Ion – Liviu Rebreanu Rebreanu
Public Publicat at in 1920, romanul romanul Ion reprezinta Ion reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza samanatorista. Nucleul romanului romanului se aa in nuvelele nuvelele anterioare anterioare: Zestrea, Rusinea . Dupa criticul Eugen Lovinescu, Ion este cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane. romane . pera pera literara literara Ion de Liviu Rebre Rebreanu anu este un roman realist de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. De asemenea este roman social, cu tematica rurala. Potrivit tipologiei lui Nicolae !anolescu "lucrarea " lucrarea Arca lui Noe# Noe# este roman doric („iluzia vietii este mai presus de iluzia artei”). $vand ca trasaturi trasaturi amploarea actiunii, desfasurata desfasurata pe mai multe planuri, conictul conictul comple%, comple%, prezen prezenta ta unor unor person persona&e a&e numero numeroase ase si reali realizar zarea ea unei unei imagin imaginii ample ample asupra asupra vietii vietii,, opera opera literara Ion apartine speciei literare romanul . Este roma prin speci' speci'cul cul relat relatiei iei narato naratorr(person (persona& a& si al narato naratorul rului ui roman n de tip tip obie obiect ctiv iv prin "omniscient, omniprezent#. )e observa obiectivitatea*impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata in i n descriere, veridicitatea. Proza Proza realis realist(ob t(obiec iectiv tiva a se realiz realizeaz eaza a prin prin naratiunea la persoana a III a , nonfocalizata. +iziunea +iziunea dindarat- presupune presupune un narator obiectiv, detasat , care nu se implica in faptele prezentate prezentate,, lasa viata sa curga. curga. Naratorul omniscient persona&ele sale omniscient stie mai mult decat persona&ele si, omniprezent , diri&eaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile e%istentei persona&elor, conform unui destin prestabilit si legii cauzalitatii. De aceea te%tul contine contine semne prevestitoar prevestitoare e ale sfarsitului sfarsitului 'ecarui 'ecarui persona&, persona&, care este o victima victima a fatalitatii fatalitatii nu poate iesi din destinul lui. Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii " veridicitate # si de obiectivitate.
Tema romanului este prezentarea problematicii problematicii pamantului pamantului , in conditiile satului ardelean de la ince incepu putu tull seco secolu lulu luii // //.. Romanu omanull prez prezin inta ta lupt lupta a unui unui tara taran n sarac sarac pent pentru ru a obti obtine ne pama pamant ntul ul si cons consec ecint intel ele e acte actelo lorr sale. sale. 0arac 0aracter terul ul monograc al roman romanulu uluii oriente orienteaza aza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii rurale obiceiuri legate de marile momente din viata omului "nasterea, "nasterea, nunta, inmormanta inmormantarea#, rea#, relatii sociale generate generate de diferentele diferentele economice "strati'carea sociala# sau culturale "universul taranilor, universul intelectualitatii rurale#, relatii de familie. 1ema centrala, posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii. In plan simbolic, destinul protagonistului se plaseaza pe doua coordonate Eros si 12anatos. 0riti 0riticu cull N. !ano !anole lesc scu u a'rm a'rma a ca „in centrul romanului se afa patima lui Ion, ca orma a instinctului de posesiune” . De aceea, nu problema pamantului o considera centrala, ci tema destinului. 0onceptia 0onceptia autorului despre despre roman, roman, inteles ca un corp geometric geometric perfect, „corp „corp seroid seroid”, ”, se ree reect cta a arti artist stic ic in struc structu tura ra circ circul ular ara a a roma romanu nulu lui. i. !imetr !imetria ia incipi incipitul tului ui cu nalul nalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personi'cat cu a&utorul verbelor, drumul are semni'catia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metate%tuala. $semenea ramei unui tablou, el separa viata reala a cititorului de viata 'ctionala a persona&elor din roman. Descri Descrier erea ea initia initiala la a drumul drumului, ui, supusa supusa conven conventie tieii veridic veridicita itatii tii prin prin detali detaliile ile toponi toponimic mice, e, intro introdu duce ce citi citito toru rull in viat viata a satu satulu luii ardel ardelea ean n de la ince incepu putu tull seco secolu lulu luii // //,, cu aspec aspecte te topogra'ce, etnogra'ce "2ora#, sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia conditia sociala sociala a locuitorilor locuitorilor si anticipeaza anticipeaza rolul unor persona&e "3erdelea, "3erdelea, 4lanetasu# 4lanetasu# in
desfasurarea narativa. 0rucea stramba de la marginea satului, cu un 3ristos de tinic2ea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea 'nala inc2ide simetric romanul si face mai accesibila semni'catia simbolica a drumului prin metafora soselei – viata.
"odurile de e#punere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. $escrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de '%are a coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectiviatii, prin stilul cenusiu-"1udor +ianu#. $laturi de functia esentiala de reprezentare, in roman apare si functia epica de interpretare*semni'care. $ialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica. $r2itectura romanului sustine, la nivel macrote#tual functia epica de interpretare. Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate ale evolutiei persona&ului principal Glasul pamantului si Glasul iubirii . 1itlulrile celor 1% capitole "numar simbolic, nefast# sunt semni'cative, discursul narativ avand un Inceput si un Sarsit . Print te&nica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. 1recerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire "Resprectarea cronologiei faptelor#. +iata persona&elor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza paralel. $mestecul lor este dezaprobat de doamna 3erdelea, la 2ora, dar interferenta se produce in sensul determinarii destinului unui persona& din celelalt plan, prin gesturi care par a ' dictate de 2azard. Drama lui Ion si a altor persona&e din planul taranimii este dictata de o vorba aruncata inconstient de 1itu 3erdelea – Daca nu vrea el sa tio dea de bunavoie, trebuie sal silesti!” (, dupa cum drama invatatorului 3erdelea este declansata de marturisirea lui Ion ca i(a scris &alba care il scapase de temnita in urma conictului cu )imion Lungu. La nivel microte#tual, functia epica de interpretare se realizeaza prin te&nica contrapunctului prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite "nunta taraneasca a $nei corespunde, in planul intelectualitatii, cu nunta Laurei5 conictul e%terior dintre Ion si +asile 6aciu corespunde conictului intelectualilor satului invatatorul si preotul#. Prin aceasta te2nica se pun in evidenta secvente narative* episoade simetrice si antitetice, care confera aspect polifonic actiunii. In roman e%ista secvente narative semni'cative pentru destinul persona&elor. astfel de scena simbolica este 2ora de la inceputul romanului, „o "ora a soartei” "N. !anolescu#.
'ctiunea romanului incepe intr(o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se aa la 2ora, in curtea 1odosiei, vaduva lui !a%im prea. In e#pozitiune, sunr prezentate principalele persona(e, timpul si spatiul , ceea ce confera veridicitate romanului realist. In centrul adunarii este grupul &ucatorilor. Descrierea &ocului traditional, somesana, este o pagina etnogra'ca memorabila, prin portul popular, pasii speci'ci, vigoarea dansului si navala cantecului sustinut de 'gurile pitoresti ale lautarilor. 0ercul 2orei, centru al lumii satului, este o descatusare dionisiaca de energii. $sezarea privitorilor reecta relatiile sociale. 0ele doua grupuri ale barbatilor respecta strati'carea economica. 7runtasii satului, primarul si c2iaburii, discuta separat de taranii mi&locasi, asezati pe prispa. In satul traditional, lipsa pamantului "averea# este ec2ivalenta cu lipsa demnitatii umane, fapt redat de atitudinea lui $le%andru 4lanetasu. 7etele ramase nepoftite privesc la 2ora, iar mamele si babele, mai retrase, borbesc despre gospodarie. 0opiii se amesteca in &oaca printre adulti. Este prezenta si )avista, oloaga satului, piaza rea, colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata cu un portret grotesc. Intelectualii satului, preotul 6elciug si familia invatatorului 3erdelea, vin sa priveasca „petrecerea poporului” , fara a se amesteca in &oc.
Rolul 2orei in viata comunitatii satesti este acela de a(i asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii, dar cu respectarea principiului economic. De aceea in &oc sunt numai acai si fete. 3otararea lui Ion de a o lua pe $na cea bogata la &oc, desi o place pe 7lorica cea saraca, marc2eaza inceputul con)ictului . +enirea lui +asile 6aciu, tatal $nei, de la carciuma la 2ora, si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste „"ot” si „tal"ar” pentru ca sarantocul” umbla sa(i ia fata promisa altui taran bogat, 4eorge 6ulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care +asile i(o face la 2ora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a acaului, care la randul sau il va face de rusine lasand(o pe $na insarcinata pentru a(l determina sa accepte nunta. La sfarsitul petrecerii, acaii merg la carciuma. 6ataia acailor, in aparenta pentru plata lautarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sotie pe $na, se inc2eie cu victoria lui Ion, care il rapune cu parul pe 4eorge. )cena alimenteaza dorinta de razbunare a lui 4eorge si este constituita simetric cu aceea de la sfarsitul romanului, cand 4eorge il ucide pe Ion, lovindu(l cu sapa.
*on)ictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a ' respectati in comunitate. Drama lui Ion este drama taranului sarac. !andru si orgolios, constient de calitatile sale, nu(si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru 7lorica si averea $nei. *on)ictul e#terior, social , intre Ion al 4lanetasului si +asile 6aciu, este dublat de con)ictul interior , intre #lasul pamantului si #lasul iubirii. Insa cele doua c2emari launtrice nu il arunca intr(o situatie limita, pentru ca forta lor se manifesta succesiv, nu simultan. )e poate vorbi si de con)icte secundare, intre Ion si )imion 6utunoiu, pentru o brazda de pamant, sau intre Ion si 4eorge 6ulbuc, mai intai pentru $na, apoi pentru 7lorica. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi si de con)ictul tragic dintre om "nu intamplator taran# si o forta mai presus de calitatile individului pamantul(sti2ie. In fond, destinul persona&ului principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de(ai lui, pe care ii domina, cat mai ales in relatiile cu pamantul. Dorinta obsesiva a persona&ului de a avea pamant, iubirea lui patimasa il fac monumental, dar se inc2eie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice universala. Impresionanta este scena in care Ion saruta pamantul. In relatiile cu omul, elementul primordian este perceput pe trepte de manifestare disctincte pamantul mama, pamantulibovnica si pamantulsti"ie. Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion ii face curte $nei, fata unui bocotan, o seduce si il forteaza pe +asile 6aciu sa accepte casatoria. 0um la nunta Ion nu cere acte pentru pamantul( zestre, simtindu(se inselat, incep bataile si drumurile $nei de la Ion la +asile. Preotul 6elciug mediaza con'ctul dintre cei doi tarani in care biata Ana nu este decat o victima tra#ica. )inuciderea $nei nu(i trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei, pentru ca in $na, iar apoi in Petrisor, 'ul lor, nu vede decat garantia proprietatii asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu(l opreste din drumurile lui dupa 7lorica, maritata intre timp cu 4eorge. $stfel ca deznodamantul este previzibil, iar 4eorge care(l loveste nu este decat un intrument al destinului. 4eorge este arestat, 7lorica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii. In celalalt plan, rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este favorabila celui din urma. El are familie sotie, un baiat, poetul visator 1itu, si doua fete de maritat, dar fara zestre, Laura si 42ig2i. In plus, casa si(o zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. 0um relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat. !arturisirea lui Ion ca invatatorul i(a scris &alba determina conictul celui din urma cu autoritatile austro(ungare si problemele sale de constiinta nationala. $ccepta inutil compromisul, votandu(l pe candidatul mag2iar la alegeri. Preotul 6elciug este un caracter tare. Ramas vaduv inca din primul an, se dedica comunitatii. +isul sau de a contrui o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se inc2eie cu sarbatorirea prile&uita de s'ntirea bisericii. Dincolo de destinele individuale, romanul prezinta aspecte monograce ale satului romanesc traditional traditii legate de marile momente ale vietii "nunta, botezul,
inmormantarea#, obiceiuri de 0raciun, relatii de familie, relatii socio(economice, 2ora, &ocul popular, portul, gura satului, carciuma, institutiile "biserica, scoala#, autoritatile. 0omunitatea se conduce dupa legile satului austro(ungar, dar si dupa legi nescrise. 0asatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor, iar fetele trebuie sa(si apere virtutea. Incalcarea acestor norma are urmari tragice, cum este cazul $nei, alungata si dispretuita de toti.
Ion este persona(ul principal , un persona& monumental, realizat prin te2nica basoreliefului. Nimeni nu sta in calea acestui persona& a carui e%istenta este guvernata de verbele „a ravni” si „a poseda”. E%ponent al taranimii prin dorinta de a avea pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. )ingulara in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre, pentru ca +asile 6aciu si Ion Pop al 4lanetasului dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau o face pe $na de rusinea satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui 4eorge. Initial dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este e%presia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean. 0ele doua femei, conturate antitetic si complementar, 'na si +lorica, reprezinta cele doua obsesii ale persona&ului principal averea si iubire. In incordarea lui de a le obtine, se confrunta, in plan individual – concret, cu +asile 6aciu si cu 4eorge 6ulbuc, iar in plan general – simbolic, cu pamantul(sti2ie, respectiv, cu comunitatea ca instanta morala. De aceea conictul social este dublat de conictul tragic.
