Filiere Agroalimentare - Filiera Fructelor Si Legumelor - Stefanescu Alexandru

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurală și Regionala

FILIERA LEGUMELOR SI FRUCTELOR ÎN ROMÂNIA

Prof. Coord. PROF. UNIV. DR. Victor Manole

Student Ștef ănescu Alexandru, Grupa 5, An II

Bucureşti 2012 2012 1

Cuprins Introducere ............................................................................................................................................................................ 3 Capitolul I Etapele filierei legumelor și fructelor ............................................................................................................ 4 1.1.

Etapa de preproducție .......................................................................................................................................... 5

.......................................................................................................................... 5 1.1.1 Importanța legumelor și fructelor ............................................................................................................................ 1.1.2 Politicile sectorului public...................................................................................................................................... 9 1.1.3 Instituții importante i mportante ............................................................................................................................................ 122 1.1.4 Servicii ............................................................................................................................................................... 133 ........................................................................................................................................... 143 1.1.5 Mediul înconjurător ............................................................................................................................................. 1.1.6 Materialul biologic ...............................................................................................................................................18 18

1.2.

Etapa de producție ............................................................................................................................................ 190

1.2.1 Tehnologia de productie ..................................................................................................................................... 190 1.2.2 Combaterea bolilor si daunatorilor ..................................................................................................................... 256 1.2.3 Operatii prerecoltare ............................................................................................................................................29 29 1.2.4 Recoltarea........................................................................................................................................................... 311

1.3.

Etapa de prelucrare .......................................................................................................................................... 422

1.3.1 Transport, sortare-calibrare .................................................................................................................................... 433 1.3.2 Tratamentele de postrecoltare ................................................................................................................................ 444 1.3.3 Ambalarea si depozitarea ....................................................................................................................................... 455 1.3.4 Prelucrarea ...............................................................................................................................................................47 47

1.4.

Etapa de distribuție ........................................................................................................................................... 512

1.4.1 Comerţul intern .................................................................................................................................................. 512 1.4.2 Cererea, oferta de legume si fructe si preturile ................................. ............... ................................... .................................. ................................... .............................. ............ 545 1.4.3 Comerţul extern.................................................................................................................................................... extern.................................................................................................................................................... 57

Capitolul II Analiza SWOT pe filiera f iliera legumelor și a fructelor..................................................................................... fructelor ..................................................................................... 611 2.1.

Etapa de preproducție ...................................................................................................................................... 611

2.2.

Etapa de producție .............................................................................................................................................. 62

2.3.

Etapa de prelucrare ............................................................................................................................................ 63

2.4.

Etapa de distribuție ............................................................................................................................................. 64

Concluzii .............................................................................................................................................................................. 66 Bibliografie ..........................................................................................................................................................................68 68

2

Cuprins Introducere ............................................................................................................................................................................ 3 Capitolul I Etapele filierei legumelor și fructelor ............................................................................................................ 4 1.1.

Etapa de preproducție .......................................................................................................................................... 5

.......................................................................................................................... 5 1.1.1 Importanța legumelor și fructelor ............................................................................................................................ 1.1.2 Politicile sectorului public...................................................................................................................................... 9 1.1.3 Instituții importante i mportante ............................................................................................................................................ 122 1.1.4 Servicii ............................................................................................................................................................... 133 ........................................................................................................................................... 143 1.1.5 Mediul înconjurător ............................................................................................................................................. 1.1.6 Materialul biologic ...............................................................................................................................................18 18

1.2.

Etapa de producție ............................................................................................................................................ 190

1.2.1 Tehnologia de productie ..................................................................................................................................... 190 1.2.2 Combaterea bolilor si daunatorilor ..................................................................................................................... 256 1.2.3 Operatii prerecoltare ............................................................................................................................................29 29 1.2.4 Recoltarea........................................................................................................................................................... 311

1.3.

Etapa de prelucrare .......................................................................................................................................... 422

1.3.1 Transport, sortare-calibrare .................................................................................................................................... 433 1.3.2 Tratamentele de postrecoltare ................................................................................................................................ 444 1.3.3 Ambalarea si depozitarea ....................................................................................................................................... 455 1.3.4 Prelucrarea ...............................................................................................................................................................47 47

1.4.

Etapa de distribuție ........................................................................................................................................... 512

1.4.1 Comerţul intern .................................................................................................................................................. 512 1.4.2 Cererea, oferta de legume si fructe si preturile ................................. ............... ................................... .................................. ................................... .............................. ............ 545 1.4.3 Comerţul extern.................................................................................................................................................... extern.................................................................................................................................................... 57

Capitolul II Analiza SWOT pe filiera f iliera legumelor și a fructelor..................................................................................... fructelor ..................................................................................... 611 2.1.

Etapa de preproducție ...................................................................................................................................... 611

2.2.

Etapa de producție .............................................................................................................................................. 62

2.3.

Etapa de prelucrare ............................................................................................................................................ 63

2.4.

Etapa de distribuție ............................................................................................................................................. 64

Concluzii .............................................................................................................................................................................. 66 Bibliografie ..........................................................................................................................................................................68 68

2

Introducere

Legumele și fructele sunt produse cu o cerere foarte mare datorită calităților lor nutritive, psihosenzoriale, estetice; estetice; ele oferă cantități însemnate de protide și glucide și necesarul zilnic de vitamine și minerale, dar și de apă biologică. Un român consumă în medie pe an 150 kg de legume și 65 kg de fructe . Filiera legumelor și a fructelor prezintă deci, o mare importanță din punct de vedere economic,social, alimentar. Este important de menționat că această fileră are multe plusuri datărită posibilitățior oferite de mediul înconjurător(climă, relief, soluri) ce permite cultivarea acestora pe mari suprafețe. Acest lucru poate asigura independența alimentară a României în acest sector și totuși nu se întâmplă așa. Prin evaluarea efectuată efectuată tuturor celro patru etape: preproducție, producție, prelucrare și distribuție vom încerca să determinăm care dintre ele este cea mai profitabilă, unde se găsesc rupturile și care sunt problemele cu care se confruntă fiecare din acestea. Analiza efectuată efectuată nu ss-a raportat doar la generalități ci am încercat să observăm problemele de la nivelul tuturor agenșilor implicați, producători, comerciați, distribuitori, prelucrători, organismele de supraveghere și reglementare ajungând până la consumatori. În studiul studiul filierei am cercerat mai multe lucrări în domeniu, pentru domeniu,  pentru a ne însuși mai mlte cunoștințe și a cunoaște mai multe perspective, am analizat datele statistice oferite de Institutul Național de Statistică, statisticile Eurostat și FAO și alte materiale de specialitate. Lucrarea de față este structurată pe doua capitole.

În capitolul I vom analiza fiecare dintre etapele

filierei filierei : prerecoltarea, recoltarea, procesarea și distribuția. distribuția. În al II-lea capitol am efectuat analiza SWOT a celor patru etape ale filierei, și am încercat să găsim soluții pentru a elimina punctele slabe și amenințările acesti filiere.

3

Capitolul I Etapele filierei legumelor și fructelor Filiera legumenor și a fructelor este una dintre cele mai importante filiere agroalimentare întrucât aceastea acoperă o parte importantă a necesarului de proteine și glucide, prin diversitatea lor . Importanța acestui sector nu este dată doar de funcția alimentară ci și de cea economică, energetică, ecologică, social-culturală, psihosenzorială și estetică. În figura 1.1 sunt evidențiate cele 22 de componente ale filierei legumelor și fructelor ce acoperă preproducția,  producția, prelucrare și distribuție. Figura 1.1 Componentele filierei legumelor și fructelor 

Tehnologia de  producție

Materialul săditor  Mediul înconjurător 

Combaterea bolilor și a dăunătorilor 

Servicii Instituții importante Politicile sectorului public

Operațiile prerecoltare

Preproducție

Costurile de  producție

Producție

Recoltarea

Importanța legumelor  și fructelor 

Prerecoltare Postrecoltare

Costuri postrecoltare Comerțul exterior 

Distribuție

Transport, sortare, calibrare

Prelucrare

Tratamentele postrecoltare Cererea de legume și fructe

Ambalarea

Oferta de legume și fructe Comerțul intern

Depozitarea Transportul Prelucrarea

Sursa :Manole, V., Boboc, D., Istudor, N., Ion, Raluca-Andreea- Filiere agroalimentare,Editura ASE, București 2005, Pag.84

Mai departe vom dezvolta fiecare dintre componentele filierei încercând să evidențiem conținutul fiecăreia ,  punctele forte, slabe, oportunitățile și amenințările pe care acestea le prezintă. 4

1.1. Etapa de preproducție Etapa de pre producție prezintă o foarte mare importanță în cultura legumelor și a pomilor fructiferi asigurând operațiile de cercetare a pieței, creditarea, asigurarea materialelor. Principalii operatori care acționează în această etapă a filierei sunt : MADR, INSSE, FAOSTAT, Eurostat, institutiile de cercetare, Agentia de Plati și Intervenție, Bănci, Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, agenții producători indivituali, asociații, etc.

1.1.1 Importanța legumelor și fructelor Pentru desfășurarea normală a activității zilnice și menținerea stării de sănătate organismul are nevoie de o anumită cantitate de energie și de factori nutritivi compleți (proteine, glucide, lipide, vitamine, săruri minerale, apa) . Aceștia sunt obținuți din alimente, fructele și legumele ocupând un loc de seamă ca sursa naturală de glucide, săruri minerale alcalinizante, vitamine și apă. Din punct de vedere nutritiv analizând Piramida alimentelor se poate observa că legumele și fructele trebuie să ocupe locul al doilea în consumul zilnic de alimente. Deși grupa cerealelor și făinoaselor ocupă primul loc asigurând necesarul de carbohidrați, legumele și fructele reprezintă în primul rând necesaru de vitamina C, toate celelate alimente sunt foarte sărace sau lipsite de această vitamină indispensabilă. Astfel consumul de legume și fructe devine obligatoriu pentru menținerea stării de sănătate, a capacității de muncă și a unei rezistențe normale față de factorii infecțioși. Figura 1.1.1.1 Piramida alimentelor USDA (United States Department of Agriculture)- 1992

Sursa: www.e-uri.ro

5

Merele, cartofii, morcovii, varza, ceapa uscată constituie sursa cea mai important de vitamina C, mai ales prin faptul că se consumă în cantități mari și se pot conserva în timp îndelungat. Unele legume și fructe ( dovlecei, castraveți, struguri, mere, morcovi) conțin enzima ascorbic-oxidază, eliberată din țesuturi și activată prin operațiile de prelucrare, a cărei acțiune determină transformarea vitaminei în compuși fără efect vitainic. Lămâile , mandarinele, portocalele, merele, prunele, cireșile, afinele sunt sursă de bioflavonoide, un complex vitaminic cu multiple funcții în organism. Legumele și fructele acoperă cea mai mare parte din necesarul de vitamina A, sub formă de provitamină (60-80%), prezentă mai ales în frunzele verzi, morcovi, sfeclă, cireșe,piersic. Carotenii sunt mai puțin solubili în apă și mult mai rezistenți la oxidare, însă nu se asimilează decat o mică parte (10-30% din cantitatea integrată). Legumele și fructele sunt o sursă importantă de vitamina K și contribuie la scoperirea necesarului de vitamine din grupul B.De asemenea în compoziția lor se includ toate elementele minerale necesare omului:  potasiu, calciu, magneziu, sodiu, fosfor, clor, fier, cupru, zinc, iod, mangan, în cantități variabile. Vitaminele se concentrează mai ales în coajă și în zonele periferice. Cu cât plantele au beneficiat de o însorire mai bună, cu atât conținutul de vitamine e mai mare. În frunze vitamina se prezintă sub formă de acid ascorbic se distruge deosebit de ușor după recoltare. În rădăcini, tuberculi, bulbi, acidul dehidroascorbic prezent este combinat cu glucide și proteine și mai rezistent la acțiunea oxigenului. Legumele și fructele sunt elemente alcalinizate ale organismului , care mențin echilibrul acido- bazic și contracarează acțiunea acidifiantă a mjorității alimentelor. Valoarea energetică mică a legumelor și a fructelor este dată de glucide, cele mai frecvente fiind zaharoza și fructoza. Un loc deosebit îl ocupă plantele oleaginoase și cu coajă tare, care sunt surse importante atât pentru  proteine, cât și pentru lipide(măsline, arahide, nuci, alune,castane). Legumele și fructele mai conțin, în afară de substanțele nutritive menționate, o mare diversitate de componente : cantități mici de uleiuri eterice, acizi organici, esteri, alcooli, care stimulează apetitul și măresc atractivitatea lor. Celuloza,vhemicelulozele, pentozanii și pectinele care constituie materialul fibros al legumelor și fructelor. El este mai bine tolerat decât cel conținut în produsele celeariele și leguminoase. De asemenea din legume și fructe se extrag substanțe active folosite în prepararea medicamentelor. Din punct de vedere economic se poate constata că legumicultura și pomicultura contribuie la procesul creșterii și dezvoltării economice . Se iau în considerare de asemenea extinderea directă a fluxurilor economice ale legumiculturii și pomiculturii și ramurile neagricole din amonte și aval și, participarea acesteia la dezvoltarea industriei și a altor activități neagricole prin transfer de venit și forță de muncă, fiind de asemenea o sursă de procurare a veniturilor valutare. Datorită propretăților psihosenzoriale, nutritive, tradiției și culturii oamenii au consumat o mare cantitate de produse vegetale, legumele și fructele având o pondere destul de mare între preferințele acestora. Suprafațele cultivate cu legume sunt variate și diferă pe tipuri de exploatații agricole și pe forme de  proprietate. În 2007 România avea 888700 exploatații agricole, conform Eurostat din care 22610 ferme horticole, 62810 specializate pe culturi  permanente, 644290 pe culturi de câmp și 858 990 mixte ( reolte și creșterea animalelor). În prezent cultura legumelor se realizează mai mult de 95% în sectorul privat.Cele mai multe sunt exploatații agricole de subzistență datorită fărămițării terenurilor agricole, iar aici suprafața cultivată variază 6

între 300 și 500 m2.Dimensiunea fermelor legumicole din societățile comerciale variază între 100 și 250 ha , dar  numărul acestora este redus. Analizând dimensiunea și structura suprafeței agricole destinată legumiculturii se poate observa că în perioada 1998 până în 2009 dimensiunea a variat, media pe acești ani fiind de 278 000 ha. Cea mai mare parte a suprafaței este destinată culurii tomatei, urmată de varză, ceapă, ardei, usturoi. Figura 1.1.1.2 Dinamica suprafetelor cultivate cu legume 1998-2008(mii ha) 400.0 300.0

268.9

284.1

281.9

269.9

282.0

308.2

286.9

266.7

280.1

253.4 268.3

200.0 100.0 0.0 1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarele Statistice ale României 1999-2009

Figura 1.1.1.3 Suprafețele cultivate cu legume în 2008 (mii ha) 60.0 50.0 40.0 30.0 20.0 10.0 0.0 Varză

Tomate

Ardei

Ceapă

Usturoi

Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarul Statistie al României 2009

Pe regiuni, suprafața cultivată cu legume variază în funcție de condițiile naturale și necesarul de consum al polulației .Spe exemplu, cartoful este cultivat preponderent în depresiunile submontane în județe ca Brașov, Covasna. Figura 1.1.1.4 Structura suprafeței cultivate cu legume pe regiuni din România

Sud-Vest 16% București-Ilfov 2% Sud-Muntenia 19%

Vest 13%

Nord-Vest 10% Centru 7% Nord-Est 18%

Sud-Est 15%

Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarul Statistie al României 2009

7

Tomatele sunt cultivate în Sud, Sud-Vest, Sud-Est, Nord-Vest și Vest, în celelalte relieful și temperatura nu permite cultura lor. Figura 1.1.1.5 Structura suprafeței cultivate cu tomate pe regiuni din România Nord-Vest 10% Vest 17% Sud-Vest 17% București-Ilfov 3% Sud-Muntenia 18%

Centru 5% Nord-Est 15% Sud-Est 15%

Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarul Statistie al României 2009

În țara noastră cartoful se cultivă pe o suprafață medie de 270 mii ha fiind folosit în alimentație, ca furaj și în industrie. Figura 1.1.1.6 Dinamica suprafeței cultivate cu cartofi în România (mii ha) 350 300

289.6

250

244.3

282.7 276.7 283.2 282 261.3 273.7

265.7

284.9 278

268.1 221.3

200 150 100 50 0 1990

1995

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Sursa: Prelucrare date preluate din Anuarele Statistice ale României 1999-2009

Comparând, la nivel mondial România ocupa în 2007, 0,34% din suprafața cultivată cu legume din lume conform statisticillor FAO. Producerea unor cantități atât de mari de legume și fructe releva importanța lor,importanță ce le conferă un loc în economia națională astfel în 2008 suprafața cultivată cu legume a fost de 2268300 Ha ceea ce reprezintă 1.12 % din suprafața României. Suprafața dedicată culturii pomilor fructiferi a fost în 2008 207300ha  – 0.87 % din suprafața totală a țării. Din punct de vedere energetic cultivarea pomilor fructiferi este mult mai eficientă decât a marjorității culurilor agricole. Acest aport este concretizat în volumul producției de biomasă, ca și în valoarea calorică a fructelor, de obicei de 3-4 ori mai mare decât a celorlalte culturi agricole. Această biomasă este constituită din crengile care rezultă din tăieri (3-7 tone/ha/an), din frunzele căzute (cca 0,6 tone pe an) saumasa lemnoasămprovenită din livezile bătrâne supuse defrișării.

8

Din punct de vedere socio-cultural importanța agriculturii este dată de complexitatea ei, de capacitatea de a forma o serie de relații între participanții direcți la activitățile pomicole și legumicole, între aceștia și subiecții activităților practicate în avalul și în amontele agriculturii, dar și unele activități asociative cu caracter  economic, social, cultural, ecologic. Se asigură astfel nu doar o bună comunicare și relaționare în interiorul sectorului dar și o lărgire a orizontului de cultură generală a populației din comunitățile rurale. Agricultura mai îndeplinește și o funcție psihosenzorială și estetică dată de sporirea preocupărilor   participanților la producția horticolă și legumicolă , aceștia acordând o atenție cât mai mare la modul de prezentare al produsului, la aspectul exterior al legumelor și al fructelor, la modul de ambalare și etichetare, lucruri care fac prima impresie consumatorului și îl determină să-și manifeste interesul față de un produs.

1.1.2 Politicile sectorului public Politicile din sectorul legume-fructe vizează organizarea comună a pieței legumelor și fructelor, pe de o  parte, prin măsuri de organizare a producției care presupun constituirea unor exploatații viabile, iar pe de altă parte, modernizarea sistemului de distribuție a legumelor și fructelor, prin măsuri privind standardele de calitate, colectarea transportul, depozitarea, stocarea și vânzarea. Practic, prin clasificările realizate pe baza standardelor de comercializare asigură un cadru de referință reprezentativ, care permite: realizarea unui echilibru între cererea și oferta de legume și fructe proaspete, asigurarea unei transparențe a pieței de legume și fructe proaspete și stabilirea unor relații comerciale  bazate pe o concurența loială, eliminarea de pe piața a produselor de calitate nesatisfăcătoare, orientarea producătorilor către realizarea de legume și fructe proaspete care să satisfacă exigentele consumatorilor și să asigure în acelașii timp un raport echilibrat între calitate și preț ,  pătrunderea producătorilor cu legume și fructe proaspete de calitate pe piața externă, creșterea profitabilității producției de legume și fructe proaspete, acordarea de compensații comunitare în cadrul politicii de intervenție al retragerilor de pe  piață a  producției de legume și fructe proaspete excedentare. În anul 1968 a fost aprobat de către Consiliul Uniunii Regulamentul (CE) nr. 234 care stabilea cadrul  pentru Organizarea Comună de Piață în sectorul plantelor de câmp și a produselor din floricultură, e a suferit numeroase modificări până în 1996, când s-a aprobat Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/1996 privind Organizarea Comună de Piață îm sectorul fructelor și al legumelor. Acesta a fost amendat la rândul lui de Regulamentul Consiliului (CE) nr.2699/2000 și Regulamentul Comisiei nr. 1432/2003. Prin simplificarea regulilor de funcționare a OCP din sectorul legume-fructe au fost eliminate schemele de sprijin anterioare și s-a integrat deoplin în regimul stabilitnde Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003  privind plata unică pe suprafața care unifică toate formele de sprijin direct. Regimul de sprijin curpinde reguli diferențiate pentru piața legumelor și fructelor proaspete, față de piața celor procesate. Mecanismul de sprjin comunitar pentru producătorii de legume și fructe proaspete cuprinde: sprijinirea organizațiilor de producători; schemele de sprijin direct în cadrul PAC; compensații pentru unele legume și fructe retrase de pe piață; unele acțiuni de promovare pe piață; taxe de import; distribuirea gratuită în scopuri caritabile a unor fructe și legume retrase de pe piață.  

 

  

9

Reforma OCP a legumelor și fructelor procesate a introdus plafoane naționale și renunțarea la prețul minim. Numărul produselor care intră sub incidența reglementărilor OCP este redus. Ajutorul comunitar  vizează producția de tomate și pere destinate procesării, restituiri la export pentru unele fructe și legume  procesate. Alte reglementări speciale vizează strugurii, smochinele și unele produse regionale. România are până la dată de 31 octombrie 2010, un număr de 17 grupuri recunoscute preliminar şi o organizaţie de producători recunoscute conform Regulamentului (CE) 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) şi Ordinului nr. 684/2007 privind recunoaşterea organizaţiilor de producători şi a grupurilor de  producători recunoscute preliminar în sectorul fructe şi legume, precum şi modul de accesare a sprijinului financiar de către aceştia. Grupurile şi organizaţiile de producători din sectorul legume fructe, pot beneficia de sprijinul financiar   prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 1078 din 10 septembrie 2008 privind acordarea de sprijin financiar  grupurilor de producători recunoscute preliminar şi organizaţiilor de producători în sectorul fructe şi legume. Pentru perioada 2010-2013, grupurile şi organizaţiile de producători recunoscute preliminar pot primi sprijin financiar, atât pentru constituire şi facilităţi administrative, cât şi pentru realizarea de investiţi. În ceea ce privește plata unică pe suprafață se acordă pentru sectorul legume-fructe un cuantum de 80,36 euro/hectar. Conform prevederilor H.G nr. 1078 /2008, grupurile de producători din sectorul legume fructe şi organizaţiile de producători beneficiază de sprijin financiar, astfel: grupurile de producători recunoscute preliminar  beneficiază, pe o perioadă de maximum 5 ani, pentru finanţarea planului de recunoaştere, de: sprijin financiar în vederea constituirii şi facilitării activităţilor  administrative; sprijin financiar acordat direct, care să acopere 75% din valoarea investiţiilor eligibile conform planului de recunoaştere. organizaţiile de producători primesc sprijin financiar pentru finanţarea programelor operaţionale (între 3 și 5 ani); sprijinul financiar comunitar pentru organizaţiile de producători este egal cu valoarea contribuţiilor financiare ale membrilor sau ale organizaţiei de producători plătite efectiv, dar limitat la 50% din valoarea reală a cheltuielilor suportate de organizaţia de producători, conform programului operaţional aprobat. Se mai acordă sprijin pentru tomatele procesate. Ajutorul financiar se acordă în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 73/2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct  pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori. România are aprobat un plafon anual disponibil de 869 mii euro, pentru fiecare hectar cultivat cu tomate, sprijinul estimat este de 1500 de euro/hectar, cu condiţia ca să se livreze minimum 8000 kg/ha către unităţi de procesare. Schema de ajutor a fost introdusă de către toate statele membre începând cu anul 2008 şi se aplică până în 2011 inclusiv. Se acordă de asemenea sprijin pentru Programul Fructe în școli. În vederea comercializarii produselor,  producătorii de fructe pot comercializa producţia prin programul fructe în şcoli, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 24/2010. În baza Hotărârii de Guvern nr. 905/2010 privind programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli în anul şcolar 2010 –  2011, suma aprobată României de către Uniunea Europeană este de 9.659.220euro . 



10

Actul normativ stabileşte fructele distribuite, perioada şi frecvenţa distribuţiei, limita valorii zilnice/elev şi măsurile adiacente distribuţiei de fructe, bugetul aferent acestora, precum şi modalitatea de implementare efectivă şi de gestionare la nivelul administraţiei publice. Acest program poate contribui la stimularea competiţiei între producătorii şi comercianţii de fructe şi legume şi la asigurarea unui venit satisfăcător de pe urma activităţilor desfăşurate. Statul acordă din fondurile naționale sprijin pentru sectorul legume și fructe astfel: Plata Națională Directă Complementară, pentru suprafeţele cultivate cu legume se acordă un cuantum de 50,64 euro/ha. Ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură - conform Hotărârii Guvernului nr. 748/2010  privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru anul 2010 şi sumei totale alocate acestor ajutoare de stat, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură, se acordă un sprijin financiar sub formă de rambursare  în valoare de 275.420 mii lei; cantităţile maxime de motorină achiziţionate şi utilizate în sectorul legume fructe pentru care se acordă sprijin financiar sunt: legume cultivate în câmp - 148 litri/hectar; o o  pepeni verzi şi galbeni - 150 litri/hectar; o livezi - 130 litri/hectar; căpşuni, alţi arbuşti fructiferi - 65 litri/hectar. o  Ajutor de stat pentru plata primelor de asigurare în agricultură; Conform Hotărârii de Guvern nr. 748/2010 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru anul 2010 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat şi a Hotărârii de Guvern nr. 756/2010 pentru aprobarea normelor metodologice referitoare la modul de acordare a ajutorului de stat în agricultură pentru plata  primelor de asigurare, producătorii care încheie poliţe de asigurare pentru culturile agricole şi/sau animale, păsări, familii de albine, beneficiază de ajutor de stat care reprezintă o cotă procentuală din costul primelor de asigurare plătite de către producători agricoli, astfel: 70% din costul primelor de asigurare aferente poliţelor care prevăd acoperirea pierderilor cauzate o de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale (îngheţ, grindină, polei, ploaie, secetă); 50% din costul primelor de asigurare aferente poliţelor care prevăd acoperirea pierderilor  o cauzate de fenomenele prevăzute la litera a), precum şi altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile şi/sau pierderi cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestări parazitare. Ajutorul de stat se acordă sub formă de rambursare către beneficiari şi a intrat în vigoare începând cu data de 19 august 2010. Autoritatea responsabilă de administrarea schemei de ajutor este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) prin centrele judeţene. Suma totală aprobată pentru anul 2010 este de 22.000 mii lei. 



11

1.1.3 Instituții importante Agenții economici publici și privați, care acționează în diferite faze ale filierei, sunt prezentați în tabelul următor.

Tabelul 1 Agenții economici și instituțiile filierei legumelor și fructelor Agenții economici Asociațiile profesionale, Etapa în cadrul Operațiile Produse care circulă în filierei specifice  întreprinderi, alte instituții etapei cadrul etapei Cecetarea Materiale cu Asociații INSSE, ale MADR, Preproducție FAOSTAT, Eurostat,  pieței informații legate  producătorilor  institutiile de cercetare. ce cerințele Bănci Creditare Producatorii,  pieței, MADR, Agentia de Plati și Intervenție, UNISEM, Achiziționare concurență, UNICEREAL, a materialelor consum, studii, strategii unitatile de Resurse comercializare a materiale substantelor chimice, irigatii, (Semințe, răsaduri , butași, utilaje agricole, etc  pesticide, mașini, Producție

Planificarea  producției Pregătirea terenului Plantarea Îngrijirea culturilor Recoltarea

Prelucrare

Transport Depozitare Prelucrare

Distribuție

Transport Depozitare Vânzare

Resurse materiale

Gospodariile taranesti, asociatii si societati comerciale Legume, fructe agricole; Producatorii, Personal UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, etc Resurse Societati comerciale materiale pe actiuni, societati comerciale de tip srl, intreprinzatorii persoane fizice Legume și fructe Angrosiștii, Produse din detailiștii, legume și fructe procesatorii, cooperativele de marketing,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea Română a Horticultorilor, Direcția de Horticultura Biroul Fructe și Legume din MADR,

ASRO, Inspectia de Stat pentru Control Tehnic, OPC

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea Română a Horticultorilor, Direcția de Horticultura Biroul Fructe 12

exportatorii.

Consumul

Achiziția

Legume, fructe, Menajele,HoReCa , produse din Asociatia. legum și fructe

și Legume din MADR, OPC, Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare, ASRO, Inspectia de Stat pentru Control Tehnic Consumatorilor din Romania, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor

Sursa : prelucrare proprie a datelor 

Structura tipurilor de producători de legume și fructe cuprinde o gamă variată la nivel național și zonal. Principalii producători sunt :  gospodăriile individuale- activitatea de cultivare a alegumelor și fructelor se completează cu alte activități agricole și neagricole ; se cultivă diverse specii de legume și fructe , în special pentru consumul în familie, iar surpluul este destinat pieței; există însă și gospodării specializate în cultura legumelor, mai ales în zonele preorășenești și în zonele consacrate;  legumicultori și pomicultori amatori, care cultivă pentru consumul familial;  legumicultori și pomicultori specializați, care cultivă gamă mai restrânsă de specii , producția fiind destinată prioritar pieței;  asociații de legumicultori și pomicultori, specializate în producerea legumelor și fructelor care se cultivează în stare proaspătă și pentru prelucrare industrială;  ferme proprii ale fabricilor de conserve de legume și fructe;  ferme ale societăților agricole pe acțiuni;  ferme ale unităților de cercetare care produc în special semințe și răsad de legume și puieți de pomi.

1.1.4 Servicii Serviciile asigurate firmelor de legume și fructe sunt aprovizionarea cu resurse materiale, asistența tehnică, informarea, creditarea, colectarea, controlul calitativ, transportul și depozitarea produselor. Aprovizionarea cu resurse materiale a fermelor de legume și fructe reprezintă unul dintre cele mai eficiente servicii furnizate producătorilor. Distribuția materialului săditor legumicol și pomicol, substanțelor  fertilizante, substanțelor chimice penru combaerea bolilor și dăunăorilor, mașinilor, utilajelor, echipamentelor și  pieselor de schimb ese realizată direct de producătorii de astfel de resurse sau de rețeaua specializată reprezentate de societăți comerciale precum UNISEM, UNICEAREAL, FARMAVET, AGROVET, AGROMEC, etc. Problemele evidențiate la această componentă a filierei se referă la greutatea cu care se desfășoară activitatea de colectare a alegumelor și fructelor. Cauza principală este fragmentarea suprafețelor de teren care a determinat apariția exploatațiilor agricole de dimensiuni mici. Aceste entități economice obțin și livrează legume și fructe în loturi mici și neomogene din punct de vedere calitativ și cantitativ.

13

1.1.5 Mediul înconjurător Mediul înconjurător influiențează decisiv o cultură indiferent de tipul ei. Cei mai importanți factori de mediu ce acționează asupra culturilor sunt : lumina, temperatura, apa, aerul, și hrana (solul). În urmăroarea parte vom trata fiecare dintre acești factori atât din perspectiva cultuvării legumelor cât și din cea a cultivării pomilor  fructiferi. Vom începe cu influiența acestora asupra legumelor. Lumina influiențează creșterea și dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată și lungime de undă. Ea constituie condiția de bază în realizarea unor producții mari și de calitate, participând ca sursă de energie în fotosinteză. Procesul de însorire sau umbrire a unui teren este influiențat de expoziția, panta, poziția pe versant, înălțimea obstacolului și lărgimea văii; astfel pe un versant sudic însorirea este totală în tot cursul zilei, în timp ce pe unul adăpostit de un versant nordic, în prima și ultima parte a zilei umbrirea este totală. Gradul de umbrire și însorire depinde și de fitotehnia aplicată. Alegerea distanțelor de plantare mai ales la speciile pomicole, precum înălțimea pomilor este în strictă corelație. Pentru folosirea intensă a luminii, orientarea cardinală a rândurilor plantelor are o importanță deosebită. Legumele se împart în două grupe după cerințele față de durata și intensitatea luminii:   plante de zi scurtă : fasolea, castraveții, ardeii, vinetele; ele cer o intensitate mare a luminii, dar  de o durată mai scurtă (8-12 ore);   plante de zi lungă : spanacul, salata, ridichile, și aproape toate legumele bienale și perene; ele au nevoie de o intensitate mai redusă a luminii dar pe o durată mai lungă (15-18 ore). Temperatura provine din radiația solară, ca și lumina, acționând împreună. Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană a plantelor  și acționează indirect asupra acestora prin influiența pe care ce o area supra regimului termic al solului și formarea umidității aerului de lângă sol precum și asupra evaporației. Creșterea și fuctificarea plantelor depind atât de temperatura aerului cât și de cea a solului. Aerul se încălzește ziua, în principal , pe seama radiației reflectate de suprafața solului, iar noaptea prin preluarea radiației emanată pe pământ după încălzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului în funcție mai ales de umiditatea solului. Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumită specie de plantă cultivată se determină după : temperatura medie anuală; temperatura medie de germinație; temperatura medie din timpul înfloritului și din intervalul mai- septembrie; temperatura minimă absolută; durata minimă a primului și ultimului îngheț; temperatura minimă din timpul nopții; temperatura maximă din timpul zilei; frecvența și intensitatea brumelor, a poleiurilor, a grindinei. Trebuie luate în considerare în planificarea culturilor formele și elemetele de relief, deoarece determină importante modificări în regimul termic al aerului și al solului. Cele mai ferite de îngheț sunt culmile, vârful și mijlocul pantelor, iar cele mai expuse sunt fundul văilor și al depresiunilor. La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuie luată în considerare fragmentarea pe verticală a reliefului. De asemenea este importantă studierea regimului vânturilor care constitui un factor de redistribuire topo-climatică a pericolului de îngheț. 14

Alți factori limitativi sunt și diferențele foarte mari de temperatură , cele foarte scăzute și cele foarte ridicate din perioada de vegetație. Din punct de vedere al pretențiilor față de căldură,legumele se împart în următoarele grupe:  specii foarte rezistente la frig, care pot rămâne peste iarnă în câmp fără masuri speciale de protejate –  sparanghel, tarhon, ștevie, măcriș, etc.;  specii rezistente la frig, care se pretează la semănatul sau plantatul din toamnă pentru obținerea culturilor  timpurii –morcov, pătrunjel, păstârnac, varză de Bruxelles, spanac, salată, etc.;  specii semirezistente la frig, care nu suportă temperaturi negative dar care asimilează bine temperaturi moderate – cartoful; O O  specii pretențioase la căldură, care se dezvoltă bine la temperaturi de 25-30 C iar la 3-5 C plantele mor, se cultivă de obicei prin producerea răsadurilor și se prestează pentru cultura în câmp și spații protejate –  tomatele, ardeii, castraveții, vinetele, etc.; O  specii rezistente la căldură, care suportă temperaturi de până la 35-40 C și au temperatura minimă de încolțire de15-16OC – pepenii verzi, pepenii galbeni, bamele, etc. Apa este extrem de importantă în cultura plantelor indiferent de natura lor. Pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei (60-85% în rădăcini, circa 75% în frunze, până la 90% în fructe), contribuie și la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercită și o influență indirectă asupra plantelor, prin modificarea regimului de umiditate al solului și a umezelii relative a aerului, precum și a principalilor indicatori și determinanți ai fertilității solului- substanșe nutritive, aer, ph, căldură, activitate biologică, procese fizico-chimice cu rol hotărâtor pentru desfășurarea proceselor de formare a recoltelor. Ca indicator al apei utilizate de plante se utilizează noțiunea de „Coeficientul transpirației” care reprezintă cantitatea de apă ce trebuie să treacă prin plantă pentru ca să se producă un gram de substanță uscată. Cifra este specifică fiecărei spcii având variații între 100 și 500 gr de apă. Legumele au nevoie de apă în toate fazele vegetației însă în cantități diferite. Ele au nevoie de apă multă în faza încolțirii semințelor (80-120% din greutatea semințelor la spanac, morcov, sfeclă roșie, pătrunjel și ceapă și 60-80% la pepeni, castraveți, dovlecei, salată, ridichi). Imediat după răsărire sau după plantarea răsadului, solul trebuie să fie suficient de umed, deoarece rădăcinile sunt mici și cu putere de absorbție mică. Soluția solului trebuie să fie diluată să nu ardă rădăcinile. Pe măsură ce plantele cresc , consumul de apă sporește. În faza de înflorire și de coacere a fructelor și semințelor, cerințele fructelor față de apă sunt mai reduse. Cerințele diferitelor specii de plante cultivate în condițiile României , pentru creștere și rodire normală sunt în medie 500-800 mm precipitații anuale, repartizate uniform în timpul anului in care în perioada de vegetație mai-august, minim 250-300 mm. În zonele unde nu sunt asigurate cerințele plantelor față de apă se impune suplimentarea cu apă prin irigare. Contribuția ploilor contează foarte mult în funcție de cantitatea și tipul lor :  3-5mm nu fac difența, evaporându-se imediat de la suprafața solului;   până la 10 mm, pătrund 10-15 cm în sol în funcție de textura acestuia, iar dacă sunt urmate de insolație puternică și căldură nu sunt utilizate eficient de rădăcinile plantei;  peste 10-15 mm sunt de obicei ploile active. 15

Ploile în exces pot influiența de asemenea vegetația, un timp ploios și rece diminuează fotosinteza și împiedică legarea, maturarea și colorarea fructelor. Umiditatea în exces a solului produce asfixierea totală sau  parțială a sistemului radicular cu urmări grave, iar umezeala relativă a aerului peste 70% favoriează atacul de mană, putrezirea coletului. Foarte dăunător este excesul de umiditate în sol ș și atmosfera în perioada coacerii și recoltării ( putrezirea legumelor). Scăderea higroscopicității atmosferice sub 40% duce la stânjenirea proceselor vitale la o serie de specii horticole, favorizând înmulțirea unor dăunători(păduchi), iar când aceasta ajunge la valoarea de 20% asimilația încetează. După consumul de apă și capacitatea de absorbție, plantele legumicole sunt împărțite în mai multe grupe:  legume cu cerințe mari față de apă: legumele vărzoase, castravetele, țelina, etc,;  legume cu cerințe moderate față de umiditatea solului : morcovul, sfecla roșie, ridichile, tomatele, ardeiul, etc.;  legume cu cerințe reduse de apă: pepenele verde, pepenele galbe, mazărea, ceapa, dovleacul, etc.. Aerul influiențează plantele de cultură prin compoziția sa atmosferică și din sol, temperatură, higroscopicitate și vânt. Oxigenul este utilizat în respirație, iar dioxidul de carbon în fotosinteză. Asigurarea cu dioxid de carbon (CO2) se realizează prin mișcarea aerului și prin descompunerea materiilor organice în sol. Mișcarea  permanentă a aerului asigură oxigenul și dioxidul de carbon, dar și reducerea excesului de umiditate din atmosferă. Vântul prin intensitatea sa intervine în polenizarea plantelor. Vânturile puternice sunt întotdeauna nefavorabile majorității speciilor de plante cultivate deoarece sub acțiunea lor mecanică se produc pagube, rup ramurile de pomi, înclină, dezrădăcinează plantele. În timpul iernii, acestea accentuează temeraturile scăzute, favorizând înghețarea solului și degenarearea parțială a rădăcinilor   prin spulberarea zăpezii. Este indicat ca terenurile expuse vânturilor puternice să fie cultivate cu plante de talie joase, rezistente și / sau înființarea unor perdele forestiere pentru reducerea intensității acestora. În legumicultură pot avea întrebuințare și alte gaze : propilenul, etilenul și acetilenul, atât la maturizarea artificială a tomatelor, cât și la prelungirea datei de păstrare în stare proaspătă a produselor legumicole. Îmogățirea atmosferică cu bioxidul de carbon se realizează prin lucrările solului și folosirea de îngrășăminte organice. Hrana  plantelor este asigurată de substanțele nutritive, pe care le iau din sol ( azot, fosfor, potasiu, magneziu, calciu,fier, mangan, bor, etc.), din aer și din apă (carbon, oxigen, hidrogen). Consumul acestora depinde în funcție de specia legumicolă dar și de faza de creștere în care se află. Astfel legumele în perioada scurtă de vegetație (ridichi, spanac,salată) consumă cantități mai mici de substanșe nutritive decât cele cu perioadă lungă de vegetație. În funcție de consumul de substanțe nutritive , plantele legumicole se clasifică astfel:  mari consumatoare: varza de vară și târzie, sfecla roșie de masă;  consumatoare mijlocii : tomate, ceapă;  consumatoare mici: salata, spanacul;  foarte mici consumatoare: ridichi de lună. Dirijarea regimului de hrană este posibil pentru culturile de câmp prin alegerea de terenuri fertile,  pregătirea lor în condiții optime, aplicarea de îngrășăminte, îndeosebi în cursul vegetației, prin rotația culturilor  16

și modul de efectuare a lucrărilor de îngrijire. Pentru culturile din sere, solarii și răsadnițe, asigurarea regimului de hrană se face în condiții mai bune prin aplicarea unor cantități mai mari de îngrășăminte, pe baza analizelor  agrochimice efectuate solului. În ceea ce privește influieța factorilor de mediu asupra culturii pomilor fructiferi vom preciza cerințele față de acești factori ale speciilor pomicole. Lumina  joacă un rol important în creșterea și rodirea pomilor. În condiții de lumină suficientă pomii își formează lăstarii viguroși,rodirea regulată, fructele sunt mari,dulci,cu o aromă mai puternică, bine colorate și bogate în vitamine. Lipsa sau insuficiența acesteia duc la reducerea creșterii și rodirii și la îmbătrânirea  prematură. După cerințele față de lumină pomii fructiferi de împart în :  specii cu pretenții mari: nucul, piersicul, caisul și cireșul;  specii cu pretenții medii față de lumină: părul, mărul, prunul și vișinul;  specii puțin pretențioase : zmeurul, agrișul, coacăzul. Pentru a asigura pomilor pretențioși lumină suficientă trebuie luate o serie de măsuri cum sunt : amplasarea pe terenuri cu expoziție sudică, sud-estică sau sud-vestică; stabilirea unor distanțe optime la plantare; orientarea rândurilor pe direcția nord-sud; alegerea unei forme de coroane care să asigure o mai bună iluminare a frunzelor și a fructelor (exemplu palmeta, vasul), executarea tăierilor de rărire. Speciile mai puțin  pretențioase se pot planta pe zone cu expoziții nordice sau hiar intercala cu celelalte. Căldura este factorul de mediu cu cea mai mare importanță.Ea condiționează procesele de bază ce au loc în corpul pomilor și arbuștilor fructiferi(fotosinteza, respirația, transpirația,absorbția, etc). În funcție de nevoia de căldură speciile se pot clasifica în :  specii cu nevoie foarte mare de căldură și foarte sensibile la ger: migdalul, caisul și piersicul; se cultivă  pe dealuri joase și la câmpie,în locuri ferite de înghețurile târzii de primăvară;  specii pretențioase la căldură: nucul,cireșul, părul și gutuiul;  specii mai puțin pretențioase la căldură: prunul, vișinul și mărul;  specii cu pretenții reduse de căldură: agrișul, coacăzul, alunul, căpșunul. Apa este de asemena un factor deosebit pentru creșterea de pomi fructiferi. Pomii cresc și rodesc bine dacă solul are 75-85% din spațiile lui pline cu apă, iar umiditatea aerului este de 65-80%. Dacă solul reține prea multa apă și lipsește aerul, frunzele se îngălbenesc, iar treptat pomii se usucă, pentru că rădacinile nu mai pot respire. Cerințele pomilor sunt diferite față de apă :  specii foarte pretențioase: agrișul, coacăzul și zmeurul – zone cu precipitații de peste 700mm anual;  specii pretențioase : mărul, părul și gutuiul – zone cu precipitații de 600-700 mm anual;  speciile cele mai puțin pretențioase : caisul, piersicul și migdalul- zone cu precpitații de 400-500 mm anual; Aerul  prin compozitia și mișcările lui influențează creșterea și rodirea pomilor fructiferi.Mișcările ușoare și continue ale aerului au un efect favorabil asupra pomilor, fiindcă răcoresc aerul, zvântă frunzișul după ploi, prevenind atacul unor boli crptogene,etc.. Vânturile tari aduc, în schimb mari pagube, dezrădăcinându-i, distrugându-le coroana, împiedicând polenizarea, uneori usucă florile și solul, scutură fructele, rup altoii în pepinieră, etc. Pentru a feri pomii de efectele negative ale vânturilor puternice, speciile și soiurile mai sensibile se  plantează pe terenuri mai ferite, pomii cu înrădăcinare slabă se susțin pe spalier, la pomii tineri se pun tutori,etc. 17

Solul este cel mai important factor de vegetație pentru pomii fructiferi alături de căldură.Pentru că sunt  pretențioși față de hrană solurile se plantează pe terenuri fertile, bogate în elemente nutritive. Sunt preferate solurile cu textura mijlocie, adică nici prea argiloase, nici prea nisipoase. În zonele secetoase sunt de preferat solurile mai grele (nisipo-lutoase, luto-nisipoase, lutoase) , caci rețin mai multă apă, iar în zonele umede ideale sunt solurile ușoare, care se încalzesc ușor. Solurile puternic argiloase și prea nisipoase sunt nefavorabile culturii pomilor fructiferi. Solurile ușoare sunt favorabile caisului, piersicului și migdalului, pe când cele mai grele mărului și  părului. Este recomandată, când este cazul îmbunătățirea solului cu substanțe nutritive de tipul îngrăsămintelor  atât la înființarea unei livezi cât și după plantarea pomilor. Un alt factor important care trebuie luat în considerare este poluarea. Atmosfera poluată cu bioxid de sulf, brom, clor, flor, praf de ciment și fum reduce fotosinteza, produce arsuri pe frunze și fructe, duce la căderea acestora și, în ultimă instanță, la uscarea recoltelor pomilor. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte  pentru a suporta creșterea plantelor. Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat  bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. Pentru a combate efectele poluării asupra culturilor este necesat ca amplasarea zonelor de cultură să fie departe de marile centre de poluare urbană, industrială; evitarea folosirii pesticidelor și a substanțelor chimice în agricultură. În ceea ce privește ceilalți factori de mediu, este important ca înainte de cultivare, să se studieze condițiile pedoclimatice ale zonei și necesitățile plantelor sau pomilor și pentr a le corela cât mai bine iar amplasarea lor să îndeplinească condițiile impuse de acestea fără mari suplimente de energie chimică sau de altă natură. Este important să se folosească resursele naturale astfel încât potențialul lor să nu fie prejudiciat și impactul negativ asupra recoltelor să fie cât mai redus.

1.1.6 Materialul biologic Materialul săditor este extrem de important în orice cultură și mai ales în ceea ce privește cultivarea legumelor și a fructelor. Utilizarea unui material biologic performant duce la o producție mai mare, calitate mai ridicată și automat venituri mai mari. Astfel când un producător achiziționează un material biologic performant, achiziționează, de fapt, un spor de producție. Totuși, diferența dintre costul acestui material săditor achizionat și cel al unui material biologic obișniuit obținut în grădina proprie trebuie să fie mai mic decât sporul de venit rezultat în urma vânzării producți mai mari și calitativ superioare obținută cu acest material săditor. Trebuie avut în vedere faptul că accesibilitatea la un material biologic performant este redusă, marile centre de cercetare și-au redus activitatea sau au dispărut. Majoritatea legumicultorilor utilizează material săditor obținut în răsadnițe proprii, deoarece este mai ieftin. Răsadurile sunt plante tinere, de o anumită vârstă, 18

folosite pentru unele culturi de legume în câmp descoperit și protejat, precum și în sere, în scopul obținerii unor   producții timpurii și ridicate de calitate superioară. Spre deosebire de legume, la pomi, la înființarea unei livezi se achiziționează pomi altoiți de la stațiunile de cercetări sau de la fermele specializate. Situația este specifică chiar și în cazul gospodăriilor familiale. Materialul săditor pomicol cuprinde pomi altoiți, butași înrădăcinați, marcote, stoloni de căpșuni. Aceasta se produce în ferme specializate numite pepiniere, autorizate potrivit legii și controlate de MADR. Pepinierele  produc un material de calitate superioară , liber de vroze , boli și dăunători, asigurând autenticitatea speciilor și a soiurilor. Decizia de achiziționare a unui material săditor performant este o decizie cu repercusiuni pe termen lung în cazul plantațiilor pomicole, multe specii fiind pe rod o perioadă de 20-30 de ani, în gospdăriile tărănești acest ter men fiind cu mult depăși, chiar dublat. Soiurile de cartofi flosit în cultură sunt: Ostrana, Carpatin, Gloria și Koretta. Materialul săditor se  pregătește înainte de plantare pentru a obține recolte cât mai mari și mai timpurii de cartofi. Încolțirea prealabilă a cartofilor se face cu 30-40 de zile înainte de plantare, la lumină, așezând tuberculii în lădițe în 2-3 straturi; acest proces se desfășoară în 3 etape :  în prima etapă ce durează 14 zile, temperatura aerului se menține la 16-18OC , lumina putând să lipsească;  în a doua etapă, ce durază 21 de zile , temperatura aerulu trebuie să fie de 12-15OC, în condiții de lumină, iar umezeala aerului să fie de 90%;  în a treia etapă ce durează 3-5 zile, temperatura aerului se reduce la 3-5OC, cu aerisire puternică, având drept scop călirea tuberculilor. Încolțirea prealabilă a cartofilor este un proces tehnologic cu serioase implocații economice, în sensul că se obțin până la 70% cu condiția ca materialul săditor să treacă prin aceste pregătiri. Performanța materialului săditor nu se raportează doar la creșterea procuctivității ci și la calitățile psihosenzoriale ale produselor. În ultimii ani când s-a pus accent pe creșterea randamentului, a rezistenței soiurilor s-au omis calitățile acestora cum sunt gustul, aroma, mirosul, calități care stau la baza consumului. Prin crearea și utilizarea acestor noi soiuri rezistente și productive se pierd cele vechi care au o mai mare importanță. Astfel este important ca producătorul fie conștient de ce achiziționează.

1.2. Etapa de producție Agentii economici identificați în această etapă sunt : fermierii, zilierii, băncile, agenți economici furnizori de seminte și îngrășăminte, organizații legate de producție,  producătorii amatori, fermele proprii, fermele cu activităţi de cercetare.. Operatiile identificate in aceasta etapa se rezuma la acele activitati ce conduc la obtinerea productiei de legume si fructe : recoltarea , plantarea, planificarea productiei.

1.2.1 Tehnologia de productie Tehnologiile de productie presupun un ansamblu de activitati desfasurate cu scopul obtinerii de produse necesare satisfacerii nevoilor oamenilor. In cazul tehnologiilor de producecere a legumelor si fructelor, in urma aplicarii lor rezulta produsele care se pot consuma in stare proaspata sau se prelucreaza industrial. Tehnologiile de productie difera in functie de particularitatile si cerintele biologice ale speciilor de legume si pomi fructiferi 19

cultivate dar si de etapa in care se afla pe filiera de produs. Desi foarte variate, tehnologiile de producere a legumelor si fructelor au si caracteristici comune, cum ar fi: -sunt tehnologii cu grad mai redus de mecanizare si automatizare comparativ cu cele ale cerealelor si plantelor tehnice, ceea ce le face, sa fie mari consumatoare de forta de munca specializata; -sunt tehnologii mari consumatoare de apa si saruri minerale; -sunt tehnologii energo-intensive deoarece utilizeaza materii prime si materiale obtinute cu consum ridicat de energie cum sunt ingrasamintele chimice, pesticidele, sticla, otelul, betonul armat, etc; -pentru aplicarea tehnologiilor de producere a legumelor si fructelor, pe langa forta de munca manuala este nevoie si de utilaje si masini puternice, care adesea sunt foarte specializate, ceea ce face ca utilizarea lor sa nu aiba loc pe toata perioada unui an de zile; -in general, tehnologiile de producere a legumelor si fructelor sunt inca destul de mult dependente de utilizarea pesticidelor si a ingrasamintelor chimice, ceea ce face ca sa fie incluse in randul tehnologiilor cu risc crescut de poluare a mediului inconjurator; -tehnologiile de cultura pentru speciile legumicole si pomicole din camp au un accentuat caracter sezonier iar aplicarea lor depinde de factorii meteorologici, care nu pot fi controlati. -tehnologiile de producere a legumelor si fructelor sunt tehnologii cu grad ridicat de risc si cu un pronuntat caracter probabilistic deoarece se desfasoara sub impactul unor factori cu manifestari greu de anticipat si aproape imposibil de controlat ( grindina, inghet, bruma ). -sunt tehnologii ale caror costuri de productie sunt cu mult mai ridicate decat ale unor culturi vegetale din afara sectorului horticol; -tehnologiile de infiintare si intretinere a culturilor pomicole si legumicole perene, pana la intrarea pe rod, se desfasoara pe o perioada de cativa ani si necesita investitii specifice foarte mari care se recupereaza intr-o perioada indelungata de timp, in unele cazuri chiar in 15-30 ani de zile; În concordanta cu prevederile noii reforme a Politicii Agricole Comune, in perioada 2008-2013 se va pune un accent deosebit pe introducerea si promovarea unor tehnologii ecologice si in sectoarele de producere a legumelor si fructelor.

Tehnologia de productie a legumelor Alegerea terenului Terenul pentru legume trebuie ales în funcţie de specia cultivată, modul şi sistemul de cultură adoptat în 

fermă. Astfel pentru legumele timpurii şi târzii se vor alege terenuri plane, adăpostite de vânturi şi curenţi reci de aer. Sunt indicate şi terenurile cu pante mici, orientate spre sud, sud-est sau sud-vest. O condiţie esenţială  pentru cultivarea legumelor este alegerea terenului în apropierea unei surse corespunzătoare de apă pentru 20

irigaţie, cu debit asigurat în tot timpul anului. De asemenea, terenurile destinate legumelor trebuie să fie amplasate cât mai aproape de căile de comunicaţie pentru a realiza o valorificare optimă a produselor perisabile. 

Organizarea terenului

Pentru folosirea largă a irigaţiei se aplică o serie de lucrări pregătitoare. Astfel, comasarea terenului trebuie făcută, în cât mai puţine parcele, legate între ele şi de centrul unităţii prin căi de comunicaţii accesibile mijloacelor rutiere. Terenul comasat se repartizează pe categorii de folosinţă, in funcţie de planul de producţie al unităţii. La aceasta repartizare se tine seame de speciile cultivate, particularităţile lor biologice şi cerinţele agrotehnice. Se vor stabili tipurile de asolamente legumicole şi împărţirea pe sole a terenului neprotejat. 

Asolamentul

În ferma legumicolă constituie un mijloc eficient prin care se pot organiza, folosi şi dirija ştiinţific măsurile agrotehnice şi economico-organizatorice care condiţionează producţia de legume pe o perioadă mare de timp. Asolamentele permit organizarea în sole a terenului destinat cultivării legumelor, repartiţia şi rotaţia culturilor în timp şi spaţiu, la care se adaugă sistemul cel mai corespunzător de lucrare a solului, de îngrăşare a  plantelor, de combatere a buruienilor, bolilor, dăunătorilor pentru proiectarea şi punerea în funcţiune a unui asolament se au în vedere o serie de criterii agrobiologice, tehnologice şi economice. 

Pregătirea terenului

Cercetările efectuate arată că speciile legumicole cresc şi se dezvoltă în bune condiţii când solul în care se cultivă este bine asigurat cu apă şi substanţe nutritive. Sistemul radicular este diferit la diversele specii legumicole existente în cultură, el diferenţiindu-se din punct de vedere arhitectonic şi al adâncimii la care  pătrunde în sol. Întreaga nutriţie a speciilor legumicole este în mare măsură condiţionată de activitatea rădăcinilor plantelor, care au posibilităţi de cuprindere a unui volum mare de substrat nutritiv. Pentru speciile legumicole care se cultivă primăvara timpuriu terenul se pregăteşte din toamnă, prin arătură la adâncimea de 28-30 cm. Primăvara, înainte de plantare, se execută grăparea, frezarea sau discuirea terenului în funcţie de starea lui. În cazul când unele terenuri se tasează datorită precipitaţiilor din toamnă şi iarnă, primăvara se practică o arătură superficială la 16-18 cm adâncime, pentru a crea un pat nutritiv cât mai profund. Acest lucru se impune mai ales pentru specii cu sistemul radicular la suprafaţă ca: ceapa, usturoiul, castraveţii sau specii care reacţionează bine la afânarea adâncă a solului ca: tomate, ardei, vinete. Pentru speciile legumicole care se cultivă în succesiune, în a doua cultură terenul se pregăteşte cu multă atenţie într -un timp scurt. În acest caz după recoltarea plantelor premergătoare, se aplică numai o arătură superficială la adâncimea de 15-18 cm, urmată de o lucrare cu cultivatorul sau cu freza. Specifică terenurilor legumicole este lucrarea de îndepărtare a resturilor de plante după recoltare. La unele specii ca mazărea şi fasolea, vrejurile se vor îngropa odată cu arătura, iar celelalte resturi se adună în vederea compostării lor. 21

Pentru culturile extratimpurii de varză, conopidă, cartofi din prima epocă de plantare, care vor fi  protejate cu plastic, modelarea terenului se poate face din toamnă. Avantajul acestui procedeu constă în faptul că biloanele înălţate se încălzesc repede primăvara , o dată cu apariţia primelor zile însorite, ceea ce permite plantarea mai devreme cu 5-10 zile şi deci o mărire a precocităţii producţiei. Consumul de forţă de muncă şi de combustibil variază în funcţie de planta cultivată, starea terenului, atacul de  boli şi dăunători, în fine de tehnologia aplicată. Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura legumelor în câmp:

Scarificarea Se execută după desfiinţarea culturii precedente la 5-25 cm adâncime cu sacrificatorul, funcţie de amplitudinea denivelărilor sau manual cu sapa.

Nivelarea de exploatare Se execută toamna, după scarificator prin 2-3 treceri cu nivelatorul mecanic NM-2,8 în agregat cu U-650 cu lamă sau riglă metalică la tractor; manual cu sapa şi grebla.

Fertilizarea de toamnă Transportul îngrăşămintelor se face cu remorca basculantă R M-2, iar împrăştierea acestora pe teren cu MIG-5, MIC-1 şi MA-3,5, toate în agregat cu U-650 M; cu mici maşini sau cu mâna.

Fertilizarea şi irigaţia solului Întreţinerea solului la suprafaţă şi în adâncime prin acţiuni mecanice nu este suficientă pentru culturile de legume, mari producătoare de biomasă utilă. Terenurile destinate cultivării cu plante legumicole trebuie să fie în permanenţă protejate şi ameliorate, pentru a asigura o fertilitate ridicată. Metodele de bază pentru a realiza acest obiectiv le constituie fertilizarea şi irigarea solului.

Fertilizarea Plantele legumicole, prin natura lor, extrag din sol cantităţi mari de substanţe nutritive, într -o perioadă scurtă de timp. Printre măsurile agrotehnice care contribuie la mărirea producţiei de legume şi îmbunătăţirea calităţii fructelor, un rol de seamă îl prezintă aplicarea raţională a îngrăşămintelor organice şi minerale. Din cercetările staţiunilor experimentale legumicole şi din practică reiese că asigurarea cu elemente nutritive a  plantelor trebuie să se facă de la răsăritul acestora şi până la ultimul recoltat, adică în tot timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de starea plantelor şi cerinţele imediate. Fertilizarea exagerată poate conduce la degradări calitative ale produselor şi la accentuarea fenomenului de poluare a solului şi apei freatice. În legumicultură este obligatorie îmbinarea armonioasă a aplicării îngrăşămintelor organice cu cele minerale. Astfel, la o cantitate de 40 t/ha gunoi de grajd încorporat în sol, aportul P2O2 este de 70 kg/ha ceea ce este echivalent cu 438 kg superfosfat simplu. De asemenea, gradul de 22

utilizare a substanţelor active din îngrăşăminte este cuprins între 60-90% la azot, 50-70% la fosfor şi 70-90% la  potasiu, în funcţie de specia cultivată şi sol. În legumicultură se foloseşte toată gama de îngrăşăminte organice şi minerale, acestea din urmă îndeosebi sub formă de soluţii sau de granule. Se administrează tot mai mult îngrăşăminte lichide pe frunzele plantelor, cu rezultate deosebite.

Producerea răsadului În sistemul legumicol de producţie cultivarea legumelor se face şi prin răsad, adică prin plante tinere, la 

începutul vegetaţiei, care pot avea vârsta de 35-55 zile. Folosirea plantelor tinere asigură o prindere perfectă, grăbirea vegetaţiei şi fructificării, producţii timpurii. În spaţiile închise, sere şi răsadniţe, cultura se poate  practica numai prin răsad plante tinere cu 2-6 frunze şi cu sistem radicular bine dezvoltat.

Tehnologia de productie a fructelor 

Amenajarea terenului.

În cadrul pepinierei pomicole se delimitează sectoarele constitutive. Suprafaţa acestor sectoare se calculează în funcţie de sarcina de producţie –  pomi altoiţi –  bazată pe randamentul la altoire. Se efectuează trasarea drumurilor, stabilirea zonelor de întoarcere pentru mijloacele mecanizate, precum şi trasarea reţelei de irigare. Pentru ca lucrările să poară fi mecanizate, parcelele vor fi, de preferinţă, dreptunghiulare şi vor avea o lungime de 200-250 m pentru şcoala de puieţi şi de 100 20 m pentru marcotiere, şcoala de viţe şi şcoala de pomi. 

Pregătirea terenului.

După amenajarea teritorială se trece la nivelarea terenului, folosind nivelatorul: NT – 2,8 cu tractorul U650 sau NT 4,25 cu tractorul A-1300. Fertilizarea se face cu 30-35t/ha gunoi de grajd şi îngrăşăminte minerale 60-90 kg/ha s.a. fosfor şi 40-50 kg/ha ş.a. potasiu. Înainte de desfundat se face dezinfectarea terenului destinat diferitelor sectoare ale pepinierei. Desfundatul se face la adâncimi diferite: în şcoala de puieţi la 40-45 om, iar  în câmpul de altoire la 50-60 cm. 

Pregătirea răsadului.

De cu seara, înainte de a fi scos din sere sau răsadniţe, răsadul se udă bine cu stropitoarea, pentru a-l  putea folosi cu cât mai mult pământ pe rădăcini şi pentru a evita ruperea acestora, uşurându-se în acelaşi timp şi operaţia de plantare. Cu cât răsadul va avea un număr mai mare de rădăcini întregi, cu atât prinderea sa la  plantare va fi mai sigură. 

Alegerea terenului pentru plantaţie

Cultivarea plantelor pomicole se poate face pe suprafeţe mici, în sistem aşa-zis gospodăresc, în grădina de lângă casă împreună chiar cu legume, flori şi vie, dar şi pe suprafeţe mari, în ferme mici şi mijlocii, dotate cu tehnologie modernă şi mecanizare. 23

Pentru grădina cu pomi, chiar sub aspectul unei livezi, terenul trebuie şi el ales cu atenţie, curăţat şi ameliorat înainte de plantare. Repartizarea plantelor trebuie sa fie judicioasă, cu folosirea cât mai raţională şi economică a grădinii. În concepţia modernă, plantaţiile mari (în ferme specializate) se extind în bazine şi centre cu tradiţie, urmându-se concentrarea şi specializarea producţiei pomicole. La alegerea locului pentru livadă se au în vedere o serie de factori de favorabilitate şi anume: climatici, relief, sol şi social-economici.

Condiţiile de climă sunt analizate pentru a stabili în ce măsură corespund culturii fiecărei specii  pomicole. În acest sens, factorii limitativi sunt: temperatura, radiaţia solară, precipitaţiile, vântul etc. Pentru speciile pomicole a fost stabilită izoterma optimă precum şi temperaturile extreme la care se poate face o cultură economică. În repartizarea pe teren a speciilor se va ţine seama şi de condiţiile de microclimat care pot favoriza sau defavoriza cultura unor specii. Fig. 10.6 Livezi pe versanţi Sisteme horticole comparate

Relieful. Din punct de vedere al reliefului, cele mai bune terenuri pentru livezi sunt cele situate la altitudinea mică şi mijlocie, cu expoziţie S, S-V şi S-E, cu pante uniforme până la 24% în zona colinară. (fig. 10.6). Pentru sistemele cu pomi pitici şi garduri pomicole se recomandă versanţii cu pante sub 15% în zona colinară şi terenurile plane în zona de câmpie.

Solul. La alegerea solului se are în vedere că o plantaţie de pomi ocupă terenul o perioadă lungă de timp,  precum şi faptul că fiecare specie sărăceşte unilateral solul. Din acest motiv, la înfiinţarea plantaţiilor de pomi se analizează tipul de sol şi însuşirile sale, nivelul fertilităţii, al pânzei de apă freatică şi subsolul pentru fiecare specie şi combinaţie soi-portaltoi în parte. Pentru livezile intensive şi superintensive se recomandă solurile cu textura mijlocie şi uşoară,  permeabile, fertile, profunde, bine drenate cu reacţie slab acidă până la neutră. În cazul extinderii pomiculturii pe soluri cu fertilitate mai scăzută, cum sunt solurile brune luvice, luvisolurile albice şi nisipurile, terenurile afectate livezilor pot fi îmbunătăţite prin amenajări, fertilizare, amendamente şi lucrări agrotehnice corespunzătoare.

Condiţiile social-economice. La înfiinţarea livezilor se ţine seama de situarea acestora în apropierea marilor centre populate, a fabricilor de conserve, cât şi a pieţei externe. Datorită unor vârfuri de muncă în  perioadele de tăiere a pomilor şi la recoltare, se are în vedere asigurarea exploataţilor cu mână de lucru calificată. Totodată, livezile trebuie să aibă o sursă de apă permanentă necesară stropirilor în livadă contra  bolilor şi dăunătorilor, iar, unde este cazul, şi pentru irigat.



Organizarea terenului pentru plantare

Prin organizarea terenului se urmăreşte realizarea celor mai bune condiţii pentru prevenirea şi combaterea degradării solului, crearea condiţiilor pentru executarea optimă a lucrărilor de îngrijire a pomilor şi valorificarea a producţiei. În acest sens, proiectul de organizare a terenului trebuie să cuprindă lucrări de îmbunătăţiri 24

funciare, parcelarea, trasarea drumurilor, a reţelei de irigaţie, precum şi amplasarea construcţiilor. SUBSISTEMUL Înfiinţarea plantaţiei pomicole (livezii)  Parcelarea terenului. Parcela reprezintă unitatea teritorială de bază în cadrul unei livezi. Pe terenurile

în pantă, mărimea parcelei variază aproape exclusiv în funcţie de mărimea pantei şi gradul de frământare a terenului. În general, se admit şi cazuri în care o parcelă are o suprafaţă de până la 2 ha. Pentru plantaţiile cu pomi pitici, mărimea unei parcele poate fi până la 5 ha. Cea mai bună formă a  parcelelor este forma dreptunghiulară. Acolo unde configuraţia terenului obligă, parcelele pot avea şi altă formă.  Amenajarea terenului. În funcţie de zona amplasării livezii sunt necesare lucrări de amenajare diferite.

În zonele cu livezi în pantă şi precipitaţii abundente se fac amenajări pentru combaterea eroziunii solului şi evacuarea apei în exces.  Terasele sunt principalele amenajări antierozionale şi se construiesc pe pante uniforme cu înclinare

mai mare de 15-18%. Pe lângă combaterea eroziunii, ele asigură condiţii pentru mecanizarea lucrărilor. Lăţimea teraselor este invers proporţională cu panta terenului şi variază între 6 şi 12 m. Pe aceste pante, în funcţie de specie, se pot planta 2-3 rânduri de pomi. Amenajarea teritoriilor destinat pomiculturii şi par -celarea terenului asi-gură efectuarea lucră-rilor în livadă în mod ordonat şi la timp, având în vedere următoarele criterii:   pe terenurile cu o textură ceva mai grea şi cu panta până la 5 la sută, lucrările solului se pot executa

în orice direcţie, fără pericol de eroziune, în cazul solurilor mai uşoare, pericolul eroziunii apare la o  pantă de 4 la sută; aceste indicaţii se referă la plantaţiile cu pomi pitici.   pe terenurile cu panta cuprinsă între 4,5 la sută şi 12 la sută, în funcţie de natura solului, procesul de

eroziune se poate combate numai prin executarea lucrărilor obligatorii în direcţia curbelor de nivel;  denivelările create cu ocazia lucrării solului sunt suficiente pentru a stăvili procesul de eroziune.  pe pantele cuprinse între 12% - 18% se recomandă crearea de benzi înierbate pe intervalele dintre

rândurile cu pomi, în alternanţă cu benzi de ogor permanent în raport de 1: 2: 3 sau 4, în funcţie de  pantă şi distanţa dintre rânduri:  pe pantele mai mari de 15-18% apare obligatorie operaţiunea de terasare.

În concepţia nouă privitoare la sistemul de întreţinere a solului în livezi, folosind sistemul de „terasare în timp” cu plugul reversibil, este recomandabil ca terasarea să înceapă de la panta cu înclinaţie de 12%.

1.2.2 Combaterea bolilor si daunatorilor Combaterea bolilor si daunatorilor la legume Combaterea bolilor si daunatorilor este absolut obligatorie in cultura legumelor. Plantele legumicole prin specificul lor, cu tesuturi suculente si bogate in eleminte nutritive, constituie un mediu foarte favorabil pentru 25

atacul bolilor si daunatorilor. Acest atac este favorizat in spatiile acoperite (rasadnite, sere, solarii) si in conditii de irigare, cand se formeaza exces de umiditate. De asemenea atacurile sunt favorizate si de rotatia necorespunzatoare a culturilor mai ales cand se practica monocultura. Pentru combatere este necesara identificarea bolilor si daunatorilor si apoi cunoasterea mijloacelor de combatere. Prezinta de asemenea mare importanta si cunoasterea mijloacelor de prevenire a apritiei bolilor si daunatorilor. Ca masuri preventive cu aplicatie larga sunt: evitarea terenurilor infectate, tratarea semintelor inainte de semanat, rotatia culturilor, distrugerea buruienilor, etc. Dintre mijloacele curative, cea mai intrebuintata este tratarea culturilor cu diferite produse chimice sub forma de solutie, in raport de atacul produs si plantele cultivate. Bolile plantelor pot fi cauzate de ciuperci criptogamice (mana, făinarea), de bacterii (cancerul bacterian) şi viruşi (mozaicul tomatelor, piticirea tomatelor). Dăunătorii sunt reprezentaţi prin: insecte (musca verzei; gândacul de Colorado); afide (puricii negri); nematozi şi rozătoare, acarieni; păianjenul roşu . Bolile şi dăunătorii atacă toate organele plantelor: rădăcina (putregaiul umed la morcov), tulpina (coropişniţa), frunzele (pătarea cafenie la tomate, făinarea la castravete), produsul comestibil (mana la ceapă). Cercetările efectuate arată că organismele dăunătoare aduc pagube mari în culturile de câmp şi, mai ales, în cele protejate, forţate. Astfel, musca albă de seră depune excrementele pe fructele de tomate şi le depreciază calitativ. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face prin metode preventive şi curative, ţinând seama de biologia  plantelor, sortimentele de pesticide, biologia agenţilor dăunători. Combaterea are în vedere pragul economic de dăunare (PED), prin care se înţelege nivelul de pagube de la care este necesar să se aplice tratamente corespunzătoare. Aplicarea pesticidelor trebuie să conducă obligatoriu la recuperarea recoltei şi costului tratamentelor. Eficienţa acţiunilor de protecţie este condiţionată de aplicarea unui complex de măsuri şi mijloace de combatere a atacurilor. Măsuri şi mijloace agrotehnice: rotaţia culturilor, cultivarea soiurilor şi hibrizilor toleranţi sau rezistenţi la atacul agenţilor patogeni şi dăunătorilor (de exemplu la tomate Getina F1, Nemarom F1, Diva F1); amplasarea culturilor; nutriţia echilibrată, irigarea culturilor, praşilele mecanice şi manuale, igiena culturală, defrişarea culturilor, arătura adâncă de toamnă. Măsuri şi mijloace fizice: tratamente termice uscate (cu aer cald) şi tratamente termice umede (cu apă caldă), folosite la seminţe contra viruşilor, bacteriilor şi ciupercilor; tratamente cu abur (vapori supraîncălziţi) contra unor insecte, nematozi şi pentru dezinfecţia uneltelor şi amestecurilor nutritive la producerea răsadului. Mijloace biologice: preimunizarea cu surse avirulente sau slab virulente, antagonismul microbian, folosirea microfaunei utile de paraziţi şi dăunători. De exemplu, un dăunător frecvent la varză, ca Mamestra brassicae (Buha verzei) poate fi distrus de zoofagul Trichogramma evanescena. La ardeiul de seră, dăunătorul foarte periculos, Tetranycus urticae (păianjenul roşu) este combătut de zoofagul Phytoseiulus persimilis. O

26

combinaţie între Encarsia formosa (parazitoid) şi Verticillium lecanii (ciupercă microscopică parazitară) combate insecta Trialenrodes vaporariorum (musculiţa albă de seră) la tomatele de seră. Protecţia culturilor de legume contra bolilor şi dăunătorilor trebuie să aibă un pronunţat caracter ecologic şi integrat, ce se încadrează într -un sistem ce îmbină armonios toate metodele de luptă, cu accentul din ce în ce mai mare pe folosirea largă a procedeelor agrotehnice şi metodelor biologice. Pe această cale se limitează efectul nociv al pesticidelor, diminuându-se poluarea mediului înconjurător (plante-sol-cultivator). Combaterea paraziţilor vegetali se face conform avertizării oficiale, preventiv sau curativ, cu MSPP 3-300 sau MSPV-900 în agregat cu tractorul U-650 n sau L-445 şi desigur manual, folosind pompa de spate specială. În acest scop trebuie avut în vedere: 

nu se aplică tratamente chimice la salată sau la alte legume de la care se consumă frunzele,  pentru că ar putea să producă otrăvirea consumatorilor;



 înainte de recoltare cu 20 – 25 de zile nu se mai aplică tratamente celorlalte plante legumicole.

Combaterea bolilor si daunatorilor la fructe Viespea semintelor de prun  –  Larvele consuma continutul samburilor.Fructele nu se mai dezvolta normal, au o culoare albastra-violacee si cad. Viespea are o generatie pe an si ierneaza ca larva in samburul fructelor. Se recomanda adunarea fructelor atacate si distrugerea lor.Adultii se combat cu Diazol 60EC-0,15%, Supersect 10CE-0,03%. Gargarita florilor de mar – Insecta ataca in primul rand marul, iar, uneori poate fi atacat parul, paducelul.Adultii hibernati rod bobocii florali iar larvele consuma pistilul, staminele si partea interna a  petalelor.Bobocii florali se usuca, nu se mai deschid, ei sunt denumiti popular „ cuisoare”.Noii adulti rod epiderma frunzelor, dand un aspect reticulat, iar uneori petiolul frunzelor.Adultii au o lungime de 3,5-6,0 mm.Corp acoperit cu perisori brun-roscati.Antenele si picioarele sunt brun-roscate, femurele prezinta un dinte.Pe pronot median se afla o dunga albicioasa de perisori iar scutelul apare cu un punct alb.In treimea posterioara a elitrelor se afla cate o dunga oblica deschisa marginita de doua zone mai intunecate ce au forma literei V cu deschiderea spre cap. Gargarita florilor de mar are o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol.Adultii apar la sfarsitul lunii martie-inceputul lunii iunie. Larvele se dezvolta in decurs de 15-30 zile. Pentru combatere se recomanda taierea ramurilor uscate, razuirea tulpinilor si ramurilor groase, scuturarea dimineata pe prelate a pomilor, aplicarea de inele capcane.Tratamente chimice se fac cu Thionex 25EC-0,2%, Carbetox 37EC – 0,5%, Fyfanon 50 EC-0,3%, Pallas 50EC-0,3%, Sinoraxton 35EC-0,15-0,2%, Sinoratox Plus -0,1%. Viermele prunelor – Ataca mai ales prunul, dar si ciresul, piersicul, caisul.Fructele atacate se recunosc dupa picaturile cleioase ce se scurg prin orificiul de patrundere al larvelor.Fructele atacate cad si putrezesc.Larvele

de

10-14

mm

lungime

au

corpul

roz,

cu

capul

brun

pana

la

negru. 27

Viermele prunelor are doua generatii pe an si ierneaza ca larva invelita in cocon matasos sub scoarta pomilor sau alte locuri.Fluturii generatiei hibernante apar in mai iar cei din generatia a doua la inceputul lui iulie.Ouale sunt depuse pe jumatatea inferioara a fructelor.Pagube mari se produc la generatia a doua, mai ales pe soiurile semitarzii sau tarzii. Combaterea chimica se face cu produsele: Actellic 50EC-0,05%, Carbetox 37CE-0,4%, Cidial 50L-0,175%, Diazol 50EW-0,2%, Diazol 60EC-0,15%, Reldan 40EC-0,1%, Sention 50EC-0,1%, Sumithion 50EC-0,1%, Sinoratox 35CE-0,1%, Insegar 25WP-0,03%, Victenon 50WP-0,075%, Cipertrin 10CE0,015%, Decis 25CE-0,025%, Fastac 10CE-0,015%, Karate Zeon -0,015, Polytrin 200CE-0,015, Sanvalerate 200EC-0,02%,

Supersect

10EC-0,03%,

Sinoratox

Plus

-0,075%,

Calypso

480SC-0,02%.

Musca cireselor – Ataca ciresul, visinul si unii arbusti.Prefera soiurile semitarzii si tarzii.Fructele coapte atacate prezinta pete brune, moi.La apasare asupra locului brunificat, pulpa cedeaza.Larvele se hranesc cu pulpa fructului din jurul samburelui.Fructele atacate putrezesc si cad.Musca are 4-6 mm lungime.Aripile cu patru benzi intunecate.larva este apoda, alba, de 5-6 mm.Musca cireselor are o generatie pe an si ierneaza ca pupa in sol in stratul superficial.Adultii incep sa apara esalonat in a doua jumatate a lunii mai, in decurs de 14-28 de zile.Femela introduce ouale sub pielita fructului.Stadiul de larva dureaza 10-20 de zile. Se recomanda saparea solului in jurul pomilor toamna sau primavara devreme. Recoltarea fructelor sa se faca la timp.Tratamentele chimice se executa la avertizare la o saptamana de la aparitia mustelor, cand soiurile timpurii sunt in parga.

1.2.3 Operatii prerecoltare 

Întreţinerea solului. În perioada de vegetaţie se fac lucrări manuale şi mecanice asupra solului, prin  praşile repetate, pentru a menţine terenul afânat, aerisit şi liber de buruieni.



Distrugerea crustei. Se execută cu unelte de mână şi cu mijloace mecanizate; în ultimul caz se folosesc diverse maşini purtate sau tractate, cultivatoare, prăşitoare, sapă rotativă, freza L-4 şi cultivatorul legumicol CL-4. Acestea au o productivitate cu mult mai mare decât uneltele manuale. Pentru distrugerea crustei, solul se lucrează la adâncimea de 4-5 cm atunci când pământul este zvântat şi nu aderă la uneltele agricole.



Plivitul. Culturile se plivesc de buruieni, curând după răsărirea lor, cu mâna sau cu unelte Wolf, pe rânduri sau în interiorul cuiburilor, acolo unde nu se poate da cu sapa. Operaţiunea se execută după o  ploaie sau udare, pentru a se putea smulge buruienile uşor, cu rădăcină cu tot şi se repetă de 2-3 ori.



Prăşitul. Pe lângă distrugerea crustei formate din cauza ploilor sau udatului şi menţinerea la suprafaţa solului a unui strat afânat de 8-10 cm, care să împiedice evaporarea apei din sol, prăşitul contribuie şi la distrugerea buruienilor. Se execută cu diferite utilaje şi unelte.

În cursul vegetaţiei legumele se prăşesc de 2-3 sau chiar de mai multe ori (6-7 ori), după numărul de udări aplicate. Prima praşilă trebuie făcută când buruienile abia au răsărit, iar celelalte ori de câte ori este 28

nevoie, astfel ca ultima praşilă să se aplice înainte ca plantele să acopere tot terenul. Adâncimea la care se  prăşeşte depinde de specia legumicolă, de faza de creştere. În momentul executării prăşitului, terenul trebuie să fie reavăn, dar nu prea umed. În urma aplicării  prăşitului, pământul trebuie să rămână cât mai neted, mai mărunţit şi fără buruieni. 

Erbicidarea

Fiind fertile şi irigate, terenurile de legume sunt mult expuse infestării cu buruieni, care constituie un concurent pentru plante îndeosebi după semănat sau plantat. De aceea, se recomandă, în caz că îmburuienarea este frecventă, combaterea chimică, manuală, semimecanizată sau mecanizată. Erbicidarea se efectuează având în vedere starea terenului, umiditatea în stratul de 10 cm, vârsta plantelor. Erbicidele se aplică pe toată suprafaţa sau pe bandă, sub formă de soluţie sau suspensie.În legumicultură erbicidarea se poate aplica în următoarele momente: înainte de semănat sau plantat; după semănat şi plantat, înainte de răsărirea plantei de cultură, după răsărirea plantei de cultură, după răsărirea buruienilor. 

Muşuroirea

În mod obişnuit se muşuroiesc cartofii pentru susţinerea vrejului şi formarea tuberculilor. Se mai muşuroiesc: sparanghelul, pentru acoperirea părţilor comestibile, spere a le feri de lumină şi înverzire, precum şi varza şi tomatele, deoarece emit rădăcini adventive pe porţiunea de tulpină muşuroită, ceea ce serveşte la susţinerea plantelor şi la dezvoltarea sistemului lor radicular. Muşuroiul se recomandă şi la semicerii plantaţi toamna (varza, rădăcinoase), cu scopul de a fi protejaţi de frig; la peţiol ţelina de frunze se face pentru înălbirea organelor comestibile, înainte de a fi date la consum. Momentul optim de executare al acestei lucrări depinde de scopul urmărit. Pentru emiterea rădăcinilor  adventive, legumele, se muşuroiesc când sunt mici, pentru că atunci dau rădăcini mai uşor. Cartoful se muşuroieşte după ce şi-a dezvoltat aparatul aerian; sparanghelul se muşuroieşte înainte de a ieşi din pământ şi se ţine în felul acesta tot sezonul de recoltă, iar legumele pentru înălbit se muşuroiesc pe măsură ce se dezvoltă. Muşuroiul se execută cu sapa, rariţa sau cu cultivatorul prevăzut cu corpuri de rariţă, acoperind partea de jos a tulpinii.

Operaţiile în verde Operaţiile în verde au rolul să formeze şi să conducă portul plantei la solano-fructoase şi bostănoase, stimulând, în acelaşi timp, coacerea mai timpurie a fructelor. Ele constau din reducerea sau eliminarea unor  componente vegetative (lăstari, vârfuri de creştere) sau de fructificare (boboci, flori, f ructe legate). 

Copilitul este operaţia de eliminare cu mâna a lăstarilor (copililor)care pornesc de la subţioara frunzelor  (fig. 6.5). Se aplică, de regulă, la tomate, cu scopul de a grăbi coacerea şi a dirija planta la un anumit număr de inflorescenţe. Întrucât tomatele emit prea mulţi copili, care cresc rapid şi consumă din 29

substanţele nutritive ale plantei, aceştia trebuie rupţi sau tăiaţi, când au 3–5 cm lungime, pe măsură ce se formează. Lucrarea se repetă de câteva ori. 

Cârnitul constă în ruperea vârfurilor de creştere al plantelor în scopul grăbirii formării depline a fructelor şi a desăvârşirii coacerii acestora, prin oprirea creşterii vegetative. Se execută la tomate, ardei, vinete şi se efectuează după ce plantele au format un anumit număr de formaţiuni fructifere, în funcţie de sistemul de cultură (câmp, seră, răsadniţă).



Ciupitul constă în înlăturarea vârfului vegetativ al tulpinii principale sau a lăstarilor la castravete, când plantele au format 4 – 5 frunze,cu scopul de a grăbi dezvoltarea ramificaţiilor şi fructelor la dimensiuni mari.

Alte lucrări speciale 

Completarea golurilor. Lucrarea se execută la culturile produse prin răsad şi uneori chiar la cele semănate direct în câmp, dacă în culturile respective se constată că s-au ivit goluri multe. Golurile se completează după 4 –  5 zile de la plantare, cu răsad din acelaşi soi şi de aceeaşi vârstă, reţinut în răsadniţă ca rezervă. În acest caz, răsadurile nou plantate se vor îngriji (uda) separat, până la prindere.



Răritul se aplică la unele culturi semănate direct în câmp (morcov, păstârnac, sfeclă roşie, ceapă, salată,  pepene) în scopul asigurării unui număr optim de plante. Se efectuează manual prin smulgerea plantelor  mai puţin dezvoltate realizându-se suprafaţa optimă nutritivă. La rădăcinoase, plantele scoase, de grosimea unui creion, se valorifică pentru consum.



Copcitul se aplică la ţelină şi hrean. În acest scop rădăcinile îngroşate ale ţelinei se dezgroapă puţin, se taie „mustăţile” laterale, după care se reînvelesc cu pământ; la hrean, cu ajutorul unui cuţit se înlătură rădăcinile laterale, după care se aşează pământul la loc.



Înălbirea (etiolarea) organelor comestibile ale unor plante se bazează pe oprirea luminii de a pătrunde la acestea.

Lucrarea se practică la ţelina pentru peţiol, andive, sparanghel, procedându-se astfel: • la ţelina de frunze, prin legarea frunzelor şi muşuroirea treptată cu pământ a peţiolilor, pe măsură ce cresc; • la cicoarea de Bruxelles, prin punerea rădăcinilor în pământ, la forţat, în pivniţe, şanţuri, sub parapete în seră, deci în locuri întunecoase, obţinându-se „păpuşa” (andiva) ce se consumă; la sparanghel, prin acoperirea cu strat de pământ a tulpinilor subterane, care emit apoi lăstari buni de consumat. 

Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite şi bolnave de la baza tulpinii, în culturile de tomate, vinete şi castraveţi. La culturile de tomate din sere, în vederea grăbirii coacerii, se defoliază de regulă până la a treia inflorescenţă (etaj de fructe). Prin defoliere radiaţia solară

30

 pătrunde în cantitate mai mare la fructe şi se asigură o aerisire mai bună pe rânduri şi între plante.

1.2.4 Recoltarea Organizarea recoltării se face în funcţie de condiţiile fermei, iar gradul de mecanizare al lucrării se cere să fie cât mai ridicat. Lucrarea se execută pe cât posibil pe timp uscat şi răcoros, pentru a preîntâmpina deprecierile cantitative şi calitative. Astfel, se va recolta dimineaţa, după ce se ridică roua şi nici într -un caz, imediat după ploaie. Operaţiunea de desprindere a organelor comestibile de pe plantă se execută cu multă atenţie, ca şi introducerea în recipientele de recoltare, pentru a se evita vătămarea plantelor sau produselor. Legumele recoltate vor fi ferite de acţiunea ploii, vântului sau soarelui, prin adăpostire în magazii, şoproane sau umbrare. Recoltarea pentru consum în stare proaspătă se efectuează în general manual, iar pentru prelucrarea industrială sau depozitare/se face mecanizat pentru un anumit sortiment de specii şi soiuri. Recoltarea unor specii de plante legumicole (solano-fructoase, păstăioase, vărzoase, verdeţuri) se face  prin mai multe treceri, iar la ceapa uscată, rădăcinoase pentru iarnă printr -o singură trecere, manual sau mecanizat. Momentul recoltării este dat de gradul de maturare (coacere) şi momentul optim de recoltare, în funcţie de destinaţia producţiei şi modul de consum agreat de cumpărător: 

maturitatea de recoltare, corespunde momentului în care produsele legumicole au atins mărimea, forma, pigmentaţia, luciul, cuprinse în normele de calitate, cum ar fi culoarea la solanofructoase;



maturitatea de consum (tehnică sau industrială), corespunde momentului în care produsele legumicole au realizat însuşirile cerute pentru consum imediat sau pentru prelucrare, ca de exemplu dovleceii în floare, mazărea şi fasolea păstăi cu boabe erbacee;



maturitatea fiziologică, când sămânţa este capabilă să germineze şi să dea naştere la o nouă  plantă, ca la pepenii verzi.

Toate produsele se recoltează în conformitate cu standardele în vigoare şi cerinţele pieţei şi pentru a  putea fi valorificate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de calitate: să fie întregi, fără lovituri şi vătămări mecanice, fără crăpături, sănătoase, proaspete, turgescente, fără urme de pământ sau substanţe chimice, zvântate, fără gust sau miros străin. Sectorul legume Pentru anul 2009 suprafata cultivata cu legume de camp si solarii a fost de circa 267,1 mii hectare, iar productia a fost de aproximativ 3.901,9 mii tone. Tabelul 1.2.5.1 Evolutia productiei de legume în perioada 2007-2010 31

Specificare Suprafata

U.M. Mii ha.

2007 253,4

2008 268,6

2009 267,1

2010* 137,5**

Productia totala

Mii.to.

3116,8

3819,9

3901,9

2038*

Sursa: date INS *date operative MADR la 30 septembrie 2010 **suprafata recoltata

Din datele prezentate se observă că din anul 2007 până în 2009 producţia de legume a crescut, însă acest lucru a fost posibil deoarece şi suprafaţa cultivată a crescut de la un an la altul. Putem vedea ca o creştere semnificativă a producţiei a avut loc în anul 2008 când producţia creşte de la 3116,7 mii tone în 2007, la 3819,9 mii tone în 2008, ceea ce este benefic. mii tone

Tabelul 1.2.5.2 Producţia agricolă vegetală Leguminoase pentru boabe: -mazăre boabe -fasole boabe Rădăcinoase din care: Cartofi total: -Cartofi toamnă Sfecla de zahăr  Rădăcinoase furajere Legume din care: -tomate -ceapă uscată -usturoi uscat -varză albă -ardei - pepeni galbeni şi verzi

2003 60,6 23,5 36,7

3947,2 3568,3 764,5 985,6 4684,5 818,9 350,4 76,5 1019,2 249,1 764,6

2004 112,3 58 53,5

2005 80,9 39,1 41,7

2006 71,6 36,1 34,9

2007 36,2 17,7 18

2008 62,5 36,9 25,2

4230,2 3818,1 672,7 280,3 4773,9 1330,1 332,8 65,9 919,1 237,2 765,1

3738,6 3273,6 729,7 711,9 3624,6 627 363,6 68,4 1009,4 203,8 691,8

4015,9 3521,9 1152,2 777 4138,9 835 390,7 64,2 1106 279,1 641,8

3712,4 3272,1 748,8 595 3116,8 640,8 325 49,9 893,2 184,9 408

3649 3200,3 706,7 756,3 3819,9 814,4 395,6 72,3 964,6 238,7 562,3

Sursa:INS, Anuarul statistic al României 2009.

Din datele preluate din Anuarul Statistic observăm că producţia de leguminoase pentru boabe are o creştere semnificativă de la 60,6 mii tone în 2003, la 112,3 mii tone în 2004, după care scade. În anul 2007 producţia de leguminoase pentru boabe prezintă un mare declin ajungându-se la o producţie de 36,2 mii tone, după care creşte i ajunge la 62,5 mii tone în 2008. Producţia de rădăcinoase nu prezintă o diferenţe mari de la ana la an, cea mai mică producţie fiind în anul 2008 iar cea mai mare în 2004. Producţia de legume prezintă o scădere semnificativă în anul 2007. Faţă de anul anterior producţia a scăzut cu aproximativ 1000 mii tone. 32

Tabelul 1.2.5.3 Producţia medie la hectar 

kg/ha

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Mazăre boabe

1249

2364

1776

2002

758

2056

Fasole boabe

895

1178

1236

955

605

1078

Cartofi total:

13995

15920

13078

14191

13663

14108

-cartofi de toamnă

14417

16046

13085

14361

13873

14214

Sfecla de zahăr 

14916

32290

28932

28942

26065

34564

Rădăcinoase furajere

27530

27210

26270

29598

25516

33364

Tomate

16535

22743

13302

16468

13916

15814

Ceapă uscată

9495

11771

10198

11554

9526

11294

Usturoi uscat

5172

7532

5506

4893

4359

5244

Varză albă

24130

21831

18406

24227

19364

19680

Ardei

12426

13106

10736

12135

9931

11824

Pepeni galbeni şi verzi

18120

20240

18602

18519

13161

18942

Sursa:INS, Anuarul statistic al României 2009

Figura 1.2.5.1 Producţia medie la hectar (kg/ha) 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0

2003 2004 2005 2006 2007 2008

Din datele prezentate în graficul de mai sus se observă că cea mai mare producţie medie la hectar este la sfecla de zahăr în anul 2008, fiind urmată de răcinoasele furajere tot în 2008. Cele mai mici producţii sunt la mazăre şi la fasole.

33

Recoltarea fructelor Procesele de maturare a fructelor se caracterizează printr -o serie de modificări fizico-chimice ale însuşirilor  acestora. Pe măsură ce se apropie de maturitate fructele cresc mult în mărime, amidonul se transformă în zaharuri şi aciditatea fructelor scade. Gradul de maturitate la care se face recoltarea fructelor este determinat de modul de valorificare a acestora şi anume: în stare proaspătă, pentru consumul intern imediat, depozitarea lor   pentru export, pentru transformări în produse diverse. În raport cu destinaţia lor, fructele se vor recolta mai timpuriu, maturarea lor având loc în timpul transportului, depozitării sau chiar printr -o maturare forţată. Este necesar să avem în vedere că maturitatea de recoltare se referă la momentul în care fructele au ajuns la greutatea specifică, pigmentaţia şi gustul caracteristice soiului, iar maturitatea de consum reprezintă momentul în care fructele realizează un raport armonios între diferitele componente ale fructului, moment în care densitatea pulpei, gustul şi aroma imprimă fructului maximum de calităţi gustative.

Momentul optim de recoltare. În funcţie de destinaţia ce urmează să se dea fructelor, se iau în consideraţie următoarele elemente: culoarea fructelor, uşurinţa detaşării de ramură, culoarea seminţelor, duritatea pulpei, prezenţa amidonului, substanţa uscată în suc, transformarea substanţelor tanoide, dezvoltarea cerii. Către momentul recoltării, în general, culoarea de fond se schimbă şi din verde sau verzuie devine gălbuie. Culoarea complimentară ne ajută la stabilirea gradului de maturitate, fructele recoltându-se atunci când reprezintă pe 2/3 din suprafaţa lor  culoarea caracteristică. Detaşarea fructelor de pe ramură se face cu multă uşurinţă la maturitate, astfel că, la unele soiuri de f ructe, încep să cadă singure, înainte de maturitatea optimă ca: Parmen auriu, Pătul, în timp ce altele sunt bine  prinse pe ramuri, deşi s-au maturat: Ionathan, Golden delicious. Culoarea seminţelor dă unele indicaţii asupra maturităţii când încep să se br unifice. La soiurile timpurii, fructele ajung la maturitate, dar au seminţele încă albicioase, în timp ce, la soiurile târzii, seminţele se brunifică înaintea maturităţii. Trebuie subliniat că, în plantaţiile mari, recoltarea unui soi poate dura 15 –  20 de zile. De aici rezultă că primele fructe vor fi aproape coapte, în timp ce ultimele vor fi prea coapte. În cazul unei recoltări prea timpurii se întâlnesc o serie de inconveniente. Printre altele, fructele nefiind dezvoltate complet, se pierde la greutate. De asemenea, se pierde multă apă prin transpiraţie pentru că lenticelele sunt deschise din cauza lipsei stratului de plută care se formează în dreptul lor când ajung la maturitate. Totodată lipsesc unele însuşiri calitative ca gustul şi aroma plăcută. Se semnalează şi lipsa colorării fructelor care, fiind prea mari, culoarea nu devine suficient de strălucitoare la coacere. Există şi predispoziţii la unele boli fiziologice ca: opăreala moale,  brunificarea intensă şi pătarea amară. Recoltarea prea târzie poate provoca, la rândul său, următoarele inconveniente: 34

- pierderea în greutate din cauză căderii anticipate a fructelor; - reducerea posibilităţilor de transport şi a manipulării, datorită sensibilităţii mărite a pulpei; - reducerea duratei de păstrare; - predispoziţie la unele boli criptogamice şi fiziologice ca: brunificarea, pătarea, putregaiul.

Tehnica recoltării Orice pomicultor este convins că recoltarea fructelor constituie una din lucrările de maximă importanţă. Toate eforturile depuse de cultivator de la înfiinţarea plantaţiei, ca şi cele din fiecare an, sunt răsplătite în măsura în care se acordă atenţia cuvenită recoltării fructelor. Aceasta nu trebuie privită ca o simplă operaţie mecanică de adunare a fructelor, ci ca un complex de operaţiuni, care hotărăsc în cele din urmă calitatea, valoarea comercial-alimentară, durata de păstrare în stare proaspătă a fructelor. Recoltarea fructelor trebuie precedată de o serie de măsuri organizatorice. Dintre aceste măsuri amintim: - estimarea producţiei cu câteva săptămâni înainte de recoltare; - cunoaşterea necesarului de utilaje şi materiale pentru recoltat (scări, platforme, remorci, camioane, coşuri, lădiţe, cârlige, palete, tractoare); - repararea drumurilor interioare, efectuarea contractelor pentru diferite materiale, autocamioane, vagoane, pentru construirea adăposturilor sezoniere sau a umbrarelor, pentru angajarea muncitorilor etc. Oricare ar fi destinaţia fructelor, recoltarea lor se efectuează numai pe vreme uscată şi răcoroasă. O atenţie deosebită la recoltare se cere pentru evitarea vătămării fructelor. Recoltarea fructelor se face de la baza coroanei către vârful ei şi de la periferie către centrul coroanei. Fructele se culeg fără a fi atinse tare sau presate în mână şi fără a fi zgâriate sau şterse de pruină. Toate fructele se recoltează cu pedunculul (codiţă), prin răsucirea lor, nu prin tragere. Fructele culese se aşează cu mâna în lădiţe sau coşuri, având grijă să nu fie lovite. Transvazarea lor  dintr-un coş (lădiţă) în altul se face cu toată atenţia pentru ca fructele să nu sufere vătămări. Lădiţele cu fructe recoltate, până la expedierea lor din livadă, se păstrează în locuri bine aerisite, răcoroase, umbrite, ferite de soare şi praf. Fructele recoltate trebuie transportate urgent din livadă şi duse în depozite răcoroase, pentru a li se reduce cât mai repede „căldura de livadă”. Recoltarea începe după uscarea picăturilor de rouă sau ploaie. La unele specii, cum ar fi piersicul sau căpşunul, fructele se recoltează în mai multe etape, în cadrul aceluiaşi soi, deoarece şi coacerea lor are loc eşalonat. Prunele pentru consum imediat în stare proaspătă se recoltează cu 1 - 3 zile înainte de a se înmuia pulpa. Cireşele şi vişinele se recoltează în momentul când ating culoarea specifică soiului. Pentru prelucrare, fructele se culeg la maturitatea tehnologică, conform cerinţelor procedeului tehnologic adoptat. 35

Pentru culesul manual sunt necesare coşuri de nuiele sau găleţi din plastic cu o capacitate de 8 – 9 kg şi o formă adecvată pentru a pătrunde uşor în coroană. Pentru ca fructele să nu fie vătămate coşurile sunt căptuşite. Tot în acest scop, în unele ţări se folosesc coşuri şi saci, din material textil sau recipiente din plastic cu fund mobil, care face transvazarea fructelor mai rapidă şi fără vătămarea lor. Pentru recoltarea manuală se folosesc scări platforme şi scări de diferite dimensiuni, iar pentru recoltarea mecanică o serie de utilaje. Pentru recoltat fructe în livezile intensive se folosesc agregate platforme laterale sau cu elevator, cu tren pentru recoltare, extensibile cu susţinător aerian, utilizate la toate tipurile de coroane. Maşinile folosite la recoltare au început să fie folosite la speciile drupacee şi nucifere. Dintre ele se pot aminti: scuturătorul cu cablu cu acţionare mecanică, scuturătorul cu braţe, scuturătorul prin izbire, scuturătorul prin curent de aer, maşina pentru adunat fructe de nuci, dispozitivul cu acţionare hidraulică pentru recoltarea merelor. Pentru speciile prun cireş, vişin ale căror fructe merg la industrializare şi pentru nuc, migdal, alun, foarte util este vibratorul mecanic, care realizează o scuturare a pomului sau a unei şarpante. La recoltarea mecanizată, productivitatea muncii este de 2 ori mai mare decât cea manuală, iar  cheltuielile de exploatare se reduc de 5 ori. În ultimul timp se practică transportul merelor din livadă la depozit cu paletele şi box paletele, acestea din urmă fiind lăzi cu o capacitate de 300 kg. Au avantajul că productivitatea muncii la cules se măreşte cu 20%, iar  capacitatea de depozitare creşte. Cercetările efectuate la SCPP Măgurele, judeţul Prahova, arată că recoltarea în saci şi descărcarea în containere de 300 kg reduce numărul de muncitori de la 250 la 128 pentru 1.500 tone mere. Sector fructe In anul 2009 suprafata plantatiilor pomicole (livezi pe rod) a fost de circa 141.310 hectare, iar productia totala a fost de aproximativ 1323 mii tone (productie totala-inclusiv din gradinile familiale). Tabelul 1.2.5.4 Evolutia productiei de fructe

Specificare

U.M.

2007

2008

2009

2010

Productie totala

Mii to.

1085,8

1179,9

1323

791*

Sursa: date INS *date operative MADR la 30 septembrie 2010

Recoltarea fructelor este o lucrare care trebuie facuta la timp si cumulta atentie. De momentul recoltarii depinde calitatea si rezistenta la transport si pastrare a fructelor. Momentul recoltarii se stabileste in functie de modul cum vor fi folosite fructele. Se recomanda ca fructele sa fie culese de pe pom la maturitatea fiziologica sau de recoltare.

36

La maturitatea fiziologica fructele si-au desavarsit procesele de crestere si acumulare a diferitelor substante; au capatat culoarea specifica soiului respectiv, se desprind usor de pe ramuri, au gustul imbunatatit, apare si aroma, semintele s-au brunificat. Dupa cules, fructele isi continua procesele biochimice si fiziologice ajungand astfel la maturitatea de consum (coacerea completa), cand ele au maximum de calitati gustative. De obicei, aceasta maturitate se desavarseste in depozite. La fructele de vara, maturitatea de recoltarecoincide cu cea de consum, adica fructele sunt bune de consumat indata dupa cules. Fructele de vara care se consuma imediat se recolteaza la maturitatea fiziologica. Cele care se dau in consum mai tarziu se recolteaza cu 2-3 zile mai devreme, pentru a rezista mai bine la transport sau pana la desfacerea lor. Ciresele, caisele si prunele recoltate prea timpuriu raman acre, au gust fad si isi pierd turgescenta, deoarece ele nu-si mai desavarsesc coacerea. In schimb, piersicile, merele si perele de vara isi continua coaccerea completa. Fructele de toamna se culeg de pe pom la maturitatea de recoltare. Acestea isi desavarsesc coacerea in depozit, in decurs de 2-3 saptamani. Durata de pastrare in depozitele neamenajate este de 1-2 luni. Fructele de iarna se recolteaza cat mai tarziu, fara sa le prinda in pom primele ingheturi de toamna si se pot da in consum la circa o luna de zile la recoltare. In depozite specializate, se pot pastra timp de 4-5 luni fara a-si pierde calitatile. Fructele se recolteaza pe timp uscat, racoros, fara ploaie, dupa ce s-a ridicat roua. Tabelul 1.2.5.5 Producţia de fructe

Mii tone

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Fructe total:

2088,5

1744,4

1647

1486,4

1085,8

1179,2

-prune

909,6

475,8

622,3

598,8

372,6

475,3

-mere

811,1

1097,9

638

590,4

475,4

459

-pere

103,8

45,9

88,9

62,4

62,8

52,6

-piersici şi nectarine

18

19,6

29,8

17,4

17

16,4

-cireşi şi vişine

98,5

51

117,9

104,8

65,2

67,7

-caise şi zarzăre

42,6

20,7

52,4

38,8

27,6

32,1

-nuci

50,8

15,6

47,8

38,5

25,5

32,3

-căpşuni

14,9

14,5

18,2

21,6

16,5

21,2

-alte fructe

39,2

3,4

31,7

13,7

23,2

22,6

Sursa:INS, Anuarul statistic al României 2009

37

Figura 1.2.5.2 Producţia de fructe (mii tone) 2500

2000 2003

1500

2004 2005

1000

2006 2007

500

2008

0 Fructe total:

-prune

-mere

-pere

-piersici -cireşi şi -caise şi şi vişine zarzăre nectarine

-nuci

-căpşuni

-alte fructe

Sursa:INS, Anuarul statistic al României 2009

Din datele de mai sus se observă ca cea mai mare producţie o întâlnim la mere în anul 2004 fiind de 1744,4 mii tone şi la prune în 2003 având producţia de 909,6 mii tone. Tabelul 1.2.5.6 Producţia de legume şi fructe în comparaţie cu UE 27 (1000t, 2006) Tone

Anul 2006

2007 2008

Tara UE 27 România UE 27 România UE 27 România

Tomate 15828,69 571,54 15,323 555 13,995 777

Morcovi 5255,27 193,87 5,415 173 5,287 176

Mere 11771,13 579,44 348 375 12,079 457

Pere 2762,96 60,06 280 49 3,409 12

Sursa:INS, Eurostat (agricultural statistic, main results 2007-2008), p.5-6 

Analizând datele de mai sus se observă între producţia României şi cea din UE este o diferenţă foarte mare. Se observă că faţă de anul 2006 atât producţia de pere, cât şi de morcovi a scăzut semnificativ în următorii ani, însă producţia de tomate a urmat o creştere iar în UE faţă de anul 2006 , în anii 2007 şi 2008 a urmat o scădere cu aproximativ 30%.

38

Figura 1.2.5.3 Producţia de legume şi fructe în comparaţie cu UE 27 (1000t, 2006)-tone 18000 16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0

Tomate Morcovi Mere Pere UE 27

România 2006

UE 27

România

UE 27

România

2007

2008

La nivelul Uniunii Europene cel mai mare stat producător de legume este Italia care a avut o producț ie de 13306000 tone în anul 2008 (29.46% din producț ia totală), apoi urmează Spania cu o producț ie de 8860000 tone (19.61% din producț ia totală) și Franț a cu 5638000 tone (12.48% din producț ia totală) , din cele 45160000 tone obț inute în întreaga Uniune. România produce 5.9% din cantitatea totală de legume, fiind a 6-a ca poziț ie la nivelul Euro 27. Figura 1.2.5.4 Producț ia agricolă de legume în 2008 în Euro 27(mii de tone) 13306

8860

5638 4537 3445 26662503 1818 574 507

264 245 230 132 131 118 78 66 39

2

0

0

0

0

0

0

0

39

Sursa : www.eurostat.eu

Comparând cu Uniunea Euopeană (Euro 27) România în 2009 a fost pe locul 7 la producț ia de tomate cu 670000 tone, cele mai mari producț ii fiind înregistate în Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Olanda și Franț a. În ceea ce privește cultura morcovilor producț iile cele mai mari au fost în Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii, Italia și Germania, România fiind a 9-a cu o producț ie de 163000 tone înregistrate în 2009. Producț ia de ceapă în România a fost de 362000 tone în anul 2009 , ocupând poziț ia a 7-a în topul UE fiind devansată de Olanda, Spania, Polonia, Germania , Italia și UK. Producț ia de cartofi la nivelul U.E. este de 61614000 tone cartofi. Cea mai mare producătoare de cartofi este Germania 18.54% din total, urmată de Polonia cu 16.97% din totalul produs și Olanda cu 16.34% din total. România se află pe poziț ia a 6-a la cultura cartofilor, cu o producț ie de 3649000 tone. Figura 1.2.5.5 Producț ia agricolă de cartofi în 2008 în Euro 27(mii de tone) 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0

  a    i   a   a    ț   a    t   a    i   a    i   a    i   a    i    i    i   n   n   n    l   n   n    d   g   n    l   a   n   a   a    l    â   a   o   a   r    U   e   p    t    I    l    F    l   m   B   m   o    S   r   u   o    t   e    P    O   a    R    G   g   e    R

  a    i   a    i   a    i   a    ă    i   a    i   a   a   a    i   a   a   c    d   r    d   r   n    i   c    h   r   n    l   e    t   n   n   a   a    d   e   e   a   s   o   a   a   a   r   g   g    t    C   u   u   n    l   e   u    l   u    t   m   S   r    G   n    t   a    A    i    I   e    i   c    U    F    L   r    L   n    i   o    l   a    P    b    D   u   p   e    R

  a   g   a    i   a   u    i   a    i   a    i    t    l   r   c   r   n   r   p   n   u   a   a   a    i   e   o   g   v    C    t   v    b    M    l   s   o   m   o   u    l    E    l   e    B    S    S   x   u    L

Sursa : www.eurostat.eu

În ceea ce privește producț ia de fructe, cele mai cultivate în Uniunea Europeană sunt merele - 11784000 tone, piersicile - 3327000 tone și portocalele – 628000 tone.

40

Figura 1.2.5.6 Reprezentarea producț iei de fructe în 2009 în Euro 27 Mere 16% Pere 10% Portocale 3% Altele 71%

Sursa : www.eurostat.eu

În România datorită condiț iilor climatic nu se pot cultiva portocale, dar în 2009 produc ț ia de mere a fost de 507000 tone ocupând locul 7 în topul Euro27. Producț ia de piersici în 2009 a fost de 11000 de tone, România a ocupat poziț ia a 9-a în Euro 27 . Cele mai mari tări cultivatoare de mere sunt Polonia, Italia, Franț a și

Germania, iar de piersici Spania, Italia și Grecia.

41

1.3.Etapa de prelucrare  Agentii economici identificati in aceasta faza a filierei sunt: intreprinderile de prelucrare a legumelor si fructelor si depozitele en-gros de fructe si legume proaspete, regasite pe piata sub forma juridica de societati pe

actiuni sau societati cu raspundere limitata. Operatiile identificate in aceasta faza a filierei se rezuma la transformarea legumelor si fructelor proaspete. Necesitatea acestor operatii pe filiera rezulta din mai multe considerente cum sunt cererea consumatorilor de fructe si legume proaspete, sezonalitatea si perisabilitatea legumelor si fructelor. Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic. Din punct de vedere tehnic, se analizeaza tehnologiile de prelucrare a legumelor si fructelor. Procesarea legumelor si fructelor proaspete trebuie efectuata astfel incat sa distruga agentii ce determina descompunerea, fara a afecta valoarea nutritionala si savoarea fructelor si legumelor. Principalele metode de transformare a legumelor si fructelor sunt: -

 Deshidratarea, Congelarea, Conservarea chimica si Tratamentele termice.

 Deshidratarea

Acest proces de transformare a legumelor si fructelor permite păstrarea legumelor și a fructelor pentru mult timp (atâta timp cât procesul de deshidratare este corect, iar fructele și legumele ambalate corespunzător). Prin uscare, greutatea legumelor si fructelor se micsoreaza de 5-10 ori, fata de starea proaspata. Tranportul, manipularea, depozitarea este mai usoara in orice anotimp. Deci rezulta cheltuieli si pierderi mult mai mici. In concluzie, deshidratarea este un procedeu rentabil. Procesul de uscare produce unele modificari in legume si fructe, pe langa faptul ca se reduce volumul lor, ele isi schimba si componentele chimice ale produselor respective, deoarece orice produs, prin incalzire, fierbere, uscare pierd din calitatea initiala: ex. Sunt pierderi de apa, dioxid de carbon. De asemenea se degradeaza proteinele si se micsorarea vitaminelor, in schimb se pastreaza glucidele si acizii organici. Prin aceasta metoda se conserva frecvent ceapa, cartofii, rădăcinoasele, ardeii, usturoiul, măslinele, merele, perele, prunele, caisele, smochinele, strugurii etc. Congelarea

Utilizarea temperaturilor scăzute, sub punctul de îngheț al sucului celular, asigura menținerea pe o perioada lunga de timp a însușirilor si valorii nutritive a fructelor si legumelor ușor perisabile, prin blocarea activității diverselor microorganisme. Conservarea prin congelare se poate aplica la mazăre, fasole, dovlecei, ardei grași,  bame, vinete, salata, spanac, căpșuni, caise, piersici etc. Conservarea chimica

Conservarea chimica consta in eliminarea unor importante cantitati de apa biologica si are ca efect reducerea costurilor de ambalare, transport si depozitare. Fructele si legumele se pot conserva chimic prin urmatoarele operatiuni: - Concentrare, - Murare, - Fermentare. 42

Substantele chimice utilizate sunt: zaharul, sarea, otetul, uleiul, iar principalele produse care se pot obtine sunt: dulceata, marmelada si gem de fructe, concentrat de suc de fructe, conserve de legume in otet si saramura. Tratamente termice

Acest procedeu de prelucrare a fructelor si legumelor consta in incalzirea la temperature inalte a produselor pentru distrugerea enzimelor si microorganismelor, procedeu urmat de inchiderea ermetica a conservelor metalice sau de sticla pentru a impiedica contaminarea produsului sterilizat. Tratamentele termice se grupeaza in doua mari categorii - pasterurizarea, prin tratare termica intre 65-100°C; - termosterilizarea implica temperature mai mari de 100°C Principalele produse conservate prin sterilizare si pasteurizare sunt: conserve de legume in apa si bulion, conserve de legume in ulei, in otet, compoturi, jeleuri, pasta, piure si crema de fructe, sucuri pasteurizate, nectaruri, gem, conserve de fructe si legume, etc.

1.3.1 Transport, sortare-calibrare Operatiunile de transport, sortare si calibrare sunt necesare in aceasta faza a filierei pentru importanta pe care o au in desfacerea si prezentarea legumelor si fructelor proaspete pe piata. 

Transportul 

Transportul este un factor important, chiar determinant, al logisticii de distributie a legumelor si fructelor in stare proaspata. Pentru a ajunge in conditii optime la beneficiari (consumatori finali sau intermediari), este necesar ca produsele sa fie transportate de la producator la unitatile de comert cu amanuntul sau la cele de procesare in cea mai buna stare posibila si in timpul cel mai scurt. Pentru aceasta, trebuie ca legumele si fructele sa fie ambulate corespunzator si optim incarcate in vehicule dotate cu instalatii speciale pentru a putea fi prevenite pierderile mecanice si cele datorate incingerii produselor. Transportul legumelor si fructelor din camp se realizeaza cu camioane sau tractoare cu remorci, iar in complexele de sere cu electorstivuitoare si remorci pe care se aseaza paletele cu ladite. Drumurile pe care le vor parcurge produsele dupa recoltare trebuie proiectate inainte de infiintarea culturii. Drumurile agricole trebuie sa fie bine intretinute, deoarece transportul produselor perisabile, cum sunt fructele si legumele, pe drumuri proaste, in vehicule neadaptate poate determina importante pierderi de recolta. Una din deficientele majore pe filiera legumelor este lipsa unui sistem de colectare organizat in vederea asigurarii de partizi mari destinati pietei. Dezorganizarea comercializarii legumelor si fructelor creeaza dificultati producatorilor individuali si consumatorilor care cumpara legume la preturi ridicate si de la diferiti intermediari. Transportul legumelor si fructelor se face in mod diferit in functie de tipul de producator si destinatia produselor. Transportul are loc intre urmatoarele puncte ale filierei prezentate in tabelul 1.3.1.1.

43

Tabelul 1.3.1.1 Sursele, modalitatile si destinatiile de transport ale legumelor si fructelor Sursa Modalitatea de transport si Destinatia ambalarea produselor -transport cu remorci la Producatorii agricoli Fabricile de conserve tractoare, camioane; (Societatile comerciale) -legumele si fructele sunt Piata de Gros transportate in vrac sau ambalate; -ambalaje: ladite de lemn, plastic sau carton, ambalaje din plastic, cosulete acoperite cu plastic. -transport cu autoturisme sau cu Piata taraneasca Producatorii agricoli mijoacele de transport in comun; (Gospodariile taranesti) -ambalaje: ladite din lemn sau plastic, saci. Sursa: Turek, A și colab–  Analiza filierei sectorului legume- fructe în România Editura Cartea Universitară, București, 2008 ,pag 188

Avand in vedere gradul mare de perisabilitate a acestor produse alimentare , acestea se preteaza la transportul rutier, motiv pentru care peste 90% din produse sunt transportate prin aceasta forma. Transportul aerian si maritim este utilizat pentru importurile de produse exotice si alte produse specific. Transportul fluvial se practica in zonele limitrofe Dunarii, datorita nepretabilitatii mijloacelor rutiere.  

Sortarea- calibrarea

Sortarea- calibrarea are rolul de a separa legumele si fructele pe marime si culoare, grad de sanatate, forma, integritate conform normelor in vigoare pentru fiecare categorie de legume si fructe. Sortarea legumelor si fructelor este necesara pentru a prezenta produsele cat mai uniform ca dimensiuni, sanatoase, fara urme de boli sau daunatori, atragatoare pentru consumatori. Sortarea se executa in plantatiile de legume sau in livezi, sau in halele de sortare. Unele specii necesita operatii special efectuate odata cu sortarea: - Ceruirea merelor; - Curatirea pufului de pe fructele de piersici; - Spalarea merelor; - Lustruirea fructelor de piersica. Calibrarea, sau asezarea legumelor si fructelor pe unitati omogene de dimensiune, se executa manual, mai ales in camp, si mecanizat la serele de legume.

1.3.2 Tratamentele de postrecoltare Caracterul sezonier al legumelor şi fructelor poate fi atenuat prin operaţiuni de conservare a acestora. În acest scop, produsele horticole se tratează fizic şi/sau chimic pe durata stocării pentru a extinde perioada de consum a acestora (de exemplu, carbonatul de calciu se aplică pe tulpina verzei  pentru a nu putrezi rădăcina). Aceste tratamente pot fi aplicate înaintea, în timpul sau după ambalare şi sunt complementare măsurilor obişnuite de reglare a temperaturii şi umiditătii, măsuri destinate reducerii pierderilor pentru toate produsele proaspete. Uscarea rădăcinoaselor şi a cartofilor permite înlocuirea şi întărirea părţilor lezate ale cojii, 44

 protejarea împotriva pierderii apei şi infecţiilor datorate microorganismelor. Ceapa este, de asemene a, supusă unui proces de uscare completă imediat după recoltare. Dacă nu plouă şi temperatura este ridicată, ceapa recoltată se lasă în câmp câteva zile. Dacă umiditatea în aer este ridicată şi plouă, ceapa se usucă în spaţii acoperite, special amenajate.  Inhibarea germinării . Germinarea cartofilor şi a cepei ridică numeroase probleme. Există două metode utilizate pentru a împiedica germinarea: selectarea soiurilor cu perioadă lungă de stocare (furnizorii de material săditor pot da informaţii asupra caracteristicilor de stocaj ale diferitelor soiuri) şi utilizarea de inhibitori chimici. Ultima metodă este mai puţin utilizată, aplicându-se doar în marile exploataţii legumicole. Unele tratamente chimice se pot face înainte de recoltat, iar altele în timpul depozitării.  Aplicarea de antifungice se utilizează pentru a lupta contra descompunerii cauzată de ciuperci asupra legumelor şi fructelor supuse depozitării sau celor care vor fi transportate pe distanţe lungi. Antifungicidele se pot aplica în mai multe moduri: prin pulverizare, stropire, imersie, afumare.

1.3.3 Ambalarea si depozitarea  

 Ambalarea

Aceasta component a filierei este specifica oricarui tip de produs. Ambalarea legumelor si fructelor este o activitate indispensabila unui comert modern, scopul ambalarii este acela de a mentine integritatea cantitativa si calitativa a produselor ambulate, precum si de a prezenta superior produsul potentialului consumator din cadrul procesului de valorificare. Ambalajul are scop dublu de a proteja produsele, facilitand manipularea pe timpul transportului si de a le oferii o prezentare atragatoare. Tipurile de ambalaje in care se aseaza legumele sunt numeroase. Astfel, se utilizeaza laditele de lemn cu folosinta universala. Pentru export se utilizeaza ladite din lemn, carton sau plastic. In ultimult timp s-au extins din ce in ce mai mult ambalajele din plastic pentru tomate, castraveti, radacinoase si verdeturi. Legumele cu frunze se vand in vrac fara un ambalaj special. Ciupercile se ambaleaza in pungi de polietilena sau cosulete special. Pentru fructe se pot utilize urmatoarele tipuri de ambalaje prezentate in tabelul 1.3.3.1 . Tabelul 1.3.3.1 Tipuri de ambalaje pentru fructe Fructul Destinatia Tipul de ambalaj Consum intern Lazi cu capacitate de 30-40 kg din lemn sau plastic Merele si perele Export Ladite cu capacitate 8-12 kg din lemn sau plastic Piersic Consum intern In vrac Ciresele si visinele Consum intern Ladite sau cosulete de 2-4 kg sau ambalaje de Capsunile si zmeura capacitate mica1/2-1 kg din material plastic, unde fructele se aseaza pe calitati. Sursa: Victor Manole, Filiere agroalimentare, Editura ASE 2005, pag 112.

legumelor si fructelor in cantitati mici , de exemplu in pungi de 0,5 kg , 1kg, 2kg etc. are avantajul de manipulare rapida, igiena estetica, confera un aspect placut ce determina vanzarea rapida in conditii avantajoase pentru producatori. Produsele in partizi mari destinate comertului de gros trebuie sa fie ambalate in recipient de capacitate uniforma pentru a utilize eficient mijlocul de transport si a limita pierderile in timpul manipularii, transportului si depozitarii. Totodata materialele folosite la ambalare trebuie sa indeplineasca anumite conditii: - Sa nu emane substante toxice,  Ambalarea

45

Sa nu produca madificari organoleptice Sa fie ieftine sis a se adapteze mijlocului de transport.  Alegerea tipului de ambalaj este determinate de : natura produsului, nivelul pierderilor rezultate in timpul comercializarii, costul ambalajului, venitul suplimentar scontat a se obtine ca urmare a reducerii pierderilor, acceptarea pe piata a noilor ambalaje. In alegerea tipului de ambalaj trebuie luati in considerare toti factorii fizici, chimici si de mediu care pot afecta produsele, chiar daca acestea sunt ambalate. Daunele ce pot fi provocate produselor ambalate sunt prezentate in tabelul 1.3.3.2 . -

Tabelul 1.3.3.2 Daune provocate produselor ambalate Ruperi Daune mecanice Socuri Zdrobiri Vibratii Temperature ridicate Daune provocate de factorii de mediu Temperature scazute Apa si umiditate Lumina Contaminari chimice Alte daune Daune provocate de insecte Sursa: Victor Manole, Filiere agroalimentare, Editura ASE 2005,  pag 113

 

 Depozitarea

Avand in vedere caracterul sezonier si perisabil al productiilor de legume si fructe, pentru a putea sa se comercializeze produse de calitate superioara pe intreaga perioada a anului, in vederea acoperirii necesarului de consum, este necesara, pe de o parte, existent unor specii si soiuri cu coacere esalonata, iar pe de alta parte existent unei baze tehnico-materiale, pentru stocare si depozitare, care sa asigure conditiile de mentinere a calitatii lor timp cat mai indelungat, fara pierderi in greutate si cu deprecieri minime. Termenul de depozitare se aplica produselor proaspete si inseamna conservarea fructelor si legumelor proaspete intr-o atmosfera controlata. Scopul este acela de a raspunde unei cereri continue a consumatorilor cu o oferta la fel de continua, dar care se produce sezonier.  Depozitele sunt spatii , respective, puncte de stocare care sunt implantate in drumul fizic al unui produs de la producator la beneficiar.  Rolul important al depozitelor rezulta din urmatoarele considerente: - Intreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a produselor la locul si in timpul solicitat de catre beneficiari; - Depozitele de distributie, amplasate in mod corespunzator, diminueaza timpul de livrare. - Transporturile in cantitati mari, de masa, sunt mai ieftine decat transporturile in cantitati reduse; expedierea in cantitati mari se face pe distante mari. Pe cand expedierea in cantitati mici poate sa se limiteze pe distante mici. In cazul legumelor si fructelor proaspete, continutul de apa este ridicat (70-90%), procesele de respiratie sunt intense si ca atare deprecierea lor se produce in scurt timp. De aceea, acestea reclama conditii speciale de pastrare care se pot realize numai in depozite dotate cu instalatii ce permit dirijarea temperaturii, umiditatii relative si aerisirea, potrivit cerintelor produselor. 46

 Instalatiile de depozitare

folosite sunt : depozite ventilate, silozuri, depozite frigorifice ( depozite in

atmosfere controlate), etc. In tara noastra, depozitarea legumelor si fructelor in regim controlat se realizeaza pentru o mica parte a productiei, principalele cauze fiind lipsa infrastructurii si a personalului calificat, costurile ridicate cu intretinerea acestora in depozite la anumiti parametrii de temperature, umiditate, etc. Depozitarea legumelor si fructelor se se realizeaza la producatorii agricoli in spatii special amenajate de acestia, in centrele de colectare, in depozitele procesatorilor si comerciantilor angrosisti si detailisti si in depozitele construite pentru Piata de Gros din Bucuresti. Conform datelor MADR, Romania dispunea, la 31 decembrie 2007, de o capacitate de depozitare a produselor agroalimentare de circa 13,3 milioane de tone/ an. Din totalul capacitatilor de depozitare pentru produsele agroalimentare 507,6 mii tone/an sunt destinate legumelor si fructelor, ceea ce inseamna numai 3,8%. Ponderea covarsitoare in totalul capacitatilor de depozitare pentru legume si fructe este detinuta de conservele si sucurile de legume si fructe care insumeaza 491,5 mii tone pe an (circa 96,8%), fata de numai 16070 tone pe an cat reprezinta capacitatile de depozitare pentru legume si fructe deshidratate si congelate (3,2% din totalul capacitatii de depozitare pentru legume si fructe)(tabelul 1.3.3.3 ). Tabelul 1.3.3.3 Situatia unor unitati si capacitatea lor de depozitare din sectorul legume fructe in anul 2007 si capacitatea totala de depozitare pe Romania Judet

Alba Arad Bihor Ialomita Prahova Ilfov Bucuresti Total

Conserve legume-fructe Nr unitati t/an 2 6100 2 9706 9 18552 1 6000 1 7500 8 12150,5 0 0 90 186684,5

Sucuri legume-fructe Nr unitati t/an 0 0 0 0 2 172800 0 0 6 82575 5 3001,5 27 810 56 304848,6

Deshidratate- congelate Nr unitati t/an 0 0 0 0 4 3670 0 0 0 0 1 1500 0 0 13 16070

Sursa: M.A.D.R

1.3.4 Prelucrarea Prin prelucrarea industriala a legumelor si fructelor se intelege transformarea acestora in conserve, semiconserve, produse congelate, produse deshidratate, etc.

Capacitatea de productie si productia de fructe si legume procesate Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere economic, analizand agentii economici care actioneaza la acest nivel al filierei si performantele economice inregistrate de industria de procesare a fructelor si legumeor. In anul 2007, in sectorul prelucrarii legmelor si fructelor existau 270 de intreprinderi din care toate sunt cu capital privat. Din 2004 si pana in anul 2007 numarul acestora a scazut (figura 131) cu 6%. Principalele intreprinderi, in anul 2007, dupa cifra de afaceri sunt : -SC STARFOODS E.M. SRL -INTERSNACK ROMANIA SRL -SC ALKA PRO SRL  

47

-SC FLIPPER COMIMPEX SRL -SC SAHPROD METEOR SRL Figura 1.3.4.1 Evolutia numarului de intreprinderi de prelucrare si conservare a legumelor si fructelor nr. intreprinderi 299 287 270

2004

2006

2007

Sursa: Prelucrare proprie cu date din Florica Cirstea, Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, INS, 2008

Tabelul 1.3.4.1 Indicatori economico-financiari in intreprinderile din sectorul prelucrarii legumelor si fructelor (2007) Indicatori U.m. Total din care: Întreprinderi cu capital De stat

Nr intreprinderi

Numar

270

-

Privat 270

Capital social la 31.12.07

Mii lei

103675

-

103675

Èfectiv personal salariat

Numar

5050

-

5050

Cheltuieli cu personalul

Mii lei

85087

-

85087

Cifra de afaceri

Mii lei

1055126

-

1055126

Exporturi directe

Mii lei

117608

-

117608

Valoarea adaugata bruta la costul factorilor

Mii lei

204004

-

204004

Excedentul brut de exploatare

Mii lei

118917

-

118917

Rezultatul brut al exercitiului

Mii lei

60504

-

60504

Investitii realizate

Mii lei

106912

-

106912

Sursa: Florica Cirstea, Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, INS, 2008, pag 220

In sectorul prelucrarii legumelor si fructelor isi desfasoara activitatea 5050 de persoane. Cheltuielile cu personalul sunt de 85087 mii lei. Cifra de afaceri obtinuta in urma vanzarii de legume si fructe procesate este 48

de1055126 mii lei, 117608 reprezinta exporturile directe, adica 11,15%. Valoarea adaugata la costul factorilor si excedentul brut de exploatare sunt reflecta o activitate economica eficienta. Activitatea de prelucrare a legumelor si fructelor s-a incheiat cu profituri de 60504 mii lei. Investitiile s-au ridicat la nivelul 106912 mii lei. Capacitatea totală de procesare a fructelor şi legumelor este de 237 107 t/an. Aproximativ 80% din capacităţile actuale de producţie au fost modernizate atât prin fonduri proprii cât şi prin SAPARD. Valoarea investiţiilor făcute în fabricile de procesare în ultimii doi ani au fost de peste 40 milioane €. Mare parte din unităţile de procesare au implementat sistemul HCCP permiţând pătrunderea pe piaţa comunitară şi internaţională. În acest moment cca. 60% din producţia de conserve are ca destinaţie principală lanţurile de super market-uri din România si UE dar producţia românească ajunge şi în state ca Israel, Canada sau SUA. Produsele realizate prin conservare sunt dominate de cele pe bază de legume: rosii în  bulion, mazăre, amestecuri de legume, fasole păstăi şi conserve în oţet. Murăturile şi legumele fermentate lactic sunt în plină ascensiune pe piaţă în special în vechile state comunitare. Productia interna de conserve de legume in anul 2007 era de 46,4 mii tone, evolutia acestea fiind una descrescatoare, a scazut cu 42,85 % din 2001 pana in 2007. Principalele produse pe bază de fructe rezultate în urma procesării în România sunt: compotul, dulceaţa, sucurile naturale, fructele uscate şi magiunul. Productia interna de conserve de fructe in anul 2007 era de 6,4 mii tone, evolutia acestea fiind una descrescatoare, a scazut cu 85,28 % din 2001 pana in 2007. Producţia internă de fructe şi legume procesate in evoluţie 2001-2007 este prezentată în Tabelul 1342 “ Evoluţia producţiei de conserve din legume şi fructe – 2001-2007 “ si Figura 1342 . Tabelul 1.3.4.2. Evoluţia producţiei de conserve din legume şi fructe – 2001-2007  Nr  crt 

 Produsul

1 conserve de legume 2 conserve de fructe

UM

mii tone mii tone

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007 2007/2001

81,2

89,9

81,8

81,8

25,8

60,7

46,4

- 42,85%

43,5

43,1

19,5

19,5

74,8

75,4

6,40

-85,28%

Sursa: http://www.madr.ro/pages/vegetal/strategia-nationala-fructe-legume.pdf 

Figura 1.3.4.2 Evolutia productiei de conserve din fructe si legume 100 80 60

conserve de legume

40

conserve de fructe

20 0 2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Sursa: http://www.madr.ro/pages/vegetal/strategia-nationala-fructe-legume.pdf 

49

 

Tehnologia de prelucrare

Fluxul tehnologic de prelucrare industrial a legumelor si fructelor cuprinde o serie de etape comune tuturor tehnologiilor, carora li se adauga cele specific fiecarei tehnologii de prelucrare: - receptia cantitativa si calitativa a materiilor prime, - depozitarea provizorie – se face pana la introducerea pe fluxul de fabricatie, - transportul intern al materiilor prime, al celor auxiliare, al ambalajelor, al semifabricatelor, - conditionarea- consta intr-o serie de operatii premergatoare prelucrarii industriale, cum sunt: sortarea, spalarea si curatirea. - prelucrarea materiei prime: fragmentarea, zdrobirea, oparirea, prajirea, racirea, sulfitarea. Tehnologia principalelor metode de transformare a legumelor si fructelor sunt prezentate in tabelul 1.3.4.3: Tabelul 1.3.4.3 Tehnologiile de prelucrare a fructelor si legumelor Tehnologia

Descrierea tehnologiei

Produse obtinute

 Deshidratarea

Conservarea prin uscare

-se face prin metode clasice sau moderne. Dintre metodele clasice se practica uscarea naturala, ce se utilizeaza rar. Mai mult se utilizeaza uscarea prin suflare de aer cald. -deshidratarea legumelor se face pana la continutul optim de apa, intre 6 si 12%, iar a fructelor pana la umiditatea de 16-29%, din cauza potentialului osmotic ridicat al zaharului continut.

-ceapa, ciuperci, cartofi, rădăcinoase. -mere, pere, prune, caise, smochine.

Conservarea chimica

Conservarea prin concentrare

Conservarea prin murare si marinare

-se realizeaza prin doua procedee: primul procedeu consta in eliminarea prin fierbere a unei cantitati importante de apa din produs (bulion, pasta, magiun) si in consecinta are loc cresterea continutului de substanta uscata; al doilea procedeu consta in reducerea continutului de apa din produs (prin fierbere, evaporare) simultan adaugandu-se la fructe zahar, iar la legume sare, care maresc concentratia substantei uscate. Pentru extragerea substanțelor solubile fermentescibile din materia prima se folosește o soluție de sare în concentrație de 2…6%, în funcție de specia, soiul si mărimea legumelor, precum si de temperatura din timpul fermentatei. În general, la murare se adauga si unele plante condimentare care contribuie la inhibarea dezvoltării unor bacterii precum si la formarea gustului si aromei.

-bulion de legume, pasta de legume -marmelada, gem, sucuri concentrate, siropuri

-castraveti,ceapa, etc.

50

Murarea se produce în condiții optime la o temperatura de 20…30oC. În timpul fermentației se practica pritocirea, respectiv aerarea produselor pentru prevenirea dezvoltării bacteriilor anaerobe care alterează produsele. Tratamentele termice

Conservarea prin sterilizare, pasteurizare

Conservarea prin congelare

-se realizeaza cu ajutorul aburului in autoclave, prin incalzirea la temperature de 100-120°C a produselor ambulate in recipient ermetic inchisi. -dupa tratament sunt racite la 40°C. -sterilizarea discontinua in autoclave se executa dupa formule de sterilizare strict respectate, care mentioneaza la numerator cei trei timpi (minute) de crestere, mentinere si scadere a temperaturii, la numitor temperature de tratament, iar in dreapta liniei de fractie contrapresiunea necesara -formulele de sterilizare variaza in functie de particularitatile legumelor si fructelor, marimea recipientului, de numarul si termorezistenta microorganismelor, etc.

Congelarea -are loc la temperaturi cuprinse intre -30°C si -40°C in aparate de congelare rapida cu placi in circa 2-3 ore. -procesul tehnologic cuprinde pentru legume, ca faza distinct, oparirea iar la fructe adaugarea zaharului sau siropului de zahar, celelalte faze fiind identice. -se pastreaza la temperatura de -18..-20°C si umiditatea aerului 90%. -stabilirea valorilor pentru fiecare specie este influentata de caldura specifica, conductibilitatea termica si marimea produselor din legume si fructe.

-conserve de legume in apa si bulion; -conserve de legume in ulei; -conserve de legume in oțet; -compot; -gem; - jeleuri, pasta, piure si crema de fructe; -conserve de fructe; -sucuri pasteurizate;

-ardei grași, dovlecei, fasole, spanac, etc. -capsuni, caise, piersici, etc.

Sursa: elaborare proprie

1.4. Etapa de distribuție Agenții economici identificați în această fază a filierei sunt : detailiștii, engrosiștii, , HoReCa, marile hipermarketuri, supermarketuri. 1.4.1 Comerţul intern Distribuţia legumelor si fructelor, parte integrantă a comercializării produselor agricole, reprezintă o  problemă deosebit de complex. Factorii biologici, tehnici tehnologici, organizatorici care se interpun intre  producţie şi consum, se află în interdependenţă. Acest drum de la producător la consummator, direct sau prin intermediul unor verigi comerciale, trebuie să fie cât mai scurt pentru ca legumele şi fructele să sufere cât puţine  pierderi şi deprecieri şi să poată fi consumate cât mai proaspete. 51

Agenţii economici care operează la nivelul comercializării legumelor şi fructelor sunt producătorii agricoli, întreprindele de industrie alimentară care deţine magazine proprii de desfacere, angrosişti, detailiştii, speculanţii din pieţe şi operatorii specifici pieţei de gros. Pornind de la structura producţiei de legume şi fructe pe forme de proprietate, în care preponderant este sectorul particular, luând în considerare criteriile de selectare a structurilor de producţie (dimensionarea canalelor, volumul vânzărilor, costurile distribuţiei, viteza de deplasare a mărfurilor) se întâlnesc următoarelor  canale de distribuţie. Canalul de distributie cuprinde pe de o parte producatorul ( punctul de intrare ) iar pe de alta parte consumatorul ( punctul de iesire) -  Distribuţia direct  (producător – consumator) constituie forma de distribuţie clasică practicată, în cea mai mare parte, de către producătorii particulari. Este variant de distribuţie care presupune transport ale producatoriilor, in ambalaje inadecvate, cee ce duce la ineficienta acestui gen de comert. Aceasta forma de distribuţie, cunoscută sub denumirea de “comet la tarabă” este o forma dezorganizată de comerţ. -  Distribuţia prin canal scurt  (producator- intermediar  –  consummator) este caracteristica magazinelor de desfacere cu amănuntul care preiau legumele si fructele direct de la producatori (sistem putin întâlnit in România), cât şi speculanţilor din pieţe care cumpară legume şi fructe de la producatori şi se autonumesc ,,producători agricoli’’ pentru a nu intra în categoria comercianţilor si a fi obligaţi să platească taxe. De multe ori modul de stabilire a preţului pe pieţele ţăraneşti este dictat de reprezentanţii acestui comert ilegal, contribuindu-se, în acest fel, la creşterea artificial a preţurilor de vânzare; -  Distribuţia prin canal lung  ( cu cel putin doi intermediari) este practicată de marile societaţi comerciale  producatoare de legume şi fructe şi de asociaţii de producatori a caror producţie este preluată de către engrosişti şi de către unităţile de prelucrare a legumelor şi fructelor. -  Distribuţie prin pieţe de gros este considerate ca fiind caracterizată printr -un număr mare de intermediari (cel puţin trei intermediari), ceea ce dă naştere unui canal de distribuţie lung, creat cu scopul de a aproviziona oraşele de marime medie si mare şi fiind capabil să stabilească fluxuri regulate de legume şi fructe, în condiţiile unei concurente libere. În România acest sistem de distribuţie se desfaşoară începand cu anul 1998, cand a fost infiinţată Piaţa de gros de legume şi fructe şi alte produse agricole perisabile din Bucuresti. În present comercializarea produselor prin piaţa de gros, deşi puternic dezvoltată în alte ţări, prezintă unele deficiente, printe care enumeram: - Lipsa centrelor de colectare a legumelor; - Lipsa unor loturi mari si omogene din punct de vedere al sortimentelor si al calitatii; - Imposibilitatea efectuării depozitării pe termen lung; - Pregătirea profesională a angajaţilor.

52

Figura 1.4.1.1 Schema circuitelor de distributie

Producator

Autoconsum Asociatii de producatori

Fabrica de conserve

Piata de gros

Comert stradal

Piete taranesti

Detailisti

Consumator

53

Figura numarul 1.4.1.1 prezintă sectorul de legume şi fructe, componentele acestuiaşi acestuia şi fluxurile produselor  destinate pieţei, pe de o parte şi autoauto-consumul pe de altă parte. Nu se cunoaşte cât din producţia de legume şi fructe din gradinile şi livezile familial este destinat auto-consumului. auto-consumului. Structura de marketing pentru legume şi fructe este foarte fragmentată. Se apreciază că mai mult de jumătate din cantitatea de legume şi fructe comercializată este vândută unui numar mare de mici comercianţi care cumpără. Fructele şi legumele pot ajunge la la consumatori prin prin mai multe canale: Canalul 1 . Producător  - consummator . Acest tip de canal este specific indeosebi serviciilor date fiind particularilatile acestora, actul de vanzare-cumparare realizandu-se de regula o data cu productia si consumarea lor. Canalul 2. Producător –  pieţe  pieţe ţăraneştiţăraneşti- consummator. acest tip de canal c anal este un canal scurt cu un singur intermediar, este specific bunurilor de consum dar si a unor mijloace de productie

Canalul 3. Producător –  piaţă  piaţă de gros – detailişti – detailişti – consummator. – consummator. acest tip este cu un producator si mai multi intermediari. Acest canal e alcatuit din doua verigi intermediare succesive. Este un canal lung specific pietei bunurilor de

Figura numarul 1.4.1.1 prezintă sectorul de legume şi fructe, componentele acestuiaşi acestuia şi fluxurile produselor  destinate pieţei, pe de o parte şi autoauto-consumul pe de altă parte. Nu se cunoaşte cât din producţia de legume şi fructe din gradinile şi livezile familial este destinat auto-consumului. auto-consumului. Structura de marketing pentru legume şi fructe este foarte fragmentată. Se apreciază că mai mult de jumătate din cantitatea de legume şi fructe comercializată este vândută unui numar mare de mici comercianţi care cumpără. Fructele şi legumele pot ajunge la la consumatori prin prin mai multe canale: Canalul 1 . Producător  - consummator . Acest tip de canal este specific indeosebi serviciilor date fiind particularilatile acestora, actul de vanzare-cumparare realizandu-se de regula o data cu productia si consumarea lor. Canalul 2. Producător –  pieţe  pieţe ţăraneştiţăraneşti- consummator. acest tip de canal c anal este un canal scurt cu un singur intermediar, este specific bunurilor de consum dar si a unor mijloace de productie

Canalul 3. Producător –  piaţă  piaţă de gros – detailişti – detailişti – consummator. – consummator. acest tip este cu un producator si mai multi intermediari. Acest canal e alcatuit din doua verigi intermediare succesive. Este un canal lung specific pietei bunurilor de consum si indeosebi marfurilor de sortiment complex, celor cu cerere sezoniera, marfuri ce reclama o serie de operatiuni prealabile punerilor in vanzare, ansamblare, preambalare, etichetare.

Canalul 4. Producător – fabric conserve  – detailişti – fabric de conserve –  detailişti – consummator –  consummator Canalul 5. Producator –  Producator – comertul comertul stradal –  stradal – consumatori. consumatori..

1.4.2 Cererea, oferta de legume si fructe si preturile 

Consumul de fructe si legume

În condiţiile economiei de piaţa cererea este cea care sa decidă cât şi ce să se producă şi este de terminată de modelele de alimentaţii ale populaţiei şi de necesarul fiziologic de consum (cererea potenţial), în timp ce cererea efectivă este determinate de puterea de cumpărare a populaţiei. Legumele şi fructele deţin un loc important în consumul populaţiei, fiind o sursa de vitamine si minerale. Un consum de legume raţional trebuie să aibă o structură variată, pe specii, pe tot parcursul anului. Evoluţia consumului mediu pe cap de locuitor de fructe si legume in perioada 2003-2008 2003-2008 este redat in tabelul 1.4.2.2 si figura 1.4.2.2. Se observa ca consumul mediu de cartofi a crescut cu 4,3%, consumul mediu de legume in aceeasi periaoda a scazut într-o într-o proporţie nesemnificativă iar consumul de fructe a crescut cu 5,5% pana in 2008. Tabelul 1.4.2.2 Consumul mediu anual pe locuitor de fructe si legume Produse Um 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Cartofi kg 95,4 97,9 98 97,4 96,1 99,5 Legume si produse din legume(in echivalent legume kg 177,7 183,3 162,6 181,7 164,1 176 proaspete), leguminoase boabe si pepeni Fructe si produse din fructe (in echivalent fructe proaspete) 59,6 77,4 75,9 83,2 67,8 62,9 Sursa: Anuarul statistic al României 2009

54

Figura 1.4.2.1 Consumul mediu pe cap de locuitor de fructe si legume (kg) cartofi legume si produse din legume(in echivalent legume proaspete), leguminoase boabe si pepeni fructe si produse din fructe (in echivalent fructe proaspete) 177.7

183.3

164.1

162.6

97.9

95.4

181.7

77.4

98 75.9

83.2

59.6

97.4

99.5

96.1 67.8

176

62.9

0 0 2003

2004

2005

2006

2007

2008

Sursa: Anuarul statistic al României 2009

Analiza efectuată în ultimii sase ani asupra preferinţelor de consum ale populaţiei scoate în evidenţă o creştere a ponderii fructelor şi legumelor în dieta zilnică a populaţiei. Şi totuşi, consumul total de fructe şi legume rămâne inferior recomandărilor nutriţioniştilor cu toate  beneficiile pe care un astfel de consum le are asupra sănătăţii, fiind o sursă importantă de vitamine, minerale, microelemente şi un factor de prevenire a obezităţii prin reducerea aportului energetic al alimentaţiei. Cei mai importanţi factori sociosocio-economici asociaţi consumului de fructe şi legume sunt vârsta şi venitul populaţiei. Tineretul şi persoanele cu venituri mici consumă cantităţi reduse de fructe şi legume. De asemenea, se constată că există, în afara acestei clasificări, o parte importantă a populaţiei pentru care consumul de fructe şi legume nu constituie o prioritate.  Autoconsumul este specific gospodăriilor ţărăneşti, în care, după unele surse, acesta ajunge până la 75%, Există situaţii unde autoconsumul acoperă integral cerinţele la unele specii de legume. Din cercetări efectuate în microbazinul legumicol din jurul Capitalei a rezultat că produsele din sezon sunt asigurate de gospodăriile ţărăneşti (tomate de vară, ardei, rădăcinoase, ceapă, usturoi), o parte fiind procesate în familie pentru perioada de iarnă. Într -o gospodărie cu o suprafaţă de 2500 m2 şi o structură diversificată pe specii de legume se obţine o cantitate de produse suficientă care, cel puţin în sezon, asigură necesarul zilnic de consum pentru membrii familiei. 

 Preţuri 

Preţul legumelor şi fructelor exercită rolul de orientare şi de reglare a cererii şi ofertei, este format liber,  prin negociere între furnizori si beneficiari, în funcţie de raportul dintre cerere şi oferta. Cererea de legume şi fructe este relativ constantă in timpul anului, faţă de oferta care este sezonieră. În sezon (lunile de vară şi toamnă), preţul legumelor şi fructelor este redus, iar în extrasezon (lunile de iarnă şi primavera timpuriu) preţul creşte. Evoluţia preţurilor medii de vânzare a legumelor şi fructelor in timpul anului 2010 în marile pieţe de fructe şi legume, municipiul Bucureşti si Constanţa, este prezentată in figura 1.4.2.2 si tabelul 1.4.2.3.

55

Tabelul 1.4.2.3 Preţuri medii de vanzare/ luna (lei/kg) in Bucureşti si Constanţa Produsul

Morcovi

Mere

Cartofi

Tomate

Cirese

Bucureşti

Constanţa

Bucureşti

Constanţa

Bucureşti

Constanta

Bucureşti

Constanţa

Bucureşti

Constanţa

2,49

3,00

2,70

3,18

1,34

1,28

-

-

-

-

Februarie 1,35

1,36

2,54

3,00

2,71

3,25

-

-

-

-

Martie

2,48

2,50

2,65

3,25

1,33

1,40

-

-

-

-

Aprilie

2,43

2,50

2,53

3,40

1,39

1,48

-

-

-

-

Mai

2,50

3,81

-

-

1,44

1,50

-

-

-

-

Iunie

-

-

-

-

1,84

1,73

2,50

4,31

6,81

6,13

Iulie

-

-

-

-

1,34

1,60

3,44

3,46

-

-

August

-

-

-

-

1,49

-

3,85

-

-

-

Ianuarie

Sursa: http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ar http://www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivabuletine2010. hivabuletine2010.ro.do ro.do

Figura 1.4.2.2 Evolutia preţurilor medii de achizitie pe luna în anul 2010 la cateva legume şi fructe in marile  pieţe din Bucureşti şi Constanţa 8 7 Ianuarie

6

Februarie

5

Martie

4

Aprilie

3

Mai

2

Iunie

1

Iulie

0

August Bucu Bucure rest stii Cons Consta tant ntaa Buc Bucures uresti ti Cons Consta tant ntaa Buc Bucures uresti ti Cons Consta tannta Bucu Bucure rest stii Cons Consta tannta Bucu Bucure rest stii Cons Consta tannta Morcovi

Mere

Cartofi

Tomate

Cirese

Sursa: Anuarul statistic 2009

Evoluţia preţurilor medii de achizitie pentru cartofi şi tomate în perioada 2003-2008 2003-2008 este este prezentată in figura 1.4.2.3. Figura 1.4.2.3.Evoluţia preţurilor medii de achizitie

  g    k    /    i   e    l

1.4 1.2 1 0.8 0.6 0.4 0.2 0

Cartofi Tomate

2003 0.49 0.26

2004 0.79 0.57

2005 0.84 0.93

2006 1 1.22

2007 1.04 0.82

2008 0.86 1.06

Sursa: Anuarul statistic 2009

56

Tabelul 1.4.2.4 Preţuri medii ale principalelor legume şi fructe vandute în pieţele agroalimentare din cateva oraşe din România în anul 2008 Produse agricole/  Municipii Cartofi Tomate Mere

UM

Arad

Botoşani

CujNapoca

Slobozia

Slatina

Bucureşti

lei/kg lei/kg lei/kg

1,44 3,73 3,41

0,94 3,23 3,25

1,2 3,92 2,83

1,02 2,13 2,72

1,08 1,86 2,5

1,46 2,83 3,21

Sursa: Anuarul statistic 2009 

Oferta

Oferta de legume şi fructe proaspete si procesate este formată din producţia internă şi din importuri. Oferta de legume şi fructe procesate a înregistrat un declin în perioada 2003-2007 a inregistrat un declin (a scazut cu 43% pentru legumele conservate si cu 67% pentru fructele conservate). Producţia de fructe si legume proaspete a avut de asemenea un trend descrescator , productia de legume a scazut cu 43,5% din 2003 si pana in 2008 iar productia de fructe a scazut cu 18,5%. Evolutia este prezentata in tabelul 1.4.2.4. Tabelul 1.4.2.4 Producţia de legume şi fructe procesate si proaspete  Nr crt

 Produsul

1 conserve de legume 2 conserve de fructe 3 Fructe proaspete 4 Legume proaspete

UM

200  3

 2004

2005

2006

2007

mii tone

81,8

81,8

25,8

60,7

46,4

-

mii tone

19,5

19,5

74,8

75,4

6,40

-

Mii tone

468 4,5 208 8,5

4773,9

3624,6

4138,9

3116,8

3819,9

1744,4

1647

1486,4

1085,5

1179,2

Mii tone

2008

Sursa: MADR si A nuarul statistic 2009

1.4.3 Comerţul extern Romania este un importator net de legume şi fructe. Deşi detine suprafeţe mari cultivate cu legume şi  plantaţii de pomi fructiferi, producţia internă nu satisface, din punct de vedere cantitativ structural şi al ritmicităţii aproviziionării pieţei, consumul intern de legume şi fructe. Din punct de vedere cantitativ, producţia de legume pe locuitor este de 190 kg, iar consumul este de 180 kg, iar consuml de fructe este de 83,2 kg. Scăzând pierderile de producţie rezulta decalaje între producţie şi consum care se asigura prin importuri. Din punct de vedere structural, Romania nu are conditţi climatic pentru cultivarea tuturor speciilor  legumicole şi pomicole, drept pentru care, pentru completarea productiei interne de legume şi fructe, se apelează la importur i de astfel de produse: banane, portocale, grapefruit, kiwi etc. Din punct de vedere al ritmicitatii aprovizionarii pieţei sezonalitatea producţiei de legume şi fructe determină o aprovizionare neritmica şi necesitatea completării ofertei interne cu importuri în perioada de iarnă. Chiar dacă sezonalitatea producţiei de legume se poate atenua prin cultivarea acestora in spaţii protejate, totuşi  producţia internă aprovizioneaza piaţa doar în sezon, deoarece producţia de legume de sera si solar este foarte redus. Comertul exterior de legume şi fructe al Romaniei se realizeaza cu parteneri traditionari din Europa , Asia, Africa si America de Sud. Dintre legume tomatele se importa in cantitati mari, iar legumele uscate se 57

exporta în cantităţi ridicate. Dintre fructe, bananele , portocalele şi lamâile se importa în cantităţi mari, iar  nucile se exporta. România are o balanţa comerciala dezechilibrată la legume şi fructe, importul depăsind exporturile în perioada 2002-2008 cu valori cuprinse între 77 milioane Euro, in anul 2002, si 269 milioane de Euro. Tabelul 1.4.3.1 Evoluţia importurilor (CIF) şi exporturile (FOB) de legume şi fructe în perioada 2002-2008 -milioane euro-

Sprcificare Export FOB

2002 74

2003 86

2004 93

Anul 2005 108

Import CIF

151

180

202

278

358

557

595

Diferente

-77

-94

-109

-170

-269

-448

-501

2006 89

2007 109

2008 94

Sursa: Anuarul stratistic al Romaniei, INS, Bucuresti 2009

România a exportat în anul 2008 legume şi fructe în valoare de 94 miliarde de Euro şi a importat în valoare de 595 milioane de Euro. In perioada analizată, decalajele export-import s-au adancit deoarece importurile au crescut mai rapid decat exporturile, astfel: rata de creştere a importurilor este de 27% , in timp ce rata de creştere a importurilor este de 294% Figura 1.4.3.1 Evoluţia importurilor şi a exporturilor de legume şi fructe în perioada 2002-2008 800 600 400 Export FOB

200

Import CIF 0 2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Diferente

-200 -400 -600 Sursa: Anuarul stratistic al Romaniei, INS, Bucuresti 2009

Importul de legume şi fructe România a importat în anul 2008 legume în valoare de 573 mil. lei, crescând cu 1,18% faţa de anul anterior. În anul 2008 am mai importat fructe comestibile în valoare de 903, crescând cu 9,58 % faţa de 2007. Importurile de legume şi fructe au crescut din anul 2007, în anul 2008 cu o valoare de 88 milioane lei legume, respectiv 79 milioane lei fructe. 58

Tabelul 1.4.3.2 Valoarea importurilor de legume si fructe în 2007-2008 Specificare 2007 2008 2008/2007 Milioane lei Milioane lei % Importul de legume 485 573 18,14 Import de fructe 824 903 9,58 comestibile Sursa: INS

Exportul de legume şi fructe Romania a exportat în 2008 legume, în valoare de 154 milioane lei, mai mult decât în 2007 cu 12 milioane lei, respectiv cu 8,4 %. Exportul la fructe a scăzut în 2008 cu o valoare de 8 milioane de lei, respectiv cu 6,1%. Tabelul 1.4.3.3 Valoarea exportului de legume si fructe in 2007-2008 Specificare 2007 2008 2008/2007 Milioane lei Milioane lei % Exportul de legume 142 154 8,4 Exportul de fructe 131 123 -6,1 comestibile Sursa: INS

Principalii parteneri ai Romaniei in comertul cu legume si fructe Înainte de 1989, România exporta cantitaţi importnte de legume şi fructe, în principal ciuperci, tomate, vinete, ardei, capşuni, mere, pere, struguri, prune, caise, etc., balanţa comerciala de legume şi fructe era  pozitivă. După anul 1990, exporturile au scazul foarte mult. Cauzele reducerii exportului sunt numeroase: fragmentarea producţei de legume şi fructe, nivelul ridicat al autoconsumului . Legumele au ca destinaţii principale Franţa, Germania, Italia si Elveţia, iar fructele se exporta în Olanda, Germania, Italia, Austria, Ungaria, Federaţia Rusa, Slovacia, Croaţia si Bosnia-Hertegovina. Merele se exportă în Olanda, Germania şi Austria. Legumele se importa în principal din Olanda , Grecia, Spania, Belgia, Turcia, Polonia, Ungaria, Serbia si Muntenegru, Egipt, Siria si China. Fructele se importa din Italia, Grecia, Spania, Turcia, Polonia, Moldova, Egipt, Africa de Sud, Guatemala, Costa Rica, Columbia, Ecuador, Argentina si Iran România importa banana din Ecuador (88%), Guatemala, Costa Rica si Columbia si portocale din Italia, Grecia, Spania, Turcia, Egipt, Africa de sud si Argentina. Ponderea importurilor de mere din Polonia in totalul importurilor de mere este 43%. Balanţa comercială a Romaniei la legume şi fructe este dezechibrată, importul depăşind exportul. Producţia internă nu acopera din punct de vedere cantitativ, structurtal şi al ritmicitaţii aprovizionării pieţei consumul intern, de aceea este nevoie de importuri.

59

Tabelul 1.4.3.4 Importul si exportul de legume proaspete, 2007-2008 Franța Specificare Belgia Bulgaria Africa de Sud

Total

2007

2008

2007

2008

2007

2008

2007

2008

2007

2008

3531

8249

7582

12904

384

1667

117

457

142000 154000

-

-

-

-

139

791

9115

56286

131000 131000

Legume, plante, radacinoase si tuberculi Fructe comestibile

6262

9999

5761

10351

7765

23798

2293

6418

485000 573000

-

-

-

-

785

-

50492

30337

824000 903000

Legume, plante, radacinoase si tuberculi Fructe comestibile

6262

9999

5761

10351

7765

23798

2293

6418

485000 573000

50492

30337

824000 903000

Export (mii lei)

Legume, plante, radacinoase si tuberculi Fructe comestibile Import (mii lei)

785

60

Capitolul II Analiza SWOT pe filiera legumelor și a fructelor 2.1. Etapa de preproducție Puncte tari

Puncte slabe

Cauze

Soluții

de producție - acoperirea - creșterea calitățile nutritive și - limitele impuse de Uniunea consumului de  performanțelor  pshisenzoriale ale Europeană,  pe piața sectorului și legumelor și fructelor și europeană de orientarea spre importanța lor în culturi către state alimentație;  producătoare ecologice (nișă) disponibilitatea de forță mai dezvoltate de muncă având costuri de - impementarea - lipsa informațiilor privind - lipsa reduse structura, comportamentul existență a unor  unor programe și randamentul industriei,  programe care să și cercetarea soluționeze necesare penru  întregului sector aceste probleme, modernizarea sectorului și în amănunt  pentru reglementarea și dezvoltarea acestuia unor - fărămițarea terenurilor  - retrocedările de - crearea terenuri asociații de  producători și - cauze naturale - sezonalitatea - orientarea ei spre prelucrare  perisabilitatea producției de legume și fructe; - îmbătrânirea populației din - lipsa de interes a - îmbunătațirea mediul rural; infrastructurii tinerilor față de rurale; agricultură și  îndreptarea lor spre zonele urbane unor - lipsa mecanizării - lipsa fondurilor - crearea asociații de  producători și folosirea în comun a utilajelor Oportunități Amenințări 









sprijinul oferit de minister  prin plățile efectuate crearea unei campanii naționale pentru informarea și educarea  populației din mediu rural

- greutatea de desfășurare a colectării de legume și fructe

- fărămițarea coculturilor

unor - crearea asociații de  producători și specializarea zonelor;

61













 în domeniul agriculturii; crearea unor zone cu culturi specifice; condițiile favorabile de climă și relief pentru foarte multe culturi; suprafața agricolă arabilă foarte mare; legislația privind controlul și inspecția semințelor, materialului săitor; creșerea nivelului investițiilor străine, accesarea de foduri FEDR

- lipsa informării legată de accesarea Fondurilor Structurale destinate agriculturii

-  populație îmbătrânită cu acces redus la informații

de - acordarea consultantă graduită și informre legată de accesarea Fondurilor Structurale, - atragerea  populație tinere în acest sector;

2.2. Etapa de producție Puncte tari Puncte slabe Cauze Solutii Tehologie de Contaminarea prin ape Tehnologie Utilizarea de poluate, prin orientata spre ingrasaminte  producţie realizată corect, urmărindu-se îngrășăminte chimice; productivitate si substante foarte ridicata de combatere toţi paşii Legumele și fructele pot a daunitorilor vehicula substanțe Folosirea utilajelor organice necesare pentru arat, toxice, provenind de la semănat, etc pesticide, din îngrășăminte (azotați), Existenţa sau sub formă de metale tratamentelor de sau metaloizi toxici din combatere a bolilor şi mediul ambiant de dăunătorilor  vegetație. Efectuarea operaţiilor  de prerecoltare la timp  pentru obţinerea unor  culturi de calitate superioară Costuri relativ mici de  producţie Oportunități Amenințări Irigarea cu apă Pe legumele intrate în contact cu apele sau solurile poluate se pot găsi forme infestate ale unor paraziți : Giardia intestinalis, Entamoeba  potabilă dysinteriae, Entamoeba coli, oxiuri, tenie Tratarea la timp a culturilor atacate de Apariţia bolilor şi dăunătorilor   boli şi dăunători 

























62

2.3. Etapa de prelucrare Puncte slabe Cauze Solutii Puncte tari gama mare de produse Tehnologia de Investitii in linia Spălarea, menținerea prelucrate din fructe si prelucrare de prelucrare  prelungită în apă după legume. nemodernizata decojire și Prin conservarea fructelor fragmentare, fierberea, si legumelor se asigura sterilizarea, prăjirea, continuitatea ofertei pe îndepărtează sau piata si se atenueaza distrug cantități caracterul sezonier al acestora.  însemnate de vitamina Termenul mare de C valabilitate ale Inexistenta unui sistem Slaba organizare a Crearea mai multor conservelor; centre de stabil de colectare a producatorilor si Privatizarea tuturor prelucrare legumelor si fructelor procesatorilor. fabricilor de prelucrare a Gruparea care sa permita fructelor si legumelor cu agriculorilor aprovizionarea ritmica activitate ineficienta. a intreprinderilor de prelucrare Dificultati in Exploatatiile mici aprovizonarea si dispersate pe fabricilor cu materii distante mari prime in cantitati mari Lipsa gruparilor si si omogene. centrelor de colectare Competitivitate Calitatea precara a Investitii in intreprinderile de scazuta a conservelor conservelor si prelucrare a de fructe si legume. diversitatea slaba fructelor si legumelor Inexistenta Fragmentarea Dezvoltarea infrastructurii infrastructurii necesare mare a terenurilor colectarii fructelor si pe care se produc legumelor fructele si legumele Lipsa depozitelor de Lipsa Investitii in depozite legume si fructe, disponibilitatilor datorita puterii banesti financiare reduse a producatorilor agricoli. 











































63

Transportul legumelor Lipsa dotarii Investitii in flota de masini de si fructelor la procesatorilor cu transport procesator si de la masini procesator la piata se corespunzatoare realizeaza cu mijloace improprii. Oportunități Amenințări Modernizarea unitatilor Defecte ale conservelor; de procesare; Pastrarea inproprie a conservelor. Construirea de depozite Contaminarea datorită persoanelor purtătoare de microorganisme ce pentru stocarea legumelor manipulează produsele, agenții patogeni pot rezista până la câteva si fructelor, pentru a săptămâni. asigura continuitatea ofertei pe piata; Finantarea unor proiecte de modernizare a fabricilor de conserve de legume si fructe. Existenta unui sistem de contractare a unor cantitati mari de fructe si legume de la mai multi producatori. 







 









2.4. Etapa de distribuție Puncte tari Trend crescator a consumului  populaţiei de legume a crescând cu aproximativ 5,5% pana in 2008. Exportul de legume şi fructe în ţari europene şi  în afara Europei. 

Puncte slabe Balanta comerciala a Romaniei la legume si fructe este dezechibrata; 

Cauze Importul depăşeşte exportul











Inexistenta unui sistem stabil de colectare a legumelor si fructelor care sa permita aprovizionarea ritmica a pietei, sa elimine intermediarii speculanti. Imposibilitatea efectuarii depozitarii pe termen lung; Producţia internă nu acopera din punct de vedere cantitativ, structurtal şi al





Lipsa centrelor de colectare a legumelor şi fructelor afectează circuitul de distribuţie;

Lipsa mijloacelor de transport

Solutii Export mai mare de legume şi fructe







Construirea mai multor centre de colectare

Achiziţionarea de 64

ritmicitaţii adecvat mijloace de transpot aprovizionării pieţei distribuţiei consumul intern. Transportul legumelor si fructelor la piata taraneasca se realizeaza cu mijloace improprii, in cazul gospodariilor taranesti. Amenințări Perisabilitate ridicata Fructele şi legumele se deteliorează in timpul transportului daca nu sunt ambalate corespunzator Costul mare la legume şi fructe ; 

Oportunități Construirea depozitelor pentru stocarea pe termen lung a legumelor şi fructelor. Pregătirea profesională a angajaţilor  Valorificarea oportunitatilor pe piata externa datorate prezentei cetatenilor romani in afara granitei tarii, care ar consuma produse traditionale romanesti. Promovarea fructelor si legumelor procesate pe pietele externe prin participarea la targuri si expozitii internationale. 



 







65

Concluzii La nivel mondial România ocupa în 2007, 0,34% din suprafața cultivată cu legume din lume conform statisticillor FAO. În 2008 suprafața cultivată cu legume a fost de 2268300 Ha ceea ce reprezintă 1.12 % din suprafața României. Suprafața dedicată culturii pomilor fructiferi a fost în 2008 207300ha  – 0.87 % din suprafața totală a țării. Și totuși nu este suficient pentru a asigura independența României din aceste sector . Piaţa legumelor şi fructelor este supusă unei puternice presiuni concurenţiale în interiorul fiecărei ţări membre UE. Adaptarea agriculturii romanesti la cerintele și evolutia pietei agricole comunitare se poate realiza prin

diversificarea soiurilor in functie de cerintele pietei, prin modernizarea mijloacelor tehnice si respectarea standardelor de comercializare. Trebuie luate în considerare și probleme cu care se confruntă sectorul legume și fructe în ceea ce  privește producția legate de fărămițarea terenurilor agricole, lipsa asocațiilor de producătrori, lipsa specializării culturilor, materialul săditor puțin productiv . O altă mare problemă legată de ruptura dintre producător și piață, prețul de la poarta producătorului este incomparabil de mic cu cel care ajunge la consumator, în condițiile în care. Cea mai mare parte a pr ofitulu ajunge la distribuitori. De cele mai multe ori producătorii nu reșesc să își acopere cheltuielile iar raportul muncă  –  profit este foarte mare , rentabilitatea fiind foarte mică. De asemenea nu prea există sprijin din partea statului  pentru producători și nu există un preț fix, de multe ori aceștia sunt nevoiți să-și vândă marfa la prețuri foarte mici ca să nu rămână cu ea pe stoc. Sectorul legumelor şi fructelor este unul dintre cele mai importante sectoare din agricultura. Pentru ca  producţia să crească de la an la an, trebuie perfectionate urmatoarele procese: tehnologia de productie, combaterea bolilor şi dăunătorilor şi toate operaţiile necesare din timpul creşterii legumelor şi fructelor. Datele statistice indică faptul că principalele legume  produse în România, în ordinea cantităţii, sunt cartofii, care ocupă prima poziţie, urmaţi de varză, roşii, sfeclă de zahăr, ceapă şi castraveţi. Producţia acestor  soiuri de legume a înregistrat scăderi sau staţionări din 1999 şi până în prezent, cea mai mare creştere fiind înregistrată de roşii, cu o medie de 2,5% pe an. În ceea ce  priveşte producţia de fructe, România se află pe locul doi, după Rusia, în zona Europei Centrale şi de Est, cu circa 400.000 de hectare cultivate. Cele mai cultivate fructe în România, în ordinea cantităţii, sunt strugurii, merele, prunele, care împreună totalizează circa 95% din cantitatea de fructe produse local. 66

Analizând din punct de vedere comparativ România cu Uniunea Europeană se observă din datele analizate că România este cu mult sub media europeană la sectorul legume şi fructe. Situaţia sectorului legume-fructe în România necesită abordări noi în contextual conectării la piaţa unică. Declinul accentuat al sectorului legume-fructe necesită măsuri de reorganizare radical. Apartenenţa la  piaţa unică poate oferii României avantajul unei mai bune protecţii la import în ceea ce priveşte preţurile la legumele şi fructele proaspete, faţă de situaţia existentă înainte de aderare. Dacă avem în vedere tendinţa de creştere a cererii de legume şi fructe şi nivelul scăzut al costurilor există şanse de relansare şi de apropiere a cererii de nivelul ofertei interne. La aceasta se adaugă şi faptul că Uniunea Europeana este un importator  tradiţional de fructe şi legume la unele sortimente pentru care România are o veche tradiţie. Importul de fructe se concentrează pe cele care nu se cultivă local, cele mai mari cantităţi fiind raportate  pentru banane, urmate de citrice, mere, pere şi gutui. Bananele şi citricele laolaltă reprezintă circa 70% din volumul importurilor. În schimb, importul de legume se face mai degrabă din motive de suplinire a cererii decât  pentru a aduce ceva ce nu se cultivă local. Astfel, cel mai des importate legume sunt roşiile, cartofii şi ceapa, care împreună constituie 50% sau mai mult din importul de legume al ţării. Suntem de părere că România are un potențial agricol fantastic datorat condițiilor favorabile de mediu, lipsa unei chimizări accentuate, forță de muncă disponibilă, suprafața arabilă și cu livezi forte mar e. Este necesar în schimb să se investească și sa se sprijine fiecare sector în parte, cu accent deosebit asupra  preproducției și producției.

67