Igiena copiilor şi adolescenţilor
Planul • Ig Igie iena na copi piiilor şi ad adol ole esce cenţ nţiilo lorr ca ramură a igienei. Obiectul de studiu. Sarcinile. • Cr Creş eşte tere rea a şi şi dez dezvo volt ltar area ea cop copiiiilo lorr şi ad adol oles esce cenţ nţililor or.. Legităţile de bază ale creşterii şi dezvoltării. • Dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor. Indicii Indicii ce ce o caracterizează. Metodele de apreciere a dezvoltării fizice. • Factorii Factorii,, ce influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor. • Perioadele de vârstă ale copiilor şi adolescenţilor. • Maturizarea şcolară. Criteriile de apreciere a maturizării şcolare. • Starea de sănătate. Indicii, ce o caracterizează şi indicatorii de apreciere. Grupele de sănătate. • Par arti tic cula lari rită tăţi ţi ale mor morb bid idiită tăţi ţiii la elevi şi unele măsuri de profilaxie. • Sup upra rav vegh ghe ere rea a stă stări riii de săn ănăt ăta ate a copiilor şi adolescenţilor. 2
Planul • Ig Igie iena na copi piiilor şi ad adol ole esce cenţ nţiilo lorr ca ramură a igienei. Obiectul de studiu. Sarcinile. • Cr Creş eşte tere rea a şi şi dez dezvo volt ltar area ea cop copiiiilo lorr şi ad adol oles esce cenţ nţililor or.. Legităţile de bază ale creşterii şi dezvoltării. • Dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor. Indicii Indicii ce ce o caracterizează. Metodele de apreciere a dezvoltării fizice. • Factorii Factorii,, ce influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor. • Perioadele de vârstă ale copiilor şi adolescenţilor. • Maturizarea şcolară. Criteriile de apreciere a maturizării şcolare. • Starea de sănătate. Indicii, ce o caracterizează şi indicatorii de apreciere. Grupele de sănătate. • Par arti tic cula lari rită tăţi ţi ale mor morb bid idiită tăţi ţiii la elevi şi unele măsuri de profilaxie. • Sup upra rav vegh ghe ere rea a stă stări riii de săn ănăt ăta ate a copiilor şi adolescenţilor. 2
Igiena copilului şi şi adolescentului adolescentului este o ramură a igienei , care studiază condiţiile habituale şi şi de de activitate a activitate a copiilor şi influenţa acestora asupra sănătăţii şi stării funcţionale a organismului în organismului în creştere creştere.. ICA elaborează elaborează bazele teoretice şi măsurile practice,, direcţionate practice direcţionate spre păstrarea şi fortificarea sănătăţii, menţinerea menţinerea nivelului optim al funcţiilor şi funcţiilor şi o dezvoltare armonioasă a organismului copiilor şi adolescenţilor .
Obiectul de studiu al igienei şi adolescenţilor este copiilor organismul copilului în creştere şi supus procesului dezvoltare, în instructiv-educativ diferite colectivităţi respective vârstei.
4
Sarcinile g r u p a I d e s a r c i n i - soluţionarea
problemelor supravegherii sanitare curente: 1.1. studierea procesului instructiv-educativ al preşcolarilor şi elevilor (cu scopul de a optimiza regimul activităţilor, aplicând diferite măsuri de asanare); 1.2. studierea procesului de instruire prin muncă şi a învăţământului în şcolile profesionale (pentru crearea condiţiilor necesare de instruire, regimului optim de activitate, profilaxia traumatismului, organizarea orientării profesionale); 5
1.3. studierea folosirii diferitelor forme şi mijloace de educaţie fizică (ţinând cont de faptul că ea este o sursă principală de asanare a sănătăţii, de profilaxie a hipochineziei şi de creare a condiţiilor necesare pentru ocupaţii); 1.4. studierea şi aprecierea organizării alimentaţiei copiilor şi adolescenţilor în funcţie de vârstă, sex, consum de energie, starea de sănătate, folosirea în raţia zilnică a produselor alimentare bogate în vitamine şi săruri minerale, produselor cu valoare biologică sporită; 6
– gr up a a II d e s arcin i soluţionarea problemelor supravegherii sanitare preventive:
2.1. supravegherea construcţiei şi reconstrucţiei diferitelor instituţii pentru copii şi adolescenţi; 2.2. controlul folosirii materialelor sintetice şi maselor plastice ca materiale de construcţie, la confecţionarea obiectelor de uz pentru elevi etc.; 7
g ru p a a III d e sarc ini – studierea stării de sănătate
3.1. analiza dinamicii stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor; 3.2. aprecierea nivelului de dezvoltare fizică a copiilor şi adolescenţilor (ca criterii de eficienţă a măsurilor sanitaro-igienice şi de asanare);
8
g r u p a a IV d e s a r c i n i - profilaxia diferitor devieri şi patologii
4.1. aplicarea diferitor forme şi mijloace de
educaţie igienică a copiilor şi adolescenţilor în instituţiile respective.
9
Metodele de cercetări ICA
şi biologice, fizice, chimice direcţionate spre cunoaşterea factorilor mediul natural; metode fiziologice, biochimice, biofizice şi clinice direcţionate spre cunoaşterea organismului în dezvoltare; metode medico-sociale, direcţionate spre cunoaşterea unor aspecte ale mediului social şi familial, în care trăiesc copiii şi adolescenţii; metode psihologice şi psihosociale; metode sanitaro-statistice; metoda experimentului igienic natural sau de control sanitar. metode
10
Creşterea şi dezvoltarea copiilor Prin creştere se au în vedere cantitative ale modificările organismului corelate cu majorarea dimensiunilor celulelor, volumului şi masei corpului, cu modificările formei corporale cauzate de schimbarea raportului de mărime a diferitelor segmente ale corpului. 11
Dezvoltarea este un proces unic,
în
schimbările cantitative evoluând treptat se transformă în modificări calitative (cum sunt formarea noilor celule, funcţii). care
12
Legităţile de bază ale creşterii şi dezvoltării copiilor şi adolescenţilor Rezultatele cercetărilor din domeniul morfologiei şi fiziologiei denotă că procesele creşterii şi dezvoltării nu se desfăşoară în mod anarhic, întâmplător, identic şi uniform în diverse perioade de vârstă. Fiecare organ şi sistem creşte şi se dezvoltă conform anumitor legităţi. 13
Legităţile creşterii şi dezvoltării reprezintă baza teoretică a normării igienice a factorilor mediului ambiant pentru copii şi adolescenţi. Cunoaşterea lor permite medicului să înţeleagă şi să explice activitatea organelor şi sistemelor de organe, posibilităţile de funcţionare ale organismului copilului ca un tot întreg, în diferite perioade de vârstă şi ca un tot întreg cu mediu.
maturizării creşterea şi dezvoltar ea organismului decurg în corespundere cu La etapa
legităţile obiective existente:
1. neuniformitatea ritmului de creştere şi dezvoltare. Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai intens decurg procesele de creştere şi dezvoltare.
Cel mai intens ritm de creştere e caracteristic pentru copilăria fragedă: • în primul an de viaţă talia (înălţimea) la copii creşte cu 44 – 45 %; • în al doilea an – cu 13 – 14 %, • în al treilea – cu 10 – 8 %, • în anii următori – cu 7 – 5 %, • apoi procentul scade treptat cu vârsta şi se accentuează din nou în perioada prepubertară.
2. neuniformitatea creşterii şi dezvoltării organelor şi sistemelor de organe.
Fiecărei perioade de vârstă îi sunt caracteristice anumite particularităţi morfofuncţionale. Legitatea fundamentală a creşterii şi dezvoltării constă în faptul că fazele de intensitate maximă a diviziunii celulelor şi fazele diferenţierii lor la organismul în creştere nu coincid după timp.
3. creşterea morfofuncţională diferă în raport cu sexul (dimorfismul sexual) Dimorfismul sexual se manifestă prin procesele metabolice, ritmul de creştere şi dezvoltarea diverselor sisteme funcţionale şi ale organismul în întregime. La fete perioada prepubertară începe mai devreme, la vârsta de 10 – 12 ani procesele de creştere şi dezvoltare se intensifică şi la 12 – 13 ani le depăşesc pe ale băieţilor . La băieţi, în perioada prepubertară indicii antropometrici posedă valori mai mari şi la 13 – 14 ani depăşesc din nou nivelul dezvoltării fetelor, care se menţine şi la vârsta adultă.
4. siguranţa biologică a sistemelor funcţionale şi a organismului în integritate. Această legitate se bazează pe ideea spectrului larg al posibilităţilor vitale. Spre exemplu, în 10 ml de sânge la om se conţine o asemenea cantitate de trombină, care poate provoca coagularea întregii cantităţi de sânge din corpul uman. Peretele arterei carotide este capabil să reziste o presiune de 20 atm, pe când în realitate presiunea rareori depăşeşte 1/3 аtm. Aceste exemple demonstrează că posibilităţile organismului sunt majore. În afară de aceasta, natura a prevăzut dublarea organelor (rinichii, pulmonii, organul vizual şi auditiv).
5. procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii ereditari.
Creşterea copilului este un proces programat de mărire a taliei şi greutăţii corporale. Programul genetic asigură ciclul vital al dezvoltării individuale.
6. procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii de mediu.
creşterii şi dezvoltării influenţează factorii mediului ambiant (starea aerului atmosferic, compoziţia apei potabile, mărimea radiaţiei solare
Asupra
etc.).
7. accelerarea ritmului de creştere şi dezvoltare.
Grăbirea ritmului de creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor în corelare cu ritmul generaţiilor precedente poartă numele de аccelerare, deci, subînţelegem anticiparea termenilor de creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor . Esenţa constă în faptul că la generaţia actuală procesele de creştere şi dezvoltare şi maturizarea biologică se finisează mai repede în comparaţie cu generaţiile precedente.
Cauzele procesului de acceleraţie pot fi explicate în baza următoarelor teorii (Ю. П. Лисицин):
teoriile fizico-chimice:
1. heliogenă – influenţa radiaţiei solare ; 2. teoria magnetică şi a undelor radio (influenţa câmpului electromagnetic); 3. radiaţia cosmică; 4. concentraţia sporită de bioxid de carbon,
condiţionată de progresele industriei;
22
teoria influenţei factorilor condiţiilor de viaţă: 1. teoria alimentară; 2. teoria nutritivă; 3. informarea sporită;
teoria genetică: 1. modificări biologice ciclice; 2. eterogenitatea (amestecul populaţiei);
23
teoria complexului de factori ai condiţiilor de viaţă: 1. influenţa urbanisticii; 2. influenţa complexul de factori socio - biologici
24
În ultimele decenii în toate ţările dezvoltate se marchează fenomenul de acceleraţiе. Acceleraţia copiilor în primul an de viaţă se manifestă prin indici mai mari ai greutăţii, taliei, închiderea mai precoce a fontanelelor şi apariţia dentiţiei mai devreme. Acceleraţia copiilor între 3 şi 7 ani se manifestă, pe lângă mărireа dimensiunilor corporale, prin schimbarea precoce a dinţilor "de lapte" în dinţi permanenţi. 25
În perioada şcolară, acceleraţia se manifestă prin osificarea mai timpurie a scheletului, având o disociere dintre dezvoltarea sexuală şi dezvoltarea emoţională, dezvoltarea cognitivă şi maturaţia socială. Se afirmă că acest proces este rezultatul interacţiunilor complicate dintre diverşi factori: endo- şi exogeni, genetici, de mediu, demografici, care stimulează creşterea. 26
Dacă anterior procesul de acceleraţie era privit ca unul pozitiv, acum se crede tot mai mult că acesta influenţează negativ starea de sănătate a organismului în creştere. Se afirmă legătura acestui proces cu mărirea morbidităţii prin boala hipertonică, distoniile neuro-vegetative, boala ulceroasă, reacţii alergice în rezultatul insuficienţei funcţiei glandelor suprarenale. A fost demonstrat că numai la jumătate din lotul investigat nivelul secreţiei suprarenalelor coincide dezvoltării fizice, la cealaltă parte este mai mic. Însă în ultimul timp atât specialiştii autohtoni, cât şi cei străini sunt de părerea că ritmul acceleraţiei încetineşte.
27
Dezvoltarea fizică este unul din indicii de
bază ai sănătăţii copiilor şi adolescenţilor . De nivelul dezvoltării fizice depind alţi indici ai sănătăţii.
Prin termenul „dezvoltarea fizică” a copiilor şi adolescenţilor se subînţelege starea însuşirilor şi calităţilor morfologice şi funcţionale şi nivelul dezvoltării biologice. Dezvoltarea fizică în fiecare din etapele vieţii reprezintă un complex de proprietăţi morfofuncţionale, ce caracterizează vârsta dezvoltării biologice atinse şi a capacităţii de muncă a organismului copilului.
Indicii antropometrici: 1. indicii somatometr ici: talia (înălţimea); greutatea corporală; perimetrul cutiei toracice; perimetrul craniului.
29
2. indicii somatoscopici: forma cutiei toracice forma coloanei vertebrale starea aparatului
starea musculaturii
locomotor;
forma tălpii; ţinuta; depunerile de lipide; elasticitatea pielii;
maturizarea sexuală; starea tegumentelor şi mucoaselor.
30
3. indicii fiziometrici:
capacitatea vitală a plămânilor (spirometria); forţa musculară (dinamometria); frecvenţa pulsului; tensiunea arterială.
31
Metode utilizate pentru aprecierea dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor: metoda devierii de la sigmă cu reprezentarea grafică a profilului dezvoltării fizice; metoda tabelelor de regresie (scării de regresie); metoda complexă de apreciere; metoda tabelelor centilice (scării de centile).
32
În scopul determinării proporţionalităţii dezvoltării fizice se utilizează metodele: metoda scării de regresie; metoda complexă. Pentru determinarea vârstei biologice a copiilor şi
adolescenţilor se aplică – metoda complexă.
Rezultatele studierii dezvoltării fizice a copiilor pot fi utilizate la aprecierea: nivelului mediu al dezvoltării grupelor de copii
în funcţie de vârstă şi sex pe plan teritorial,
dezvoltării fizice individuale.
ac or , ce n uen eaz dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor
În general aceşti factori pot fi clasificaţi în două mari categorii: I. factorii interni – endogeni II. factorii externi – exogeni
1. Factorii interni ai organismului matern (cu acţiune indirectă asupra copilului): deficienţe morfologice: - malformaţii ale uterului; - compresiuni exercitate de tumori uterine; - bazinul îngust tulburări hormonale în timpul gravidităţii
(diabet); 36
continuare
r educer ea aportului de oxi gen n ecesar
dezvoltării din cauza afecţiunilor grave ale mamei: - ca afecţiuni pulmonare; - cardio-vasculare; - anemii etc.
administrarea de medicamente în timpul gravidităţii - antibiotice, sulfamide, supradozarea vitaminelor, sedative, hormoni etc.
37
continuare
bolile infecţioase ale mamei, tulburări de nutriţie ale mamei, vârsta mamei, numărul de naşteri anterioare, dezvoltarea fizică deficitară, condiţiile de muncă etc. 38
2. Factorii individuali ai copilului, cu
acţiune directă, care se împart în:
f ac actor torii ge gen n eti tic ci ,
f acto torr i me meta tab bol i ci ,
f acto torr i en docr i n i .
39
1. Factorii naturali clima şi mediul geografic, condiţiile de habitat, alimentaţia, urbanizarea, morbiditatea, activitatea,
relaţiile interumane. 40
continuare
2. Factorii economico-sociali asigurarea materială a familiei, profesiunea părinţilor, părinţilor, nivelul de cultură, nivelul de instruire şcolară şi educativă, calitatea îngrijirii copilului.
41
Acţiunea factorilor exogeni asupra organismului depinde de următoarele condiţii:
intensitatea şi durata acţiunii; vârsta copilului; perioadele de creştere; grupa de sănătate. 42
Factorii determinanţi ai sănătăţii populaţiei
Perioadele de vârstă ale copiilor şi adolescenţilor Etapa copilăriei se de vârstă.
divizează în câteva perioade
La baza periodizării stă divizarea copiilor în perioade, ce posedă particularităţi fiziologice comune.
Noţiunea perioadă de vârstă presupune acel interval de timp, în limitele căruia atât procesele de creştere şi diferenţiere, cât şi particularităţile fiziologice sunt identice, iar reacţia de răspuns la excitanţi este mai mult sau mai puţin echivalentă. 44
La simpozionul internaţional din Moscova a fost propusă schema periodizării (biologice) pe vârste a copiilor bazată pe aprecierea particularităţilor de creştere şi dezvoltare a organismului copilului. Periodizarea, în aspect biologic (Moscova)
I. nou - născut
– 1 - 10 zile; II. sugar 10 zile - 12 luni; – III. copilăria timpurie – 1-3 ani; IV. prima copilărie – 4-7 ani; 45
continuare
V. a doua copilărie băieţii 8-12 ani; fetele
8-11 ani;
VI. adolescenţa băieţii 13-16 ani; fetele
VII. tinereţea băieţii fetele
12-15 ani;
17-21 ani; 16-20 ani.
Caracteristica perioadelor de dezvoltare fizică a copiilor bine prezentată în manualul “Igiena”, Gabovici şi coautorii.
şi adolescenţilor este 46
La determinarea şi clasificarea complexă a etapelor de dezvoltare trebuie să se ţină cont de faptul, că copilul este o fiinţă socială menită să se încadreze în colectivitate, deci să se aibă în vedere: particularităţile somato-funcţionale; modul de încadrare în colective; situaţia în raport cu procesul educativ.
Din acest punct de vedere sunt stabilite următoarele etape de dezvoltare: Periodizarea, în aspect social (adoptată în pedagogie şi medicina practică)
etapa antipreşcolară – 1 - 3 ani, etapa preşcolară – 3 - 7 ani, etapa şcolară – 6-7 ani - 18 ani: - şcolar mic – 6 - 7 - 10 ani; - şcolar mediu – 11 - 14 ani; - şcolar mare (adolescent) – 15 - 18 ani.
n România la stabilirea etapelor de dezvoltare au fost luate în considerare diferite criterii morfofuncţionale, în urma cărora au fost evidenţiate următoarele etape: Prima copilărie:
perioada de viaţă a nou-născutului (0-28 zile) perioada de viaţă a sugarului – 1-12 luni; perioada de viaţă a copilului mic – 1-3 ani. A doua copilărie:
perioada preşcolarului mic – 3-4 ani; perioada preşcolarului mijlociu - 4½-5 ani; perioada preşcolarului mare – 5-6 ani.
continuare
A treia copilărie:
perioada şcolarului mic – 6-10,11 ani; perioada şcolarului mijlociu – 10,11 – 13,15 ani. Perioada prepubertară
Adolescenţa: 13-15 ani – 18 ani Tinereţea: 18-25 ani
Profesorul V. A. Doschin, în 1997
a propus următoarea periodizare:
I. perioada de nou - născut 18 – 24 zile; II. perioada de sugar: etapă I – 4 - 4,5 luni; etapă II – până la finele I-ului an de viaţă; III. perioada de formare a dinţilor de lapte: - antipreşcolară 2 – 3 ani; - preşcolară 4 – 6 ani; IV. adolescenţă 7 – 15 (16) ani; - şcolar mic 7 – 11 (12) ani; - şcolar mediu (perioada prepubertară) – 11(12) – 15(16) ani; V. perioada pubertară (şcolar mare): - băieţi 15 (16) – 19(20) ani; - fete 13 (14) – 18 ani.
„Maturizarea şcolară” este un asemenea nivel al dezvoltării fizice şi psihice, când copilul poate efectua toate cerinţele programei şcolare. „Maturizarea şcolară” este determinată de maturizarea funcţională a sistemelor fiziologice de bază la momentul admiterii copilului la şcoală şi care îi va asigura instruire fără repercusiuni asupra sănătăţii.
52
Criteriile de apreciere a maturizării şcolare: • • • •
starea de sănătate; vârsta biologică; nivelul de dezvoltare fizică; starea funcţională a organelor şi sistemelor de organe.
53
Starea de sănătate, indicatorii ei În statutul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sănătatea este definită drept “o completă bunăstare fizică, mintală şi socială, care nu constă doar în absenţa bolii”. În funcţie de studierea stării sănătăţii – în mod individual ori a grupelor de copii – indicatorii stării de sănătate pot fi diferiţi.
n c e aprec ere a st r e sănătate a colectivelor de copii I . Demogr afici: - natalitatea;
- letalitatea; - durata medie a vieţii. I I . M or biditatea: - totală;
- infecţioasă; - cronică; - cu pierderea temporară a
capacităţii de muncă. III. Dezvoltarea fizică.
Cu scopul de a aprecia starea de sănătate în mod individual S. Grombah a propus să fie folosiţi următorii indicatori:
prezenţa ori absenţa bolilor cronice.
nivelul de dezvoltare fizică şi neuropsihică a organismului.
nivelul de funcţionare a principalelor sisteme ale organismului.
gradul de rezistenţă a organismului. studierea morbidităţii curente.
56
Grupele de sănătate: prima grupă – copii sănătoşi: care n-au suportat boli cronice; care n-au fost bolnavi ori rareori au fost bolnavi de boli acute în timpul anului;
cu dezvoltare fizică şi neuropsihică corespunzătoare vârstei;
g r u p a a d o u a – copii sănătoşi, cu
devieri morfofuncţionale şi rezistenţă scăzută: copiii şi adolescenţii, care n-au suportat boli cronice, dar posedă unele devieri morfologice şi funcţionale; deseori sunt bolnavi în timpul anului (de 4 şi mai multe ori) sau cu o durată a unei îmbolnăviri mare (mai mult de 25 de zile);
g r u p a a t r e ia – copii bolnavi în
perioada de compensaţie: care suferă de boli cronice ori au patologii congenitale în perioada de compensaţie, la care cazurile de acutizare a bolilor cronice sunt rare, cu o stare relativ uşoară, în timpul căreia starea totală a organismului şi dispoziţia nu se schimbă considerabil;
a patra grupă – bolnavi în perioada de subcompensare: cu boli cronice şi patologii congenitale în perioada de subcompensare; cu schimbări considerabile ale stării generale după acutizări, cu o perioadă reconvalescenţă îmbolnăvire;
de îndelungată după orice
g r u p a a c i n c i a – bolnavi în perioada
de decompensaţie: cu forme grave ale bolilor cronice în perioada de decompensare; cu funcţii considerabil scăzute ale organismului.
De regulă, bolnavii din grupa a V-a nu frecventează instituţiile preşcolare şi şcolare de profil general şi nu sunt incluşi în controalele medicale în masă.
Dacă copilul suferă de mai multe boli, atunci aprecierea grupei se efectuează după cea mai grea din ele.
Afecţiunile preponderente, înregistrate la vârsta şcolară sunt miopia şi scolioza. Condiţiile de apariţie a miopiei la elevi: iluminarea locului de muncă – insuficientă ca intensitate; iluminare neuniformă; poziţia incorectă la masă; regim de lucru incorect. 63
Măsurile de profilaxie a miopiei la elevi: organizarea corectă a locului de muncă; organizarea raţională a iluminării artificiale generale; dotarea locului de muncă cu sursă locală de iluminare (la domiciliu); mobilierul şcolar trebuie să corespundă grupei de înălţime a elevului; respectarea poziţiei corecte în timpul lecţiilor şi pregătirii temelor.
Cauzele dereglării ţinutei la elevi: poziţia incorectă a corpului în bancă; purtarea incorectă a ghiozdanului; necorespunderea mobilierului cu grupa de înălţime a elevului.
65
Supravegherea de stării sănătate a copiilor este efectuată de
către
instituţiile curativ-profilactice.
În afară de funcţia curativă – acordarea ajutorului medical bolnavilor – policlinicile efectuează şi controalele medicale aprofundate asupra copiilor şi adolescenţilor. 66
Scopul examenelor medicale sistematice (periodice) este de a determina:
gradul de sănătate; gradul de dezvoltare fizică; grupul de educaţie fizică.
67
Examinările medicale sistematice cu
implicarea medicilor - specialişti
(oftalmologi, orelişti, reumatologi, ftiziatri ş. a.) permit: depistarea precoce a maladiilor; depistarea dereglărilor funcţionale; stabilirea devierilor în starea de sănătate a copiilor şi adolescenţilor.
68
Pentru caracterizarea stării de sănătate a contingentelor de copii şi adolescenţi se utilizează următorii indicatori: Morbiditatea după adresabilitate - se determină în baza evidenţei tuturor cazurilor de boală într -un an la 100 copii şi adolescenţi deserviţi. Indexul de sănătate – ponderea persoanelor care nu au fost bolnave în decursul anului, calculate în procente faţă numărul persoanelor de supuse controlului medical.
continuare
Numărul persoanelor care sunt bolnave frecvent în decursul anului, se determină în procente în raport cu numărul persoanelor supuse controlului medical. Frecvent bolnavi se consideră acei copii, care în decurs de un an au fost bolnavi de 4 ori şi mai mult. Morbiditatea patologică – răspândirea maladiilor cronice, devierilor funcţionale în procente faţă de numărul persoanelor supuse controlului medical. Se determină în rezultatul controalelor medicale aprofundate.
Catedra: Igienă
generală
Cerinţele igienice către regimul zilei, procesul instructiv, educaţie fizică şi metodele de apreciere a lor pregătit:
Croitoru Cătălina, dr. med., conf. univ.
Regimul zilei este ritmul vieţii.
= repartizarea pe parcursul a 24 de ore a componente: tuturor activităţilor din perioada de veghe, somnului, alimentaţiei.
părţilor
Elementele Regimului zilei: durata adecvat-determinată a diferitor activităţi, alternarea şi reglementarea lor raţională, aflarea suficientă în aer liber, respectarea principiilor alimentaţiei raţionale, durata şi condiţiile adecvate ale somnului, formarea deprinderilor igienice Organizarea raţională a elementelor regimului zilei = factorul principal în dezvoltarea normală a sistemului nervos
Regimul raţional crează condiţii favorabile pentru formarea stereotipului dimanic şi decurgerea proceselor fiziologice în corespundere cu ritmurile biologice, dezvolarea fizică armonioasă, creşterea şi menţinerea rezistenţei organismului, menţinerea capacităţii de muncă la un nivel înalt, dispoziţie echilibrată, previne apariţia oboselii şi surmenajului. La alcătuirea regimului zilei trebuie să se şină cont de:
vârsta copiilor, starea de sănătate, particularităţile individuale, durata necesară a somnului, specificul activităţilor în concordanţă cu vârsta, intervalele ditre servirea meselor, ritmul biologic.
Activitatea este un element evident în viaţa copilului. Deaceea activităţile copiilor trebuie dirijate cu pricepere, orientându-le spre acţiuni individuale, dezvoltând interesul lui faţă de ceea ce face. Activităţile speciale trebuie organizate după un anumit sistem şi program bazat pe principii igienice pedagogice psihologice
Pentru fiecare grupă de organizare a activităţilor .
vârstî există o animită metodică de
Educaţia copilului, care include complexul dezvoltării fizice, morale, intelectuale,
prin muncă, estetice
trebuie să decurgă de la uşor – la geu, de la simplu – la compus, de la concret – la abstract.
Somnul este o necesitate biologică a organismului care apare
şi se caracterizează prin lipsa aproape completă a reacţiilor la acţiunea factorilor exteriori. Copiii adorm mai repede decât adulţii, fapt explicat prin activitatea fizică şi intelectuală intensă în perioada de veghe şi prin faptul că celulele cortexului cerebral la copii obosesc mai periodic
repede. La copii, în perioada somnului rapid, profund hipofiza elimină cea mai mare cantitate de hormoni ai creşterii, astfel se poate afirma că copiii cresc cel mai intens în somn.
Alimentaţia trebuie
să completeze energia consumată; să asigure necesarul de substanţe nutritive; administrată în corespundere cu vârsta copilului, starea de sănătate, tipul activităţilor; să fie corect organizată, mesele – corect repartizate.
Organizarea
corectă a procesului de
învățământ capacităţii perioada prelungește înalte de muncă, amână apariţia oboselei, previne
dezvoltarea supraoboselii.
corespunderea
efortului particularităţile de vârstă copiilor şi adolescenţilor,
instruirii şi individuale
cu ale
organizarea științifică a procesului instructiv în școala modernă,
asigurarea
condițiilor optime de instruire.
Organismului copilului îi este caracteristică dezvoltarea incompletă a organelor și sistemelor funcționale importante pentru învăţare, în special – SNC, analizatorii vizual și auditiv. Activitățile mentale legată de procesul de învățare sunt printre cele mai dificile pentru copii. Celulele nervoase ale cortexului cerebral al copiilor posedă capacităţi funcționalitate încă relativ scăzute, de aceea efortul intelectual mare poate provoca epuizare. În plus, învățarea cu succes, necesită concentrarea stabilă a excitaţiei în scoarţa cerebrală, iar copiilor le este caracteristic dezechilibrul proceselor nervoase, predominarea excitației paralel cu procesele relativ slabe de inhibare internă. Anume prin aceste aspecte este condiţionată dificultatea de concentrare și menținere a atenției în timpul lecției.
I.
perioada caracterizează
eficienței
de încadrare se printr-o creșterea
perioada cu capacitate înaltă de muncă, eficiența activităţilor rămâne
II.
ridicată
III. perioada de scădere a capacităţii de muncă sau de obosire - în această etapă, există trei zone: a. compensare incompletă, b. avansare finală, c. scădere progresivă.
e r ă a t s l e n p e p m m o o c n c i
perioada de încadrare
perioada cu capacitate înaltă de muncă
e r a s ă n l a a n v i a f
scădere progresivă
perioada de scădere a capacităţii de muncă sau de obosire
În baza acestor legităţi reiese că la începutul lecției, săptămânii, trimestrului sau a anului ar trebui să fie incluse obiecte uşoare, deoarece productivitatea muncii elevilor în această perioadă este redusă. Cerințele sporite faţă de elevi pot fi înaintate spre finele perioadei de încadrare când capacitatea de muncă a atins cel mai înalt nivel. În acest moment, este recomandabil să se prezinte un material nou și mai dificil, lucrări de control. În mijlocul săptămânii, trimestrului și anului ar trebui să fie planificate activităţile care cer cea mai mare încordare, activități extracurriculare, lucrul în cercuri, etc. În zona de cădere progresivă a capacităţii de muncă nu trebuie incluse activităţi care necesită eforturi intense: astfel, are loc epuizarea potențialului energetic al organismului, care ar putea afecta starea de sănătate a elevilor.
–
metodă relativ simplă și accesibilă de studiere a capacităţii de muncă, care permite realizarea observării și determinarea activităţilor generale atât în timpul zilei de școală, cât şi pe parcursul zilei în general. Metoda dă posibilitate să se determine ocupaţia elevilor în diverse activități pe parcursul unei lecții și să ia considerare durata efortului și a perioadelor de odihnă în timpul lucrului. Cronometrajul poate fi: individual, în masă.
alternarea diferitelor
activități;
distribuirea disciplinelor şcolare în funcție de dinamica zilnică și săptămânală a capacităţii de muncă;
numărul necesar de ore pe săptămână crește de la clasa I-a la a XII-a de la 10 la 20 de ore. Lecţiile obligatorii de cultură fizică sunt incluse în acest tip de activitate.
dacă se formează o creștere - miercuri sau joi sau două - miercuri și vineri (în cazul săptămânii şcolare de 6 zile). pozitiv
neraţional cu cea mai mare cantitate de puncte în
ziua de luni sau vineri, precum și distribuirea uniformă a sarcinii în ciclul săptămânal.
instituțiile de învățământ au un impact semnificativ asupra stării de sănătate, dispoziţiei şi capacităţii de muncă. Mediu din
Sensibilitatea corpului copilului la majoritatea factorilor de mediu este mult mai mare decât la adulți.
Temperatură și umiditatea ridicate, contaminarea bacteriană, creșterea conținutului de substanţe organice, înrăutăţirea compoziției ionice de aerului modifica brusc starea de sănătate și dispoziţia elevilor, condiţionează creșterea rapidă a oboselii.
în crearea oportunităților de capacitate de muncă înaltă și un fon emoțional pozitiv revine iluminării şi Rolul principal
regimului sonor. Pentru a asigura condiții favorabile pentru activitatea şcolară și reducerea oboselii mentale la elevi are mare importanță respectarea cerințelor ergonomice faţă de mobilierul şi echipamentele școlare. Din punctul de vedere psihoigienei, ar trebui să se acorde o mare atenție design-ului de culori în clădirile școlilor și a echipamentelor din şcoli.
Cerințele, se bazează pe date actuale antropometrice fiziologice ergonomice
,
,
.
care contribuie la : dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor dezvoltarea posturii lor corecte păstrarea îndelungată a capacităţii de muncă prevenirea devierilor văzului și sistemului musculoscheletal ,
,
,
.
Cerinţele igienice corespunderea dimensiunilor mobilierului cu înălţimea şi proporţiile copilului. Pentru elevi mobilierul este de 6 grupe marcare colorată, pentru preşcolari - 5 grupe aranjarea copiilor în bănci se efectuează în conformitate cu înălţimea lor (în încălţăminte) în fiecare clasă (cabinet de studii) trebui să fie bănci sau mese și scaune de mai multe grupuri , în funcție de necesități se interzice folosirea taburetelor mobilierul trebuie să fie marcate cu cifre şi culori. Marcajul mobilierului școlar cu culori trebuie să fie vizibilă din spaţiul dintre rânduri, se aplică pe ambele părți ale băncilor, scaunelor în formă de cerc cu un diametru de 22 mm sau o bandă orizontală cu lățimea de 20 mm.
Elevii trebui e singuri să știe care grup de mobilier îi este caracteristic. Pentru aceasta în holul şcolii trebuie atârnată o riglă colorată pe care în dependenţă de grupurile de mobilier sunt fâşii colorate:
Culoare
Înălţimea de la podea, mm
oranj
de la 1000
până la 1150
violet
de la 1150
până la 1300
galben
de la 1300
până la 1450
roşu
de la 1450
până la 1600
verde
de la 1600
până la 1750
albastru
mai mult de 1750
aranjarea mobilierului trebuie
să fie corectă
Aranjarea băncilor, de regulă, este în trei rânduri, dar se permite şi cu un singur rând sau în două rânduri la dotarea sălile de clasă trebuie să fie respectate dimensiuni pasajelor și anumite distanțe între rândurile duble de bănci - nu mai puțin de 60 cm; între rândurile de mese și peretele longitudinal exterior - cel puțin 50-70 cm; între rândurile de mese și peretele longitudinal interior sau dulapurile ce stau de-a lungul pereților cel puțin 50-70 cm; de la ultimele bănci până la peretele opus tăblii - nu mai puțin de 70 cm, de la peretele din spate , dacă el este exterior - nu mai puțin de 100 cm
de la primul rând până la tablă - 2.4 - 2.7 m; distanța de la cea mai îndepărtată bancă până la 860 de cm ;
tablă -
înălțimea marginii inferioare a tablei deasupra podelei - 80-
90 cm.
elevii cu boli reumatice , bolnavi frecvent (angina pectorală, inflamație acută a tractului respirator superior ), trebuie așezaţi departe de peretele exterior.
puţin de 2 ori pe an elevii care stau în rândurile I și III , sunt schimbaţi fără a încălca
cel
grupa de mobilier cu lungimea corpului pentru a și preveni scolioza strabismul.. Observarea copilului de către profesor în timpul lecției va permite specificarea devierilor de la postura corectă și, ulterior, stabilirea cauzelor lor.
citirea trebuie să fie realizată prin corespunderea dimensiunilor ratele ale mobilierului cu indicii
normaţi
poziţia reglementată a capul elevului care citeşte în raport cu textul trebuie să fie pentru elevii de 8-9 ani – 24,2 cm; pentru elevii de 11-12 ani – 29,1 cm; la vârsta mai mare distanța de la carte atunci în timpul citirii trebuie să mai mare și ajunge la 30-35 cm.
o cerință importantă, faţă de manualele și cărțile pentru copii este lizibilitatea (удобочитаемость), de exemplu, asigurarea capacităţii de muncă maximă în maximă în timpul lucrului îndelungat a organului vizual cu încordare și obosire minime acest lucru creează: design-ul exterior calitativ al manualului, dimensiunea literelor(fontul), modelul și stilul, intensitatea și uniformitatea imprimării, culoarea hârtiei, alte elemente de design.
Greutatea manualelor pentru clasele 1—4-a – trebuie să fie nu mai mult de 300 g. pentru clasele 5—6- a - 400 g. pentru clasele 7—9- a - 500 g. pentru clasele 10—11- a - 600 g.
Greutatea manualelor pentru o zi de școală (fără greutatea rucsacului sau genţii și accesoriile de birotică) nu trebuie să depășească nivelurile admise pentru seturile de manuale: pentru pentru pentru pentru pentru
elevii elevii elevii elevii elevii
claselor claselor claselor claselor claselor
1 —2-a — până la 1,2 kg, 3 —6-a — până la 2,2 kg, 5 —6-a — până la 2,2 kg, 7 —8-a — până la 3,2 kg, 9 —11-a — de la 3,2 până la 3,7 kg.
