Referat "Acasa" Comentariu de Fanus Neagu In proza româneasca a existat, începând cu epoca pasoptista, ideea de a evidentia specificul g eografic, etnografic, social si psihologic al anumitor tinuturi: satul montan moldav, Banatul, nordul Transilvaniei, Transilvaniei, Baraganul, Dobrogea, universul baltilor. anus !eagu se înscrie în linia prozatorilor care evoca în o perele lor "udul, un spatiu imaginar, un fel de #ducat# în care traieste o colectivitate taraneasca cu trasaturi specifice. "udul lui anus !eagu e un tinut ocolit de timp cu tarani care traiesc la modul homeric, biblic, pe ginti si triburi, epoca fiind a unui patriarhat delicat sau violent, triburile conducându$se dupa datini imemoriale. Toata aceasta umanitate, construita potrivit tiparelor supradimensionate ale epopeicului e proiectata pe o geografie Toata monumentala, ale carei principale elemente sunt: câmpia nesfârsita, arsa de seceta sau cotropita de vifornite, întinsele zavoaie cu salcii, Dunarea si baltile misterioase, impresia fiind de vastitate, primordialitate, salbaticie, mister. %eografia, în esenta, este si o vasta metafora a fo rmidabilelor pasiuni umane, învolburate ca apele, aprinse ca un pustiu sub soarele verii, având f orta vifornitelor catastrofice din iernile Baraganului. In spatiul prozei actuale, anus !eagu, posesorul unui superior simt artistic, reactionând subtil împotriva snobismului atâtor experimentatori în domeniul tehnicilor narative, confera naratiunilor sale,ca "adoveanu, &ebreanu, Tolstoi Tolstoi sau "olohov, o grandoare epopeica. 'vocând în pagini memorabile o lume elementara, prozele lui anus !eagu se definesc prin densitate etica, conflicte puternice cu accent pe senzational. 'chilibrul dintre naratiune, descriere si dialog si evidentierea miscarilor sufletesti, prin limba(, gesturi si taceri face din universul triburilor taranesti de la Dunare o emblema a specificului nostru national si o emblema a umanitatii. In proza lui anus !eagu exista doua registre stilistice: stilul autorului, novator, colorat, metaforic, un stil al asociatiilor socante, autorul fiind remarcabilul reprezentant în proza contemporana a ceea ce Tudor )ianu numea #stilul artist#. "tilul persona(elor $ expresie adecvata a starilor sociale, caracterologice si culturale, este un stil oral, pitoresc, în cazul persona(elor din lumea taraneasca si stilul neologistic rafinat în cazul persona(elor instruite. !uvela #*casa#, cuprinsa în volumul #)ara buimaca#, aparut în anul +-, evoca tragedia sociala a t aranilor dezradacinati si siliti la un domiciliu fortat, departe de casa. /pera este o capodopera prin senzationalul situatiei si violenta conflictului social, prin alternanta d intre idilicul semanatorist si duritatea naturalista, dintre delicatete si brutalitate, bufonada si tragedie. aptele sunt integrate în tipare m itice fundamentale, dincolo de persona(ele concrete stând arhetipurile din mitologia nationala. !uvela evoca o întâmplare senzationala. / batrâna, %herghina lui /prisan &osioru,împreuna cu nepotul ei, 'remia, se întorc în satul lor natal, %radistea de pe malul Buzaului, de unde fusesera izgoniti în mod abuziv, împreuna cu întreaga familie, în urma cu cinci ani, în +0. Trimisa tocmai în 1aramures, fiindca avusese ceva avere, batrâna venea în %radistea sa moara acasa. !uvela se structureaza în trei episoade: sosirea in gara, drumul spre % radistea si mortea batrânei. In prima parte se preziata sosirea în gara a celor doua persona(e, %herghina si 'remia,cu trenul de +2,34. Batrâna înalta si osoasa, cu fusta neagra pâna în calcâie si sal fumuriu, adunat peste obra(i, se opreste între linii sa rasufle, rasufle, iar baiatul, cu cap frumos de lup tânar pus pe un trunchi încordat cu miscari zvâcnite, se oprise si el pentru a$si razui talpile cizmelor pe marginea peronului. Tr Trenul enul plecase si ei uitasera ca trebuie sa se înfunde pe drum ul de câmpie care ducea la %radistea. &ecunoscuti de nevasta sefului de gara, sunt invitati de aceasta în curtea casei si tratati omeneste cu pâine calda. Batrâna bolnava, obsedata de ideea mortii, intonând din când în când marsul mortilor învatat de la nepot, care fusese trompetist în armata, ia pâinea si o ascunde sub sal, iar 'remia, firesc anga(eaza un dialog cu nevasta sefului de gara. 5entru 'remia si bunica %herghina acasa e un tarâm paradisiac, spatiul mitic a l dorului si al obârsiei, locul unde viata e buna, caci între straini nu esti nicaieri. 5entru nevasta sefului de gara, persona( usor bovaric, visând alta lume, acasa, în câmpie, e un spatiu dezolant, cu ploi monotone, bacoviene, fum si întuneric prin care umbla pacânind, obsedant, din capacele lor de tinichea, greoaiele carute taranesti. * doua parte a nuvelei evoca drumul spre satul %radistea. 1otivul central este raportul dintre satul arhaic si satul actual, evidentiindu$se ideea ca satul în numai câtiva ani, sub presiunea unei istorii dure, a p arcurs un proces de acuta involutie, o catastrofica prabusire a tiparelor stravechi, spectaculoasa desacralizare desacralizare a lumii. 5aradisul arhaic, cu înaltele sale valori estetice, etice, religioase, cuprinse în datini luminoase, este înlocuit cu o lume egoista, brutala, fara sentimentul sacrului, acceptând modele comportam entale noi, modernul, în ipostazele sale inestetice
si violente. Drumul pâna la %radistea, cei doi, batrâna si nepotul îl parcurg în camionul colectivei, sofer fiind unul din prietenii din copilarie al lui 'remia, %eana *urel. "cund si schiop, din care cauza toata lumea îi zicea sontorogul, mestecând tutun, moda americana, murdar, ipocrit si mitocan, cu dintii rari, cu spinarea plina de negi, ca un broscoi de Tulcea, cu unghii mari, e un demon gro tesc ca$n iconografia medievala, simbol al unui sat prabusit catastrofic în tiparele demonicului. Ideea de infern este sugerata si prin culori ori sunete, prin ierburi cenusii si uscate. In contrast cu acest acasa, cazut în zona infernalului, apare ca un spatiu idilic, satul arhaic atempo ral. *urel %eana îi spune lui 'remia ca în iarna trecuta si$a adus aminte de el, de vremea copilariei, atunci când colindau împreuna. 'remia, privind într$o parte, îsi aduce aminte nu numai colinda cu semnificativul motiv al apocalipsului care va veni, atunci când #va$n(ura fiu pe tata, fi ica$sa pe maica$sa#, ci si de atmosfera de lumina, sacralitate, duiosie, care înveselea satul în timpul sarbatorilor 6raciunului, atunci când persona(ele din mitologia crestina coborau în sat, iar neaua avea un aspect ireal. 5artea a treia a nuvelei, de o insuportabila duritate, înfatiseaza tragica moarte a batrânei %herghina a lui /prisor &osioru. *(ungând în casa de altadata, acum sediul "fatului popular, batrâna îi spune primarului 5avel /dangiu ca a venit sa moara acasa. Desi acesta o alunga, ea se aseaza pe un scaun, cere nepotului sa$i cânte doina #7ai Buzau, Buzau# si, aupa o lauda a divinitatii, moare sub privirile buimacite ale nepotului si primarului. /dangiu, devenito fiara, izbeste pe 'remia cu pumnul în gura si$l alunga. Dupa ce$si sterge gura plina de sânge, 'remia ridica trupul batrânei si nestiind ce sa faca, se îndreapta spre sirul de barci rasturnate sub gard, în timp ce vântul, rabufnit din câmpie îi plesnea fata cu picaturi de ploaie. "i în aceasta parte motivul central e acasa. Timpul arhaic este simbolizat de batrâna %herghina, pro tocolara si decisa, nepotul 'remia, ascultator si tolerant, de doina straveche, simbol al superbului rafinament spiritual la care a(unsese civilizatia taraneasca. Timpul de acum, modern, acasa e un univers degradat al carei esenta e violenta si ura. 5ersona(ele nu reprezinta caractere, ci doua timpuri istorice, doua civilizatii, cea arhaica si cea moderna, violent contrastante. Batrâna %herghina a lui /prisan &osioru, prin seninatatea mioritica în fata mortii, prin dârzenia cu care respecta, cu toate violentele unui timp ad vers, datini imemoriale, reprezinta civilizatia taraneasca ancestrala, sinteza originala de pagân si crestin. * muri acasa este o datina geto$dacica, ascunzând credinta ca, astfel prote(at, omul nu se va prabusi în marile hauri d e dincolo. 1oartea batrânei nu este numai expresia unei mentalitati arhaice, ci si a unei revolte împotriva istoriei prapaditoare. *ceasta nuanta fiind resimtita repede de primarul 5avel care îl numeste pe 'remia vipera. 'remia, comparat de scriitor cu un lupan tânar, lupul reprezentând flamura dacilor, e si el un persona( care reprezinta frumoasele valori ale lumii arhaice. Distinctia fizica, energia si nobletea gesturilor, sensibilitatea dintre dorul de casa, respectul pentru parinti si bunici, pentru valorile spirituale ale lumi i taranesti, pentru colinzi, doine, mituri si datini îl definesc între valorile emblematice. 5rimarul 5avel /dangiu, ca si soferul, pr in lipsa de omenie si resivitate este expresia unei istorii, al carei obiectiv a fost sfarâmarea nobilelor structuri spirituale nationale. 5entru caracterizarea persona(elor se utilizeaza portretul psiho$fizic si caracterizarea prin gesturi, vorbe si atitudini. !atura e cadru, dar si stare de suflet. !aratiunea se remarca prin compozitie riguroasa, savanta, prin gradare a conflictului si semnificative întoarceri în timp, conform tehnicii proustiene. Densitatea etica si accentul pus pe senzational, monumentalizarea actiunilor si a persona(elor compun o atmosfera epica profund originala. In aparenta, nuvela evoca tragedia taranilor exclusi în mod abuziv din locurile lor de bastina si trimisi la marginea tarii, într$un nicaieri. "criitorul, prin moartea batrânei, realizeaza un patetic act de acuzare împotriva unei istorii violente si nedrepte. In fond, nuvela prezinta raportul dintre doua lumi, lumea satului atemporal si lumea satului modern, evidentiindu$ se ideea ca sub incidenta istoriei violente satul a parcurs un dramatic proces de involutie.
