GRUP
SCOLAR
BARSESTI
2011
PROIECT - PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE NIVELUL III
CERTIFICAT-Tehnician ecolog si protectia calitatii mediului
TEMA : Gestionarea si valorificarea deseurilor din mase plastice
Profesor coordonator coordonator : Manasescu Claudia Claudia Absolvent : Plai Melania Valeria Valeria
Gestionarea si valorificarea deseurilor din mase plastice CUPRINS CAPITOLUL CAPITOLUL 1. ARGUMENT………....................................…………………………………3 CAPITOLUL 2 DATE GENERALE, CLASIFICA RE, PROPRIETĂŢI………………… PROPRIETĂŢI………………………5 ……5
2.1. Degradabilitatea deşeu deşeurilordin rilordin mase plastice……………………………………………… plastice………………………………………………6 lor………………………………………………… ……………………7 2.2. Calităţile maselor plastice şi avantajele lor…………………………… 2.3. Inconvenientele utilizării maselor plastice………………………………………………… plastice…………………………………………………8
CAPITOLUL 3 PRINCIPALELE TIPURI DE DE ŞEURI DIN MASE PLASTICE…………...9
3.1. Metode de identificare şi analiză a deşeurilor din mase plastice……………………………9 3.2. Tipuri uzuale de deşeuri din mase plastice…………………………………………………. plastice………………………………………………….10 CAPITOLUL4 RECICLAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE………………………………………………………………………… 11
4.1.Incinerarea deseurilor din mase plastice 4.2.Reciclarea hidrotermică hidrotermică a
..………………………………….…12
deşeurilor din mase plastice în r eactoare eactoare cu pat
fluidizat…………………………………………………………………………....12 CAPITOLUL 5 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI, NOI PESPECTIVE
DE GESTIONARE ŞI VALORIFICARE A DEŞEUR ILOR ILOR DIN MATERIALE PLASTICE ……………………………………………………………………….13
CAPITOLUL 6 NORME DE PROTECŢIA MUNCII LA PROCESAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE…………………………………………17 CONCLUZII..................................... CONCLUZII...................................................................... .............................................................. .....................................19 ........19
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….20 ANEXE............................................ ANEXE........................................................................ ................................................................. ...........................................21 ......21
2
Capitolul 1. Argument; Acum mai bine de o
sută de ani, JOHN WESLEY HYATT, cu brevetul de
invenţie nr. 105336 din 12 iulie 1870 a pus piatra de fundaţie a industriei de materiale plastice, realizând primul material plastic – celuloidul.
Denumirea de NAILON a fost iniţial marca firmei DU PONT. Provenienţa numelui nu este exact cunoscută. După o relatare interesantă, denumirea ar aparţine inventatorului Nylonului, W.H. CAROTHERS care ar fi recunoscut că proprietăţile excepţionale ale fibrelor de poliamidă ar putea ameninţa monopolul mătăsii japoneze. Din iniţialele expresiei „Now, you lousy old nipponese” s-ar fi obţinut cuvântul NYLON. Prin proprietaţile lor specifice în special mecanice, tehnice, electrice, chimice masele plastice s-au impus, înlocuind cu succes metalul in industria con strucţiilor
de maşini, de automobile, electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic.
În producţia de mase plastice, pe primul loc în lume se află SUA, urmată de Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie. Consumul de materia le
plastice creşte în toată lumea, cunoscându-se zeci de
tipuri de materiale plastice. Dintre acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor, peste 20 de tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în industria automobilelor, în constr ucţii,
industria constructoare de maşini, etc. se
estimeauă că anual în întreaga lume este produsă o cantitate de peste 100 milioane tone de material plastic. Recuperarea materialelor plastice din deseurile post
consum poate conduce la economisirea de ţiţei, (materia primă de bază) şi a unei părţi din energia utilizată în procesele de fabricaţie.
3
Totuşi, acest lucru nu este atât de simplu. Larga varietate a polimerilor utilizaţi în prezent constituie un obstacol major în ceea ce priveşte reciclarea m aterialului plastic.
Necesităţile unei societăţi moderne, care a stimulat dezvoltarea intensivă a producţiei de materiale plastice după anul 1950, a determinat consacrarea unor activităţi direct sau indirect legate de producerea, transformarea şi gestionar ea acestora. S-au
dezvoltat procedee noi de elaborare şi fabricaţie, dar şi activităţi de
cercetare şi servicii care si-au determinat propria infrastructură. În prezent se foloseste din ce în ce mai mult termenul de PLASTURGIE în sensul general, el cuprinzând
atât elaborarea, cât şi transformarea materialelor plastice în sens mai
restrâns, el fiind tot mai des asociat ansamblului procedeelor de transformare
(prelucrare în formă) a materialelor plastice în produse finite. Paleta surselor de poluare este vasta, insa partea cea mai vizibila si aflata la indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul.Imaginea haldelor de deseuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv.Gunoi a existat dintotdeauna, dar notiunea aceasta, ca si atatea altele, si-a modificat serios continutul.Pentru gospodariile taranesti traditionale si deci pentru localitatile rurale, gunoiul insemna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau in cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie imprastiate pe camp pentru fertilizare.Exista practic o reciclare naturala completa ce se consuma aproape la fel si in perimetrul oraselor, ale caror periferii nu se deosebeau cine stie cat de felul de viata de la sate. Altfel stau lucrurile in lumea industrializarii si urbanizarii , cand doi din cinci locuitori ai globului traiesc deja in orase - fata de unul din sapte la inceputul secolului.
4
CAPITOLUL 2 Date generale,clasificare,proprietati
Masele plastice sunt acele substanţe chimice formate din macromolecule sau polimeri de provenienţă naturală ori obţinuţi pe cale artificială, prin sinteză din petrol, gaze naturale, cărbune. Plasticul este uşor, deşi costurile sunt mari, se consumă cantităţi mici de energie pentru a fi fabricate din materii prime şi au o valoare mai mică atunci când sunt colectate în vederea reciclării. Plasticul are aceeaşi putere calorica precum şi cărbunele, deci, dacă este incinerat poate produce cantităţi mari de energie dar emisiile (dioxine şi cadmiu) sunt nocive şi, dacă nu sunt controlate permanent pot afecta sănătatea celor care muncesc la incineratoare dar şi a cetăţenilor care locuiesc în vecinătatea lor. Din cauza diversităţii maselor plastice, ele necesită o clasificare după criterii bine stabilite : 1. După comportarea la deformare :
Plastomeri
– pot suferi deformaţii permanente şi care dispun de
proprietăţi mecanice importante ca : duritate, rezistenţă la tensiune şi rezistenţă la compresiune.
Elastomeri
– dispun de o elasticitate apreciabilă putând suporta
deformaţii temporare mari, în special alungiri specifice mari. După comportarea la temperatură :
2.
Termoplaste
– se inmoaie la temperatu ri ridicate şi îţi menţin în
continuare şi la rece forma căpătată la cald
Termorigide – se inmoaie la cald putându-li-se da diverse forme prin
presare. După presare şi răcire, piesele nu mai pot suporta repetarea ciclului.
După gradul de reciclabilitate : 5
Reciclabile.
Nereciclabile.
3. După gradul de biodegrabilitate :
Biodegradabile.
Nedegradabile.
2.1. Degradabilitatea deşeurilor din mase plastice
Degradarea se produce în funcţie de locul în care acestea se găsesc, sub acţiunea independentă sau concomitentă a următorilor factori : a).
LUMINA, produce la deşeurile din mase plastice o degradare fotochimică
datorită acţiunilor razelor UV şi IR, care fiind absorbite provoacă reacţii de oxidare şi reducere. Degradarea fotochimică constă în reacţii de rupere a legăturii chimice cu o nouă rearanjare a atomilor în molecule, procese însoţite de modificarea gradului de polimerizare,
de apariţia legăturilor nesaturate şi uneori schimbarea compoziţiei
masei plastice. Fenomenele vizibile care se produc în urma descompunerii fotochimice sunt :
schimbarea aspectului, matisarea, fisurarea, crăparea, ruperea, fărâmiţarea. Datorită acţiunii luminii, deşeurile din polietilenă (PE) se distrug în 2 – 3 ani, pe când în întuneric şi la temperaturi obişnuite nu suferă nici
o modificare.
b). UMIDITATEA (apa) poate produce efecte de degradare la deşeurile din mase plastice acţionând :
Chimic prin provocarea hidrolizei poliacetaţilor, poliesterilor, care constă în ruperea legăturilor acetalice, amidice şi esterice.
Fizic prin dizolvarea materialului
c). TEMPERATURA provoacă degradarea termică acţionând în sensulcă o creştere a acesteia accelerează producerea reacţiilor de oxidare, hidroliză. PVC – ul, policlorura de vinilen, încălzită la peste 130oC elimină HCl 6
d). AERUL, prin prezenţa oxigenului şi a ozonului se produce la masele plastice degradarea oxidativă care este favorizată de lumină, căldură, radiaţii ionizante, umiditate.
e). MICROCLIMATUL BIOLOGIC, deşi polimerii sintetici sunt în general rezistenţi la atacul microbiologic fiind practic indestructibili, poate provoca degradarea compozitelor polimerice prin atacarea plastifianţilor.S- a constatat că atacul microbian îl suferă cu mai multă uşurinţă compozitele polimerice cu masă moleculară redusă.
Ca urmare a degradării deşeurile din mase plastice îşi modifică importante caracteristici din care : limita de alungire la rupere, modulului de elasticitate,
rezistenţa la şoc, rezistenţa la izolaţie, capacitatea de reflexie, rigiditat ea dielectrică, care scad, în timp ce pierderile dielectrice şi absorbţie la infraroşu cresc.
2.2. Calităţile maselor plastice şi avantajele lor
Penetrarea polimerilor practic în toate domeniile de activitate se datorează unor calităţi şi avantaje particulare în raport cu celelalte materiale:
masele plastice se c aracterizează
prin facilitarea şi diversitatea procedeelor
de prelucrare (punere în formă), în condiţiile unei productivităţi ridicate în raport cu materialele tradiţionale. Masele plastice permit obţinerea în serii mari de fabricaţie a pieselor de diferite dimensiuni, rigide sau flexibile, cu pereţi groşi sau subţiri, colorate sau transparente (tabelul 2).
polimerii, în majoritatea lor, au densităţi reduse, în jurul valorii de 1, în comaraţie
cu materialele tradiţionale masele plastice se caracterizează prin
facilitarea şi diversitatea procedeelor de prelucrare (punere în formă), în condiţiile unei productivităţi ridicate în raport cu materialele tradiţionale. Masele plastice permit obţinerea în serii mari de fabricaţie a pieselor de 7
diferite dimensiuni, rigide sau flexibile, cu pereţi groşi sau subţiri, colorate sau transparente. Astfel, pentru fabricarea unei butelii de apă minerală din PET se obţin proprietăţi de 10.000 butelii / oră în raport cu 500 butelii / oră când acestea se realizează din sticlă;
2.3. Inconvenientele utilizării maselor plastice
Utilizarea maselor plastice nu este însoţită numai de avantaje. Ar fi greşit să credem că, datorită dezvoltării accelerate a cererii şi producţiei de produse din materiale plastice, acestea ar putea substitui, chiar şi parţial, produsele realizate din materiale tradizionale . Există o serie de inconveniente care limitează domeniul de aplicare a produselor din mase plastice, aceste inconveniente fiind prezentate în
cele ce urmează în ordinea importanţei lor: -
masele plastice, cu puţine excepţii, prezintă proprietăţi de rezistenţe
mecanice relativ modeste ceea ce exclude utilizarea lor pentru piese la care solicitările
mecanice sunt importante. Sunt redate principalele caracteristici
mecanice ale diferitelor materiale metalice, anorganice şi polimerice. -
masele plastice, contrar materialelor tradiţionale, nu sunt auto sau
biodegradabile. Persistenţa polimerilor este atribuită lungimii lanţurilor macromoleculare care rezistă foarte bine la acţiunea factorilor naturali de degradare (bacterii, enzime, climă, etc.). - masele plastice, contrar materialelor tradiţionale, nu sunt auto sau biodegradabile. Persistenţa polimerilor este atri buită lungimii lanţurilor macromoleculare care rezistă
foarte bine la acţiunea
factorilor naturali de degradare (bacterii, enzime, climă, etc.). aceasta stabilitate remarcabilă corelată cu faptul că multe produse din plastic sunt fabricate în serii mari, pentru larg consum (ambalaje, folii), pot conduce la serioase probleme de
poluare a mediului. Soluţia acestei probleme este oferită de realizarea plasticelor 8
fotodegradabile sau hidrodegradabile, dar pentru moment preţul acestora este încă ridicat. - masele plastice pot degaja produse toxice în timpul arderii lor. Ca şi lemnul şi
hârtia, materialele plastice se aprind şi ard relativ uşor. În mod special este periculoasă policlorura de vinil care degajă în timpul arderii gaze toxice cum sunt clorul şi fosgenul. Necesităţile unei societăţi moderne, care a stimulat dezvoltarea intensivă a producţiei de materiale plastice după anul 1950, a determinat consacrarea unor activităţi direct sau indirect legate de producerea, transformarea şi gestionarea acestora. S-au
dezvoltat procedee noi de elaborare şi fabricaţie, dar şi activităţi de
cercetare şi servicii care si-au determinat propria infrastructură. În prezent se foloseste din ce în ce mai mult termenul de PLASTURGIE în sensul general, el cuprinzând
atât elaborarea, cât şi transformarea materialelor plastice în sens mai
restrâns, el fiind tot mai des asociat ansamblului procedeelor de transformare
(prelucrare în formă) a materialelor plastice în produse finite.
CAPITOLUL 3 Principalele tipuri de deseuri din mase plastice 3.1. Metode de identificare şi analiză a deşeurilor din mase plastice
Dată fiind larga varietate a deşeurilor din mase plastice, precum şi cantităţile din ce în ce mai mari ale acestora, în ultimul timp colectarea, r eciclarea
şi
procesarea acestora a devenit o problema acută. Astfel, mari cantităţi de deşeuri ocupă însemnate suprafeţe de terenuri, iar respectivele deşeuri prezintă o mare rezistenţă faţă de factorii naturali de degradare. Una din condiţiile de bază impuse, este aceea de a se face o selecţie riguroasă încă de la sursele generatoare (gospodăriile cetăţeneşti, unităţi economice). 9
Din cauza varietăţii, plasticul reciclabil este greu de recunoscut. De aceea se folosesc câteva metode de identificare.
Comportarea la arderea în flacără Se observă mărimea şi culoarea flăcării, fumul şi mirosul degajat. Identificarea se face du pă tabelul de mai jos (tabelul 3) 3.2. Tipuri uzuale de deşeuri din mase plastice
3.2.1. Polietilena. Copolimeri ai etilenei
Polietilena se obţine industrial prin polimerizarea etilenei la presiune ridicată. Toate tipurile de polietilenă se caracterizează prin proprietăţi electrice superioare, polimerul fiind considerat un electroizolant ideal.
Polietilena se foloseşte pentru izolarea conductorilor de tensiune înaltă în electrotehnică şi electronică. Acoperirea hârtiei, metalelor sau a altor materiale cu filme de politilenă protejează suprafaţa acestora împotriva diferiţilor agenţi de degradare.
3.2.2. Polipropilena
În prezent, ea se foloseşte în majoritatea sectoarelor industriale. Se remarcă utilizarea ca filme, fibre, monofilamente şi piese injectate. Cantităţi însemnate de polipropilenă se întrebuinţează sub formă de materiale plastice armate cu fibre de sticlă, fibre de azbest sau sub formă de compounduri cu diverşi aditivi. 3.2.3. Policlorura de vinil
Din policlorura de vinil se obţin două tipuri particulare de materiale plastice şi anume dure şi plastifiate. Produsele plastifiate se înmoaie la temperaturi mai joase şi conţin plastifianţi, stabilizatori, pigmenţi, lubrifianţi şi materiale de umplutură, etc. 10
Se pot prelucra uşor obţinându-se tuburi, folii, izolaţii pentru cabluri electrice, furtunuri sau alte produse flexibile. Din polimerul neplastifiat, care are în
compoziţie stabilizatori, lubrifianţi, pigmenţi şi alţi aditivi, se obţin ţevi , tuburi, piese pentru construcţii, plăci, panouri ondulate, etc. 3.2.4. Poliacetatul de vinil
Poliacetatul de vinil este incolor şi transparenţa produsului depăşeşte pe cea a sticlei.
Polimerizarea în soluţie conduce la obţinerea lacurilor, care se folosesc ca atare sau cu adaos de nitroceluloză şi plastifianţi. Acestea se folosesc în industria chimică, alimentară sau a încălţămintei. Polimerizarea în suspensie permite obţinerea unui produs care se utilizează la sinteza alcoolului polivinilic sau sub formă de soluţie, ca adeziv. Ca liant şi adeziv se foloseşte în industria lemnului, poligrafie, la închiderea ambalajelor, în industria textilă şi pielărie 3.2.5. Polistirenul
Din punct de vedere al utilizării se deosebesc mai multe tipuri : a) polistiren de uz general b) polistiren expandat
c) polistiren rezistent la şoc (PAS) CAPITOLUL4 Reciclarea si valorificarea deseurilor din mase plastice
Deşeurile din mase plastice se pot valorifica şi recicla prin diferite mijloace şi procedee tehnologice cum ar fi : incinerarea, reciclarea hidr otermică,
11
prelucrarea
prin injectare, extrudare, calandrare
– în vederea obţinerii unor repere sau
semifabricate.
4.1. Incinerarea deşeurilor din mase plastice
Sectorul producţiei şi utilizării materialelor plastice are o importanţă di n ce în ce mai mare în ceea ce priveşte debarasarea de resturile produselor utilizate şi în particular, cele provenite de la ambalaje. Deşeurile din mase plastice pot fi adesea cauze de poluare a aerului şi solului. În privinţa eliminării deşeurilor din mase plastice sunt de remarcat următorii factori : - polimerii sunt în mare parte indestructibili în condiţii ambiante -rapida
dezvoltare a acestui sector economic creează rezerve enorme de
materiale uzate ; - raport ridicat de volum / greutate a pieselor din mase plastice ; - diferite tipuri de mase plastice, care trebiue sortate ; -
gaze şi mirosuri specifice care se degajă la arderea sau distrugerea lor ;
-
disponibilitatea cu preţ mic.
În zonele de concentrare urbană mare, incinerarea are o importanţă deosebită, întrucât reduce mirosul şi volumul deseurilor. 4.2. Reciclarea hidrotermică a deşeurilor din m ase plastice în reactoare
cu
pat fluidizat
În etapa de tratare hidrotermică se foloseşte un reactor cu pat fluidizat. Acest tip de reactor este caracterizat printr- un
bun transfer de masă şi căldură, o
temperatură constantă în interiorul reactorului. Alte avantaje ale utilizării acestui reactor sunt : absenţa particulelor mişcătoare în zona caldă şi o uşoară separare a
12
impurităţilor pentru regenerare. Patul fluidizat de vaporii de apă parţial obţinuţi prin recircularea efluentului de la recuperarea HCl.
CAPITOLUL 5 Impactul asupra mediului ,noi perspective de gestionare si valorificare a deseurilor din mase plastice Prin HG nr. 856/2002 pentru Evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase se
stabileşte
obligativitatea pentru agenţii economici şi pentru orice alţi
generatori de deşeuri, persoane fizice sau juridice, de a ţine evidenţa gestiunii deşeurilor. Gestionarea deseurilor;
În înţelesul actului normativ, gestiunea implică colectarea, transport ul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea acestora. Eliminarea este definită ca orice operaţiune prevăzută în anexa II A (metoda descriptivă). Colectarea desemnează
strângerea,
sortarea
şi/sau
regruparea
(depozitarea
temporară) a deşeurilor în vederea transportului lor. Tratamentul deşeurilor. Principala cale o constituie în acest sens
reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acest ora este foarte variabilă de la o
ţară la alta, de la o epocă la alta. De exemplu, în Franţa, incinerarea este folosită de 45% din populaţie, faţă de 8% care foloseşte compostajul şi 45 %, descărcarea „controlată”. În Italia, compostajul nu priveşte decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie, incinerarea acestor deşeuri vizează 40 % din populaţia urbană. În alte state dezvoltate, incinerarea variază de la cca 10 % ( America de Nord) până la peste 70% (Japonia, Elveţia). 13
Fiecare procedeu de tratare are avantaj ele şi dezavantajele sale: a.compostajul: priveşte mai ales partea fermentabilă a gunoaielor
Din punct de vedere tehnic, compostajul constă în lăsarea deşeurilor mai multe luni în aer liber, să fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operaţia de compostare, care dă naştere la aşa numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitate slabă, precum magneziu, cupru, zinc etc.
Împrăştierea gunoiului pe câmp („mocirlele verzi”) este cunoscută încă din antichitate, Această metodă, la fel ca astăzi compostajul, a suferit concurenţa îngrăşămintelor chimice (mai
concentrate şi astfel mai uşor manipulabile), precum şi efectul negativ al prezenţei crescânde în deşeuri a sticlei, metalului ori materialelor plastice, puţin apreciate de către agriculroti. Pentru a înlătura acest ultim inconvenient, compostajul necesită o triere prealabilă, care adeseori lasă mult de dorit. b.incinerarea : vizează partea combustibilă a deşeurilor menajere.
Contrar uzinelor de compostaj, care reclamă spaţii întinse, incinerarea este o soluţie „compactă” utilizată cu precădere în cazul marilor aglomeraţii urbane. Din păcate, deşeurile menajere sunt un combustibil destul de sărac – de cca cinci ori mai puţin caloric decât cărbunele - şi, în afară de aceasta, foarte eterogen. c.depozitarea:
rămâne procedeul cela mai frecvet în ţările
dezvoltate. Depozităriel brute, sunt în general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supusee unui control şi unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlată” constă în a nivela la intervale
14
scurte de timp şi a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori
pământ. d.reciclarea şi colectarea selectivă a unor deşeuri menajere. Reciclarea textilelor, hârtiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor,
oria a altor asemenea materiale are deja o lungă i storie. Recuperarea deşeurilor se face în fucnţie de natura acestora şi de condiţiile socioeconomice concrete din fiecare ţară. Sunt prezente trei mari posibilităţi: - din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizează o
economie financiară ,o economisire de materii prime, ori de energie; - din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se
urmăreşte o ameliorare calitativă ori cel puţin cantitativă a operaţiei de tratare; -
din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se
urmăreşte o ameliorare calitativă ori cel puţin cantitativă a operaţiei de tratare; - în sfârşit, din punctul de vedere al protecţiei mediului, printr -o
colectare selectivă se evită dispersia în natură a deşeurilor menajere care nu se amestecă cu alte deşe uri . Deşeurile din mase plastice trebuie colectate selectiv în pubele, containere depozitate în spaţii special amenajate şi evacuate periodic. Cantităţile de deşeuri pot fi apreciate, global, după listele cantităţilor de lucrări. Utilajele şi mijloacele de transport vor fi aduse la punctele de depozitare, colectare a deşeurilor din mase plastice în stare normală de funcţionare având efectuate reviziile tehnice şi schimburile de ulei în ateliere specializate. 15
În timpul manipulării şi depozitării acestor deşeuri pot să apară anumite probleme: operatorii trebuie să respecte normele specifice de lucru şi de protecţia muncii pentru desfăşurarea în siguranţă deplină a operaţiilor respective. Măsurile de protecţie a florei şi faunei pentru perioada de execuţie a spaţiilor de depozitare a deşeurilor se iau din faza de proiectere şi organizare a lucrărilor, astfel : -
amplasamentul bazelor de producţie şi traseul drumurilor de acces sunt astfel stabilite încât să aducă prjudicii minime mediului natural ;
-
suprafaţa de teren ocupată trebuie limitată judicios la strictul necesar ;
-
traficul şi funcţionarea utilajelor se va limita la traseele şi programul de lucru specificat ;
-
se va evita depozitarea necontrolată a deşeurilor ce rezultă în urma lucrărilor respectându-se cu stricteţe depozitarea în locurile stabilite ;
-
refecerea ecologică şi revegetarea zonelor afectate. Trebuie avut în vedere ca, în urma dezvoltarii economico – industriale, există
o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri din mase plastice. De multe ori, acestea nu sunt selectate pe categorii, ceea ce face sa crească preţul gestionării şi valorificării acestora. O altă problemă majoră este cea reprezentată de suprafeţele din ce în ce mai mari de terenuri oc upate de deşeuri.
O bună parte din deşeurile din mase plastice sunt în prezent coincinerate în cuptoarele fabricilor de ciment. Pe plan mondial, în ultimul timp s- au
făcut progrese remarcabile pe acest
segment. Dezavantajul major constă în consumul mare energetic.
16
CAPITOLUL 6 Norme de protectia muncii la procesare deseurilor din mase plastice
Măsurile de protecţia muncii luate în ansamblu sunt, în general, aceleaţi pentru toate operaţiile de prelucrare a materialelor plastice. Aerul condiţionat şi lumina bună trebuie asigurate încă de la instalarea secţiei. Atunci când degajarea vaporilor de plastifianţi este puternică sau lângă utilaje le de prelucrare se află agregate de amestecare, condiţionarea aerului este ajutată de hote instalate deasupra aparatului respectiv.
Din necesităţi tehnico – economice imperioase, anumite recepturi conţin substanţe toxice. Din acestea fac parte o serie de plastifianţi ca : cresil – difenil – fosfatul, metil
– acetil – ricinoleatul, etc., stabilizatori ca :compuşi epoxidici,
fenoli, crezoli, etc. Adăugând anumite substanţe toxice ca umpluturi speciale (contra mucegaiurilor, a rozătoarelor, etc.), monomer nereacţionat (stiren, clorură de vinil) sau produse de descompunere, se poate co nstata
importanţa pe care o au
în acest loc măsurile de protecţie, începând încă de la instruirea individuală În încăperile de lucru în care se prelucrează aceste răşini sunt necesare instalaţii de ventilaţie. Acestea au rolul , nu numai de a absorbi vaporii şi pulberile dar şi de a introduce aer proaspăt. Aeru proaspăt trebuie distribuit fără curenţi, şi, în anotimpurile reci, el trebuie preîncălzit. Temperaturile în halele de lucru nu trebuie să varieze în limite mai largi de 3 oC, deoarece aceste s chimbări de temperatură periclitează sănătatea muncitorilor. Instalaţiile de ventilaţie trebuie astfel concepute încât să absoarbă mai mult aer viciat decât cantitatea de aer proaspăt introdusă. În felul acesta se menţine în încăperi o mică subpresiune, ca re face ca vaporii nocivi să nu ajungă în aceste încăperi. Locurile de sorbţie vor fi situate nu numai sub tavan, dar şi deasupra planşeului, o serie de vapori şi pulberile fiind mai grele decât aerul.
17
Halele moderne presupun construcţii cu suprafeţe foarte mari de iluminare (ferestre, luminatoare), însă cu timpul aceste suprafeţe se acoperă cu praf, care filtrează lumina. Iluminatul electric trebuie astfel distribuit, încât personalul de deservire să poată lucra în condiţii bune, fără a-şi expune vederea la fluxuri puternice de lumină. Pe lângă acestea, se studiază posibilitatea de atenuare a zgomotelor printr -o izolare acustică eficace între secţii, iar acolo unde este posibil, chiar izolarea acustică a maşinilor prin montarea unor carcase ad ecvate sau prin schimbarea materialului din care sunt construite elementele în mişcare, pinioane, angrenaje de textolit, etc.
Toate contactele şi conductorii electrici trebuie izolaţi, iar aparatele respective să fie legate la pământ. Manipularea
materialului cald se va face cu mănuşi de protecţie, epiderma
având de suferit din cauza căldurii. După folosire, sculele utilizate vor fi curăţate şi aşezate la locul lor în panouri sau dulapuri.
Nu se admite prezenţa la punctele de lucru făra echipament de lucru şi protecţie corespunzător. Orice măsură de protecţie trebuie dublată de atenţia maximă a muncitorilor, fără ca aceasta să ducă la scăderea capacităţii sale de muncă. Pe lângă aceasta, experienţa practică acumulată nu trebuie să ducă, în timp, la neglijarea securităţii personale.
18
Concluzii Impactul maselor plastice asupra mediului.
În 2002, consumul mondial de mase plastice se ridică la peste 150 de milioane de tone, iar valoarea afacerii depăşea 120 de miliarde de dolari. Industria plasticului ajungea să rivalizeze din plin industria metalului. Faţă de 1950, consumul mondial a crescut de 30 de ori. Aproximativ 4% din producţia anuală de petrol e folosită ca materie primă în industria plasticului şi încă 3-4 procente pentru obţinerea produselor. Cea mai mare parte din producţia mondială de plastic se transformă în deşeuri poluante. Ambalajele din plastic ajung primele la groapa de gunoi sau, în cazurile fericite, la centrele de colectare.La nivelul Uniunii Europene,
datele din anul 2004 privind deşeurile de ambalaje arata că, din 13 milioane de tone de ambalaje de plastic generate, doar 3 milioane au fost reciclate. Ambalajele
de plastic nu sunt separate pe tipuri de materiale, dar se apreciază că deşeurile de tip PET reprezintă circa 3% din cantitatea de deşeuri de ambalaje. Conform datelor Asociatei Producătorilor de Plastic din Europa, la fiecare oră, pe bătrânul continent se recicleaz
ă 1.296.000 butelii PET.O îndepărtarea ecologică a deşeurilor
poate fi obţinută numai respectănd toate componentele sistemului unitar:colectare, valorificare, tratare, depozitare. În final, deşeurile rămase
trebuie îndepărtate ecologic. În starea de depozitare finală, deşeul trebuie să aibă o structură cât se poate de inertă (neutră faţă de mediu), adică să fie stabil din punct de vedere fizico-chimic şi sărac în emisii, pe termen
lung. Pentru indeplinirea acestor cerinţe este necesară tratarea termică sau mecano-biologică a deşeurilor şi izolarea zonei de depozitare finală, prin
măsuri de protecţie adecvate în conformitate cu tipul si compozitia evolutiva a deşeurilor, prognozată pe termen lung.
19
BIBLIOGRAFIE
1.
FETECĂU P. Prelucrarea maselor plastice. Ed. Tehnică, 1996
2. IONESCU –
MUSCEL M. Proiectarea matriţelor pentru i njectat mase
plastice. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987 3.
MASCAŞ A., DALACU N. – Tehnica galvanoplastică. Bucureşti, Ed Tehnică 1974
4.
NUŢĂ M, NUŢĂ D. – Ambalaje din materiale plastice. Ed Tehnică, 1982.
5.
SIMION HORUM, Memorator de mase plastice. Ed. Tehnica, 1973
6.
Norme de protecţia muncii în industria de prelucrare a maselor plastice
7. www.google.ro
20
ANEXE:
Fig.1.Mase plastice
Fig.2. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul luminii
21
Fig. 3. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul apei
Tabelul 2
1 kg de material
Cost energetic [kw/h]
aluminiu
74
otel
14
sticla
8
hârtie
7
polimeri
5
22
Tabelul 3
Mat plastic
Flacăr a
Miros
Acru HCl
Fum
Comportar Uşurinţa ea aprinderi la f lacără i Se înmoaie
şi
Viteza de ardere
Observaţi i
Puţin
F greu
Lentă
combusti bil
Uşor
Lentă
-
Nulă
-
Fără HF Vapori Nu se flacăr ză şi Nulă PTFE f toxic toxici aprinde ă descom-
-
PVC
Verde
-
carbonizea
ză PP
Alba s –
tră
Dulce ag
-
Gonflează şi picură Se deformea-
Fără Vapori Nu se PCTF flacăr HF ză şi f toxic toxici aprinde E ă descompune Se deformea-
pune
PE
galben Parafi albas
–
nă
-
Se topeşte şi Uşor picură
lentă
Picură, arde
Lentă
Rămân e
Foarte
trui
PS
Galb en
Arom at
Negru
Se înmoaie
Uşor
lipicioasă
23
Fig.4 Poluare cu mase plastice
Fig.5. Incinerator mase plastice
24
Fig.6. Colectarea preselectată a deşeurilor din materiale plastice
25
