TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA GENETICĂ MEDICALĂ SPECIALIZAREA FARMACIE Anul 2, semestrul I SESIUNEA DE IARNĂ
Director de Departament Ş.L. Dr. HORAŢIU MIREŞAN
Şef Disciplină Ş.L. Dr. SCHRÖDER VERGINICA
Anul universitar 2012-2013
1
DEZVOLTAREA GENETICII CA ȘTIINȚĂ. PARTICULARITĂȚILE METODELOR DE ANALIZĂ ÎN GENETICĂ. NOȚIUNI DE GENETICĂ UMANĂ. ADN-UL SUBSTRATUL EREDITĂȚII.
Complement simplu 1. Următoarele afirmații sunt adevărate cu excepția: a) genetica este o știință nouă, modernă b) genetica se ocupă de studiul mecanismelor de transmitere a informațiilor materialului genetic c) ereditatea este proprietatea unui individ de a transmite la urmași caracterele individuale d) ereditatea nu este un proces de stocare a informațiilor e) genetica implică studiul variabilității individuale 2. Care din afirmațiile următoare sunt incorecte: a) genetica s-a diversificat în ultima perioadă b) succesele geneticii sunt legate de descoperirile în domeniul analizelor moleculare ale materialului genetic c) genetica este o ramură a taxonomiei d) se cunosc azi mecanismele de autoreglare genetică a activității celulare e) sunt informații valoroase cele legate de codificarea biochimică în dezvoltarea geneticii 3. Teoria cromozomială a eredității a fost promovată de : a) b) c) d) e)
Gregor Mendel F. Galton Pauling Thomas Morgan Garrod
4.Dezvoltarea tehnicilor de analiză directă a ADN-ului s-au dezvoltat: a) b) c) d) e)
În perioada 1960-1970 După 1980 1944 1890 În timpul studiului realizat de Morgan
2
5. Afirmațiile privind genetica medicală sunt adevărate cu excepția: a) b) c) d) e)
Este o parte a geneticii umane Se ocupă cu evaluarea și îngrijirea pacienților cu boli genetice Se ocupă de cazurile cu handicap fizic și senzorial Implică diagnostic prenatal și presimptomatic Asigură sfatul genetic
6. Metodele de analiză în genetică medicală : a) b) c) d) e)
Nu au legătură cu metodele de genetică moleculă Sunt complexe și permit profilaxia personalizată și medicina predictivă Sunt metode clasice Se aplică doar după o bună cunoastere a generațiilor Nu sunt diferite de metodele obisnuite
7. Terapia genetică este : a) b) c) d) e)
metodă modernă prin care se poate obține ADN recombinat Se aplică doar la bolile cromozomiale Se aplică la bolile monogenice Este descoperită ca tehnică de Morgan Se folosește la identificarea genelor
8. Care din metodele de analiză indicate mai jos nu țin de genetica medicală a) Diagnosticul genotipic b) Farmacologia genomică c) Tarapia genetică d) Hemoleucograma e) Profilaxia personalizată 9. ADN-ul este o structură caracterizată prin următoarele particularități: a) b) c) d) e)
Este un monomer Se formează prin legături dintre bazele azotate Se formează prin unirea mai multor unități dezoxiribonucleotidice Are numai structură primară Este întâlnit doar în celulele aflate în diviziune
10. Următoarele afirmații sunt adevărate cu excepția: a) Informația genetică este codificată b) Gruparea a 3 nucleotide formează un codon căruia îi corespunde un anumit aminoacid din structura proteinei c) Gena este o succesiune de codoni d) Sinteza unei proteine se face prin copierea directă a informației genetice de la ADN e) Secvențele aminoacizilor dintr-o proteine determină particularitățile caracteristice ale fiecărei proteine
3
11. Complexul diploid de cromozomi apare: a) b) c) d) e)
În celulele gametice În celule tumorale În celule somatice În apoptoza În diviziunile repetate
12. Afirmațiile următoare sunt adevărate cu excepția: a) b) c) d) e)
Capetele cromozomilor prezintă porțiuni care împiedică unirea cromozomilor n reprezintă setul haploid de cromozomi ciclul celular este format din 2 etape G1 și G2 pierderea controlului ciclului celular determină creșterea celulară anormală transmiterea informației genetice de la părinți la descendenți se face în 2 etape
Complement multiplu 1. Genetica este o sțiință care se ocupă de studiul: a) b) c) d) e)
variabilității individuale transmiterea caracterelor dela genitori la descendenți replicarea materialului genentic dezvoltarea celulară mutații
2. Se cunosc câteva etape importante în dezvoltarea geneticii a) b) c) d) e)
studiul eredității la nivel individual studiul eredității la nivel molecular studiul la nivel familial studiul la nivel general studiul cromozomial
3. Gregor Mendel este cel care a adus contribuții importante la dezvoltarea geneticii prin: a) b) c) d) e)
experimente privind transmiterea caracterelor ereditare descoperirea legilor transmiterii factorilor ereditari formulează teoria cromozomială a eredității studiul hibridării la plante legile privind erorile înnăscute în metabolism
4. Afirmațiile rmătoare sunt adevărate cu excepția a) b) c) d)
Genetica medicală se dezvoltă la începutul sec. XX Descoperirea sicklemiei a fost un început în dezvoltarea geneticii medicale Lejeune este unul din fondatorii geneticii medicale 1960-1970 este perioada când nu se acumulează suficiente informații privind importanța factorilor genetici în producerea bolilor umane e) Anemia hemolitică este prima boală moleculară identificată la om 5. Analiza acizilor nucleici a însemnat :
4
a) b) c) d) e)
Posibilitatea descifrarii și cartografierii genomului uman Identificarea și localizarea unor gene Identificarea speciației Înțelegerea diferențierii celulare și implicațiile în studiul cancerului Înlocuirea teoriei cromozomiale a eredității
6. Implicarea factorilor genetici în producerea bolilor umane a permis: a) b) c) d) e)
Evaluarea riscului de apariție a bolilor genetice în familie Optimizarea tratamentului simptomatic și patologic Înțelegerea modului de producere a infectiilor la persoane diferite Amplificarea diagnosticului prenatal Diagnosticulul albinismului
7. Care din următoarele afirmații sunt adevărate? a) b) c) d)
Studiile directe asupra ADN au permis izolarea și clonarea genelor Medicina moleculară este o nouă abordare în domeniul medical Sunt mai puțin de 1000 de gene cunoscute Descifrarea genomului uman permite înțelegere efectelor interactionale dintre compușii organici implicați în bolile metabolice e) Medicina moleculară a permis elucidarea mecanismelor de producere a bolilor comune 8. Bolile genetice sunt: a) Determinate genetic sau condiționate genetic b) Sunt boli cronice c) Produc 50% din avorturile spontane d) Apar doar la vârste foarte mici, în special, la nou născuți e) Au putut fi cunoscute după dezvoltarea tehnologiilor de studiu la nivel molecular 9. Principalele boli genetice sunt clasificate astfel: a) multifactoriale b) punctiforme c) mitocondriale d) monogenice e) cromozomiale 10. Care din afirmațiile următoare nu sunt adevărate? a) diagnosticul genotipic este una din metodele de investigare în genetică cu importanță in diagnosticarea unor boli b) în farmacologia genomică prin metode adecvate se încearcă blocarea genelor mutante c) terapia genetică se aplică din 1991 și constă în fabricarea și introducerea unor gene mutante în celule somatice ale unor bolnavi cu afecțiuni genetice grave d) prin profilaxia personalizată se încearcă identificarea unor gene ce determină susceptibilitatea unor persoane sănătoase la anumite boli e) nu sunt cunoscute metodele de identificare a genomurilor unor bacterii, virusuri sau paraziti ai omului
5
11. Acidul dezoxiribonucleic are următoarele particularități: a) prezintă o structură primară data de succesiunea nucleotidelor b) ordinea nucleotidelor în catenă nu este impusă de o anumită regulă c) structura secundară se face prin asocierea a 2 catene , înfășurate plectonemic d) catenele ce formează structura secundară sunt identice e) legea complementarității stă la baza mecanismelor prin care se realizează funcțiile genetice ale ADN-ului. 12. Bazele azotate din structura ADN –ului formează: a) b) c) d) e)
perechi complementare legături covalente secvența orientată legături obligatorii A-T,G-C asigură catenelor codeterminarea
13. Cromatina este: a) b) c) d) e)
complex nucleoproteic formă de organizare morfofuncțională a materialului genetic cromozomi despiralizati asociere de proteine histonice și nehistonice ADN modificat
14. Cromozomii sunt structuri: a) b) c) d) e)
Vizibili în timpul diviziunii celulare Au număr constant de-a lungul generațiilor de celule Au număr caracteristic fiecărei specii Este format dintr-o cromatidă Morfologia lor este vizibilă în metafază și anafază
Cromozomii umani- caracteristici. Variațiile numărului de cromozomi (poliploidia, aneuploidia) care produc genomopatii. Restructurări ale cromozomilor umani care produc cromozomopatii Complement simplu 1. În celulele somatice umane există un număr de cromozomi: a) b) c) d) e)
23 cromozomi 46 cromozomi 46+ XX sau 46 + XY 23X sau 23 Y 23 XX sau 23 XY
2. Cariotipul este : a) Dispunerea cromozomilor în nucleu b) Dispunerea cromozomilor în timpul diviziunii meiotice c) Dispunerea pe grupe morfologice 6
d) Aranjarea cromozomilor în gameti e) Anomalie cromozomială 3. Bandarea cromozomilor permite: a) b) c) d) e)
Numărarea cromozomilor Identificarea cromozomilor omologi Identificarea cromozomilor X și Y Măsurarea bratelor Poziționarea centromerului
4. Genofondul populațional al speciei : a) b) c) d) e)
Este o rezervă de gene aflată sub protecție internatională Este un eșantion de gene regăsit la fiecare individ al unei specii Este un stoc al genelor de pe cromozomii sexuali Nu se poate defini datorită varabilității foarte mari a populației umane Este reprezentat de mutații, recombinări și migrații ale populației
5. Care din formulele următoare reprezintă un cariotip normal? a) b) c) d) e)
45X 46XY 47 XXY 46,XY,5p 47 XX, 21
6. În genetica medicală sunt folosiți mai mulți termeni cu excepția: a) b) c) d) e)
Aberații cromozomiale Spectrul mutațiilor Hipotonia musculară Epidemiologia moleculară Heterozis
7. Care din afirmații este falsă? a) b) c) d) e)
Poliploidia este un fenomen întâlnit și la om 10% din produșii de concepție sunt triplozi Poliploidia reprezintă prezența unor cromozomi în plus la setul diploid În ficat celulele implicate în regenerare hepatică sunt tetraploide Există și celule cu 16 seturi haploide de cromozomi
8. Care din formulele următoare indică aneuploidie? a) 69, XXY 7
b) c) d) e)
47, XX 69, XXX 46,XX 46,XY
9. Care din afirmații este falsă? a) Anomaliile cromozomiale de structură se produc prin implicarea a 1 sau 2 cromozomi b) Delețiile sunt anomalii cromozomiale neechilibrate c) Prezența unui segment dublu pe cromozom se numește duplicație d) Cromozomii inelari sunt cromozomi moșteniți de la formele procariote e) Există și anomalii cromozomiale caracterizate printr-un fenotip normal 10. Anomalia cromozomială ce afectează perechea 21 de cromozomi este denumită: a) b) c) d) e)
Anomalie gonosomală Sindromul Down Sindromul Turner Monosomia parțială Sindromul Klinefelter
Complement multiplu 1. Genomul uman este definit ca: a) b) c) d) e)
Set haploid de cromozomi Număr monoploid Set complet de cromozomi moștenit de la un părinte Reprezentarea grafică a cariotipului Tehnică de bandare
2. Cromozomul are următoarele caracteristici: a) b) c) d) e)
Este o formă de organizare a ADN Se află în stare condensată în timpul metafazei Este alcătuit din 2 cromatide Are 1 sau mai multi centromeri Capetele terminale se numesc telomere
3. Studiul cromozomilor are în vedere uzitarea mai multor tehnici moderne: a) b) c) d) e)
Pedigree Realizarea cariotipului Idiograma Bandarea Obținerea de ADN recombinat
4. Variabilitatea genetică se formează prin: a) Recombinări în gametogeneză b) Citokineză c) Mutații 8
d) Migrații e) Doar primele 2 variante 5. Care sunt informațiile corecte privind recombinarea genetică? a) b) c) d) e)
Implică interacțiuni intre 2 entități genetice diferite Este intragenică Este cromozomială Este genomică Se poate face numai prin mitoză
6. Fuziunea genică este: a) b) c) d) e)
Rezultatul procesului de crossing-over Schimb reciproc între gene alele Sursă a aberațiilor cromozomiale Recombinare intragenică Sursă a variabilității genetice
7. Epidemiologia moleculară este folosită pentru a defini: a) b) c) d) e)
Efectul mutațiilor Frecvența mutațiilor Nu este un termen de genetică medicală Este o analiză genetică ce vizează o populație umană Implică studiul mărimii ADN-ului
8. Recombinare genomică se referă la: a) b) c) d) e)
Refacerea unor gene Aranjarea aleatorie a genomurilor din gameti în zigot Sursă a variabilității în procesul sexual Conversie genică Asocierea și asortarea genomului haploid matern și patern
9. Recombinarea cromozomială poate fi: a) b) c) d) e)
Intragenică Intercromozomială Caracteristică meiozei I Intracromozomială Specifică gametogenezei
10. Bolile genomice sunt cauzate de: a) b) c) d) e)
Recombinare omoloagă nealelică meiotică RON somatică Deleții Duplicații Heterocromatinizarea cromozomilor
11. Genomopatiile sunt:
9
a) Sunt modificări produse prin segregarea anormală a cromozomilor în mitoză sau meioză b) Variațiile numerice ale cromozomiilor c) Consecinte ale reparării greșite a rupturilor cromozomiale d) Variații de structură ale cromozomilor e) recombinarea intercromozomială aberantă 12. Anomalii cromozomiale sunt clasificate după: a) b) c) d) e)
dispunerea genelor pe cromozomi după momentul apariției după tipul de cromozom afectat după modul de afectare a materialului genetic după mărimea cromozomilor
13. Cromozomopatiile sunt: a) Variațiile numerice ale cromozomiilor b) Consecinte ale reparării greșite a cromozomiale c) Sunt modificări produse prin segregarea anormală a cromozomilor în mitoză sau meioză d) Variații de structură ale cromozomilor e) Consecința unor rupturi cromozomiale 14. Care din afirmațiile următoare sunt adevărate? a) Poliploidia umană se caracterizează prin prezența suplimentară a unuia sau mai multor seturi haploide (n=23) b) Triploidia este o anomalie cromozomială moderată, fără consecințe grave c) Tetraploidia apare în urma diviziunilor eronate ale zigotului d) Monosomia este consecința unei adiții cromozomiale e) Aneuploidia se datorează nondisjuncției cromozomiale
15. Care din informațiile următoare, referitoare la aneuploidie, sunt adevărate? a) b) c) d) e)
Este anomalie cromozomială Este și sub forma de tetrasomie Se datorează nondisjuncției cromozomiale Singura aneuploidie incompatibilă cu viața este monosomia X, restul sunt viabile Aneuploidia poate însemna adiție sau deleție de cromozomi
16. Inversiile la nivel cromozomial înseamnă: a) Anomalii cromozomiale echilibrate b) Modificări la nivel reproductiv c) Ruperea cromozomului în două puncte urmată de rotirea fragmentului intermediar d) Pierderea unui fragment din cromozom e) Translocație robertsoniană
10
17. Care sunt anomaliile gonosomale ? a) b) c) d) e)
47XX+21 47XX+8/46XX 47XXY 45X-/46XX 47XXX
18. În categoria trisomiilor cromozomiale sunt incluse: a) b) c) d) e)
Sindromul Down Sindromul Edwards Sindromul „ochi de pisică” Sindromul Turner Sindromul Klinefelter
19. Marcati informațiile corecte referitoare la Sindromul Down. a) b) c) d) e)
Cauza este nondisjuncția cromozomială în gametogeneză Este cea mai frecventă din bolile cromozomiale, afectează 1/700 din nou-născuți Este cauzat de translocația robertsoniană Are formula 47XX X Este o trisomie
20. Care sunt anomaliile cromozomiale autosomale ce produc anomalii viscerale grave, dismorfie facială, modificări ale membrelor ? a) b) c) d) e)
Sindromul Down Sindromul Edwards Sindrom Turner Sindrom Klinefelter Sindrom Patau
TRANSMITEREA INFORMAȚIEI EREDITARE Complement simplu 1. Una din afirmațiile următoare este incorectă : a) Informația genetică este transmisă, în succesiunea generațiilor de molecule prin replicare b) Dimensiunile genomului celulelor animale facilitează replicarea c) Procesul de replicare implică numeroase interacțiuni proteină-proteină și proteinăADN d) Ciclul celular și replicarea ADN se află în strictă concordanță e) La începutul replicării apare furca de replicare
2. Transmiterea informației ereditare se face: a) Foarte simplu
11
b) Printr-un complex de procese ce implică biosinteză moleculară și ulterior diviziune celulară c) Prin participarea ADN-polimerazei la scindarea spiralei ADN d) Dispunerea ADN în cromozomi nu are importanță în transmiterea caracterelor informaționale e) În timpul asocierii ADN-ului de proteinele histonice
3. În replicarea ADN este importanta despiralizarea, acest proces fiind realizat de enzima: a) b) c) d) e)
ADN-helicaza ADN-polimeraza β ADN-topoizomerazele SSB ADN-polimeraza ε
4. ADN este replicat cu ajutorul: a) Unei enzime b) Unei proteine c) A două proteine d) Unui complex multiproteic numit sintesom e) ADN -polimeraza
5. Enzimele implicate în replicarea ADN –ului nuclear sunt: a) b) c) d) e)
ADN-polimeraza α ADN-polimeraza γ ADN-polimeraza β și ε ADN helicaza ADN-topoizomeraza
6. Enzimele implicate în replicarea ADN –ului mitocondrial sunt: a) b) c) d) e)
ADN-polimeraza α ADN-polimeraza γ ADN-polimeraza β și ε ADN helicaza ADN-topoizomeraza
7. Enzimele care se ocupă de alungirea lanțului polipeptidic al ADN-ului sunt: a) b) c) d) e)
ADN-polimeraza ADN helicaza ADN-topoizomeraza ATP- sintetaza Toate enzimele
12
8. Repliconii sunt: a) b) c) d) e)
Structuri proteice Lanțuri de ARNm Unități de replicare Puncte fără cromatină din ADN Zone refosforilate ale ADN-ului
9. Apariția micronucleilor este: a) b) c) d) e)
Un proces normal al diviziunii repetate Consecința întârzierii anafazice O endomitoză O fragmentare a cromozomilor Lipsa membranei nucleare
10. Recombinarea intercromozomială are loc în una din fazele meiozei: a) b) c) d) e)
Profaza I Metafaza I Profaza II Metafaza II Telofaza II
Complement multiplu 1. Informația genetică este: a) b) c) d) e)
Importantă pentru realizarea caracterelor fenotipice Se află sub formă codificată Se transmite 1 singură dată prin gametogeneză Se transmite din generație în generație Se transmite prin replicare semiconservativă a ADN-ului
2. Replicarea acidului dezoxiribonucleic este o etapă foarte importantă care: a) Implică desfășurarea mai multor etape b) Este semiconservativă c) formează 2 molecule de ADN noi, diferite de molecula inițială d) ADN-polimeraza este una din enzimele implicate în replicare e) În replicare se produce dublarea ADN-ului 3. Implicate în replicarea ADN –ului nuclear sunt: a) b) c) d) e)
ADN-polimeraza α ADN-polimeraza γ ADN-polimeraza β și ε ADN helicaza ADN-topoizomeraza
4. Implicate în replicarea ADN –ului nuclear sunt: a) ADN-polimeraza α b) ADN-polimeraza γ 13
c) Proteinele de replicare d) ADN helicaza e) ADN-topoizomeraza
5. Proteinele implicate în replicare sunt: a) b) c) d) e)
Sunt numite sintesom Aparțin grupului „single stand binding proteins” Histone Nonhistone Proteine de replicare
6. Procesul de replicare se poate realiza: a) b) c) d) e)
În faza S a ciclului celular În timp de 8 ore Cu ajutorul repliconilor În mod sincron În mod asincron
7. Procesul de transmitere a informației genetice la celulele animale are mai multe impedimente: a) b) c) d) e)
Dimensiunile genomului Fragmentarea în cromozomi a materialului genetic Asocierea cu proteine Prezența repliconilor Activarea asincronă și într-o anumită ordine a repliconilor
8. Care din fazele următoare caracterizează ciclul celular: a) presintetică (G1) b) premitotică (G2) c) de sinteză (S) d) mitotică e) meiotică 9. Procesul de formare a 2 celule prin diviziune mitotică implică: a) b) c) d) e)
Segregarea cromatidiană Citokineza Dublarea materialului genetic Înlocuirea ADN mitocondrial Îndepărtarea factorilor inhibitori ai replicării
10. Erorile de distribuție a materialului genetic în mitoză sunt de tipul: a) b) c) d)
Nedisjuncția cromatidiană Întârziere anafazică Clivarea transversală a centromerului Deleție cromozomială 14
e) Dansul cromozomilor 11. Care din erorile diviziunii mitotice pot prezenta și aplicații ori avantaje? a) b) c) d) e)
Clivarea transversală a centromerului Apariția micronucleilor Endomitoza Nedisjuncția cromatidiană Apariția clonelor
12. Consecințele erorilor de distribuție a materialului genetic în mitoză determină: a) b) c) d) e)
Apariția celulelor anormale Modificarea viabilității celulare Apariția anomaliilor cromozomiale Apariția bolilor monogenice Producerea de clone
13. Transmiterea informației genetice de la părinți la descendenți se poate face: a) b) c) d) e)
Prin gametogeneză și fecundare Prin aceleași mijloace ca la transmiterea informației genetice prin mitoză Prin meioză și fecundare Prin recombinare genetică Prin conjugare cromozomică
14. Meioza este : a) b) c) d) e)
Un tip special de diviziune reducțională Reduce la jumătate numărul de cromozomi Asigură variabilitatea genetică Se realizează prin 2 diviziuni mitotice succesive (mitoza 1 și mitoza 2) Diviziune dublă în care ADN se replică o singură dată.
15. Care din afirmațiile următoare sunt corecte? a) b) c) d)
În timpul meiozei are loc o reducere a numărului de cromozomi Cromozomii sunt uniti la nivelul complexului sinaptonemal în meioza 1 Crossing-over este fenomenul de încrucișare cromozomială din meioză Recombinarea genică intracromozomială, crossing-over, nu reprezintă o sursă a variabilității cromozomiale e) Recombinarea omoloagă este o sursă a variabilității genetice 16. Care din fenomene au loc în timpul metafazei II din diviziunea meiotică? a) b) c) d)
Se formează, în fiecare celulă a diadei, fusul nuclear acromatic Cromozomii bivalenți se dispun pe fibrele fusului Are loc dansul cromozomilor Cromozomii se clivează longitudinal prin distanțarea cromatidelor și clivarea centromerului e) Începe deplasarea spre polii fusului nuclear 15
17. În urma diviziunii meiotice se vor forma la sfârșitul telofazei II următoarele celule: a) b) c) d) e)
2 celule fiice 2n 2 celule fiice n 4 celule fiice 2n 4 celule fiice n 4 celule, fiecare având o altă combinație cromozomială
18. Gametogeneza este un proces foarte complex , de maximă importantă în producerea variabilității genetice. Gametogeneza masculă este diferită de cea femelă prin: a) b) c) d) e)
Este condiționată de factorii externi Este autoreglabilă Este continuă Are risc în producerea mutațiilor genice Apare la pubertate
19. Ereditatea monogenică este : a) b) c) d) e)
Transmiterea genelor alele Supusă regulilor mendeliene Este o transmitere aleatori, de-a lungul generatiilor, a unor factori ereditari Legată de transmiterea unui singur caracter Dependentă de localizarea genei și de fenotipul determinat de genă
STRUCTURA GENELOR , ANALIZA ŞI LOCALIZAREA GENELOR
Complement simplu 1. Farmacogenetica este un domeniu care se ocupă de identificarea:
A. B. C. D. E.
numărului de gene setului de alele moștenit de la părinți variațiilor individuale determinate genetic la acțiunea medicamentelor variațiilor individuale polimorfice stadiilor ontogenetice
2. Farmacogenomica se referă la afirmațiile, cu excepția: A. B. C. D.
frecvența bolilor ereditare stabilirea dozei corespunzătoare fiecărui pacient stabilirea unei medicamentații personalizate corelația dintre genele unui individ si medicamentație este foarte strânsă 16
E. farmacogenomica este o variantă modernă a farmacogeneticii 3. Care din afirmațiile de mai jos nu corespund condițiilor reale? A. medicamentul administrat interacționează cu enzimele din organism B. diferențele privind absorbția și rata de metabolizare a unui medicament ține de farmacocinetica C. distribuția continua a determinismului genetic reflectă originea multifactorială D. variabilitatea farmacodinamică este corelată cu polimorfismul proteinelor implicate în transportul medicamentelor E. variabilitatea farmacocinetică nu influențează și eliminarea medicamentului 4. Care din informații se referă la farmacogenetică? A. B. C. D. E.
mutațiile cauzate de factorii interni citologici sunt domeniul de analiză permite la corelația dintre genele unui individ și cele ale urmașilor săi face corelația dintre generațiile diferite printr-o linie genetică comună permite înțelegerea reacțiilor la medicamente și ereditate asigură distribuția discontinuă a indivizilor homozigoți
5. Cercetările farmacogenomice sunt reprezentate de domeniile, cu excepția: A. identificarea genelor inplicate în răspunsul la medicamente B. stratificarea medicamentelor în funcție de polimorfismul mononucleotidic C. determinarea tipurilor de expresie genică în țesuturile țintă ale medicamentelor D. ciclitatea reacțiilor hormonale în corelație cu variabilitatea genelor E. identificarea polimorfismelor cu rol în metabolizarea medicamentelor 6. Concepția privind gena conform căreia aceasta reprezintă un segment de cromozom este fundamentată de : A. B. C. D. E.
Gregor Mendel Morgan geneticienii anilor ´70 un genetician din 1865 niciun răspuns anterior nu e corect
7. Care este răspunsul corect legat de structura genei? A. gena este un segment de pe cromozom care nu determină un anumit caracter fenotipic B. locusul este o componentă genică C. o pereche de gene are o singură avariantă alelică D. gena reprezintă un segment de cromozom cu poziție fixă E. genele alele se găsesc doar pe cromozomii autozomali omologi 8. Locusul, în genetică, este termenul care se referă la: A. poziția cromozomilor omologi în timpul anafazei B. perechea de alele de pe cromozomi C. poziția unei gene pe cromozom D. poziția unei mutații din structura genei E. totalul intronilor de pe genă 9. Care din variantele de mai jos definește tipul homozigot?
17
A. în cursul meiozei se pot produce mai multe tipuri de gameți , prin segregarea genelor alele B. prezintă o alelă normală și una mutantă C. genotipul include alele identice D. genotipul include alele care se manifestă fenotipic diferit E. diferența caracteristică barbaților generata de absenta unui cromozom X 10. La care din situațiile de mai jos genotipul include gene alele identice? A. B. C. D. E.
homozigoti heterozigoti hemizigoti heterozigoti compuși gene X-linkate
11. La care din situații genotipul include gene alele diferite? A. B. C. D. E.
homozigoti heterozigoti hemizigoti gene recesive homogameti
12. La care din situații genotipul include gene autozomale pe cromozomul X fară echivalență pe Y? A. B. C. D. E.
homozigoti heterozigoti hemizigoti gene mutante heterozigoti compuși
13. Haplotipul este termenul științific care reunește informațiile legate de: A. modul de producere a mutațiilor B. modul de transmitere a genelor la homozigoți C. grupul de înlănțuire, la transmitere, a locilor genelor nealele D. grupul genelor alele transmise la gameți E. grupul de gene omoloage la tipurile heterozigote 14. Transmiterea înlănțuită a genelor se numește și: A. B. C. D. E.
crossing-over dominantă linkage haplotip marker genic Complement multiplu
1. Care din afirmații se referă la domeniul de studiu cu aplicații în farmacogenomică? A. identificarea polimorfismelor genice implicate în metabolizarea medicamentelor 18
B. C. D. E.
corelația dintre genetica populațională și răspunsul diferențial la medicamente studiul homozigoților clasificarea genelor umane proteomică și răspunsul la medicamente
2 . Care sunt afirmațiile incorecte? A. originea polimorfismelor implicate în metabolizarea medicamentelor este legată de dezvoltarea sistemului nervos la om B. Motulsky și Vogel introduc pentru prima data conceptul de farmacogenetică C. farmacogenomica se referă la identificarea genelor cauzatoare de boală manipulate prin medicamente D. variabilitatea farmacodinamică implică diferențele de absorbție a medicamentelor E. nu există corelație între absorbția medicamentelor și genetică 3. Avantajele farmacogeneticii sunt date de: A. B. C. D. E.
posibilitatea adaptării medicamentului la pacient reducerea reacțiilor adverse prin creșterea dozei administrate înțelegerea variațiilor de răspuns la medicamente reducerea reacțiilor adverse la medicamente stabilirea dependenței față de medicamente
4. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la farmacogenetică: A. este un domeniu diferit de farmacogenetică B. este un nivel de abordare farmacogenetică ce implică studii la nivel de ADN C. reprezintă un domeniu de aplicare a geneticii cu implicații în cunoașterea profilului răspunsului individului la acțiunea noilor medicamente D. permite acumularea datelor legate de reacția la medicamente a persoanelor cu afectiuni genetice grave E. este un domeniu cu aplicații în farmaceutica clinică 5. Unitatea de structura a materialului genetic se referă la : A. gena ca unitate de transcripție B. gena ca segment al cromozomului C. o pereche de alele omoloage D. gena ca segment al ADN E. mai mulți nucleosomi 6. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la genă? A. reprezintă un segment de cromozom, precis delimitat care determină un anumit caracter fenotipic B. poziția genei pe cromozom se numește haplotip C. locii autosomali caracterizează genele de pe cromozomii X D. include un ansamblu de secvențe de ADN necesar pentru producerea unei secvențe funcționale proteină sau ARN E. se află în perechi omoloage 7. Care din informații este falsă?
19
A. alela este o alternativă a unei gene sălbatice care ocupă același locus, dar determină caractere fenotipice diferite B. gena alelă determină același caracter fenotipic fiind o variantă mutantă a genei sălbatice C. conceptul de polialelie este înțeles doar la nivel populațional D. formele gametice nu sunt pure din punct de vedere genetic E. genele alele situate pe o pereche de cromozomi omologi segregă diferit de cele de pe cromozomii alăturați 8. Polialelia se referă la un ansamblu de fenomene care includ: A. B. C. D. E.
mutații gene multiple nonalele gene din aceeași pereche de omoloage mai multi indivizi din populație gene alăturate, din același cromozom
9. Care din afirmații nu sunt corecte? A. la heterozigoți genele alele diferite se pot manifesta fenotipic diferit B. la heterozigoți există doar codominanța între alele C. hemizigoti reprezinta o caracteristică ce definește corelația între alele la sexul masculină D. homozigoții sunt cei care transmit gameților aceeași gena alelă E. genotipul homozigoților este același cu cel al heterozigoților diferența este doar de manifestare fenotipică 10. Care din afirmații se referă la gene dintr-un haplotip? A. deficiența în 21-hidroxilază (sindromul adrenogenital) este datorată a unei mutații a genelor nonimune din cromozomul 6, care se transmit cu HLA B. se face transmiterea ereditară într-o ordine funcție de distanța dintre gene C. determină grupul sanguin ABO D. caracterizează heterozigoții compuși E. determină grupul sanguin Rh 11. Afirmațiile sunt adevarate, cu excepția. A. studiile privind variațiile normale în răspunsul la medicamente al indivizilor dintr-o populație pot da informații privind natura determinismului genetic B. enzimele implicate în metabolizarea medicamentelor și genele care le codifică au fost primele elemente care au stat la baza dezvoltării farmacogeneticii C. distribuția discontinuă a răspunsurilor la medicamente, în cazul indivizilor dintr-o populație, pot da informații privind ereditatea monogenică D. sinteza factorilor VIII și IX ai coagulării fac parte din categoria exemplelor de caractere determinate de gene nesexuale de pe cromozomul X E. un locus poate fi ocupat de 2 sau 3 gene 12. Cromozomul 6 este un exemplu pentru înțelegerea unor fenomene caracteristice genelor. Care sunt acestea? A. permite studiul fenomenului de înlănțuire genică B. asigura transmiterea unor caractere antiimune C. permite înțelegerea noțiunii de haplotip /grup de înlănțuire 20
D. are loci pentru genele sistemului Rh E. are locii genelor complexului de histocompatibilitate și permite înțelegerea producerii unor boli genetice sau cu implicații genetice
FENOMENELE DE ÎNLĂNŢUIRE GENICĂ (LINKAGE) ŞI ÎNCRUCIŞARE CROMOZOMICĂ (CROSSING-OVER)
1. Recombinarea genică omoloagă este echivalentul: A. B. C. D. E.
crossing-over linkage dubla mutație simpla mutație deleție cromozomială
2. Procesul de crossing-over este definit prin următoarele aspecte, cu excepția: A. B. C. D. E.
are loc în profaza meiozei se produce prin împerecherea rigurosă genă la genă schimbul de gene este egal are loc la generațiile preadulte implică fenomene aleatorii, imprevizibile
3. Care din caracteristici nu aparțin fenomenului de recombinare genică (crossing-over): A. se produce transmiterea genelor nealele de pe același cromozom B. recombinarea genelor are loc numai dacă cromatina suferă un număr nepereche de schimburi între cei 2 loci C. permite formarea a patru tipuri de gameți diferiți genetic D. necesită apariția chiasmei E. implică o distanță interalelică de minim 1centiMorgan 4. Care din exemplele care definesc importanța înlănțuirii genice și încrucișarea cromosomică nu este corect? A. înlănțuirea și recombinarea genică sunt utilizate pentru localizarea genelor pe cromozomi B. crossing-over este și o sursă de duplicații genotipice C. frecvența de producere a crossing-over este invers proporțională cu distanța dintre gene D. dezechilibrul de înlănțuire poate permite stabilirea vechimii mutației ce produce boala E. pe baza studiului fenomenului de înlănțuire genică s-a localizat gena hemocromatozei 5. Care termen ce definește gena nu este corect? A. gena care codifică ARN de transfer B. gena care codifica proteina C. gena ribosomală 21
D. gena comună E. gena promotor 6. Exonii sunt: A. B. C. D. E.
componente necodante ale genei componente codante ale genei componente nongenice gene inactive porțiunea de start pentru transcripție
7. Componentele principale ale unei gene care codifică o proteină sunt, cu excepția : A. B. C. D. E.
regiunea centrală regiunea laterală 5´ promotor regiunea Z regiunea laterală 3´
8. Care din informații este neadevărată: A. intronii numiți și intervening sequences sunt secvențe necodante B. gene diferite pot avea mai mulți exoni diferiți C. dinucleotidele din capetele intronilor de tipul 5´GT și AG 3 ´ au rol în blocarea procesului de transcripție D. la nivelul intronilor se pot găsi secvențe cu rol reglator în funcția genei precum insulele CpG la nivelul genelor amprentale E. rolul celor mai mulți introni nu e bine cunoscut
9. Superfamilii de gene sunt: A. B. C. D. E.
grupări de gene comune grupări de gene specifice gene parțial suprapuse gene cu rol de control asupra ARN copii genice cu structuri și funcții diferite
10. Transpozonii sunt: A. B. C. D. E.
elemente fixe ADN fosil ADN capabil să-și schimbe poziția structuri necunoscute la om ARN viral Complement multiplu
1. Care din bolile genetice au fost cunoscute și analizate ca urmare a fenomenului de înlănțuire genică? A. drepanocitoză 22
B. C. D. E.
hemocromatoză diabetul zaharat insuficiența pancreatică fibroză chistică
2. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt corecte? A. cromozomii omologi se alătură gena la genă în crossing-over B. schimbul reciproc de gene se numește linkage C. recombinările genice între loci situați pe același cromozom se pot observa numai prin studii familiale D. în analizele de înlănțuire pe care se bazează deseori diagnosticul genotipic al unor boli este important a se stabili faza de înlănțuire între locusul boală și cel marker E. dezechilibrul genetic și bolile genice sunt generate de lipsa de crossing-over si linkage deoarece nu se produce mutarea locilor genelor importante 3. Care din informații se referă a importanța fenomenului recombinării genice și/sau de înlănțuire? A. B. C. D. E.
asigura cartografierea genomului uman reflectă un anumit fond comun de gene permite înțelegerea mecanismelor de producere a unor mutații asigura transmiterea constantă a numărului de gameți scade capacitatea de adaptare a celulelor somatice
4. În structura unei gene sunt incluse componentele: A. B. C. D. E.
regiunea centrală regiunea necodantă 5´UTR introni extraintroni baza genei
5. Componentele unei gene comune sunt: A. B. C. D. E.
exoni introni preintroni zona promotor SNP
6. Care din informații se referă la structura genei? A. B. C. D. E.
toți intronii încep cu nucleotidele GT și se sfărșesc cu AG exonii sunt componente care sunt eliminate din genă gene diferite pot avea unul sau mai mulți exoni identici exonii sunt secvențe transcrise în ARN mesager precursor și păstrate în ARNm matur regiunea centrală a genei este numită si SIT
7. Care din afirmații nu sunt adevărate? A. B.
numărul intronilor dintr-o genă este mai mare decât cel al exonilor numărul exonilor variază de la o genă la alta, între 2 și 50, precum și la organisme diferite 23
C. D. E.
intronii pot lipsi în genele pentru histone si ADN mitocondrial ATG este semnalul stop din zona centrală a genei codonii stop –TAA, TAG, TGA reprezintă semnalul de oprire a translației sau sintezei proteinei
8. Indicați afirmațiile corecte de mai jos: A. mutațiile din regiunea reglatoare 5´ a genei pentru β-globină reduc sinteza catenelor beta la adult, producând beta-talasemie B. genele comune sunt acele tipuri care se exprimă în toate celulele C. nu exista gene suprapuse (gene în gene) în genomul uman descris D. genele domestice se mai numesc și gene specifice E. transcripția genelor comune este permanentă 9. Care sunt caracteristicile genelor comune? A. promotorul este alcătuit din una sau mai multe secvenţe de tip GC box, situsuri la care se fixează un factor special de iniţiere a transcripţiei (Sp 1) B. transcripția lor se face la nivel scăzut și continuu C. marea majoritate a genelor comune sunt active doar în primele stadii ale mitozei D. expresia acestora se face doar în anumite moment ale dezvoltării organismului E. se află în regiunile cromozomiale eucromatidice 10. Afirmațiile de mai jos sunt adevărate, cu excepția: A. B. C. D. E.
genele specifice reprezintă cea mai mare parte din genele umane genele comune sunt cele care codifică proteinele ubicuitare, indispensabile funcțiilor celulare limitarea spațială a genelor specifice implică intervenția unor nucleotide cu rol de promotor si stop în același timp unele copii ale genelor produse prin duplicații sunt defective și de obicei nefuncționale pseudogenele sunt 4/5 din totalul genelor
11. După modul cum funcționează genele sunt clasificate în: A. B. C. D. E.
gene unice gene reper gene comune pseudogene gene domeniu
12. Genele specifice sunt definite sau caracterizate de: A. B. C. D. E.
expresie limitată spațial reprezintă 1/5 din numărul total de gene la om expresia lor se produce în timpul diferențierii celulare sau al ciclului celular reprezintă 90% din genele exprimate în orice tip de celule duplicațiile care generează neurofibromatoza tip 1
13. Psudogenele sunt? A. gene cu activitatea continuă, dar la nivel scăzut B. dublicate nefuncționale ale genelor 24
C. genă ancestrală D. gena inactivă E. gena specifica 14. Prezența unor pseudogene este corelată cu bolile genetice grave de tipul: A. B. C. D. E.
sindromul Down neurofibromatoza tip 1 boala somnului boala polichistică renala leishmanioză
15. Care din afirmații sunt corecte? A. B. C. D.
circa 4/5 din genele umane au o expresie limitată spațială sau temporală duplicatele genelor pot fi folosite aleatoriu în transcripție genele truchiate sau fragmente de gene sunt componente cu expresie hiperactivă genele care codifică histonele sunt din aceeași familie cu cele care codifică ARN ribozomal E. genele care codifică imunoglobulinele, receptorii limfocitelor T și ale histocompatibilității sunt din aceeași superfamilie de gene 16. Care din afirmații sunt corecte? A. familiile de gene sunt reprezentate de genele cu structuri asemănătoare B. genele care codifică factorii de transcripți, implicați în embriogeneză, au în comun o secvență care codifică un domeniu comun al proteinelor cu care se fixează pe ADN pentru a permite declanșarea transcripției C. genele din aceeași familie de gene nu au origine comună D. singura genă nefuncțională de tipul pseudogenă este din familia globinelor E. membrii unei familii de gene se clasifică în funcție de gradul de înrudire al secvențelor lor 17. Transposonii sunt: A. B. C. D. E.
gene arhaice elemente genetice mobile secvențe fixe în genom secvențe de ADN capabile să-și schimbe localizarea în genom o sursă potențială de mutații
18. Elementele transpozabile la om se înpart în: A. B. C. D. E.
retrotransposoni lateralo-transposoni pseudotransposoni transposoni protein-transpozoni
19. Care din implicațiile transposonilor sunt corecte? A. B. C. D.
realizarea unor zone foarte stabile ale cromozomilor transferul unor exoni din gene cu efecte neașteptate modificarea funcției genei la care se inserează activarea ARN mesager 25
E. se produce ruperea cromozomilor 20. Despre elementele genetice mobile se cunoaște: A. B. C. D. E.
pot fi copiate prin traspoziție mediată de ADN sau ARN pot fi de origine virale au implicațiii majore în structura și funcționarea genelor au origine vegetală pot migra în citoplasma celulei
MUTAȚIILE. MECANISMELE DE PRODUCERE ALE MUTAȚIILOR. BOLI GENETICE MOLECULARE. PRINCIPALELE BOLI FARMACOGENETICE Complement simplu 1. Care din definiții este atribuită pentru mutații: A. B. C. D. E.
ansamblul modificărilor suferite proteinele din adn ansamblul nucleotidelor nou sintetizate în mitoza modificările minore ale genelor ce nu se transmit la generațiile următoare ansamblul modificărilor transmisibile în succesiunea generațiilor ansamblul modificărilor instabile suferite de nucleotide materne
2.Informațiile privind mutațiile sunt corecte, cu excepția: A. B. C. D. E.
pot produce microleziuni sau macroleziuni la nivel de adn sunt simple sunt modificări stabile și fixe sunt modificări instabile și dinamice nu produc leziuni la nivel de ADN, ci asupra dispunerii proteinelor
3. Mutațiile genice dinamice au o caracteristică definitorie: A. B. C. D. E.
sunt simple afectează doar celulele aflate în diviziune sunt foarte instabile se creează o singură repetiție a trinucleotidului se distruge la prima diviziune normală
4. Polimorfismele benigne sunt cauzate de : A. B. C. D. E.
gruparea de dinucleotide pragul critic atins de variațiile repetitiilor de trinucleotide repetiția tandemului ccc, ttt, sau ata metilările frecvente pierderea trinucleotidelor din genă
5. Afirmațiile următoare sunt adevărate, cu excepția:
26
A. B. C. D. E.
mutațiile pot fi spontane sau induse radiațiile ultraviolete fac parte din categoria mutanților exogeni mutațiile nu pot apărea în timpul replicării semiconservative speciile reactive de oxigen produc până la 20.000 leziuni/genom/zi radiațiile ionizante produc modificări genetice, dar care sunt greu de urmărit datorită manifestării în generațiile următoare
6. Care din afirmații nu este adevărată? A. celula are un sistem de siguranță ce asigură recunoașterea și repararea erorilor B. când procesele de replicare și reparare eșuează apar modificări permanente în structura și funcțiile ADN-ului C. ordinea în care intervin, în reparare, sistemele enzimatice este: 1- ADN-ligaza 2 ADN polimeraza 3 – nuclează D. bazele modificate sau alterate după replicare sunt îndepărtate prin excizia bazelor E. datorită mecanismelor de reparare care conservă secvența ADN, modificările în molecula ADN se acumulează extrem de încet
7. Enzimele din categoria endonucleaze intervin: A. B. C. D. E.
în sinteza unei copii complementare a informației din catena intactă a ADN acoperirea rupturilor din ADN scindare legăturilor covalente dintre nucleotidele avariate și restul lanțului de ADN în pierderea unor grupări amino din bazele azotate ale lanțului prin excizia fragmentului alterat și a unui segment din ADN învecinat leziunii
8. Care din afirmațiile următoare nu este corectă: A. mutațiile implicate în producerea unor boli ale proteinelor de transport pot determina fie pierdere de funcție, fie câștig B. fibroza chistică este numită și mucoviscidoza C. mutațiile cu câștig de funcție implicate în producerea de boli ale proteinelor de transport sunt transmise de obicei dominant D. nu există boli genetice identice clinic în cazul unor gene modificate care sunt răspunzătoare de sinteza proteinelor structurale E. una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere autozomal recesiv la populația caucaziană este fibroza chistică 9. Care din afirmațiile urmăatoare nu se referă la boala genetică numită distrofie musculară Duchenne? A. B. C. D. E.
este o boală transmisă de cromozomul X afectează plămânul și pancreasul afectează musculatura respiratorie apar semnele de hipotonie musculară la 3-5 ani rata foarte crescută a bolii este influențată și de mărimea genei afectate (1,5% din lungimea cromozomului X)
27
10. Care din categoriile de boli genetice nu se referă la modificările proteinelor implicate în comunicarea intercelulară și controlul dezvoltării? A. B. C. D. E.
anomalii ale unor hormoni și factori de creștere anomalii ale receptorilor anomalii ale proteinelor implicate în semnalizarea intercelulară directă anomalii ale proteinelor implicate în transducția semnalului anomaliile Tip Becker și Thomsen
11. Afirmațiile legate de neurofibromatoză sunt adevărate, cu excepția: A. este numită și boala Recklinghausen B. manifestările inițiale sunt petele pigmentare ale pielii și prezența neurofibroamelor C. gena NF1 care determină nerurofibromatoza 1 este situată pe alt cromozom decât NF2 , gena ce determină neurofibromatoza 2 D. mutațiile genelor ce cauzează neurofibromatozele nu sunt „de novo” E. complicațiile neurofibromatozei sunt de tipul: macrocefalie, defecte cardiace, hipertensiune arterială, tulburări de vorbire, neoplazii 12. Care din afirmații nu este corectă? A. bolile mitocondriale nu au legătură cu ADN mt, ci sunt legate de funcționarea mitocondriei B. boala polichistică renală se manifestă încă de la naștere sub forma unor chisturi microscopice C. neurofibromatoza și boala polichistică renală sunt transmise autozomal dominant D. in citopatiile mitocondriale, care afectează o gamă largă de țesuturi , se pot produce manifestări clinice similaregenerate de mutații diferite E. transmiterea bolilor mitocondriale se face numai pe linie maternă
13. Care din bolile genetice următoare nu pot avea transmitere mendeliană sau este foarte redusă? A. B. C. D. E.
bolile monogenice bolile multifactoriale fibroza chistică distrofia musculară Duchenne neurofibromatoza
14. Care din afirmațiile referitoare la bolile multifactoriale este falsă? A. sunt boli a căror manifestare implică interacțiunile complexe dintre factorii genetici și cei de mediu B. incidența bolilor multifactoriale ajunge la valori mai ridicate de 50‰ C. nu au legătură unele boli cum ar fi: diabetul, hipertensiunea, cancerul sau obezitatea cu elementele genetice D. bolile multifactoriale pot fi prevenite E. bolile factoriale sunt consecința unei interacțiuni dintre componeneta monogenică majoră și cea poligenică
15. Diabetul zaharat este: 28
A. B. C. D. E.
o boală ce afectează 6% din populație caracterizat de o etiologie complexă și implică acțiunea mai multor gene este un prototip de boală multifactorială o boală ce se manifestă doar la adult manifestat sub forma de DZ1 si DZ2
Complement multiplu 1. Mutațiile sunt : A. B. C. D. E.
produse prin modificarea unei secvențe unice de ADN transmise prin mecanisme necunoscute în succesiunea generațiilor procese de eliminare a unor nucleotide nefuncționale din secvența genei micro sau macroleziuni ale genomului modificări ce apar doar în prima generație (F1)
2. Care din mecanismele de producere a mutațiilor aparțin clasificării realizate după schimbările produse la nivel de nucleotide: A. B. C. D. E.
deleția inserția modificări ce implică schimburi între gene alelice și nealelice modificări simple substituția
3. Repetițiile trinucleotidice (CAG, CTG, CGG, GAA) sunt caracterizate prin: A. B. C. D.
posibilitatea de a crește progresiv de la o generație la alta generează mutații instabile sau dinamice sunt intâlnite la nivelul intronilor sunt producătoare de modificări ale expresiilor ereditare și implicit asupra sintezei proteice E. sunt foarte neimportante pentru funcționarea normală a organismului 4. Mutațiile sunt: a) b) c) d) e)
modificări în cursul replicării semiconservative sunt mecanisme complexe de reparare a ADN-ului alterări ale bazelor purinice și pirimidinice modificări ce nu pot să apară spontan induse doar de factori endogeni
5. Care sunt afirmațiile adevărate? A. formarea de punți intra și intercatenare generează modificări al ADN-ului B. rupturile monocatenare ale ADN produc mutații C. erorile de replicare sunt foarte reduse 50/genom/zi 29
D. modificări de tipul: metilări, adiții variate, situsuri abazice repară mutațiile E. erorile accidentale generatoare de mutații pot fi induse de agenți mutageni
6. Care sunt factorii exogeni care intervin în producerea mutațiilor? A. B. C. D. E.
molecule reactive mici de tipul s-adenil metionina radiații ionizate hidrocarburile policiclice malondialdehida acroleina
7. Care din afirmațiile următoare sunt adevărate ? A. B. C. D. E.
rata mutațiilor unei gene se exprima ca număr de mutații noi/locus/generație mutațiile noi se pot produce în spermatogeneză sau ovogeneză mutațiile la nivelul celulelor somatice nu au loc spontan diferențele de sex în apariția mutațiilor nu sunt evidențiate. genomul uman suferă numeroase leziuni produse de factori mutageni
8.Care sunt modalitățile de reparare a ADN –ului? A. B. C. D. E.
repararea rupturilor ADN repararea după replicare întreruperea replicării când sunt semnalate neconcordanțe repararea în timpul replicării dispunerea separată a catenelor necomplementare
9. Identificați fazele de reparare a rupturilor ADN –ului A. B. C. D. E.
identificarea rupturii de către sistemul multiproteic BASC activarea kinazelor ATM și ATR activarea nucleazei recombinarea omoloagă unirea neomoloagă a capetelor
10. Bolile enzimatice sunt: A. B. C. D. E.
boli genice sunt boli metabolice determinate genetic numite enzimopatii sunt determinate de mutații care afectează funcția enzimatică sunt strict transmise dominant
11. În legătură cu bolile lizozomale se poate spune: A. B. C. D. E.
sunt determinate de deficitul unor enzime numite hidrolaze au o frecvență de 1:5.000 sau 1:10.000 de nou născuți determină o pigmentare redusă a pielii din cauza deficitului de tirozină se acumulează substratul nemetabolizat în lizozomi sunt boli cu evoluție progresivă
30
12. Bolile peroxizomale sunt: A. B. C. D. E.
generate de tulburările de biogeneză a peroxizomilor cauzate de deficiența unor enzime peroxizomale sunt manifestări foarte ușoare tratabile se pot confunda cu cele lizozomale afectează toate sistemele și organele, disfuncțiile neurologice fiind frecvente
13.Care din bolile genetice sunt determinate de anomalii ale proteinelor A. B. C. D. E.
structurale?
miotonie congenitală tip Becker fibroza chistică diabetul zaharat neurofibromatoza 2 distrofia musculară Duchenne
14. Mutațiile genelor cu rol în sinteza proteinelor afectează: A. Transportul transmembranar B. Transportul intracitoplasmatic C. Funcționarea mitocondrială D. Transportul oxigenului E. Creșterea organismului 15. Care sunt caracteristicile simptomatice ale fibrozei chistice? A. B. C. D. E.
Insuficiență respiratorie Afectarea digestiei prin deficiența enzimelor pancreatice Pete café-du –lait Creșterea glicemiei Obstrucția structurilor canaliculare ale organelor
16. Care din aspectele genetice și clinice se referă la neurofibromatoze? A. boală autozomal dominantă B. prezintă un grad ridicat de variabilitate în expresia clinică în cadrul aceleiași familii, de la o familie la alta, la același individ în perioade diferite C. peste 50% din cazuri pot să apară spontan (de novo) și pot să transmită descendenților boala cu un risc de recurență 50% D. hipotonie musculară cu evoluție ascendentă E. afectează sexul masculin fiind transmisă legată de cromozomul X 17. Ce particularități pot fi remarcate în cazul polichistozei renale la copil față manifestată la adult? A. B. C. D. E.
de cea
este o boală multisistemică ereditară produsă de mutații dominante este autozomal recesivă prevalența ridicată (1: 1000) este asociată cu fibroza hepatică grefa rinichi-ficat reprezintă singura varianta de tratament
18. Bolile mitocondriale sunt: A. transmise exclusiv pe linie maternă B. produc malformații congenitale la copil 31
C. denumite și citopatii mitocondriale D. majoritatea se manifestă prin deteriorarea funcțiiilor sistemului nervos și cel muscular, dependente de fosforilarea oxidativă E. multifactoriale 19. Tratamentul bolilor mitocondriale poate fi: A. B. C. D. E.
convențional cu efecte ameliorative înlocuirea genelor normale cu cele mutante folosirea unor metode de blocare a replicării ADN mt mutant nu sunt tratamente ameliorative sau care să poată vindeca boala necesită folosirea de antioxidanți, vitamine din complexul B, Coenzima Q10
20. Diabetul zaharat este o boală complexă care: A. se manifestă atât la copil cât și la adult B. este determinat de un complex de factori C. diabetul zaharat de tip 2 este produs prin dublu defect, pe de o parte secreția redusă de insulină, pe de alta parte modificări ale receptorilor de insulină D. există 20 de gene asociate tipului 1 E. nu poate fi determinat genetic 21. Prevalența ridicată a bolilor multifactoriale este datorată: A. B. C. D. E.
modului de transmitere dominant numărului mare de gene implicate prezenței unor factori de mediu stimulatori interacțiunilor dintre genele majore și complexului poligenic minor modificărilor cromozomiale ample
22. Care sunt particularitățile pentru care cancerul este o boală încadrată în genetica medicală ? A. B. C. D. E.
mutațiile somatice sunt prezente pot să apară și forme ereditare monogenice apar în celule germinale riscul de recurență de 2-3 ori mai mare la rudele de gradul 1 ale bolnavilor de cancer este a doua cauză a mortalității umane
23. Care sunt elementele care sugerează prezența unei mutații mitocondriale? A. afectarea concomitentă a trei organe care nu au origini embriologice comune și nici funcții biologice B. prezența unor combinații necoerente ale semnalelor și simptomelor clinice C. mutațiile somatice D. modificarea producției energetice E. fibrele musculare roșii în lambouri 24. Care sunt elementele de care trebuie să se țină cont în diagnostic de neurofibromatoză? A. identificarea purtătorilor genei NF1 în familii cu mai mulți afectați B. diagnosticul prenatal pozitiv nu poate fi folosit pentru consilierea intreruperii sarcinii 32
C. în cazul în care unul din părinți este afectat nu este un risc pentru descendenți decât în a doua generație D. neurofibroamele apar foarte rar în copilărie E. mutațiile pot fi evidențiate prin studiul ADN fetal 25. Care sunt cele mai frecvente boli produse de anomalii genetice ale proteinelor implicate în comunicarea intercelulară și controlul dezvoltării? A. B. C. D. E.
boala polichistică renală cancer de col uterin hipercolesterolemia familială boala Leigh neurofibromatoza
POLIMORFISMELE GENETICE. VARIABILITĂȚII POPULAȚIONALE (ETNICE) ȘI RĂSPUNSUL LA MEDICAMENTE Complement simplu 1. Care din afirmațiile referitoare la polimorfisme genetice, nu este corectă? A. sunt responsabile pentru cea mai mare parte din diversitatea și individualitatea fenotipică B. sunt variante alelice si se găsesc la mai mult de 1% din populație C. pot fi proteice sau la nivel de ADN D. nu se manifestă la populații de origini diferite E. primele polimorfisme au fost identificate la antigene de grup sanguin 2. Polimorfismul genetic este: A. B. C. D. E.
o anomalie proteică un caz foarte cunoscut de multiplicare a unei gene comune variante alelice diferite în cadrul unei populație o modificare morfologica multiplă pseudoalelism
3. Polimorfismele sunt clasificate astfel, cu excepția: A. B. C. D. E.
SNP ale ADN polimorfismele fragmentelor de restricție la nivelul minisateliților unice
4. Polimorfismele ADN sunt caracterizate de următoarele, cu excepția: A. B. C. D.
există mai multe tipuri de polimorfisme ADN există un singur tip de polimorfism SNP este cea mai frecventă formă a polimorfismului există boli importante asociate cu SNP
33
E. SNP are rol în modularea activității enzimelor implicate în metabolismul medicamentelor fiind obiectul de studiu al farmacogeneticii 5. Care din afirmații nu este corectă? A. dezvoltarea recentă a tehnicilor de genotipare au dus la îmbunătățirea strategiilor de producere a medicamentelor B. farmacogenetica intervine în toate fazele de producere a unui medicament C. pentru terapia medicamentoasă este important să se poată evalua dacă variabilitatea în răspunsul la medicament este dată de variabilitatea în farmacocinetică sau/și framacodinamie D. pentru studiul aspectelor de farmacogenetică trebuie cunoscuți prametrii care se modifică în prezența unei surse de variabilitate E. farmacocinetica studiază mobilitatea organismului sub acțiunea unui medicament 6. Variabilitatea răspunsului la medicamente este dată de factorii, cu o excepție: A. B. C. D. E.
extrinseci greutatea corporală funcția renală inducția enzimatică nicio variantă anterioară
7. Despre inducția enzimatică se cunoaște, cu o excepție: A. stimularea sau inhibarea enzimatică influențează metabolizarea medicamentelor B. inducția de tip fenobarbital crește nivelul citocrom P450 C. administrarea unui inductor enzimatic în timpul unui tratament modifică activitatea acestuia D. inhibitorii sintezei proteice crește fenomenul inducției enzimatice E. inhibarea enzimelor metabolizante este cu importanță clinică pentru că determină creșterea toxicității 8. Factorii care intervin în metabolizarea medicamentelor sunt: A. B. C. D. E.
legarea de proteinele plasmatice dimensiunile celulare bolile hepatice excreția medicamentelor diferențele de specie și diferențele individuale
9. Care din afirmații nu este adevărată? A. reacția terapeutică sau toxică a unui medicament poate fi diferită în funcție de specie sau individ B. bolile hepatice care afectează arhitectura și funcțiile hepatice scad oxidazele microsomale ceea ce reduce metabolizarea medicamentelor C. rata renală de eliminarea a medicamentelor depinde de starea de funcționare a rinichiului D. la o vârstă mai avansată crește metabolizarea medicamentelor E. fenilbutazona este legată în proporție de 99% de proteinele plasmatice 10. Care nu este varianta corectă referitoare la citocrom P450?
34
A. B. C. D. E.
este o superfamilie de enzime este un receptor nuclear este un complex enzimatic implicat în metabolizarea medicamentelor marker pentru anumite boli componentă a fazei oxidative din procesul de biotransformare a medicamentelor
Complement multiplu 1. Polimorfismele genetice sunt: A. B. C. D. E.
variante alelice inutile variante alelice necodante variante alelice care permit creșterea diversității și adaptabilității fenotipice sunt modificări prezente la mai mult de 1% din populație anu au aplicabilitate medicală, ci doar evolutivă
2.Diferența dintre mutații și polimorfismele genetice este dată de: A. B. C. D. E.
manipularea în sens pozitiv a variabilității modificarea doar a genelor rare în cazul polimorfismelor amploarea frecvenței în populația generală doar de modificările la nivelul cromozomii X și Y amploarea schimbărilor și interacțiunile nonalelice
3. Care dintre afirmații nu sunt adevărate? A. două genomuri alese la întâmplare sunt în proporție mare identice (99%) B. polimorfismele genetice sunt variante ale alelelor care nu afectează în mod negativ caracterul fenotipic C. polimorfismele sunt variante genetice prezente doar în regiunile intergenice D. cele mai multe mutații negative pentru fenotip devin polimorfisme la generațiile ulterioare E. polimorfismele umane au aplicații practice în domeniul medical 4. Polimorfismele sunt clasificate astfel: A. proteice B. ale ADN-ului C. microsateliți D. aberante E. false 5. Polimorfismele sunt clasificate astfel: F. SNP G. ale ADN H. polimorfismele fragmentelor de restricție I. după grupuri etnice J. după anularea funcției genice 6. Polimorfismele genetice pot afecta: A. ADN-ul 35
B. C. D. E.
proteinele doar enzimele doar antigenele de grup sanguin exclusiv gemenii monozigoți
7. Care din afirmații nu sunt adevărate? A. cu cât indivizii sunt mai îndepărtați din punct de vedere genetic cu atât gradul de diversitate este mai pronunțat B. modificările ADN-ului nu modifică polimorfismele proteice C. în populațiile umane sunt diferențe structurale la nivelul a 20% din totalul proteinelor D. mutațiile sunt variante genetice cu efect negativ asupra sintezei proteinelor, ceea ce le diferețiază de polimorfisme E. variantele a alelice rare sunt întâlnite la mai mult de 1% din populație 8. SNP –urile sunt considerate polimorfisme care: A. B. C. D. E.
afectează la nivel mononucleotidic sunt foarte rare reprezintă forma cea mai frecventă a polimorfismelor nu produc efecte patologice nu induc modificări ale secvențelor de aminoacizi
9. Afirmațiile referitoare la SNP adevărate sunt: A. reprezintă forma cea mai frecventă a polimorfismului ADN B. sunt utilizate în câteva direcții de studiu care vizează doar modificările genomice majore C. metoda identificării SNP este folosită la localizarea genelor de susceptibilitate pentru caractere multifactoriale D. sunt mutații cromozomiale recesive E. sunt polimorfisme ale unor secvențe de aproximativ 100 nucleotide 10. Bolile mai cunoscute, asociate SNP sunt de tipul: A. moștenite obligatoriu pe linie maternă B. aritmii cardiace C. artrita idiopatică D. boli ale copilăriei E. boli neuropsihice 11. Bolile mai cunoscute, asociate SNP sunt de tipul: A. B. C. D. E.
ciroza biliară (cauzată de modificarea proteinei de legare a manozei) x-linkate artrita idiopatică diabet zaharat (sintaxina) 1A nestudiate
12. Care din afirmații nu sunt adevărat? A. Minisateliții sunt copii (10-100 nulceotide) dispuse în tandem cu caracter polimorfic B. modificările de secvență nucleotidică care vor produce schimbarea unui situs de restricție, vor modifica lungimea fragmentelor de restricție 36
C. enzimele de restricție sunt acele enzime care recunosc o secvență nucleotidică specifică și secționează ADN D. cele mai multe secvențe repetitive de nucleotide caracterizează microsateliții E. efectele SNP nu sunt folosite în modularea activității enzimelor implicate în metabolizarea medicamentelor 13. Care dintre afirmațiile referitoare la polimorfismele ADN-ului sunt adevărate? A. B. C. D.
sunt elemente de cercetare în genetică medicală au puține aplicații, ca urmare a costurilor ridicate prezintă importanță în identificarea răspunsului la medicamente polimorfismele lungimii fragmentelor de restricție (RFLP) nu sunt polimorfisme ale ADN E. polimorfismele ADN nu sunt similare cu polimorfismele nucleotidice 14. Care sunt corelațiile corecte dintre farmacocinetică și factorii genetici ? A. factorii genetici intervin în modularea reacțiilor indivizilor expuși la substanțe medicamentoase B. factorii genetici intervin în toate fazele producerii unui medicament nou C. diferențele farmacocinetice între medicamente nu implică și diferențele de transport și biotransformare care depind de factorii genetici D. timpul de înjumătățire a concentrației plasmatice variază în funcție de doză și de mecanismele de biotrasformare în care sunt implicate elementele genetice E. nu există o legătură între factorii genetici și cei farmacocinetici 15. Timpul de înjumătățire a concentrației unui medicament se referă la: A. B. C. D. E.
un parametru genetic un parametru farmacocinetic nivelul intracelular de eliberare a substanțelor active parametru măsurabil al sustanțelor active la nivel plasmatic lipsa unui mecanism enzimatic activ
16. Care dintre afirmațiile de mai jos sunt corecte? A. durata persistenței în organism a unui medicament crește odată cu doza B. proteinele transportoare de tipul P-glicoproteină reglează genele implicate în transport C. exisă o legătură între reacțiile adverse, clasa medicamentelor și variațiile genetice ale enzimelor implicate D. reacțiile la medicamente nu depind de legătura genotip-fenotip E. orice răspuns al unui medicament este modulat de genotip prin elementele codificate pentru transport, biotransformare, eliminare 17. Transformările metabolice ale medicamentelor necesită: A. B. C. D. E.
parcurgerea mai multor etape de transformare enzimatică reducerea liposolubilității creșterea liposolubilității participarea a 2 faze de inhibare enzimatică apariția mutațiilor unor porțiuni de ADN
18. Variabilitatea răspunsului la medicamente are mai multe cauze:
37
A. B. C. D. E.
factori genetici lgați de codificarea enzimelor vârsta cantitatea de apă din celule medicamente concomitente numărul de enzime sintetice ingerate concomitent cu medicamentele
19. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt adevărate? A. fenobarbitalul este capabil să inducă activarea enzimatică a propriei metabolizări B. administrarea unui inductor enzimatic în timpul unui tratament cu alte medicamente nu modifică eficacitatea lor C. inducția de tip fenobarbital, dar și spironolactonă crește nivelul de citocrom P450 și citocrom c NADPh2-citocrom c reductază D. variabilitatea răspunsului la mediamente nu depinde de funcționarea enzimelor cheie în metabolizare E. inhibitorii sintezei proteice blochează fenomenul de inducție enzimatică și scad capacitatea de metabolizare a medicamentelor 20. De care din elementele cheie depinde metabolizarea medicamentelor? A. legarea de proteinele plasmatice B. sexul individului C. diferențele de vîrstă D. secreția de acid clorhidric la nivelul stomacului E. disfuncția endocrină 21. Care din afirmațiile următoare nu se referă la metabolizarea mediamentului și factorii implicați în acest proces? A. eliminarea prin calea digestivă a alimentelor are implicații minore asupra absorbției de folați B. rata de metabolizare depinde de proteinele plasmatice C. inhibarea metabolizării se referă la inactivarea enzimelor extracelulare D. Cele mai cunoscute implicații ale diferențelor dintre răspunsul la medicamente vârstă și sex se întâlnesc la estrogeni, salicilați și benzodiazepine E. nivelul crescut al LDL modifică ritmul de inducție a sintezei receptorilor membranari 22. Sistemul enzimatic CYP 450 face parte din: A. suprafamilia enzimatică implicată în metabolizarea medicamentelor și a substanțelor toxice ingerate B. sistemul de gene alele cu loci diferiți cunoscut în farmacogenetică C. categoria de proteine citoplasmtice implicate în transportul renal al medicamentelor D. categoria enzimelor de metabolism din faza II de metabolizare E. categoria enzimelor cu aplicații clinice pentru testarea farmacogenetică 23. Care din afirmațiile referitoare la citocrom P450 sunt adevărate? A. sunt elemente enzimatice asociate cu sute de variații genice B. este un sistem enzimatic din faza II de metabolizare C. activitatea enzimelor citocrom p450 este modulată de monoaminoxidaze D. o serie de variate alelice au rol în identificarea de biomarkeri predictibili pentru toxine E. grupul enzimatic include doar o familie de enzime 24. Care din afirmațiile referitoare la citocrom P450 sunt adevărate? 38
A. nivelul de metabolizare a medicamentelor nu depinde de fenotipurile populaționale ale Cyp P450 B. enzimele cu aplicații clinice prin testarea farmacogenetică din categoria Cyp 450 sunt: Cyp 2D6, Cyp 2C9, Cyp2C19, Cyp3A4/5 C. hipervariabilitatea genelor care codifică Cyp 450 este un avantaj potențial dat de necesitatea detoxifierii D. localizarea genelor pe cromozomi este un element important pentru amplificarea metabolizării E. nu există diferențe etnice semnificative care să implice Cyp 450 în răspunsul individual la medicamente. 25. Care din modalitatea de manifestare aparține nivelului de metabolizare ultrarapidă? A. B. C. D. E.
nivel crescut de a induce efecte secundare necesită doză mare de medicamente este important tratamentul simultan inhibitor al metabolismului răspunsul optim este dat de doze mici de medicament deficiență de metabolizare
BAZELE MOLECULARE ALE ACȚIUNII XENOBIOTICELOR BIOMARKERI SAU MARKERI BIOLOGICI Complement simplu 1. Care din enzime de mai jos este implicată în metilarea neurotransmițătorilor și medicamentelor levodopa, metildopa? A. B. C. D. E.
catecol O-metiltransferaza glucozo- 6- fosfat dehidrogenază catalaza eritrocitară pseudocolinesteraza plasmatică paraoxonaza
2. Care este enzima implicată în descompunerea peroxidului de hidrogen natural sau a celui format sub acțiunea unor agenți hemolitici (radiații, substanțe chimice, medicamente)? A. B. C. D. E.
catecol O-metiltransferaza glucozo- 6- fosfat dehidrogenază catalaza eritrocitară pseudocolinesteraza plasmatică paraoxonaza
3. Care este enzima care intervine în clivarea compușilor organofosforici? A. B. C. D. E.
catecol O-metiltransferaza glucozo- 6- fosfat dehidrogenază catalaza eritrocitară pseudocolinesteraza plasmatică paraoxonaza
39
4. Care este enzima ale cărei alele pot determina crize de anemie hemolitică la administrarea unor medicamente? A. B. C. D. E.
catecol O-metiltransferaza glucozo- 6- fosfat dehidrogenază catalaza eritrocitară pseudocolinesteraza plasmatică paraoxonaza
5. Care este enzmi ale cărei fenotipuri au fost evidențiate în urma administrării succinilcolinei ca miorelaxant? A. B. C. D. E.
catecol O-metiltransferaza glucozo- 6- fosfat dehidrogenază catalaza eritrocitară pseudocolinesteraza plasmatică paraoxonaza
6. Biomarkerii biologici sunt, cu excepția: A. B. C. D.
sunt modificări biochimice și moleculare măsurabile în mediile biologice metaboliți produși în urma interacțiunii dintre xenobiotice și molecula țintă sunt parametri decelabili doar după exitus sunt indicatorii unei abilități înnăscute de a răspunde la o provocare produsă la expunerea la o substanță E. sunt măsurabili atât în celule cât și în fluidele corpului 7. Biomarkerii biologici sunt clasificați, cu excepția: A. B. C. D. E.
de efect de expunere de transformare de susceptibilitate valid
Complement multiplu 1.Xenobioticele sunt de tipul: A. B. C. D. E.
substanțe care pătrund în organism și sunt eliminate prin epiderm substanțe care sunt supuse unui proces de biotransformare în organism medicamente substanțe netoxice aditivi alimentari
2. Componentele celulare implicate în modul de acțiune și reacție al xenobioticelor sunt: A. receptori B. enzime C. aditivi D. ionii ferici E. glucoza
40
3. Care dintre afirmațiile referitoare la xenobiotice sunt adevărate: A. caracteristicile ultrastructurale ale formațiunilor țintă pentru xenobiotice intervin în modul de acțiune al acestora B. haptoforii sunt componente ale xenobioticelor care asigură legarea de receptori C. xenobioticele sunt substanșe care asigură efectele antagoniste pe toți receptorii D. efectul xenobioticelor poate fi realizat prin mecanisme de transducție E. sub acțiunea xenobioticelor sunt inhibate enzimele citoplasmatice 4. Canalele ionice sunt componente implicate în efectul medicamentelor prin: A. transformarea în ținte celulare ale xenobioticelor B. declanșarea blocării sau deblocării canalelor ionice în funcție de tipul de substanță activă din medicament C. implicarea în faza de transformare enzimatică D. facilitarea eliminării produșilor de metabolism celular E. activarea receptorilor pentru insulină 5. Recunoașteți blocanții corecți ai canalelor ionice de mai jos: A. B. C. D. E.
anesteziele locale și tetradotoxina -canale Ca2+ voltaj dependente benzodiazepinele-canale de Cl- GABA dependente anestezice locale- canale de Na+ voltaj dependente cromokalim- canale de K+ voltaj dependente amilorida-canale de Na+ de la nivel renal
6. Care din afirmațiile de mai jos sunt incorete? A. B. C. D. E.
adrenalina este antagonistul receptorului β- adrenalinic morfina este antagonist pentru opiacee acetilcolinesteraza este inhibată de compușii organici aldosterona este modulator pentru canale de Ca2+ aspirina este agonist al enzimei ciclooxigenza
7. Care din informații sunt corecte? A. Etilenestradiolul și tamoxifenul sunt subtanțe cu acțiune agonistă și respectiv antagonistă pentru receptorul estrogenic B. Omeprazolul este inhibitorul pentru pompa de protoni (mucoasa gastrică) C. Iproniazida este substratul fals pentru MAO D. ADN-polimeraza nu este implicată în metabolizarea medicamentelor E. Diureticele sunt substanțe cu acțiune inhibitoare pentru co-transportul Na/K/Cl. 8. Variațiile legate de disponibilitatea medicamentelor sunt generate de: A. polimorfismul inhibitorilor pentru moleculele proteice transportoare B. polimorfismul proteinelor de transport C. polimorfismul SNP la nivelul unor codoni din structura genelor care codifică proteine de transport D. glicoproteina P E. legturile dintre celule 41
9. Care dintre afirmațiile referitoare la transportul xenobioticelor sunt adevărate? A. transportorii membranari de tipul ABC sunt molecule proteice cu rol în absorbția și excreția medicamentelor B. variantele alelice ale genei ABC-C4 crează rezistența la tratamentul antiretroviral C. genele nu sunt implicate în transportul xenobioticelor, ci doar în biotransformare D. transportorii ABC sunt reprezentați de patru membri E. glicoproteina P este din categoria proteinelor transportoare fiind implicată în rezitența la medicamente 10. Care sunt polimorfismele care intervin în metabolismul xenobioticelor: A. B. C. D. E.
plimorfismul enzimatic polimorfismul anionic polimorfismul receptorilor membranari polimorfismul moleculelor transportoare polimorfismul mononucleotidic
11. Care sunt legăturile corecte dintre componentele genetice și medicamente? A. B. C. D. E.
mutația genei care codifică enzima de conversie a angiotensinei (ace) – betablocante polimorfismul citocrom P450-medicamente antihipertensive polimorfism receptor HER2- medicamente astm polimorfism receptor HER2- medicamente cancer mamar receptor adrenalină-medicamente astm
12. Care din afirmații sunt adevărate? A. polimorfismul enzimatic a fost identificat pe baza răspunsurilor variate ale pacienților la administrarea unor medicamente B. variațiile interindividuale în răspunsul trapeutic sunt determinate de asemănarea genetică C. efectul medicamentației antihirtensive depinde de rata de metabolizare a aldosteronului D. variantele genetice (SNP) nu induc modificări de fenotip la nivelul structurilor receptoare E. mutația genei care codifică ACE (enzima de conversie a anguitensinei) este prezentă la pacienții cu insuficiență cardiacă și influențează medicamentația în acest caz 13. Polimorfismele genetice implicate în metabolizarea medicamentelor pot induce efecte de tipul: A. B. C. D. E.
creșterea dozei eficiente scăderea dozei eficiente în timp de o oră de la administrare creșterea toxicității medicamentelor generarea de reacții adverse profiluri metabolice diferite între indivizi
14. Polimorfismele genetice implicate în metabolizarea medicamentelor pot induce efecte de tipul: A. exacerbarea interacțiunilor medicamentoase 42
B. C. D. E.
blocarea transmiterii ereditare a unr cratere autozoale creșterea toxicității medicamentelor generarea de reacții adverse profiluri metabolice foarte asemănătoare între indivizi
15. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt adevărate? A. variaţiile farmacocinetice influenţează răspunsul terapeutic prin intermediul interferenţelor cu fazele I şi II ale metabolizării medicamentelor și nu depind de variațiile farmacogenetice B. în farmacogenetică factorii ereditari sunt esenţiali în ceea ce priveşte variabilitatea enzimatică C. diferenţele genetice în absorbţia metabolismul şi excreţia agenţilor terapeutici duc la concentraţii plasmatice diferite ale principiilor active D. capacitatea medicamentelor de a se lega de proteine nu pare a avea implicaţii farmacogenetice deosebite E. eliminarea medicamentelor, indiferent de calea pe care se produce, nu este supusă variaţiilor individuale datorită polimorfismelor genetice 16. Arilamin- N-acetiltransferaza este: A. B. C. D. E.
un fosfolipid membranar implicat în faza 2 de metabolizare a medicamentelor enzimă implicată în acetilarea medicamentelor compus antiviral folosit pentru vaccinare enzimă implicată în metabolizarea: procainamida, sulfametazina enzime implicate în detoxifierea arilaminelor și substanțelor asociate din fumul de țigară
17. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la glutation- S-transferază (GST) A. enzimă implicată în creșterea celulară B. are rol în procesul de detoxifiere participând la acetilarea metaboliților primei etape de transformare C. gena care codifică enzima (GST M1)prezintă mai multe alele, varianta homozigotă determină o creștere a riscului pentru cancerul colorectal și de vezică urinară D. descompune peroxidul de hidrogen E. genotipul slab acetilat poate conferi o creștere a riscului pentru cancerul la indivizii nefumători 18. Identificați afirmațiile incorecte referitoare la enzimele implicate în metabolizarea unor medicamente: A. catecol O-metiltransferaza este o enzimă care intervine în metilarea neurotransmițătorilor și medicamentelor levodopa și metildopa B. deficiența de glucozo- 6- fosfat dehidrogenază este semnalată la administrarea: antimalaricelor, fenacetin, furantoin, sulfonamide C. acatalazia (lipsa enzimei catalază) la starea homozigotă duce la apnee de 2-3 minute D. identitatea alelelor enzimei (COMT) implicată în metabolizarea neurotrasmițătorilor prezintă importană clinică în tratamentul unor boli neurosihice, dar și a cancerului indus de estrogeni E. fenotipurile enzimatice nu sunt determinate de variațiile alelice
43
19. Informațiile de mai jos, referitoare la biomarkeri, sunt adevărate , cu excepția: A. biomarkerii sunt alterări celulare măsurabile B. semnale fiziologice care reflectă expunerea, răspunsul celular sau susceptibilitățile care implică probleme toxicologice C. sunt măsurători celulare biometrice D. sunt doar de natură exogenă E. oferă date importante decelabile care indică evoluția proceselor patobiochimice și fiziopatologice 20. Biomarkerii biologici sunt clasificați: F. G. H. I. J.
de efect de expunere de transformare de susceptibilitate de excreție
EXAMENE CLINICE ŞI EXPLORĂRI PARACLINICE CONSULTUL GENETIC. PRINCIPALELE DIRECȚII DE PROFILAXIE A BOLILOR GENETICE Complement simplu 1. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția: A. consultul genetic este un act medical specializat B. de corectitudinea consultului genetic depind: prognosticul, prevenirea complicațiilor, opțiunile cuplului în reproducere C. sfatul genetic este adresat strict pacientului, familia nu are acces D. pot solicita consult genetic: bolnav, cuplu sănătos, persoana cu risc E. serviciile de genetică medicală au ca unitate de studiu familia 2. Datele din perioada dezvoltării embrionare oferă informații importante pentru interpretare genetică, cu excepția: A. semnele de alarmă ale dezvoltării fetale sunt corelate cu vărsta părinților și anamneza familială B. se începe stabilirea anomaliilor congenitale unice C. evidențierea mutațiilor spontane somatice D. permite evidențierea anomaliilor majore și minore E. defectele prenatale pot fi evidențiate din primele săptămâni de sarcină 3. Anomaliile primare sunt definite: A. B. C.
sunt produce după formarea embrionului sunt embriopatii precoce ce se produc intrinsec la nivelul componentelor anatomice cât și în țesuturi fac parte din categoria anomaliilor minore 44
D. E.
nu reprezintă interes principal pentru consult genetic sunt puțin evidențiate
4. Screnning genetic se realizează prin mai multe căi, cu excepția: A. B. C. D. E.
screening neonatal screening ul heterozigoților screnning familial izolarea pacienților screening prenatal 5. Screeningul prenatal are ca scop: A. B. C. D. E.
identificarea copiilor bolnavi identificarea gravidelor cu risc mare identificarea modificărilor cromozomiale paternale urmărirea factorilor mutageni urmărirea mutațiilor somatice
6. Care din afirmațiile referitoare la factorii ce influențează determinările biochimice pentru depistarea anomaliilor fetale nu este adevărată? A. B. C. D. E.
diabetul insulino dependent mater n grupul etnic căruia îi aparține gravida fumatul vârsta tatălui istoricul familial de trisomii sau defecte de tub neural
7. De ce se va tine cont în legătură cu evaluarea prenatală? Identificați răspunsul neadecvat. A. B. C. D. E.
de factorii care influențează rezultatul de limitele screnningului serului matern gravidele cu rezultatul triplului test pozitiv trebuie supuse unui examen ecografic rezultatele triplului test sunt echivalente unui dagnostic diagnosticul prenatal de certitudine se stabilește exclusiv prin examinare citogenetică a celulelor fetale obținute prin metode invazive Complement multiplu
1. Serviciile de genetică medicală se deosebesc de alte servicii prin: A. trebuie să se facă într-un cadru interdisciplinar B. realizeazează investigații și îngrijiri medicale pentru boli ce afectează orice organ și la orice vârstă C. iau în calcul implicațiile familiale și sociale D. nu necesită analize de laborator E. se finalizează cu sfat genetic 2.Cuplu sănătos poate solicita consult genetic în următoarele condiții: A. preconcepțional B. prenatal 45
C. postnatal D. în oricare din situațiile anterioare E. nu are nevoie de un consult genetic 3. Consultul genetic este necesar în condițiile: A. B. C. D. E.
când există rude afectate când un cuplu sănătos dorește copii, dar după implinirea vârstei de 35 de ani. după nașterea unui copil cu anomalie congenitală când există legătură de rudenie între parteneri doar în primele 2 cazuri mentionate mai sus
4. Principiile consultului genetic prevăd: A. B. C. D. E.
evaluarea metodică a pacientului și familiei anamneza familială nu se ține cont de fenotipul pacientului în consultul genetic este necesar sprijinul psihologic pentru familie variabilitatea foarte mare a entităților genetice poate fi un impediment în diagnosticare
5. Un sindrom dimorfic sau plurimalformativ este supus unor reguli: A. o combinație de anomalii congenitale majore și minore, observate împreună, în mod predictibil B. pot fi nedetectabile în perioada embrionară C. include elemente nespecifice D. rareori pot duce la un diagnostic E. combinația este unică și nu părțile sale 6. Modificările clinice ce pot indica sindroame sunt de tipul: A. B. C. D. E.
retard mental intarzierea creșterii afectare scheletică nu sunt corelate disfuncțiile unor organe cu modificările genetice disfuncții senzoriale
7. O categorie de modificări genetice este asociația evidențiată prin: A. B. C. D. E.
nu includ modificări minore prezintă variabilitate clinică sunt asociații neintâmplătoare ale mai multor malformații majore au toate variantele anterioare incluse nu include variantele anteriare
8. Explorările genetice de laborator reprezintă: A. o etapă decisivă în stabilirea diagnosticului final B. este o etapă dificilă pentru că nu sunt încă teste pentru fiecare boală sau sindrom din cauza complexității lor C. teste de tipul: analize cromozomiale, studiul ADN, probe biochimice D. pot fi ignorate în consultul genetic E. sunt efectuate prin tehnici standardizate 46
9. În consultul genetic medicul genetician trebuie să asigure : A. B. C. D. E.
confidențialitatea datelor sinteza si analiza rezultatelor să indice tipul de analiză care să completeze datele anamnezei sau a examenului fizic să întocmească planul de urmărire a pacientului este implicat doar la cererea pacientului
10. Modalitățile prin care se poate face profilaxie a bolilor genetice sunt: A. B. C. D. E.
cunoașterea și evitarea factorilor mutageni diagnosticul presimptomatic al purtătorilor de mutații dominante reducerea vârstei reproductive depistarea heterozigoților (purtători ai mutațiilor recesive) stimularea căsătoriilor între heterozigoți
11. Profilaxia secundară are în vedere: A. prevenirea nașterii unui copil cu genotip anormal B. obținerea unui screnning C. prevenirea manifestărilor bolilor genetice sau a complicațiilor la un copil cu boală genetică D. interzicerea căsătoriilor E. toate variantele anterioare 12. Screeningul populațional este: A. B. C. D. E.
o metodă de profilaxie identificarea la naștere a unor boli monogenice relativ frecvente urmăreste purtătorii sănătoși ai unor mutații urmărește identificarea gravidelor cu probleme de risc toate variantele anterioare
13. Sceeningul prenatal constă în: A. B. C. D. E.
folosirea markerilor biochimici ca indicatori ai unor modificări fetale evidențierea Sindromului Down evidențierea defectelor de tub neural (DTN) și a altor anomalii congenitale lipsa preciziei este o metodă invazivă periculoasă
14. Afirmațiile referitoare la determinarea alfa fetoproteinei din serul matern sunt adevărate cu excepția: A. este o metodă de screnning prenatal B. este o metodă invazivă C. constă în identificarea concentrației proteinei fetale (AFP), principala proteină produsă în primele stadii ale dezvoltării D. este nerelevantă E. dozarea AFM-SM combinată cu ecografia identifică peste 95% din DTN
47
15. Care sunt markerii care sunt folosiți în determinările Sindromului Down ? A. B. C. D. E.
gonadotropina corionică (HCG) MoM estriolul neconjugat (uE3) AFM-SM toate variantele
16. Ce este tripul test și la ce folosește? A. este o metodă de screnning prenatal B. este o metodă de determinare a markerilor serici pentru depistarea anomaliilor fetale C. nu este o metodă folosită în genetică D. permite determinarea a 60-70 % a sarcinilor afectate de sindromul Down E. este o metodă folosită la 20 săptămâni de sarcină, când e relevantă 17. Markeri pentru quadruplu test sunt: A. B. C. D. E.
inhibina A gonadotropina corionică (HCG) alfa- fetoproteina din serul matern fosfataza alcalină rezistentă la uree a neutrofilelor uE3
18. Care din metodele de scennig nu sunt periculoase pentru mamă sau fetus? A. B. C. D. E.
ecografie fetală determinări biochimice din lichidul amniotic amniocenteza analiza cromozomică a celulelor fetale determinări biochimice din serul matern
19. Care sunt factorii care influențează rezultatele analizelor folosite pentru evaluarea riscului nașterii unui copil afectat genetic? A. B. C. D. E.
greutatea gravidei vârsta gestațională sarcina multifetală toate variantele anterioare nu sunt factori care să modifice valorile markerilor
Schroder Verginica- curs format electronic Covic Mircea et al, 2011-Genetică medicală. Ed Polirom, 711p Margaret Mreziewicz, Rachel F. Tyndale, 2010- Pharmacogenetics: A Tool For Identifying Genetic Factors In Drug Dependence And Response To Treatment, Addiction Science & Clinical Practice, 18p (Reasearch Review-Pharmacogenetics). Jeanne Ting Chowning, Parmacogenetics: Using Genetics to Treat Disease 48
Gualberto Ruano and Ronald Valdes Jr., 2010- Pharmacology and Population Genetics Considerations and Their Applications in Pharmacogenetics, Laboratory medicine Preactice Guidlines (chapter 2)-Ed. Roland Valdes Jr., Deborah Payne and ark W.Linder, 54p. Les Shaw and Gil Burckhart, 2010-Therapeutic drug Monitoring and pharmacogenetics Interface Considerations, Laboratory medicine Preactice Guidlines (chapter 7)-Ed. Roland Valdes Jr., Deborah Payne and ark W.Linder, 54p. Su Yasuda, L. Zhang and S-M Huang-2008, The role of Ethnicity in Variability in Response to Drugs: Focus on Clinical Pharmacology Studies, Clinical Pharmacology & Therapeutics, vol. 84,3, 417-423. S-M, Huang and R. Temple, 2008- Is this the Drug or Dose for You?: Impact and Consideration of Ethnic Factors in Global Drug Development, Regulatory Review, and Clinical Practice, Clinical Pharmacology & Therapeutics, vol.84, 3, 287-294.
49