Oana Maria Pop și Aurora-Andrda Fogăraș-Tocuț în colaborare cu Intensa Training & Events prezintă
Introducere în Dreptul Civil – FIȘE
2015
CUPRINS 1. VICII DE CONSIMȚĂMÂNT...................................................................................5 2. MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC.................................................................9 3. DELIMITAREA NULITĂȚII DE ALTE CAUZE DE INEFICIENȚĂ ALE ACTELOR JURIDICE..............................................................................................13 4. NULITATEA ABSOLUTĂ VS. NULITATEA RELATIVĂ...............................17 5. MODALITĂȚI DE ÎNDREPTARE ALE CAUZELOR DE NULITATE.......20 6. PRESCRIPȚIA ȘI DECĂDEREA..........................................................................23
2
Cuvânt înainte
Imaginaţi-vă că după ce terminaţi de învaţa pentru examenul de admitere în profesie lăsaţi toate cunoştinţele, notiţele, materialele, schiţele şi cărţile voastre într-o ordine impecabilă, împreună cu sfaturi şi recomandări pentru cineva drag care urmează se susţină examenul în curând. Aruncaţi tot ce nu v-a folosit şi lăsaţi esenţialul. Mai mult, lăsaţi şi câteva atenţionări în legătură cu părţile interpretabile din materie, răspunsuri la întrebări dificile pe care le-aţi obţinut din multiple discuţii şi dezbateri cu colegi şi profesori, experienta participării la evenimente juridice şi cursuri de pregătire, dar şi experienţa susţinerii examenului. Credeţi că persoana care le primeşte se va pregăti mai uşor? Va avea mai multe şanse de a fii admis în profesie? Imaginaţi-vă acum că aţi putea avea acces la toate aceste materiale şi explicaţii simple, elaborate special pentru voi, de către o persoană care ştie cum e să treci printr-un examen şi care vrea să facă lucrurile puţin mai uşoare decât au fost pentru ea. Având o ambitie şi o perseverenţă de aur, Oana Pop, a dus pregătire pentru examenul de admitere la următorul nivel, repetând şi perfecţionându-se prin a-i învăţa pe alţii. Zeci de studenţi ai facultăţii de drept UBB din Cluj îi mulţumesc pentru explicaţiile oferite, atât în paticular, cât şi la conferinţele gratuite susţinute prin intermediul Intensă Training. Cu un proiect îndrăzneţ, inovativ şi mult curaj, Oana lansează în perioada următoare cu sprijinul Intensă Training, o serie de fise de pregătire, extrem de utile şi uşor de înţeles dedicate tuturor celor care se pregătesc pentru examenele de admitere în profesii. Mai mult, materialele vor fi disponibile gratuit pe site-ul Intensa, motiv pentru care îi mulţumim Oanei pentru bunăvoinţă şi contribuţia ei.
Înarmaţi-vă cu entuziasm, începem călătoria! Echipa Intensa
3
O altfel de introducere
Având în vedere că ne aflăm pe ultima sută de metri, moment în care fiecare ajutor, fiecare vorbă bună și îndrumare sunt ideale pentru toți cei care urmează să susțină examenele de admitere în profesii, am considerat nu doar util ci și necesar să încep elaborarea unor schițe din domeniile mai dificile, ce pot ridica dificultăți în rezolvarea grilelor. Această lucrare o voi efectua în colaborare cu o prietenă foarte bună, studentă a Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Aurora-Andrada Fogăraș-Tocuț. În cele ce urmează vor fi prezentate tabele ce vor cuprinde domenii importante din materiile de admitere în profesii, schițe și explicații relevante. Tehnica de rezolvare a grilelor este deosebit de importantă. Sfatul meu este citirea ipotezei și evitarea citirii variantelor de răspuns (în cazul în care sintaxa o permite), accesarea informației pe care deja o deții și încercarea elaborării unui răspuns înainte de citirea variantelor date. În cazul în care formularea grilelor nu permite această metodă, evident, se va trece la citirea răspunsurilor oferite și încercarea elaborării rapide a unei explicații pentru fiecare variantă. În cel mai rău caz, dacă niciuna din metodele prezentate nu dau roade, se poate întâmpla să avem un lapsus din cauza emoțiilor, recomand metoda excluderii. Vă doresc mult spor la învățat, putere, răbdare, concentrare maximă, succes la examene și toate visele să vi se împlinească! Oana Maria Pop
4
VICII DE CONSIMȚĂMÂNT EROARE
DOL
VIOLENȚĂ
LEZIUNE
- cunoașterea greșită a realității/ignorarea realității
- are două elemente: 1. subiectiv – intenția de a induce în eroare, reauacredință 2. obiectiv – manoperele frauduloase
- are două elemente: 1. subiectiv – reauacredință => temerea provocată 2. obiectiv – pericolul grav/iminent, care tulbură contractantul
- are două elemente: 1. subiectiv – se profită de starea de nevoie, lipsa de experiență sau lipsa de cunoștințe 2. obiectiv – una dintre prestații are valoare consderabil mai mare Condițiile leziunii: 1. În cazul majorilor disproporția trebuie să fie de minimum 50% 2. În cazul minorilor nu prezintă importanță procentajul disproporției
Condițiile erorii: Condițiile dolului: Condițiile violenței: 1. Să fie esențială 1. Să fie determinant pentru 1. Să fie determinantă 2. Să fie scuzabilă încheierea contractului pentru încheierea 3. Să fie determinantă (EROAREA NU TRBUIE contractului pentru încheierea SĂ FIE ESENȚIALĂ) 2. Să fie ilegitimă contractului 2. Să provină de la celălalt 4. Să fie comună (nu contractant înseamnă că ambele părți trebuie să fie în eroare, fiind suficient ca una din * reprezentantul, prepusul părți să se afle în eroare, și gerantul sunt asimilați iar cealaltă parte să contractantului cunoască sau cel puțin să trebuiască să cunoască faptul că cea dintâi se află în eroare la momentul încheierii contractului) Atac - pe cale de acțiune, Atac - pe cale de acțiune, Atac - pe cale de acțiune, - termenul de prescripție termenul de prescripție termenul de prescripție este termenul de prescripție este de 1 an, atât pe cale este de 3 ani (începe să de 3 ani (începe să curgă de este de 3 ani (începe să de acțiune, cât și pe cale curgă de la momentul în la momentul cunoașterii curgă de la încetarea de excepție care a cunoscut eroarea, dolului) violenței) dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea contractului) EROAREA, DOLUL ȘI VIOLENȚA SUNT IMPRESCRIPTIBILE PE CALE DE EXCEPȚIE părțile pot cere - vezi comentarii - vezi comentarii -vezi comentarii adaptarea contractului TOATE viciile de consimțământ se SANCȚIONEAZĂ cu NULITATE RELATIVĂ, deoarece CONSIMȚĂMÂNTUL EXISTĂ, dar este alterat. De asemenea, acestea se pot proba PRIN ORICE MIJLOC DE PROBĂ. LIPSA CONSIMȚĂMÂNTULUI se SANCȚIONEAZĂ cu NULITATE ABSOLUTĂ.
Comentarii Dintre viciile de consimțământ enumerate, de regulă, prezintă dificultăți distincția dintre eroare și dol. Dintre cele mai importante aspecte de menționat este faptul că, în cazul dolului, eroarea nu este
5
necesar să fie esențială. Acest lucru se datorează și elementului subiectiv prezent, respectiv reauacredință. Una dintre condițiile erorii este ca aceasta să fie comună părților, dar în cazul dolului acesta poate proveni și de la un terț și, de aici, discuția se desfășoară pe două paliere: -
În cazul în care contractantul cunoaște dolul săvârșit de terț se va putea cere anularea contractului pe temeiul vicierii consimțământului prin dol, iar terțului i se pot cere despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale.
-
În cazul în care contractantul nu are cunoștință de dolul săvârșit de către terț, partea lezată poate cere, eventual, anularea contractului pe temeiul erorii, iar terțului despăgubiri pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Se poate observa că terțului nu i se poate cere anularea contractului pe temeiul vicierii consimțământului prin dol întrucât acesta nu este parte la contractul încheiat, nu l-a semnat. Tot în această materie prepusul, reprezentantul și gerantul sunt asimilați contractantului în temeiul raporturilor strânse dintre aceștia. În cazul în care manoperele dolosive sunt efectuate de aceste categorii de persoane este prezumat că ele sunt cunoscute de contractant și se va putea cere anularea contractului pe temeiul vicierii consimțământului prin dol. În ceea ce privește violența doresc să pun accentul pe o singură mențiune care, în opinia mea, este mai importantă. Codul civil vorbește despre violența ilegitimă. Este necesar să se facă distincție între violența fizică – morală, respectiv violența legitimă – violența ilegitimă. În cazul primei clasificări, de reținut ar fi faptul că în niciun caz violența fizică nu poate fi considerată legitimă în momentul în care este săvârșită cu scopul determinării celeilalte părți să încheie un contract. Un exemplu de violență legitimă ar fi, amenințarea debitorului cu intentarea unei acțiuni în justiție în cazul în care nu își execută în termen obligația. În ceea ce privește adaptarea contractului în cazul viciilor de consimțământ în doctrină sunt două păreri, una din ele susține faptul că aceasta este posibilă doar în cazul în care consimțământul este afectat de eroare, iar cealaltă, susține că adaptarea este permisă, în principiu, în cazul în care consimțământul este afectat de oricare dintre viciile de consimțământ. Noi susținem cea din urmă teorie invocând următoarele argumente: -
Codul civil nu interzice expres adaptarea contractului în cazul niciunui viciu de consimțământ, iar conform unuia dintre principiile generale, ceea ce codul nu interzice expres este permis.
-
În baza principiului libertății contractuale, s-ar putea permite adaptarea contractului, aceasta nu presupune în niciun caz renunțarea dreptului de a cere despăgubiri, iar atâta timp cât înțelegerea părților nu contravine legii și bunelor moravuri ar trebui permisă.
6
Grile proprii 1) În cazul în care în contract este prezentă o eroare de calcul: a) Părțile pot cere în toate situațiile anularea acestuia datorită faptului că este viciat consimțământul prin eroare. b) Se poate cere rectificarea contractului. c) Se poate cere anularea contractului în anumite cazuri. Explicații Răspunsul de la litera a) nu este corect întrucât pentru a putea opera anularea contractului în caz de eroare aceasta este necesar să fie esențială pentru încheierea contractului. Răspunsul b) este corect întrucât, în cazul în care consimțământul nu este afectat de o eroare esențială partea interesată poate cere rectificarea acestuia. Răspunsul c) este corect deoarece, în cazul în care eroarea de calcul este esențială pentru încheierea contractului partea interesată va avea posibilitatea de a solicita anularea acestuia întrucât consimțământul este afectat de eroare. 2) Proba viciilor de consimțământ: a) Se efectuează conform regulilor de la actul juridic. b) Se poate face cu orice mijloc de probă. c) Este inadmisibilă proba cu martori atâta timp cât nu există un început de dovadă scrisă. Explicații Viciile de consimțământ sunt fapte juridice, iar acestea se pot proba prin orice mijloc de probă. Răspunsul de la litera a) nu este corect întrucât nu se dorește probarea actului juridic încheiat de părți ci, a unui fapt juridic reprezentat de viciile de consimțământ. Prin urmare, răspunsul de la litera b) este corect. Răspunsul de la litera c) nu este corect întrucât proba cu martori este permisă indiferent dacă avem sau nu un început de dovadă scrisă, în acest domeniu urmărindu-se probarea unor fapte juridice ce urmează regulile generale din materia probei.
7
3) În cazul în care contractul este afectat de leziune: a) Instanța poate menține contractul în cazul în care celălalt contractant oferă o reducere a propriei prestații b) Cu toate că dreptul material la acțiune s-a prescris, poate să fie invocată, pe cale de excepție, pe parcursul procesului pendinte atâta timp cât disproporția subzistă până la introducerea cererii de chemare în judecată. c) Nu pot fi atacate pentru leziune tranzacțiile, contractele reale și cele aleatorii. Explicații Răspunsul de la litera a) este corect deoarece și în cazul leziunii, în baza principiului libertății de voință a părților contractante, acestea pot decide executarea contractului prin echilibrarea prestațiilor. Răspunsul b) nu este corect întrucât acțiunea în anularea contractului pentru leziune se prescrie atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție în termen de un an de zile ( aceasta fiind o excepție de la faptul că excepțiile sunt imprescriptibile ). Răspunsul c) nu este corect datorită prezenței contractelor reale în enumerarea dată. Acestea se pot ataca pentru leziune, în schimb contractele aleatorii, respectiv tranzacțiile nu pot fi atacate pentru leziune.
8
MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC TERMENUL
CONDIȚIA
2. După caracterul categoric al stabilirii datei: =>cert – este sigur momentul în care se produce. =>incert – este sigur că se va produce, dar nu se știe exact momentul. 3. După felul efectelor pe care le poate avea asupra actului juridic: =>SUSPENSIV – amână EXECUTAREA obligațiilor – dacă nu se specifică, atunci se prezumă că termenul este în favoarea celui care se obligă. – dacă se plătește înainte de împlinirea termenului obligația este considerată ca fiind valabil executată – NU SE POATE CERE RESTITUIREA PLĂȚII; contractul este valabil încheiat din momentul încheierii lui și, astfel, se consideră că s-a efectuat renunțarea la beneficiul termenului. =>EXTINCTIV – indică durata de VIAȚĂ a contractului. – doar în cazul contractelor cu executare succesivă.
apartamentul dacă te căsătorești cu X). =>Potestativă – depinde de voința exclusivă a unei părți (exemplu: îți vând apartamentul dacă vreau). – nu există consimțământ, nu există intenția de a se obliga *Contractul încheiat sub condiția potestativă a celui care se obligă nu produce niciun efect (este nul absolut). 2. În funcție de efectele pe care le produce: =>SUSPENSIVĂ – amână nașterea obligației (exemplu: îți vând apartamentul dacă plouă în 24.12.2015). – regula: efect retroactiv (la fel și la condiția rezolutorie). – excepția: actele de conservare, prescripția, fructe percepute, riscul pieirii fortuite – aparține detentorului, celui care posedă bunul pentru altul/celui care folosește bunul (la fel și la condiția rezolutorie). – în cazul în care se plătește înainte de împlinirea condiției, se efectuează o plată nedatorată (nevalabilă) supusă restituirii (RESTITUIREA poate fi cerută în termenul de prescripție de 3 ani de zile). =>REZOLUTORIE – împlinirea ei determină desființarea obligației (exemplu: îți vând apartamentul, cu pact de răscumpărare, iar tu mi-l restitui în data de 24.12.2015 în cazul în care mă decid că doresc sa îl răscumpăr). – până în momentul îndeplinirii condiției actul se comportă ca unul pur și simplu, neafectat de modalități 3. În funcție de modalitatea în care se exprimă condiția: =>Pozitivă – formă pozitivă/afirmație (exemplu: dacă plouă). =>Negativă – formă negativă/negație (exemplu: dacă nu plouă). Cerințele CONDIȚIEI: 1. Să fie POSIBILĂ – dacă este imposibilă contractul este considerat pur și simplu, iar condiția este considerată inexistentă. 2. Să fie LICITĂ. 3. Să fie MORALĂ. * !!!În cazul în care nu se respectă una din condițiile 2 și 3 => a. Dacă nu afectează cauza contractului sunt considerate nescrise, iar contractul va fi considerat ca fiind pur și simplu b. Dacă afectează cauza contractului, contractul este considerat ca fiind nul absolut.
SARCINA - o obligație este afectată de un termen atunci când - eveniment VIITOR ȘI NESIGUR ca realizare, de care depinde - obligație de a EXECUTAREA sau STINGEREA EI eficacitatea, desființarea actului juridic da, a face sau a DEPINDE DE UN EVENIMENT VIITOR ȘI - este întotdeauna un eveniment incert nu face impusă - în principiu, are efecte retroactive SIGUR de dispunător gratificatului. Clasificări ale TERMENULUI: Clasificări ale CONDIȚIEI: - doar în cazul 1. După SURSĂ: 1. În funcție de natura evenimentului: liberalităților => convențional (stabilit de părți) =>Cauzală – depinde de hazard (exemplu: îți vând imobilul dacă în (spre exemplu: =>legal (stabilit de lege) 13.07.2015 plouă). =>judiciar (stabilit de instanță) =>Mixtă – depinde de voința parte+terț (exemplu: îți vând donații, legate).
9
Comentarii Această distincție este foarte importantă și foarte atent selectată mai ales în cadrul grilelor de admitere în profesie. Am considerat deosebit de util acest tabel, respectiv următoarele mențiuni: În primul rând trebuie să distingem ce înseamnă termenul și condiția întrucât între aceste 2 modalități se jonglează. Termenul afectează doar executarea obligațiilor, ceea ce înseamnă că acestea se nasc valabil la momentul încheierii contractului și nu la momentul împlinirii lui (spre exemplu în cazul termenului suspensiv), spre deosebire de condiție ce afectează însăși nașterea, exigibilitatea drepturilor, respectiv obligațiilor (în cazul celei suspensive), iar aceasta operează retroactiv. Termenul incert nu trebuie confundat cu condiția care este nesigură întrucât, cu toate că, cel dintâi este incert avem siguranța că el se va produce, doar că nu știm cu exactitate momentul. În cazul în care în speță este vorba despre condiție nu avem certitudinea împlinirii ei. Efectele ce se produc înainte de îndeplinirea termenului suspensiv, respectiv condiției suspensive sunt, de asemenea, diferite. În primul rând, în cazul termenului, dacă nu există stipulație contrară, acesta este prezumat în favoarea debitorului obligației. Dacă acesta execută obligația înainte de împlinirea termenului el nu va putea cere restituirea prestației, deoarece se prezumă că a renunțat la beneficiul termenului. În cazul în care este vorba despre o condiție suspensivă, dacă debitorul execută obligația înainte de îndeplinirea ei, acesta va putea cere restituirea ei întrucât aceasta afectează însăși exigibilitatea obligațiilor. Așadar, condiția operează retroactiv. De la acest efect există totuși și excepții: -
În cazul posesorului de bună-credință, acesta nu va putea fi obligat să restituie fructele culese.
-
În cazul prescripției, aceasta va curge de la momentul îndeplinirii condiției, nu poate opera niciodată retroactiv.
-
În cazul în care se efectuează acte de conservare, respectiv de administrare, acestea fiind valabile. Sarcina, ca și modalitate nu ridică dificultăți întrucât ea poate fi prezentă, pe de-o parte doar în
cazul actelor juridice cu titlu gratuit, respectiv liberalităților, spre deosebire de termen și condiție ce se pot regăsi în clauze cuprinse în orice contract, indiferent că este vorba despre cele cu titlu oneros, respectiv gratuit. Pe de-altă parte, în cazul neîndeplinirii lor, sancțiunile sunt diferite. Spre exemplu, dacă este vorba despre neîndeplinirea sarcinii, aceasta poate să atragă revocarea liberalității ( în
10
cazul donației, se poate revoca pentru neexecutarea sarcinii în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată), iar în cazul în care condiția suspensivă nu se împlinește, drepturile se consolidează retroactiv. Grile proprii
1) Termenul: a) Dacă este suspensiv, ca modalitate a actului juridic, amână începerea executării drepturilor și executării obligațiilor. b) Produce aceleași efecte în privința plății efectuate, asemenea condiției. c) Spre deosebire de condiție, produce efecte retroactive. Explicații Răspunsul de la litera a) este corect întrucât, drepturile și obligațiile, în cazul în care este vorba despre un termen suspensiv, amână executarea, spre deosebire de condiție, care amână însăși exigibilatea. Drepturile și obligațiile, în acest caz, se nasc la momentul încheierii contractului, iar în funcție de clauzele contractuale, trebuie distins în favoarea cui este stipulat pentru a vedea cine are posibilitatea renunțării la el. Răspunsul de la litera b) nu este adevărat. Este suficient să facem comparație între termenul suspensiv, respectiv condiția suspensivă întrucât, în cazul acesteia din urmă, având în vedere că afectează însăși exigibilitatea, efectuarea plății înainte de împlinirea ei dă dreptul unei acțiuni în restituire. Răspunsul de la litera c) necesită o concentrare mai mare întrucît, cu toate că condiția produce efecte retroactive, acest efect nu se poate aplica la termen. Deci, termenul suspensiv își produce efectele din momentul împlinirii lui, în privința executării obligațiilor contractuale, nu produce efecte retroactive, deosebindu-se, astfel, de condiția suspensivă care produce efecte retroactive din momentul împlinirii ei. 2) Condiția: a) Este suspensivă și prezumată în cazul contractului de vânzare cu pact de răscumpărare. b) Dacă este ilicită sau imorală, dar nu afectează cauza contractului, acesta va fi considerat pur și simplu, iar clauza ce o conține este considerată nescrisă. c) În cazul în care este suspensivă, semnifică faptul că exigibilitatea drepturilor, obligațiilor depind de un eveniment viitor și incert.
11
Explicații Răspunsul de la litera a) nu este corect deoarece în cazul contractului cu pact de răscumpărare (cu opțiune de răscumpărare) avem de-a face cu o condiție rezolutorie, și nu suspensivă. În cazul în care vânzătorul decide să își răscumpere bunul, acesta trebuie să exercite opțiunea într-un anumit termen stipulat în contract ( care nu poate fi mai mare de 5 ani, iar în cazul în care depășește acest termen, se va reduce de drept la 5 ani). În momentul exercitării opțiunii și consemnării prețului vânzarea inițială se desființează retroactiv. Răspunsul de la litera b) este cel corect, întrucât, dacă aceasta nu afectează însăși cauza contractului, acesta se poate executa în mod valabil, considerându-se că aceasta nici nu există. Faptul că este considerată nescrisă semnifică faptul că, în cauză, operează nulitatea absolută, parțială, iar dispozițiile ce încalcă normele juridice se înlocuiesc de drept cu dispozițiile legale. Răspunsul de la litera c) nu este corect, pentru că în locul cuvântului nesigur este utilizat cuvântul incert, iar acestea nu sunt sinonime. Condiția este un eveniment viitor și nesigur în ceea ce privește posibilitatea împlinirii ei. Cuvântul incert îl întâlnim la clasficarea termenului: acesta poate fi atât cert, cât și incert. Acestea nu se referă la imposibilitatea producerii lor, ci la momentul în care acesta se va îndeplini.
12
DELIMITAREA NULITĂȚII DE ALTE CAUZE DE INEFICIENȚĂ ALE ACTELOR JURIDICE NULITATE
REZOLUȚIUNE
CADUCITATE
REZILIERE
- acestea sunt cauze de ineficiență ale actelor juridice - cauza trebuie să existe la - intervin după momentul încheierii contractului => contractul=valabil încheiat momentul încheierii actului - este o sancțiune care constă în - intervine un element - intervine pentru neexecutarea obligațiilor din culpa desființarea retroactivă (ex tunc) străin de voința părților, unei părți a efectelor unui act civil datorită de
contract,
nerespectării condițiilor de fond determină
care încetarea
și formă în momentul încheierii efectelor contractului - operează independent
actului juridic
de culpa părților
-
are
funcție
disuasivă
sancționatorie
și - are efecte doar pentru viitor (ex nunc)
- efecte ex tunc
se
aplică
în
cazul -
se
aplică
în
cazul
contractelor sinalagmatice contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu cu executare succesivă (dintr-odată)
- efecte ex nunc
- efecte ex tunc
Comentarii Acesta reprezintă unul dintre subiectele foarte des abordate în cadrul elaborării grilelor datorită importanței diferențierii cauzelor de ineficacitate ale actelor juridice. De asemenea, sancțiunea nulității nu trebuie în niciun caz confundată cu prescripția. În ciuda faptului că și aceasta din urmă este o sancțiune, prin intermediul căruia se stinge dreptul material la acțiune și nu afectează valabilitatea contractului. Contractul dintre părți este valabil, dar aceștia nu vor mai beneficia dacă se scurge termenul de prescripție. Obligația se transformă într-una naturală, ce poate fi exercitată valabil dar, doar de bunăvoie. Prescripția sancționează pasivitatea titularului
13
dreptului, se poate chiar considera că operează o prezumție de desistare. Un alt aspect destul de des întâlnit la grile este următorul: obligația odată executată este valabilă și nu se poate obține restituirea, chiar dacă, debitorul nu a știut că prescripția s-a împlinit (!!!).
Grile proprii 1) Rezoluțiunea, spre deosebire de nulitate: A) Operează retroactiv. B) Afectează doar contractele cu executare uno ictu. C) Intervine în cazul unui contract valabil încheiat. Explicații Răspunsurile corecte sunt b) și c). Atenție mare la răspunsul de la litera a) !!!. În cazul acesta nu este vorba despre o deosebire ci despre o asemănare între rezoluțiune și nulitate. b) Este corect întrucât nulitatea, spre deosebire de rezoluțiune respectiv reziliere poate afecta atât contractele cu executare succesivă cât și cele cu executare dintr-o dată, atâta timp cât acestea nu respectă condițiile imperative de fond și formă odată cu încheierea lor. c) După cum se poate observa și din cadrul tabelului, în cazul în care, în cadrul grilelor observăm că avem de analizat cauze de ineficacitate ale actului juridic, primul lucru care este necesar de analizat este reprezentat de momentul în care acestea operează. În cazul în care, cauza de ineficacitate operează încă de la momentul încheierii actului juridic vom avea de-a face cu nulitatea. Dacă aceasta intervine pe parcurs și independent de voința/culpa părților, va fi vorba despre caducitate. În cazul în care avem o neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părțile contractante va fi vorba despre rezoluțiune, respectiv reziliere în funcție de modalitatea de executare a contractului. 2) Nulitatea absolută: A) Spre deosebire de rezoluțiune, poate fi invocată de orice persoană interesată. B) Asemenea caducității, intervine în cazurile expres prevăzute de lege, enumerate limitativ. C) La fel ca și în cazul rezilierii, poate fi invocată de procuror, în toate cazurile, din oficiu.
14
Explicații Doar răspunsul de la litera a) este corect întrucât nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, ea poate fi invocată de orice persoană interesată, fiind imprescriptibilă atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție. b) - răspunsul nu este corect întrucât nici în cazul nulității și nici în cel al caducității cazurile nu sunt prevăzute expres și limitativ de lege. Caducitatea poate opera de fiecare dată când este vorba despre un eveniment străin de părțile contractante, ce intervine ulterior încheierii contractului și independent de voința părților. Cazurile de nulitate absolută sunt, de obicei, prevăzute expres de lege dar nu în toate cazurile și în niciun caz nu se poate afirma că legea le prevede în mod limitativ. În cazul în care textul de lege nu precizează expres felul nulității ce urmează să afecteze contractul este necesar să se analizeze interesul ocrotit de norma juridică. Dacă nici în urma acestui fapt nu reiese clar că interesul ocrotit este unul general va opera o prezumție de nulitate relativă. c) Nulitatea absolută se poate invoca, în cadrul procesului civil de către procuror, din oficiu, dar, în cazul rezilierii această afirmație nu mai este adevărată. În cazul rezilierii nu este vorba despre ocrotirea unui interes general ci, despre neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale ceea ce afectează, în principiu doar pe una dintre părțile contractante.
3) Actul juridic civil: A) În cazul în care este afectat de nulitate totală, dacă legea permite expres, poate opera conversiunea. B) La fel ca și în cazul caducității, în cazul nulității relative poate opera confirmarea actului pentru salvarea acestuia. C) Caducitatea, la fel ca și nulitatea reprezintă o sancțiune ce determină împiedicarea producerii efectelor actului juridic încheiat. Explicații
a) Este corect întrucât conversiunea este o modalitate de salvare a actului juridic încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege, acesta urmând a produce alte efecte juridice în temeiul acestui procedeu. Ea operează doar în cazul în care legea o prevede expres. Cel mai clasic caz în care aceasta operează este următorul: în cazul unui testament nevalabil ca
15
înscris autentic dar, scris, semnat și datat de mâna testatorului, acesta va fi valabil ca și testament olograf. b) Din nou, în cazul acestei variante de răspuns atenție mare la formulare! Se cere o asemănare dintre caducitate și nulitate și nu doar modalitatea de salvare a actului juridic în cazul în care actul juridic este lovit de nulitate relativă! Este adevărat, în cazul nulității relative poate opera confirmarea – act juridic unilateral, ce operează cu efecte ex tunc față de părți, din momentul încheierii actului juridic lovit de nulitate relativă. În cazul caducității nu se poate pune problema de confirmare, aceasta operând peste voința părților. c) În același timp, caducitatea nu reprezintă o sancțiune ci o cauză de ineficacitate. În cazul ei nu avem ce anume să sancționăm, fiind vorba despre un eveniment străin, independent, ce nu poate fi controlat de voința părților.
16
NULITATEA ABSOLUTĂ VS. NULITATEA RELATIVĂ
NULITATEA ABSOLUTĂ
NULITATEA RELATIVĂ
1. Se referă la un interes GENERAL.
1. Se referă la un interes PRIVAT.
2. Poate fi invocată de orice persoană interesată.
2. Poate fi invocată de cel ocrotit, reprezentantul, iar în anumite cazuri de procuror, din oficiu, în cazurile expres prevăzute de lege, când în cauză sunt implicați minori, interziși judecătorești, dispăruți, de succesorii părții ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepția acțiunilor intuitu personae, de creditorii chirografari ai părții ocrotite, pe calea acțiunii oblice, afară de cazul în care ar fi vorba de drepturi sau acțiuni strict personale.
3. NU POATE FI CONFIRMATĂ (există doar câteva
3. SE POATE CONFIRMA DE CEL ÎNDREPTĂȚIT SĂ
excepții, spre exemplu, în Dreptul Muncii).
INVOCE NULITATEA.
4. Este IMPRESCRIPTIBILĂ, atât pe cale de acțiune cât și
4. Este PRESCRIPTIBILĂ pe cale de ACȚIUNE și
pe cale de excepție.
IMPRESCRIPTIBILĂ
pe
cale
de
EXCEPȚIE,
CU
EXCEPȚIA LEZIUNII, care este prescriptibilă în termen de 1 an, atât pe cale de excepție, cât și pe cale de acțiune. - desființarea retroactivă a actului nul (au efecte EX TUNC) - desființarea actelor subsecvente actului nul - restabilirea situației anterioare - trebuie să existe la momentul încheierii actului - se produc datorită nerespectării unor condiții de fond sau formă ale actului juridic prevăzute de lege. - au funcție disuasivă și sancționatorie
Comentarii Acest domeniu este important nu doar în dreptul civil material ci și în ceea ce privește dreptul civil procesual. Cu toate că la prima vedere nu ridică dificultăți, de regulă, o grilă din această parte a materiei este prezentă în cadrul examenelor de admitere în profesie. Atenție deosebită trebuie să se acorde persoanelor care pot invoca nulitatea. Cercul este mult mai restrâns în cazul nulității relative întrucât persoanele care pot să fie afectate este mult mai mic. Se poate lega acest fapt și de efectele actului juridic civil, principiul relativității efectelor acestuia. Regula este că, actele juridice civile produc efecte între părțile contractante, neputând crea drepturi și obligații în ceea ce privește terțele persoane, acesta fiind o normă juridică de drept privat, reprezentând legea părților. În cazul în care la momentul încheierii actului juridic se încalcă o normă juridică de interes general, precum cauza ilicită sau imorală, lipsa unui obiect determinat al contractului sau determinabil cel puțin al obligațiilor părților este și natural ca aceste aspecte să
17
poată fi invocate de orice persoană interesată și nu doar de cel ocrotit. Un alt aspect important este în materia confirmării nulității. În cazul în care este prezentă nulitatea absolută, o eventuală confirmare nu ar putea să își producă efectele întrucât este greu de imaginat ca toate persoanele interesate să dorească să confirme actul afectat de nulitate iar, în cazul în care confirmarea este efectuată doar de către o persoană interesată sau chiar de mai multe acest lucru nu le împiedică pe celelalte să invoce nulitatea.
Grile proprii
1) Nerespectarea formei actului juridic a) Dacă aceasta este cerută ad validitatem, sancțiunea ce afectează actul este nulitatea absolută. b) Dacă aceasta este stabilită de părți sub forma înscrisului autentic (nu este cerută imperativ de lege) iar ulterior, la momentul încheierii vânzării aceasta nu este respectată, sanctiunea ce va afecta actul este nulitatea absolută. c) În cazul contractelor reale aceasta se referă la nerespectarea formei încrisului autentic Explicații Răspunsul de la litera a) este cel corect. Trebuie să se facă diferența dintre forma cerută de lege ad validitatem, ad probationem respectiv ad opozabilitatem. Aceasta nu este doar teoretic întrucât, în cazul încălcarii celei dintâi nu vom avea un contract valabil încheiat, norma juridică ce reglementează forma este imperativă iar sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută. În cazul in care nu se respectă forma ceruta ad probationem suntem în prezența unui contract valabil încheiat, ce se poate executa iar sancțiunea ce intervine este imposibilitatea probării acestuia în cazul unui conflict între părțile contractante. Nerespectarea formei ad opozabilitatem atrage după sine sancțiunea inopozabilității actului juridic față de terți. Și în acest caz avem un contract valabil încheiat, ce se poate executa valabil de către părți dar respectarea lui nu se poate impune terților. Răspunsul de la litera b) nu este corect întrucât doar nerespectarea formei ad validitatem cerută de lege atrage sancțiunea nulității absolute, nu și cea stabilită de părți în baza principiului libertății de voință. Răspunsul de la litera c) nu este corect deoarece, în cazul contractelor reale este necesară remiterea materială a bunului pentru ca acesta să fie valabil încheiat și pentru a-și putea produce
18
efectele și nu forma înscrisului autentic. 2) Intervine nulitatea relativă a actului juridic în cazul a) Lipsei discernământului, încălcării dispozițiilor privind capacitatea de exercițiu,viciilor de consimțământ. b) Lipsei consimțământului, lipsei cauzei actului juridic, nerespectării formei ad probationem. c) Cauzei false, neexecutării culpabile a contractului, încălcării dreptului de preemțiune instituit în contractul încheiat de părți . Explicații Răspunsul de la litera a) este cel corect, toate neregularitățile fiind sanctionate cu nulitatea relativa a actului juridic. În cazul răspunsului de la litera b) avem de analizat mai multe astept. În ceea ce privește lipsa consimțământului – aceasta se sancționează cu nulitatea absolută. Dacă acesta există dar e viciat sau nu îndeplinește condițiile legale – să fie liber, serios, sancțiunea va fi nulitatea relativă pentru o manifestare de voință există. Lipsa cauzei atrage după sine nulitatea relativă a actului juridic. Aceasta se prezumă de lege în momentul în care părțile încheie contractul, nu trebuie dovedită existența ei. Nerespectarea formei ad probationem presupune un act valabil încheiat, ce se poate executa, sancțiunea ce intervine este în momentul în care avem un litigiu – imposibilitatea probării. Răspunsul de la litera c) nu este corect datorită celui de-al doilea element enumerat – neexecutarea culpabilă a contractului. În acest caz vorbim despre un contract valabil încheiat iar sancțiunea posibilă este rezoluțiunea, respectiv rezilierea. Existența unei cauze false este asimilată cu lipsa cauzei și sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă a actului juridic. Încălcalcarea dreptului convențional de preemțiune atrage sancțiunea nulității relative, noul contract încălcat cu nerespectarea acestei clauze fiind anulabil.
19
MODALITĂȚI DE ÎNDREPTARE ALE CAUZELOR DE NULITATE REFACEREA CONFIRMAREA RATIFICAREA - se poate aplica în cazul - în principiu, se poate - operează în cazul în aplica doar în cazul care se depășește oricărui tip de nulitate puterea de nulității relative reprezentare - este un act juridic bilateral – - este un act juridic - este un act juridic contract ( e necesară unilateral unilateral participarea ambelor părți are caracter întruct avem de-a face cu un accesoriu contractului nou contract ) inițial încheiat de părți ( de asemenea nu poate exista în lipsa contractului principal, independent de acesta ) -se încheie un nou contract, - este actul juridic - este actul juridic identic cu cel invalid, din care unilateral prin care o unilateral prin care s-a înlăturat cauza de nulitate parte renunță la sunt validate inițială invocarea nulității contractele încheiate ( relative ) contractului de reprezentant cu - trebuie să cuprindă depășirea limitelor obiectul, cauza și natura împuternicirii obligației și să se facă mențiune despre motivul acțiunii în anulare - își produce efectele doar din momentul încheierii noului contract => ex nunc (pentru viitor)
- își produce efectele: - își produce efectele față de părți =>ex tunc ex tunc (retroactiv) și față de terți =>ex nunc
CONVERSIUNEA - Operează în cazul în care avem o nulitate totală - operează de drept, în temeiul legii ( doar în cazul în care legea o permite expres )
- se referă la transformarea unui contract lovit de nulitate ( totală ) pentru neîndeplinirea anumitor condiții într-unul valabil, de alt fel, de exemplu: testamentul autentic care nu respectă forma solemnă poate să fie convertit, considerat valabil ca și testament olograf dacă e scris, semnat și datat de mâna testatorului Condiții pentru a fi admisibilă conversiunea: 1. Nulitatea care lovește actul să fie totală 2. Toate elementele de valabilitate ale unei alte operațiuni juridice în care va fi convertit actul să fie respectate 3. Nu se poate face conversiunea împotriva voinței părților actului inițial nul 4. Să avem identitate de părți (adică să fie aceleași părți, atât în actul nul, cât și în actul convertit)
Comentarii Destul de des, în cadrul grilelor de admitere în profesie sunt abordate aceste teme întrucât diferențele dintre ele sunt destul de finuțe și necesită o atenție sporită. Este de dorit, în cadrul analizării modalităților de îndreptare a actelor juridice lovite de
20
nulitate să se parcurgă următorii pași: în primul rând, nu toate operează în cazul tuturor nulităților. Distincția dintre nulitate absolută – nulitate relativă este necesară în special în cazul analizei posibilității de operare a confirmării. În dreptul civil, regula este că aceasta poate opera doar în cazul în care avem o nulitate relativă. Ea nu trebuie acceptată de cealaltă parte contractantă, fiind vorba despre un act juridic unilateral. Spre deosebire de confirmare, conversiunea și refacerea operează indiferent dacă este vorba despre nulitate absolută sau relativă dar, în cazul conversiunii este imperativ să avem o nulitate totală, ce să afecteze întreg actul juridic. Adaptarea nu este trecută în tabel întrucât se poate vorbi despre ea în cazul în care contractul este afectat de vicii de consimțământ. Unii autori afirmă că, în cazul dolului nu este posibilă adaptarea contractului dar, în opinia mea aceasta este posibilă în primul rând în baza libertății contractuale. Adaptarea contractului, precum și neinvocarea nulității relative nu presupun renunțarea la dreptul de a cere despăgubiri. Totodată, se poate observa că în cadrul reglementării legale nu este interzisă adaptarea nici în cazul în care contractul este efectat de dol iar, conform principiilor generale, ceea ce codul nu interzice expres, este permis.
Grile proprii
1) Confirmarea: a) Este actul juridic unilateral ce nu poate opera în lipsa acceptării lui de către cealaltă parte contractantă. b) Nu afectează drepturile dobândite de către terții de bună credință ce și-au înscris în mod valabil drepturile în cartea funciară. c) Produce aceleași efecte juridice ca și refacerea contractului.
Explicații Răspunsul de la litera b) este cel corect întrucât efectele confirmării se produc retroactiv doar față de parțile inițiale ale contractului. Terții de bună credință nu pot să fie afectați în cazul în care șiau înscris dreptul în cartea funciară. Punctul a) nu este corect întrucât aceasta operează independent de acceptarea ei de către celălalt contractant, fiind vorba despre un act juridic unilateral. Evident, trebuie reținut faptul că, nu
21
se pune semnul egalității între părțile, respectiv persoanele unui act juridic civil. O parte poate să fie formată din mai multe voințe, din mai multe persoane ce participă la încheierea actului juridic. În cazul în care una dintre persoanele ce formează voința juridică confirmă actul, aceasta nu poate fi impusă și celorlalți care nu au confirmat, putând fi invocată nulitatea relativă. Punctul c ) este doar parțial corect. Atât confirmare cât și refacerea sunt modalități de îndreptare a nulității dar, confirmarea, dacă este vorba despre raporturile juridice dintre părțile contractante operează cu efecte retroactive, dacă este vorba despre efectele față de terți operează doar pentru viitor spre deosebire de refacere care, indiferent dacă este vorba despre efectele juridice dintre părți sau față de terți operează doar cu efecte ex nunc, din momentul în care se încheie noul act juridic. 2) În cazul încheierii unui contract cu nerespectarea condițiilor de fond sau formă prevăzute de lege: a) Conversiunea operează de fiecare dată când se încalcă condițiile de formă cerute ad validitatem. b) În cazul în care mandatarul încheie actele juridice cu depășirea împuternicirii date de către mandant acesta din urmă poate ratifica actele astfel încheiate, acestea producându-și efectele retroactiv. c) În cazul nerespectării condițiilor prevăzute de lege privitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei fizice poate opera atât confirmarea cât și refacerea. Explicații Punctul a) nu este corect întrucât conversiunea poate opera doar în cazurile prevăzute de lege și nu în orice caz avem de-a face cu o nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă. Punctul b) este corect, ratificarea fiind actul juridic unilateral prin care o persoană devine parte la contractul încheiat de către reprezentant, cu depășirea împuternicirii primite, operând, de regulă, cu efect retroactiv. Punctul c) necesită o atenție deosebită. Cu toate că modalitățile de îndreptare prevăzute în varianta de răspuns sunt diferite, nimic nu le oprește să opereze în acest caz. Ne putem lua exemplul cu minorul care încheie un act juridic deși nu are capacitatea de exercițiu necesară pentru a-l încheia valabil. În momentul în care ajunge la vârsta majoratului acesta poate să îl confirme (ceea ce ar fi mai ușor, acesta fiind doar un act juridic unilateral, nu necesită și consimtământul celeilalte părți) dar, în baza principiului libertății contractuale nimic nu ar împiedica părțile ca, în momentul în care minorul împlinește vârsta de 18 ani, să refacă actul juridic.
22
PRESCRIPȚIA ȘI DECĂDEREA
PRESCRIPȚIA
DECĂDEREA
Prescripția este de două feluri: Se referă la stingerea dreptului subiectiv. 1. Achizitivă – se referă la dobândirea unui bun Este cel mai des întâlnită în dreptul procesual (mobil/imobil) instantaneu (posesia valorează titlul=> penal/civil. este o prezumție de proprietate – în cazul bunurilor Normele juridice prin care este reglementată sunt mobile) sau după trecerea unei perioade de timp preponderent imperative. (uzucapiunea – în cazul bunurilor imobile). Instanța POATE invoca decăderea din oficiu. 2. Extinctivă – se referă la stingerea dreptului De regulă, nu e supusă suspendării sau întreruperii, material la acțiune => dreptul subiectiv încă există, cu excepția forței majore. acesta nu se stinge. În cazul în care termenele reglementează interese Normele juridice prin care este reglementată sunt private, părțile le pot modifica doar prin mărire sau preponderent dispozitive și nu sunt de ordine publică. micșorare, NU SUPRIMARE (adică nu se poate să fie Normele juridice dispozitive există, în principiu, în considerate nelimitat valabile). cazul: termenului prescripției, suspendării prescripției, întreruperii prescripției și momentului în care începe să curgă. Există și anumite norme imperative în cazul prescripției: o acțiune declarată imprescriptibilă de lege nu poate fi declarată prescriptibilă de părți și viceversa; termenele stabilite de părți pot fi doar între 1 și 10 ani, cu excepția termenelor prevăzute de lege mai mari de 10 ani sau egale, în care părțile pot să reglementeze prescripția până la 20 de ani. Instanța NU POATE invoca prescripția din oficiu. Au dreptul de a invoca prescripția: persoana interesată („datornicul”)=debitorul + codebitorii solidari/obligație indivizibilă/fideiusorii; creditorii celui interesat; orice altă persoană interesată. Nu se poate renunța la prescripția care nu a început încă să curgă. Chiar dacă debitorul se află în eroare, necunoscând la momentul plății că termenul de prescripție s-a împlinit el nu poate cere restituirea plății, fiindcă dreptul există, iar obligația este valabilă, ea devenind o obligație naturală. De regulă, dreptul la acțiune este prescriptibil, iar excepția este imprescriptibilă cu excepția leziunii, care se prescrie atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție în termen de 1 an. - ambele se referă la curgerea timpului - ambele sunt susceptibile de suspendare în cazul forței majore (în cazul prescripției extinctive mai există si alte cazuri în afară de forța majoră)
Comentarii Diferența dintre aceste două insituții este deosebit de importantă nu doar din prisma dreptului substanțial ci și din prisma celui proceasual. Prescripția achizitivă nu va fi tratată în această parte a materiei întrucât se pune mai mare accent pe ea în domeniul drepturilor reale, aceasta fiind un mod de
23
dobândire al lor. Prescripția extinctivă nu se confundă cu decăderea întrucât, în cazul celei dintâi este vorba despre pierderea dreptului material la acțiune, în sensul de forță de constrângere a statului, imposibilitatea obligării debitorului la executarea obligației introducând acțiune în justiție iar, decăderea vizează însăși pierderea dreptului subiectiv. Din aceste aspecte decurg consecințe deosebite. În cazul în care debitorul execută obligații, chiar și în cazul în care nu cunoaște faptul că dreptul la acțiune s-a prescris, el nu poate să ceară restiuirea ei, dreptul și obligația corelativă supraviețuind dreptului la acțiune. Spre deosebire de vechiul cod civil, în cadrul noului cod civil prescripția este reglementată de norme juridice preponderent dispozitive, ceea ce permite părților să încheie convenții în privința duratei acesteia, momentului în care încep să curgă etc, dar printre cele mai importante consecințe se află faptul că instanța nu o mai poate invoca din oficiu.
Grile proprii 1) Termenele de prescripție extinctivă: a) În funcție de izvorul lor, se împart în termene de prescripție speciale, termene de prescripție generale. b) Permit renunțarea la ele chiar înainte să-și fi început cursul. c) Sunt reglementate întotdeauna de norme juridice dispozitive. Explicații Răspunsul de la litera a) este corect întrucât, conform codului civil, termenele de prescripție pot să fie, în funcție de izvorul lor, generale, respectiv speciale. În cazul în care într-un domeniu avem reglementate atât termene speciale cât și generale, vor fi aplicabile cele dintâi, chiar dacă este vorba despre termene de aceeași durată. Răspunsul b) nu este corect. Cu toate că termenele de prescripție permit celui în favoarea căruia curg renunțarea la ele, aceasta nu se poate efectua în cazul în care termenul nu a început să curgă. Renunțarea presupune ca persoana să aibă capacitate deplină de exercițiu, aceasta fiind un act de dispoziție al părții și ea poate să aibă loc doar în privința prescripției începute și neîmplinite sau a celei împlinite. În justificarea acestei afirmații se poate indica și principiul conform căruia nimeni nu poate renunța la drepturi de care nu poate dispune ( încă ).
24
Răspunsul c) nu este corect întrucât în ipoteză este menționat cuvântul întotdeauna. Deosebit de mare atenție trebuie să dedicăm în cazul în care vedem în grilă asemenea formulări. De regulă, în dreptul civil nu există situații fără excepții iar, în cazul în care întâlniți astfel de situații, dacă nu vă amintiți despre ce este vorba sau răspunsul corect, sfatul meu este să nu îl bifați. Este adevărat că, în domeniul prescripției extinctive regula este că aceasta este reglementată de norme juridice preponderent dispozitive, dar avem și excepții. Astfel, se poate exclude cu desăvârșire cuvântul întotdeauna. Printre aceste excepții se numără, spre exemplu, faptul că o acțiune declarată presciptibilă de lege nu poate fi declarată imprescriptibilă de către părți, prin convenție și viceversa. 2) Repunerea în termenul de prescripție: a) Nu poate să fie dispusă de instanță, din oficiu, ci doar la cererea părții interesate. b) Nu poate opera prin convenția părților. c) Operează de drept. Explicații Repunerea în termenul de prescripție este o instituție mai dificilă, o regăsim atât în dreptul material cât și în cel substanțial, dar țin să menționez, încă de pe acum, că sunt diferențe remarcabile între ele (pornind de la termenele diferite în care se poate solicita, mergând până la formulare, cerere și condiții – ce vor fi tratate în cadrul următoarelor fișe de procedură civilă). Revenind la dreptul material civil, partea generală, se poate observa ca răspunsul de la litera a) este cel corect, acesta operând doar la cererea părții aflate în imposibilitate de a acționa, întrucât doar aceasta este în măsură să și justifice necesitatea lui. Repunerea în termen nu poate, în niciun caz, să opereze de drept, respectiv prin convenția părților. Aceasta trebuie să fie constatată de către instanță, doar judecătorul fiind în măsură să analizeze motivele temeinice invocate și să se pronunțe dacă cererea este justificată, pertinentă, partea fiind în drept să acționeze. 3) Spre deosebire de prescripție, decăderea: a) Forța majoră poate să îi suspende cursul. b) Oferă părții ce a executat obligația după ce aceasta a devenit operantă să solicite restituirea ei. c) Nu poate să fie invocată decât de instanță, din oficiu.
25
Explicații La o primă vedere, poate sunteți tentați să bifați și varianta a) ca fiind corectă. În momentul pregătirii, acest lucru nu este tragic, ba mai mult, este chiar de dorit întrucât vă pregătește atenția în ceea ce privește asemenea capcană în momentul în care veți fi în sala de examen. Și anul trecut, în subiectul de admitere la INM se afla o capcană asemenătoare în domeniul viciilor de consimțământ. Varianta a) nu este corectă întrucât, în cerință se cere deosebire și nu asemănarea, iar cazul de forță majoră poate determina suspendarea atât a cursului prescripției, cât și a cursului decăderii. Varianta de la litera b) este corectă întrucât, în cazul decăderii, spre deosebire de prescripție unde obligația se transformă într-una naturală ce poate comporta executarea ei valabilă, se pierde însuși dreptul subiectiv. Răspunsul c), cu toate că poate sunteți tentat să îl bifați, nu este corect. Este adevărat că decăderea poate să fie invocată de către instanță din oficiu, dar nimic nu împiedică părțile să le invoce chiar ele, atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție, în cadrul unui proces în curs.
26
În continuare, în aceeași manieră, în curând – Drept civil – drepturi reale . Spor la învățat, Echipa Intensa
www.intensa.ro
27
