Florin Tudose Depresia Si Terapia Ei in Practica Medicala Moderna

DEPRESIA ŞI TERAPIA EI ÎN

PRACTICA MEDICALĂ MODERNĂ

Prof. Dr. Florin Tudose Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti Copyright Prof. Florin Tudose

Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA – O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă. • Sindromul depresiv are drept componente definitorii – – – –

dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii lentoare psihomotorie, serie de simptome auxiliare de expresie somatică. Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA • Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală” (Schneider K.), pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori. • Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de monoideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc. Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive, bolnavul prezentând o incapacitate de actiune autentică (Tatossian A.). • Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hipo sau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie). Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA • Simptome auxiliare de expresie somatică: se traduc printr-o tulburare a sentimentelor vitale (a vitalităţii) astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie şi scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale. • Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, dureri difuze în regiunea tractului uro-genital.


DEPRESIA • Depresia este cel mai frecvent întâlnit fenomen psihopatologic în practica psihiatrică şi nu numai în aceasta. • Kielholz stabileşte o clasificare în care îmbină criteriul nosologic cu cel etiologic. Se descriu astfel: – depresii somatogene: organice, simptomatice; – depresii endogene: schizoafective, bipolare, unipolare, involuţionale; – depresii psihogene: nevrotice, depresia de epuizare, reactive.

• Se poate descrie o depresie nevrotică şi o depresie psihotică. Copyright Prof. Florin Tudose

Cerinţe externe şi presiuni

Cerinţe interne şi presiuni Responsabilităţi Obligaţii Auto-critică

STRESORI Familia Individuali Sociali Mediul Financiari Slujbă/Şcoală

Constrângeri fiziologice şi psihologice

PERCEPŢII Atitudini, Crezuri şi Valori

Experienţe trăite

Simptome

BOALĂ

Factori de vulnerabilitate: Predispoziţie genetică Aptitudini adaptative (coping) Stil de viaţă



Psihotrauma

Eveniment secvenţial care impresionează intens persoana

Schimbări existenţiale semnificative

Schimbare care necesită un efort readaptativ (responsabilităţi, eforturi, noi reţele de comunicare)

Eşecul

Neîndeplinirea unui proiect în care subiectul este angajat (stagnare, interioritate)

Frustrarea

Nesatisfacerea unor dorinţe, pulsiuni, nevoi sau pretenţii legitime (circumstanţială, prelungită sau cronică)

Conflictul interpersonal Stare de tensiune şi conflict constant cu persoane angrenate în structuri sociale bine definite (familie, colegi de muncă trenant sau de locuinţă) Epuizarea prin suprasolicitare

Program de muncă excesiv, în special dacă nu e urmat de satisfacţii (poate fi provocată de un stil particular de viaţă)

Lipsa de perspectivă vitală

Situaţii nefavorabile din care subiectul nu are nici o perspectivă de a ieşi

Conflictul intrapsihic

Egodistonia realizată de sentimentul vinovăţiei (poate fi conştient sau preconştient)

Crizele existenţiale sau de conştiinţă

Perioadele critice se referă la personogeneză şi ciclurile vieţii; apar în perioadele de bilanţ individual

Învăţările patologice

Mai frecvente în copilărie dar posibile pe tot parcursul vieţii Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA • O prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare. Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă. • Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii şi lentoare psihomotorie, la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică. • Dispoziţia depresivă este trăită ca “tristeţe vitală”, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori. • Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de mono-ideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare, vinovăţie, inutilitate, ruină etc. Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive. Copyright Prof. Florin Tudose

SIMPTOMELE DEPRESIEI •

Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice (hipo sau amimie), dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie). • Simptome auxiliare de expresie somatică: se traduc printr-o tulburare a sentimentelor vitale (a vitalităţii) astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie şi scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale. • Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree,greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, durei difuze în regiunea tractului uro-genital. • Depresia este cel mai frecvent întâlnit fenomen psihopatologic în practica psihiatrică şi nu numai în aceasta. Copyright Prof. Florin Tudose

SIMPTOMELE FAZEI DEPRESIVE sentimente de inutilitate, de lipsă de speranţă, de neajutorare indiferenţă faţă de orice sentimentul de vină nejustificată tristeţe prelungită, accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate; activităţile agreabile, contactele sociale, munca sau sexul care altă dată îi făceau plăcere, nu-i mai trezesc interesul imposibilitatea de a se concentra sau de a-şi aminti detalii gânduri de moarte, încercări de suicid pierderea apetitului sau apetit exagerat fatigabilitate persistentă, letargie insomnie sau nevoie crescută de somn dureri, constipaţie sau alte afecţiuni somatice cărora nu li se poate determina o cauză obiectivă Copyright Prof. Florin Tudose

CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI? • • •

Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatare subiectivă, ori prin observaţie făcută de alţii La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă, şi la adult accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile ; simptomele persistă mai mult de 2 luni sunt prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea subectului, fie prin observaţii făcute de alţii) ; Copyright Prof. Florin Tudose

CARE SUNT SIMPTOMELE DEPRESIEI? •

•

Pierderea interesului (mai puţin considerată de clasici) cel mai important, frecvent, e constant; nu mai are interes: -pentru studiu, cunoaştere, informare, călătorii; -sub toate aspectele existenţei; -estetic, erotic. Pierderea plăcerii – corelate cu pierderea interesului:

–

– – – –

de a aprecia din punct de vedere gustativ – alimente, băuturi, pentru activitatea sexuală de a călători, de a cunoaşte, nu îl mai bucură nimic, este indiferent faţă de orice, hobyurile anterioare nu îi mai fac plăcere, nu îi mai trezesc interesul Copyright Prof. Florin Tudose


•

•

Inapetenţă corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă, ori câştig ponderal (pot exista şi situaţii atipice cu apetit exagerat şi creştere ponderală) Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului (pacienţii depresivi au un somn redus şi superficial, iar această superficialitate le conferă impresia că nu au dormit) Tulburări de dinamică sexuală: impotenţă, frigiditate, anorgasmie Copyright Prof. Florin Tudose


• •

•

Lentoare psihomotorie (mai rar agitaţie psihomotorie) = bradikinezie, scădere a ritmului, amplitudinii, supleţei mişcărilor motorii, creştere a latenţei răspunsurilor şi reacţiilor motorii aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau de lentoare): Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi Bradipsihie – scăderea ritmului şi fluxului ideativ, scăderea forţei de reprezentare şi a capacităţilor imaginative - diminuarea capacităţii de a se concentra, de a-şi aminti detalii sau indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie observată de alţii); Scăderea elanului vital Copyright Prof. Florin Tudose


•

•

Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranţă , trăiri de neajutorarecare aparţin spectrului depresiv Idei delirante de vinovăţie excesivă ori inadecvată (nu numai autoreproş sau culpabilitate în legătură cu faptul de a fi suferind); Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan anume pentru comiterea suicidului. Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA • Depresia de intesitate nevrotică Simptome

Circumstanţe de apariţie

•stări de tristeţe prelungită, •lipsă de iniţiativă, •intolerantă la frustrare, •scăderea apetitului alimentar, •insomnii, •tulburări de dinamică sexuală, •iritabilitate, •anxietatea

•reacţiile de intensitate nevrotică, •neurastenie, •nevroza depresivă, •decompensările personalităţilor psihastenice, isterice, afective, •stări de epuizare •depresiile simptomatice

•există pericolul sinuciderii


DEPRESIA • Depresia de intesitate psihotică Simptome •elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitatea maximă, modificând personalitatea şi comportamentul în sens psihotic. •dispoziţia depresivă este trăită ca un vid, ca o lipsă totală a contactului şi rezonanţei afective cu lumea, “anestezie afectivă”. •bradipsihie şi sărăcirea conţinutului ideativ, •incapacitate de evocare şi sinteză, •hipoprosexie.

Circumstanţe de apariţie •PMD •Alte psihoze afective •Debutul demenţelor •Schizofrenia afectivă •Reacţii psihotice


DEPRESIA • Depresia de intesitate psihotică Simptome •asociaţiile sunt dificile, •imaginaţia redusă, •hipermnezie selectivă însoţită de ruminaţii. •producţia verbală încetinită, ajungând uneori până la mutism. •scăderea performanţelor intelectuale, •sentimente de autodepreciere şi durere morală •idei de autoacuzare, inutilitate •idei suicidare şi trecerea la act

Circumstanţe de apariţie •PMD •Alte psihoze afective •Debutul demenţelor •Schizofrenia afectivă •Reacţii psihotice


DEPRESIA • Depresia de intesitate psihotică Simptome

Circumstanţe de apariţie

•stări de derealizare şi depersonalizare •inhibiţie profundă, mergând până la imposibilitatea de a se deplasa; activitatea spontană este redusă la minimum. •când depresia se însoţeşte de anxietate, tensiunea psihică insuportabilă se poate manifesta printr-o nelinişte motorie, agitaţie, atingând paroxismul în raptusul depresiv, care se însoţeşte de acte impulsive, auto- şi mai rar heteroagresive

•PMD •Alte psihoze afective •Debutul demenţelor •Schizofrenia afectivă •Reacţii psihotice


DEPRESIA MASCATĂ, DISFORIA •

Depresia mascată - termenul se foloseşte de la sfârşitul anilor ’20 fiind aplicat de Lange depresiilor endogene, cu dominantă copleşitoare a simptomelor fizice. Observaţiile ulterioare au stabilit existenţa lui şi în depresiile psihogene. În 1973 este definit ca “boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul plan sau în care simptomele psihice sunt în planul secund (ca substrat)“ • Disforiile sunt stări dispoziţionale de tip depresiv asociate cu disconfort somatic şi excitabilitate crescută. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este crescută, determinând uneori un comportament coleros; la acestea se adaugă deseori logoreea şi anxietatea. Se întâlneşte în stările psihopatoide (posttraumatice, postencefalitice, toxice), comiţialitate, stările mixte din psihozele afective. Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICE •

•

•

•

Simptome depresive semnificative clinic sunt decelabile la aproximativ 12% până la 36% dintre pacienţii cu alte afecţiuni nonpsihiatrice. Pe de altă parte cei mai mulţi pacienţi cu o suferinţă somatică nu au depresie. Dacă este prezentă o tulburare depresivă atunci aceasta trebuie tratată ca o condiţie independentă (posibil precipitată de vulnerabilitatea biologică sau psihologică a individului) care trebuie separat tratată. Nu este corectă atitudinea unor medici care consideră că este bine să trateze în primul rând şi/sau numai tulburarea somatică şi, apoi “după rezolvarea acesteia“ să orienteze bolnavul către un pshihiatru. Depresia trebuie şi ea căutată şi investigată; astfel că nu se recomandă realizarea unui diagnostic prin excludere. Copyright Prof. Florin Tudose

DEPRESIA ÎN BOLILE SOMATICE •

Atunci când o tulburare depresivă apare împreună cu o suferinţă somatică, sunt câteva explicaţii posibile: –

Suferinţa medicală generală provoacă în mod biologic depresie, de exemplu hipotiroidia determină depresie;

–

Suferinţa somatică declanşează depresia la persoane vulnerabile genetic pentru depresie; exemplu boala Cushing poate precipita un episod depresiv major;

–

Suferinţa somatică produce psihologic depresia; de exemplu un pacient cu cancer devine depresiv în mod reactiv, ca o reacţie la prognostic, la durere şi invaliditate;

–

Suferinţa somatică şi depresia nu sunt corelate, sunt independente.

Este important ca practicianul să facă aceste diferenţe


Frecven ţa depresiei Frecvenţa 15% 15% -- 24% 24% prevalenţa prevalenţa depresiei depresiei în în timpul timpul vieţii vieţii 11% 11% prevalenţa prevalenţa anuală anuală aa depresiei depresiei reprezintă reprezintă aproximativ aproximativ 10% 10% dintre dintre toate toate cauzele cauzele care care necesită necesită un un consult consult medical medical reprezintă reprezintă 20% 20% dintre dintre tulburările tulburările cronice cronice de de orice orice tip tip 50% 50% din din populaţie populaţie acuză acuză prezenţa prezenţa cel cel puţin puţin aa unui unui simptom simptom care care sugerează sugerează oo stare stare depresivă depresivă persistentă persistentă care care se se întinde întinde pe pe mai mai mult mult de de două două săptămâni. săptămâni. (Von (Von Korff Korff M, M, Shapiro Shapiro S, S, Burke Burke JD) JD) Copyright Prof. Florin Tudose

Intensitatea depresiei 100

100 90 80

Depresie majora

70

Distimie

60 50 40 30 20

43,27 35,58

Depresie minora Total

21,15

10 0 Procent

De Carvalho V, Cohen D, 1995 Copyright Prof. Florin Tudose

Severitatea depresiei • Potenţial crescut de suicid şi dezinserţie socială (familie, serviciu, etc) • Modificări ale stilului de viaţă

comportamentului

şi

ale

• Incapacitate de muncă cel puţin la fel de severă ca în cazul altor afecţiuni cronice invalidante (boli osteoarticulare sau diabet) • Acompaniază sau complică organice (comorbiditate crescută)

tulburări Copyright Prof. Florin Tudose

Depresie Depresie şi şi comorbiditate comorbiditate z Tulburarea psihiatrică cel mai des întâlnită în asistenţa medicală primară şi la nivelul populaţiei. z O comorbiditate ridicată, care este în mod substanţial mult mai des întâlnită decât se aşteaptă, pe baza ratelor de prevalenţă. z O serie de consecinţe subliniază relevanţa clinică a comorbidităţii acestei tulburări: 9mai multe disabilităţi psihosociale, 9un risc mai mare în ceea ce priveşte sinuciderea sau tentativa de sinucidere, 9o vindecare clinică şi un răspuns terapeutic mai slabe. z Recunoaşterea comorbidităţii este esenţială pentru îmbunătăţirea tratamentelor. Maier W, Falkai P - 1999 Copyright Prof. Florin Tudose

Consecinţe (I) • Risc crescut de suicid -11% dintre pacienţii cu tulburare afectivă majoră -18% dintre pacienţii cu distimie -21% dintre pacienţii cu depresie recurentă • 2/3 din totalul suicidurilor sunt comise de pacienţi cu tulburare depresivă • Principalele cauze de deces în Statele Unite în 1997: o 31% - bolile cardiovasculare o 23% - boli maligne o 7% - boli cerebrovasculare o 1.3% - suicid Copyright Prof. Florin Tudose

Consecin ţe (II) Consecinţe • potenţial debilitant mai mare decât al altor boli cronice • depresia asociată altor suferinţe somatice, creşte considerabil timpul de vindecare şi recuperare • consecinţe nefaste asupra dezvoltării copiilor din familiile cu mebrii suferind de tulburare depresivă Copyright Prof. Florin Tudose

Consecinţe (III) • Mai multe dizabilităţi decât în cazul diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale, bolilor coronariene şi artritei • Suferinţă somatică mai mare şi mai îndelungată decât în cazul anginei, bronşitei şi emfizemului pulmonar • Mai multe zile de repaus la pat decât în cazul artritei sau diabetului Copyright Prof. Florin Tudose

Ce se se poate poate face? face? • Înţelegerea naturii depresiei şi a factorilor de risc permite o limitare a impactului bolii • Educarea populaţiei şi a medicului de medicină generală în scopul recunoaşterii şi diagnosticării timpurii a depresiei • •

Utilizarea conjugată a psihoterapiei şi farmacoterapiei Continuarea tratamentului pentru o perioadă suficient de lungă şi în doze corespunzătoare pentru a preveni recăderile Copyright Prof. Florin Tudose

Tratamentul depresiei: Care este realitatea? • Dintre toţi pacienţii cu depresie 1/2 nu se prezintă deloc la medic • Dintre pacienţii cu depresie care sunt investigaţi medical, 1/2 rămân nediagnosticaţi • Dintre pacienţii netrataţi

diagnosticaţi,

1/2

rămân

• Dintre pacienţii trataţi, numai 1/4 sunt trataţi corespunzător Copyright Prof. Florin Tudose

Tratamentul depresiei: o realitate îngrijorătoare! 100 Depresivi

80 Prezentaţi la doctor

60 40 20

Diagnosticaţi

Trataţi

Trataţi corect

0 Copyright Prof. Florin Tudose

De ce această realitate? • Ignoranţa (pacient, medicul de medicină generală) • Sărăcia şi consecinţele ei • Stigma (sondaj MB 1991 - 64% dintre intervievaţi se simt stânjeniţi să consulte medicul referitor la afecţiunea psihică de care suferă) • Comorbiditatea crescută • Eşecul frecvent al tratamentului aplicat Copyright Prof. Florin Tudose

Depresia La ce ne aşteptăm? • Ï prevalenţei din cauza modificărilor demografice • Ï prevalenţei prin expunerea crescută la factori de risc • Conform OMS: în 2020 patologia psihiatrică va fi principala problemă de sănătate a omenirii • În cadrul patologiei psihiatrice, depresia este cea mai frecventă tulburare mintală majoră Copyright Prof. Florin Tudose

TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL • - depresia de intensitate psihotică este una din cauzele cele mai frecvente ale comportamentului suicidar. Ea apare fie ca o descărcare a tensiunii psihice insuportabile, fie ca o soluţie univocă în faţa eşecului existenţial aparent, generat de trăirea ideilor delirante depresive. Deseori disimulată, pregătită minuţios, trecerea la act este hotărâtă, violentă, solitară, demostrând autenticitatea dorinţei de autodistrugere (defenestrare, spâzurare, înec). • Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim E). • Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai degrabă negarea negarea totală aa posibilităţii posibilităţii de a alege. Copyright Prof. Florin Tudose

TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL • Tentativele suicidare sunt aparent sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere inadecvate sau fortuite, intervenţia unor persoane străine). Datele statistice arată însă că există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte vârsta şi sexul celor care nu reuşesc. • Tentativa suicidară pare a avea cel mai adesea semnificaţia unei nevoi crescute de afecţiune şi atenţie din partea anturajului, faţă de care subiectul se simte izolat, subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată. • Sindromul presuicidar a fost descris de Ringel ca fiind caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi înclinaţia către fantasmele suicidului. Mulţi autori susţin dificultatea punerii în evidenţă a sindromului presuicidar, unii atribuindu-l unei predispoziţii de ordin caracterial. Copyright Prof. Florin Tudose

TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL • Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid. • Principalele coordonate care anunţă precipitarea suicidului ar fi: – Evenimente de viaţă defavorabile, mai ales dacă sunt trataţi umilitor – Rupturi recente, divorţ, eşec sentimental – Şomaj, schimbări sau conflict profesional – Pierderea unei persoane apropiate – Afecţiuni somatice cronice – Abuz de alcool – Izolare socială Copyright Prof. Florin Tudose

ALTE CIRCUMSTANŢE SUICIDARE • Conduitele pseudosuicidare (falsele suiciduri). Din definiţia suicidului citată de noi, rezultă că se consideră ca atare acest act, atunci când subiectul îi evaluează consecinţele. Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilor confuzionale (care sunt accidentale), sinuciderea halucinatorie imperativă din stările crepusculare epileptice, şi cea din stările demenţiale. • Echivalentele suicidare, din care menţionăm automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului şi aşa-numitele sinucideri cronice (alcoolismul şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin caracterul simbolic prin tendinţa la autodistrugere cu comportamentul suicidar, dar realizând o deturnare, de ultim moment, de la explicitarea pentru sine şi pentru ceilalţi a actului. Copyright Prof. Florin Tudose

MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID Mit

Realitate

Oamenii care vorbesc Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis despre suicid nu suicid au comunicat intenţia lor din timp. comit suicid Suicidul şi tentativa de suicid sunt în aceeaşi clasă de comportament

Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce ceilalţi pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor, sau încercări de a comunica cât de adâncă (mare) este disperarea lor. Pot fi diferite motivaţii, dar comportamentul care sugerează suicidul real trebuie privit serios.

Numai persoanele foarte deprimate comit suicid

Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte mulţi depresivi nu au suficientă energie să comită suicidul şi îl comit când se simt mai bine. Deşi multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, mulţi oameni, înainte de a comite actul suicidal par mai puţin depresivi. Copyright Prof. Florin Tudose

MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID Mit Celelalte religii sunt mai predispuse să comită suicidul decât catolicii Rata suicidului este mai mare în lunile ploioase decât în cele însorite Tentativa de suicid este un comportament familial

Realitate Evidenţa care priveşte această afirmaţie este mixtă, dar nu apare a fi o diferenţă a ratei în aceste grupuri religioase Totuşi este evident că rata suicidului poate creşte când vine primăvara .

Factorul de suicid “aleargă” în familie, este probabil un factor dual el având ca bază un factor genetic de depresie, şi depresia este cauzatoare de suicid. Copyright Prof. Florin Tudose

Virginia Wolf 1882-1941


Franz Kafka 1883-1924


Serghei Esenin 1895-1925



Ernst Hemingway 1899-1961


ANTIDEPRESIVELE • Aproximativ 80% din pacienţii suferinzi de depresie majoră, boală bipolară sau alte forme de boală răspund foarte bine la tratament. • Tratamentul general include anumite forme de psihoterapie şi adesea medicaţie care ameliorează simptomele depresiei. • Deoarece pacienţii cu depresie prezintă adeseori recăderi, psihiatrii prescriu medicaţie antidepresivă pe o perioadă de 6 luni sau mai mult, până când simptomele dispar. Copyright Prof. Florin Tudose

ISTORIA TIMOLEPTICELOR • Era terapiei timoleptice moderne a fost deschisă în 1957, de introducerea imipraminei de către R.Kuhn, ca terapie efectivă a depresiei. • Cu trei ani înainte, au fost semnalate efectele antidepresive ale unui inhibitor de monoaninooxidază (MAO), iproniazida care era folosită în tratamentul tuberculozei pulmonare, care a fost introdusă ca anidepresiv sub numele de marsilid. • Pe parcursul următorilor ani, acestea au fost urmate de multe preparate similare şi mai târziu de tetraciclice şi alte substanţe diferite chimic. • Prima generaţie de inhibitori MAO a fost urmată de aşa numiţii inhibitori reversibili de MAO. Prin inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei s-a obţinut o reducere considerabilă a efectelor indezirabile anticolinergice. În prezent se folosesc peste 40 de antidepresive din cele mai diferite clase. Copyright Prof. Florin Tudose

ISTORIA TIMOLEPTICELOR • Noile progresele în cercetarea psihofarmacologică a antidepresivelor sunt caracterizate în special de îmbunătăţirea toleranţei şi lărgirea spectrului asupra unui cât mai mare număr de tulburări depresive. • Elementul pivot al mecanismului de acţiune al antidepresivelor, pare să fie sistemul central serotoninergic, care are un rol semnificativ în controlul vigilităţii, stabilităţii emoţionale, analizei, controlului impulsiunilor şi comportamentului social. • Noile cunoştinţe asupra modului în care funcţionează creierul au permis cercetătorilor din domeniul psihiatriei să producă medicamente capabile să modifice modul în care creierul produce, stochează şi eliberează aceşti neurotransmiţători, ameliorând simptomele depresiei. Copyright Prof. Florin Tudose

Farmacologia terapiei antidepresive Aproape toate antidepresivele acţionează în unele aspecte ale sistemelor sertononinice şi /sau norepinefrinice În general, antidepresivele au o eficacitate similară dar se disting prin siguranţa lor şi profilul efectelor adverse Multe efecte adverse ale antidepresivelor pot fi legate de acţiunea variatelor sisteme de neurotransmiţători. Copyright Prof. Florin Tudose

Mecanismele de acţiune ale antidepresivelor Tratamentul psihofarmacologic are la bază principiul restaurării unor niveluri normale de neurotrasmiţători. Acest lucru se realizează prin: ¾blocarea recaptării neurotrasmiţătorului în terminaţia nervoasă ¾inhibiţia degradării neurotransmiţătorului ¾reducerea stimulării la nivelul receptorului Copyright Prof. Florin Tudose

Componentele sinapsei Terminaţia presinaptică a nervului

Vezicule sinaptice Autoreceptori şi efectori

Mitocondria (conţine monoaminooxidază) Pompă recaptatoare

Neurotransmiţători

Neuron postsinaptic Efectori


Modele psihofarmacologice în depresie LOC DE DESFĂŞURARE

Presinaptic

MECANISME

CORECTARE

EFECTELE MEDICAŢIEI

Deficit de sinteză

Îmbunătăţirea aportului de precursori şi a sintezei de neuromediatori

Defect de eliberare

Inhibiţia recaptării

TIMOLEPTIC

Exces de recaptare Intrasinaptic

Exces al activităţii MAO- Inhibiţia enzimei MAO A / MAO-B

Postsinaptic

Anomalii ale receptorilor: număr, sensibilitate, alterări structurale

Creşterea sensibilităţii receptorilor

Anomalii de membrană

Stabilizatori de membrane

TIMOANALEPTIC TIMOLEPTIC

Alterarea efectorului sau Corectarea mesagerilor a căilor de transmitere a secunzi semnalului Copyright Prof. Florin Tudose

Localizarea receptorilor serotoninici Presinaptic

Postsinaptic

Locaţie necunoscută


Sinapsa norepinefrinică şi receptorii

Presinaptic

Sinapsa

Postsinaptic


5-HT2 antagonişti / Inhibiţia recaptării


Tipuri de antidepresive: • 3 clase de medicamente sunt folosite ca antidepresive: antidepresivele heterociclice (triciclice), agenţii serotonin specifici şi alţi agenţi antidepresivi. A patra clasă de medicamente – sărurile minerale de litiu – se utilizează mai ales în boala bipolară. • Benzodiazepinele sunt folosite la pacienţii cu depresie care au şi fenomene de anxietate. • Medicaţia antidepresivă dă pacienţilor şansa de a beneficia de terapia medicamentoasă, ceea ce-i face capabili de a se ocupa de problemele psihologice care pot constitui parte integrantă a depresiei lor.


CUM SE CLASIFICĂ ANTIDEPRESIVELE? • Antidepresivele sunt frecvent clasificate ca medicamente de prima sau a doua generaţie. Clasificarea se bazează în parte pe data introducerii lor în utilizarea clinică şi, în parte, pe structura lor clinică şi mecanisme de acţiune. • Astfel, prima generaţie de medicamente include cele mai multe dintre antidepresivele triciclice (ex.: amitriptilina) respectiv cele cu structură chimică apropiată imipraminei şi inhibitorii neselectivi ai monoaminoxidazei (MAO) cu modificări structurale ale iproniazidului. • A doua generaţie de antidepresive a fost larg dezvoltată în ultimii 15 ani şi cunoaşte un înalt grad de selectivitate pentru noradrenalină, serotonină sau dopamină. • În plus, alte noi medicamente cu proprtietăţi antidepresive au fost dezvoltate, medicamente ce au selectivitate pentru sistemul GABA-ergic sau care acţionează prin modularea activităţii unuia din subtipurile de receptori ai serotoninei.


Antidepresivele heterociclice • Acest grup cuprinde amitriptilina, amoxapina, desipramina, doxepinul, imipramina, maprotilina, nortriptilina, protriptilina şi trimipraminul. • Aproximativ 80% din pacienţii cu depresie răspund pozitiv la acest tip de medicaţie. • La începutul tratamentului, antidepresivele heterociclice pot determina o serie de efecte neplăcute ca: vedere înceţoşată, constipaţie, ameţeală în ortostatism, gură uscată, retenţie de urină, confuzie. • Un mic procent dintre pacienţi pot avea alte efecte secundare ca de exemplu transpiraţie, tahicardie, hipotensiune, reacţii alergice cutanate, fotosensibilitate. Copyright Prof. Florin Tudose

Antidepresivele heterociclice • Aceste efecte secundare pot fi înlăturate prin sugestii practice ca de exemplu includerea fibrelor de celuloză în dietă, ingestia de lichide, ridicarea lentă din clinostatism. • Efectele neplăcute dispar în majoritatea cazurilor după primele săptămâni, când se instalează efectele terapeutice ale medicamentelor. • Pe măsură ce efectele secundare diminuă vor predomina efectele terapeutice. • Treptat dispare insomnia şi energia revine. • Sentimentele de disperare, neajutorare, tristeţe dispar, iar autoevaluarea personală devine mai optimistă.


Agenţii serotonin specifici • Agenţii serotoninergici specifici ca, de exemplu, fluoxetin şi sertralin reprezintă cea mai nouă clasă de medicamente pentru depresie. • Aceste medicamente nu au efecte secundare în raport cu sistemul cardiovascular şi, de aceea, sunt utile pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace. • Ele au în general mai puţine efecte secundare decât alte antidepresive. • În primele zile pacienţii pot fi anxioşi sau nervoşi, pot avea tulburări de somn, crampe gastrice, greţuri, rash cutanat şi rareori somnolenţă. În extrem de rare cazuri pot dezvolta un acces. Copyright Prof. Florin Tudose

Alţi agenţi antidepresivi • În ultimul deceniu au fost dezvoltaţi o serie de agenţi antidepresivi care acţionează în mod specific la nivelul diferitelor etape ale neurotransmiterii. Dintre aceştia, inhibitorii de monoaminoxidază reversibili, inhibitorii recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Scopul declarat al psihofarmacologilor este găsirea acelor care să aibă un maxim de eficacitate şi specificitate, şi un minim de efecte secundare. • • • • • •

SSRI – inhibitor al recaptării de serotonină NaRI– inhibitor al recaptării de noradrenalină SNRI– inhibitor al recaptării de serotonină şi noradrenalină SARI– inhibitor al recaptării de adrenalină şi serotonină NDRI–inhibitor al recaptării de noradrenalină şi dopamină NaSSA-antagonist al receptorilor α2 adrenergici


NOI MEDICAMENTE ANTIDEPRESIVE DCI

Clasa

Fluoxetina

SSRI

Fluvoxamina

SSRI

Sertralina

SSRI

Citalopram

SSRI

Paroxetina

SSRI

Reboxetina

NaRI

Venlafaxin

SNRI

Nefazodon

SARI

Bupropion

NDRI

Mirtazapin

NaSSA Copyright Prof. Florin Tudose

FOLOSIREA ANTIDEPRESIVELOR TULBURARE SAU BOALĂ

CIRCUMSTANŢE SPECIFICE

Tulburarea afectivă

Depresie Depresie majoră Depresie psihotică Depresie bipolară Depresie secundară Depresie atipică Depresie sezonieră Depresia postpartum Distimie Melancolie Pseudodemenţă Prevenţia recăderilor depresive Copyright Prof. Florin Tudose

FOLOSIREA ANTIDEPRESIVELOR Tulburări anxioase

Tulburări de panică Tulburări obsesiv-compulsive Fobia socială Tulburare de anxietate generalizată Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)

Tulburări alimentare

Bulimia nervoasă Obezitatea Greaţa din chimioterapie

Tulburări de somn

Insomnia Narcolepsia Apneea din somn

Durerea

Migrena Dureri faciale atipice Durerea cronică Neuropatia diabetică Copyright Prof. Florin Tudose

FOLOSIREA ANTIDEPRESIVELOR Diverse

Toxicomanii Alcoolism Renunţarea la fumat Personalitatea borderline Boli neurologice Enurezis Deficitul de atenţie Sindromul premenstrual disforic Ulcerul peptic Pruritul (urticaria) Ejacularea prematură Copyright Prof. Florin Tudose

Efectele adverse ale antidepresivelor • •

Efectele anticolinergice Cele mai întâlnite efecte adverse ale antidepresivelor triciclice sunt cele ce rezultă din activitatea anticolinergică. – – – – – – – – –

uscarea mucoaselor (asociate ocazional cu adenite sublinguale), tulburarea vederii ca rezultat al midriazei şi cicloplegiei, creşterea tensiunii intraoculare, hipertermie, constipaţie, ocluzie intestinală adinamică, retenţie urinară şi dilataţie a tractului urinar. reducerea tonusului sfincterului esofago-gastric provocarea herniei hiatale la indivizi susceptibili sau exacerbarea la indivizii cu hernie hiatală existentă.

• Efectele anticolinergice sunt mult mai frecvente la pacienţii în vârstă. Copyright Prof. Florin Tudose

Efectele adverse ale antidepresivelor Efecte asupra sistemului nervos.

• Efectele neuromusculare şi reacţiile adverse ale SNC apar în mod frecvent. • Somnolenţa este cea mai frecventă reacţie adversă la antidepresivele triciclice. • Letargia, oboseala şi starea de slăbiciune. • Agitaţie, anxietate, ruminaţii obsesive, îngrijorare, insomnie. • La pacienţii vârstnici cele mai întâlnite stări sunt confuzia, tulburare a concentrării, dezorientarea, iluziile, halucinaţiile. • Copiii cărora li s-au administrat antidepresive triciclice pentru enurezisul funcţional pot dezvolta stări precum somnolenţa, anxietate, instabilitate emoţională, nervozitate şi tulburări de ritm de somn. • Chiar dacă efectele diferă de la un pacient la altul, efectele sedative sunt de obicei accentuate cu amitriptilină sau doxepin şi cel mai puţin cu maprotilină. Copyright Prof. Florin Tudose

Efectele adverse ale antidepresivelor •• •• •• •• •• •• •• •• ••

Efecte asupra sistemului nervos

Poate Poate apărea apărea o o exacerbare exacerbare aa depresiei, depresiei, hipomanie, hipomanie, panică, panică, ostilitate ostilitate supărătoare, supărătoare, anxietate anxietate sau sau euforie. euforie. Exacerbarea Exacerbarea psihozelor psihozelor la la pacienţi pacienţi cu cu schizofrenie schizofrenie sau sau simptome simptome paranoide. paranoide. Pacienţii Pacienţii cu cu tulburare tulburare bipolară bipolară pot pot vira vira spre spre faza faza maniacală. maniacală. Astfel Astfel de de manifestări manifestări pot pot fi fi tratate tratate prin prin diminuarea diminuarea dozei dozei de de antidepresive triciclice sau prin administrarea unei medicaţii antidepresive triciclice sau prin administrarea unei medicaţii antipsihotice antipsihotice Se Se pot pot înregistra înregistra dereglări dereglări ale ale ritmurilor ritmurilor EEG EEG şi şi ocazional ocazional crize crize epileptice. Crizele epileptice sunt mai frecvente la copii decât epileptice. Crizele epileptice sunt mai frecvente la copii decât la la adulţi. adulţi. Simptomele Simptomele extrapiramidale extrapiramidale pot pot apărea apărea la la pacienţii pacienţii ce ce au au primit primit antidepresive antidepresive triciclice. triciclice. La La pacienţii pacienţii tineri tineri cât cât şi şi la la cei cei vârstnici vârstnici poate poate persista persista un un tremor tremor aproape aproape insesizabil insesizabil iar iar sindromul sindromul parkinsonian parkinsonian este este foarte foarte întâlnit întâlnit la la pacienţii pacienţii vârstnici vârstnici cărora cărora lili s-au s-au administrat administrat doze doze ridicate. ridicate. Alte Alte efecte efecte extrapiramidale extrapiramidale ce ce pot pot apărea, apărea, sunt: sunt: rigiditatea, rigiditatea, akatisia, akatisia, distonia, distonia, crizele crizele oculogire, oculogire, opistotonusul, opistotonusul, disartria disartria şi şi disfagia. disfagia. La La pacienţii pacienţii aflaţi aflaţi sub sub antidepresive antidepresive triciclice triciclice au au fost fost înregistrate înregistrate de de asemenea asemenea neuropatie neuropatie periferică, periferică, vertij, vertij, tinitus, tinitus, disartrie, disartrie, parestezii, parestezii, încoordonare încoordonare motorie, motorie, ataxie. ataxie. Copyright Prof. Florin Tudose

Efectele adverse ale antidepresivelor Efecte cardiovasculare •• •• •• •• •• •• •• •• •• ••

Hipotensiunea Hipotensiunea posturală, posturală, Unde Unde T T anormale anormale (aplatizare (aplatizare aa undei undei T) T) şi şi la la alterarea alterarea altor altor semne semne ECG, ECG, propagarea propagarea blocurilor blocurilor atrioventriculare atrioventriculare şi şi de de ram, ram, Diferite Diferite aritmii: aritmii: tahicardie tahicardie ventriculară, ventriculară, bradicardie, bradicardie, fibrilaţie fibrilaţie ventriculară, ventriculară, complexe complexe ventriculare ventriculare premature premature şi şi extrasistole extrasistole ventriculare, ventriculare, Sincopă, Sincopă, colaps, colaps, exitus exitus subit, subit, Hipertensiune, Hipertensiune, Tromboze Tromboze şi şi tromboflebite, tromboflebite, Accident Accident ischemic ischemic cerebral, cerebral, Insuficienţă Insuficienţă cardiacă cardiacă congestivă. congestivă. Pacienţii Pacienţii cu cu o o boli boli cardiovasculare cardiovasculare preexistente preexistente sunt sunt deosebit deosebit de de sensibili sensibili la la cardiotoxicitatea cardiotoxicitatea medicaţiei. medicaţiei. În În timpul timpul intervenţiilor intervenţiilor chirurgicale chirurgicale asupra asupra pacienţilor pacienţilor cărora cărora lili s-au s-au administrat administrat antidepresive antidepresive triciclice, triciclice, au au apărut apărut episoade episoade hipertensive. hipertensive. Astfel Astfel că că se se impune impune întreruperea întreruperea medicaţiei medicaţiei cu cu câteva câteva zile zile înainte înainte de de intervenţia intervenţia programată. programată. Copyright Prof. Florin Tudose

Efectele adverse ale antidepresivelor Efecte hematologice ••

••

Arareori Arareori s-a s-a înregistrat înregistrat agranulocitoze, agranulocitoze, trombocitopenie, trombocitopenie, eozinopenie, eozinopenie, leucopenie şi purpură. La toţi pacienţii care dezvoltă simptome leucopenie şi purpură. La toţi pacienţii care dezvoltă simptome de de discrazie discrazie sanguină sanguină cum cum ar ar fi fi febră febră şi şi dureri dureri de de gât, gât, trebuie trebuie analizată analizată formula formula leucocitară leucocitară diferenţiată. diferenţiată. Medicaţia Medicaţia antidepresivă antidepresivă triciclică triciclică trebuie trebuie întreruptă întreruptă dacă dacă apare apare neutropenia. neutropenia.

Efecte hepatice ••

••

Creşterile Creşterile transaminazelor, transaminazelor, modificările modificările de de concentraţie concentraţie aa fosfatazei fosfatazei alcaline, alcaline, sunt sunt efecte efecte ce ce apar apar în în timpul timpul terapiei terapiei cu cu antidepresive antidepresive triciclice. triciclice. Creşterea Creşterea valorilor valorilor la la testarea testarea funcţiei funcţiei hepatice hepatice ne ne indică indică necesitatea necesitatea repetării repetării testelor. testelor. Dacă Dacă apar apar creşteri creşteri accentuate, accentuate, medicaţia medicaţia trebuie trebuie întreruptă. întreruptă. Icterul Icterul şi şi hepatita hepatita devin devin reversibile reversibile ca ca urmare urmare aa întreruperii întreruperii medicaţiei medicaţiei dar dar trebuie trebuie să să menţionăm menţionăm că că s-au s-au înregistrat înregistrat decese decese generate generate de de hepatite hepatite toxice toxice care care au au survenit survenit atunci atunci când când s-a s-a continuat continuat administrarea administrarea de de antidepresive antidepresive triciclice. triciclice.

Reacţii de sensibilitate ••

••

Manifestările Manifestările alergice alergice au au inclus inclus erupţiile erupţiile şi şi eritemul, eritemul, urticaria, urticaria, pruritul, pruritul, eozinofilie, eozinofilie, edemul edemul (generalizat (generalizat sau sau doar doar facial facial sau sau lingual), lingual), febra febra medicamentoasă medicamentoasă şi şi fotosensibilitatea. fotosensibilitatea. Pacienţii Pacienţii care care manifestă manifestă fotosensibilitate fotosensibilitate trebuie trebuie să să evite evite expunerea expunerea la la soare. soare. Copyright Prof. Florin Tudose

Alte efecte adverse • La pacienţii aflaţi sub medicaţie antidepresivă triciclică au fost înregistrate efecte adverse gastrointestinale cum ar fi anorexia, greaţa şi vomismentele, diareea, crampele abdominale, creşterea enzimelor pancreatice, dureri epigastrice, stomatitele, gustul caracteristic şi colorarea neagră a limbii. • Efectele de ordin endocrin ce au apărut la pacienţii cărora li sau administrat antidepresive triciclice includ accentuarea sau diminuarea libidoului, impotenţă, inflamarea testiculară, ejaculare dureroasă, ginecomastie la bărbaţi, galactoreea la femei, sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic şi creşterea/scăderea concentraţiei la glucoză în sânge. • În mod paradoxal, au fost înregistrate congestie nazală, urinare frecventă şi somnambulism. Mai mult, unii pacienţi au manifestat durere de cap, alopecie, frisoane, diaforeză, inflamarea parotidei, accentuarea apetitului şi aport sau pierdere de greutate. Copyright Prof. Florin Tudose

ANTIDEPRESIVUL IDEAL Eficace în toate formele de depresie Rapid Are toate formele de administrare Fără efecte adverse Doză unică Ieftin Monoterapie Nu dă toleranţă Raportul doză eficace /doză periculoasă foarte mic Fără efecte teratogene Fără interferenţe Poate fi administrat la fel de bine în ambulator şi în spital Copyright Prof. Florin Tudose

12

Imipramina Fluoxetina

10

8

6

4

2

0 Eficace în toate formele de depresie

Rapid

Are toate Fără efecte formele de adverse administrare

Doză unică

Ieftin

Monoterapie

Nu dă toleranţă

Raportul doză Fără Poate fi eficace /doză interferenţe administrat la periculoasă fel de bine în foarte mic ambulator şi în spital Copyright Prof. Florin Tudose

12

Fluoxetina

10

Sertralina

8 6 4 2 0 Eficace în toate formele de depresie

Rapid

Are toate Fără efecte Doză unică formele de adverse administrare

Ieftin

Monoterapie

Nu dă Raportul Fără Poate fi toleranţă doză eficace interferenţe administrat /doză la fel de bine periculoasă în ambulator foarte mic şi în spital


Faceţi diagnosticul

Alegeţi şi începeţi tratamentul Monitorizarea trat fazei acute 1-2 săpt.

n bu rat te t . ar uă ăpt Fo ntin 6 s o C încă

Trament de întreţinere 4-9 luni

Mediu Continuă tratamentul cu ajustarea dozelor Monitorizare la 1-2 săptămâni

n bu rat te t . ar uă ăpt Fo ntin 6 s o C încă

REMISIUNE COMPLETĂ

Evaluarea răspunsului după 6 săpt.

t eşte n cie u cr i f e In ă sa m. b m rata i h t Sc

Evaluarea răspunsului după 12 săptămâni

Schimbarea tratamentului

Consult psihiatric Copyright Prof. Florin Tudose

TRATAMENTELE CONTRA DEPRESIEI •• Există Există numeroase numeroase opţiuni opţiuni terapeutice terapeutice la la ora ora actuală actuală şi şi cea cea mai mai mare mare parte parte a a depresivilor depresivilor pot pot fi fi rapid rapid şi şi eficient eficient trataţi. trataţi. Tratamentul Tratamentul trebuie trebuie făcut făcut cu cu consecvenţă consecvenţă şi şi un un timp timp suficient suficient de de important important pentru pentru ca ca simpotmele simpotmele să să nu nu reapară. reapară. Alegerea Alegerea tratamentului tratamentului trebuie trebuie să să fie fie individualizată, individualizată, iar iar tratamentul tratamentul antidepresiv antidepresiv nu nu va va fi fi niciodată niciodată luat luat la la întâmplare întâmplare sau sau la la recomandarea recomandarea unor unor nespecialişti. nespecialişti. •• Uneori Uneori tratamentul tratamentul antidepresiv antidepresiv trebuie trebuie asociat asociat cu cu psihoterapie psihoterapie adică adică o o metodă metodă terapeutică terapeutică care care reînvaţă reînvaţă pacientul pacientul să să evite evite anumite anumite greşeli greşeli comportamentale comportamentale pe pe care care le le face face în în mod mod frecvent. frecvent. Cu Cu cât cât tratamentul tratamentul depresiei depresiei este este mai mai precoce precoce adică adică boala boala se se află află mai mai la la început început cu cu atât atât şansele şansele de de succes succes sunt sunt mai mai mari mari iar iar durata durata tratamentului tratamentului mai mai redusă. redusă. Copyright Prof. Florin Tudose

MĂSURI SUPLIMENTARE DE PREVENIRE A DEPRESIEI • Deşi nu există “regimuri alimentare” antidepresive este bine de ştiut că mesele echilibrate, bogate în hidraţi de carbon, fructe, legume, consumul moderat de proteine şi evitarea atât cât se poate a grăsimilor ajută la păstrarea unei bune dispoziţii şi a unei afectivităţi echilibrate. De asemenea, este important să existe o hidratare normală (1,5-2,5 litri lichid pe zi). • Deşi există multă reclamă în ceea ce priveşte megavitaminele, medicinele alternative, “bioenergia”, nu există nici o dovadă că acestea ar avea vreun rol în tratamentul depresiei. Copyright Prof. Florin Tudose

MĂSURI SUPLIMENTARE DE PREVENIRE A DEPRESIEI • Mersul pe jos, sportul, dansul, reduc anxietatea, scad nivelul de stres şi previn depresia. Privitul excesiv la televizor, fixarea excesivă de ecranul calculatorului şi comunicarea exagerată prin telefon sunt factori care favorizează depresia. • Utilizarea hobby-urilor şi satisfacerea unor mici plăceri zilnice sau săptămânale au un rol foarte important în reducerea stresului şi în tratamentul depresiei. De asemenea, reducerea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice este întotdeauna salutară. Copyright Prof. Florin Tudose

Florin Tudose Depresia Si Terapia Ei in Practica Medicala Moderna

Recommend Documents