporation: A Kantian Analysis”  în  Ethical Theory and Business , 4th ed., Ed. Beauchamp T.L. şi Bowie, N.E., Prentice Hall, Englewood Cliffs, pp.75-84; Feleagă, N. (2006) „Proba europeană a guvernanţei întreprinderilor româneşti”,  Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, nr.2 (497), pp.7-12; Feleagă, N. şi Feleagă, L. (2006) „Guvernanţa întreprinderii, pârghie indispensabilă a politicii de maximizare a bogăţiei acţionarilor şi componentele ei contemporane”,  Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, nr.8 (503), pp.53-60; Feleagă, N., Feleagă, L., Dragomir, V.D. şi Bigioi, A. D. (2011) „Guvernanţă corporativă în economiile emergente: cazul României” , Economie teoretică şi aplicată, Vol. XVIII, nr.9 (562), pp.3-15; Ferrell, O.C., Frederich, J. şi Ferrell, L. (20 11)  Business Ethics Decision Making and Cases, 8th Edition, South Westen Centage Learning, Fisher, C. şi Lovell, A. (2009)  Business Ethics and Value, Individual, Corporate and   International Perspective, 3rd Edition, Prentice Hall, Edinburg; Flew, A. (1996) Dic ţ ionar de filozofie şi logică , Editura Humanitas, Bucureşti; Ford, R.C. şi Richardson, W.D. (1994) „ Ethical Decision Making: A Review of the Empirical  Literature” Journal of Business Ethics , 13, pp.207-224; Foucault, M. (2004) Hermeneutica subiectului, Ed. Polirom, Iaşi; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 31

95. 96. 97. 98. 99. 100.

101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111.

112. 113. 114. 115.

116. 117. 118. 119.

120. 121.

Frank, R.H., Gilovich, T. şi Regan, D.T. (1993) „Does Studing Economics Inhibit Cooperation”,  Journal of Economic Perspective, vol.7 nr.2, pp. 159-171; Frederick, R. (2009) A Companion to Business Ethics, Editura Blackwell Publishing, Oxford; Freeman, E. şi Appel, D. (1952) The great ideas of Platon, Lantern Press, New York; Freeman, R. E. (1984) Strategic Management: A Stakeholder Approach, Boston MA: Pitman; Freidman, A.L. şi Miles, S. (2006) Stakeholders – Theory and Practice , Oxford University Press; Friedman, M. (1970) “The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits”,  New York  Times Magazine, vol. 32, nr.13, pp. 173 – 178, disponibil online la adresa: www.colorado.edu/studentsgroups/libertarians/issues/friedman-soc-resp-business.html; data ultimei accesări: 09-06.2012; Friedman, M. (1995) Capitalism şi libertate, Editura. Enciclopedică, Bucureşti; Fukuyama, F. (1992) Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Editura. Paideia, Bucureşti; Fukuyama, F. (2000) Încrederea: virtuţile sociale şi crearea prosperităţii, Editura Antet, Prahova; Fung, V., Fung, W. şi Wind, Y. (2009) Concurenţa într -o lume plată, Editura Publica, Bucureşti; Furst, M. şi Trinks, J. (1997) Manual de filozofie, Editura Humanitas, Bucureşti; Galbraith, J. K. (1952)  American Capitalism. The concept of Countervailing Power, Editura Houghton Mifflin, Boston; Galbraith, J. K. (1982) Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politica, Bucureşti; Garner, R. T. şi Rosen, B. (1967)  Moral Philosophy: A Systematic Introduction to Normative  Ethics and Meta-ethics, Editura Macmillan, New York; Garner, R. T. şi Rosen, B. (1967) Moral Philosophy: A Systematic Introduction to Normative  Ethics and Meta-ethics, Editura Macmillan, New York; Gavrilă I. şi Gavrilă T. (2009) Competitivitate şi mediu concurenţial , Editura Economică, Bucureşti; Getz, K. (2000) „International Instruments on Bribery and Corruption”, în Global Codes of  Conducts, an Idea Whose Time Has Come , Ed. Williams, O., University of Notre Dame Press, pp.141-168; Ghiţă, M. (2008) Guvernanţă corporativă, Editura Economică, Bucureşti; Giddens, A. (1991) Modernity and Self-identity: Self and Society in The Late Modern Age , Stanford University Press, Stanford; Gladwell, M. (2008) The Tipping Point. Cum lucrurile mici pot provoca schimbări de proporţii , Editura Publica, Bucureşti; Global Competititiveness Raport 2011-2012, Raport realizat de Forumul Economic Mondial, disponibil on-line: http://www.weforum.org/reports/global-competitiveness-report-2011-2012, data ultimei accesări: 21.02.2012; Göbel E. (2006) Unternehmensethik , Lucius&Lucius Verlag, Stuttgart; Goodin, R.E. (2006) „Utilitatea şi binele”, în Tratat de etică, Ed. Singer P., Editura Polirom, Bucureşti, pp.269-276; Goodpaster, K.E. (1991) „Business Ethics and Stakeholder Analysis”,  Business Ethics Quarterly, vol.1 (1), pp.53-72; Goodpaster, K.E. (2000) „The Caux Round Table Principles: Corporate Moral Reflection in a Global Business Environment” în Global Codes of Conducts, an Idea Whose Time Has Come , Ed. Williams, O., University of Notre Dame Press, pp.183-195; Gordan H. Clark şi Smith, T.V. (1935) Reading in Ethics, Editura E.S. Crofts, New York; Greco Jr, T. (2011) Sfârşitul banilor şi viitorul civilizaţiei, Editura Cartea Veche, Bucureşti; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 32

122.

123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132.

133. 134. 135. 136.

137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148.

Greenberg, J. (2002) „Who Stole the Money and When? Individual and Situational Determinants of Employee Theft” , Organizational Behavior and Human Decision Process, 89 (1) pp. 9851003; Grigoraş, I. (1999) Probleme de etică , Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi; Handy, C. (2007) Elefantul şi puricele, Editura Codecs, Bucureşti; Harrison, L.E. şi Huntington S.P. (2000) Culture matters, How Values Shapre Human Progress, Editura Basic Book, New York; Hart, L.A. (1994) The Concept of the Law, Oxford University Press; Harvey, J. şi Cohen, J. P. (2004) „Does Ethics Training Neutralize the Incentives of the Prisoner's Dilemma? Evidence from a Classroom Experiment” Journal of Business Ethics, 50(1), pp.53-61; Heath, J. (2006) „Business Ethics without Stakeholders”,  Business Ethics Quarterly, 16 (3), pp. 533 – 557; Heath, J. (2009) „The Uses and Abuse of Agency of Theory” , Business Ethics Quarterly , 19 (4), pp.497-528; Heermance, E. L. (1924) Codes of Ethics: A Handbook , Free Press Printing; Hegarty, W.H., Sims, H.P. (1978) „Some determinants of unethical decision behavior: an experiment”, Journal of Applied Psychology, 63, pp. 451-457; Hegarty, W.H. şi Sims Jr., H.P. (1979) „Organizational Philosophy, Policies and Objectives Related to Unethical Decision Behavior: A Laboratory Experiment”,  Journal of a Applied  Psychology, 64, pp.331-338; Heilbroner, R. (2005)  Filozofii lucrurilor pământeşti, vieţile, epocile şi doctrinele marilor  economişti, Editura Humanitas, Bucureşti; Heinz, M. (2005) Etica muncii la românii de azi, Editura Curtea veche, Bucureşti; Hendry, J. (2004)  Between Enterprise and Ethics  –  Business and Management in a Bimoral Society, Oxford University Press, New York; Henrigues, I. şi Sadorsky, P. (1999) „The Relationship between Environmen tal Commitment and Managerial Perception of Stakeholder Importance”,  Academy of Management Journal, 42 (1), pp.87-99; Heschel, A.J. (2001) Omul nu este singur , Editura Hasefer, Bucureşti; Hill C.W.L. şi Jones, T.M., (1992) „Interest-Agency Theory” , Journal of Management Studies, 29, (2), pp.131-154; Hobbes, T. (1985) Leviathan, Penguin Books, Londra; Homann, K. (2007) Das ethische Programm der Marktwirtschaft , Norbertus Verlag Magdeburg; Homann, K. şi Lütge C. (2005) Einführung in die Wirtschaftsethik , Lit Verlag, Münster, Hsee, C.K. (1995) „Elastic justification: How Tempting but Task Irrelevant Factors Influence Decisions”, Organizational Behavior and Human Decision Processes , 62, pp. 330-337; Huntington, S. (1995) Ciocnirea civilizaţiilor , Editura Nemira, Bucureşti; Huxley, T.H. (1947) Evolution and Ethics, Pilot Press, London; Iamandi, I.E şi Filip R. (2008)  Etica şi responsabilitate socială corporativă în afaceri internaţionale, Editura Economică, Bucureşti; Ionescu, Gh. Gh. (2004)  Marketizarea, democratizarea şi etica afaceilor, Editura Economică, Bucureşti; Ionescu, Gh. Gh. şi Vădăsan, I., (2005) Etica afacerilor , Editura Universităţii de Vest, Timişoara; Ionescu, Gh. Gh., Bibu, N. şi Munteanu, V. (2006)  Etica în afaceri, Editura Universităţii de Vest, Timişoara; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 33

149. 150. 151. 152. 153. 154.

155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. 163. 164. 165. 166. 167. 168. 169. 170. 171. 172.

James, H. şi Cohen, J.P. (2004) "Does Ethics Training Neutralize the Incentives of the Prisoner's Dilemma? Evidence from a Classroom Experiment", Journal of Business Ethics, 50(1), pp.53-61; Jones, C., Paker, M. şi ten Bos, R. (2005) For business ethics, Routledge Publishing, Londra; Jones, T. şi Wicks, A.C., (1999) „Convergent Stakeholder Theory” , Academy of Management   Review, 24, pp.206-221; Kant, I. (1972)  Întemeierea metafizicii moravurilor: Critica raţiunii practice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti; Kaptein, M. (2004) „Business Codes of Multinational Firms: What do They Say?”,  Journal of   Business Ethics, 50, pp:13-31; Kaptein, M. şi Schwarty, M.S. (2008) „Effectiveness of Business Codes: A critical Examination of Existing Studies and the Development of the Integrated Search Model”,  Journal of Business  Ethics, 77, 111-127; Kaptein, M. şi Wempe, J. (1998) „Twelve Gordian Knots when Developing an Organizational Code of Ethics”, Journal of Business Ethics, 17, pp. 853-869; Keren, M. (2006) „Capitalismul ca sistem etic: ideal şi fezabilitate” în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu, D. şi Vrânceanu, R., Editura Polirom, Iaşi, pp.41 -60; Keynes, J,M, (2009) Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor, Editura Publica, Bucureşti; Keynes, J.M. (1930/1972)  Essays in Persuasion, Economic Possibilities for our Grandchildren, MacMillan, New York; Klapper, L.F. şi Love, I. (2004) „Corporate Governance, Investor Protection and Performance in Emerging Markets”, Journal of Corporate Finance, 10, pp.287-322; Klein, N. (2008)  Doctrina şocului: Naşterea capitalismului dezastrelor , Editura Vellant, Bucureşti; Kohlberg, L. (1984) The Psychology of Moral Development: The Nature and Validity of Moral Stages, Harper&Row, San Francisco; Kolb, R.W. (2008)  Encyclopedia of Business Ethics and Society, Sage Publications, Thousand Oaks, California; Korten D. (2000) Viaţa după capitalism lumea post-corporativă, Editura Antet, Prahova; Koslowski, I.P. (1991)  Ethics in Economics, Business and Economic Policy , Springer Verlag, Berlin; Kreiner, P. şi Bhambri, A., (1991) „Influence and Information in Organization –  Stakeholder Relationships”, Research in Corporate Social Performance and Policy, vol.12, pp 3-36 Krugman, P. (1994) Competitiveness: A Dangerous Obsession, Foreign Affairs , Vol.73, pp.28-44; Lackniak, G.R. şi Inderrieden E.J. (1987) „The Influence of Stated Organizational Cocern upon Ethical Decision”, Journal of Business Ethics, 6 (4), pp.297 – 307; Lal, D. (1999) Unintended Consequences: The Impact of Factor Endowments, Culture and  Politics on Long-Run Performance , MIT Press, Cambridge; Landes D. (2000) „Culture Makes Almost the Difference”, în Culture matters, How Values Shapre Human Progress, Ed. Harrison, L.E. şi Huntington S.P., Editura Basic Book, New York; Langtry, B. (1994) „Stakeholders and the Moral Responsibilities of Business”,  Business Ethics Quarterly, 4, pp.431-443; Le Bihan, C. (1997) Marile probleme ale eticii, Editura Institutul European , Iaşi; Leader, S. (1999) „Participation and Property Rights”,  Journal of Business Ethics, 21 (2/3) pp.97109; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 34

173. 174. 175. 176. 177. 178. 179. 180. 181. 182. 183. 184. 185. 186.

187. 188.

189. 190. 191. 192. 193.

194. 195.

196. 197.

Leisinger, M.K. (1997) Unternehmensethik, globale Verantwortung und modernes Management, Beck Verlag, Munchen; Lerner M. (1937) prefaţă la lucarea Smith A. The Wealth of Nation, Modern Library, New York; Levinas, E. (2006) Altfel decât a fi sau dincolo de esen ţă, Editura Humanitas, Bucure şti; Levis, J. (2006)  Adoption of Corporate Social Responsibility Codes by Multinational Companies, Journal of Asian Economics, 17, (1), pp.50-55; Lewin, K., (1951) Field Theory in Social Science: Selected Theoretical Papers, Editura Tavistock, London; Lipovetsky, G. şi Vlădulescu, V. (1996)  Amurgul datoriei : etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Editura Babel, Bucureşti; Lorenz, K. (2001) Cele opt păcate capitale ale omenirii civil izate, Editura Humanitas, Bucureşti; Machiavelli, N. (2006) Il Pricipe – Principele, Editura Humanitas, Bucureşti; MacIntrye, A. (1998) Tratat de morală. După virtute , Editura Humanitas, Bucureşti; Maliţa, M. (2003) Zece mii de culturi o singura civilizaţie, Editura Nemira, Bucureşti; Mansell, S. (2008) „Proximity and Rationalization: The Limits of a Levinasian Ethics in the Context of Corporate Governance and Regulation”, Journal of Business Ethics, 83, pp. 565-577; Marin D.( 2010) Economie de dicţionar, Exerciţii de îndemânare epistemică, Editura Economică, Bucureşti; Mâsu, S. şi Buneci, P. (2009) Criza, anticriză şi o nouă ordine mondială , Editura Solaris, Bucureşti; Mathews, M.C. (1987) „Codes of Ethics: Organizational Behavior and Misbehavior, Research in Corporate Social Performance and Policy”,  Empirical Studies of Business Ethics and Values, 9, pp.107-130; McCabe, D. L. şi Treviño, L. (1993) „Academic Dishonesty: Honor Codes and Other Contextual Influences”, Journal of Higher Education, 64, pp.522 – 538; Mento, A., Steel R. şi Karen R. (1987) „A Meta -Analytic Study of Effects of Goal Setting on Task Performance: 1966-1984” Organizational Behavior and Human Decision Process , 39, pp.52-83; Midgley, M. (2006) „Originile eticii”, în Tratat de etică, Ed. Sin ger P., Editura Polirom, Bucureşti, pp.29-39; Mill, J.S. (1863) Utilitarianism, disponibil on-line: http://socserv.mcmaster.ca/ econ/ugcm  /3ll3/mill/utilitarianism.pdf , data ultimei accesări:05.03.2011; Miller, R.L. şi Lewis W.F. (1991) „A Stakeholder Approach to Marketing Management Using the Value Exchange Models”, European Journal of Marketing, 24, (8) pp. 55-68; Mitchell, R.K,. Agle, B.R., Chrisman, J.J. şi Spence, L.J. (2011) „Toward a Theory of Stakeholder  Salience in Family Firms”, Business Ethics Quarterly, 21(2), pp.235-255; Mitchell, R.K., Agle, B.R. şi Wood, D.J. (1997) „Toward a Theory of Stakeholder Identification and Salience: Defining the Principle of Who and What Really Counts”,  Academy of Management   Review, 22 (4), pp. 853-886; Monitor, B. (1989) Wirtschaftethik , Editura Vahlen, München; Moon, H.C., Rugman, A.M. şi Verbeke A. (1998) „A Generalized Double Diamond Approach to the Global Competitiveness of Korea and Singapore”,  International Business Review, 7, pp.135150; Morck, R. şi Yeung, B. (2010) „Harmonious Corporate Governance”, Procedia Social and   Behavioral Sciences, 2, pp.6875-6882; Muresan, V. (2006) Comentariu la etica nicomahică, Editura Humanitas, Bucureşti; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 35

198. 199.

200. 201. 202. 203. 204. 205. 206. 207. 208. 209. 210. 211. 212. 213. 214. 215. 216. 217. 218. 219. 220. 221.

222. 223. 224.

Mureşan, V. (2009) Managementul etic al organizaţiilor , Editura Universităţii din Bucureşti; Mureşan,V. (2009), Situa ţ ia managementului etic în România , disponibil on-line: http://www.ccea.ro/home/publicatii/articole/muresan-valentin-situatia-managementului-etic-inromania, data ultimei accesări: 13.05.2012; Murphy, P., Smith J. şi Daley, J. (1992) „Executive Attitudes, Organizational Size and Ethical Issues: Perspectives on a Service Industry”, Journal of Business Ethics, 11, pp.11-19; Murphy P., Smith, J. şi Daley, J. (1992) „Executive attitudes, organizational size and ethical issues: Perspective of a Service Industry”, Journal of Business Ethics, 11, pp.11-19;  Negucioiu, A., Drăgoescu, A. şi Pop, S., (1998)  Economie Politică, Vol. I, Editura George Bariţiu, Cluj Napoca; Nozick, R. (1997) Anarhie stat şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti; O’Dwyer, B. şi Madden, G. (2006) „Ethical Codes Of Conduct in Irish Companies: A Survey of  Code Content and Enforcement Procedures”, Journal of Business Ethics 63 (3), pp.217-236; O’Fallon, M. şi Butterfield, K. (2005) „A review of the Empirical Ethical Decision-Making Literature 1996-2003”, Journal of Business Ethics, 59, pp.375-413; O’Neill, O.(2006) Etica lui Kant , în Tratat de Etică, Ed. Singer, P., Editura Polirom, Iaşi, pp.205 215; Oberlechner, T. (2007) The Psychology of Ethics în the Finance and Investment Industry, Research Foundation of CFA Institute; OEDC (1999, 2004) Principles of Corporate Governance , disponibil on-line la adresa: http://www.oecd.org/dataoecd/32/18/31557724.pdf, data ultimei accesări, 25.03.2012; Orlitzky, M., Schmidt, F.L. şi Rynes, S.L. (2003) „Corporate Social and Financial Performance: a Meta-analysis”, Organizational Studies, 24 (3), pp.403-441; Paine, L., Deshpandé, R., Margolis, J.D. şi Bettcher, K.E. (2005) „Up to the Code: Does your  Company’s Conduct Meet World-Class Standards?” Harvard Business Review, 83; Paine, L.S. (1994) „Managing for Organisational Integrity” , Harvard Business Review, 11, pp. 106-117; Parkinson, J.E. (1993) Corporate Power and Responsibility :  Issues in the Theory of Company  Law, Clarendon Press, Oxford; Pellissier-Tanon, A. (2006) „Spiritul liberei iniţiative: etică şi responsabilitate” în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu, D. şi Vrânceanu, R., Editura Polirom, Iaşi, pp.173-186; Pence, G. (2006) „Teoria virtuţii”, în Tratat de etică, Ed. Singer P., Editura Polirom, Bucureşti, pp.277-287; Platon , (1998) Republica, Editura Antet, Prahova; Pohoaţă, I. (2000) Capitalismul. Itinerare economice, Editura Polirom, Iaşi; Pojman, L. şi Fieser, J. (2009) Ethics: Discovering Right and Wrong, Wadsworth, Belmont; Pop Cohut, I. (2008) Etica afacerilor , Editura Universităţii din Oradea; Popescu , G. (2002) Evoluţia gândirii economice, Editura George Bariţiu, Cluj Napoca; Popescu-Nistor, M. (2003) Cultura afacerilor , Editura Economica, Bucureşti; Porter, M. (2000) „Attitudes, Values Beliefs and the Microeconomics of Prosperity”, în Culture matters, How Values Shape Human Progress, Ed. Harrison, L.E. şi Huntington S.P., Editura Basic Book, New York; Porter, M. (2008) Despre concurenţă, Editura Meteor Business, Bucureşti; Porter, M. E. (1998) „Clusters and the New Economics of Competition”,  Harvard Business  Review; Boston; 76 (6) pp.77-90; Porter, M.E. (1990) The Competitive Advantage of Nations, Free Press, New York; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 36

225.

Porter, M.E. şi Kramer, M. (2011) „The Big Idea: Creating Shared Value”,  Harvard Business  Review, January – February 2011, disponibil on-line la adresa: http://hbr.org/2011/01/the-big-ideacreating-shared-value/ar/1, data ultimei accesări: 21.02.2012; 226. Post, J. (2000) „Global Codes of Conduit, Activist, Lawyers and Managers in Search of a Solution”,  în Global Codes of Conducts, an Idea Whose Time Has Come , Ed. Williams, O., University of Notre Dame Press; 227. Preble, J.F. şi Miesing, P. (1984) „Do adults, MBA and undergraduate business students have different business philosophies?”, Proceedings of the National Meeting of the American Institute  for the Decision Science, November, pp. 346-348 228. Prunea, P. (2006) „Guvernanţa corporativă şi piaţa de capital”, Analele Universităţii din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Economice, pp. 58-61; 229. Pup A. (2008) „European Policy for quality agricultural products applied in Romania for dairy products”,  Analele Universităţii din Oradea, Seria Ştiinţe Economice, Editura Universităţii din Oradea, pp.738 -741; 230. Pup, A. (2010a) „O abordare tridimensională a evoluţiei eticii în afaceri (I) impuls academic şi  practici contemporane”, în  Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice a doctoranzilor în economie. România şi provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economişti, Ediţia I, Editura Universităţii din Oradea, 2010, pp. 60-68; 231. Pup, A. (2010b) „O abordare tridimensională a evoluţiei eticii în afaceri (II) considerente teoretice şi particularităţi naţionale”, în  Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice a doctoranzilor în economie. România şi provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economişti, Ediţia I, Editura Universităţii din Oradea, pp: 69-78; 232. Pup, A. (2010c) „Virtue ethics –  new coordonation for economical development”  Analele Universităţii din Oradea, Seria Ştiinţe Economice, TOM XVII, Editura Universităţii din Oradea, 2nd Issue, pp. 310-316; indexată în baza de date internaţională RePec: http://ideas.repec.org/a/ora/journl/v1y2010i2p306-312.html, http://econpapers.repec.org/article/orajournl/v_3a1_3ay_3a2010_3ai_3a2_3ap_3a306312.htm, http://www.doaj.org/doaj?func=abstract&id=689271 233. Pup, A. (2010d) „A new paradigma of economical agent. From Adam Smith’s homo economicus to homo generosus based on social respo nsibility” , Analele Universităţii din Oradea, Seria Ştiinţe Economice, TOM XVII, , Editura Universităţii din Oradea, 2nd Issue, 2010, Tom XIX, pp.316indexată în baza de date internaţională RePec: 321; http://ideas.repec.org/a/ora/journl/v1y2010i2p313-318.html, http://econpapers.repec.org/article/orajournl/v_3a1_3ay_3a2010_3ai_3a2_3ap_3a313-318.htm, http://www.doaj.org/doaj?func=abstract&id=689272 234. Pup, A. (2010e) „An Agenda of morality. For Business ethics”,  Analele Universităţii din  Petroşani, Seria Ştiinţe economice, Editura Universităţii din Petroşani, Vol. X, partea I, 2010, pp: indexată în baza de date internaţională RePec: 299-306; http://ideas.repec.org/a/pet/annals/v10y2010i1p299-306.html 235. Pup, A, (2012a) „Work Ethics in Romanian SMEs – Empirical Evidences”, The Annals of  University of Oradea, Economic Sciences, TOM XXI, , Editura Universităţii din Oradea, 1st Issue, 2010, Tom XIX, pp.568-574; 236. Pup, A, (2012b) „Work Ethics in Romanian SMEs –  A Descriptive and Normative Approach”, The Annals of University of Oradea , Economic Sciences, TOM XXI, , Editura Universităţii din Oradea, 1st Issue, 2010, Tom XIX, pp.575-581; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 37

237.

Pup, A, (2012c) „Some considerations on ethical behaviour in Romanian SMEs”, Proceedings of  the Fifth International Society of Business, Economics, and Ethics (ISBEE) World Congress, July 11-14, 2012, Kozminski University, Warsaw, pp. 39-48;

238. 239. 240. 241. 242. 243. 244. 245. 246. 247. 248.

249. 250. 251. 252. 253.

254. 255. 256. 257.

258. 259. 260. 261.

Rae, S. (2009) Alegeri morale, o introducere în etică, Editura Făclia, Oradea; Reiljan, J., Hinrikus,M. şi Ivanov, A. (2000) Key Issues in Defining and Analyzing the Competitiveness of a Country, Tartu University Press; Renninger (Eds.), K.A. (1997) Change and development: Issues of Theory, Method, and   Application, Lawrence Erlbaum Associates, New York , pp. 77-97; Rezsohary, R. (2008) Sociologia valorilor, Editura Institutul European , Iaşi; Robbins, S.P. (1994) Management, Englewood Cliffs: Prentice – Hall; Roberts, J. (2001) „Corporate governance and the Ethics of Narcissus”,  Business Ethics Quarterly, 11, pp. 109-127; Robertson, H.M. (1973)  Aspects On the Rise of Economic Individualism. A Criticism of Max Weber and His School , A.M. Kelly, Clifton; Rockness, H. şi Rockness, J., (2005) „Legislated Ethics: From Enron to Sarbanes -Oxley, Impact on Corporate America”, Journal of Business Ethics, 57 (1), pp.31-54; Rodriquez-Dominiques, L., Gallego-Alvarez, I. şi Garcia-Sabchez, I. (2009) „Corporate Governance and Codes of Ethics”,  Journal of Business Ethics, 90, pp.187-202; Rose, R., Mishler, W. şi Haepfer, C. (1998)  Democracy and Its Alternatives: Understanding the Post-Communist Societies, Johns Hopkins University Press, Baltimore; Rotariu T., Bădescu, G., Mezei, E., Mureşan C., (2006)  Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Ed. Polirom, Iaşi; Rousseau, J.J. (1973) Emil sau despre educaţie, Editura practică şi pedagogică, Bucureşti; Rugman, A. M. şi D´Cruz, J. R. (1993) „The „Double Diamond” Model of International Competitiveness: The Canadian Experience”,  Management International Review , vol. 33, (2), pp. 17-39; Ruse, M. (2006) „Semnificaţia evoluţiei” ,  în Tratat de etică, Ed. Peter Singer, Editura Polirom, Iaşi, pp.530-540; Samuerson, P. şi Nordhaus, W. (2000) Economie pozitivă, Editura Teora, Bucureşti; Schlaefli A., Rest, J.R. şi Thoma, S.J. (1985) „Does Moral Education Improve Moral judgment? A Meta-analyses of Interventions Studies Using the Defining Issues Test”, Review of Educational  Research, nr. 55 (3), pp. 319-410; Schumpeter J. (2011) Poate supravieţui capitalismul? Editura Publica, Bucureşti; Schumpeter, J.A. (1942) Capitalism, Socialism and Democracy, Harper and Brother, New York; Schwarz, M. (2001) „The Nature of the Relationship Between Corporate Codes Of Ethics and Behavior”, Journal of Business Ethics, nr.32, pp. 247-262; Schweder, R. A., Mahaptra, M. şi Miller, J. G. (1987) „Culture and Moral Development” în The  Emergence of Morality in Young Children , Ed. Kagan J. şi Lamb S., University of Chicago Press, Chicago, pp.1-83; Sedlacek, T. (2012) Economia binelui şi răului, În căutarea sensului economic de la Ghilgameş la Wall Street , Editura Publica, Bucureşti; Segbers, F. şi Duchrow, U. (2008) Frieden mit dem Kapitalism? Editura Publik-Forum, Oberursel; Sen, A. (2000) Ökonomie für den Menschen, Beck , München; Sen, A. (2009) On Ethics and Economics , Blackwell Publishing, London; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 38

262.

263. 264. 265. 266. 267. 268. 269. 270. 271. 272. 273. 274. 275. 276. 277. 278. 279. 280. 281. 282. 283. 284.

285. 286. 287.

288.

Sethi, S.P. (2000) „Gaps in Research in the Formulation, Implementation and Effectiveness Measurement of International Codes of Conduct ”,  în Global Codes of Conducts, an Idea Whose Time Has Come, Ed. Williams, O., University of Notre Dame Press, pp.117-127; Shaw W. şi Barry V. (1992) Moral Issues in Business, Wadsworth Publishing Company, Belmont, California; Shaw, W. (2008) Business ethics, 6th Edition, Wadrworth Publishing, Belmont; Shaw, W. şi Barry, V. (1992) Moral Issues in Business, Wadsworth Publishing, Belmont; Shaw, W.H. (2009) „Marxism, Business Ethics and Corporate Social Responsibility”,  Journal of   Business Ethics, 84, pp.565-576; Shleifer, A. şi Vishny, R. (1997) „A Survey of Corporate Governance”, The Journal of Finance , vol. LII, nr.2 pp.737-783; Sims, R., Brinkmann J. (2003) „Enron Ethics: or Culture Matters More than Codes”,  Journal of   Business Ethics, 45, pp. 243-256; Singer P. (2006) Tratat de etică, Editura Polirom , Iaşi, Smith, A. (1982) The Theory of Moral Sentiments , Liberty Press, Indianapolis; Smith, A. (2011) Avuţia naţiunilor , Editura Publica, Bucureşti; Solomon, R. (1999)  A Better Way to Think About Business, How Personal Integrity Leads to Corporate Success, Oxford University Press; Solomon, R. (1993)  Ethics and Excellence: Cooperation and Integrity in Business, Oxford University Press; Solomon, R. (2006) Etica relaţiilor de afaceri, în Tratat de Etică, Ed. Singer, P., Editura Polirom, 2006, pp.385-395; Soros, G. (1999) Criza capit alului global, societatea deschisă în primejdie, Editura Polirom - Arc, Iaşi; Spence L., Lozano, J.F. (2000) „Communicating about Ethics with Small Firms, Experiences from the U.K. and Spain”, Journal of Business Ethics, 27, 43-53; Spence, L.S. şi Painter-Morland M. (2010)  Ethics in Small and Medium Sized Enterprises, A Global Commentary, Springer Verlag; Spencer H. (1892) The Principles of Ethics, Vol. I,II, III Williams and Norgate, Londra; Spencer H. (1851) Social Statics, John Chapman, Londra; Spencer H. (1862) First Principles, Williams and Norgate, Londra; Spencer H. (1982) Man versus the State, Indianapolis: Liberty Classics; Stark, A, (1993) „What's Wrong With Business Ethics?”, Harvard Business Review 71(3), pp. 3848; Staw, B.M., Boettger, P.D., (1990) „Task Revision: A Neglected Form of Work Performance”,  Academy of Management Journal, 33, pp.534-559; Stead E., D. Worrell, J. Carner-Stead, (1990) „An Integrative Model for Understanding and Managing Ethical Behavior in Business Organizations” , Journal of Business Ethics , nr.9, pp:233242; Sternberg, E. (2000) Just Business: Business Ethics in Action, Oxford University Press, Oxford; Stevens, B. (2008) „Corporate Ethical Codes: Effective Instruments for Influencing Behavour”,  Journal of Business Ethics, 78, pp:601-609; Stevens, J., Steensma, H., Harrison, D. şi Cochran, P (2005) „Symbolic or Substantive Document? The Influence of Ethics Codes on Financial Executives Decisions”, Strategic Management   Journal ,nr.26, pp:181-195; Stiglitz, J. (2008) Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iaşi; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 39

289. 290. 291. 292. 293.

294.

295. 296. 297. 298. 299. 300.

301. 302. 303. 304. 305. 306. 307. 308. 309.

310. 311. 312.

Stiglitz, J. (2010)  În cădere liberă, America, piaţa liberă şi prăbuşirea economiei mondiale, Editura Publica, Bucureşti; Suchanek A. (2007) Ökonomische Ethik , 2 Auflage, Mohr Siebeck, Tübingen; Sztompka, P. (1999) Trust, A Sociological Theory , Cambridge University Press; ten Bos, R. (1997) „Essay: Business Ethics and Bauman Ethics”, Organization Studies 18(6), pp:997 – 1014; Tenbrunsel A.E. (2000) „A Behavioral Perspective on Codes of Conduct: The AmbiguitySpecificity Paradox” în Global Codes of Conduct, An Idea Whose Time Has Come, Ed. Williams, O.F. University of Notre Dame Press, Indiana; Trabold, H. (1995) „Die internationale Wettbewerbsfähigkeit einer Volkswirtschaft. Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung”, Vierteljahrshefte zur Wirtschaftsforschung 2 (Schwerpunktheft Internationale Wettbewerbsfähigkeit), Dunker&Humblot: Berlin, pp. 169 – 183; Treviño, L.K. (1986) „Ethical Decision Making in Organizations: A Person-Situation Integrationist Model”, Academy of Management Review, 11, pp.601-617; Treviño, L.K. şi Youngblood, S. A. (1990) „Bad Ap ples in Bad Barrels: A Causal Analysis of  Ethical Decision Making Behavior”, Journal of Applied Psychology, 75(4): 447-476; Treviño, L.K., (1992) „Moral Reasoning and Business Ethics: Implication for Research, Education and Management”, Journal of Business Ethics, 11, pp. 445-459; Treviño, L.K., Weaver G. R. şi Reynolds S.J. (2006) „Behavioral Ethics in Organizations: A Review”, Journal of Management , 32, pp: 951-990; Ţigu, G. (1999) Etica afacerilor în turism, Editura Uranus, Bucureşti; Valentine, S., şi Barnett, T. (2003) „Ethics Code Awareness, Perceived Ethical Values and Organizational Commitment”,  Journal of Personal Selling & Sale Management , nr.23, pp. 359367; Vallance, E. (1995) Business Ethics at Work , Cambridge; Vasilescu, I. C. (2006)  Etica afacerilor  şi globalizarea, cazul României, Editura Universul, Bucureşti; Vidam, T. (2007)  Dimensiuni ale eticii comunicării şi mass-media, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca; Vidam, T. (2009) Orient ări şi mize ale gândirii etice contemporane , Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca; Voicu, B. şi Voicu, M. (2007) Valorile românilor 1993-2006, Editura Institutul European , Iaşi; Voiculescu, D. (2000) Competitivitate – note de curs, Editura Economică, Bucureşti; von Miese, L. (1998) Capitalism şi duşmanii săi, Ce înseamnă laissez -faire, Editura Nemira, Bucureşti; Vrânceanu, R. (2006) Frontiere etice ale capitalismului, Editura Polirom, Iaşi; Weaver, G., Trevino, L. şi Philips, C. (1999) „Corporate Ethics Programs as Control Systems: Influences of Executive Commitment and Environmental Factors”,  Academy of Management   Journal, 24, 41-57; Weber, M. (2003) Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Editura Incitatus; Webley S., More E. (2003)  Does Business Ethics Pay? Ethics and Financial Performance, Institute of Business Ethics, Londra; Werhane H.P, (2002) „Business Ethics and the Origins of Contemporary Capitalism: Economics and Ethics in the Work of Adam Smith and Herbert Spencer”, în A Companion to Business Ethics, Ed. Frederick, R., Editura Blackwell Publishing, Oxford; pp. 325-341; Etica în afaceri şi competitivitatea în România | Referinţe bibliografice 40