C U R·S QE
"
,DREPT PENAL DE
1. TANOVICEANU PROFESOR LA FACULTA TEA DE DREPT DIN BUCUREŞTI
Un Rege care lasă nepulepsit pe
l,iILOl'al,
esle tot Mât !le nedre pt ca aceZa care uslill (leş,e Je un nevinoral, (iin(lcă dreptatea cere fi, se , Cb p ed eap sa etapei lltă s lt irea le g ii:.
d
Manava-Dharma-Sastra. lX, 249. Pecleapsa l€nuia
a
/lmUa rCb.
('ci
Carpzov.
e
scăparea de J)rimejllic
Practica, CXXX, 21.
Mila pentru vin ovaţi, e cruzimea penlrl! nef"i,rtDvaţ,;. Bentha.m. Thcoric des peincs, lI,_p. 200.
VOLUMUL
II
BUCUREŞTI ATELIERELE Gl{AFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONTMA 1 91,2
CURS DE
DRE T PENAL DE
I. TANOVICEANU PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURE5T1
Un Rege care lasd nepedepsit pe oinooat.
este tot atdt de nedrept ca meta care osdndeste pe un nevinocat, fiindcd dreptatea cere a se da pedeapsa dupd gldsuirea legit. Manava-Dharma-Sastra. IX, 249. Pedeapsa unuia e scdparea de primejdie a multora. Carpzov. Practica, CXXX, al.
Mita pentru oinovali, e cruzimea pentrta
cei neoinocafi.
Bentham. Thtorie des peines, II, p.200.
VOLUMUL 'II
BUCURESTI ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMA
$912 5093
6-(4 Toate exemplarele acestui volum, vor fi numerotate fi iscillite de mine. Cele neiscdlite fiind contrafdcute, vor atrage urmdrirea celui vinovat.
PREFATA SA mi se permita de a mai adAoga cAteva cuvinte la prefata primului volum. OcUpat pe deoparte cu corecturile publicArii, iar pe de alta cu zilnica punere la curent a Cursului pe care-I publicam, a fost natural sa se strecoare cAteva gre§eli de tipar i sa fie trebuinta de a mai adaoga, la ceeace erA deja tipArit. 0 parte .din erorile de tipar, dintre care doud mai ales sunt mai mari
le-am semnalat in erata dela finele volumului prezent, iar adaosele le-am pus toate lnaintea tablei de materie, sub titlul Addenda. Perfectionarea unui curs insA, nu poate sä rezulte decAt dupa publicarea sa, prin criticele persoanelor competente, §i prin ajutorul binevoitor al acelora care ne-ar trimite observatiuni or hotAriri importante asupra cestiunilor penale. Dacd opera noastrA va meritA onoarea unei a doua editiuni, desigur cd vom profitA de observatiunile i luminile colegilor no*tri in %Huta dreptului.
In fine, vom spune. O. am crezut cd e bine sd inlesnim cercetArile in cele doua volume prin o tabla alfabetica. 1912, Maiu.
I. TANOVICEANU.
1) Vol. I, pag. 212, Nr. 321. Ea ne pare, in loc de ea nu ne pare; ai vol. II, p. 9, Nr. 1272 anterioare $1 posterioare,inloc de anterioare pos terioare.
CAPITOLUL VI.
PLURALITATEA INFRACTORILOR Teoria complleitatii 1) 1256. Adeseori un individ nu poate sä comitä singur Lula sau mai multe infractiuni, i deaceip el se asociazä cu mai multi altii cu care Impreund comite infractiuni. Acesti asociati sunt coautor i colaborarea bur la comiterea de infractiuni,
nu prezinta nici un interes juridic. Toate principiile penale care sunt puse de lege relativ la un singur infractor, se aplica si la mai multi infractori, and ei sdvdr§esc impreund una sau mai multe infractiuni. In special, pedeapsa nu se divide, si, dacd 10 indivizi comit un furt, o bdtae sau escrocherie, fiecare
din acesti infractori IL va luã pedeapsa intreagd, ca i um ar fi comis fapta singur, i mmai in ceiace priveste despagubirile va fi o singurd despOgnbire dela toti infractorii. 1257. Departe ca pluralitatea coautorilor sO aducd diviziunea pedepsii, ea este de multeori o circumstantO agna-
yenta, dupd cum am väzut in Cap. IV al acestui curs, iar uneori un element constitutiv i esential, ca la coalitiunea lunctionarilar, complot adulter, etc. Tinand seamd de marele pericol social al intoyargsirei infractorilor, care se manifestä mai intensiv in infractiunile mai grave, (prirne)2),, d. Sc. Sighele i sustinut cu multa energie Ca tnebue a se considera totdeauna complieitatea ca o circum1) Pentru bibliografia acestei matérii, vezi Gaipon: Code penal annote. 2) Sc. Sighete: Op. cit., p. 125 si 13 f. 47648
2
stantd agravanta 9. Aceasta idee, rationala dupd parerea noastrd, a castigat teren. In congresul penitentiar international dela Washington din Oct. 1910, s'a discutat dacd nu trebue a considerd ca infractiune speciald orice participare sau intelegere delictoasd, sau cel putin de a face din complicitate o circumstanta agravantä. Desi d. Garcon a combdtut ideia participdrii ca circum-
stantä agravantä, pe motiv cd sunt infractiuni care nici nu se pot intelege ca sävdrsite de unul singur, de pilda complo tul, bandele armate, adulterul2), totusi congresul din 6 Octombrie a admis ca : 1) Nu pare conform spiritului dreptului penal de a face din orice intelegere prealabila infractiunei o infractiune speciald; 2) De oarece se observa cresterea infra ctiunilor in care participarea se reveleazd, 0 OnAnd searnd cd ele
sunt savársite mai ales de infractori de obicei, adicd de cei mai periculosi sub punctul de vedere social, trebue a se considerd participarea ca o circumstantã agravantä a actului delictos si de a marl facultatea judecdtorului ca sä rddice quantumul pedepsei 3).
1258. In acest capitol noi nu ne vom ocupd de coautori relativ la care nu avem nici o teorie juridica de expus, ci de colaborarea secundard numitd complicitate, care se intampla atunci cand, una sau mai multe persoane, fait sä comitd ele insdsi infractiunea, ajutd si contribuesc ca sd o comitd altii 4). Aceste persoane se numesc complici, iar legdtura lor cu acei care sdvársesc infractiunea se numeste complicitate. 1259. Vom imparti materia complicitdtii in cinci sectiuni : 1) Definitiunea si interesul distinctiunei intre autori or coautori si complici ; 2) Istoricul complicitatii ; 3) Conditiunile de existenta ;
4) Diferitele cazuri de complicitate; 5) Pedeapsa complicitatfi. 1) La 100 de infractiuni judecate de tribunalele corectionale sunt 159 infractori, si la 100 judecati de jurati sunt 169 de acuzati sit chiar mai multi. Vezi Sc. Sighele: La teorica positive della complicitA, 2-da ed. Torino, 1894, P. 92 si nota 1. i 2) Argumentul e fArA valoare; timpul si locul deasemenea pot fi uneori elemente constitutive, aceasta nu le impedecA totusi SA fie de regulA circumstante agravante. 2) Revapénit. 1910, p. 1153.
4) Despre infractiunile comise de universitAti sau colegii, vezi Cap. II, Sect. I, sub titlul: Subiectul .activ al infractiunei.
3
Sect. I. 4-- Definitiunea complicititii: interesul distingerii acestei notiuni 1260. Cuvantul cotnplicitate desi compus din cuvinte latine, ca i recidiva, nu este de origina romana, dupa cum s'ar crede
la prima data. El este compus din doua cuvinte latine corn, impreuna, plecto, care 'are indoita semnificare de imbratisare si de *IL pedepsire. Prin urmare, dupa etimologie, complicitatea ar fi
legatura intre mai multe persoane in sens pejorativ, adica impreuna pedepsire .a mai multor indivizi. Dupa cum observa Ortolan cand zicem complice, insemneaza etimologiceste : legat au i pedepsit pu1). 1261. Mai exista un alt cuvant care se apropie de cornplicitate prin etimologie, conexitatea, cuvant cat e deriva de la coin §i nexus, lmpreuna legat. Insa in stiinta dreptului
penal s'a yezervat cuvantul conexitate pentru legatura intre afaceri, i s'a admis cuvantul complicitate pentru legatura intre persoane. Germanii numesc pe complice : Mitschuldig, adicd impreunä vinovat.
1262. Este foarte greu a da o buna definitiune complicitatii, din cauza ca legea nu numai ca se departeaza dela sensul etimologic al cuvantului, dar chiar cuprinde sub acest nume situatiuni i roluri juridice foarte diferite in comiterea unei infractiuni.
Vom da, prin urmare, o definitiune vaga i larga a cornplicildtii zicand : Complicitatea este ajutorarea cu bund stiintd
la comiterea unei inf racfiuni in unul din modurile prevetzute de 1ege2). 1263. Materia complicitatii este foarte dificila, poate chiar
cea mai dificila materie a codicelui penal. Nu exista parte a stiintei penale si a sigurantei sociale zice Carmignani in care nomenclatura i teoria sa fie mai nesigura, incurcata '1). Ortolan: Elém. I, No. 1240. Darnhouder, voind sa vorbeasca de complici in general ii uumeste coadjutori. VeziL fzeltiridion. De coadiutoribus criminum. cap. CXXXIII. 2) Definitiunea d-lui de Liszt ne pare defectuoasä: Complicitatea
e participarea la un act de executare inceput sau terminat de altuP'. Lehrbuch, § 51 p. 224, ed. 1905, i traduc. fr. § 51, p. 330.
4
si coutradictorie, deck aceja a complicitatij. Modul ti gradul influentii care mai multe vointe preordinate impreuna la o aceasi infra ctiune au, sau au putut sä aiba una asupra alteia, greutatea
de a fixa fiecareia dreptul ski grad de moralitate, examenul nu mai putin greu al mai multei sau mai putinei directe cooperatiuni a fiecareia la infractiune, in caracterul extrinsec al actelor pe care toate de acord 1-au asumat ; noile conflicte in care s'au gasit in aceasta materie principiul Moral si principiul
politic, au produs erori, nesigurante si dispute greu de a fi inlaturate" 1).
La cele zise de Carmignani, trebue sa adaogam Ca, e natural cä teoria complicitatii sa fie dificila i obscura din cauzri ca ea e, dupa cum vom arata mai tarziu, o teorie artificiala creata de legiuitor, si care nu se intemeiaza pe natura adevarata a lucrurilor. Ori cum ar fi insa, teoria complicitatii are o mare importanta sub punctul de vedere juridic, caci ea prezinta atat pentru legiuitor cat si pentru interpret foarte multe probleme juridice destul de greu de rezolvat. 1264. Am dat definitiunea complicitatii, trebue sa adaogam
ca. in pluralitatea de infractori, trebue sa distingem cu multa grija pe complici de autori sau coautorii infractiunii. Interesele acestei distinctiuni sunt multiple. Mai intAi este un interes foarte mare in privin0
caci legiuitorul roman, dupa cum vom vedea, pedepseste de regula mai usor pe complice deck pe autorul principal. In afara de aceasta, complicele nu se pedepseste in materie de contraventiuni, pe cand autorul sau coautorul se pedepseste. Deasemenea pedeapsa care se da infractorilor, se socoteste dupa capul autorului or al autorilor principali, iar nu al complicilor ; dupa autorul principal se va califica infractiunea i va rezulta pedeapsa atat pentru el, cat .si pentru complici.
Sub punctul de vedere al Proc. pen., de asemeni trebue sa distingem pe autori de complici. In adevar, complicii se judeca toti impreuna inaintea tribunalului competent sa judece pe autorul principal, caci numai astfel se Roate determinA rolul cq fiecare infractor a ') Carmignani,- Teovia II, Cap. XVII.
5
(that th comitetea infractiuriei, §i se pohte da in corisecinta pedealigh pregcrigd de lbge 9. Ih ceiace pehre$te punerea ceMitinilhr ld jurati, trebue sd spuneth cd nu eSte ihdesthl, in taz tle Edinplicitate, A §e irdrbi
in cestionar numai de elementele constitutive ale infractiunii ca la autori, ci trebue a se mentiona gi elernentele complicitätii, ardtandu-se anume genul de complicitate la care se rieferd ).
1265. Ca punct 4coman hare cornplibitate gi cdlabdrAre la cdrnitetea unel infractiuni, exista tufrhai acela cd, in atnbele baztiri, fard nici o digtinctiune, plut-aliiatea infractorilbr este d cAuM de agi-airare a pedepsii, Pentru litilitil niotiv Ed legluitotul t onsidefd foarfe perictiloasd Pentru docktate, tilaborared thai mutt& pergoane IA comitered udei infrac#uni. E degtfil §a. citdin Ea exemplu att. 310 ult. alin. Cod. pen. *1266. Cu toate aceste multiple interese de a distinge pe cuattbri de corhpliei, in Franta jurisptuderitd cdnflinda dneori aceSte cloud notiuni juridice. Intr.() decizie din 15 Iuhie 1860, Cuttea de cas. fr. zice: In adevar couutorul unei critine ajata neaparat pe celalt culpabil in faptele care consumä actiunea, §i devine, prin forta lucrurilor, legal cornplicele sdu"), Desigur ca aceasta confuziune este criticabild, cdci dacd la Frdncezi nu e]tistd interes de a &gunge pe autar de cornplice, sub punctul de vedere al pedepsii, de oarece pedeapsa de E o6.uttif,
1) De acl s'a tras consecinta ca chiar o juridictiune extraordinara, ca aceia a Curtei de apels relativ la autorul principal atrage acolo si pe conlplici. Cas. II, 172 din 26 Mart. 1890; B. 397; Cas. II, 128 din 1 Mart 1893,
B. 261. De act Inca 5i consecinta cA, claca crima_s'a comis in tara streina,
iar fa Romania numai un act de complicitate, competent sa judece va fi tribtinaltil strein. Vezi pentru doctorina sa jurispr. fr., Garcon: Cod. pen. annoté, art. 59-60, N-le 183, si urm. Insd intrebuihtarea foldsulul nu e socatit ca o complicitate, ci o infractiune separata, Ibidem No.191, cotrfr. 193 5i- la noi Cas. II, 775 din 20 Sept. 1876.
2) JuriSprudenta fr. admite ca nu e nici o contradictiune Id raspunsul juratilor care declara cä acuzatul nu e autor principal al infractittnei, insa il condamat ca find complice. Garçon: art. 59-60, N-le 109 si urm. Peatru comitori se pune numai cestiunea circumstantelor constitutive ale infractiunii: la complict trebue puse si elementele constitutive ale complicitatii. Ibid. N-le 458 si 459 si 5C8 5i urm., doctrina 5i jUrispr. fraticeza. 3) Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398; D. P., 60, 1, 467.
6
este aceasi 1) exista totusi celelalte interese multiple pe care le-am ardtat, de a nu se confunda complicii cu coautori 2). Räu face dar Curtea de cas. fr. cd, confunda aceste doud natiuni juridice; doctrina francezd se fereste de a o imità. Sectiunea II.
lstoricul complicit-418)
*1267. Jurisconsultii romani n'au dat dreptului public in general, si celui penal in special, importanta i atentiunea pe care au dat-o celui privat, i aceasta pentru motive pe care e inutil sã le aratdm aici. Deaceia mai in toate materiile legislatiunei noastre penale studiul dreptului roman este de putina utilitate. Atdt la complicitate, cat si la recidivd si la alte materii, gasim texte, nu insd un sistem, un corp de doctrind,
CU atdt mai putin un sistem rational, care sä merite sa fie citat.
La complicitate mai cu seamd, teorie artificiala, treatd de legiuitorii moderni, e chiar natural sd nu gasim nimic important in dreptul roman, care putem zice cä n'a cunoscut aceasta notiune juridica.
Numele chiar de complice sau complicitate lipseau in dreptul roman ; termenii de care se serveau Romanii spre a indica pe complici, erau variati : socii4), participes, fautores, 1) Aceasta din punctul de vedere legal, caci sub punctul -de yedere judecatoresc, chiar in Franta, trebue a distinge pe coautori [de complici, pentru ca judecatorii sa poata, and vor crede de cuviinta. so diferen(ieze judecatoreste pedeapsa in limitele maximum si minimum,
2) Vezi aceste interese. Garcon: Op. cit., art. 59-60, N-le 11 si urmätoarele. 3) Pentru istoricul complicitatii vezi intre altii: Scipio Sighele: La teorica positiva, della complicità, ed. 2-a, Torino 1894, cap. I, No. 17-48, bibliografia Garcon: Cod. pen., art. 59-60, No. 10. 4) Cuvantul sotii in sensul de partas la comiterea unei infractiuni, era intrebuintat i in vechea limba romana. In 23 Mart 1635 (7143). Mi-
hail Furtuna, pare. de Roman, spune ca a intrebat pe un Gligorie, care furase niste stupi: furat'au au napast iaste, el au spus c i-au furat cu alte sofii". Ghibeinescu: Surete!si isvoade, Iasi 1907, vol. III, p. 179; Confr.
Miron Costin: la cuvintele zise de Stefan Tomsa, de Vasile Stroici, Ai cainelel a voit sa moara cu sotii". Conf. si Indreptarea legii, glava 87, mi..
con 13 si 14; glava 346, zacon 14. and vor fi niste sotii multe de vor sine drumul". Aici prin sotii se intelege complicitate lato sensu, adica si pe coautori.
7
ministri, in opozitiune cu autorii principali ai infractiunii cari sunt numiti rei sau autores1). Vechiul drept urmeazd in aceasta privintd dreptul roman ; Carpzov trateazd materia complicitatii in mod incidental, vor-
bind de diferite infractiuni, si mai cu seama in materia furtului. Nici el, desi scrie la inceputul veacului al XVII-lea, nici anotatorul sau Böhmer, in mijlocul veacului al XVIII-lea, nu intrebuinteaza cuvantul de complicitate; ei vorbesc De
auxiliatoribus et receptatoribus furtum2). *1268. Desi materia complicitatii In dreptul roman prezintd
obscuritate, care a inraurit legiuirile -apusene, un lucru totusi reese lamurit din textele romane asupra complicitätii, acela
ca se pedepsea complicele cu aceeasi pedeapsd cu autorul infractiunii. Cu alte cuvinte deosebirea intre coautori si corn-
plici, nu era stabilitä in dreptul roman. Ce e drept insd, ct atunci cand legea lasa o latitudine de apreciere in pedepsire, aceasta facultate putea sti atraga reducerea pedepsii complicelui 0).
In principiu insd in dreptul roman era parificare de pedeapsd intre diferitii participanti, fie primari fie secundari, la comiterea infractiunii. Ulpian exprimd foarte lamurit ideile romane asupra participarii la infractiuni, cand zice Ca : Legile au voit sd se pedepseasca cu aceeasi severitate vointa ca efectul de a se comite infractiunea" 4). Dreptul canonic a adoptat i chiar a exagerat doctrina romand asupra complicitatii. *1269. In evul meziu cloud sisteme sunt in prezenta ; legea 9 Carmignani: Teoria, T. 366, nota 3. Carmignani ne spune cd cuvintele complex §i complices, incep abid in veacul al IVlea, cu Prudentiu §i Sidoniu Apolinar, care numesc astfel pe partizanii unei infractiuni (coautori). Inainte de ei, Arnobiu numeste complici pe cei 12 zei in care religiunea etruscd presupuned o singurd vointa. 2) Carpzovius : Practicae novoe rerum criminalium: edit. Balmer, Francfort, 1757. Part. III, Quaest LXXXIV ; Carpzovius intrebuinteazd si acest cuvânt (cornplice) insd nu pentru complicitatea propriu zisa (ajutarea, participarea secundard), ci pentru participarea in general. (vezi Carpzovius : Practica. Sumarul Quaest CXI, No. 65 si numdrul 65 insusi.
3) Mommsen : Droit penal romain, T. II, p. 238 si 243. 4) Leg. 11, § 3, Dig. XLV, 9.
8
vizigota care pastreaza sistemul roman al parificarii '), i legea longobarda, Capitularile lui Carol Magnu 2)3 i Stabilimentele Santului Ludovic 3), care diferentiaza genurile de participare. *1270. In vechiul drept francez, pedepsele find arbitrare, judecdtorii puteau proportiona pedeapsa cu rolul jucat de fiecare participant, in comiterea infractiunii 4), insã doctrina inspirata
de dreptul roman, aplica aceeasi pedeapsa complicilor ca autorilor infractiunii. Astfel Jousse ne spune cd, pedeapsa mortii pentru furtul cu spargere din eclictul lui Francisc I, din Ian. 1534, se da nu
numai conya aptuitorilor dar i contra acelora care le da ajutor sau instrumente, insd cu aceasta neinsemnatä atenuare ca ei nu se pedepsesc cu roata ci nurnai cu moartea simpla 6). Si Jousse ne spune acelasi lucru despre furtulu cu chei mincinoase 6).
*1271, Erau insd legi, ca cea milanezd in care complicii se pedepqeau mai u§or decat autorul principal, insa se vede cd ele erau departe de a excita admiratiunea contimporanilor lor, Menochiu, care pomeneste aceasta lege ne spune cd, dupd opiniunea cea mai rdspandita, complicele concomitent se pedepseste la fel cu autorul principal, §i cd, aproape toti interpretii, mai ales cei noi, de parerea carora este si el, se inird ca, in Constitutiunea (Statutul) Milanului, complicele se pedepseste mai bland ca autorul principal 7). *1272. Vechiul drept german a fost inspirat de principiul 1) Non solum ille qui furtum fecit, sed etiam quicumque conscius fuerit, vel potius ablata sciens susceperit, in numero furantiurn habeatur et simili vindictae subjaceat". Lex Visigot, Lib. VII, Titl. II, leg. 5; Confr. autorii citati de Carpzovius: Qu. LXXXIV, No. 39. 2) Actores facti interficiuntur, adjutores vero eorum, singuli alter
ab altero flagellantur et nares, sibl invicem proecidant. Pertz Monumenta III, 133. 3) Etabtis: St. Louis, Lib. I, § 32. 4) Exemplu celebru citat de Pitaval in Cauzele celebre I, V, p. 312.
Asasinii marchigei de Gauge au fost osanditi in 21 Aug. 1667, sa fie ucisi ca roata, iar perceptorul Perette care ii dedese otrava, pedepsit cu galere pe viata. 6) Jousse: La justice criminelle, IV, 217. 0) libidem: IV, 222.
7) Menochius: Op. cit. Cas. 349, No. 8; Confr. si No. 25. Aceasta pedeapsa mai mica nu se aplica deck cand ajutorul era departat Ibidem No. 9.
9
parificArii de pedeapsd al dreptului roman, Insd, In anul 1532, Carol Quintul, In faimoasa lui Ordonantd dela Ratisbona, numitd Carolina, preVede in art. 177 o pedeapsd thai Mica pentru complici decat pentru autorii infractiunei deosebindu-se in aceasta de multe 1egis1aiuni anterioare posterioare '). Art. 177 al Ordonantei lui Carol Quintul pedepseste diferit pe complici, de autori. *1273. Se pare !Lisa cd, in totdeauna in occident judetAtorii temperau rigoarea legii dancl complicelui o pedeapsa mai blancld.
Astfel Darnhouder, dupd ce pune in printipiu Ca ori de ce natura ar fi ajutorul la comiterea unei infractiuni, el se va pedepsi ca i autorul principal adaogd, ca, dacd nu cornplicele a fost cauza infractiunei, care s'ar fi putut face si fard el, atunci acest ajutAtor va fi pedepsit mai bland deaf autorul principal-8).
La randul sall Beccaria, care tindea sd Indulteascd asprimea exagerata a legilor penale de pe timpul sdu, sustine deasetnenea diferentiarea de pedeapsd Intre complici pi au, torii infrattiunii 4). Lisa sub acest raporti Petre Leopold, marele duce de Toscana In Ordonanta sa penald din 30 Nov. 17865 diferd de ideile lui Beccaria, adrnitand paritatea de pedeapsd 5).
1274. Francezii au pdstrat vechiul lor sistem, pe tare Blackstone '11 rezumd In cateva linii. In Franta aScunzAtorul e pedepsit cu moartea, conform vechilor constitutiunil care distingeau tele trei feluri de flirt : Unum qui consilium daret, alterum qui contrectaret, tertium qui receptaret et occuleret, pari poenae singulos. obnoxios" 6). Francezii atr mentinut vechiul lor sistem nu nurnai in Cod. pen. din 25 Sept. 1791, dar i in cel actual din 1810, care, 1) Confr. Berner: Lehrbuch, § 50, p. 63 si 64, In art. 177, dupA ce se spune cA se pedepseste complicele, adaogA:
Aber in einem Fall anderst dann indem andern'. Confr. Carpzovius: P. II, Qu. LXXXIV, N-le 62-63. 2) Damhouder: Enchiridion. De coadiutoribus criminum CXXXIII. No. 2. Confr. Carpzovius: Practice nova Part. I, Quaest XXII, N-Ie 31, 32 i. 33.
5) Ibidem: No. 3.
4) Beccaria: Dei deliti delle pene. § XIt 5) Art. 67. e) Blackstone: Commentaire, V. 366.
10
In regula generala pedepseste pe complice cu aceeasi pedeapsA
ca pe autorul principaP). *1275. Vechea noastrA legislatiune a fost insufletita de aceleasi principii de asimilare a pedepsii complicelui cu a autorului, pe care le-a hnpins pAna la extrem. In Pravila lui Vasile Lupu i In acea a lui Matei Basarab, se admite orice fel de complicitate i chiar complicitatea posterioara comiterii infractiunei, si se da aceeasi pedeapsa ca autorului principal. Cela ce va fagadul celui vinovat, dupd ce va face greodd, sa.-i ajute la ceva, i, de i va da ceva ajutor, atunci acela se va certa intocmai ca 9 i cel vinovat 2). IndemnAtorul i chiar lauddtorul sau rasplatitorul, pe care
legea II numeste multumitor, este pedepsit cu aceeasi pedeapsA,
i uneori, lucru curios, chiar mai aspru decAt faptui-
torul. Cela ce va lAudA pe cel vinovat, si de va zice: bine au fdcut de au fdcut aceasta, de acesta dani invdtAtura, de va fi gresala ce au fAcut, gresala de ceale marl ce sunt de cap 8), atunci se va certA mai mult decAt cel vinovat. Si aceasta se va face, cand va fi laudat pe cel vinovat mai inainte
de ce va fi fAcut gresala, iar de-1 va fi lAudat dupä ce-au fAcut gresala, atunci se va certA intocmai ca i cel vinovat. Iar de nu va fi gresala care au facut de in cele mari, si de va laudA mai inainte de ce va fi facut gresala, atunci nu va luA mai multA certare, ci ca 1 i cel vinovat" 4). Condica lui Andronache Donici (Cap. XLI, No. 6), precum si Codicele criminal Ion Sturza pedepsesc deasemenea ExistA un caz in care complicele este pedepsit la Francezi mai aspru deck autorul principal: la adulter femeea adulterd e pedepsitA cu 3 luni pand la doi ani de inchisoare, pe cAnd complicele pe langd aceastd pedeapsd mai sufere i pedeapsa complimentard amenzii dela 100-2000 lei. Art. 337 si 338 C. p. fr. 2) Indreptarea legii, glava 346, zacon 26 si 339, No. 11 ; Confr. despre
complici, glava 87, zacon 11. Oricare dregAtor va Idsd si nu va opri sd umble banii cei rdi, acela numai cu capul sd plAteascd". Se admite deasemeni si complicitatea negativd: Cela ce va stl unde fac bani rdi, si de nu va spune judecAtorului; acela cu capul sd plAteascd", glava 87, zacon 12. Pedepsirea e admisd in caz de Indemnare chiar daca Indemnatul scapd de pedeapsd de exemplu femeia care furd dela bArbatul sdu. Gla va 348, zacon 13.
Infractiunile capitale, care se pedepsesc cu moartea. 4) Pravila Mat. Basar., glava 339, No. 10.
11
deopotriva pe complice si pe autor. In § 214 Cod. pen. Sturza
se spune: Cel ce va fi poroncit de card altul, cum si acela ce va da bani sau unelte, sau otravd spre omorared cuiva, se pedepseste intocmai ca ucigasul". Legiuitorul Caragea n'are
nici o norma. Astfel de exemplu: Gazda de talhari se pedepseste cu ocna pe 5 ani, cea de hoti intoomai ca si holul. ln schimb tovar6sii mufluzului mincinos, zice legea: sd se pe-
depseascd cu platd de bard", Ce e drept cd mufluzii mincinosi inii sunt destul de slab pedepsiti, cu un an de puscarie ). In fine, Condica criminald din 5 Dec. 1850, a Domnului Barbu Dim. Stirbei, inspiratd de Cod. pen. fr. din 1810, admite In art. 47 in principiu egalitatea de pedepse intre autori si complici :
Partasii la o crimd sou vind se vor pedepsi cu
aceiasi ptdeapsa ca si savarsitorii acelei crime sau vini, afard de intamplärile in care legea hotdräste intealt chip" 2). Desi Cod. pen. Stirbei pune principiul egalitatii de pefleapsa, Ins& gazduitorii pe care-i considerd drept complici, nu sunt pedepsiti cu moartea, chiar cand gazduesc persoane care merita pedeapsa mortii. Deasemenea, prin legea modificatoare din 8 Apr. 1853, se micsoreazd pedeapsa tdinuitorilor, pe care legea declard ca nu-i socoteste pdrtasi (complici). Art. 50 si 51. *1276. Aceasta insa ca dispozitiuni legislative; in practica judecdtoreascd insd, cel putin in Moldova inainte de Pravilele Donici si I. Sturza-voda, complicii se pedepsea mai usor decat autorii principali. In 1800, patru indivizi pun in gand sa ornoare, i chiar omoard un om ; doi sunt prini, unul care ucisese i altul care priveghea. Boerii propun ocna pe viatd pentru cel dintaiu, pe timp marginit pentru cel de al doilea : ,Domnul insd osandeste pe cel dintdiu la spanzurätoare, iar pe cel din urmä sä stea la ocna pe timp nedeterminat3). Regula insä nu era absoluta, cel putin in ceiace privea pe tainuitori. Astfel, un hot furase peste sarat mistuise (ascunsese) Legiuirea Caragea: Partea V, Cap. 3 si 4. 2) Aceiasi dispozitiune o gAsim in Condica criminaliceasA a luk Bibescu din 1841, art. 46, 48, 49 si 50, care edicteazA pedeapsa deopotriva, cu a autorului principal chiar pentru gAzduitori i tAinuitori. 2) Condica anaforalelor crirninale pe 1799-1900.Arch. St. Iasi. Holathe din 2 Iunie 1800, f. 40 vers.
12
in casa unei femei; boerii hotdräsc i Domnul intdreste sft se batã cu 200 toege atat hotul, cat i femeia '). Poate cd diferentierea se faced la infractiunile mai grave, numai astfel se poate explica aceste hotariri care altfel par contradictorii.
Sectia III. Conditiunile complicitdtii. 1277. Inainte de a vorbi de aceste conditiuni, trebue sa
precizarn bine eine sunt complicii si in ce constd complicitatea. Limba obisnuita confunda, dupd cum am spus, pe cornplici cu coautori; dupd ea sunt complici toti copartitipantii la comiterea unei infractiuni, oreare ar fi rolul lor de participare. Insa, data orice complicitate e o participare, nu orice participare este un act de cOmplicitate. Participarea, sau pluralitatea in frattorilor poate sä existe si färd complicitate, atunci
cand mai multi indivizi färä sa se fi concertat mai inainte, comit prin revolte sau greve, loviri, incendiuri, omoruri, etc. Aceste adunaturi de oameni sunt supuSe contagiunei si foarte mult emotive. Ele nu pot fi supuse acelorasi regUle ca societatile de räu fatatori, de oarece faptele ce comit nu sunt cornise cu premeditare, si nici de oameni rAi, ci de oameni tariti de curent, supusi unei excitäri neprevdzute, unei quasinebunii trecatoare. 1278. Inca din vechiul drept se onsiderau aceste fapte ea mai putin grave si atragand o pedeapsa Mai mitä, d oarece multirnea e usor sugestibild i 1deseor1 sttpusd la excitare. Atitbrii care s'au ocupat de aceste cestiuni, i ei sunt destill de namerosi Iii ultimele tirnpuri2), stint de parefe a Se face mai intai distinctiune intre condUcdtori sau instigatbri i intre conduSi SEW pasivi, primii fiind pedepsiti cu pedeapSa intreaga,
iar ultimii mai usor. Se va tine iardsi Seamd de categoria inffactorului, daca e de ocaziutie or recidivist, precum si de mobilul infractiunei colective. Ir Italia aceSte idei intelepte lu influentat jurisptudenta8). 1) Jtid. f. 29 vers. hotar. din 20 Marfie 180[1 ; Coat.. i hotarirea din 3 Oct. 1800, f. 56-57, in Care atat autorul cat Si trirnpficii stint osanditi numali la despa'kubire.
2) Veti Bibiiografia in Viddl: Coti1- 4 NO. 406, nOta L
zy Seipid Sighele: La fola delinquente e 8etta delinquenté; finele operii.
13
La noi, ca t i in Franta, nu se poate face decat aplicarea circumstantelor atenuante. juratii insa de ordinar achita, ceiaee probeaza, dupd cum cu drept cuvant observa d. Vidal, ca legiuitorul a facut ran ca nu a prevazut aceasta materie1). 1279. In aceste cazuri avem participare colectivd la comiterea uneia sau mai multor infractiuni, insa nu avem cornplicitate propriu zisa. Deasemenea nu sunt complici in Intelesul legal al cuvantului, aceia care impreuna sävarsesc materialmente fapta ; acestia
sunt, dupa cum am spus, coautori, cofaptuitori sau codelinquenti, i regulele pe care avem sa le expunem nu se aplica lor.
Asupra acestor puncte nu exista nici o Indoiala. 1280. Dar care sunt adeväratii complici ? In ce fapte consta complicitatea ? Ad incep dificultatile pentru legiuitor i chiar uneori pentru interpret. $i chestiunea importa, fiindca e o chestiune de drept, supusa censurei Curtii de casatiune 2). Dupa legea noastra, autor este numai acela care savarseste material infractiunea, adicd acela care realizeaza circumstantele intrand in definitiunea legala a infractiunei, iar cornplice este acela care ajuta in vre-un mod oarecare pe autor la comiterea infractiunei, fara sa o comita insa e13). De exemplu, cel care pune scara este complice, pe cand cel care fura e autor ; individul care bate pe altul este deasemenea autor, acela 'Msã care impedeca pe victim& sa fuga, sau pe alta persoana sa-i dea ajutor, este considerata cornplice 4). Mai este autor i acel care se serva de un neresponsabil ca de un instrument, de exemplu da un pumnal epilepticului sa ucidd pe cineva 5).
Spre a sti cine este autor, se pune Intrebarea cine a 9 Vidal: Cours No. 40, p. 553, ed. 3-a §i p. 575, ed, IV-a.
2) In Franta jurisprudenta constantd. Vezi Garpon: Art. 59-60, No, 461.
3) Aceasta e teoria clasicd italiand, sustinntd dp Carmignani: (Teoria clear lpggi, T. II, p. 365 $i grin.); Carrara: Stucli sul coup.to e sulla cornplicità, § 186 $i 187, $i Programma § 427 $i 428; Nico4ni: Questioni di
diritto, B. 623; ea a fost sustinutd in, Germania de Ziemer: Lehrbuch, § 109), $t dg Liszt: Lphrbuch, § 50, No. I; in Franta d Bertaalcl: Lect. XXII, p. 409, ed. 1859 si 482, ed. 1872. 4) Vidal: Cours, No. 420.
5) De Liszt: Lehrbuch, § 50, No H.
14
furat, eine i omorit, cine a bAtut, infine eine a facut cutare infractiune? Pentru a sti cine e complice, vom intrebd cine a ajutat or a inlesnit furtul, omorul, -bataia or infractiunea?') 1281. Legiuitorul merge pand acolo cu principiul cd mimai executdtorul, autorul material al infractiunei, este autor, iar ceilalti sunt complici, incAt considerd ea find complici chiar pe agentii provocatori, pe instigatori, care in realitate sunt autorii morali ai infractiunei 2). Prin urmare, dupd legiuitorul, nostru, acei care executd direct infractiunea sunt autori, acei care se asociazAl indirect inspirAnd ideia, preparand inainte mijloacele, ajutAnd executarea in momentul comiterii sau ascunzAnd in urrnä lucrurile provenind din infractiune, sunt complici. Dupd d. Vidal, complici sunt aceia, care au participat cu bund stiinta la infractiune prin acte, care nu constituesc exe-
cutarea materiald a infractiunei, dar cdrora o adeziune la infractiune le este imputabila3). 1282. Stiintific vorbind insd participarea este de cloud feluri,
principald sau coreitate, i secundard sau complicitate. Cea principald poate sa fie materielA, sau morald, sä consiste in conlucrare in executarea impreund a actului material, or In determinarea prin indemnare a vointei delictoase, Cea secundard poate sd consiste si ea inteun act material, poate insd sd consiste i in un act moral, in intarirea vointei de a comite in infractiuni, odd dacci naste vointa este o coreitate, iar nu o complicitate, neputAnd fi vorba in acest caz de o participare secundard 4).
Rezultd de acl cd nu se poate concepe o complicitate posterioard comiterii infractiunei, afard dacd inainte chiar de comitere s'a fAgaduit ajutor, cad aceasta a fost un indemn de comitere de infractiuni. Ascunderea lucrului dupd comiterea infractiunei, poate totusi constitui o infractiune de sine stätAtoare 5).
I) Vezi Garpon: Op. cit. art. 59-60, No. 18 i autorii citai, iar pentru jurisprudentA art. 458 si urm. 2) Dupd conceptiunea Codicelui nostru penal provocatiunea (Anstiftung) nu trebue sA fie consideratA ca o cauzA independentA (de sine stAtAtoare) fath cu rezultatul produs, or ca o actiune primard intelectualA, ci a o participare la actul altuie. De Liszt: Lehrbuch, § 29. .1 8) Vidal: Cours, No. 401. 4) Confr. In acest sens. Majno: Commento, Art. 64, Iir. 330. a) Majno: ibidem.
15
1283. SA lasAm pe autori la o parte, cad lor se plica pedepsele i regulele prevazute in codicele penal; sA vorbim despre dispozitiunile aplicabile la complici. Pentru ca sA existe
complicitate se cer patru conditiuni, din care va rezultA definitiunea ce se (la complicitAtii.
1284. a) Trebue sA fie vorba de a infractiune cad pedeapsa care se a complicelui e o pedeapsa de imprumut, cum vom arAtA 9.
De ad rezulta cA nu poate sä existe complicitate de sinucidere, pentrucA sinuciderea nu este pedepsita de legea noastra 8).
Solutiunea e sigurd i chiar logica, este ea InsA rationala? Noi ne indoim. Se intelege usor pentru ce nu se pedepseste sinucisul ; Se poate zice cA acel care se sinucide este intr'un moment de intunecime a mintii; i afarA de aceasta el nu se poate aparA. Insa. ad adevAratul faptuitor este asa numitul complice ; prin urmare vorbind de lege ferenda, suntem in contra acestei dispozitiuni.
Ce vom zice insA de nepedepsirea sinuciderii? Este ea rationala? Si pe ce motiv se intemeiaza nepedepsirea sinuciderii care aduce ca o consecintA nepedepsirea complicitAtii de sinucidere? Vom tratA aceastA cestiune 'in Proc. pen., cand vorn vorbi de stingerea actiunei publice prin moartea inculpatului. 1285. DacA insa complicele de sinucidere nu se pedepseste,
coautorul unei sinucideri nu scapa de pedeapsa, fiindcA relativ la dânsul fapta constitue nu o sinucidere, ci un omor ; doctrina jurisprudenta sant unite asupra acestui punct 8). 1286. ObservAm cA tot ce se cere este existenta unui autor 9 In Sect. V a acestui capitol, Nr. 1345 si urm. 2) In acest sens Cas. fr., 27 Apr. 1815, S. I, 317. Blanche: Etudes II. Nr. 405. (Afacerea Catrina Lhuillier, care ajutase pe sotul säti sA se sinucia andu-i mijloacele. Vezi Molinier: Cours II, 219. In acelas sens doctrina.
Vezi Garpon, art. 59-60. Nr. 88 si autorii citati de ansui, si art. 295, Nr. 227.
8) Blanche: Etudes, II. Nr. 46; Molinier Vidal: II, p. 219, care aratä legislatiunea comparatà. Garçon: Opi cit. Art. 59-60. Nr. 88. Normand: Trait& Nr. 700; Cas. fr. 2 Aug. 1816, 16 1Nov. '1827, 23 Iunie 1838, concluziuni conforme Proc. gen. Dupin.
16
principal or a infractiunei ; este inklferent dacd autorul principal scapa de pedeapsd fiindca a mutit 1), a fugit 2), e ne cunoscut 8), OP nu este urmarit, dest e cunoscut 4). 1287. Quid tn caz de achitape? Depinde de cauza achitarii, dacd ea este reald, de exernplu legitima aparare, or neexistenta faptei, 6) ea profitd i complicilor. Dacd din contra achitarea provine din came personale, de ex. nebunia or delatiunea (art. 116 si 122 C. p.), ea nu profit& complicelui 9. 1288. Cestiunea insd dacd in caz de furt dela parinti, copii or soti, poate existã complicitate, este controversatd in Firanta si la noi. Vont reveni maL tarziu asupra acestei controverse 7).
1289. Este insd afard din orice indoiald cd dacd sunt si coautori strdini, ei se pedepsesc, i in acest caz se pedepsesc si complicii8). Deasemenea In Franta se admite ca, chiar dacd nu ar interveni coautori straini, tairmitorii nu scapd de pedeapsd, flinded fupta lor, dupd cum vom ardt&, constitue nu o complicitate, ci o infractiune de sine stätaloare, independent& de in')Garcodz,loc. cit. Nr. 1011, aratancl,si jurisprudenta francezia =forma. 2) Garcon: loc. cit. Nr. 102, asAtand i jprisprudenta franceaconforma.
3) Garcon: loc. cit. Nr. 103. Numeroase deciziuni in acelas sens, cu atat mai, mult la tainuire. Cas. II, 335, din 24 Mai 1895. B. 823; Cas. II, 862 din 22 April. 1908. B. 698. 4) Garcon: loc. cit. No. 100 si 105, care citeaza autori i jurispru-
dente, franceza constanta. Ia noi Cas. II, 906 din 30 Aug. 190a. B. 724. Cu Mat mai mult au e necesar ca sa fie umarit, judecat i pedepsit autorul principal, in caz de taingire. Cas. II, 199 din 20 Apr. 1890. B. 539.
5) Intrucat delictul imputat autorului principal nu are flinta, e inutil a discuta existenta complicitatii in acea afacere. Cas. II, 122, din 1 Mart. 1897. B. 372; Gonfr. Cas. II, 772 din 18 Sept,. 1900. 8. 1082.
°) Vezi in Garcon: Art. 59-60. Nr. 114, doctrina, iar jurisprudenta la Nr. 115, i urm:. In materie criminala verdictul nefiind motivat, nu
poate fi, contradictiune daca se achita autorul principal si se condamnä complicele. Garcon: ibid. Nr. 118, iar la noi. Cas. II, 188 din 25 Mai 1879. B. 453.
7) Vezi No. 1396 si urm. 8) Cas. fr. Sect. Un. 25 Mart. 1845. Concluz. conf. Proc. gen. Dupin. Pal. 45 II, 407. In acelas sens. Blanche: Etudes II, No. 57 si urm. Molinier: Cours II, p. 221. La noi, Gas. II, 1906 din 22 Innie 1909. B. 828, (o- persoana indemnase pe sotie sa fare banil dela' barbat; ea luase banii i i-a cheltuit. In acelas sens C. Georgescu: Revista critica an. I (1911). NO. 8 -; p. 500 i urm.
17
fractiunea principala 1). Jurisprudenta noastrd este insä in sens contrariu, dupd cum vom ardtà mai tarziu 2). *1290. Tot ca o [consecintd a acestei prime conditiuni,
nu poate sd existe complicitate In caz de amnistie, fiindca amnistia nu numai cd apara de pedeapsa, dar chiar face sti se considere fapta ca neexistentä8). *1291. In Belgia nu poate sd existe complicitate decát la infractiunile prevazute de codicele penal, incat despre cele prevazute de legile speciale, complicitatea nu existd decat cAnd este anume prevdzuta prin legea speciald4). Din contra in Franta delictele contraventionale din legile speciale sunt considerate ca delicte corectionale, i prin urmare susceptibile de complicitate ). Vom reveni mai la urnad asupra acestei cestiuni. (N-rele 1304 si 1305). * 1292. Tot din cauza cd nu poate sd fie complicitate de-
cat la o infractiune, s'a dedus cd acela care indeamna pe niste persoane ca sd dea märturie falsd de filiatiunea sa, nu poate fi considerat complice, fiindca art. 290 C. p., este relativ
numai la cei ce dau mdrturii in jusqie6). Solutiunea este de sigur logica, insd in asemenea caz dacä martorul nu poate fi pedepsit conf. art. 290 C. p., trebuiâ pedepsit ca vinov at de fals in acte publice, iar agentul provocator, pe baza art 47 C. p.7).
* 1293. Vom merge Insä mai departe, i vom zice cd in cazul cand autorul principal este un nebun, i prin urmare fapta lui nu constitue infractiune, complicele sau va scapa de pedeapsa ? Aceasta concluziune, logica de altmintrelea, a tost 1) Molinier: Cours II, 21. Conf. Vidal In Molinier, la Mc. cit. In acelas sens D. Alexandresco. C. Jud. 1901, Nr. 14 si C. Bucuresti, I. 939, 1906. "
2) Vezi Nr. 1430. In acest sens Trib. Iai, I, 1098 din 30 Nov. 1901;: C. Jud. 1901, Nr. 14; Curtea Iai, I, 1208 din 27 Oct. 1904 C. Jud. 1904.. Nr. 84; Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906. Nr. 82 (casare farA trimitere). 3) Garpon: Op. cit. art. 59-60 Nr. 96. Doctrina i jurisprudenta in, acest sens. 4) Tiry: Cours, No. 253.* 5) Garpon: Op. cit. N-rile 194 si urm:. jurisprudenta francezA. Bine
inteles afarA de o dispozitiune contrarie a legii Ibidem Nr. 203 si urm, 5) Trib. Ilfov, I, Nr. 1170 din 7 Sept. 1904; C. jud., 1905, Nr. 75. 7) In acest sens d. Stelian Popesca In nota asupra sentintei trib, Ilfov, 1170 din 1904. 50(95
2
18
admisä de tribunalul suprem al Irnperiului german; d, L. Majno numeste eroare stranie (errore singulare), aceasta interpretare
a legii si negresit ca are dreptate '). Dacd insa dreptul penal se reduce numai la stiinta logicei si a silogismelor, mdrturisirn cd, dupd principiile complicitatii, trebue sd admitem cu tribu-
nalul Imperiului german, cd nu poate fi vorba de complicitate acolo unde lipseste infractiunea autorului principal, executator material al faptei. 1294. b) Infractiunea trebue sã constitue o crimä sau delict. In materie de contraventiune nu exista. complicitate 2), afard de o dispozitiune contrarie a legii ; s'a dat pentru aceasta doud motive :
Contraventiunile se pedepsesc usor chiar in persoana autorilor, pedeapsa complicilor find mai mica poate fi suI .
primatd ;
2. La complicitate trebue intentiune, dupd cum vom ardtã indatd, la contraventiuni insd, in general nu existä intentiune. 1295. Aceste doud motive sunt insuficiente. Mai intai observam ca. s'ar puted da in caz de complicitate la contraventiune minimum pedepsii de simpld politie, iar in ceiace priveste
cel de al doilea motiv, se poate zice ca nu toate contraventiunile sunt lipsite de intentiune3).
Mai observam ca legea se exprima nu; in art. 47 vorbeste in general de infractiani, incat pare ca ar vol sä vorbeascd si de contraventiuni ; in articole urmätoare insa se vede intentiunea sa, cdci vorbeste nurnai de crime si delicte. *1296. D-1 de Liszt spune ca. ajutorul la contraventiuni nu se pedepseste, fiindcä ajutorul e un sprijin intentionat 4). Aceasta
este exact, nu vedem insa peatru ce nu s'ar puted da un sprijin intentional in materii de contraventiuni. De exemplu: o persoand care comite infractiunea prevazutd de art. 385, ') L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 321.
2) Punct unanim adrnis atat in doctrina cat si in juriprudenta; vezi Garpon: Cod. pén., art. 59-60, N-le 211 i urm. La noi Cas. II, 476 din 4 Dec. 1881, B. 952, (relativ la contrabanda de tutun). 3) Thiry: Cours Nr. 253, admite primul motiv, critica insa pe cel de al douilea. In acelas sens Laborde: Cours, No. 617 i Blanche: Etudes II, Nr. 69 si jurisp. Cas. fr. 4) De Liszt: Lehrbuch, § 51, ed. 1905.
19
al. 6, aruncánd inaintea locuintei lucruri de naturd a vatarná prin
caderea sau putoarea lor sanatatea, poate prea bine s& fie ajutatd de o altd persoand, care cautd sd indeparteze pe agentul politienesc ce ar fi putut sä impedece aceastd contraventiune. Prin urmare, de lege ferenda ar trebui pedepsita si, cornplicitatea de contraventiuni 9, desigur insä cd ea nu e pedep-
sitd, caci art. 47 si urm., cd aproape intreaga Carte I, a Cqd, pen. vorbeste numai de crime si delicte. 1297. Cu atat mai mult de legea ferenda ar trebui pedepsitä provocarea la contraventiuni când produce efect, fiindcd, dupd cum am mai spus, agentul provocdtor este in .realitate up
coautor, si, dacd nu poate existã complicitate de contraventiune, poate insd sd existe coautori de contraventiuni. Aceasta insd sub punctul de vedere al ratiunei, cdci juridic vorbind, dupd dreptul penal pozitiv, credem cd nici chiar provocarea la contraventiune nu se pedepscste, fiindcd art. 47 desi intrebuinteazd odatd cuvantul general de infractiune, aratd in urmd de doud ori la ce fel de infractiuni se referd, vorbind de crime 0 delicte. Art. 50, al. 3, 53 si. 56, deasemenea se re7 ferd la crime si delicte, iar art. 49 vorbind de pedegpsa, nn prevede dent inchisoarea corectionald si criminald2). 1298, c) Se cere ca ajutorul sd fie dat cu intentivne i art. 47, 50, 52 si 53 Cod. pen., nu lasa nici o indoiala in a ceastä privinta3). Nu poate sd fie complicitate din partea atceluia care ajutd fdrä sa stie actiunea culpabild a infractorului. Iv dacd autorul trece peste marginile actiunei culpabile care erau cunoscute complicelui, acesta Inceteazä sä fie complice pentru rgst4). 9 D-1 Sc. Sighele da ca exemplu pe un stapan care porunceste vizitiului se mane repede in mijlocul unei multimi ; aci stäpanul e omplicele vizitiului pentru contraventlunea ae a fi manat prea repede Sc. Sighele: Complicit. p. 159 si 161. In art. 60 C. p. italian, cel care da ordinul, avand autoritate, spre a se comite o contraventiune, se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul contraventiunei. Aci ins4 cu drept cuvant observa d. Sighele, nu e stabilita complicitate la contra, ventiune, ci coresponsabilitate, (op. cit., p. 164). 2) Majno: Commento, art. 63 C. p., N-le 307 si 309, spune, ca in Cod. italian ca (si in Cod. penal al Sardiniei, art. 690), poate exista cornplicitate la certe contraventiuni ; legiuitorul italian intrebuinteaza in art. 61 si 62 C. p., expresiunea reato (infractiune), iar nu delitto. 9 Vezi in acest sens, doctrina si juriprudenta franceza, Garponi Art. 59-60 N-le 345 si 349. Adauga Haus: Principes I, Nr. 496, nota 12. 4) Berner: Lehrbuch. § 110, Nr. 5.
20
De aceasta conditiune vorbeste i Menochiu in veacul al XVI-lea : Se cere intentiunea zice dansul neexistand, nu se va pedepsi. In indoiald se va presupune cä acela care a dat o armä a dat-o färd intentiune" 9. De exemplu un servitor care ar (là informatiunea unui hot despre apartamentul stdpAnului sdu, crezdnd cä hotul vrea sä ia cu chide acel apartament, nu poate sd fie socotit ca un complice 2). Deasemeni, in un exemplu pe care deja 1-am citat, dat de jurisprudenta francezd, nu poate sä fie complice individul care cu stirea justitiei, pentru a usurd arestarea hotilor, primeste lucrurile furate 8). 1299. i intentiunea trebue sa fie judiciar constatatd prin hotarirea judecatoreasca ; altfel ea este casabila ; jurisprudenta
e constanta in Franta asupra acestui punct1). 1300. De ad rezultd cä nu existd complicitate nu numai la contraventiuni, dar i la orice altä infractiune neintentionata, cum ar fi omorul sau loviturile färA vointä, bancrutd simpla, etc6). Se poate ce e drept pedepsl un ajutor neintentionat la comiterea unei infractiuni intentionate, de exemplu vanzarea otrdvei de catre farmacist, i oricare alte fapte de aceastä natura, insä ele nu se pedepsesc in acest caz ca faptele de cornplicitate, ci ca infractiuni de sine stätatoare 8). Cu alte cuvinte, in aceste cazuri, fapta nu se pedepseste conform regulelor Cod. pen., relative la complicitate, ci conform legilor speciale, care prevad pedepsirea acelei fapte, independent de orice intentiune.
*1301. D. A. Laborde este de parere ca poate sä existe complicitate chiar la infractiunile neintentionate. Dansul spune
in Cod. pen. existd aproape 28 de delicte neintentionale,
ci
s'ar restrange arbitrar dispozitiunile legii relativ la complicitate, 1) Menochius: Op. cit., Cas. 349, N-le 6 si 16; in acelasi sens cA se cere intentiune la ajutorul complicelui; Carpzov: Ques. LXXXVII, Nr. 16. chiar la Romani, 53, § 2. Dig., 50, 16. 2) Garpon: Ibidem, No. 350 8) Cas. fr. 11 Brum. an. XIV; Garpon: Ibid. Nr. 359. La noi Cas. II, 170 din 18 Mart. 1892, B. 277. 4) Vezi Garpon asupra art. 59-60, N-le 541 si urmAtoarele. Cu-
vintele cu cunostinfd or cu bund Viinfd nu sunt sacramentale, Ibid. p. 545. 9 Contra Sethi: Dell'imputabilità, Torino ; Fratelli Bocca: 1892, p. 122. 9 Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 255.
21
dacä nu s'ar aplica teoria complicitatii la infractiunile neintentionate 1).
Ca poate sa existe culpabilitate, si chiar intentiune in ajutorul ce se da la comiterea unei fapte neintentionatg, aceasta
ni se pare incontestabil. Exemplu, un doctor prescrie si da un medicament care contine sPielemente toxice in o mica doza, le prescrie insd din greseald intr'o mare doza, farmacistul care stie cdrui bolnav va fi administrat acel medicament si care desi cunoaste gresala medicului, voind sã omoare pe bolnav, da acea mare dozä elementelor toxice ale medicamentului, si pricinueste astfel moartea bolnavului. In acest caz avem ajutare
intentionata a unui omor prin imprudenta, insä aici nu poate fi vorba de complicitate de omor prin imprudenta, ci de adevdrat omor intentionat. In realitate farmacistul e culpabil de omor, el este autorul uciderii voluntare, iar medicul numai un infractor imprudent 2).
Se mai poate da ca exemplu, o persoand care stiind pe alta cä se joacd cu pusca descArcatd, o incarcä si. stapanul pustii crezAnd-o neincArcatA, omoard pe o persoand cu care void sd. glumeasca. Sau stiind cd douA persoane fac exercitii
de fioretä, nu numai ca släbeste nasturul din capul fioretei (fleuret mouchete), dar chiar il otraveste si pro voacd astfel moartea rdnitului.
Ad desigur cä exista ajutor la un omor neintentionat, insä nu existä complicitate, in sensul legiuitorului, deoarece complicele e un coparticipant care ia parte secundard la comiterea infractiunii voitd de autorul principal, e o comunitate de vointä, pe cãnd in cazurile noastre departe ca pretinsul complice sä fie participant secundar al faptei sdvarsite de altul, este un autor principal al altei fapte, iar pretinsul autor nu e decat un auxiliar inconstient al infractiunei altuia, un adevdrat instrument. Ad e mai mull conexitate intre o infractiune intentionata si alta neintentionata. La aceastä coparticipare nu s'a gandit legiuitorul in materia complicitatii; relativ la ea se vor aplica. 1) A. Laborde: Cours, Nr. 617 si ed. 2-a, Nr. 538; In acelasi sens Garpon: Code penal., Art. 59-60, No. 366; Confr. Blanche: Etudes, II No. 70.
2) In acest sens de Liszt: Lehrbuch. § 51, II, No. 2; Garvon: Code penal Art. 59 si 60, Nr. 354.
22
regulele dreptului comun, infractorul intentionat se va pedepsl ca autor al faptei voite, iar cel neintentionat ca autor al faptei comise prin imprudentd. Si este just ca primul sä fie pedepsit ca autor ui faptei voite, cdci dacd o persoand &pa ce a pre-
parat o substanta exploziva, o asean astfel ca ea sä producd efect delictos prin forta elementelor naturei or prin lovirea prin inatentiune cu piciorul, desigur cd acea persoand va rdspunde de infractiune. Ipotezele noastre sunt insd absolut identice cu aceasta. Daca s'ar admite teoria pe care o combatem, complicele ar trebui pedepsit cu mult mai aspru decdt autorul principal, caci el ar comite infractiunea cu intentiune, iar autorul fard intentiune, ceeace ar fi contra tutulor principiilor in materie de complicitate. Ne mirdm cd autorul francez nu s'a gandit la aceastd consecintä, care aratä netemeinicia pärerii sale. *1302. In realitate insd gresala d-lui Laborde, cdci merità sä fie calificatä gresald aceastä stranie parere, provine din cauza ca dánsul confundä pe coautori cu complici. Evident ca pot fi coautori la infractiunile neintentionate exemplele sunt foarte numeroase 1). Mai multi excursionisti
pe un munte, care cercând sa miste o piatra mare, o prevalesc i provoaca moartea unei persoane; sau mai multi lucrätori care, doboránd o grinda de pe o casa, lovesc or omoard din gresala pe un trecator pe care nu-1 vdzuserd in momentul aruncarii bdrnei 2).
Dar in aceste cazuri, avem coautori, iar nu complici, 1) Majno: Commento, Art. 63, Nr. 309, pretinde cA la delictele neintentionate (culpoase cum le numeste dAnsul), nu poate fi nici coreitate,
nici complicitate. Ni se pare a dAnsul merge prea cleparte; coreitate poate existA. Dânsul spune dealtmintrelea cA in Cod. pen. it. care intrebuinteaza formula reato (infractiunel, iar nu delict, poate fi coreitate si complicitate chiar la contraventiuni ca si in art. 690, C. p. al Sardiniei, insd numai relativ la certe contraventiuni. Ibidern: art. 63, No. 309. 2) Carrara dA un exemplu mai subtil i complicat: Un bucMar gAseste o hArtie cu arsenicl desi crede cA e sare, Irish' din prudentA nu intrebuinteaza ceeace a gAsit. Un tertiu razand de scrupulele bucAtarului, 11 face sA intrebuinteze arsenicul, i sä comitA omor. Ambii sunt culpabili de omor prin imprudenta, insA nu poate sa fie vorba de complicitate. De asemeni dacA stApAnul a indemnat pe vizitiu sA meargd mai repede si s'a comis o lovi turA salt omor poate sA existe coautori de omor prin imprudentA nu insä complicitate. Confr. Sc. Sighele: ComplicitA p. 159 161.
23
a cdror pedeapsd va fi cea prescrisä de lege, iar nu pedeap§a mic§oratä data de lege In caz de complicitate. D. Laborde citeazd ca exemplu de complicitate neintentionatd fapta unui stapan care ordoand vizitiului sail sd mane chii mai repede intr'o stradd frecuentata 1), §i spune cã in asemenea caz std.panul va fi vinovat de complicitate, dacd rezóltd o ränire sau un omor involuntar 2). Noi credem cd, in asemenea caz sta.panul, or poate sä fie considerat ca un coautor intelectual al infractiunei neintentionate, sau va fi considerat ca strein infractiunei, in nici un caz Insä nu poate fi socotit un complice al omorului sau loviturei prin inprudenta. D-nul de Liszt considera fapta ca o infractiune mediata. 3). *1303. Addogam Infine cd, dacd s'ar admite ideia pe care o combatem, In caz de bancruta simpla toate persoanele care inlpreund cu comerciantul au produs ruina lui facand!petreceri impreund cu dansul cand §tiiau cd se ruineazd, trebue sã fie socotite culpabile de complicitate la bancrutd simpla §i pedepsite ca atare ! Deaceea noi mentinem principiul cd, nu poate sti existe complicitate la infractiunile neintentionate, ca.ci in acest caz participatorul secundar ar fi mai culpabil decal cel principal, care este lipsit de intentiune lucru contrar principiilor complicitatii.
*1304. Cu mult mai delicata e ce-tiunea daca poate sd existe complicitate la contraventiunile prevazute prin legile 9 Acest exemplu e citat si de A. Setti: Dell'imputabilitd, Part II, Cap. II, § 9, ca sd sustind cd poate sà existe complicitate la infractiunile neintentionate. Vezi si alti autori in acelasi sens citati de dansul p. 123, nota 1,
iar la noi acest exemplu Al. D. Opresca, care deasemeni admite o cornplicitate sui generis a infractiunilor neintentionate. Revista judiciard an II, 1906, No. 9, (15), P. 123. 2) Laborde: Cours Nr. 627, si ed. 2-a, Nr. 548; D. Normand: Cours,
Nr. 691, crede deasemenea cd poate sd existe complicitate la infractiunile neintentionate. E destul zice dansul de a presupune cd, acela care a dat instrumentul infractiunii, sd fie de villa" cd n'a prevazut
si impedicat uzul imprudent care ar fi fâcut cu el. S'a citat exemplul unui inchirietor de cai care, incredintand un animal prea vioi unui individ pe care il stid incapabil de a-1 stapani, se face astfel complice al omorului sau ränirilor involuntare pricinuite prin gresala sa". Ni se pare citudatã aceasta complicitate la cloud persoane, care nici una nici alta n'au voit infractiunea! Poate sä fie amândoud culpabile pentru omorul prin imprudentd; si aceasta Inca' e contestabil. Dar complici! 3) De Liszt: Lehrbuch, § 52.
24
speciale si conclamnate cu pedepse corectionale, la care nu se cere de lege intentiune 1). Astdzi in Franta teoria delictelor contraventionale e pardsita. si se admite cd orice faptd pedepsitd cu pedepse corecOonale, fie ea prevazutd de Cod. penal, fie de legile speciale, este un delict corectional supus regulelor generale ale Codicelui
penal. Prin urmare, in Franta, actualmente jurisprudenta admite cä teoria complicitdtii se aplica si la contraventiunile prevazute prin legile speciale si pedepsite ca delicte. Deciziunile mai vechi ale jurisprudentii franceze, dupã cum zice d. Garcon,
se pot astdzi omite, ca ne mai având importanta2). Parerea noastrã este ca principiul pe care 1-am pus se aplica si aici, cu alte cuvinte cd nu poate existd complicitate la delictele fard intentiune, fie din Codicele penal, fie din legile speciale. Ce e drept ca in Franta, dupa ce cestiunea s'a discutat, astäzi jurisprudenta este contra parerii noastre 3). Insa e firesc ca jurisprudenta francezd sd ajungd la aceastd solutiune fiindcd,
dupd cum am vazut, ea confundd pe coautori cu complicii. Astfel in Franta Ch. Adolphe si F. Hélie dau ca exemplu de complicitate de infractiuni neintentionate, pe stapanul care ordond vizitiului sdu sd mearga repede, pricinueste ränirea unui om, sau pe un copil care cu ajutorul tatälui sau trage cu pusca si omoard sau loveste din imprudenta pe o persoand 4).
Insd in aceste cazuri, o repetam, nu e vorba de complici, ci de coautori, si numai din cauza acestei confuziuni, jurisprudenta, si unii autori francezi admit ca s'ar puted sd existe complicitate la infractiuni neintentionate. *1305. D-nii Garcon si Vidal sunt de parere cd, acela care imprumutd o pusca pentru vánatoare, este complice de delictul de vdnat comis, desi n'a stiut cd vánatorul va comite un delict
cu pusca, caci ar fi nerational sa cerem complicelui mai mult 1) Vezi discutiunea in Blanche, care distinge intre contraventiunile
care nu diferA de cele ordinare deck prin quotitatea pedepsii, si acele care au natura mixtA de delict si de contraventiune. Blanche: Etudes, II, Nr. 70. Vezi si cele spune de noi la Nr. 1291. 3) Vezi aceastA jurisprudentA Garcon, Art. 59 60, N-le 220 si urm., Confr. N-le 194 si urm. 8) Cas. fr. 8 Sept. 1831, S. P. chr; 17 Sept. 1887, Bul. crim. 392 ; 22 Sept. 1895, Pand. fr. 96, I, 438. Vezi juris. fr. C. Cas. fr. Molinier: Cours II, 228 si 230. 4) Ch. Adolphe §i F. He'lie: Theorie, N-le 1425 si 1426.
25
deck autorului, (intentiunea) '). Raspunsul nostru e Ins& usor ; nu cerem complicelui ceeace nu cerem autorului, el spunem Ca, neexistand intentiune cineva poate fi autor or coautor, dar nu complice. Ne mirAm ca cei doi autori francezi nu vAd cat de falsA
este teoria lor. Daca se pedepseste cel care vaneazä in timp oprit, chiar dacA n'a stiut cä vanatoarea e oprita, cauza este Ca dansul e un autor de infraqiune neintenfionald, §i cineva poate sä fie pedepsit ca autor chiar prin infractiuni neintentionate, cAci i se poate imputa negligenta. Dar pentru cel care a imprumutat pusca unui prieten, ca sa se considere ca e si el complice la
negligenta prietenului sau, este un non sens juridic, cAci cornplicitatea este legatura in intentiuni, si aici cum ar puted sã fie legate doud intentiuni ambele inexistente? In realitate in acest caz am avea o imprudenta mediatA, provenita din imprudenta altuia; imprumutAtorul pustei ar fi vinovat de imprudenta cd a confiat pusca unui imprudent ! Merge insA legiuitorul pand acolo cu pedepsirea imprudentii ?
Negresit ca nu. SA luam cazul unui stapan care are un vizitiu or un conducator de automobil imprudent ; acesta omoard un om ; fi-va oare stapanul responsabil penal, cd i-a dat vehiculul spre conducere ?
Evident cä nu; el raspunde numai civil conf. art. 1000 Cod. civ. Si, cand stapanul nu rAspunde penal de omorul unui om comis prin imprudenta servitorului sAu, pe care-1 poate supraveghia, va rAspunde de omorul unui epure, savarsit de
prietenul sal in timp oprit, fiindcA prietenul n'a stiut ziva exacta a deschiderii vanatului ? Imprudenta care omoard epuri
va fi atat de mare incat sa se comunice prin complicitate si la alte persoane, pe cand cea care rapune oameni scapA de orice raspundere cand este indirectA ? Dar sä mergem mai departe, spre a arata cat de absurda este aceastä teorie. Presupunern ca prietenul a comis delictul cu intentiune, 1) Garcon: Code penal annoté art. 59 si 60, N-le 364- 366; Vidal: Cours, Nr. 427. Vezi insa Garraud: Précis ed. XI (1912), Nr. 233, si OrMans: 28 Ian. 1896, S. 97, II, 180; D. 97, II, 3.
26
stiind ca vanatul e oprit, or cd a Impuscat cu vointa un om, va rdspunde oare imprumutatorul pustei ? Nu raspunde d. Garcon: Daca actul de complicitate consistd in a da arme, instrumente, sau orice alte rnijloace care servesc la actiurle, legea cere expres ca sä tie complicele ca servesc la infractiune. Nu e destul sä fi pu1u 1i sau sä fi stiut câ putea sera la comiterea infractiunilor" 1). Prin urmare, infractiunea grava in care exista intentiune, nu poate imprumuta prin complicitate imputabilitatea sa unui tertiu care a contribuit ca ea sd se comitä, deck dacd acest tertiu a voit acea infractiune, pe cand slaba i palida infractiune ne-
intentionata, care abid se sustine pe sine insäsi (Tarde propuned numai despagubiri civile), va fi in stare sä imprumute imputabilitatea sa unui tertiu chiar, care n'a voit ca infractiunea sä fie cornisa! Cu alte cuvinte infractiunea mai grava nu produce responsabilitate mediatä cleat in modul conditional, ca Sd fie cel putin legatura sufleteasca, dacd nu e cea materiald intre ea si tertiu, pe cand infractiunea neintentionata va produce responsabilitate mediata fara nici o conditiune de legatura, nici materiald, nici imateriald I
Nici o teorie sau explicare a pedepsirei infractiunilor neintentionate, nu va fi in stare sd explice pentru ce se pedepseste pretinsul complice in asemenea caz, care dacd e imprudent cd a dat arma unui imprudent, in orice caz nu e mai imprudent decdt acela care a dat-o in mäna unui ucigas or a unui alt infractor intentional. aceastä teorie va duce intre altele la rezultatul ciudat si odios ca, prietenul care a imprumutat arma, sã aibd interes sä sustind in justitie cä prietenul Mu a comis infractiunea cu vointa, de oarece in acest mod poate scapd de complicitatea infractiunei neintentionate. In orice caz, aceastã ciudatä teorie, care admite compli9 Garpon citeazA in acest sens doctrina francezA, Code penal, art. 59-60, Nr. 353; Confr. 374, unde spune formal, cA dAnd pusca, cel care a dat-o nu este complice pentru asasinatul comis cu ea, chiar dacd a dat-o ca sA vAneze in timp oprit. Prin urmare, dupA aceastA teorie, acel care dA pusca cu intentiune ca sA se comitd un delict (vAnatul in timp oprit) este mai bine tratat, cAci el scapA de orice pedeapsA, deck acela care a dat-o fait intentiune delictoasä!
27
citate fcird Oiinfd la infractiunile neintentionate, pe cand la cele intentionate, complicitatea nu poate fi deal cu stiintd, rästoarnd principiul cel mai de cdpetenie al teoriei complicitatii, deaceea noi o credem absolut inadmisibild 1). *1306. Carrara examineazd pe larg cele trei ipoteze posibile de participare la infractiune : 1) Concurs de actiune fard concurs de voint.d. Aceasta ipoteza o subdivide in patru cazuri, care, toate atrag nepedep-
sire : a) A crezut cd da ajutor la o fapta permisd, pe cand in realitate, din acest ajutor, un fäcator de rele, se foloseste sa violeze legea ; b) A voit sd ajute la o infractiune mai usoard, pe cand infractorul s'a servit de ajutor ca sd comitd o alta faptä mai graVä pe care nu o prevedeA complicele. De ex. complicele pandeste pentru furt si faptuitorul infractiunei co-
mite un viol or un omor. Ad e ajutor cu corpul dar nu cu sufietul; c) A lucrat cu intentiune indirectä si negativd, tocmai voind sd nu se comitä infractiunea ; d) Cu intentiune imperfectd, adicd, dupa cum zice Carrara, al 4-lea grad al dolului. 2) Concurs de vointd, fard concurs de actiune. Aceasta e instigarea prin mandat, comandd, constrangere, consiliu, socie-
tate, etc. In toate aceste cazuri va fi pedepsire, fiindat acel care da concurs de vointa e cauza chiar a infractiunei. 3) Concurs de vointd si de actiune. Aci se aplicd regulele generale ale corhplicitatii 2).
Aceastd analizd ni se pare exacta. 1307. d) In fine legea cere pentru existenta complicitatii ca
ea sa se indeplineasca in modurile ardtate inteansa. Legiuitorul nu a voit sä lase la aprecierea judecdtorului faptele cornplicitatii, ci a ardtat diferitele genuri de complicitate3). De ad rezultd pe de o parte, cd instructiunea e datoare sa nu se margineasca sä acuze pe un individ de complicitate, ci 1) *i sd lasam la o parte distinctiunile subtile, pe care le fac sustindtorii acestei teorii. Pretinsul complice scapd de rdspundere dacd a imprumutat pusca pentru exercitiu de tragere, nu scapd dacd a dat-o pentru vanat. Prin urmare, se tine in seamd de intentiunea complicelui nu insd relativ la cotniterea infractiunei, ci relativ la o faptd licitd, relativ la scopul nedelictos al persoanei cdreia s'a imprumutat pusca. Aceasta nu mai e stiintä, ci sunt subtiliati bizantine. 2) Carrara: Programma, P. G., I, § 431-484. 8) Vezi Garpon: Art. 59-60, Nr. 233, autorii in acest sens.
28
trebue sd i specifice in acelasi timp de ce gen de complicitate este el acuzat, iar pe de altd parte, cd la jurati, sub pedeapsd
de nulitate, presedintele Curtii va pune cestiunea nu dacd acuzatul e culpabil de complicitate, ci va explica anume de ce gen de complicitate ii acuzd, i prin ce fapte s'a comis complicitatea. Cu alte cuvinte presedintele Curtii cu jurati va pune juratilor o simplä cestiune de fapt1). El trebue sa adaoge 5i cuvintele, cu bund stiintd2). 1308. Tot din aceastd conditiune rezultä cd fapta complicitdtii nu poate sd existe la infractiunile de inactiune, pentru cd, dupd cum zice C. Cas. fr. trebue complicitate un act comis, iar nu omis or o abstentiune8).
1309. Cestiunea s'a pus altä data mai ales pentru asà numita complicitate negativä, prin nedenuntare. In vechiul drept se admiteà acest gen de complicitate. Barthol cerea pentru complicitate singura fapta a asistentii chiar ca martor la comiterea unei infractiuni. Bald, discipolul sdu, imputd lui Barthol cd prin interpretarea lui a facut sä piara 6000 oameni4).
Totusi complicitatea prin nedenuntare continua sd fie pedepsitd in vechiul drept francez pe baza principiului Qui peut et n'empêche, 'Ache (Loisel). Un exemplu renumit este al lui Fr. de Thou, flu! marelui istoric de Thou, care a fost ucis flindcd n'a denuntat complotul pe care II cunostea. Chiar Revolutiunea francezd pare cd aveâ aceleasi principie. Superioara Carmelitelor dela Compiègne, voind sa apere pe niste cAlu-
garite care dusese la po§ta niste scrisori adresate la persoane 1) In cas contrariu casare. Cos. II, 193 din 28 Apr. 1891, B. 360 ; 449 din 2 Oct. 1887. B. 797 ; Cas. II, 462 din 3 Sept. 1896. B. 1270; Cas. II, 80 din 22 Ian. 1902. B.87, (daca a spus numai uneltiri culpabile insuficient). Confr. insA Cas. II, 295 din 14 Mart. 1901. B. 539 care spune c e destul sa se constate elementele art. 47 C. p. fdrA a intrebuintA formula;
uneltiri culpabile. 2) Cas. crim. 459 din 4 Oct. 1867. B. 867; Confr. Cas. II, din 13 Mai 1872. Dreptul 72, No.47. DacA nu se constatA buna §tiintA e casare. Cas. II, 218 din 9 Mai 1894. B. 580.
9 Cas. fr. 30 Nov. 1810. S. P. Chr. Infractiunile de inactiune in anticitate erau cu mult mai numeroase. Astfel rabinii au calculat a in legea mosaicA erau 365 infractiuni de actiune i 248 de inactiune. 4) Vezi §i cele spuse in Cap. III, la infract. de inactiune. MoUnierVidal: Cours II, p. 247; Confr. Carpzonius care e de pArere contrarie. Qu. CXXXII, N-le 56 §i 57 gi. Part. I, Quaest XXII, 11 i 32.
29
departate, sub cuvant cä find platite erau datoare sa se supuna, presedintele Tribunalului revolutionar, i-a raspuns cu asprime
Taci din gura I datoria lor era sa previna natiunea 1).
Codicele penal fr. din 1810 pedepsea deasemeni in art. 103 si 107 nedeclararea crimelor relative la siguranta publica, insa aceasta dispozitiune a fost suprimata in 8 Martie 1832. *1310. In § 2 al Cod. de proc. penala lui Iosef II Imparatul Austriei, aplicabil i Romanilor din Austria, acel care
nu denunta pe marii facatori de rele, se pedepseste ca si ei in§i§i. afara daca sunt rude2).
Complicitatea negativa a existat si in vechiul nostru drept8).
131f. Astazi complicitatea negativa prin neimpedecarea infractiunei, or nedenuntare nu este admisa 4). Insa nu trebue confundata complicitatea negativa, cu actele
negative, de exemplu neinchiderea uii cu scop ca sa intre persoane cu care complicii din intru ereau intelesi ca sa fure5).
Afara de aceasta, chiar in Cod. penal actual poMe sa existe o quasi complicitate prin omisiune, cand e vorba de un functionar superior care a tolerat infractiuni. Art. 157 C. p.
Sectia IV. Diferitele cazuri de complicitate. 1312. Inca de mult autorii au distins trei cazuri de ajutor la comiterea unei infractiuni : anterior, concomitent sit posterior comiterii infractiunei : concursus antecedens, concursus concomitans i concursus subsequens6). *Aceasta diviziune o gasim la autori incepand din secolul
al XVI-lea pana In zilele noastre. Jacob Novel7), i Damhouder spune ca: Auxilium autem 1) H. Joly: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 90. 2) Allgemeine Kriminal Gerichtsordnung Obsteniasca giudecatoreasca rAnduialA de criminal. Lemberg. (Liov) 1789. 5) Cela ce va sti unde fac rAi, bani si de nu va spune judecAtorului: acela cu capul sa plAteascA" glava 87, zacon 12 din Indreptarea legii. 4) Garcon: Code penal Art. 59-60, Nr. 335 si urm.; Carrara: Programma P. G. § 464 si Grado nel forza. Opusc. I, § 303; Majno: Commento Art. 64, No. 333; Ch. Adolphe §i F. Mlle: Théorie I, No. 280. 5) Carrara: Grado I, § 297; Majno: Art. 64, Nr. 333. 6) H. Hillschner: System des Preussichen Strafrechtes I. Theil: Bonn. 1858 p. 299. 1) 1. Novelli: Tratactus criminalis. Venetiis 1575 p. 51, Nr. 90.
30
confertur in crimine fere tribus modis, ante factum, in facto7 post factum",). Menochiu deasemeni spune : Auxilium itaque delinquenti tribus temporibus prestari solet : primo ante delictum perpetatum, secundum in ipso actu perpetrandi delictum, tertio post delicturn commissum 2).
Blumbacher, unul din cei mai insemnati comentatori ai Carolinei (Ordonanta lui Carol V), vorbind de art. 177 spune cd ajutorul se (Id: vor, in, nah verfibter Missenthat 3).
Carmignani la randul sau distinge (p. 243) pe complice
pe care il numeste delinquente accessorio, in acel care da ajutor : avanti il delitto (§ 251), nel tempo del delitto (§ 267),
si dopo il delitto (§ 271)4). Aceastd diviziune find nu numai traditionald, dar si rationald o vom adopta si noi5), studiind in parte cele trei fe, luri de coMplicitate in trei paragrafe. § 1. Complicitatea anterioarà comiterii infractiunei.
La prima data aceasta complicitate pare imposibild, fiindca, dupd cum am ardtat, complicele este un auxiliar, si se pare cd nu se poate da ajutor la o faptä decdt numai atunci când ea se sdvarseste. Complice inainte de comiterea infrac1313.
tiunii se pare a fi un non sens juridic. Autorii insä cuprind in aceasta categorie pe aceia care indeamnd la comiterea unei infractiuni, si pe aceia care o prepard dand instructiuni sau mijloace pentru a se comite. 1) I. Damhouder: Enchiridion rerum criminalim. De coadjutoribus criminum CXXXIII, Nr. 4. Ajutorul insa se aduce in infractiuni cam in trei chipuri: inainte de faptuire, in faptuires dupa faptuire. 2) Menochius: Op. cit. II, 349, Nr. 2, P. 443 col. 1. Asa dar ajutorul se obisnueste a se da infractorului in trei timpuri: intAi inainte de perpetrarea infractiunii, al doilea in chiar faptul perpetrarii, si al treilea dupa ce infractiunea s'a comis Confr. Vogel in Comentarul sail asupra Carolinei. 1734 asupra art. 177, p. 285-287. Clasenius asupra aceluiasi articol p. 745, (ante delictum, in ipso delicto, post perpetratum delictum, 3) Blumbacher; Op. cit. art. 177, P. 364, Nr. 1. Care citeaza si pe Jul. Clarus V. § ult. quest 90. Nr. 1. 4) G. Carmignani; Elementi di diritto crirninale. Milano, 1882.
5) E adoptata si de autorii noi. Garcon: Code penal annote. Art. 59-60, Nr. 5.
31
Sa examinam dispoziOunile legii in aceasta privinta. 1314. a) 0 prima categorie de complici anteriori comi-
terii infractiunei, sunt aceia pe care legea Ii numeste agenti provocatori.
Art. 47 C, pen., modificat in 17 Febr. 1874 spune ca Sunt agenti provocatori aceia cari, prin daruri, promisiuni, amenintari, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri culpabile, vor fi provocat la o infractiune, sau vor fi dat instructiuni spre a o comite *1315. Rdu face legea cä pune pe agentii provocatori in categoria complicilor, vorbind despre ei in titlul despre complicitate, fiindca agentii provocatori sunt in realitate autori, :
sau mai bine zis coautori intelectuali, cum rezulta din urmatoarea analiza. Cand se comite o infractiune mai grava, de exemplu, o crirna sau un delict, exista, dupa cum am spus doud elemente,
un element material si altul intentional. 0 persoand de ordinar ii propune mai intai sa cornitã o infractiune si in urma o comite ; avem in acest caz ambele elemente, cel moral sau intentional, si cel material sau fizic, intrunite in aceiasi persoand. Se poate insa ca o persoand sd nu voiascd sa comita ea insasi infractiunea, ci sä intrebuinteze o alta persoana ca un instrument pentru indeplinirea scopului sau. In acest caz este evident ca ambii indivizi sunt autori, unul numai moral, si altul fizic si moral in acelasi timp. Prin urmare, ceiace legea numeste agent provocator, nu e in realitate decal
un autor intelectual or moral al comiterii infractiunii. Aceasta
e atat de adevdrat, Inca Insäi legea noastra care
con-
sidera pe agentul provocator drept un complice, ii pedepseste totusi cu aceiasi pedeapsa ca pe autorul infractiunei, desi in regula generald complicele in legea noastra se pedepseste mai usor decat autorul.principal2). $i vom ardtà mai tarziu, cand vom vorbi de pedeapsa complicitatii, cd penalistii sunt de parere ca agentii provocatori sa fie pedepsiti cel 1) Confr. in acelasi sens: inviteitorii, art. 244, Cod. pen , si provocarea de cdtre clerici care a produs efect prevdzutd de art. 168 si 169 C. p.
2) Acelasi lucru 11 spune Carpzov sub imperiul Ordonantei Carolina, care deasemeni in art. 177 pedepsea mai usor pe cotnplice deck pe autor. Practica, Part. II, Quaest LXXXVII, N-le 11 i urm. Ce e drept cd aceastä reguld 0 aplica la toti complicii anteriori.
32
putin cu aceiasi pedeapsa ca autorii
fizici
ai comiterii in-
fractiunei.
Gresil dar sunt numiti complici asemenea indivizi, ei sunt
In realitate coautori, de oarece ei nu au ajutat, ci chiar sunt cauza eficienta a comiterfi infractiunii. Ei sunt complici lato sensu, sau mai bine zis in intelesul vulgar al acestui cuvant. Concursul agentuluizice T. Canonicoe sau cauza eficientet or ajutor la rezolutia criminala sau la executare. In primul caz agentul, fie moral, fie fizic, e un agent principal, in celalt e agent secundar sau complice" '). Aceasta e adevaratul principiu al teoriei complicitatii. Insa,
dupa cum adauga acelasi autor : Nu toti admit ca poate sa fie un agent principal la infractori un simplu agent moral. Unii ilustri scriitori sustin cä sunt agenti principali numai aceia care executa material infractiunea, i prin urmare nu punt agenti principali decat cei fizici" 2).
De aceasta parere, pe care noi nu o putem admite, este ilustrul Berner : Provocatiunea (instigatiunea)
zice dansul
nu constitue o coreitate (coautor) ci o complicitate, fiindca pentru coautor trebue o cauzalitate externa, care lipseste la instigator, de oarece instigatul e liber in actiunea se 3). Se adaoga ca trebue mai mare Mutate i cutezanta pentru a consuma actul, decat pentru hotarirea de a-1 comite, i deci exist& mai mare imputabilitate. Noi credem insa, Impreuna cu Rossi si Ortolan, cä agentii
morali trebuesc pusi pe aceiasi linie cu cei fizici, ca ei sunt codelicuenti, fiindca participarea morala, cand este cauza impulsiva nu poate fi socotita ca accesorie, ci e chiar mai culpabila 4).
Conceptiunea aceasta a legiuitorului nostru e inset i a legiuitorului german. Provocarea dupa conceptiunea dreptului nostru pozitiv zice d. Fr. de Liszt nu e faptuire intelectuala, ci o complicitate (dependenta) la fapta altuia. Ea nu poseda 1) T. Canonico: Del reato, p. 238, Art. 45 C. p. bavarez din 1813, considerA ca autori principali, (Urheber) intre altii pe aceia care vor fi determinat pe alti indivizi sA comitA sau sA consume infractiuni. 2) T. Canonico: ed. loco si p. 239, trad. ital., § 110, p. 157. 9) Berner: Lehrbuch, § 109, ed. 1879, si §84, ed. 1898, si Bertauld.Lect. XXII, p. 482-484 (ed. 1872) si 409, ed. 1859. 4) In acelasi sens 7'. Canonico: Loc. cit.
in sine motivul culpabilitätii sale, ci ia culpabilitatea din aceasta fapta strAind" 1).
revenim la textul legii. 1316. Legiuitorul prevede cloud genuri de provocatiuni : provocatiunea calificatd care se gase§te in redactiunea primitivä din 1864 a art. 47 C. pen., §i provocatiunea simpla introdusä prin legea modificatoare din 17 Febr. 1874. Urmdnd ordinea cronologica trebue sä vorbim mai intai de provocarea Sa
calificatd.
Art. 47 spune cd sunt agent.' provocatori aceia care au indemnat la comiterea unei infractiuni prin daruri, promisiuni, amenintdri, abuz de autoritate sau de putere, or in fine uneltiri culpabile. In aceste conditiuni existd o provocare Calificata ; sä le examinam pe fiecare in parte.
I. Provocarea calificath. 1317. Daruri sau promisiuni. Atat darurile cat §i promisiunile trebue sä fie anterioare infractiunei, cdci numai atunci pot fi socotite cd au provocat infractiunea. E insd evident cd se poate ca promisiunea sd se fan inainte, iar executarea in urma comiterii infractiunei ; aceasta nu impedecd aplicarea art. 47 C. p. care nu cere conditiunea ca executarea promisiunei sa se facd inainte. Ele pot fi fäcute chiar sub forma unei prinsori 2) sau asigurari 8). In aceastä privintd, dreptul actual difera de legislatiunile
noastre din veacul al XVII-lea, in timpul cdrora nu numai darul sau promisiunea ulterioard, dar chiar o simpla aprobare neremuneratorie atragea acea§i pedeapsa asupra capului celui. care aproba, ca i asupra autorului infractiunei. 1318. Ameninkirile nu pot sd fie socotite ca provocare deck dacd s'au sävar§it 1nainte de a se perpetra infractiunea 4).
Insa in privinta lor judecãtorii faptei au drept sä aprecieze intru cat amenintarile sunt cauza comiterii infractiunii, adick intru cat ele au exercitat o presiune asupra vointei autorului
infractiunei. In unele cazuri ele pot constitui chiar o con1) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 51. Nr. 3, ed. 1905. 2) Garpon: Op. cit. Art. 59-60. Nr. 245. 3) Ibidem: 246; idem jurispr. C. Cas. fr. 4) Atat de rar este, incát d. Garpcon declarA cä nu cunoa§te ho. Mitre in aceastà privinta in jurisprudenta francezd. Ibid: 250. 5u1f)5
3
34
strangere morala, care sa aiba de rezultat sa apere cu totul de pedeapsd pe autorul infractiunei, §i sa atraga toata pedeapsa pe autorul provocarii prin amenintare 1). Atunci insa nu mai suntem in materia complicitatii, adica a pedepsii imprumutate complicelui dela autorul executator al infractiunei ci in materia cauzelor de neculpabilitate pe care am studiat-o in Cap. II al acestei parti §i la care trimitem 2). 1319. Abuz de autoritate sau de putere. (Confr. art, 157 C. p.). Prin prima din aceste expresiuni legea se referd la autoritatea parintilor, profesorilor, duhovnicilor, etc., iar prin cea de a doua la abuzul de putere ce se exercita de un functionar superior asupra unui functionar inferior.
Este ad vorba de abuzul de autor(tate legal, sau de ori ce abuz de autoritate? Se aplica aceasta chiar la stapanii care dau ordin servitorilor? De*1 cestiunea e controversata, noi credem ca nu trebue a distinge, fiindea legea e generala 3).
Si, in afara de aceasta, noi credem ca o persoana, care are o autoritate de fapt asupra alteia, este tot atat de vinovatã and o indeamnd sä comitd infractiuni, pe cat este o persoand. care are o autoritate legala. Curtea noastra de casatiune s'a pronuntat in acelasi sens '). Inferiorul insd nu va scapa in general de raspundere 5). 1320. Uneltiri culpabile. Prin aceasta formula legea intelege orice fraudd sau in§dlaciune care ar aved de rezultat ca sd facd pe o persoand sa comitd o infractiune : Omnem calliditatem, fallaciam, machinationem ad circumveniendum, fallendum, decipiendum alterum adhibitam. De exemplu o persoana spune unui sot cd sotia sa este Confr. De Liszt: Lehrbuch § 51. Nr. I. 2) A. Prins: Science pénale. No. 561. 2) Cas. fr. 10 Nov. 1899, B. 312: In acelasi sens. Garraud: Précis, ed. Xi, Nr. 236, p. 430; Traité II, 663, ed. 2-a; Ch. Ad. i F. Hale, I. Nr. 284. Garpon: Code pen. Art. 59-60, Nr. 257, si Nr. 259, (pentru ordinul dat servitorilor sau lucrAtorilor). Si Nr. 261 pentru magnetizator; ia noi Al. D. Oprescu: Revista judiciarA, an,II (1906) Nr. 9 (15), p. 123. 4) Cas. rom. II, 802 din 3 Oct. 1900, B. 1215 si C. Jud. IX, 71, p. 566. Admitem chiar autoritatea moralA a unui preot asupra comunei. Deasemenea Cas. II, 263 din 7 Iunie 1888, B. 615, ordinul unui stapAn dat servitorului sAu ca sA comitA un delict silvic. Confr. Cas. II, 512 din 6 Oct. 1397, B. 1226; 115 din 14 Febr. 1890, B. 218. 5) A. Prins. Science pénale, No. 562. 1)
35
adultera si-1 face sà o omoare sau sä atenteze la viata ei. Sau spune cuiva cä un individ cautd sa-1 omoarel si, pentru ca sa evite acest lucru, persoana careia s'a spus minciuna, voeste
a preveni moartea sa ucigand pe acela care nici un moment nu gandise sa-i faca rau.
1321. Darea de instrucliunie Autorii se intreaba daca instructiunile trebue sa fie date cu intentiune de a se comite infractiunea, or este destul sä fi dat indicatiuni fara sa fi voit ca ele sà serveasca pentru comiterea infractiuhi? Cestiunea ni se pare Ca nu merita sa fie discutatd. Evident, credem noi, cä instructiunile trebue sd fie date cu intentiune, cu bund stiinta ca vor servi pentru comiterea infractiunii, i aceasta pentru doua motive. Mai intai pentru cä nu poate sa existe complicitate fard intentiune, si al doilea fiindca
insdsi legea cere ca instructiunile sa fie date spre a comite infractiunea, i e evident cd, darea unor indicatiuni fara inten-tiunea ca ele sa serveasca la comiterea unei infractiuni, nu pot sa fie considerate ca instructiuni pentru comiterea unei infractiuni ').
Dealmintrelea cand legiuitorul cere intentiunea pentru complicitatea pedepsita mai usor a complicelui concomitent, precum i aceia foarte asemänata a procurarii de mijloace, -din art. 50 C. p., cum s'ar putea sa nu o fi cerut la complicitatea pedepsita cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal? Complicitatea prin impruden ta. nu intra in vederile legiuitorului, caci ar Li straniu ca un servitor or un prietin care a
spus fara nici un gand räu distributiunea camerelor si a lucrurilor din ele, unei persoane, sa fie socotiti ca niste complici fiindca acea o persoand rdu intentionatd, s'a folosit de aceste indicatiuni.
1322. Trebue oare ca darea de instructiuni sa fie intovarasita de daruri sau promisiuni ? G. Cantilli admitea afirmativa, bazandu-se pe textul legii care vorbeste disjunctiv vor fi provocat la o infractiune sau vor fi dat instructiuni spre a o comite. Curtea noastra de casapne s'a pronuntat in acelasi sens 2). Noi credem insd, impreuna cu doctrina franceza 8), cd. 1) In acest sens, A. Prins: Science pénale, No. 549. 3) In acest sens, Degois: Traité, Nr. 342. 8) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1899 ; vezi InsA Vidal: Cours, Nr. 417; vezi alti multi autori in acelasi sens; Garpon: Code penal, art. 59-60, Nr. 264.
36
nu e necesar ca darea de instructiuni sd fie unita cu darurile sau promisiunile, toate cazurile de provocare calificata, putand
singure fiecare in parte sa atraga pedepsirea cornplicitatii. Astfel se pronuntase la inceput i Curtea noastra de casatie 1). Dealmintrelea cestiunea credem ca astazi, cand se pedepseste provocarea simpla, nu mai merita importanta 2). Acestea sunt cazurile de provocatiune calificata, trecem acum la provocarea simpla.
IL Provocarea simpla.
1323. Alin. 2 al art. 47 C. p., care prevede provocarea simpla a fost adaogat in 17 Febr. 1874, el are urmatoarea coprindere :
Sunt asemenea agenti provocatori, aceia cari, prin vreunul din mijloacele enumerate in art. 294, vor fi provocat di-
rect comiterea unei crime sau delict prevazut de codicele penal". Jar art. 294 C. p., arata acele mijloace relativ la calomnie :
prin cuvinte rostite in public, prin scrieri, prin imprimate, prin desemne, prin gravuri, prin embleme vandute sau expuse spre vanzare, distribuite sau afipte in public".
Prin urmare, legea din 1874, a mers mai departe i a pedepsit chiar simpla provocare sau indemnare la comiterea unei infractiuni, prin grai sau prin scris i fart nici o presiune sau calificare a indemnarii. Ce e drept ca aceasta provocare trebue sa fie facuta in public, este o provocare colectiva 8). 1) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1878, B. 119; Cas. II, 27 din 18 Ian. 1893, B. 61.
2) 0 deciziune pe care nu o putem aproba, s'a dat de C. cas. II, 3201 din 29 Oct. 1910, B. 1423. Curtea a decis cA dacA un comerciant dá instructiuni procuristului sAu sA facA declaratiuni vamale false, el nu cade sub aplicarea art. 47 Cod. p. si art. 43 leg. vamalA din 1 Iul. 1905, pe motiv cd art. 43 prevede pe agenti vamali, comisionari si expeditori, i a1i intermediatori, iar nu pe comercianti. Curtea n'a observat InsA Ca, dacA comerciantii nu sunt prevAzuti in art. 43 leg. yam. ca autori de infractiuni, aceasta nu'i impedicA sA fie complici. Oare la delapidare infractiune specialA functionarilor nu poate fi complice un particular ? 3) Vezi A. Prins: Science pénale, No. 569.
37
*1324. Buna sau rea este aceasta modificare a art. 47, Cod. pen. ?
C. Bosianu, fost profesor de drept roman la Universitatea din Bucuresti, in discursul sail din Senat, a combatut cu multa energie rnodificarea art. 47 C. p., in sensul de a se pedepsi provocarea simpla, insa critica sa este declamatoare si absolut fard nici o competenta ; Voiti sa schimbati fibertdtile actuale ziced dansul si sa ne läsati in eternitate inteun Stat de robie curata?" '). Bosianu, un om foarte respectabil dealmintrelea, a luat parte la confectiunea codicelui penal din 186-1, find chiar vice-presedinte al consiliului de Stat, pe atunci; intelegem dar apararea pe care o face operei sale si supdrarea contra acelora cari se atingeau de ddnsa. Insa cand vedem ce persoane faceau legile noastre 'in 1864-, si cat de putin erau preparate pentru o discutiune serioasa stiintifica chiar dintre cei mai bine reputati si intentionati ca Bosianu, nu ne mai putem mira de opera lor nefasta, cel putin in ceiace priveste legislatiunea penala. Bosianu vorbeste de libertate; ce libertate s'a violat prin
lin. 2 al art. 47 C. p. ? Ad, dupa cum cu drept cuvant observa. ilustrul Carrara, nu e vorba de a se pedepsi cugetarea, caci cugetarea e un act intern, iar infractorul a comis act extern, rnanifestand cugetarea sa altora prin indemnuri 2). Ce altd libertate se loveste ? Libertatea de a indemna la comitere de infractiuni ? Sa multumim legiuitorului cã a suprimat aceasta libertate in 17
Febr. 1874, dupã cum a suprimat multe alte libertati prin codicele penal, ca aceiea de a ucide, de a fura, de a falsified, etc 1
Dealtmintrelea, dupd cum observa Al. Lahovari, Mi n. de justitie, raspunzand lui Bosianu, modificarea din art. 47 C. p. este Wald din Cod. pen. belgian, din 1867, si nimeni nu a pre-
tins cd Belgia se afla in eternitate intr'un stat de robie curate. In Franta deasemenea, simplul consiliu nu era suficient 1) DreptuP` 18/4, No. 20. Confr. in acelasi sens; Bertauld care sustine ca nu s'ar puteh pedepsi indemnatorul ca autor decat intr'o legislatiune care ar pedepsi chiar simpla hotarire cand ar avea mijloace de a constatà existenta sa. (Cours, p. 482: Lect. XXII.) 2) Carrara: Programma, § 440.
38
spre a fi consideratd o persoana ca agent provocator 9, insa sub Republicd a intervenit legea din 29 Julie 1881, care considerd ca provocare discursurile, strigarile in public, scrierile si imprimatele care indeamna la executarea de crime sau delicte. Aceste indemnari sunt considerate ca acte de cornplicitate 2).
Deasemenea, in proectul Cod. pen. italian, nu se pedepsea
decat provocarea calificata, dar in redactiunea definitiva s'a pedepsit orice pro vocare 8).
Prin urmare, modificarea din 17 Febr. 1874 este bund Era desigur nerational ca sa scape de pedeapsd persoana care indeamna la comiterea unei infractiuni, fara promisiuni sau daruri, ci profitand numai de instructiunea sau inteligenta sa superioard, or de ascendentul pe care-1 avea asupra infractorului. Codicele penal din 1864 era In aceasta privinta criticabil 9.
1325. Insa modificarea art. 47 din 17 Febr. 1874, lasa de dorit atat ca fond cat si ca forma. Ca fond, nu credem ca legea a facut bine punand pe aceea§ linie, sub punctul de vedere al pedepsii, provocarea simpla din alin. 2, al art. 47 C. p., cu provocarea calificata din alin. 1 al aceluia§ articol ; parerea noastra este cd provocarea calificata este mai periculoasa, si prin urmare, trebue pedepsita mai aspru 5).
1326. Sub punctul de vedere al redactiunei, alin. 2 al art. 47, face inutil pe cel dintai, cu toate genurile sale de calificare, cad daca provocarea simpla se pedepseste la fel cu provocarea calificata, evident ca nu mai este nici un interes
de a le distinge, si a arata In ce consista provocarea califi1) Cas. fr., 24 Nov. 1809; 3 Sept. 1812; Lyon, 4 Ian. 1860; Rouen, 12 Febr. 1887.
5) Confr. legea belgiand din 25 Martie 1891, care pedepseste provocarea de a comite crime sau oarecare delicte, chiar and provocared. rear produce efect. 5) .Majno: Commento, Art. 63, No. 320.
4) In acest sens Prins: Op. cit., No. 575. 5) Carpzoo dupd ce spune a nu importa dacd cineva omoard cu
maim lui sau omoard prin altul, adaogd a provocator (sau mandant, cum 11 numeste dânsul), e acel care indeamnd pe altul la omor, fail
platd, aci dacd intervine plata nu e mandat ci asasinare. Practica, Part. I, Quaest IV, N-rile 1, 3, 10, 11.
39
catd. Ce mai este trebuinta de exemplu, sa se spund cd provocatorul prin daruri or promisiuni se pedepseste cu o anumita pedeapsd, cAnd i fdrä a da daruri or a face promisiuni, pro-
vocatorul se pedepseste cu aceeas pedeapsa ? Alin. 1 al art. 47 C. p., aved inteles inainte de 1874; de oarece numai provocarea calificata se pedepsed dupd Cod. pen. din 1864, trebuid sd se arate precis in ce constd provocarea calificatd. Ar fi avut deasemeni inteles mentinerea alin. 1, dacd legiuitorul ar fi diferentiat pedepsele provocarii simple si a celei calificate. Dar dand aceeas pedeapsd in ambele cazuri, al. 1 al art. 47 C. p. devine färd rost, si legiuitorul puted redactd mult mai simplu acest lung articol, spunand: Este agent provocator acela care in vreun mod oarecare va fi indemnat pe o persoand sä comitd infractiunea sdvdrsitd de dânsa".
In afard de aceasta räu s'a exprimat legiuitorul cand vorbeste numai de provocdri la comiterea de crime sau delicte
prevetzute de Codicele penal; trebuid sd fie general ca si alin. I. 1327. In al. 4 al art. 47 C. p., se pedepseste provocarea chiar cand nu produce efect, ce e drept cu o pedeapsa mai
mica. Aceasta e Inca o dovadd cã agentii provocatori sunt coautori iar nu complici, cãci daca ar fi complici, naste intrebarea
ai carei infractiuni ar fi ei complici ? Ai infractiunei care nu s'a comis? $i ce pedeapsd le-am puted da ? Complicii se pedepsesc cu aceeas pedeapsd sau cu o pedeapsd mai mica decal autorul
infractiunei, dar aici nu poate sä fie vorba de pedeapsa infractiunei, cdci ea nu s'a comis, i prin urmare nici de a complicelui.
In realitate, in caz de indemnare la infractiuni, avem autori sau coautori, caH se pedepsesc pentru propria lor fapta, independent dacd exista or nu autori fizici de executare si independent dacd se produce or nu efect, cdci in acest din urmd caz, ea constitue cel putin o tentativd. *1328. Fapta constitue o infractiune de sine statatoare, care s'ar puted numi : Indemnare de comitere de infractiani, pi care intr'un Codice bine facut ar fi trebuit pusd in partea speciald a Codicelui penal. Caci, cel putin in cazul cand provocarea nu produce efect, incontestabil cd nu mai poate fi vorba de complicitate, de oarece lipseste autorul principal si fapta relativ la care s'ar fi putut stabill complicitatea.
40
Legiuitorul insd, considerdnd provocarea care produce efect, ca un caz de complicitate, n'a voit sd o separe de provocarea care nu produce efect, desi aceasta din urmä nu are nici o legaturd cu materia complicitatii 1329. In Franta, Legea presei din 29 Iulie 1881, de care am vorbit, a instituit in art. 24 un delict special, chiar and provocarea n'a produs erect. Deasemenea legea din 28 Iulie 1894, contra anarhistilor, pedepseste apologia crimelor si indemnul la omoruri, jdfuiri, incendiuri, precum i adresarea care militari de a nu-si indeplini datoriile bor. In Belgia deasemenea, in urrna afacerei Duchesne, un Belgian care oferise in 1873 Archiepiscopuiui din Paris sd omoare pe Bismarck2) si care fusese achitat3), s'a propus o lege, prin care se considerd ca o infractiune provocarea, oferta sau acceptarea unei pro vocari sau oferte de a comite o crimd pedepsita cu moartea sau munca silnica pe viata. Aceasta lege propusd de d. Lantsheere, a fost admisd in 7 Iulie 1875 ; dupe ea indemnarea constitue o infractiune de sine staidtoare, iar nu un caz de complicitate ; consumarea infractiunei e independentd de acceptarea provocarii sau ofertei. Berner criticand aceastä lege, care a fost adoptatd de Germania
in 26 Febr. 1876, si se intreaba daca Germania nu puted sa raspunda. Belgiei prin o lege mai bine chibzuitaii). In Anglia o lege din 6 August 1861, dispune ca orcine a solicitat, incurajat, convins sau cercat sa convingd pe cineva
sau a fäcut propuneri cui-va in scop de a ucide o persoana; fie sau nu supusd a M. S., fie sau nu in posesiunile Reginei, va fi culpabil de delict (rnitdemeanor)" 5). ') Vezi art. 157 C. p., un caz special de provocare. In Franta, Rossi (Cours, Livre II, Nr. 36), a combatut pedepsirea indemnarei care n'a produs efect. Nici un rationament nu poate face ca sa existe ceeace nu e nici cel putin inceput, i ar fi pe atat de absurd pe cat e de ridicul
de a declara culpabil pe un om pentru o infractiune care nu a avut ilintA". Dupa d. Garofalo in asemenea caz e tentativa cu mijloace neapte.
Criminologia, 2-a ed. ital., p. 362.
2) Dupa d. A. Prins aceasta oferta a fost facuta la 9 Sept. 1873 de Poucelet.
8) Trib. Liege in 20 Mai 1875. Vezi Majno: Commento, art. 63, N-rile 310-319. 4) Berner: Lehrbuch, § 112 si ed. 1898, § 87. 5) C. pen. australian, Cap. I, § 9.
41
1329 bis. Bine a facut legiuitorul Ca a pedepsit chiar indemnarea care nu produce efect, fiindca in realitate ea este o tentativa, i tentativa trebue pedepsita. Legiuitorul spre a ocroti bine societatea trebue sä aibà ca baza sistemul subiectiv, iar nu pe cel obiectiv. Chiar Romanii au plecat dela sistemul obiectiv, pe care il gasirn in dreptul clasic, la Gaius i Ulpian, si a ajuns la sistemul subiectiv pe timpul lui Arcadiu i Onoriu si al lui Justinian1). 1330. Ce vom zice de mituitori ? Trebue oare sa fie considerati ca agenti provocatori ? Cestiunea importa foarte mult, fiindca legiuitorul nostru nu a tradus art. 179 C. p. fr. care
pedepseste pe mituitor la fel cu mituitul. De ad s'a tras concluziunea ca in legea noastra mituitorii nu se pedepsesc, spre a da posibilitatea de a descoperi prin ei pe mituii. Daca mituitorii nu s'ar pedepsi pe baza art. 47 C. p. rom., ei ar rarndne nepedepsiti.
Parerea noastra este insa ca mituitorii se vor pedepsi pe baza art. 47 C. p., i credem ca, din aceasta cauza legiuitorul nostru a suprimat art. 179 C. p. fr., considerandu-1 inutil 2) pi nevoind sa ded aceiasi pedeapsa complicelui mituitorului ca functionarului 3).
*1331. Quid despre comerciantul agent provocator la delicte vamale de declaratiuni false ? Curtea de apel Bucuresti, Sectia I, a decis in 1910 ca, art. 50 legea vamala, neprevazand pi pe comerciant, ci numai pe mijlocitori printre persoanele
care sunt supuse pedepsii, i legea penala fiind restrictiva, comerciantul nu va fi pedepsit, dacd va fi el autorul material al faptei, i prin cale de consecinta nu poate fi pedepsit nici ca complice cand este autor moral, adica agent provocator, din cauth ca. art. 48 a prescris principiul Ca un complice se pedepseste dupa natura infractiundi, socotita ca find comisa de el 4). 1)
Vezi N-rile 380 si 534.
2) In acest sens G. N. Fratosti(eanu: Dreptul, 1888, an. XVII, No. 44, p. 345-347. 8) Motivul ca. legea n'a volt sA pedepseascd pe mituitor ca sa
poate descoperi pe mituit, nu este fArd replicA, fiindcA dacd legea voià
acest lucru, nu aveA deck sa faca in acest caz din delatiune o scuzd absolutorie, cum a facut si in alte cazuri (art. 122 Cod. pen.). 4) C. Bucuresti, I, din 6 Mai 1910. Dreptul, an. XXXIX (1910), No.
46. Aceasta deciziune criticabilA cel putin sub raportul moralitkii si al
42
*1332. Relativ la instigare sau provo,care se nasc mai multe probleme juridice destul de grele. Vom lasa la o parte instigarea prin presä i instigarea mediata, adica instigarea la instigare, de care vom vorbi mai tarziu 1).
Mai intai vom observà cä provocarea la o contraventiune nu se pedepseste, fiindca legea nu vorbeste decat de provocarea la crime si la delicte. Dealmintrelea, cum legea consi-
dera provocarea ca un caz de complicitate, e natural ca nu poate sa existe complicitate la o contraventiune. Solutiunea nu e rationala, dar sub punctul de vedere legal e absolut sigura. Si zicem cä nu e rationald, fiindcd, pe deoparte agentul
provocator nu e in realitate un complice, ci un coautor intelectual, iar pe de alta parte, fiindca exista i contraventiuni intentionate, de exemplu acea din art. 389, No. 6 Cod. pen. Acest punct nu sufera discutiune; sunt insa altele indoioase.
1333. Ce se intampla cand provocatul a comis o infractiune mai putin grava, decat aceia la care a fost provocat ? De ex. : autorul material a fost indemnat sa ucida, i el numai
a batut pe victima. Se admite ca provocatorul va profita de aceastä imprejurare si nu va fi pedupsit decat cu pedeapsa de complice la fapta comisä2). Solutiunea poate sa nu fie conforma principiilor, fiindcä in cazul acesta in realitate provocatorul e culpabil de tentativa de ornor, insä e conform legii ca provocatorul sa profite de neexecutarea or de executarea incomplecta a provocarii. Nu usureaza oare legea considerabil pedeapsa in caz cand provocarea n'a produs efect, cu toate cd si in acest caz nu e meritul provocatorului, ci al provocatului? *1334. Ce se intampla in cazul contrar, cand provocatorul a trecut peste marginile provocarii, fie din cauza Ca a schimbat mijloacele de comitere ale infractiunii, fie cã el odata instigat utilitatii sociale, poate servl ca model de abuzul silogismelor, mai ales In o materie artificialä ca a tentativei. Dealtmintrelea chiar sub punctul de vedere al logicei rationamentul Curtii de apel e fals, flindca stiintific vorbind, agentul provocator nu este un complice, ci un coautor. 1) Vezi N-rile 1373 si 1414.
21 In acest sens Gargon: Code penal, art. 59-60, Nr. 371.
43
a hotdrit sä comitä o infractiune mai mare, de exemplu a fost instigat sa batä si el a ucis ? In acest caz Carpzov, Menochiu si Decian sunt de pdrere cã agentul provocator nu va fi pedepsit pentru excesul de infractiune. Ei adaoga ca lucrul nu poate suferi nici o indoiala dacä mandatul a fost sä faca ceva care, in mod normal (verisimiliter et regulariter) nu pricinueste moartea, de exemplu a dat mandat sä loveasca cu un baston mic, or cu palma, iar mandatarul a ucis cu sabia '). Ce vom zice in dreptul modern ? Mai intdi e darä din orce discuOune ca., daca instigatorul a comis o altd infractiune, de pildd a fost indemnat sä comitä un furt, si el a comis un omor, instigatorul nu poate fi cornplice de omor, cdci lipseste legatura de vointd in comiterea aceleias infractiuni care formeazd baza teoriei complicitatii 2). In celelalte cazuri autorii italieni fac o distinctiune intre mijloace si scop, distinctiunea propusd de Carmignani si admisd
de Romagnosi, care desigur e inspirata de vechii penalisti. a) Ca exces in privinta mijlocului, Carrara da exemplu : in loc de a da cu ciomagul, cum a fost indemnat, instigatorul intrebuinteazd cutitul si ucide. In acest caz se admite ca., chiar
fiind prezent instigatorul, el nu rdspunde, ceiace ni se pare nerational dacd instigatorul puted sd opreasca acest exces al mijlocului 8).
b) Excesul de vointd. Daca s'a intrebuintat bastonul si instigatul a ucis prin dolul sau rdutatea lui $i cu scopuri particulare, nu mai raspunde instigatorul de acest exces de vointd, relativ la care n'a fost in unitate cu instigatul. Insa instigatorul va raspunde si de acest exces de rezultat atunci cand
el provine numai din greseala executarii, si daca excesul puted sd fie prevazut. Aceasta este pdrerea in general admisa de autorii italieni, si francezi 4). Ea este conformd principiilor, caci o persoand nu ') Carpzovius: Practica nova. Part. I, Quaest IV, N-rile 17 $i 18. 2) L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 325 ; Garcon: Art. 59 60, 8) Carrara: Programma, P. G., § 501; Majno: Op. et loc. cit., Confr.
Garcon: Code penal, art. 59-66, Nr. 376 $i 377 $i deciz. C. cas. fr. din 4 Pluviose. an. XIII. 4) Romagnosi: Genesi del diritto, § 598, p. 599; Paoli: Nozioni elementari di diritto criminale, p. 115. L. Majno: Commento. Art. 64, Nr. 325;
44
poate fi cornplice la o fapta pe care n'a voit-o. In realitate infractorul a comis alte fapte. *1335. Ce se intämplä cdnd agentul provocator, voind sd prinda pe infractor in flagrant delict spre a-I denuntã justitiei ca sd ia un premiu or ca sd-si rdsbune, '11 indeamna sä comita o infractiune, pe care instigatul o comite? Va fi instigatorul pedepsit in acest caz? Impallomeni sustine afirmativa, flindca fapta instigatorului zice dansul nu se poate despArti de a autorului pe care el 1-a provocat, si in infractiuni nu trebue cdutat scopul ultim, obiectivitatea ideologica, ci inten,iunea delictoasä si obiectivitatea juridicd 1). Credern aceastd
,solutiune intemeiatd, cdci in cazul nostru avem provocare la comiterea de infractiune facutd cu bund stiinta, si atAt cere legiuitorul pentru pedepsirea agentilor provocatori 2). *1336. Afard de agentii provocatori, care in realitate nu sunt complici, se mai prevdd alte cazuri de complicitate gnterio ard corniterii infractiunei in art. 50 C. p. Vor fi pedepsiti -c a complici a unei infractiuni calificat - crimd sau delict : 1) Aceia cari vor fi procurat arme, instrumente sau ori ee'alte mijtoace, care au. servit la comiterea faptei, stiind cd ,o sd serveascd la acea comitere".
Oricdt de generale par cuvintele: orice alte rnyloace, .ele se referd credem numai la mijloacele materiale, cdci, atunci
cand e vorba de instructiuni ele sunt prevazute in art. 47 al. 11C. p. Dealtmintrelea nu e nici un motiv de a distinge intre darea de instructiuni si alte mijloace in privinta pedepsii, cum face legiuitorul 8).
2) Acei cari cu bund stiintd vor
fi
ajutat sau vor fi
P. Rossi: Traité. L. II, Ch. 37; Ch. Adolphe i F. Helie: Théorie T. I, Nr. 270; Garraad: Traité II, Nr. 238 si ed. 2-a, II, 649; Garcon: Art. 59 60. N-le 373-374, si mai ales 375 ult. alin. Vezi insd in sens contrariu in vechiul drept Bdhtner in observ. sale asupra lui Carpzovius: Practicae. Part. I, Quaest. 1 Nr. 33. ,) Impallosneni: Codice penale italiano illustrato. T. I, p. 219. 2) In acelasi sens Majno: Commento, Art. 64, Nr. 326. Bine inteles insa cgdaca nu existd provocare, ci cu invoirea justitiei si ca sa prinda pe infractori, s'a prefAcut ca se uneste cu ei, nu poate fi infractiune, caci lipseste intentiunea. (Vezi cele zise la conditiunea intentiunii la complicitate). 3) Evident insa ca, orice alte mijloace, insemneaza si casa in care s'a comis infractiunea. Garpon: Art. 59-60, N-rile. 267 si 268.
45
azistat pe autorul sau pe autorii actiuhei in faptele care au pregdtit-o sau inlesnit-o, sau in acelea care au sdvdrsit-o, fära prejudiciul pedepselor care sunt prevazute pentru autorii de comploturi sau de provocatiune in contra sigurantei interioare sau exterioare a Statului, chiar in cazul cand crima ce aveau in vedere conspiratorii sau provocatorii nu se va fi ex ecutat" .
Legiuitorul are totdeauna grijd in acest aliniat, ca i In cel precedent sd arate elementul intentiunei prin cuvintele : cu bund $liintri. Aceasta e forma cea mai uzitatd de complicitate in practied ; deaceia cazurile i deciziunile sunt toarte numeroase 9. 3) In fine, un ultim caz de complicitate anterioard comiterii infractiunei, este promisiunea sau intelegerea anterioard savarsirei crimei sau delictului, de a ascunde lucrurile ce vor proveni din infractiune. Aceasta promisiune trebue facuta. Inainte de comiterea infractiunei, caci, dacd se face in urmä ea constitue delictul de tainuire, bine inteles fiind urmatd promisiunea de executare.
Quid dacd se face simpla promisiune dupa executarea infractiunei, cä se vor ascunde lucrurile rezultând din crimt sau delict? Noi credem cd aceasta fapta nu inträ in prevederile legii,
fiindcä nu poate constitui nici un indemn or provocare, nici täinuire, de oarece promisiunea de tainuire nu e täinuire. Observdm ca art. 50 si § 6 C. p. prevad adevärate cazuri de complicitate anterioard comiterii infractiunii, pe cand art. 47 C. p. se referd in realitate la coautorii intelectuali ai infractiunii.
§ 2. Complicitate concomitentä cu infractiunea.
Acesta e cazul de complicitate cel mai obisnuit ; el e prevazut de art. 50 C. p. care, dupa cum am vdzut, vorbeste in acelas timp de complicitatea anterioard comiterii in1337.
fractiunii.
Aci mai cu searnd e interesul de a distinge pe coautori de complici, adica pe faptuitorii principali de cei secundari sau auxiliari infractiunei. 1) Garpon: Ibidem. N-le 276-308.
46
Vom veded, cAnd vom vorbi de pedeapsa complicitdtii, ca legiuitorul a distins printre complicii concomitenti o categoric, aceia a complicilor indispensabili, fdrä de care infractiunea nu se puted comite. Caracteristica complicitatii concomitente este o participare secundard in momentul chiar al comiterii infractiunii. Art. 50 arata modurile prin care se indeplineste acest gen de complicitate. Alin 1 si al 2-lea, le-am vazut cand au vorbit de complicitatea anterioara comiterii infractiunei. Acest al 2-lea aliniat se referd si la complicitatea concomitentä prin cuvintele :
Aceia care, cu bund stiintä, vor fi ajutat sau azistat pe autorul sau autorii actiunei in faptele care au pregatit-o sau au inlesnit-o sau in acelea care au sdvdrOt, etc". 1338. Al 3-lea al. art. 50 a fost adaos in 1874 (confr. art. 24 din Constitutiune). 3. Aceia care vor fi contribuit in cunostinta de cauza la vanzarea sau numai la distribuirea or expunerea unei scrieri,
unui imprimat, unui desemn sau unei gravuri, care nu vor ardtà lamurit numele i domiciliul adevdrat al autorului, girantului, editorului, cand scrierea, imprimatul, desemnul sau gravura contin crimä sau delict. Persoanele de mai sus sunt scutite de orice pedeapsd: 1) Dacd vor aratà pe adevdratul individ dela care tin scrierea, imprirnatul, desemnul sau gravura ; 2) Dacd vor ardtd pe adeväratii autori, giranti sau editori" 9. $i acest aliniat e rau redactat. Este in adevar inadmisibil cd, dacd o persoand ar contribui la distribuirea unei scrieri sau imprimat fart nume de autor sau editor or girant, sd fie supusd pedepsii dacd scrierea, desemnul, gravura sau imprimatul ar contine crimd sau delict. Legiuitorul a voit, desigur sh zica., dar s'a exprima, rau, care indeamnd la crim sau delict. Chiar in acest caz insd e stranie aceasta compicitate la o infractiune independent de cazul comiterii i prin simpla fapta a indemndrii. Legiuitorul ar fi facut mai bine sd disting5, si in acest caz, ca 1) Cu drept cuvAnt C. cas. II, 3311 din 9 Nov. 1910, B. 1599; C. Jud. 1911, Nr. 8, a decis cd girantul nu mai e respunzAtor, dacd autort1 scrierii
este cunoscut. In adevAr, scopul pentru care cere legea un girant, este tocmai pentru ca sd aibd o persoand rAspunzatoare, care sd ingrijeascd sd nu se ascundd adevdratul culpabil de consecinta scriselor sale.
47
si in art. 47 C. p., provocarea care a produs si care n'a produs efect, considerand pe cea din urmd ca infractiune de sine statatoare. Ar mai fi trebuit sa dea in acest caz aceleasi pedepse ca in art. 47 C. p., fiindcd ambele cazuri sunt identice, deosebirea find numai cd in cazul art. 50, al. 3, infractorul se adreseazd la public in general, pe cand in cazul art. 47 se adreseaza la o anumitd persoand. E chiar mai periculos infractorul din art. 50, al. 3 C. p., fiindca se adreseaza la minti foarte variate.
Partea finald a art. 50 C. p. pare cd ar vol sa impund delatiunea in caz de infractiuni prin presa, desemne, etc. In realitate insä legea a voit sd afle cu orce pret pe autorul indemnäri, si de aceia a stabilit o cascadd de responsabilitäti. § 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei '). 1339. Acest al 3-lea gen de complicitate pare iar4i cu neputinta ; sunt chiar legislatiuni ca cea belgiana, care nu-I cunosc 2). Aceste legislatiuni disting pe favorizatori (favoreggiatori, fautores, fauteurs) de complicii propriu zii, prin aceia cd intervin dupd comiterea infractiunei i Ord o prealabild intelegere. Ei nu trebuesc confundati cu continuatorii, care chiar fard concert anterior, intervin in infractiunile continue, de exemplu in caz de arestare Regard' (art. 272 C. p.)8). Legea noastrd a prevazut doud infractiuni diferite ca genuri de complicitate posterioard comiterii infractiunei: Gazduirea sau ascunderea persoanelor, i Tdinuirea sau ascun-
derea lucrurilor. 1340. a) Art. 52 vorbeste de gazduire, care dupd cum am spus e o infractiune de obicei. Legiuitorul s'a gandit cd, acei care in mod obisnuit dau loc de scapare i ascundere celor care comit infractiuni indeamnd indirect sä le comitd, caci infractorii cand stiu cd vor fi ajutati sä scape de urrndririle justitiei, sunt mai mult ispitii sd comitd infractiuni.
9 Vezi bibliografia in Garpon asupra art. 59 si 60, Nr. 309 si art. 61, Nr. 1. 2) Prins: Science pénale, Nr. 585. 8) Vezi aceasta distinctiune in Carrara: Programma P. G. I, § 478 483; Confr. Majno: Commento, art. 63, Nr. 307. nransii spun ca fapta favorizatorilor nu e complicitate, ci infractiune de sine stätatoare.
48
Gazduirea infractorilor, chiar cand e singuratica, si nu de obicei, e pedepsita de lege, insa in acest caz nu e considerata ca o complicitate, fiindca nu e presupusa un indemn, o contribuire la comiterea infractiunei, cum e presupusa gazduirea obisnuita a facatorilor de rele 1). Trebue sa observam ca art. 52 prevede gazduirea numai in materie de talharii si silnicii contra sigurantei Statului si a linistei obstesti. Legea este si trebue interpretata restrictiv2).
Darea de alimente nu intrd dar in prevederile art. 52 C. p.8).
1341. b) In art. 53 C. p. legea pedepseste pe ascunzdtorii de lucruri, declarand insa formal ca ei sunt tainuitori, iar nu complici.
In aceasta privinta Cod. nostru penal a urmat legea modificatoare din 8 Apr. 1853 a Cod. pen. airbei, care si ea declara ca.* aceasta categorie de infractori sunt tainuitori iar nu complici. Insa legea din 1853 desi nu considera pe tainuitori drept complici, le da o pedeapsd In raport cu pedeapsa autorului principal, ceiace este .aplicarea teoriei complicitatii (pedeapsa imprumutata). Ce e drept ca sub acest codice complicele pedepsindu-se cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal, iar tainuitorul cu un
grad mai jos, era deosebire de pedeapsa intre tainuitor
si
complice, totusi pedeapsa tainuitorului depindea de pedeapsa autorului principal, ceiace e o reguld a complicitatii. Mai logic legiuitorul nostru actual da tainuitorului o pedeapsa fixa, considerand tainuirea ca o infractiune de sine stdtatoare. Deaceia cu drept cuvant Curtea noastra de Casatiune a decis cã e indiferent pentru pedepsirea complicelui, dacd autorul principal a fost or nu descoperit 4). 11 In art. 89 C. p. gAzduirea singuraticA e pedepsitA cu recluziunea,
iar in art, 197 C. p., aseunderea criminalilor e pedepsitA corectional. Confr. Al. Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul, an. XXXIV (1905), Nr. 56, care e de pdrere cA legiuitorul ar trebui sA facA din gAzduire o infractiune simplA iar nu de obicei. 2) Garpon: Op. cit., Art. 61, N-le 5 si urm. 8) Ibidem: Nr. 12 si Cas. fr. 1 Mai 1897, B. 155; S. si P. 98, I, 112; D. 98, I, 253.
4) Cas. II, 862 din 22 Apr. 1908, C. Jud. 1908, Nr. .56. Dealtnnin-
trelea aceastA regulA existA chiar in caz de adevdratA complicitate (vezi Nr. 1286).
49
In schimb insd legiuitorul nostru e mai putin logic decAt C. p. Stirbei cAnd vorbqte de tdinuire In materia complicitatii. 1342. Vom addogd cd, in Congresul penitentiar dela Pesta din 1905, teoria tdinuirei ca act de complicitate n'a gasit tin singur sustinator in sAnul congresului. Toti au admis cd tAinuirea fiind un act posterior, legat cu infractiunea prin conexitate, dar nu indivis, constitue o fapta distinctd i pedepsibild prin sine insAsi1). 1343. Delictul de tdinuire dupd cum aratd art. 53 C. p., consistd din acte foarte diferite: Aceia care, cu build §tiintd,
vor fi ascuns in tot sau in parte lucrurile sau bani ce provin din furt, sau din sdvAr§irea vericArei alte crime sau delict sunt
Idinuitori iar nu complici. Tainuitori sunt aceia care, cu $tiintd vor cumpArd, vor primi in schimb sau dar, vor luA ca sa negutatoreascd sd desfiinteze or sd prefacd, or vor primi drept plata sau zalog lucruri sau bani proveniti din vre-o crimA sau delict". In orice caz insd trebue ca hotdrirea sd mentioneze buna §tiintd 2).
1344. Tainuirea insd poate sd constitue i un caz de cornplicitate cAnd fusese intelegere de mai inainte ca ea sd se M.O.
Art. 56 zice : Aceia care, mai inainte sau in timpul sAvAr§irei crimei sau a delictului; ar fi avut intelegere ca sa ascundd lucrurile ce vor proveni din infractiune, se vor pedepsl ca complici".
ectia V. Pedeapsa ln materie de complicitate. 1345. Doud sisteme se pot concepe in materie de complicitate : criminalitatea de imprumut, §i criminalitatea independentd.
Primul sistem al criminalitAtii de imprumut a domnit mult timp in mod absolut in legislatiune; se intelege uwr pentru ce. Crirninalitatea actului complicelui nu provine din actul fAcut
de el, care in sine este nevAtamator. A da cuiva o pu§cd, a pazi in stradd, a pastrd lucrurile furate, in sine insd§i nu este 1) Rev. pénit. 1905, p. 1166 si 1167. Rapportul d-lui Feuilloley; Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 49, IV, Nr. 2. 2) Cas. II, 1403 din 27 Mai 1909, B. 653, casare din caula cA instanta de fond nu constatA buna stiintA a tAinuitorului. 4
50
un act penal, penalitatea provine din cauza unirei aeestui act, cu actul autorului principal. S'a crezut dar ca, precum acest act imprumuta criminalitatea dela actul autorului principal, tot astfel i pedeapsa trebue sd fie Imprurnutata, o radiatiune a pedepsei ce inflige autorului principal.
Acei care admit acest lucru, nu se unesc insa asupra pedepsii de dat ; unii sunt pentru paritate de pedeapsa, iat
altii pentru pedeapsa atenuata. Asa ca, gratie acestei subdiviziuni, se pot concepe trei sisteme in privinta pedepsirei cornplicilor. 1346. I.
Al crimina1it4ii imprurnutate atenuantd.
Aceasta e teoria clasica. Autorii sunt cei materiali care executd actele constituind infractiunea i sunt cauza lizica a infractiunei, cu ei se asearnana complicii indispensabili, cari au fdcut acte atat de necesare incat fara ei infractiunea nu se puted comite.
De exemplu au impedecat pe victima sa fuga sau au tinut-o pentru a se comite violul or lovitura. Autori intelectuali sunt aceia care au facut sä se execute infractiunea prin ; acestia sunt asa numitii instigatori, sau motores criminis. Incat despre cornplici ei sunt ajutatorii antorilor la comiterea infractiunei. In fine, favorizatorii (fautores, Begiinstigers) se disting de
complici si de autori, fiindca au o situatiune mai favorabila ; in realitate ei savarsesc acte de sine stätatoare, conexe insa cu primul act. In acest sistem autorul serveste ca masura unitara, iar cornplicii neindispensabili i unii din favorizatori se pedepsesc cu pedeapsa mai mica ; el a fost admis de legiuitorul roman.
1347. II. Egalitatea de pedeapsd a complicelui cu autorul infractiunei. Acesta e sistemul roman, al dreptului canonic si al dreptului francez vechiu i nou. Complicele unindu-se
cu autorul sufera soarta sa in solidum, cdci ambii au aceiasi intentiune criminala si a facut acte pentru a o realiza. Acest sistem a fost sustinut de Buri in 1860, care pretinde Ca, la o infractiune trebue sä concure diferite conditiuni de executare, care toate constituesc un tot indivizibil si de perfecta echivalenfd obiectivd. Vointa find aceiasi, pedeapsa trebuie sa fie de o potrivd1), D-nu de Liszt pare favorabil 1) Von Burg: Zur, Lehre der Theilname an den Verbrecben und der Begiinstigung. Giessen 1860.
51
acestei doctrine ; el admite aceeasi pedeapsa in lege, ramanand deosebire numai judecatoreasca intre maximum si minimum D. 1348. III. Crirninalitatea indepedentd a complicelui. In
acest sistem fiecare persoana raspunde de fapta sa in mod independent, si dupa gradul de nocuitate sociala. Legatura pe
care o stabileste primul si al doilea sistem intre complice, care primeste o pedeapsa imprumutata egala, or mai mica, dela autorul principal dispare in acest al treilea sistem, care putem
zice cd e negatiunea, nimicirea chiar a teoriei complicitatii. Pedeap--la diferitilor coparticipanti la comiterea unei infractiuni
nu mai este pedeapsa unica a autorului principal care radiaza asupra celorlalti coparticipanti, .ci exista pluralitati de pedeapsa
a fiecdruia dupa gravitatea participarii sale. Acest sistem a fost sustinut pentru prima oard de ilustrul Carrara care-o creded atat de revolutionara si hazardata, incat abid cuteza sa o exprime. Dupa parerea mea, doctrina complicitatii ar trebui radical Inlaturata. Yam cutezat sa fac acest lucru pentru a nu fi novator, .si pentru a nu merge contra doctrinei universale, insa, in opi-
niunea mea, formula complicitate ar trebui sd fie cu totul desfiintatd, fara ca justitia sa sufere ceva, si cu marele folos al stiintei si al practicei. OHce om raspunde pentru propria sa faptd. Faptul pretinsului autor principal e actul violatorului dreptului care se pune in sarcina pretinsului complice, pentruca ea e asemenea consecinta propriei sale fapte. El a fost cauza coeficienta a acestui act anti-juridic, cauza lui voluntard. Prin urmare, e drept ca sa raspunda de fapt si nu e necesar ca sa imagindm o legatura intre persoana sa si persoana pretinsului autor principal. ... Fiecare raspunde de propria sa fapta, dupd ceiace a mit, §i dupd efectul pe care 1-a produs, tinand seama de legatura ideologica si ontologica dintre fapta sa si faptul violator al dreptului" 2).
1349. Aceasta teorie nu mai pare astazi atdt de revolu1) De Liszt: Lehrbuch, ed. 1905, § 49, p. 215. DupA d. de Liszt teoria complicatA a complicitAtii se poate reduce la simpla frazA: cel care a pus o conditiune la un rezultat obtinut va fi responsabil de rezultat'. Cu aceasta s'ar face inutile o multime de monografii scrise in toate limbile civilizate. Bulletin de l'Un. int. de droit penal, 1893, T.IV fasc. 2.
.
2) Carrara: Programma. Parte speciale I, § 1149: nota 1.
52
tionarA cum o credeA Carrara. Ea a fost sustinutA in Congresul
Uniunei internationale de drept penal dela Linz din 1895 9 ; este impartasita de Liszt 2) si de Foinitski, profesor la Universitatea din Petersburg; scoala pozitivista penala este deasemenea favorabilA acestei teorii8). 1350. PArerea noastra este cA, din cele trei sisteme, acesta
e cel mai intemeiat, cAci pedeapsa imprumutatA din primele douA sisteme duce uneori la controverse or la rezultate absurde, dui:A cum se poate vedeA din cele ce vom spune mai la urmA. 1351. SA arAtAm dispozitiunile codicelui nostru penal relative la pedeapsa complicitAtii : Persoanele prevazute in Titl. V. C. pen. despre complicitate, nu sunt toate supuse la aceeasi pedeapsa ; legiuitorul distinge intre diferitele genuri de complicitate anterioarA, concomitenta si posterioara comiterii infractiunii, si apoi chiar in aceste genuri face subdistinctiuni in privinta pedepsii. Vom examinâ in trei paragrafe pedepsele diferitelor cazuri de cornplicitate prevazute in Titl. V. C. p. § 1. Pedeapsa complicilor anteriori comiterii infractiunei. 1352. Legiuitorul face deosebire intre agentii provocatori si ceilal0 complici anteriori comiterii infractiunei. Relativ la agengi provocatori legea face o subdistinctiune : daca provocarea a produs efect. Acesti agenti zice art. 47 al. 3 se pedepsesc intocmai ca autorul" ; dacA nu a produsefect, se vor pedepsi mai usor, cum vom vedeã mai la urmA. 1353. Observarn cA, desi legea zice : , se pedepsesc intocmai ca autorul", aceasta nu insemneazä cä se va da agentilor provocatori exact aceeasi pedeapsa ca autorilor infractiunei. ExistA posibilitate pentru judecAtori, nu insA obligatiune de a da acee4 pedeapsa, fiindcd gratie latitudinei intre maximum si minimum si circumstantelor atenuante, judecAtorii pot diferentia considerabil pedepsele dAnd o pedeapsa mai mare autorului fizic or autorului moral 9. De exemplu, daca autorul fizic or moral, are scuza minoritatii, pedeapsa lui nu poate sa.
1) Vezi Bulletin de l'Un. intern. de droit penal, 1895. 2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, §49 §i um. 8) Vezi Vidal: Cours, Nr. 404. 4) Cas. II, 115 din 14 Febr. 90, B. 219.
53
fie decat corectionala, orcare ar fi pedeapsa coparticipantului. Cu alte cuvinte, pedeapsa este aceeasi sub punctul de vedere legal, ins a. ea poate fi inegald sub punctul de vedere judecdtoresc, fiindcd pedepsele sunt personale si judecatorii le apreciaza dupd culpabilitatea individuala. Acest lucru nu e parti-cular materii complicitatii, ci e o regula generala de pedeapsd ; doi indivizi comit un furt impreund, pedepsele lor pot sd fie diferite, fiindcd pedeapsa nu depinde numai de infractiune ci si de infractor. 1354. Pedeapsa agentilor provocatori ca insisi autorii este
dreapta, fiindca agentul provocator este in realitate autorul intelectual, cauza eficientä a infractiunei. Prin urmare, agentul provocator e cel putin tot atat de periculos si merita cel putin pedeapsa care se da autorului material, executator al infractiunei. *1355. El este chiar mai vinovat, caci in loc de o victima
face doud, pe provocat si pe cel vatainat de dansul, facand din primul un infractor, si din cel din urma o victima. Codicele penal militar mai intelept, pedepseste pe instigatori si pe sefi mai aspru (art. 210, 218 si 243 C. I. M.).
Unii autori sunt de parere cd provocatorul sa fie pedepsit mai aspru decal autorul material al infractiunii. Vom cita pe Feuerbach 9, Vito Porto 2), A. Prins 8) si Vidal 4). *1356. De aceeasi parere era si Carpzov. Dupd acest ilustru penalist mandantul e mai vinovat (plus
delinquit) decat mandatarul, caci el savarseste infractiunea asupra sa insusi, asupra mandatarului pe care 11 corupe, si asupra uciSului, pe cand mandatarul comite infractiunea numai asupra lui insusi, si asupra ucisului5). Brissot de asemeni a sustinut ca superiorul care ordoana o crima, trebue pedepsit mai aspru decat acela care o executa. 6). 1) Fetterbach: Lehrbuch des gemeinen in Deutschland gultigen. peinlichen Rechts. 2) Vito Porto: Note di cronaca in Appunti al nuovo Codice penale, 2-a ed. 1889.
9 A. Prins: Science pénale, Nr. 556, p. 339 si Nr. 564, p. 344. 4) Vidal: Cours, Nr. 429, care gresit pretinde ca. Rossi si Ortolan
ar fi de aceeasi pArere; acesti doi autori sunt pentru egalitate de pedeapa. Rossi: Cours, Libre II, Cap. XXXVIII, T. III, p. 213 (Confr 200) si Ortolan: Elements, Nr. 1279, T. I, p. 619. ') Carpzooius: Practica Quaest IV, Nr. 12. 9 Brissot: Théorie des lois criminelles. Utrecht 1781, T. I, p. 349.
54
In acelasi sens s'a pronuntat si Curtea de Casatiune din Palermo 1).
*1357. Noi credem aceasta parere interneiatA.
In adevAr, iatd un individ care stiind cd Primus n'are ce maned si cd-i mor copii de foame, ii propune sa omoare sau sd batA pe Secundus, oferindu-i o mare sumA de bani. SA presupunem iardsi o persoand care isbuteste prin amenintari sA faca pe alta sA comita o infractiune. Ei bine, ne intrebam, nu e oare drept si folositor societAtii ca sA pedepsim in aceste
cazuri pe agentii provocatori mai aspru decdt pe autorii materiali ai executarii infractiunii ? *1358. Bertauld 2) si Carmignani 8), sunt de parere contrarie ;
ce e drept, acest din urma adaoga. CA, dacA cu daruri sau pro-
misiuni agentul provocator a profitat de mizeria unui om, si i-a armat mdna, acela, dui:id Carmignani este cel mai periculos si cel mai nelegiuit asasinat pe care natura in nenorocitele sale rataciri I-a putut produce". Totusi Carmignani admite si aici numai egalitate de vinovAtie : parita della imputazione4), ceeace desigur nu e logic. *1359. Tot atat de putin rational, ne pare ilustrul sail discipol Fr. Carrara, care sustine ca trebue a merge nand acolo, de a descArcã de orice raspundere pe autorul fizic si a da toata raspunderea pe autorul sau cauza morala, mai ales cdnd executorul fizic e un instrument pasiv fiindcA nu a avut libera Vointa or vointa inteligenta. Carrara aratA cd, dacA se admite contrariul, cei avuti vor aved instrumente ale scopurilor lor in saracimea vitioasa, §i indrasneti ca sa arunce piatra ascunzdnd mdna, ei vor insultd nepedepsiti justitia si siguranta sociald. El adaogA cä aceasta ar fi a agrava pedeapsa lucrAtorului si a se scuti inventatorul si capitalistul 5). Aceasta ni se pare o exagerare ; a se pedepsi autorul intelectual mai mult deal cel fizic, credem rational, fiindca primul 1) Sc. Sighele: La teorica positiva della complicità, 2-da ediz. Torino, 1894, p. 69 nota. 2) Bertauld: Op. cit. Lec. XXII, p. 482-484, ed. 1872, si p.409, ed. 1859, si combaterea lui de Sc. Sighele: Complicita, p. 71-74. 8) G. Carmignani: Teoria, Cart. II, cap. XVIII, § 1, T. II, p. 371
si urm. ed. cit. 4) Carmignani: Ibidem, p. 380. 9 Carrara: Programma, § 447.
55
e mai periculos pentru societate, mai ales in ipotezele de care vorbeste Carrara. Nu putem admite insa nepedepsirea asa zisului instrument, fiindcã afara de cazul in care el este un tampit, cand el e aparat din cauza lipsei de inteligenta, autorul fizic stie cä face un räu, i ca, dupa inteleptul proverb popular, in asemenea caz el lucreaza cu invatul altuia i cu parul sau. Cu drept cuvant Carpzov ne spune cä Mandatul stapanului in general (regulariter) nu apara de pedeapsa pe servitor in infractiuni'1). Ace Iasi lucru ii spune despre mandatul judecatorului sau al tatalui2).
E evident cä agentul fizic, fara sa fie atat de vinovat ca cel moral, este totusi destul de periculos, cad fara el infractiunea nu s'ar putea executa. $i, daca nu vom pedepsi pe aceste pretinse instrumente, e multa probabilitate ca ele se vor imulp spre marele pericol al societatii3). Oricum ar fi, legiuitorul nostru pedepseste, dupa cum am spus, pe agentii provocatori la fel cu autorii principali,
aceasta indiferent daca provocarea e simpla sau calificata. 1360. Relativ la pedepsirea provocarii simple au fost in-
Codicele nostru penal din 1864, nu o admitea pentru motive pe care le arata G. Costa-Foru, in Magasinul judecatoresc : Daca cineva zice dansul n'a facut decat sa dea doeli.
ideia de a se comite o crima, sau si chiar sd dea consilii si sci indernne pe altul de a o face, nu se poate sustine cA numai pentru aceasta e punisabil. In adevar, executorul faptei nu era tinut sa accepte ideile criminale, nici chiar consiliile ce i s'au dat ; prin urmare, vointa acestuia n'a fost influentata
intr'un grad astfel Meat sa se poata zice ca el n'ar fi comis fara concursul moral al celuilalt, i prin urmare, acesta neluand 1) Carpzovius: Practica. Quaeset IV, Nr. 7. 9) Ibidem: Nr. 8. 9 In acest sens. Sent. Trib. Tutova din 23 Ian. 1884. Dr. XIII, p. 135; Ipoteza foarte interesantk Un stApAn care aflase dela servitorul sAu cA un individ ar voi sA-1 fure, spune servitorului sá I dea toate informatiile qi inlesnirile; prefAcaudu-se cA vrea sA fie complice; in urmA stapanul ajutat de politie II prinde pe hot.Ervoià sa se apere sub cuvAnt cA a fost provocat de1nsusi stApAnul, care i-a intins o cursä. Trib. respinge apA-
rarea pe motiv ca. cursa sau provocarea n'a fost de natura a ridicA agentului libertatea sau ratiunea moralk ci e numai o circumstanta care va servi la gradarea pedepsei.
56
cea mai mica parte, nici chiar morala la comiterea actiunei, nu poate fi supus pedepsii, afard numai dacd legea ar gasi de nevoe a pedepsi ideile sau teoriile imorale, sau consiliile ce se dau de unii oameni pentru a indemna la comiterea de infractiuni, considerandu-le ca prejudiciabile ordinei sociale, ceeace
§i face ea la unele cazuri, dar atunci asemenea fapte nu s'ar pedepsi ca fapte de complicitate, ci ca delicte sui generis. In reguld generala insa, legea penala nu pedepse§te cugetarea criminald,. nici and s'ar manifesta sub forma de indemnare sau consilie, nici chiar cand s'ar transforma in rezolutiune, pentruca nu vede un prejudiciu real pentru societate decat in executiunea faptei, sau cel putin in inceputul ei, §i nu este nicidecum probat cat pentru consiliu ca infractiunea nu s'ar fi comis §i fard acest consiliu" t). 1361. Toata aceasta demonstratiune e falsa i periculoasa
societatii, fiecare fraza daca nu o putem calificã eroare, din cauza respectului ce avem pentru marele nostru dascal, este cel putin contestabild. Se spune ca autorul faptei nu era tinut sa accepte ideile criminate, nici chiar consiliile ce i s'au dat", dar daca aceasta ar fi adevarat, atunci nu ar trebui pedepsita nici chiar provocarea
calificata, caci nici in acest caz autorul fizic nu este tinut sä accepte darurile or promisiunile intovara§ite de consiliul dat. Cine insa va merge pana acolo ? Se adaoga ca vointa n'a fost influentata un grad astfel Inca sa se poata zice cd el n'ar fi comis fapta fard concursul moral al celuilalt; ne intrebam insa cum se poate sustine ca agentul n'a fost influentat de indemn cand a comis actul? Vedem un eject, infractiunea, cunoa§tem o cauzd, poate nu unicci, dar
totui o cauzd, 0 nu vom lega efectul cu cauza? Nu exista oare in natura decat influenta materiala, or calificatä prin daruri, promisiuni, etc.?
Cum se poate sustine cd indemnatorul n'a luat nici cea mai mica parte, nici chiar morala la comiterea infractiunei, cand se va constata cd Primus, care nici nu cuno§tea. pe Secundus, 1-a batut dupd indemnul lui Tertius? In zadar se vorbe§te de cugetare criminald, or chiar de rezolutiunea criminald ; acestea sunt acte interne care, pentru 9 G. Costa-Foru: Magazinul judeatoresc, T. II, p. 113.
57
motive deja arAtate nu se pedepsesc, insA in caz de provocare la infractiuni este vorba de un act extern antisocial. Dar, in definitiv ce poate folosi aceastd discutiune? Noi, adepti ai §coalei pozitiviste, care considerdm apdrarea sociald ca ban a pedepsii, ne punem gur 0 simplu intrebarea, este folositor apdrarii sociale pedepsirea agentilor provocatori simpli? Rdspunsul nu poate fi indoios pentru orice minte normala ; e evi-
dent cd pedepsind pe provocatorii chiar simpli, vor fi mai putine persoane care vor provocã la comiterea de infractiuni din cauza temerii de pedeapsd, §i, prin urmare societatea va fi scutita de cateva infractiuni.
Aceste motive au prevalat 0 in Codicele penal italian actual in vigoare ; la inceput se cered provocatiunea calificatA,
dar in redactiunea definitiva, nu s'a mai cerut acest lucru, ci legiuitorul s'a multumit cu orice manifestare, care au adus comiterea infractiunei1). 1362. Dacd suntem pentru pedepsirea chiar a provocArii
simple, suntem insd in contra parificdrii sale de pedeapsd cu provocarea calificatd, fiindcd cea din urmd prezintd in general mai multd doza de rdutate, 0 este mai periculoasa pentru societate, pentru care cauza multd vreme ea fost singurd pedepsitd. Trebue a se evitd cu grija trecerile subite 0 extreme in legislatiune.
*1363. Vom observá in treacdt cd deosebirea intre provocarea simpla 0 calificatd, e veche. Carpzov spune cA, e indiferent a ucide cu propria sa mAnd sau prin altul cu sfatul
0 cu ajutorul Mu ; aceasta se referd la acel care a dat mandat sau ordin sd omoare. A da mandat se chiamd acel care a dat insarcinare sä omoare fdrd sd plciteascd, fiindcd in cazul cAnd se da bani fapta e un asasinat, iar nu mandat (quando enim pecunia intervenit, non est proprie mandatum sed assassinium). Infractiunea mandatarului 0. a mandantului este
aceea0, ambii se pedepsesc ca omordtori2). Prin urrn are, in vechiul drept, provocarea calificatd de omor (prin bani), se pedepsed mai aspru (ca un asasinat), decat omorul, iar provocarea simpla, ca insd0 omorul. 1364. La noi, legiuitorul, care inainte de 1874 nu lye1) Majno: Commento. Art. 63, No. 320. 1) Carpzovius: Op. cit., Quaest IV, N-rile 1-6.
58
depsea provocarea simpla, astazi o pedepseste cu cea calificata.
Trebue sa observAm ca, saltul ce s'a fdcut in aceasta privinta de legiuitorul nostru, este un salt extrem si fara precedent in legislatiunile moderne. De unde pana in 1874, indemnarea simplA de omor or asasinat nu se pedepsea de loc, in urma acestei legi ea e pedepsita cu aceiasi pedeapsa ca omorul si asasinatul, adica cu munca silnicA pe timp marginit sau pe viata. Nu credem ca existA exemplu in vreo legislatiune moderna, cel putin noi nu cunoastem nici-unul, in care legiuitorul sA fi trecut intr'o singura zi pentru aceeasi fapta dela nepedepsire, la posibilitatea pedepsirei cu munca silnica pe viata, adicA la pedeapsa suprema din acea legislatiune I 1365. E adevarat insa ca, gratie circumstantelor atenuante,
judecatorii pot sa diferentieze, dacci voesc, pedeapsa provocatorului simplu de aceea a provocatorului calificat. Dupa noi, rezumand cele zise pana aici, credem ca intr'o buna legislatiune provocatorul calificat va fi pedepsit mai aspru ca autorul material al infractiunei, iar provocatorul simplu cu
aceeasi pedeapsa ca acest autor. 1366. Atat de adevarat este ca provocarea simpla trebue pedepsita, incat legea romanA in 1874, imitand alte multe legislatiuni, a pedepsit chiar provocarea care nu produce efect, cu o pedeapsa fixa si mai mica decat a autorului principal si a complicelui. Art. 47, al. 4 Cod penal, zice : ,Aceia cari, prin vreunul din mijloacele indicate in citatul art. 294, vor provoca direct la comiterea unei crime sau delict, prevazut prin codicele penal, fard ca acea provoca/tune sd fi produs vreun efect, se vor pedepsi cu inchisoare
dela 3 luni pana la 2 ani si cu amenda dela 500 pana la 5000 lei".
*1367. P. Rossi este in contra pedepsirei provocarii care nu produce efect, insa argumentele sale n'au nici o valoare. Cat despre simpla propunere zice dansul propunerea ne-
primita, e necesar de a demonstra ca acest act nu trebue niciodata sa se gaseasca InScris in numarul infractiunilor? Simple vorbe, vorbe raportate chiar de acei carora vor fi fost adresate, daca in realitate vor fi fost zise, vorbe care e atat
59
de usor de a face sa fie rau interpretate, de a le denatura intr'adins, in fine, un act care prin natura lui nu admite martunic impartiala i demna de credinta, cum sa cutezdm sa o calificam crima? Cum sa ne asiguram cä propunerea era serioasa, ca ea exprima o rezolutiune criminald, sau mai mult o dorintd criticabila, cd era expresiunea unui proect hotarit mai
mult decat expresia unei miscari de manie, unui capriciu de amenintare si de ura1)?" Rossi ar fi putut invoca in sensul parerii sale si dreptul roman2), i totusi nu ne-ar fi putut convinge. *1368. Chiar daca n'ar fi vorba de o propunere insistenta, adica egala unui indemn, i totusi nu putem admite parerea
lui Rossi, liindca o propunere de a se comite infractiuni e periculoasa cel putin ca o sugestiune, care poate isbuti la unele persoane, si ea constituind un pericol, trebue a-I inlaturà prin pedeapsd. Incat pentru argumentele lui Rossi, cle sunt numai cestiuni de fapt, desigur uneori greu de rezolvat, dar nu din cele mai grele, pe care are sa le rezolve un judecator penal in functiunea sa. In raportul care Senat din 25 Martie 1891, al Comis. Just. din Belgia, se spun aceste intelepte cuvinte
Se pare drept si conform bunului simt ea, acela care provoacd direct si cu rautate la comiterea unei infractiuni sa fie pedepsit chiar cand aceasta provocare n'ar fi produs efect. N'a atarnat de el, ca provocarea lui sa aiba efect, i actiunea sa rea i adeseori nefasta trebue reprimata. Daca am face altfel, am fi expusi la aceasta consecinta exorbitanta i cu totul fortuita, ca aceeas faptd ar fi absolvita sau pedepsita, dupd imprejurari absolut independente de intentiunea i vointa autorului sau ; ar rezulta Ca o fapta delictoasa, i cu atat mai vrednica de mustrare ca expune pe alii la vindicta legii, ar 1) Rossi: Op. cit., Livre II, cap. XXVII, T. II, p. 287, ed. 1 i T. It p. 135, ed. IV. In alt loc el zice: Niciun rationament nu poate face, ca ceeace nici n'a inceput, sa poata exista, i ar fi pe atat de injust cat de ridicul de a declara pe un om culpabil de o crima care nu existä". Livre I, ch. 36. Rossi recunoate insa ca mandatul criminal poate constitui o infractiune speciald, ceeace probeaza ca acest distins penalist rationeazä bine, numai confuza notiune a tentativei 11 intuneca. Vezi in Garofalo: La criminologie, ed. V-a, p. 352. combaterea lui Rossi sub titlul: Critiques
des theories de droit penal. 2) Leg. 503, § 2, Deg. 50, 16. (Vezi acest text la Nr. 369, nota 1 fine),
60
ramane fard represiune, ceeace ar constitui o infractiune cu atat mai mare, cu cat mai totdeauna provocatorul nu are intentiunea sau tristul curaj de a comite infractiunea la care Impinge pe altii, si sd-si insuseascd raspunderea, pe care altid o vor riscd si o.vor suferi pentru fapta sa" 1). La aceste consideratiuni adaugam ca, dealtmintrelea este cu atat mai firesc ca sa fie pedepsita chiar provocarea care nu produce efect, cu cat in realitate ea este un fel de tentativd, si tentativa trebueste pedepsitd. 1369. Toata cestiunea este ce pedeapsa trebue sa se dea In acest caz ?
Legiuitorul a edictat o pedeapsa fixd de 3 luni pand la 2 ani si amenda, prin aceasta el a facut din provocarea care nu produce efect o infractiune de sine stdtatoare. i tot cu pedeapsa fixd se pedepseste si provocarea speciala de catre persoane :bisericesti, prevazuta de art. 168 si 169 Cod. pen., care nu produce efect. Era desigur foarte natural ca el sa nu considere aceasta fapta ca un caz de complicitate, desi a pus-o in materia cornplicitatii, caci altmintrelea am avea complicitate la o infractiune inexistenta. 1370. Este insd rationala pedeapsa pe care a dal-o legiuitorul nostru in caz de provocare neisbutita ? Nu credem. In adevar, care este deosibirea sub punctul de vedere al pericolului social, intre provocarea care a produs si acea care
n'a produs efect ? Pentru ce provocatorul care n'a isbutit, sa fie tratat mai bine decat cel care a isbutit ? Care este meritul sat, si intrucat dovedeste unul ca este element mai putin antisocial decat altul ?
Oare, fiindca un provocator are noroc ca acela care-I provoaca sa fie mai fricos, mai milos or mai cinstit, si sa nu comita infractiunea la care a fost provocat, este acesta un motiv suficient ca sa fie atata disproportiune Intre pedeapsa lui si aceea a provocatorului care a isbutit fiindca a gasit un scelerat ca si el ? Trebue sa observam cä agentul provocator, a carui provocare a produs efect, poate sa, fie pedepsit chiar cu munca 1) Thiry : Cours Nr. 243, p. 175.
61
silnicä pe viatd, pe cand un alt agent provocator tot atat de infam, care a indemnat la aceea§ crima, poate chiar mai odioasa, nu va fi pedepsit decdt cu cel mult doi ani de inchisoare corectionala si cu amenda, numai din cauzã cä persoana provocata nu a executat infractiunea. Doi ani de inchisoare corectionala sau munca siinica pe viata, vor rezultd, nu din fapta provocatorului, care in amandoud cazurile este aceeas, ci din simpla intamplare a faptei provocatului.
Desigur cd aceasta e nerational provocarea care nu produce efect, trebue pedepsita in proportiune cu infractiunea, ea find dupa cum am spus o specie de tentativa. *1371. Alin. 4 al art. 47 Cod. pen., pe langd critica de redactiune, pe care i-am fdcut-o in sectiunea precedenta, Ca vorbeste numai de provocarea de crime si delicte, preva.zute de Cod. pen., mai merita i pe aceea cã se refera numai la provocarea simpla si nu prevede i provocarea calificata.
*1372. Ce vom decide in caz de provocare calificata care
nu produce efect ? Se mai aplica in acest caz art. 47 al. 4 Cod. pen. ?
Cestiunea e indoioasa, din cauzä ca in penal nu se admite pedeapsa nici chiar prin a fortiori, totusi noi credem afirmativa, fiindcd provocarea calificatã implica pe cea simpla. Nu se poate, de exemplu sa provoace pe o persoand prin daruri, dacd nu a provocat-o in unul din modurile prevazute de
art. 294 C. p., adicd prin graiu, prin scris, etc. Indata ce infractiunea cuprinde toate elementele prevazute de lege, e indiferent ca ea mai contine i altele pe deasupra; quod abundat non nocet.
Mai bine ar fi facut insa legea sä fi evitat aceastä controversd, dispunand ca : Acela care va fi provocat la comiterea unei infractiuni, fait ca provocarea sa fi produs efect, se va pedepsi, etc.". *1373. Relativ la provocarea care nu produce efect, se pare ca erau sisteme diferite in vechiul drept. Astfel Menochiu ne spune Ca : Mandatul de omucidere dat cu fagaduiala de bani, se pedepseste ca si omuciderea, dacä mandatarul a fdcut
acte aproape de omucidere, In caz contrariu, dacd n'a fdcut se pedepseste Mandantul dupa arbitrarul . . .
vreun act
62
judecdtorului '). Din contra, dupd Farinaceu : Mandant aliquod delictu, non videtur puniendus si aliud non sequatur" 2).
Prin urmare, dupd Farinaceu, cel putin provocarea simpld, care n'a produs efect nu se pedepsea, pe cdnd dupd Menochiu, provocarea calificatd care n'a produs efect se pedepsed, dar mai u$or deck fapta autorului principal. 1374. In ultimul alin, al art. 47 C. p., legiuitorul vorbeste despre delictele de presd i spune cine este raspunzator, nu aratd insd ce pedeapsd se va da. Nu este desigur vorba aici de pedeapsa ordinard a infractiunei de presd, cdci aceia e prevazutd in legea speciald, iar legiuitorul punand acest aliniat
In art. 47 C. p., care vorbeste de agentii provocatori, a voit desigur sä se refere la agenth provocatori prin presa, adica la aceia care Indeamnd prin presd la corniterea de crime sau delicte. Pedeapsa acestor agenti provocatori e prevazutd de alin.
2-lea al art. 47 C. p., care prevede i provocarea prin irnprimate. Pin urmare, ea va diferi dupd cum provocarea va produce efect, când pedeapsa va fi aceasi ca si a autorului fizic al infractiunei, $i cdnd nu va produce efect, In care caz se va aplicd pedeapsa fixd dela 3 luni la 2 ani i amenda dela 250 la 2500 lei. 1375. E bine cd legiuitorul a pedepsit provocarile prin presd, independent de rezultatul lor. Chiar liberala lege din 12 Mai 1856, a lui Grig. Ghica Vodd, dare a desflintat censura In Moldova 3), pcdepse$te cu pedepse foarte aspre provocdrile.
A$d de exemplu provocarea la nesupunere la lege $i la rdsturnarea asezamintelor fundamentale ale Orli $i ale principiului proprietdtii e pedepsit cu 1-6 ani de inchisoare, iar provocarea
la arme i interventiuni straine, cu munca silnicd pe viatd. (§ 26, 44 $i 45). Presa trebue Incurajatä dar nu privilegiata $i scoasã din dreptul comun. 1) Menochius: Op. cit., II, 358, Nr. 43. 2) Farinaceus: Op. cit. Quaest, 124, Nr. 90. Acel care a datmandat
pentru vreo infractiune, nu se pedepseste dacd nu a urmat ceva" D. Benevole crede insä a in acest caz trebue pedepsit mandantul, ca fiind culpabil de infractiunea consumatd. 3) Bulet. Oficial al MoldoVei, 1856, Nr. 39. Vezi i R. Rosetti: Censura in Moldova. Anal. Ac. Rom. Ser. II, T. XXX Memor Sect istorice p. 88
urm.
63
1376. Pana aici am vorbit de o singura categoric de participanti anteriori comiterii infractiunei, de agentii provocatori prevazuti de art. 47 C. p. Dar afara de aceastä categorie, noi am ardtat ca mai sunt participanti anteriori comiterii infractiunei :
1. .A cei care au procurat arme, instrurnente sau orice alte mijloace stiind ca vor servi la infractiuni. 2. Acei care cu build stiinta vor fi ajutat la prepararea infractiunei (art. 50 C. p.). 3. Cei care inainte de comiterea crimei sau delictului fagaduesc ascunderea lucrurilor ce vor proveni dinteacea infractiune (art. 56 C. p.). Toate aceste trei categorii de participanti la comiterea infractiunei se pedepsesc mai usor, legea ne spune cd se vor pedepsi ca niste complici. Prin urmare, trimitem la explicarile pe care le vom face vorbind despre pedeapsa complicilor concomitenti la comiterea infractiunei, la care trecem imediat. Pedeapsa § 2. Complicitatea concomitant& 1377. Dupa cum am spus in Sect. I a acestui capitol, atat In dreptul roman cat si in dreptul canonic, complicii se pe-
depseau cu aceiasi pedeapsa ca autorul ; capitularele lui Carol Magnu, Statutul Milanului i Ordonanta din 1532 a lui Carol
V a edictat o pedeapsa mai mica pentru complici. Codicele penal francez din 1810 a continuat insd sä pedepseasca pe complici cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal, condica noasträ criminaliceasca din 1841 a lui Bibescu,
a lui *tirbei din 1850, au admis acelasi sistem, find inspirate de Cod. pen. francez. 1378. Insä actualul nostru codice penal, dupa exemplul multor 1egis1atiuni nol 1) pedepseste pe complice mai usor decat l)
Vom cità codice in care complicele e pedepsit mai usor ca
autorul principal: C .p. german, § 49, belgian 69, danez 47 si 48, unguresc 72, olandez 49, luxemburgez 69, italian 64, ispaniol 68-77, portugez 103,
suedez cap. 3, § 4, elvetian 13 (proect). Codicele penal norvegian din 1902 a consacrat In regula generalA asemAnarea 1ntre complice si autor si n'a dat definitiunea complicitAtii lAsAnd mai mare libertate de apreciare magistratilor. (Rev. pénit. 1903, P. 1164).
64
pe autorul principal, urmand In aceasta privinta sistemul art. 177 al Ordonantei lui Carol V. Art. 48 zice : Complicele se va pedepsi cu un grad mai jos deceit autorul principal, insa dupa natura crimei privitd
comisd de el, iar nu dupd natura sau agravarea ce poate lua crima sau delictul, In raport cu autorul principal, din circumstante survenite in cursul executiunei crimei sau delictului fara stirea complicelui"9. 1379. Acest sistem 11 credem mai bun decat sistemul francez al perificarii de pedeapsa, caci nu este acelasi lucru a participa secundar or principal la comiterea unei infractiuni. Persoana care comite infractiunea e mai periculoasa pentru societate, fiindca ea este mai cutezatoare, i fara ea nu se putea comite infractiunea. Autorii infractiunei sunt capeteniile si e firesc ca sa fie capeteniile mai aspru pedepsite. Cu modul acesta e speranta ca multi vor evita de a Ilia rolul principal de autori In comiterea infractiunei, stiind Ca este cel mai periculos Si ca executare i ca pedeapsa ; i, in consecinta unele infractiuni nu se vor comite din cauza lipsei de executatori. Toti indivizii voind sa pazeasca, i nici unul sa intre
in casa, omorul sau furtul nu va fi comis. E chiar periculos a da complicelui aceeasi pedeapsd ca autorului principal, fiindca, in asemenea caz, orice complice
poate lud rolul de autor stiind Ca situa0a sa penala este aceiasi.
Vorbind de sistemul francez al parificarii pedepsii, P. Rossi II critica spunand ca legea e astfel *Meat pare inspirata de raufacatori 2).
Tarde e deasemenea adversar al acestui sistem. Pe cat asemanarea penala a tentativei cu infractiunea consumata este inteleapta, fiindca perversitatea este aceiasi In amandoua cazurile, pe atat e inadmisibila asemanarea complicelui cu autorul principal, pentruca acesti doi indivizi difera profund prin natura lor fizica si morala, prin caracterul i pasiunile lor, prin ') Prin exceptiune avem insA i cazuri in cod penal fn care cornplicele se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul principal. Exemplu art. 86, 113. 200, 271, 272 si 273 C. p.
2) On dirait presque, une loi suggérée par les malfaiteurs" ; Rossi: Traité II, cap. 34, T. II, p. 188, ed, IV.
65
pericolul inegal i neasemanat pe care 1-ar prezentd nepedepsirea lor" 9. D-nu Impallomeni combate doctrina lui Buri, unul din rarii sustindtori moderni ai sistemului parificdrii2), zicdnd : E ade-
värat ca orice cauzd a efectului e necesard ca sd se produca acest efect, dar de act nu se poate conchide cd puterea activä intrebuintata de toate aceste persoane asociate la infractiune, sä fie substantial deopotriva. Dacä trei indivizi Imping o stancd, noi vom spune, vom presupune cel putin ca silintele fie-
cdruia sunt necesare ca sa produca miscarea. Nu vom spune totusi cd fiecare a contribuit deopotriva la acel efect, dacä va fi cunoscut cd forta musculard intrebuintatd de unul va fi mai mare decdt aceia a altuia. Inlocuiti opera acestui om, cu opera unui Mdivid a cdrui forta musculard sd fie deopotriva sau inferioard aceleia a oricdruia din ceilalti doi, i miscarea nu se va face ; i aceasta e proba data de experienta ca, dacd mai multe forte sunt necesare pentru un efect, totusi efectul nu e deopotriva datorat lor" 3). Din neegala contribuire la comiterea infractiunei, d-nu Im-
pallomeni deduce inegalitatea de pedeapsd, care trebue sä se proportionalizeze la diversa eficacitate a colaborarii participantilor" 4).
1380. Astazi sistemul diferentierii este dominant, putem zice unic In stiinta, admis nu numai de adeptii scoalei clasice, dar si de aceia ai scoalei pozitiviste 5). Trebue sa spunern Insd cd, gratie circumstantelor atenuante, cestiunea parificarii sau diferentierii de pedeapsa intre complici i autorii infractiunei, a
perdut mult din importanta sa. Chiar din aceastã cauzd, In 1832, cdnd s'a modificat Cod. pen. fr. s'a lasat neschimbata 1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 465. In acelasi sens, Laborde: Cours Nr. 610, ed. 2-a, Nr. 532; Thiry: Cours Nr. 256; in sens contrariu Target: Observations sur le projet de Code criminel, p. XXVII. 2)'Sighele ii crede unicul sustinAtor care mai existA al egalitAtii de pedeapsd a coparticipantilor unei infractiuni", op. cit , p. 61, insA se 1nsalA, cAci d. de Liszt sustine aceiasi pArere ca si Burl: Lehrbuch, § 49, Nr. I, sit trad. fr., p. 316 si 317. 3) Impallomeni: Del concorso di piü persone in un reato,in Rivista penale, vol. XXVI, p. 109. 4) Ibidem.
5) Sc. Sighele: Complicità, p. 61. 50105
5
66
dispozitiunea legii in aceastä privinta, desi mai toata lumea era atunci de parere cd pedeapsa complicelui nu trebue sd fie aceiasi ca a autorului1). 1381. SA nu credem insa, ca redactorii legii din 28 Apr. 1832, cd circumstantele atenuante fac cu totul inutild o dispozitjune a legii care ar prescrie pentru complice o pedeapsa mai usoara. Circumstantele atenuante nu au efect decAt asupra minimului, pe care II coboarA si mai mult, insA, cum ele sunt
facultative pentru judecator, care poate da chiar maximum, complicele poate totdeauna sã fie pedepsit in Franta cu maximum pedepsii, lucru ce nu se poate in legea noastrA. Cu alte cuvinte in Franta judecAtorii pot sa dea complicelui o pedeapsa
mai mica cleat autorului principal, pe cand la noi ei sunt obligafi sA faca aceastA diferentiare de pedeapsa. Atat de adevArat este acest lucru, incAt Cod. pen. olandez din 1881, care nu prescrie minimum de pedepse, ci numai maximum, asa Inca in acest codice circumstantele atenuante sunt
inutile, totusi are grija sä spuna. a pedeapsa complicelui e mai usoarä cleat a autorului principal, scazandu-se cu 1/3 maximum pedepsii.
$i chiar in privinta pedepsii minimum ce ar puteA da judecAtorii, e o deosebire intre ceiace se poate da la Francezi si la noi. Evident ca la noi pedeapsa complicelui find cu un grad mai jos dent a autorului, prin aplicarea circumstantelor atenuante, judecAtorii nostri se pot cobori la o pedeapsA mai mica decat judecatorii francezi, cad la noi sunt cloud scaderi : una legald si alta judiciara., iar la Francezi una singura, cea judiciarA, care e facultativA. SA revenim la explicarea art. 48 C. p. 1382. 0 cestiune foarte delicata in aceastã materie, este
de a se stl care e influenta circumstantelor agravante de pe capul autorului principal? Pedeapsa complicelui find o pedeapsd imprumutatA, o radiatiune a pedepsii autorului principal,
va 8 ea influentatA si de agravatiunile acestui din urmA ?2). 1) Laborde: Cours, ed. 2-a, Nr. 532. 2) Cestiunea e discutatá deja de Menochius,II, Cas. 349, N-le 17-21,
care admite cd agravanta autorului principal nu prive$te pe complice and complicele probeazd cd n'a lucrat nimic la actul criminal si cd puteh infractorul lucra $i fArd el.
67
Printre agravante trebue sä distingem mai intai pe cele reale de cele personale. 1383. 1) Cele personale sau subiective nu privesc pe complice, caci ele sunt straine infractiunei. De exemplu : reci-diva este o circumstanta agravanta personald; prin urmare, clan autorul principal e recidivist, aceasta circumstanta agravanta i se va tine in seama lui, nu priveste insa pe complice 1), care va raspunde numai de propria sa recidiva. Poate cã solutiunea legii nu e perfecta, caci, dupa cum observd d. F. Thiry, este poate mai gravd fapta celui care ajuta
la prima infractiune, cleat a aceluia care ajuta pe un recidivist 2). Insa e suficienta agravarea judiciara.
Legiuitorul nostru a inlaturat in mod formal agravarea pedepsii complicelui prin circumstantele agravante personale ale autorului principal zicand: ,iar nu dupa agravarea ce poate luà crima sau delictul in raport cu autorul principal, din circumstante personale ale acestuia". Astfel e incontestabil ca agravatiunea rezultand din calitatea de militar nu priveste pe complice. Aceastä solutiune e admisd chiar in Franta 8). 1384. 2) Din contra, circumstanftle agravante reale sau obiective, cum ar fi timpul i locul, etc., privesc i pe cornplice, de oarece ele sunt proprii infractiunei i ii modifIca gravitatea 9; de exemplu furtul in biserica, in camp, in timpul noptii, in ceata, cu arme, etc. In toate aceste cazuri complicele devine culpabil de complicitate la o infractiune calificata i prin urmare
agravanta nederivand dc la autorul principal, ci provenind din cauza genului infractiunei, ea va privi 0 i pe complice. 1385. Ce vom spune insa de circumstantele agravante reale
pe care complicele nu le cunoaste De exemplu: persoana care se dusese sa fure gaseste cd lucrul pe care void sä-1 fure este inchis, i ca sd execute furtul savarseste o spargere, or deschide cu o chee mincinoasa mobila in care se afia. In aceste 1) In Franta aceiasi solutiune admisd prin o multime de deciziuni ale C. cas. incepând din 8 Iulie 1806, Confr. Garpon: Art. 59-60,.Nr. 440. 2) Thiry : Cours Nr. 260. 8) DoctrinA unanirnd in Franta. Vezi autori citati in Garpon: Art. 59-60, Nr. 409. Jurisprudenta e unanimA in acelasi sens. Ibidem: Nr. 410 urmAtoarele.
9 Vezi numeroase deciziuni. Garpon: Op. cit., Nr. 441.
68
cazuri, complicele care pande*te, or care a ajutat infractorului
ca sä intre in casa, va fi culpabil de furt simplu, or de furt. calificat, cu efractiune or chei mincinoase ? In Franta se admite ca §i aceste circumstante reale privesc pe complice, de§i el le-a ignorat, urrnandu-se principiul
ca dolus indeterminatus cleterminatur eventu1), lucru ce e admis §i in Germania 2). In acest sens s'a pronuntat Curtea de casatiune franceza.3).
1386. Acest sistem pe care, cu drept cuvant ii critica d. Vidal 4) n'a fost admis de legiuitorul nostru, care spune formal Ca pe complice nu-I privesc circumstantele survenite in cursul executiunii crimei sau delictului, fara §tirea complicelui". De
asemenea dupa lungi discutiuni n'a fost admis nici in Italia, caci dupd cum a zis Pessina §i Mancini, neprevederea e culpa, iar nu dol5). 1387. Solutiunea legii noastre este inteleapta, caci, de oarece la complicitate se cere buna §tiinta, trebue in mod firesc ca ea sa existe nu numai la infractiune, dar §i la imprejurarile care o agraveaza.
1388. Cestiunea e cu mult mai grea cand e vorba de circumstante agravante rezultand din relatiunile dintre victim& 9 Dolu indeterminat se determinA de intAmplare. In sensul jurispr. fr. Molinier: Cours II, 269; Le Sellyer: IT, N-rile 433 i 681. Doctrina francezA merge pAnA acolo IncAt dach un complice nu tià cA ucigawl ucide pe tatäl sail, el va fi complice de paricid, art. 59
C. p. fr., nefAcAnd nici o distinctiune; Degois: Traité, Nr. 362. Vezi amAnunte pentru doctrina §i jurispr. fr. Garcon: Art. 59-60, Nr. 415 §i urmAtoarele.
2) De Listz: Lehrbuch, § 52. Confr. trad. fr., p. 337. 5) Cas. fr. incepand cu deciziunile din 28 Dec. 1812 i 22 Aug. 1817.
Vezi alte deciziuni citate de Vidal in Molinier: Cours II, 269. In Franta circumstantele agravante reale privesc i pe cornplici (escaladarea, efractiunea). Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398 i P. 61, 756; 6 Nov. 1874, i P. 75, 1201; 5 Ian. 1882, S. 84, I, 452 §i P. 84, I, 1098. 4) Vidal: Cours Nr. 434. In sens contrariu i favorabil jurispr. fr.
S. 75, I, 181
Normand: .Cours Nr. 708, care se bazeazA pe art. 59 C. p. fr. §i pe maxima dolus indeterminatus. DAnsul aratá cA art. 59 nu cere sA fi participat la circumstanta agravanta, i adaogA cA infractiunile sunt indivizibile. Recunoate CA justitia ar cere contrariu, dar dacA e de rea credinta la fapta principal& i se aplica maxima dolus indeterminatus. Totu0_ terminAnd crede ca s'ar puteA face o micwrare de pedeapsa. 5) Majno: Commento, Art. 66, Nr. 352.
69
si infractor, or din calitatea infractorului. De exemplu : furtu dela stapan, parintucidul, violul comis de ascendent.' i alte persoane prevazute in art. 265 C. p., infractiunile comise de functionari or de militari, de medic, farmacist, moasa., etc., in aceste cazuri se va tine in searnd complicelui de agravatiunea pe care o va suferi autorul principal ? 1389. La Francezi cestiunea e discutatd. Jurisprudenta admite afirmativa, din cauzd cd aceste agra\rani modified chiar caracterul faptei i incriminarea ; sunt cu alte cuvinte agravante reale 1). Doctrina e impartita, 'Msa in general admite cd aceste agravante find personale, nu pot privi pe complici 2).
1390. La noi credem cd trebue a se admite acest din urmd sistem, fiindcä legea spune expres, relativ la agravante,
cd pe complice nu-I privesc agravantele personale ale autorului principal, si ca se va pedepsi dupd natura crimei privitd ca comisd de el". Insä, in toate cazurile de care am vorbit, complicele find un strein si nu fiu, or ascendent, neavdncl deasemenea calitatea de functionar, medic, il.rnoa§a, farmacist, militar, etc., el dacä ar fi comis infractiunea la care
a ajutat, nu ar fi fost supus agravantei, deoarece nu aved acele calitdti. *1391. Recunoastern insd, ca de lege ferenda cestiunea ar 1) Pentru paricid. Vezi hotar. din Garpon: Art. 59-60, Nr. 418; Cas. fr. 18 Mai 1865, S. 63, I 464 si P. 65, 1210; 11 Nov. 1866, S. 67, I, 143 si P. 67. 319; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 16 si deciz. C. cas. fr. Pentru fart domestic, Cas. fr., 9 Iul. 1846, P. 47, 1,160; B.Nr.178 $i 179 i Garpon, Ibid., Nr. 424. Pentru avort (la moasa, farmacist, medic) Cas. fr., 23 Nov. 1872, S. 73, I, 1110 §i P. 73, 277. Garpon, Ibid., Nr. 420. Deturnare de bani publici de catre comptabili. Cas. fr., 15 Iunie 1860, S. 61, L 398 si P. 61, 756 et Garpon, Ibid., Nr. 423. Calitatea de functionar, 15 Oct. 1813. Dal. Rep. III, p. 651; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 17; Garpon, Ibid., Nr. 422 si 425. 2) In acest sen Rossi: T. III, p. 5; Boitard: art. 60. Ch. Adolphe
F. Hale: I, 47: Molinier: II, 271; Wiley: p. 171 si ed. ArF., p. 155; Garraud: :Précis Nr. 289, ed. 9.a, Traité II, Nr. 281 si II a Nr. 764, qi
Laborde: Nr. 646, si ed. 2-a, Nr. 561; :Haus: I, 585; Bertauld*: p. 513; Rep. Fuzier: Ar-bo Complic, Nr. 653.
In setts contrariu Blanche: II, Nr. 11 si urm; Comp. Ortolan: I, 1285 si 1286 si 1305 si Trdbutien: I, p. 198; Le Sellyer: Crimin. II, Nr. 434; Molinier Vidal: II, p. 272:
70
fi discutabila. Dupa cum obsearva cu drept cuvant d. Thiry, acela care se face complice unui paricid, unui furt dela stapánz or falsului unui functionar, desi nu e asd culpabil ca fiul, ser-
vitorul sau functionarul infractor, dar in orice caz fapta lui fiind mai grava ar trebui o pedeapsa mai mare si pentru cornplice. Deaceea, dânsul propune o pedeapsd intermediard intre omor si paricid, intre furtul simplu si cel domestic, etc 9. 1392. Ce solutiune vom da in cazul cand agravanta personald existä in persoana complicelui ? 6 Evident cd ea nu priveste pe autorul principal, caci dupa cum spune A. Normand, pentru calificarea faptei trebue sa ne referim la autorul principal, si sä facem abstractiune de cornplice 2). Imprumutul si radiatiunea de pedeapsa merge dela autorul principal spre complice, nu insä si invers. Aceasta e incontestabil. 1393. Dar aceste circumstante agravante personale, nu se vor tine in searnd nici chiar complicelui ? Una este afara de orice indoiald cal se va tine in seamd ; anume recidiva. Quid de celelalte ? La Francezi, Curtea de casatiune prin numeroase deciziuni a hotärit ca agravantele personale ale complicelui afara de recidivä nu se tin in seamd autorului i nici chiar cornplicelui, din cauza cd, spre a calificd fapta, trebue sä ne referim totdeauna la autorul principal. De ad consecinta cd fiul
care provoacd pe un strain sa ucicla pe tatal sal va fi cornplice la un omor simplu iar nu la un parintucid, pe cand din contra sträinul complice al unui fiu care ucide pe tatal sau, va fi complice de parintucidere. De asemenea servitorul, cornplice la un furt dela stapanul Mu cu un strein, nu va fi culpabil decat de un furt, pe cand streinul complice la un furt domestic, va fi culpabil de furt calificat. Doctrina este in general in acelasi sens 3). 0 Thiry: Cours, Nr. 260, P. 187; Civoli e deasemenea de pgrere cd agravanta cunoscutd trebue sä loveascd pe complice. T. I, Lect. XXXII, p. 267.
2) Normand: Cours No. 684, p. 504. 8) Normand: Op. cit. No. 684, p. 504; Bertauld: p. 514; Ortolan: I, 1304; Laborde: Nr. 646 §i ed. 2-a, Nr. 561; Blanche: II, p. 36-43; Le Sellyer: Criminalité II, 435; Garpon: Art. 59-60, Nr. 398; Garraud: Précis.
71
1394. La noi credem cã solutiunile trebuesc sd fie date in sens contrariu, in ceeace prive*te agravantele personale ale complicelui relativ la el insu§i, in acest sens cd agravantele
lui personale i se vor tine seamd complicelui 5i aceasta din cauza textului art. 48 C. penal. Am vdzut cd la noi, contrar cu ceeace existd in Franta, agravantele personale ale autorului, nu privesc pe complice, din cauza ca legea noastrd spune expres acest lucru, addogand
cd pedeapsa se va da complicelui dupd natura crimei privild ca comisd de el". Tot din cauza acestor cuvinte trebue sa admitem cd-la noi, agravantele personale ale complicelui, i se vor tine in seamd, fiindcd, privind fapta ca find cornisd de el, ea capatä circumstanta agravanta cd el este fiu, servitor, militar, farmacist, moa§d etc. Prin urmare la noi, fiul complice la omorul tatdlui sdu e complice la un parintucid, iar nu la un omor simplu, servitorul, complice la un furt dela stapanul sal e complice la un furt calificat, iar nu la un furt simplu.
Aceasta solutiune este atat de adevärata, that d. Laborde, care sustine sistemul contrariu, bine inteles in Franta, spune ca : A tratà pe fiu, complice al omorului parintelui sdu ca un paricid, a tratã pe servitor complice al unui furt comis de un strain in prejudiciul stapanului sail, ca find complice al unui furt domestic, ar fi a pedepsi pe complice ca fi cum ar fi el -insusi autorul crimei sau clelictului" 1). Ei bine 1 la noi tocrnai acest lucru il ordonã legea, prescriind sa se dea pedeapsa complicelui, dupa natura crimei
privitd ca comisd de el". 1395. Ceeace am spus pAnd aici de circumstantele agravante,
se aplica mutatis mutandis la cauzele de neculpabilitate, la Nr. 322, ed. 3-a i ed. 9-a, Nr. 289 si ed. XI-a, Nr. 241. Traité, II, Nr. 271 si 280 si ed. 2-a 693 si 703, ed. 2-a; Cas. fr. 5 Oct. 1871,S. 72, I, 235; Contra
Ch. Adolphe $i F. Hélie: Théorie I, Nr. 210; Comp. Molinier Vidal: II, p. 273.
Vezi si Jurispr. fr. Garcon. Art. 59-60, Nr. 401 si urm. 1) Laborde: Cours, Nr. 646, p. 374, ed. 1-a §i Nr. 560, ed. 2-a. Acest
autor insA greseste cAnd crede cd sistemul legii noastre ar duce la rezultatul CA s'ar pedepsi complicele lai sinucidere [ca un ucigas; d. Laborde uitA cd sinuciderea neflind o infractiune in legea noastrd nu poate 11 vorba nici de tentativA, nici de 1:complicitate la sinucidere.1
72
scuze si la circumstantele atenuante. Se poate ca sä nu fie autor principal condainnat, i totusi complicele sä fie condamnat De exemplu dementa or minoritatea agentului principal,
nu impedica de a se da complicelui pedeapsa care i s'a fi cuvenit, dacd ar fi el insusi autorul infractiunei. Aceste cauze sunt erninamente personale si necornumicabile complicelui, lucru este admis la Francezi2), si cu ata mai mult trebue sa fie admis la noi din cauza textului art. 48 C. p. 3). Provocarea insd find o scuzd reald profita i complicelui, dacd existä la autorul principal 4). Jurisprudenta franceza admite cu drept cuvant cd. provocarea va profita i complicelui, chiar când el personal n'a fost provocat 5). E natural sä fie astfel, fiindca pedeapsa coinplicelui este o pedeapsd de imprumut. Din contra, scuza minoritatii in favoarea autorului principal, find o scuza personala nu poate folosi complicelui care
este major, si cu atat mai mult find la complice nu micsoreaza pedeapsa autorului principal6). Deasemenea circumstantele atenuante ale autorului principal nu pot folosi complicelui ; jurisprudenta francezd este constantd asupra acestui punct 7), si solutiunea ei trebue admisa si la noi. 1396. Ce vom spune despre tainicele ludri din art. 307 ? S'ar puted sustine nepedepsirea complicilor prin cloud argumente destul de tari 1) Din lucrarile preparatoare ale Cod. pen. fr., se vede ca principalul motiv al nepedepsirei furtului in familie, nu ') Contr. Blanche: Etudes II, Nr. 47 si urm. Autorul principal poate sA fie necunoscut sau sA fi fugit; aceasta nu ImpedecA pedepsirea cornplicelui. 2) Laborde: Cours Nr. 651 si ed. 2-s, Nr. 652; Vidal: Nr. 434. La Italieni aceeasi solutiune; Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 234 si Impallo-
meni: Rivista penale XXVI, p. 102. Del concorso di piit persone in un ,reato. 3) Vezi totusi discutiunea din sect. III. Conditittnile cornplicitAtii, prima conditiune la sfarsit (Nr. 1289).g *) Laborde: Cours N-le 581 si 651 si ed. 2-a, Nr. 563; Vidal: Nr. 434. Cas. fr. 18 Nov. 1824 si 20 Dec. 1832. 5) Galvin: Code penal annoté, art. 59 si 60, p. 446. 5) Ibidem: Nr. 452. 7) Ibidpm: Nt. 454.
73
este ideia comunitatii bunurilor in familie, ci ratiunea de convenientd de a se evita scandalul unei actiuni penale exercitatd in contra unei rude sau aliat foarte de aproape, pentru simple
interese bcineA. Acest scop insa nu poate fi realizat, dacd se vor urmari cornplicii, de oarece cu ocaziunea judecarii lor se va produce scandalul pe care legiuitorul a voit sa-1 evite 1). 2) Art. 307 C. p. rom., declard cd asemenea fapte, pe care le numeste tainice ludri, nu se pot socoti furturi, ci sunt supuse numai la de ,pagubiri civile ; dacä insa faptele acestea nu constitue infractiuni, nu poate sa fie vorba de compIicitate, fiindcd, dupa cum am spus, complicitatea e ajutarea cu bung stiinta la comiterea unei infractiuni 2). 1397. Cu toatä tdria acestor argumente, noi credem ca, textul art. 48 C. p., se opune acestei interpretari, din canal cd dupd acest articol, complicele se pedepseste dupd natura crimei sau delictului, privite ea sciveltvite de el, si e evident cä dna sträinul ar fi comis delictul, el ar fi fost culpabil de furt. In zadar se vorbeste de motivul de convenientd sociala, tras din lucrarile preparatorii ale Cod. pen. fr.; legiuitorul l'a inldturat implicit prin modificarea textului articolului corespondent francez. Adaogam ca, cea mai mare convenintd sociala este pedepsirea infractorilor. Dealtmintrelea cu sistemul pe care-I combatem, nu ajungem oar& la acelas rezultat, relativ la convenintele sociale ? Dacd un strain furd cu complicitatea persoanelor d;r1 art. 307 C. p., el nu va fi aparat de pedeapsd, l, cu aceasta ocaziune
nu se va da oare pe fata fapta de complicitate a rudei sau aliatului foarte deaproape ? Intrucat convenintele sociale sunt
mai aparate, dacd se dovedeste cd ruda apropiata este un autor, decat daca ea este un complice a unui furt din familie?
Daca nu se poate da in judecatd strainul complice al unui furt in familie, de tearna sã nu se descopere fapta comisd de ruda sau aliatul apropiat, nu trebue sd se deà in judecatä nici strainul, ca autor sau eoautor al furtului comis cu complicitatea acelorasi persoane, de temere ca sa nu se produca scan1)
Vezi i cele zise in Cap. IV, N-rile 1082-1085, despre scuza
absolutorie din art. 307. 2) In aces senz Blanche: Etudes II, Nr. 56 i jurispr. C. cas. fr.
74
dalul, dovedindu-se complicitatea lor. Cine insa va merge pana acolo ?1).
Oricum ar fi insä cestiunea e delicatd2). 1398. Jurisprudenta francezd admite Ca nu poate sä existe complicitate in caz de furt dela persoanele aratate In art. 307 C. p., fiindcd legea nu califica aceastä luare drept furt 3), solutiune care se admitea si in dreptul roman 9. Credem cd jurisprudenta franceza are dreptate, aceasta e o concluziune contrarie intereselor sociale, dar absolut logica odatä ce se admite principiul complicitatii ca pedeapsa de imprumut, fiindcd nu poate sa existe complicitate acolo unde nu existd infractiune, si fiindca neantul nu poate sa imprumute ceva.
La noi jurisprudenta a vadat. Referindu-se la tainuire, ea a admis ca nu poate sa existe acest delict, in caz de tainice luari, fiindca ele nu constituesc infractiuni; aceasta e aplicarea principiului complicitatii ea pedeapsa de imprumut 5). Referindu-se la complicitatea propriu zisd, Curtea noastra de casatiune, a admis in 1909 cd, dispozitiunile art. 307 C. p.,
sunt personale si profitä numai sotilor, iar nu si complicilor ; compficii sau coautorii nu profita de apdrarea de pedeapsd6).
Insa, prin o deciziune recenta, Curtea de casatiune a decis In sens contrariu ca, tainicile luari nefiind infractiuni,
cei cari au asistat sau ajutat la savar$irea unor asemenea fapte, nu pot fi considerati ca culpabili de delictul de complicitate7). Cu alte cuvinte, Curtea de casatiune a admis sistemul 1) Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 57.
2) In sensul parerii sustinutd de noi, D. Alexandresco, in not& asupra sent. Trib. Iasi, sect. I, 1098/901, C. jud. XI, 122-126, si Coment. drept civ. rom., VII, p. 666, nota. 8) Gargon: Op. cit., art. 59-60. 4) Leg. 52, princ. Dig. XLVII, 2. 5) Trib. Iasi, Sect. I, 1098 din 30 Nov. 1901, C. jud. XI (1902), p. 122-126; Curtea Iasi, I, Nr. 1208/904, C. jud., 1904, Nr. 84, p. 710; Cas.II, 2689 din 1906, B. 1877 si C. jud. 1917, P. 659. In sens contrar C. Bucuresti, I, 939/906. Vezi i cele spuse la tainuire, Nr. 1438. 6) Cas. H, 1900 din 1909, B. 824. ') Cas. II, 30 Nov. 1911, C. jud. 1912) Nr. 14, p. 160. Vechiul nostru
drept, cel pitin in caz de instigare, era mai intelept, fiindca desi al:Ara de pedeapsa pe femeia care fura dela barbat, dar pedepsea pe sfatuitorul ei. Indreptarea legii, glava 348, zacon 13 si Pravila Vas. Lupu: Pricina 15, Nr. 183, ed. Longinescu, p. 52.
75
jurisprudentii franceze, ceeace, dup. parerea noastra este nerational, fiindca textul legii noastre (art. 48 C. p.), difera de cel francez. Vom adauga cd scutirea de pedeapsd find o derogatiune
la dreptul comun, trebue interpretata in sens restrictiv; prin urmare, cu drept cuvant Curtea noastra de casatiune a decis ca, afinii numai in linie directa sunt aparati de pedeapsa, nu insa si In linie colaterala, cum ar fi cumnatul 9. Din imprejurarea Ca tainicile luari nu constituesc infractiuni, Curtea de casatiune romAn a. a tras consecinta, logica
dealtmintrelea, cä tribunalele corectionale in asemenea caz devin incompetinte pentru a acorda despagubiri civile, flindca competinta lor de a pronunta despagubiri civile nu este decat accesorie 2). *1399. Ce vom spune in caz de rapt? Complicele beneficiaza
si el de nepedepsirea acordata de legiuitor in cazul art 282 C. p.? Curtea de cas. fr. a admis afirmativa pentruca altmintrelea
s'ar produce scandalul pe care legea voeste sa-1 evite; impunitatea nu e acordata in favoarea culpabilului, deci nu e personald lui 3).
Credem ca aceiasi solutiune trebue sa fie admisd si la noi, fiindca nepedepsirea din art. 282 C. p., este ca o amnistie ; ea ridica criminalitatea faptei. *1400. Quid in cazul and complicele a ajutat pe un neresponsabil? D. de Liszt e de parere, si credem cã are dreptate, ca participarea unui tertiu la o infractiune comisä de un neresponsabil nu poate constitui o complicitate, insa tertiul poate fi raspunzator ca si cum ar fi el insusi autorul infractiunei 4). In acest caz credem noi autorul neresponsabil este un simplu instrument de executare al responsabilului pretins complice. *1401. Art. 48 C. p., zice ca se va pedepsi complicitatea cu un grad mai jos decat autorul principal; art. urmator 49 cornplecteaza aceasta idee adaogand ca in caz cand pedeapsa autorului 1) Cas. II, 82 din 16 Ianuarie 1912,C. jud.1912,Nr. 14, p. 167; Sapt.
jurid. an. I, Nr. 13. In sens contrariu, deciziunea casatä 385/911 a Carnerei de punere sub acuzare Bucuresti. 2) Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. jud. 1912, Nr. 14, p. 161.
a) Vezi Normand: Nr. 515; $i hothrtrile si doctrina in Garpon, art. 59-60, Nr. 451.
4) De Liszt ; Lehrbuch, § 38, Nr. 4 si p. 245 ed. fr.
76
principal va fi recluziunea, pedeapsa complicelui va fi inchisoarea corectionald dela 2-5 ani. Legiuitorul a voit prin acest articol sa evite Ca sa se pedepseasca cu pedepse pdlitice cornplicele unui infractor de drept comun pedepsit cu recluziunea. *1402. Legiuitorul nu vorbeste de complicii celor pedepsiti cu detentiunea sau degradarea civicd. ; la ce pedeapsd vor fi ei supusi?
Pdrerea noastrd este cd In asemenea caz se va aplica art. 48 C. p., care este general. Prin urmare, complicele unei infractiuni pedepsitã cu detentiunea va fi pedepsit cu degradarea civica, iar complicele unei infractiuni pedepsita cu degradarea civica se va pedepsi cu inchisoarea corectionald dela 15 zile pand la 5 ani. Recunow;tern cd aceste solutiuni prezintd inconvenientul cd, pe cdnd complicele unui recluzionist se pedepseste corectional, complicele unui detentionist se va pedepsi cu pedeapsd crirninald. Suntern siliti insd sa admitem aceste solutiuni fata cu textul legii 1). *1403. Ultimul alin. al art. 49 C. p., spune cà dacä pedeapsa autorului principal va fi inchisoarea corectionald, pe deapsa complicelui va fl minimum acelei pedepse. De ce minimum este vorba? De cel general, or de cel special pedepsii date autorului principal? Credem cd e vorba de minimum special, cdci numaf asA poate sâ existe prop orti unea intre complici si autorul principal, precum i intre diferiti complici 2).
1404. Art. 51 C. p., prevede complicitatea indispensabila si este o derogare la regula pedepsirei mai warä a complicilor : Complicele zice acest articol se va pedepsi intocmai ca
autorul principal, cand cooperatiunea lui a fost astfel incdt fat-a ea delictul nu s'ar fi comis".. Complicii indispensabili sunt considerati de art. 45 Cod. pen., bavarez din 1813 ca autori principali ; dupd acest codice sunt considerati autori principali (Urheber): 1) Acel care executd
infractiunea direct, cu propria sa putere corporald. 2) Acela care, inainte sau in timpul executarii infractiunei, va da executorului (Vollbringer) cu intentiune de a ajunge la sävdrsirea faptei, un ajutor fdrd de care actiunea nu s'ar fi putut comite. 3) Acei care, cu intentiune delictoasd, vor fi determinat pe alti indivizi sa comitd or sd consume infractiunea. ') Vezi vol. I, Nr. 433, p. 273 si vol. II, Nr. 1999. 2) Cas. II, 544 bis din 23 Jun. 1899 B. 862 si C. Bucuresti, II, Nr. 281 din 1899.
77
Aceastd dispozitiune in sine nu e nerationald, cãci acela fdrã care nu se poate sävársi o infractiune, putem sä zicem cd este adevdratul ei autor. Insd, dupd curn spune d. Civoli complicitatea esentiala i neesentiala e usor de enuntat, dar greu de gasit criterul stiintific al diviziunei i sa facem aplicarea concretd la cazuri practice 1). Gratie art. 51 C. p., judecatorii au de
fapt totdeauna putintd in legea noastrd a pedepsi pe complice cu aceiasi pedeapsa pe autorul principal, si apreciarea lor va scdpa de sub censura Curtii de casatiune 2). *1405. Ca exemple luate din jurisprudenta romdnd putem cita urmdtoarele :
0 persoand insotind pe infractor, se anuntd singurd, apoi intrând in casti i cunoscdnd numai ea pe victima, aceasta e lovitd de autorul principal. Curtea de casatiune i instanta de fond au considerat cazul acesta de complicitate necesard 8). Alt caz :
Tribunalul constatä in fapt cd victima unei rdpiri era de 17 ani i destul de robusta spre a se puted impotrivl rapitorului, dacd ar fi fost singur i neajutat. Curtea de apel a aprobat sentinta tribunalului, iar Curtea de casatiune a decis ca nu mai e nevoe a motiva cä fard cooperatiunea complicilor fapta nu se putea Intampla 4).
Dealtmintrelea, clan din imprejurdrile de fapt, din declaratiunile martorilor i interogatorul inculpatului, instanta de
fond ii face convingerea ca infractiunea nu se putea comite färd complice, ea face o bund aplicare a art. 51 C. p. '). *1406. Trebue insd observat cd In caz de complicitate indispensabila, find in realitate o complicitate cu circumstanta agravantä, trebue sd se pund o lntrebare separatã pentru corn1) Ciovoli: Op. cit., I, lect. XXXII, p. 265. 9 Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 14, P. 161. Di A. Prins de ca exemple pe servitorul care deschide ua hotilor, pe individul care atrage victima in casa in care va fi ucise, pe acela care de imobilul
pentru o sechestrare. Science pénale et droit positif, Nr. 555. Cel din urme exemplu e'contestabil ; d. Prins recunoate dealtmintrelea cA cestiunea e foarte delicate. 8) Cas. II, 281 din 19 Mai 1887. B. 503. 4) Cas. II, 540 din 30 Nov. 1893. B. 1084. 5) Cas. II, 775 din 20 Sept. 1900. B. 1067; Confr. C. Bucure§ti; III, 28 Oct. 1875 ; Dreptul 75 Nr. 68 ; Cas. II, 187 din 18 Mai 1876. B. 252.
78
plicitate, i alta pentru imprejurarea agravanta a indispensabait*, fiindca altmintrelea intervine casare 9. *1407. Acest gen de complicitate n'a fost admis in Cod. pen. german (§ 49), unguresc (§ 72) §i al cantonului Zurich (§ 39), se gase0e Insa in Cod. penal, italian art. 64. El da na--
tere la mari dificultdti in doctrind §i in jurisprudenta. Carrara, de0 admite In principiu complicitatea necesarci, recunoscand
Ca e dreaptd, marturise0e totu0 cä n teorie nu se poate defini, iar in practica ea este spinoasa 2). Deaceia in Italia Brusa propusese desfiintarea ei, dar n'a isbutit fiindca s'a spus cd ar
fi nedrept sd se pedepseascd mai putin aspru decat pe hot, pe servitorul care frind inVles cu hotul a läsat poarta deschisa3).
*1408. Afard de cazul art. 51 C. p., mai gasim atat in co-
dicele penal, cat 0 in legile speciale, cazuri exceptionale, probabil din inadvertentd a legiuitorului, In care complicele se pedepsete cu aceia0 pedeapsa ca autorul principal. Vom cita in Cod. pen. art. 86, 113, 200, 271, 272 §i 273, iar in legile speciale art. 81 din legea recrutarii din 1882 care zice : Autorii i complicii sunt pedepsiti cu acelea0 pedepse" §i 255 Cod. J. Mil., art. 13 Legea marcilor de fabrica. Relativ la pedeapsa complicilor ne mai raman de examinat cateva cestiuni : *1409. 1) Poate sä existe complicitate mediatd, adica cornplicitate la complicitate ? Sunt autori care sustin negativa pentru motivul cd legea zice :
care vor fi provocat la o infractiune, sau care vor
fi
asistat sau ajutat pe autorul or autorii infractiunei.`9. In Germania aceia§i parere a fost sustinuta de Berner : Complicitatea zice acest autor trebue prestata autorului infractiunei, nu exista complicitate la complicitate. Complicitatea la cornplicitate e o conceptiune strdind legii. Legea nu pedepse§te complicitatea contraventiunilor pentruca pedeapsa e prea mica, 1) Sect. Vac. 347 din 8 Oct. 1886. B. 618; Conn.. Cas. II, 218 din 3 Mai 1872 B. 135. Dreptul, 1872. Nr. 43.
2) Carrara: Grado nel delitto, § 296. 2) Majno: Commento, Art. 64, Nr. 339. 4) Garraud: Traitd II, Nr. 255, ed. 1-a i II, Nr. 677, ed. 2-a; Garpon: Code annoté, art. 59 si 60, Nr. 347.
79
pentru aceiasi ratiune nu se pedepseste complicitatea la cornplicitate in crime si delicte"). *1410. Noi credem mai intemeiatd parerea contrarie, fiindcd
legea nu se preocupa de persoana careia se da ajutor, ci de fapta comisd2). Dealtmintrelea generalitatea art. 50, al. 1 C. p. nu ne lasd nici o indoiald cä aceasta e solutiunea care trebue sa o adoptam Aceia care vor fi procurat arme, instrumente sau orice alte mijloace, care au servit la comiterea faptei, stiind cd o sa serveasca la aceasta comitere". Legea se preocupa de fapta si de intentiune, ea nu cere ca ajutorul sd fie dat chiar autorului infractiunei ; i, daca in alin. 2 al art. 50 se pare a dispune contrariul, credem cd legiuitorul s'a referit la eo quod plerumque fit, iar nu sd excludd complicitatea mediata.
Sa luminam discutiunea printr'un exemplu. Sa presupunem cd un erede ab intestat voind sä omoare
pe ruda sa prin iniflocirea unui servitor, se adreseazd unui medic sau unui farmacist ca sd-i dea otravd, spunandu-i scopul intrebuintarii otravei; cine va puted oare sä sustind cd in acest caz nu existd complicitate la otravire ?
daca in acest caz se poate obiecta cd eredele nu e un adevarat complice ci un autor moral, e usor a se imagina alte ipoteze in care ajutorur sa fie prestat chiar complicelui, de exemplu : darea de instrumente or de instructiuni cornplicelui, cu buna stiintd cd vor servi la fapta complicitatii sale8). *1411. 2) Poate sd existe complicitate la tentativa? Evident
cã da, nu avem decat sa presupunem cã o persoand pandea 1) Berner: Lehrbuch, § 100, p. 197, ed. 1877 ; Confr. ed. 1898, § 82 p. 159 si trad. ital., § 111, p. 161. 2) In acest sens Vidal: Cours, Nr. 419; Repert. Fuzier Hermann: V-bo. Complicité, Nr. 338. In Italia Carrara: Grado nel delitto, § 335 si 336; si Majno: Commento, Art. 64, Nr. 336; Garraud: Traité IT, Nr. 677, ed. 2-a, pArAsind pArerea sustinutA in prima editiune. In acelasi sens s'a pronuntat si C. Cas. francezA, 23 Mai 1844, Bul. crim , 1844, Nr. 179. In acest sens ni se pare cA se pronuntA i Civoli, care zice: Ajutorul cornplicelui nu e complice, cAci nu se admite complicitatea complicitätii, dar poate fi socotit un cornplice medial al autorului principal. Civoli: I, 262, lect. XXXII. 8) In acest sens C. Jurati Dorohoi, Nr. 8 din 7 Mai 1905 ; C. Jud. 1905, Nr. 29 si nota St. Scriban: Era vorba de un coautor de indemnare la comitere de infractiune.
80
cand alta a incercat sd omoare, or a dat pusca sau otrava stiind scopul infractorului care n'a reusit sd execute infractiunea ').
In aceste cazuri e evident cd, dacd autorul principal se desistd dela scopul sdu, aceasta profita si complicelui ; din contra, desistarea complicelui nu apart pe autorul principal, si nici chiar pe el insusi de pedeapsa. Se admite totusi di, dacd un complice face tot posibilul sau ca sä distruga efectele participarii ludnd inapoi arrna sau otrava si consiliind pe autorul principal sä nu mai execute infractiunea, el va fi aparat de pedeapsd 2).
In caz de complicitate la o tentativä scdderea pedepsii va fi dupla3). *1412. 3) Ce vom spune de tentativa de compliritate? Va fi ea pedepsitd? Tentativa de complicitate se poate intelege in doud ipoteze diferite: 1) Din cauza ca autorul principal n'a voit sä comita infractiunea cu mijloacele date de complice; de exemplu: in
loc de pusca data de complice a intrebuintat otrava,
or nu s'a servit de instructiunile date ; 2) Din cauzd cd, fiind impedecat complicele n'a putut sa-si execute oficiul Mu. De exemplu, el void sa pandeasca sau sä ajute intr'un mod oare-
care pe infractor, si a fost prins or impedecat de alte persoane.
In amandoua cazurile credem cd, dacd dupd ratiune individul ar trebui pedepsit, dupd textul legii el va scapd de pedeapsd fiindca art. 38 si 39 C. p. cere ca sa existe inceput
de executare a infractiunei, si, in cazul de fata complicele nu a inceput sa execute infraefiunea, ci numai a inceput sd dea un ajutor autorului infractiunii 4). 1) In acest sens Garpon: Code p6n. Art. 59T60, Nr. 91 care aratA doctr. si jurispr. conformA francezd si Blanche: Etudes II, Nr. 67 si ju-
risprudenta Curtii de casatiune francezd. In Italia Carrara: Grado I. § 330; Pessina: Elementi P. G., p. 298; Majno: Commento, Art. 6 F, Nr. 335.
2) Laborde: Cours Nr. 676 si ed. 2-a, Nr. 536. 8) De Liszt: Lehrbuch, § 51 fine. 4) Laborde: Eod. loco; Ortolan: II, 1290 si 1291; Blanche: Op. cit.
II, Nr. 68 si jurispr. conf. C. cas. fr.; Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 51, Nr. II si 52, II, 2 b, trad. fr., p. 338; Haus:Trincipes 1, N-le 500 si 501; Le Sellyer: Traité I, Nr. 26; Pessina: Elementi, P. G., p. 278; Garpon: Art. 59 si 60, Nr. 344 si 345 si autorii citati de dAnsul.
81
Carrara combate cu multa energie notiunea tentativei de complicitate, pe care o numeste un monstru juridic 9. D. L. Majno suscine InsA pArerea contrarie, i citand exemplul lui Car-
rara, o persoand care dä instrumentul de efractie, dar din intamplare hotul gaseste cutia sau mobila deschisa, dansul spune cd, in acest caz, acela care da instrumentul este cauza determinantA, si nu trebue sa scape de pedeapsa. Daca lipseste materialitatea uzului efectiv a acelor mijloce, nu lipseste eficienla lor rnorald 2). Aceasta pArere ni se pare rationala in pura teorie, Insä textul legii ne impedecA sA o admitem. 1413. Marturii in duel pot sA fie considerati complici ? In dreptul nostru este afara din orice indoialA cd marturii in duel nu pot fi complici 3), cAci se opune atat raVunea cat si lucrarile preparatoare 4). Desigur cä daca lucrarile preparatoare ale Codicelui nostru
penal ar fi fost cunoscute, aceastA cestiune nici n'ar mai fi fost dusA inaintea instantelor judecAtore;ti 5).
Chiar sub punctul de vedere al raVunei e inadmisibil a se considerd marturii in duel ca niste complici, de oarece complicii doresc isbutirea i ajutti la ea, pe cand marturii unei persoane ucise sau rAnite in duel, desigur cd n'au dorit acest lucru. SA se pedepseasca iardsi numai marturii invingatorului, aceasta e inadmisibil. *1414. Instigarea la instigare i instigarea la asistentA trebue sa fie pedepsite ca i o complicitate mediatA, prima ca i fapta 1) Carrara: Grado nel delitto. Opuscoli I, § 329. Majno: Commento, art. 64, Nr. 334. 5) Chiar in Franta se admite acest lucru, Bertauld: Op. cit., Lea XXIII, p. 517.
4) AO a decis Trib. Botosani, 11 Sept. 1893 si C. Iasi, 1035 din 17 Dec. 1853 si C. cas. II, Nr. 91 din 15 Febr. 1894, Bul. 163 si Dreptul XXIII (189 Nr. 24, in duelul Oscar Medvey Bordschi. Vezi i nota Negulescu, tot acolo in acelas sens. Aceiasi solutiune, Trib. Ilfov, 197 din 21 Febr. 1898, Dreptul, an. XXVII (1898), Nr. 23, p. 201 si urm. si nota. D. Alexandresco, in acelas sens, si C. judiciar, 1898, Nr. 12; C. Bucuresti, II, 509, din 24 Iunie 1898, Dreptul 1898, Nr. 35, p. 410 si C. jud. 1898, Nr. 33; Cas. II, 122 din 14 Febr. 1900, B. 216, Dreptul an.XXIX, Nr. 24, si C. jud. 1900, Nr, 17 (dupd diverg.), concluziunile conform proc. generale, D. Alexandresco §i nota. 5) Vezi Nr. 862 si 219. 50195
82
1nsasi, cea din urma cu un grad mai jos. Asistenta la asistenta or la instigare este e adevarata complicitate secundara, care va atrage totdeauna o singurd scadere de pedeapsa. Pentru noi dealtmintrelea exista un a fortiori ; caci dacd poate s existe complicitate mediata, cu ata mai mult poate sa fie o coreitate mediata 1). *1415. 0 cestiune foarte delicata in materia complicitatii, este de a se sti care sunt efectele oprirei or ale caintei, fie a autorului principal, fie a instigatorului. .
a) Oprirea autorului principal. Dacä autorul infrac-
se opreste singur, profita aceasta oprire i participantllor, fie ei autori intelectuali (agenti provocatori), fie complici? Cestiunea prezinta mari dificultati. In Italia, Carrara pune ca principiu ca, dacd autorul prin-
cipal se caeste inainte de a incepe executarea infractiunei, aceasta profita i participantului, iar dacd autorul principal s'a cait i s'a oprit dupa ce a Inceput sa execute infractiunea, el va scapa de pedeapsa, fiindcd s'a oprit singur, dar copartici-
pantii sai nu vor profita de cake, cauza straind vointei lor si curat intdmplatoare2). Insa intrucatva aceasta oprire tot le
va profita i lor, caci Ii va apara de o complicitate la fapta consumata, i vor rdmane numai complici la tentativa3). D. Impallomeni combate pe Carrara, spunand a in caz de desistare a autorului principal, fapta lui nu constitueste nici chiar o tentativd1 ci ramanand un act preparator ; nu poate imprumuta nici o responsabilitate coparticipantilor ; in acest caz lipseste fapta pedepsibila 4). Noi credem cd atdt Carrara cat i d. Inpallomeni fac o eroare, primul cdnd sustine cä desistarea nu profita compli,
cilor decat cd-i apara de pedeapsa mai grea a infractiunei savdrsite, iar cel din urma, cand crede cä desistarea ar transforma intotdeauna infractiunea intrerupta inteun act preparator nepedepsibil. Ambii autori fac eroare, tiu In privinta teoriei complicitatii, ci in aceea a tentativei, relativ la care oprirea are uneori de efect sa apere de orice pedeapsa (atunci cdnd ') De Liszt: Lebrbuch, § 52, Nr. 1114 1,
2) Causa estranea alla loro voluntà, e puramente causale". 11) Carrara: Grado nel delitto, Opuscoli L-g 342 §i 343.
4) Impallomeni: Cod. pen. illustr. I, p, 215-216, care citeazd in sensul sat' pe Berner: Tratato, § 110, Nr. 10, lit. b, p. 159.
83
actele savdrsite nu constituesc o infractiune de sine statatoare), iar alteori sd transforme tentativa de infractiune inteo alta infractiune mai mica1). Distinctiunea facuta. de Carrara, este dar exacta, cu mica Indreptare ca, dacd autorul principal se caeste dupa inceperea actelor de executare, participantul va profitã i el de scaderea
sau chiar de apararea de pedeapsd a autorului principal. In realitate insä distinctiunea lui Carrara e inutila, in toate cazurile participantul se foloseste de cainta autorului principal. *1416. Oricum ar fi insa, la noi trebue a face deosebire Intre participanti ; relativ la cei secundari, complicii, cele spuse de Carrara sunt exacte, insä relativ- la agentii provocatori, art. 47 al. 4, adaugat in 1874, prevede pedepsirea for chiar cand provocarea n'a produs efect.
Prin urmare orice distinctiune e inutila ; fie cã autorul principal s'a cait i n'a voit sa inceapa, fie ca dupa ce a inceput fapta constituind infractiune, s'a cait i n'a continuat-o,
in ambele cazuri, agentul provocator nu va scapd de pedeapsa.
Cainta instigatului nu va produce insa nici un efect asupra pedepsei instigatorului ? Negresit ca da ; cdci daca instigatul nu incepe infractiunea, instigatorul e pedepsit conform art. 47 al. 4, cu o pedeapsa fixa pand la 2 ani de inchisoare corectionald si cu o arbenda. dela 500-5000 lei, pe cand daca el se caeste dupa ce infractiunea a fost inceputd, el va fi pedepsit, fie ca un complice al infractiunei de sine statatoare ce s'a cornis, conf. art. 47 al. 1 or 2, fie ca simplu agent provocator, conf. art. 47 al. 4, dacd fapta sa.varsitã nu constitue o infractiune. *1417 b) Cainta agentului provocator. Ch. Adolphe si F. Hélie, fac distinctiunea urmatoare daca mandatarul or instigatul a cunoscut cairea i oprirea mandantului, acesta scapd de pedeapsa, iar daca n'a cunoscut-o mandantul va fi pedepsit 2).
Carrara aplica aceastä distinctiune la toate cazurile de -participare, ceeace este mai contestabil ; adaoga insa cA, daca ajutorul era irevocabil, de exemplu instructiunil inijloace date, 1) Confr. Majno: Commento, 63, Nr. 318, care combate pe Impallomeni.
2) Ch. Adolphe §i F. Hélie: Theorie I, Nr. 278.
84
complicele nu mai poate scapa prin cake, ci trebue sa 1mpiedice comiterea infractiunei 9. *1418. Vom termina citand doua exemple de aplicare luate din jurisprudenta romand relative la complicitate. Luarea unei fete sub pretext de a o aduce la preumblare, punerea in contact cu delicuentul, 1ndemnarea de a primi sa manance i sd bea In gradina, berarie si la hotel, unde in-
culpata Insãi prin exemplul säu cauta sd atate prin lubricitatea ei instinctele fetei, constitue un act de complicitate2). Comunicarea numerelor, ce au sa se traga fraudulos la sort din renta amortizabila, de catre posesorul lor agentului Statului care opereazd tragerea la sort, constitue complicitate la falsa tragere 2).
Pedeapsa § 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei *1419. Lumea veche a dat o mai mare importanta i o pedeapsa cu mult mai mare decat sa de astazi, persoanelor care gazduesc pe facatorii de rele or ascund lucrurile prove-
nind din infractiune. Codicele Hammurabi (2250, a. Chr.), pedepseste pe gazduitorii de talhari cu moartea (§ 22); aceeasi pedeapsd se da acelor care tainuesc lucruri furate dintr'un templu, (§ 6)9. In legile lui Platon, acela care primeste la el pe un sur-
ghiunit se pedepseste cu moartea, iar acel care ascunde un lucru furat se pedepseste ea si cum el insusi l'ar fi furat5). Romanii deasemenea erau foarte aspri pentru receptatores, acei care ascundeau lucrurile furate, pedepsindu-i, cu 1) Carrara: Programma P. G. § 496-497 si Grado nel del. Opuscoli 1, § 346-347; Pessina: Elementi P. G. p. 274-275. 2) C, Bucuresti II, 1032 din 5 Nov. 1901, (In major), C. Jud. X, 664-665. 8) Trib. Ilfov I, 997, din 19 Iunie 1903, C. Jud. XII, 502; C. Bucu-
resti I, 1290 din 26 Sept. 1903, C. kid. XII, 580-581; Cas. If, 1327 din 16 Dec. 1903, B. 1555.
4) Mérnoires; Délégation en Perse. Textes élamites sémitiques Il-eme eerie Paris 1902. Par V. Scheil; 5) Pluton: De legibus, Cart. XII, vol. VIII, p. 367, ed. V. Cousin.
85
aceea§i pedeapsd ca §i pe talhari 1), ei ii numeau pessimus genus receptatorum, cuvinte pe care le regasim la multi din vechii penali§ti 2).
*1420. Evul meziu continua rigoarea inpotriva acestor infractori supunandu-i la aceea§i pedeapsd ca pe autorii infratiunii.
In Capitularele lui Carol .cel mare, gazduitorii (receptatores aggressorum) i tainuitorii sunt pedepsiti cu aceeasi pedeapsa ca autorii infractiunilor 2). Aceeasi dispozitiune e pastrata. §i. Regulamentele S-tului Ludovic, unde gasim cd tdinuitorii se spanzurd ca §i hotii 4).
Sub Francisc, II Regele Frantei, in Ordonanta din Decembrie 1559, chiar rudele nu pot recueillir ni latiter en leurs maisons un condamné, ains seront tenus, s'ils se retirent de-
vers eux, de s'en saisir pour les représenter a justice: autrement seront tenus pour commettant les crimes dont les autres auront ete charges, et punis comme leurs allies et cornplices, de la meme peine qu'eux" 9.
In general asprimea legilor vechi era atat de mare in contra acestor infractori, in cat se ziced Receleur est pire que voleur. Autorii vobesc §i ei de asprimea legilor in materie de gazduire §i tdinuire, in general aproband-o i repetand cuvintele
din Digeste. Pessimus genus receptatorum", dar tot autorii sunt cei dintai care sustin pedeapsa mai uward pentru ace*ti infractori. 1) Pessimus genus receptatorum, sine quibus latere diu non potest,
et praecipitur ut perinde puniatur atque latrones. L. 1 si 2. Dig. De receptatoribus. Vezi si alte texturi in Jousse, Just. crim. IV, 218. 21 Damhouder, Jousse, Menochius. 3) Cart.VII, Cap. 344. Receptatores aggressorum itemque latronum, eadem poena afficiuntur qua ipsi latrones, sublatis enim susceptatoribus grassantium cupido conquiescit". Lib. VI, Cap. 160 si Lib. VII, Cap. 429.
Non solum qui furtum facerit, sed etiam et qui-cumque conscius fuerit
vel furto ablata sciens susceperit, in numero furantium habeatur et simili poenae subjacent" (Dupd Jousse: Justice criminelle IV, 249). 4) Jousse: Op. cit. IV, 242. 5) A nu primi nici a ascunde in casele lor un osAndit, ci (iota) vor fi datori dacA yin la ei sh-i prindd si sA-i dea pe mAna justitiei, altfel vor fi socotiti ca si cum ar fi sAvArsit crimele de care acei indivizi vor
fi vinovati, si se vor pedepsi ca tovarAsi si complici cu aceeasi per deapsA ca ei.
86
Jousse, in aceastd privinta ne da multe amanunte interesante.
Tainuitorii, dupa Iul. Clar trebue pedepsiti cu acee4 pe-
deapsa ca tnii hotii. In adevcir tdinuitorii sunt mai rdi Intru calva decal hotii in00, pentrucd ei intretin pe hoti In furturile lor, primindu-i la ei, ocrotindu-i §i dandule con-
silii, de aceia nu trebue pedepsiti mai putin ca in§ki hotii '). Mai departe Jousse adaoga : Dupd Iul. Clar tainuitorii de lu-
cruri furate se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd ca §i hotii
In§i§i. Acesta e sentimentul §i al lui Bald §i tl lui Bosiu, care spun ca acesta e sentimental comun al jurisconsultilor,
de0 unii au crezut cd tdinuitorii trebue sä fie mai putin pedepsiti decat hotii" 2).
Montesquieu ne spune deasemenea cd lul. Clar, Bosiu, i Farinaceu, si chiar practicianii, au opinat pentru identitatea de pedeapsd intre hot §i tainuitorul lucrului
Damhouder furtiv,
caci si non esset recepiatores non etiam essent
fures" 3). Novel cautd sä justifice aceastä asprime spunand ca acel
care primete pe infractori in casa lui dupd comiterea infractiunei, dd dovadd cä tie de infractiunea comisä 4). Aceastä idee persista pand la finele vechiului drept. Jousse 1) Jousse aici se referd mai ales la ideile exprimate de Damhouder,
tare dupd ce spune cd: Sunt multi cdrora le e rusine or se tem sd cornitd infractiuni, attamen quantum in se est maleficium animo coneepturn, et peccandi libidinem opere consurnmant aut per se, aut per alium,
quurn in furto aluunt, defendunt, iuvant et ope succurunt. Ili quoniam ipsis furibus nihilo sunt meliores, imo aliqua in parte sceleratiores, quod eos, ut dixi, in fart() aliunt et post furtum domo recipiunt aut tuentur, ideo tales quoque fururn aut furtorem receptores non secus, quam ipse fures cornmissarii plecti sunt.Tales omnes simili poena cum veris furibus plectendi sunt". $i tot astfel se pedepsesc si aceia care cumpdrd dela hoti cu pret mai mic deck jumdtate, pe care Damhouder li nurneste negustori blestemati. (0 sceleratos mercatores), si care se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd ca si hotii insasi, dacd acesti cumpärdtori stiu cä lucrul e de furat. Vezi Damhouder: Op. cit. De receptatoribus furtorum, CXVI, N-rile 1 si 2, p. 388. Confr. CXXXIV, Nr. 3 si Jac Novelli: Tract. crirn. p. 53, Nr. 92 si Menochiu: II, 348, N-rile si 2. 2) Jousse: Op. cit., IV, 240 si 248. 8) Dacd nu ar Ii tdinuitori, nu ar fi nici hoti". Montesquieu: Esprit 1
des lois, Cartea XXIX, Cap. 12, combate aceastA idee; d. Prins pare a o gdsi rationald. Science pénale, Nr. 588, 4) Novellas: Tract. crim., Nr. 30, p. 88, ed. cit.
87
ne spune ca regula generala cd, dacd un individ ascunde pe hot si lucrul furat, trebue sa i se dea aceiasi pedeapsa '). Jousse citeazd si jurisprudenta francezd in acest sens pana la finele vechiului drept. Astfel o hotardre a Parlamentului din Paris din 31 Martie 1732, a condamnat la moarte pe un individ fiindca a ascuns bani si efecte furate ; prin o alta deciziune din 4 Iulie 1765, a fost condamnat la spanzuratoare un individ fiindca a ascuns lucruri furate cu spargere2). Am vazut insd c'd §i ideia diferentierii de pedeapsa a
fost sustinuta de unii autorii. Jousse citeaza pe Chassannée care in Coutume de Bourgogne", sustine ca tainuitorii nu trebue pedepsiti ca hotii, aci cuvantul pariter din Digeste Insemneazd cd 0 ei vor fi pedepsifi, dar nu cu aceiasi pedeapsd, si ca dovada el cita cd, acei care ascund pe un hot de turme e pedepsit cu 10 ani de surghium, iar hotul cu moartea8).
Autorii care sustineau aceastä parere erau foarte putin numerosi, si argumentele lor vedem cd erau slabe, de oarece se bazau pe sofisticarea textelor din Digeste. Carpzov spune ca.: Doctores communiter extimant eadem poena receptatores teneri, qua fures ipsimet afficiuntur" si
citeazd o multime de autori in acest sens4). Ce e drept ca dansul critica aceasta parere pe care o calificd nimis rigurosa, §i sustine diferentierea de pedeapsa, insd nici el nu da argumente tari, in favoarea parerii sale 5). *1421. Diferentierea de pedeapsa a fost insd sustinuta mai tarziu de Montesquieu, care combate opiniunea lui Clar, Bosiu, Damhouder si Farinaceu 6). In 1812, penalistul italian Nani a
sustinut de asemeni cd Ratiunea se impotriveste ca sa se trateze drept complice al unei actiuni, pe acela care n'a inter-
venit decat dupd ce ea a fost savarsita. E aci o adevarata 1) Jousse! Op. cit., IV, 241. 2) Jousse: Op. cit., IV, 243. Acelasi lucru II spunesi Blackstone: In Franta ascunzdtorul e pedepsit cu moartea, ceiace este conform vechilor
constitutiuni care distingeau cele trei specii de furt unum qui consilium daret, alterum qui contractares, tercium qui receptaret et ocularet, pari poenae singulos obnoxios". Blackstone: Commentaire, V, 366. a) Ibidem: IV, 242. 4) Carpzovius: Practica II, Qu. LXXXVII, Nr, 49. 5) Ibid.: No. 51 si Qu. CXXXIV, N-rile 41-43; Confr. si 54 si urm . despre cump5rAtori. 6) Montesquieu: Esprit de lois, Livre XXIX, Ch. 12.
88
seismal in aceia cà se admite ca poate fi cauza, posterioara efectului produs de dansa" ').
Infine vom spune cd aceiasi parere a fost admisa de Carmignani, care a sustinut ca gazduirea si tdinuirea trebue
sd constitue infractiuni de sine staidtoare, caci legea are drept, in interesul public, sa declare infractiuni aceste fapte2). *1422. Ori in ce caz Insa, e de observat ca autorii vechi cari sustineau aceasta pedeapsa pentru complicii posteriori, se
refereau la gazduitori si tainuitori, iar nu la orice complice posterior, caci, In principiu, pentru complicii posteriori comiterii infractiunii, ei admiteau o pedeapsd mai usoard 5). Ca astfel de ajutor, Carpzov citeaza ajutarea evadarii or fugii celui care a comis furtul, sau aratarea drumului, or luarea hotului din manile judecatorului, or ascunderea lui 4). Prin urmare, dupa autorii vechi complicitatea posterioara comiterii infractiunii era mai intinsa decat In legislatiunile moderne, care nu vorbesc decat de tainuitori si gazduitori. *1423. La noi Pravila lui Caragea nu avea un sistem uniform : Gazda de furi sd se pedepseasca ca furul, dar cele de
talharii cu ocna pe 5 ani". Insa daca gazduirea e de frica se iarta 5). In codicele penal Andr. Donici si Ion Sturza voda, tainuitorii si gazdele se pedepseau cu aceiasi pedeapsd ca si talharii6). Cam acelasi sistem era admis si de condica criminaliceasca a lui Bibescu din 18417). 1) Molinier: Op. cit. II, p. 253. 2) Carmignani: Teoria II, cap. XX, p, 403. 3) Carpzovius: Practica II, Quaest LXXXVII, Nr. 35 si numerosi autori citati de dAnsul. 4) Ibidem: Nr. 40. 5) Cart. V, cap. III, art. 4 si 5. "fAlharii se pedepseau cu moartea
si cap. II, art. 5. 9 Cod. Andr. Donici, XLI, Nr. 6. Cod. Sturza: § 250 si 252; Confr. circulara logofetiei dreptAtii din 31 Marti e 1835 cAtre Tribunale, care spune la
punctul 5: La orice locuitor s'ar dovedi cd sau oplosit sau macar cA au gAzduit vreun hot si au mistuit vAnarea lui, pe un asA talharesc gazdas, se va osAndi criminaliceste cu insusi pedeapsa cuvenitA scApatului, adicA cu moartea". (Colectia Hasna$: Adunare de ofisuri. Iasi, 1844, p. 611. Tot acolo
Gazdele si mistuitorii lucrurilor furate, find vorba de vite sä se socoteascA deopotrivA vinovati ca si acei ce au furat", an. 1840. Ibid. p. 245. 2) DupA aceastA condicA gazduitorii si tdinuitorii se pedepsesc cu aceiasi pedeapsA ca faptuitorii, cu aceasta micA restrictiune CA, dacA
fapta se pedepseste cu moartea, gAzduitorul se pedepseste cu munca silnicA pe viata. (Art. 46, 48, 49 si 50).
89
1424. Vedem dar, cd toate legislatiunile vechi au fost foarte severe cu gazduitorii i tAinuitorii, socotindu-i de cornplici, i pedepsindu-i in general cu aceiasi pedeapsa ca autorii principali. Ideia vechilor legiuitori era foarte simplistA : toti aceia care sunt pArtasi de orice natura la infractiune, or la foloasele ei, or impedecä descoperirea infractorilor, sunt cornplici si se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd. Dealtmintrelea ei erau logici; intr'o legislatiune in care exista i complicitatea
negativa a nedenuntarii, sau a netnpedeedrii faptei, era natural sd se socoteasca complice gazduitorul si tainuitoruP). 1425. Legiuitorul nostru distinge intre gazduitori si tainuitori; pe cei dintai ii considerd ca niste complici, iar pe cei din urmd ca savarsind o infractiune de sine stAtAtoare pedepsit& cu pedeapsa fixa. SA examindm pe fiecare din acesti infractori in mod deosebit. 1426. 1) Despre gdzduitori vorbeste art. 52: Aceia care, cunoscand culpabila purtare a fAcatorilor de rele in uneltire de talhdrii sau silnicii in contra sigurantei Statului, a linistei obstesti, a persoanelor sau a proprietatilor, sunt deprinsi a le da mai totdeauna gazduire, loc de scdpare or de intalnire, se vor pedepsi ca complici ai acelor facatori de rele".
Pedeapsa ce se da gazduitorilor este dar un grad mai jos impreund cu toate distinctiunile pe care le-am facut in § precedent vorbind de complicitatea comitenta (art. 48 si 49 C. p.). 1427. Trebue insa sa observarn CA, gazduirea e o infrac-
tiune de obicei ; prin urmare una sau doua gazduiri nu vor fi suficiente ca o persoand sä fie consideratd cd ar fi culpabild de complicitate de gazduire. In cazul Insd cand ascunderea va fi fost facutd numai odatd, fapta constitue infractiune de sine statAtoare pedepsita de art. 197 cu pedeapsd fixd pana la 1 an, iar daca ascunderea se face cu un interes, pana la 2 ani de inchisoare (confr. art. 89 C. p.). 1428. Pentru ce legea distinge intre ascunderea persoanei 1) Legiuitorii vechi avand cu drept cuvant mai putina incredere in politia lor, voiau sa transforme pe cetateni in agenti de prevenire a infractiunilor §i chiar de descoperire; mult timp cetatenii erau insArcinati §i cu acuzarea.
90
care a comis crima si !titre gazduitori, care de obicei dau gAZduire sau loc de scapare ? Probabil ea legiuitorul si-a zis ca gazduitorul, tocmai din cauza ca obisnuit gazdueste Indeamnd indirect prin fapta lui
la comitere de infractiuni, pe când acela care intamplator, o singura data '1 ascunde pe un infractor, face lucrul din mild or din interes; nu insa din cauza lui s'a comis infractiunea, fiindca fapta lui este ulterioara comiterii infractiunii. P. Rossi critica Insa In mod general, orice complicitate posterioara comiterii infractiunii si pedepsirea ei cu aceiasi pedeapsa, aratând ca nu poate fi complice de omor o persoana pentruca a profitat de o crima pe care nu o mai puteA Impedeca nici desfiinta2). Aci insa se poate zice cd gazduitorul e Intru cdtvã provocator al comiterii infractiunei, si deaceia pedepsirea lui ca un complice nu poate fi nerationala. Observam ca art. 52 C. p. se referd numai la raufdcatori
exercitánd tálheirli si silnicii, prin urmare el nu se apnea pungasilor si escrocilor3). 1429. 2) Tdnuitorii, dupa cum ne spune formal art. 53 C. p., nu sunt complici, desi se vorbeste de ei in titlul despre
complicitate. Ei se pedepsesc cu o pedeapsa fixa de inchisoare corectionala pcInd la 2 ani (art. 54), iar daca sunt tainuitori de lucruri molipsite, pedeapsa este de 2 ani de gnchisoare corectionald (art. 55). Prin urmare, tainuirea in legea noastrd este o infractiune de sine statatoare, a carei pedeapsa nu depinde de pedeapsa infractorului principal4). Legiuitorul a inceput sa rupa legatura 1) Cand in Mizerabilii lui V. Hugo, Calugarita ascunde pe Jean Valjean de politistul Javert, care il cauta, nu facea acest lucru dealt din mila pentru culpabil. 2) Rossi: Traité ed. IV, p. 225. Livre II, cap. 40. 3) In acest sens Thiry: Cours Nr. 250. 4) Aceasta in Cod pen. comun, cad Cod. Just. Mil. art. 240, nu
numai ca socoteste complice pe acela care cumpara, or primeste in zalog obiecte militare dela aceia carora li se dase aceste spre intrebuintare, dar chiar pedepseste cu aceiasi pedeapsä pe acest complice ca pe autorul faptei. Aceasta insa numai in cazul (And s'au deturnat obiectele de insasi persoana careia i se incredintase pentru a se servi de le, dar cand se comite un furt de obiecte militare de un militar? pedeapsa e cu mult mai aspra (art. 241 C, J. M), iar complicele se pedepseste conform dreptului comun. Cas. II, 1051 din 28 Mai 1907, B. 962 Reg. de comp).
91
complicitatii dintre infractorii legati prin comiterea unei infractiuni, relativ la unfi din aceia care odinioara se considerau complici posteriori comiterii infractiunei. 1430. Insa chiar tainuitorii nu sunt toti aparati de pedeapsa complicitatii, caci art. 56 C. p. ne spune ca : Aceia care, mai inainte sau in timpul sävarsirei crimei sau a delictului, ar fi avut intelegere ca sa ascunda lucrurile ce vor proveni din infractiune, se vor pedepsl ca complici". 1431.
Pentru ce legea face aceastä distinctiune intre
tainuitori?
Ea este foarte rationala, caci cele cloud genuri de tainuire prezinta un pericol social diferit. Tainuirea din art. 56 C. p.
e o provocare indirecta, ca si. gazduirea, la comitere de infractiuni, caci, acela care fura, daca are siguranta ca va puteã ascunde sau vinde lucrurile de furat, sau cel care plasmueste moneta, cd va fi o persoand care sä treac a. monetele plasmuite, prin aceasta sunt indemnati indirect sä comita infractiuni. Tot astfel si gazduirea infractorilor, este un mijloc indirect de Indemnare de infractiuni. Din contra, acela care dupa ce s'a comis infractiunea ascunde or negutatoreste lucrul furat, fara a fi fa-
gaduit de mai Inainte aceasta, nu se poate socoti ca a pricinuit comiterea acelei infractiuni. Dupa cum zice T. Can onico,
sunt acte de complicitate in infractiunea consumata, atunci cand desi posterioare in timp era deja intelegere intre autorii acestor acte si autorii infractiunii inainte de comitere. In acest caz, dacä actul fizic posterior nu concurd la executarea si con-
sumärea materiala a infractiunei, constitue totusi un ajutor material ca sd asigure rezultatul '). Bun sau Mu, acesta e probahil motivul distinctiunei legiuitorului intre cele doua feluri de infractiuni, fdcand din una un gen de complicitate, iar din cealalta o infractiune de sine statatoare 2).
Dealtmintrelea aceasta distinctiune e destul de veche, fiindcã este admisd chiar de Menochiu3). 1) T. Canonico: Del reato, p. 249. 2) Cas. II, 9 Febr. 1874; 3 Iunie 1892; 28 Iunie 1893; 27Sept. 1894; 31 Mart. 1880; Trib. Tulcea 21 Aug. 1891;Drept 56 din1891 si D. Alexan-
dresco: Dr. civ. IT, 149. Aceasta e rational. Vezi Garraud: Traité, etl. n-a, Nr. 681.
9 Menochius: Op. cit. II, 349, N-rile 22 si 23.
92
Tainuirea dealtmintrelea nu se refera numai la furt, ci la comiterea oricarei alte crime sau delict, cum ar fi de exemplu abuzul de incredere1).
1432. Din fapta cd tainuirea nu e o complicitate ci o infractiune de sine statatoare, Curtea de casatiune, romana, a tras cu drept cuvAnt consecinta ca. daca o persoana a fost condamnatä in prima instantd pentru furt, Curtea care 11 apdra de inculparea de furt, nu poate a-I condamna pentru in-
fractiunea de sine statatoare de tainuire, caci prin aceasta nu se schimbd calificarea infractiunei, ci se judecd pentru alta infractiune, si prin aceasta se priveaza osanditul de beneficiul a doua instante2). Deasemeni Curtea de cas. rom. a decis ca, de si culpa-
bilii de furt sunt incapabili de a fi alegatori or alesi (art. 19 leg. electorala), insä incapacitatile find de drept strict nu se aplicä la delictul de tainuire 3). Totusi fiind conexitate Intre tdinuire si infractiunea la care se refera, se vor judeca impreund 4).
1433. In orice caz, fie infractiune independentd, fie cornplicitate, art. 53 C. p. spune ca : Rudele de sus si de jos, bar-
batul si muierea, fratii si surorile nu se socotesc tainuitori". Chiar penalistii vechi admiteau pentru sot si rudele de aproape o pedeapsd mai mica, iar unii chiar nepedepsirea. 1434. Damhouder, dupa ce vorbeste de paritatea de pedeapsa intre complici si autorii principali, adaoga cd daca complicii sunt rude apropiate, nu trebuesc pedepsiti atát de aspru ca alti necunoscuti si streini nelegati cu autorii cu nici 1) Cas. II 115 din 23 Febr. 1894, B. 193. 9 Cas. II, 700 din 28 Nov. 1893, B. 1401; vezi insa in seas contrariu cas. II, 43 din 31 Ian. 1877 B. 32. 8) Cas. II, 130 din 8 Apr. 1888 B. 382 (elect.) si 549 din 3 Mai 1909, B. 810 (elect.); If, 222 din 6 Apr. 1897, B. 616; si 113 din 25 Febr. 1897, 264. .Insd in ultimele timpuri Curtea de casatiune a revenit asupra acestei jurisprudente. Cas. III, 991 din 12 Mai 1907, B. 1006 (elect.); si cas. III,
161 din 2 Febr. 1908, B. 415 (elect.) (virtaalmente aceeqi nedemnitate trebue sd se opund atat celor condamnati pentru furt cat si celor condamnati pentru tdinuire, intrucat ambele delicte cuprind aceeasi naturd infamantd"). Preferdm prima jurisprudentd a sectiunei a 2-a; virtualmente In materie de incapacitate a sect. III-a C. cas. e inadmisibil. 4) Cas. II, 203 din 20 Apr. 1890, B. 543; cas. II, 1306 din 2 Nov. 1904, B. 1670.
93
o legatura de afinitate sau rudenie, ci se vor pedepsi numai dupa apretierea judecãtorului1). Ace Iasi lucru Ii admite i Menochiu care, dupä ce ne spune
cd daca tatal ascunde pe fiul sat], nu se da pedeapsa ordinara, ci o pedeapsd arbitrara 2), adaoga cd unii sunt de parere ct in cazul acestá nu se va da nici o pedeapsa8). Jousse deasemenea spune ca rudele apropiate care ascund lucruri, nu sunt asã aspru pedepsite4), scuza-care e admisd $i de Montesquieu6).
Legiuitorul nostru, mai' radical in aceasta materie, a admis apararea totald de pedeapsd, creand o scuza absolutorie.
*1435. 0 cestiune care s'ar putea discuta este daca scuza din art. 53, al. ult. Cod. pen. relativd la tainuitori se aplica si la gazduitori ?
Credem afirmativa neindoioasd nu numai fiindca exista indentitate de motive, dar i pentruca art. 197 C. pen. aplica
aceastä scuza si la ascundere de persoane savarsitoare de crime.
*1436. 0 cestiune foarte delicatä este de a se sti ce efect are dolul posterior comiterii infractiunci, adica daca cel care primeste obiectul, afia in urmä cd e de furat 91.1 pastreaza, in acest caz va fi i el considerat ca fdptuitor ? Cestiunea e discutatd. In Franta, unii autorii au admis ca nu existd culpa6), iar Curtea de casatiune7) i alti autori au admis Ca mala fides superveniens atrage pedeapsa6). Tinand seama de termenii art. 53 al. 1 C. p. credem ca aceasta din urmd opiniune este mai intemeiata, caci legea cere ascunderea cu bund stiinta, nu o cere Insd chiar in momentul primirei lucrului, cand e vorba de o infractiune continua6). 9 Damhouder : De receptatoribus furtorum CXVI, No. 4; Confr. cu CXXIV, Nr. 3.
') Menochius: Op. cit. II, 348, Nr. 7. ') Ibidem: Nr. 8. 9) Jousse: Op. cit. IV, 243. Dup5 Molinier: II, 258 si 259. 9) Ch. Adolphe si F. Belie: Théorie I, 308; Rauter : Cours I, Nr. 125, ') Cas. fr. 12 Iul. 1850, D. P. 50, 5, 476; 10 Aug. 1878, S. 78, I, 385, B, Nr. 187.
9 Blanche: Etudes II, 154; Le Sellger: 11, Nr. 413; Molinier: II. No. 257; Garpon: Code penal annoté art. 59-60, Nr. 361.
°) 0 deciziune recentA a Curtii noastre de casatiune spune din
94
*1437. 0 alta cestiune discutatä este de a se sti dacd tdinuitorii sunt obligati solidar la despagubire chiar cand tailnuirea lor e partiald, de exemplu s'a täinuit de Primus numai 5.000 din cei 10.000 lei furati ? In Franta, Molinier si Sourdat, admit responsabilitatea partiald '), existä si o deciziune a Curtii de apel din Paris 2), in acelasi sens; insä jurisprudenta francezd se pare cd ar fi parasit in urmä acest sistem3). La noi, credem cd primul sistem este singurul admisibil, cdci tainuirea fi ind o infractiune speciald, nu existä nici o legaturd intre tdinuitor si autorul principal or alti täinuitori. Asa s'a pronuntat si Curtea noasträ de casatiune 4). Evident insä cd, daca tainuirea e totald, tdinuitorul rds-
punde solidar pentru tot, pe baza art. 1003 C. civ.5), 1438. Poate sd existe tdinuire la luarea pe ascuns dela parinti ? Curtea noastrd de casatiune a decis negativ, casdnd fard trimitere, deciziunea Curtii de apel, Bucuresti, S. I, Nr. 939 din 1906, care decisese contrariul 6). Solutiunea pare nedreapta, insä ea este o riguroasa aplicare a principiilot, cdci nu poate sä existe o tdinuire de un lucru pe care legea nu-1 considerd de furat. Aci insd se vede inferioritatea legii noastre fatd cu socontra ca: Reaua credinta supravenientA nit poate aveA vre-o insemnAtate pentru existenta si sAvArsirea de tAinuire. Cas. II, 1585 din 14 Mai 1910. B. 788. Jurispr. an. II, Nr. 26, g. 41 1. E insa de observat cA aceastA deciziune nu poate sA fie invocatà ca jurisprudentA, de oarece Curtea nu voia sA rezolve aceasta problerna, ci acele cuvinte sunt numai o simplA motivare, care poate n'a intrat in intentiunea si Vederile supremei instante. i) Molinier: II, 500; Sourdat: Responsabilité, I, Nr. 153. 2) Curtea Paris, 18 k'ebr. 1837, S. 37, II, 482. 8) Curtea Paris, 2 Febr. 1843, P. 43, I, 249 si Nimes, 17 Febr. 18584 P. 58, p. 629. 4) Cas. II, 436 din 24 Mai 1899, B. 726 ; Cas. II, 475 din 27 Sept. 1894, B. 916; Cas. II, 91 din 9 Febr. 1874, B. 69. 5) Cas. II, 338 din 28 Iunie 1893, B. 664; Confr. Cas. II, 73 din 23 Ian. 1896, B. t27. 6) Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906, C. jud. 19064 Nr. 82. In acelasi sens s'a pronuntat Trib. Iasi, I, 1908 din 30 Nov. 1901, C. jud. 1901, Nr. 14, si, Curtea Iasi, I, 1208r din 27 Oct, 1904, C. jud. 1904, Nr. 84. In sens contrariu D. Alexandresco: C. jud. 1901, Nr. 14, C. Bucuresti, I, 939 did
1906; Molinier: Cours II, 21; Vidal: ibiden
95
lutiuni admise deja in dreptul roman, care in asemenea caz desi nu admiteau actiunea furti, considerau lucrul ca de furat. Deasemenea tatal scapd de pedeapsd, conform art. 53, C. p.
dacä fiul sdu chiar impreund cu a1ii a furat i tatal a ascuns lucrurile aduse de fiul MAO).
*1439. Autorii admit cä nu trebue la tainuire sd fie cunostinta precisd a infractiunei comise, e destul sä stie täinuitorul Cd lucrul provine din infractiune2). Noi credem aceasta cu atat mai mult, cu cdt delictul de tdinuire e o infractiune de sine statatoare, nelegatd cu infractiunea principala, ci pro'venind cu ocaziunea ei. Deaceea, noi nu credem intemeiatd solutiunea data de Curtea de apel din Orleans in 28 Iunie 18963), si aprobatd de d. Garcon 5), cd acela care a primit un vdnat cu credinta ca provened din delictul de vdnat in timp oprit, scapd de orice pedeapsd, daca lucrul era in realitate furat, cãci nu poate fi complice la delictul de vdnAtoare in timp oprit, care nu s'a comis, nici la furt pe care nu I-a voit. Aceastä solutiune e contrarie dupa noi cu cea de mai sus care se multumeste cu intentiunea determinata. In orice caz nu e admisibil la noi. 1) Trib. Dorohoi, 495 din 14 Martie 1905, C. jud. 1905, Nr. 37; Confr. Cas. II, 347 din 13 Mai 1898, B. 789. Dacd sotia gaseste, i impreuna cu sottd
ascund lucrul pe care-1 stie de furat, ambii sunt pedepsiti. D. Garcon distinge: dacA a lucrat cu intentiunea frauduloasA de cdstig, el este complice ; in caz contrar, dacA vreA sä cape pe copil de pedeapsA nu este complice. Code penal, art. .59-60, Nr. 360 si doctr. francezA, care este de pareri diferite. 2) Cas. II, 328 din 2 Sept. 1875, B. 237; 31 din 21 Ian. 1881, B. 63; 76 din 5 Febr. 1886, B. 134; 244 din 14 Apr. 1898, B. 614; 120 din 4 Apr. 1886, B. 211. Instanta trebue sä stabileascd ce i-a fAcut. convingerea relei credinte, Cas. II, 776 dirt 3 Martie 1910, B. 420.
In Franta vezi Gargon: Art, 59-60, Nr. 30. 3, jurisprudentA constantA in acest sens. Nu e insA necesar ca lucrul sA fi fost primit chiar dela infractor; dacA-1 gAseste stiind cA e de furat, se considerd tAinuitort Cas. II, 347 din 13 Mai 1898,, B. 789,
3) In acest sens Fusser Herman: Rep. Comp.476; Garraud: Trai.N II, Nr. 262 si ed. jI-al T. II, Nr. 683; Blanche: Etudes II, Nr. 148; Garcon; Op. cii., art. 59-60, Nr. 381 si decis. Cas. fr. din 29 Dec. 1899, B. 388. 4,) Orleans; 28 Ian. 1896, S. si P. 97, II, 180 si D. 97, II, 3. j Garcon: Art. 59-60, NI-, 385.
96
Complicitate corespectiva §i rixele (galcevi) 1)
1440. Uneori, and s'a comis o infractiune e greu de a descoperi care din multime a comis fapta culpabild. De exemplu,
se stie cä s'a tras cu pusca or s'a aruncat o piatrd dintr'o ceatä de oameni, dar nu se poate sti cine e culpabilul. Cum se va procede in acest caz ? In vechiul drept se traged la sorti cine sd fie pedepsit 2), lucru ce se potrived cu acele timpuri de credinta, in chre se creded cd divinitatea va aved grijd sä apere pe nevinovat.
In unele täri se da o pedeapsa mijlocie intre aceea a autorilor si a complicilor 3). *1441. Jurisprudenta tärilor meridionale ale Italiei, a admis
aceeasi solutiune, care se gaseste adoptata de Cod. isp. art. 430 si 435, Cod. Austr. § 134 i 157. Canton Ticin, art. 304 si
313, si in fine de Cod. pen. italian din 1890, art. 378, care di spune :
Cdnd mai multe persoane, participd la executarea unuia din delictele prevazute de art. 364, 365, 372 si 374, si nu se cunoaste autorul omorului sau al leziunii, ele sant supuse toate la pedepsele stabilite in acele articole, micsorate dela 1/31a V2 si la ergastolo se substitue recluziunea dela 15 ani in sus. Aceastd micsorare nu se aplica cooperatorului imediat al faptului.
*1442. Art. 378 C. p. it. a fost criticat cn multd asprime 1) Confr. i cele zise in Cap. IV, relativ la circumstantele agravante legale, concomitente comiterii infractiunii; la lit. e, No. 1, sub titlul: pluralitatea infractorilor. 2) Lange: La pratique civile, criminelle et bénéficiale, 9-erne éd. Paris, 1702. Des matières criminelles, Livre I, Ch. I, p. 3. Lange citeaza, cazul in care mai multi soldati, fArd ca sA se stie care, au facut prAdaciuni intr'un sat. Ca sA justifice sistemul sortului aplicat ca pedeapsa, Lange spune a Iona a fost aruncat in mare prin tragere la sorti; Saul a devenit Rege prin sort si sfAntul Matei a fost ales apostol tot prin sort: il n'y a pas moins de sujet de la mettre en usage pour la distri-
bution de peines!" 3) Sau se da o pedeapsA arbitrarie, lAsatA la apreciarea judecAto-
rultii. Vezi Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest XXV, N-rile 1-7 $i autoritätiie citate la Nr. 6, precum qi observatiunile lui Bohmer. Vezi si Damhouder: Enchiridion Terum criiiiinalium, Cap. LXXVI ITr. 24, care spune c, dacA din mai multi cari au lOvit, unul singur a lovit mortal, nimeni nu va fi pedepsit ca ucign ci toti ca vinovati de rAnire.
97
de d. Impallomeni ') si de d. Sc. Sighelle, care adoptand calilicatiunea unui prieten, 11 numeste jocul tombolei aplicat in justitia penald2), iar intr'o polemica spune ca ar Li dispozitiunea cea mai nelogica i arbitrarie din tot Codicele penal italian 8).
In rezumat critica celor doi autori italieni, consistd in aceea cd art. 378 C. p. it. nu ar da pedeapsa cuvenitd faptei comise, ci autorului i-ar da o pedeapsa mai mica decal aceea care i se cuvine, iar complicelui o pedeapsa mai mare ; ceeace
cdstiga prin o scadere a pedepsei cel dintâi, perde cel din urmä, prin cresterea pedepsii care egaleazd doi infractori inegali. Este dar un joc de tombola in care unul perde i altul castiga. Aceasta e foarte ilogic, cdci dacd s'ar cunoaste autorul lovirei, acel care n'a lovit ar fi considerat ca un cornplice ; neputinta judecalorului de a descoperl pe autor nu trebue sä fie un motiv de a agrava pedeapsa complicelui, rnicsorand in schimb pe a autorului. In loc de acea pedeapsà extraordinara, trebue a se da tutulor pedeapsa ordinard a complicilor din art. 64 C. p. it.; autorul principal va profita indulcindu-i-se pedeapsa, dar aceasta e o necesitate, de oarece
nu se probeaza fata cu el dent cd este complice. f443. Noi credem cd aceaSta materie n'a fost indeajuns studiatd4) i cd s'au confundat ipoteze care trebuesc cu grijA distinse.
1) Autorul infractiunei e necunoscut, complicii insä sunt cunoscuti i se sie cd ei nu sunt autori ci complici.
2) Autorul infractiunei i tovarasii lui au comis aceeas fapta : au aruncat toti cu piatra or au slobozit arma spre victimd, or au lovit-o, nu se stie Insd cine a lovit-o mortal si cine n'a nemerit-o or a lovit-o mai u;or. 3) Unul singur dintre infractori a lovit or a ucis, ceilalti au fost complici, aici existd autor si complici, nu se stie ins& cine e autor si cine e complice. 9 impallomeni: LI Codice penale illustrato, III, § 676. 2) Se. Sighele: La teorica positiva della complicit& Torino, 1894,
p. l6
i urm.; publicat mai intAi in revista Scuola positiva, anno III,
N-le 17 si 18. ') Sc. Sighele: Cornplicità, p. 200. 4) Vezi asupra ei Pessina: Elementi, P. G., p. 265 si Majno: Cornmento. art. 64, Nr. 340; Confr. i Raportul lui Zanardelli, din 1887, Nr.
CLII; Garraud: Instr. criminelle, T. II, Nr. 584. 50195
98
4) Din o multime rdsvratita., unul singur, fara §tirea §i consimtimantul celorlalti love§te cu o piatra. §i omoara ; ad este un autor necunoscut dar lipsesc complicii. 1444. 1) In primul caz se aplicd pur §i simplu regulele cornplicitatii : lipsa sau necunoa§terea autorului infractiunei este
indiferenta, odata ce e sigur cd cei cunoscuti sunt nurnai cornplici : evident cd ei vor fi pedepsiti cu pedeapsa mai u§oara a complicilor. Aceastä solutiune e incontestabilä, atat la noi, cat §i la Italieni §i la Francezi ). 1445. 2) Dacä toti coparticipantii au comis acee,a faptd,
descarcand arma spre victima, insä numai unul sau doi au lovit-o mortal, in Franta nu poate fi dificultate, de oarece atat complicii cat §i autorii tentative! se pedepsesc la fel cu autorii faptei savar§ite. Prin urmare, fie ca vor socoti pe acei cari n'au lovit pe victima ca ni§te complici, fie ca-i va socoti ca vinovati infractiune sdvar§ita dar neisbutita, pedeapsa va fi aceea§ cu a autorilor principali. La noi, de oarece nu se §tie cine e autorul lovirei mortale, nu se pot pedepsi infractorii decat cu pedeapsa de cornOki, pentruca daca e indoiala cä fiecare din culpabili poate fi autor, este totu§i sigur Ca fiecare e cel putin complice. Fara indoiald cd autorul va profita din cauza incertitudinei, find pedepsit cu pedeapsa mai u§oara a complicelui, dar daca un autor poate Scapa cu totul de pedeapsa gratie nedescope-
rirei, cu atat mai mult se poate admite ca el cand e descoperit ca infractor, sa fie pedepsit ca un complice, de oarece nu s'a dovedit cd este un autor : in dubio pro reo2). La Italieni in asemenea caz e complicitate corespectiva ;
fiecare putand fi socotit in atare caz ca autor or complice ; pedeapsa va fi cea extraordinard din art. 378 C. p. it. 1446. 3) Coparticipantii au comis fapte diverse, unul a ucis, celalt a ajutat, aci iara§i este autor §i. complice, dar nu se poate §ti rolul fiecarei parti. Vorn cita un caz intamplat in Italia de care vorbe§te Nicolini 3). In 10 Noembrie 1833, 1) Vezi Giacchetti: Dei reati e delle pene in generale, secondo il Codice penale italiano, vol. II, § 32, P. 96; Confr. Sc. Sighele: Complicita, p. 196.
2) Acest lucru era admis chiar In vechiul drept de Damhouder. Vezi mai sus Nr. 1440, nota 3. 3) Nicolini: Questioni di diritto vol. MI p. 339; Confr. Sc. Sighele: Complicita p. 184.
99
Maria Chiurazza nascand un copil nelegitim in camp, a fost ajutata de Berardina Esposito ; copilul a fost ucis, insa amandoua femeile sustineau ca s'a nascut mort. Date in judecata, magistratii au decis Ca cele cloud femei erau autoare si complice corespective al infanticidului, lucru pe care Nicolini, ca reprezentant al Ministerului public, combatandu-1, a obtinut cu drept
cuvant casarea, fiindca e contradictor ca aceeasi persoana sa fie si coautor si complice 1). Acest caz desi difera de cel precedent prin aceea ca infrac-
torii au comis fapte diferite, insa in realitate solutiunile sunt identice cu cele precedente in Franta, Italia si Romania ; adica in Franta pedeapsa va fi aceeasi ca autori in Italia cea extraordinara, iar in Romania acea obisnuita la complici. In Franta cestiunea complicitatii corespective, nu prezinta nici o importanta din cauza similitudinei de pedeapsa intre autori si cornplici, in Italia insa deoarece legiuitorul a dat o pedeapsa particulara in caz de complicitate corespectiva aceasta cestiune
merita importanta, atunci cand nu se stie cine e autorul si cine e complice.
In Romania cestiunea deasemenea nu prezinta interes decal ca doctrina, caci in fapt in caz de complicitate corespectiva, se va da pedeapsa ordinara a complicilor. 1447. Este insa o diacultate mare in faptul ca, spre a pedepsi pe cineva ca un complice nu e destul a se dovedi ca a participat la comiterea unei infractiuni, ci trebue sä se si arate in ce mod a participat caci altfel nu e complicitate. In caz de complicitate corespectiva insa nu se poate preciza rolul jucat de infractor. Deaceea suntem de parerea d-lui Ant. Fiocca, procuror la Curtea de casatiune din Roma, in pole mica sa cu d. Sc. Sighele, ca bine a facut . legiuitorul italian ca a prevazut prin un text de lege complicitatea corespectiva, si ca e regretabil numai ca a vorbit de acest gen de compli1) Sc. Sighele: Complicità p. 176, nota 1, (Confr. 182), citeaza trei
deciziuni ale Curtii de casatiune din 12 Dec. 1890; 1 Apr. 1891 si 25 Mai 1891; (Monitore dei Tribunali anno 1891, p. 156, 556 si 765), in care se afirmä cd ceeace deeosibeste complicitate ordinard de cea corespectivd,
este cd in prima se stie, cd autorul cunoscut or necanoscut e altul care nu e printre cei dati in judecatd, pe cand in complicitatea corespectivä nu se stie cine e autorul. Confr. tot in Sighele, p. 185, cele zise de d. A. Fiocca in aceastd privintd.
.
100
citate in partea speciald a codicelui penal, relativ la omoruri si raniri 1).
Insa pe de alta parte credem cd si d. Sighele 2), si d. linpallomeni3), au dreptate cand sustin ca e absolut inutild pedeapsa mijlocie si extraordinard pentru complicitatea corespectiva si ca legiuitorul ar fi trebuit sd se multumeasca pe pedeapsa ordinara a complicilor, caci numai complicitatea este sigura pentru fiecare conparticipant. 1448. $i are deasemeni dreptate d. Sighele and sustine cd in unele cazuri, cand mai multi au aruncat pietre fard intelegere prealabila, e in realitate responsabilitate iar nu complicitate corespectiva 4), cutn recunoaste de altniintrelea si d. A. Fiocca5). 1449. 4) Din o multime tasvratita, unul arunca o piatrd si
loveste, dar nu se stie cine si n'a fost acord de vointe. In acest caz nu poate li vorba nici de complicitate ordinard, nici de cea extraordinard sau corespectiva, fiindca. pentru eidstenta coMplicitdtii se cere unitatea de vointe. Aceastd unitate paate sa fie momentana, rreprevazuta, daf trebue sa existe spre a fi vorba de complicitate9. Cu drept cuvant d. A. FiocCa zice, ithpreuna cu Nicolihi si cu jurisprtidenta provindilot meridionale ale Italiei, de cothpficii corespectivi Ca se numesc astfel
pentruca se *tä reciproc si conspira cu un scop coman 1). Itt asemenea caz, daca nu se descopera autorul, credem Ca nici unul din cei cu dansul htt poate sä fie pedepsit desi e sigur cd din acea niultime a plecat lovitura. Nu putem da pedeapsa complicitatii, cad nu e unitate de vointe, iar pedeapsa
intreaga nu se poate da, fiindcd nu stim cine este autorul ihfractiunei. In asemenea ipoteza reintram in dreptul comun, dupd care oridecateori nu se stie cine a comis infraqiunea nu poate sa se aplice pedeapsa unei persoane, si cu atat mai mult la o pluralitate de persoane. Spre a adopta comparatia L) A. Fiocca: La Cassazione unica, vol. V. Nr. 5; i Sc. Sighele: Op. cit. p. 17 ,/ §i urin. si pag. 194. '2) Sc. Sighele: Op. cit. p. 171-173. 3) Impallomeni: II codice penale illustrdto, vol. III § 676. 4) Sighele: -Ccomplidita p. 178.
9 Ibidem: p. 188. 'I Tuatzi Pasquale: Corso di diritto penale. Napoli, 1891, vol. II, p. 142.
7) Dupe Sighele: Op. cit. p. 189.
101
d-lui Sighele, justitia moderna nu poate aplica criteriul justitiei lui Simion de Montfort catre Albigensi, care ordona sa.i ucidd
pe toti, vinovati sau nevinovati, fiindca D-zeu va alege pe ai sai1). Rixele (gal cevil e).
1450. Codicele penal italian, care reglementeaza in art. 378,
complicitatea corespectiva, prevede in art. 379 §i 380 rixele (ripse), pe care Carrara le de(inqte : 0 luptd subitd inter-
venitd intre cloud sau mai matte persoane cu o oca,?iune prioa4Z 2). Legiuitorul dispune ca, dacd omorul sau loviturile
s'au intamplat in o galceava (in una rissa) intrucat autorul nu va fi cunoscut, pedepsele vor fi Inca §i mai mici decdt in cazul precedent 3).
Aceasta 4i cazul cand vinowatii vor fi pus mana pe cel ucis or lovit, in cazul in care nu vor fi facut acest lucru, pedeapsa va fi cel mult de 6 luni. 1451. Aceasta scadere mai mare in caz de rixe, se explica prin aceea ca, in acest caz nu numai cd nu se cunoa§te autorul, dar chiar e siguranta cd nu este premeditare, caci rixele sunt conflicte neprevazute iscate intre persoane i terminate prin injurii, lovituri sau omor. In Codicele penal italian, dupd d. Tuozzi Pasquale, rixa nu e o scuza, ci numai o cauzd de mic*orare de pedeapsa 4). 1452. Quid in Codicele penal francez i roman, care nu prevad rixele ?
Nu poate fi vorba de cazul cand autorul infractiunei e cunoscut, caci atunci se vor aplica regulele generale relativ la autori i complici, Ondndu-se bine inteles seamd de scuza provocarii cand ea existd5). 1) Confr. asupra acestei materii si A. Setti: Delli'imputabilita. Torino 1892, Part. II, Cap. II, § 6. 2) Carrara: Programma, P. S. § 1292. 3) Leniendam ejus poenam, qui in rixa casu magis, quam volun-
tate homicidium admisserit. Citand acest fragment din legile romane. Carpzovius 11 admite ardtând cà e natural sd se pedepseasca mai usor
acele intimplate fara frauda, pe neprevázute, intr'o rixa subitanea. Practicae, Part. I, Quaest V, Nr. 2, Quaest VII, Nr. 7 si Quaest XXV, Nr. 3.
4) Tuozzi Pasquale: Corso di diritto penale, II, p. 151. 5) G. Vidal: Cours, No. 438.
102
Dacã autorul e necunoscut, credem cd in acest caz nimeni nu poate sd fie pedepsit, fiindcä nu e dovedit nici autorul, i nici de complicitate nu poate fi vorba, intrucdt nu a existat o comparticipare convenitd. Bine inteles, cd dacd se va dovedi cel putin ajutorul prin punerea mdinii pe victimä, in acest caz coparticipantul va fi considerat i pedepsit ca complice. Neavând insd la noi dispozitiuni speciale relativ la rixe, acest complice va suferi pedeapsa ordinard a complicelui, fdra scdderea considerabild din art. 379 si 380 C. p. it., rämändnd nu.mai aplicarea naturald si foarte dreaptä a circumstantelor atenuante, or a scuzei provocdrii, dacd acel care a pus mdna a fost provocat. Vom termind observand cd sunt legislatiuni care pedep-
sesc provocarea la o gdlceavd ca o infractiune de sine stdtAtoare, in afard de consecintele rixei. Astfel vom citd § 227 C. p. germ., art. 306 C. p. oland. si 379 C. p. it.
PARTEA II-A
DESPRE PEDEPSE Un Rege care lase nepedepsit pe un vinovat e tot atdt de nedrept ca acela care osAndeste pe un nevinovat, fiindce justitia consistä de a da pedeapsa conforni legii. Manava-Dharma-Sastra, IX, 249. Omne poenae genus remedii loco admoveo. Seneca, De ira I, 16. Tam omnibus ignoscere crudelitas est quam
Seneca, De dementia, I, 2. Sceleratorum impunitas innocentes prodit, et improborum veniam sevitia est et acerba improbos crudelitas.
Casiodor, Lib. II, Epist. 14.
ii n'y a rien apres l'honneur de Dieu de plus
grand consequence que la punition des forfeits. Bodin, De la republique. C'est aucune fois crime d'être trop doux. P. Ayrault. Ordre et formalite, I, art. VI, Nr. 2. Poena unius est salus multorum. Carpzovius, Practicae, CXXX, 21.
Judex si delinquentem debita poena punire ne-
gligit pejor est ipso delinquente. Acelasi CXLNIII, 15.
L'indulgence envers les coupables est dans les magistrats cruaute covers la soda&
Napoleon, $ed. Cons. Stat, 23 Prairial, an. XII. La vraie sagesse respecte l'humanita, mais ne lui sacrifie pas la stirete publique ; elle vent que les peines aussi douces que possible, soient en mettle temps efficaces. Target, Observation sur le projet de Code crim. pitiê pour les coupables, est cruaute pour le public. Bentham, Theories des peines, II, 112. II appartient a tous les hommes de commetre des crimes, il n'appartient qu'aux hornmes eclaires de trouver des lois qui peuvent les prévenir. Bentham, Traites de legislation, T. II, p. 210.
Surtout ne donnez pas toute votre piete au cri-
minel, gardez-en un peu pour les victimes. L. Proal, Le crime et la peine, p. 422.
1453. Vom Imparti materia pedepselor in 4 capitole :
1)
Definitiunea i calitaOle ce trebue sa aiba pedepsele; 2) Cla-
sificarile pedepselor; 3) Atenuarea i agravarea pedepselor; 4) Prevenirea i incetarea lor.
104
CAPITOLUL I.
Definitiunea, rolul, calitãtile ce trebue si indeplineasci o pedeapsd. 1454. Pedeapsa este raul pe care puterea publica II face individului condamnat de justitie flindca a comis una sau mai rnulte infractiuni 1).
Definitiunea pe care o darn noi, ni se pare mai exacta decat definitiunile date de unii autori. Astfel, nu putem primi definitiunea data de Mornrnsen ca. : Raul pe care il inflige Statul celui care a infrant prescriptiunea sa e pedeapsa" 2), caci nu orce infrangere a prescriptiunilor legii atrage o pedeapsa, cel putin in sensul legislatiunei penale, ci unele atrag numai sanctiuni civile, cum deja am aratat. Deasemenea ni se pare inexactä sau cel putin necornplecta definitiunea d-lui Vidal, ca.: Pedeapsa e räul facut in numele societatii, si in executarea unei condamnatiuni judecatoresti autorilor unei infractiuni, culpabili i responsabili de aceasta infractiune"), caci pedeapsa se da nu numai autorilor, ci i complicilor unei infractiuni. In schimb credem ca Rauter da o buna definitiune pedepsii cand zice: Pedeapsa este raul ce se inflige infractorului legii penale in virtutea i prin vointa acestei legi 4) Deasemenea ne pare exacta definitiunea data de Carrara : Pedeapsa e räul pe care in conformitate cu legile Statului, magistratul o inflige acelora ce snot cu formele cuvenite recunoscuti nevinovati de o infractiune" 9.
0 definitiune celebra, desi incomplecta e aceia data de Grotiu: Poena est rnalum passionis quod infligitur propter rnalum actionis6), al care se aseamana aceia a comentatorului sau Cocceius: Poena est privatio juris vel boni alicajus ') Confr. Normand: Cours, § 196; De Liszt: Lehrbuch, § 58, Laborde: Cours, Nr. 248 si ed. 2-a, Nr. 9. 2) Mommsen: Droit penal romain, I, 42. ') Vidal: Cours, Nr.439. 4) Rauter: Cours, T. I, p. 249, Nr. 139.
') Carrara: Programma P. G., T. I, § 584, p. 546.
0) Pedeapsa e rdul suferintei ce se d'a pentru Au! fdptuirei". H. Grotios: De jure pacis ac belli, Lib. II, cap. 4X, § 2, 5 i urm.
105
propter culpani'); ambele aceste definitiuni pdcdtuesc insd prin aceia cil nu releva caracterul social si legal al pedepsii. Un räu poate sd fie fAcut si de victima infractiunei care isi rdsbund contra infractorului, aceasta Ws . nu e o pedeapsd in sensul legii, ci o simpld rdsbunare. *1455. Romanii numeau pedeapsa : poena, insä se pare ca. acest cuvant nu e vechiu in limba juristilor romani. Dreptul roman
zice Mommsen
nu are la inceput njci un termen
general, nici pentru infractiunp, nici pentru pedeapsd; pentru aceastä din urmä se introduse de timpuriu cuvantul poena,
pentru cealaltd apare mai tarziu expresiunile de crimen si delictum" 2).
Cuvantul poena insusi, isj are echivalentul in limba greacd icotv-ii, de unde probabil a fost luat, iar origina in limba sanscritd.
derivd dela n Cuvantul poena, in limba greaca 7roLn 2), hoena, dela ki sanscrit, care insemneaza verifirare, socotire, multare, strdfuire" 4). De aceastä etimologie se apropie si Carrara cand spune cd poena, derivd dela pendere. Pedeapsa
nu e decat un schimb de valori; e moneta care se pldteste infractiunea. poena zice Papinian, leg. 41. De poenis aestimatio delicti" 5).
est
Cd pedeapsa a lost, mai ales in timpurile primitive in legaturd cu plata, aceasta o vom arata mai tarziu cand vom vorbi despre pedepsele pecuniare. Etimologia cuvantului poena,
arata in acelas timp origina istoricä a pedepsii. Infine, NTC)111 spune cd, dupa Aul. Gelliu, cuvantul poena
este in legatura cu poenitentia, cdintd, pocdintd6), deci si cp modernul cuvant penitentiar, vom addoga poi. Incat despre cuvantul romanesc pedeapsa, deasemenea el 1) Henricis Cocceii: Commentarius in Hugonis Grotti: Lib. II, cap. XX. De jure belli ac pacis. Lausanae, 1752, T. III, p. 320. Pedeapsa
e luarea dreptului or g bunului cuiva pentru villa lui', ') Mommsen: Dr. pen. rom., T. I. p. 15; Confr. cele spuse de noi la Nr. 249. 3) Normand crede ca poena deriva dela cuvântul grecesc: Tcowripia suferiptA Cours, Nr. 196, p. 170. 4) Vanicek: Aetirnologische Wörterbuch, 1874, p. 152.
5) Pedeapsa este pretuirea infractiunei". Carrara: Programma, T. I, § 06. ") Aul. Gellius: Noct. Attic. XVII, 1.
106
nu este vechiu; in secolul al XVII-lea se intrebuinteaza in mod aproape constant In Pravila lui Vasile Lupu cuvantu1 certarely. Pedeapsa e un cuvant de origina greceasca adus in tara prin influenta fanariota ; el ar veni dupa d. Erbiceanu nataitM, a invata. De oarece dascalii greci nu intelegeau invd-
tdtura fara pedepse, s'a luat pentru pedeapsd cuvantul care insemna invatatura 2).
In aceasta privinta cuvantul pedeapsd seamana cu expresiunea romand exemplum, care deasemenea inSemnd la Romani pedeapsa. 1456. Pedeapsa este, dupa cum am aratat, o suferinta, un
rau; ea e sanctiunea unei fapte pe care legea o socoteste ca vatamatoare societatii or unor certe persoane din societate. Insa, dacd pedeapsa e o sanctiune, nu orice sanctiune se poate considerd o pedeapsa in sensul legii penale. Sunt, in adevar, sanctiuni de alta natura, de exemplu nulitatile actelor pentru validitatea caror legea a cerut oarecare forme sub sanetiunea de nulitate. Vom cita de asemenea reparatiunile civile, care sunt opozitul pedepsii si se pot considera intru'catva ca o restituire a victimei in starea anterioara infractiunei. 1457. Pedeapsa este, dupa cum s'a zis de Grotiu, malum
passionis propter rnalum actionis, adica un rau pe care facem sd-1 sufere autorul infractiunei ca rasplatire pentru fapta sa antisociala. Ea s'a comparat, si nu fära cuvant, cu o medicind sociald sau medicina a sufletului (Platon), cdci precum medicamentele, si mai ales operatiunile chirurgicale, sunt adeseori o suferinta pentru pacient cu scopul de a-1 vindeca, tot astfel i pedeapsa e o suferinta aplicata infractorului cu scop de a-1 indreptd.
Ea e desigur un rau, dar relele care in lipsa ei ar rezultd din cauza absolutei libertatei naturale, ar fl mai grave si mai periculoase 3).
,) In Moldova cuvintele pedeapsd si pedepsire au sträbdtut mai tdrziu; in mod aproape constant Indreptarea legii le inlocueste prin
cuvintele certare si a certà din Pravila lui Vasile Lupu. Ca aceste cloud expresiuni luptau in veacul al XVII-lea rezultd din imprejurarea ca in ambele legiuiri se gasesc uneori arnbele forme, si cea latind si cea greacd. Vezi Longinescu: Legi vechi românesti.Bucuresti, 1912, T. I, p. 108, 297 si Index. Nr. 363. 2) C. Erbiceanu: Cronicari greci, Bucuresti, 1890, p. XXXV. 3) Carmignani: Elementi, § 302, p. 306.
107
Insa pand ad merge comparatiunea, si nu mai departe. Pedeapsa este un medicament si este si ceva mai mult ; medicamentul nu foloseste decat bolnavului, pe cand pedeapsa serveste i altora care ar fi ispititi sd-1 imiteze. Poena unius est salus multorum, cum zice Carpzov 1). Pedeapsa diferd dar de medicament ca este nu numai curativd, ca medicamentul, ci i preventivd ; ea nu e numai personald, ci i sociald. Cand
un individ e pedepsit, societatea nu se gandeste numai la o justitie mistica si religioasd, ea nu voeste ndmai sä indrepteze pe eel greSit, ci tinde in acelasi timp sd dea un exemplu care sd facd pe ceilalti membri ai societätii sd nu mai comita. infractiuni : Ca un culpabil sä sufere zice Target -- nu acesta e ultimul scop al legii, dar ca infractiunile sd fie prevenite, iatä un lucru de mare importanta" 2). 1458. Dupd cum am spus, pedeapsa este o fortd menitd sä lucreze asupra vointei omului, i sa o intoarca din pornirea spre a comite infractiuni, pornire atat de pornuntata la unele persoane din cauza ereditdtii sau educatiunei. Natura lucreazä asupra omului prin ereditate, familia prin educatiune, si in fine societatëa prin mijloace de diferite naturi ; pe de o parte cautd si ea pe cat poate ca pe langa instructiune sã dea i educatiune morald, iar pe de alta intrebuinteazd pe deapsa. 1459. Pedeapsa este dar, i trebue sd fie ultimul mijloc,
ultima sfortare pe care o face societatea ca sd inpedece pe cei rdi de a comite infractiuni. Acest mijloc find dureros pentru
infractor, si el presupunand o suferintd anterioard a victimei sale, societatea este datoare sa caute sa influenteze mai intai ca mijloace blande, care sd aibd de rezultat sa prevind infractiunile. Foarte intelepteste s'a spus ca mieux vaut prevenir que punir8), cdci dacd orice pedeapsa presuptme doua suferinte, fiecare prevenire de pedeapsa evita cloud suferinte. Prin urmare, prevenirea infractiunilor este, pentru societate 1) Carpzoo: Practica CXXXIII, Nr. 21. 2) Target: Observations sur le projet de Code criminel, p. IV. Vezi
alte citatiuni la Introductiunea pArtii 1-a, unde se vorbeste de sistemul utilitar. 3) Cuvintele se gtsesc in Montesquieu: Esprit des loix. Livre VI, ch. IX si X; ideia este insd cu mult mai veche si se gaseste foarte lamurit explicatà in Carpzovius. Practicae novae imperialis Saxoniae rerum eriminalium. Part. III, Quaest CI. Nr. 17.
108
o (Satorie mai slanta si mai imperioasa decdt pedepsirea lor, numai in caz de neisbutirea mijloacelor blAnde de prevenire, trebue a intrebuintd mijloaccle aspre de pedepsire. A procede attic!, a last poporul Iri ignoranta si in mizerie, si a nu intrebuinta in contra lui dealt maciuca grea a justitiei penale, e o curata barbarie, pe care popoarele neintelepte o platesc scump mai curand sau mai tdrziu. Un legiuitor luminat ziced cu drept cuvant abatele de Mably se va ocupd mai mult de a preveni infractiunile decat de a le pedepsi" ; deaceia dansul lauda institutiunea censorilor, care erau ca niste straje neadormite pentru ingrijirea republicei1). Si Carmignani, ziced deasernenea in, 1831 :
Un prejudiciu funest, inerent naturei ornenesti, §i poate neinlaturabil, a fdcut si face sa se creadd i astazi ca, cea mai
tare si mai sigura legaturd sociala, ar fl pedeapsa, teroarea care se crede ca ea insufla oamenilor. Acest prejudiciu dornind mai cu searnd in legile vechi" 2). Ilustrul penalist italian are dreptate, De cdte oni, in adevdr, nu s'au vdzut jurisconsulti, filozofi, legiuitori, concentrandu-si toata atentiunea asupra sisternului represiv, i cautand a -1 perfectiond necontenit in sperantd c vor scapa de flagelul criminIita4ii. Mergand dupa intampiare and la dreapta, and la stAnga, sovaind intre asprimea draconiand si o indulgenta becariand, care se apropie cje impunitate, ei se aseamand, dupa faimoasa comparatinne A lui Luther, cu
omul beat calare pe un cal, care, and este indreptat dig spre partea in care std sa cadd, se apleacd imediat in cealalta parte. 5i e natural ca acesti oarneni sa nu ajungd la nici un rezultat satisfacator. In loc sa loveasca raul. in cauza Iui primordiald, ei se ocupa numai de efectele sale; in loc sa-si concentre activitatea mai cu seama in instructiune, in educatiune 1) De Mably : Oeuvres completes. Paris 1794-95. T. X, p. 326. Nam a legibus delicta puniri; quanto fore mitius in ipsos melius i, socios providere n peccaturu . Tacit Annales III, 68. Cornelia Dvlabella prin aceste cuvinte propunea sa se excluda dela guvernare oripe persoana cu moravuri rele spre a evita pedepsirea ei; era aceasta o masura folositoare de
prevenire. Rau, prin urtnare, Tacit il invinovateste de lingusire catre Tiberiu, ca prin aceste cuvinte ar fj voit Dolabella sa lase Imparatului sarcina alegerii persoanelor care au sa guverneze. 2) Carmignani: Teoria I, p. 166.
109
si in combaterea mizeriei claselor de jos, ei isi pierd timpul cautánd rezolvarea unei probleme insolubild : care e mijlocul ea din josul unei ape necurate din punctul ei de plecare, sa se faca
astfel ca ea sa curgd limpede si curatä chiar dela acel punct ? 1460. Interesul personal, care e mobilul cel mai puternic al civilizatiunei, este in acelasi timp cand e vorba de o flinta perversa si incultd, cel mai mare pericol social, fiindcä acest individ intelege rau interesul sau. Impulsiunea spre ram este uneori atat de tare, !neat orice mijloc de combatere ramane ineficace. Msä oricum ar fi, acest simtimant nu se poate cornbate decat prin instructiune si educatiune mai intai, care aratd interesul omului ca el sd fie cinstit, si numai iri urmd prin frica pedepsii. Cu cat societatea va intrebuinta mai multa energie in aceste cloud mijloace, cu atat vointa omului va fi mai bine indreptatd si roltil pedepsii va fi micsorat. 1461. Si instructiunea trebue sd fie morala, cdci altfel ea nu poate produce nici un efect. ,,Nu trebue sd credem spune Desprez cd atunci cand toatd lutuea va sti sa citeascd si sa scrie, numarul crimelor va trebui neaparat sd scada. Ori,ce instructiune desvoltd pe om, dar aceastd desvoltare poate a se face in sensul raului ca si in sensul binelui. Poftele si trebuintele ctesc cu cat inteligenta se desvoltd ; marele crime sunt cu mult rnai putin efectul unei nature inculte, decat al unei natute depravate si Mid frau. Sunt multi oameni cinstiti care nu cunosc alfabetul, si se gasesc asasini literati: acestia sunt cei mai tái. Nu se poate dar cineva intemeid pe instructiune decat ca un mijloc de a raspandi morala, iar nu de a o inlocul" 9. Nu putem indestul repetã ca pedeapsa trebue considerata de societate ca o ultima ratio, ca un mijloc extrem, pe care nu ttebue sd-1 intrebuinteze decat dupd ce si-a facut datoria de a intrebuinta prealabil mijloacele preventive de educatiune, instructiune si intelepte legi economice. Brissot de Warville,
ziced cu drept cuvant: Cu cat legislatiunea civild va tinde mai mult catre perfectiune, cu atat va fi mai putind trebuinta de legislatiunea penala" 2). 1) E. Desprez: De la peine de mort. Paris, 1870, p. 90 i 91. 2) Brissot de Waroille: Théorie des lois criminelles; I, p. 43. Le-
gile vechi in mare parte contin dispozitiuni penale. Legea salica are 356 din 412 consacrate materiilor penale, iar legea Ripuarilor 164 din. 277: Laferilère: Inst. du droit III, p. 216.
110
1462. Nu la penitentiare si la legi penale trebue sä se gandeasca mai cu seama legiuitorul, ci la scoli educative si la legi economice, caci nu din penitentiare va esi binele omenirii i moralitatea sociala. Trebue, pe cat va fi cu putintä, a lovi räul la raddcind, combatand natura perversa din prima etate, pand cand nu se cristalizeazd pentru vesnicie in individ, cdci altfel orice remediu ramane absolut ineficace. Suntem veseli cd aceste idei, pe care le-am expus Inca din primul an al cursului nostru (1890), astazi sunt admise de stiintd. D-nu E. Ferri a simtit si a expus foarte bine, utilitatea md-
surilor preventive pe care le numeste sostitutivi penali (inlocuitori ai pedepsii), in combaterea criminalitatii, iar unul din capii Uniunei internationale de drept penal, d. Fr. de Liszt, profesor de drept penal la Universitatea din Berlin, a spus cu drept cuvant in Congresul Uniunei din 1902 din St. Petersburg :
Pedeapsa e desigur unul din mijloacele de a combate criminalitatea, un mijloc foarte comod la prima vedere, i pentru aceia foarte acreditat la legislatorii cu vederi scurte. Insa ea este in acelasi timp un mijloc nesigur i periculos, o armã cu cloud taisuri, care nu loveste riumai pe criminal, ci i pe familia inocentd i chiar pe societate. Mai sunt i alte mijloace mai sigure, mai putin costisitoare, mai eficace, sunt mijloacele preventive, este intregul sistem de igiend sociala care incepe sà patrundd in legislatiunea i administratiunea noastrd publica" 1). 1463. Ideia cd imbundtatirea legilor econornice imputineazd criminalitatea este veche, insa din nenorocire legiuitorii
nu au tinut indestul seama de dansa. Inca la inceputul veacului al XVI-lea, Toma Mor spunea aceste intelepte cuvinte care contin germenul ideii substitutivelor penale : Se pronunta
suplicii groaznice pentru furt : cu mult mai bine ar fi cand s'ar ingriji ca frecare sa aibd indeslularea vietii pentru ca nimeni st nu fie in nenorocita trebuintd intai de a fura, iar in urmä de a pere2). 1464. Fara sä avem o credinta nemarginita in legi i sä 1) Bulletin de L'Un. Inter. du droit penal, XI-ème amide. Berlin, 1903, p. 93; in acelasi sens Garraud: Op. cit. p. 103; Confr. A. Prins: Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. 24. 2) Utopia, L. I, f. 57: Decernuntur furti horrenda supplicia; multo potius cum providendum foret, uti aliquis esset proventus vitae; ne cuiquam sit tam dira furandi primum, dehinc pereundi necessitas".
1 11
spunem cu abatele de Mably, ca, daca oamenii comit infractiuni vina sunt legile, or cu Elvethi cd vitiile si virtutea unui popor
sunt totdeauna efectul necesar al legislatiunii sale 9, recunoastem totusi cd legislatiunea are o mare influenta asupra criminalitatii. Legile nedrepte seamand in societate samanta infractiunei individualc si a revoltei maselor. In aceastä privintä noi credem ca. Montesquieu a spus un mare adevar, cand a spus cuvintele celebre: Il est des lois qui font des crimes. 1465. Atat de adevarat e lucrul acesta incat se poate cita
un exemplu dernn de a fi reamintit, spre a proba ca. dela intelepciunea legilor economice depinde in buna parte criminalitatea unei tari. In Anglia tumulturile i seditiunile (riots) care erau in numdr de 5673 in anul 1843, au ajuns in mijlocie la 23 pe an, in anii 1895 1899, in urma abolirei legii zise a cerealelor (Corn laws)2). La noi suprimarea axizelor n'a starpit oare contrabandele comunale ? Iar, in materie politica, legea electorald a lui V. Lascar, n'a imputinat oare in mod simtitor infractiunile electorale ? 1466. Nu trebue insa. sa ne facem mari iluziuni, permise numai poetilor i filozofilor idealiti. Rezumand Republica"
lui Platon, Victor Cousin scrie: De oarece e vorba de a produce o adevarata. virtute, care singurd poate da adevarata fericire, trebue a renunta la orice lege, la orice codice penal, si a inlocul acest mijloc, imoral In natura sa, si dealtmintrelea aproape totdeauna neputincios, cu mijlocul moral si cu mult mai sigur al educatiunei, si a intemeiá institutiunile nu pe legi, ci pe moravuri, ratiune i constiinta publica" 2). Iar un poet roman din secolul trecut impartasea aceleasi iluziuni, in niste versuri slabe ca forma, dar admirabile ca fond, daca nu ar contine exageratiunea ca. crima s'ar putea starpi prin legi, fie ele oricat de intelepte 4). 1467. Adevarul este ca, chiar daca legiuitorul isi va concentra toata grija asupra educatiunii, instructiunii i dreptatii sociale si, chiar daca va complecta opera sa facand o evolu2) Disc. III, Ch. 22.
2) A. Bosco: La deliquenza in vari Stati di Europa. Roma, 1903, p. 166, nota 1. 8) Platon: Oeuvres ed. V. Cousin: Des lois. Argument, p. XIII. 4) Cesar Bolliac: Poesii nationale. Paris, 1857, ed. 2-a, p. 30. Vezi aceste versuri Tom. I, Nr. 120, nota 3.
112
tiune spre asprimea pedepselor in sensul vederilor scoalei pozitiviste penale, totusi niciodatd omenirea nu va ajunge la stärpirea desdvarsita a infractiunilor, fiindcd acest lucru e un ideal, o perfectiune, pe care nu e dat omenirei sa o atinga vreodata 1).
Insa, incontestabil cd, o bund directiune, o mai serioasä intelegere a intereselor societdtii, ar micsord considerabil criminalitatea, pe cand din contra masurile luate de penalistii clasici, in timp de un secol, departe de a micsord criminalitatea n'au facut dealt sd o inmulteascd intr'o proportiune in1468.
.grijitoare. *1469. Daca omenirea in ultirnele timpuri, sau cel putin cativa alesi ai sdi, au inteles rolul subsidiar al pedepsii, mult timp legiuitorii si filozofii s'au inchinat pedepsii, si au exagetat rolul ei social, socotind ca ea singurd este temelia societatii. Nimini mai bine decat Manu, legiuitorul vechiu al Indienilor, n'a fdrut lauda pedepsii, in Manava-Dharma-Sastra : Pentru a ajuta. pe Rege in functiunile sale, Dumnezeu a produs dela inceput geniul pedepsii, ocrOtitorul tutulor fapturilor, indeplinitorul dreptdtii, propriul ei fiu, si a carei esenta este cu totul dumnezeiascd. Tetnerea de pedeapsa este mijloctll care permite tutulor acestor creaturi mobile si imobile de a se bucurd de ceiace le este propriu, si care le impedicd de a se depärta dela datoriile bor. Pedeapsa e un Rege plin de energie, ea este un administrator istet, un intelept istrument al legii, ea este tecunoscbtä ca chezasa a indeplinirei datoriilor celor 4 clase. Pedeapsa guverneaza genul omenesc, pedeapsa il ocroteste, pedeapsa vegheaza cand totul dbarme, pedeapsa este dreptatea, zic inteleptii. Daca Regele nu ar pedepsi Mt-a in-
cetare pe aceia care merit:1-'1 sä fie pedepsiti, cei mai tari ar face prada lor pe cei mai slabi, cum fac pestii in apd. Cioara at veni sä ciuguleascd din ofranda cu orez, cainele at linge untul ales, dreptul de proprietate n'ar trial existd, ornul de rang mai jos ar lila locul omului din clasa de mai sus. Pedeapsa guverneazd tot genul omenesc, cdci un om virtuos ') Un poet vechiu a scris cu mai multä dreptate (teat Cesar Boliac aceste versuri: txtruite immanes scopulos, extollite muras, Cingitd vos fluvlis, vastus eXtdllite turres, Non dabitis muras sceleri.
(Din Cam ignani, Pena di morte p. 71).
113
prin natura sa se gaseste cu greutate, prin temerea de pedeapsa,
lumea poate sa se foloseasca de lucrurile ce I s'au dat. Zeii,. titanii, muzicantii ceresti, gigantii, pasarile i serpii, implinese functiunile lor speciale fiind constransi prin temerea de pedeapsa. Toate clasele s'ar conrupe, toate barierele ar ft rasturnate, universul nu ar fi decal confuziune, daca pedeapsa ar inceta sa lucreze"1). Manu da pedepselor o virtute pu numai expiatoare dar chiar inaltatoare, idee pe care o vom regasi la Platon. Oa-T menii zice Manu care au comis infractiuni, i pe care Regele i-a pedepsit, merg deadreptul la cer, cu totul WEt de prihand, tot atat de curati ca i oamenii, care au facut fapte bune" 2)..
*1470. Platon, are ca i Moisi i Manu, o mare consideratiune pentru pedepse, carora le atribuiã virtutea de a micsora raul infractiunei.
El le numeste ancorele republicei si este de parere ca au virtutea sa micsoreze raul facut prin infractiune, chiar pentru
infractor. Faradelegea nu este decat al doilea rau ca marime, zice Platon ; infractiunea nepedepsita e primul si cel mai mare din toate relele; daca cineva a comis o nedreptate, trebue singur sa se prezinte acolo unde va prim! corectiunea cuvenita sa se grabeasca sa se duca la judecatd, ca la un medic 8), de teama ce boala injustitiei Incuibandu-se in suflet, sA nu nasca o stricaciune secreta care sa devind incurabile 9.
In consecinta Platon, nu numai cEt da drept, dar chiar impune ca o datorie fiecarui cetatean de a pedepsi in unele cazuri pe cei vinovati, declarand ca acei care nu-si Indeplinesc aceasta datorie, vor fi de mare rusine i notati ca rai cetateni.
*1471. De aceiesi parere era si Caton, care, dupa cum spune Plutarch, zicea ca : Magistratii aceia, care nu constrang infractiunilc prin pedepse, nu numai ca nu trebuesc suferiti,. 9 Manaoa-Dharma-Sastra: Cart. VII. Slocele 14,15,17,18,20-24, in Esbach: Introduction générale a l'étude du droit, 3-eme dd.Paris 1856, Nr. 284, p. 608 §i 609. Thonissen: Etudes sur l'hist. p. 11. 2) Manava-Dharma-Sastra: VIII, 318 Confr. Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit crimineL T. I, p. 17. 2) Grecii numeau pedeapsa medicina sufletului awrpsEa cç geoxiig). 4) Platon: Legi, Cart. IX. Ed. V. Cousin: T. VIII, p. 147. 1
.5105
114
dar chiar trebuesc ucisi cu pietre, ca nu cumva din cauza nepedepsirei lor sd intre In primejdie Statuli). *1472. La Evrei pedeapsa are un caracter religios si mistic ca la Indieni si la Greci, ea aduce ispAsirea, curdtirea si stergerea pdcatului. In Deuteronom se spune cd dacd s'a gAsit un om ucis pe un parnant oarecare, vor cerceta bdtranii si jude-
cAtorii, care e cetatea cea mai apropiatd, si de acolo vor lua o vitea care n'a purtat Inca jug si o vor jertfi pentru ca sd nu se Intine sanguinem innocentem in medio populi tui Israil. Et auferetur ab ei reatus sanguinis"2). *1473. Dupd S-tul Bernard toate relele provin din nepedepsire. Ea este indemndtoare pacatelor, producatoarea negligentii, mama obrazniciei, rAdAcina nerusindrii, nutritoarea infractiuni I or 8).
Bodin are deasemeni rnultd incredere in eficacitatea pedepselor i a recompenselor pentru bunul mers al societAtii.
,Si les peines et loyers4) sont bien et sagement distribués, la Repubfique sera toujours heureuse et fleurissante, et au contraire, si les bons ne reçoiveni loyer de leurs mérites et les mauvaig la peine qu'ils ont deservie, il ne faut pas espérer que la République soil durable" 6).
In fine Bentham, pentru a nu mai citd pe altii, aduce pedepsii laude care ne reamintesc cuvintele din ManavaDharma-Sastra : ,Acelasi rAu zice dansul filcut ea autoritatea legii sau in violarea legii, constitue o pedeapsd sau o infraefiune. Natura rdului este aceeasi, insd, cdtA deosebire in efect ! In(ractiunea raspandeste spaima, pedeapsa restatorniceste siguranta. Infractiunea e inamicul tutulor, pedeapsa este ocrotitoarea obsteascA. Infractiunea pentru folosul unuia singur, pricinueste un rdu tutulor, pedeapsa prin suferinta unui singur om, pricinueste binele general. Suspendati pedeapsa, lumea nu 1) Plutarch: Apophtegm. Magistratus Dios, qui maleficos poenis .. non coercent, non tantum non ferendos, sed lapidibus obruendos esse, ne ex poenarnm intermissione Reipublicae salus labefierit". 9 Deuteronom: Cap. XX, N-rile 1-9. Sangele nevinovat. in mijlocul poporului evreesc. Si sa ese dela ei infractiunea de sange". 8) Impunitas, pecatorum .est stimulus, incuriae soboles, insolentiae mater, radix impudentiae, transgressiorum -nutrix. 4) Recompensele.
1') Bodin: République, V, ch. 3.
115
mai e cleat un teatru de talharie, si societatea cade in disolutiune. Restatorniciti pedeapsa, patimile se linistesc, ordinea renaste, si slabiciunea fiecarui individ capata ocrotirea puterii publice" ').
1474. Astazi putem zice ca nimeni nu contesta utilitatea
sociala a palepsii, insa, dupa cum am aratat, spiritele alese au inteles Ca rolul ei este si trebue sa fie mai marginit; pedeapsa trebue sa fie un supliment al celorlalte institutiuni sociale ea are un rol subsidiar. 1475. Si, spre a sfarsi cu aceste reflectiuni asupra rolului social al pedepsii, vom face o observatiune. Inainte, in timpurile de barbarie, educatiunea copiildf ie faced aproape exclusiv cu bataia ; pedagogia se reduceá pe atunci la stiinta aplicarii palmei, pumnului, nuelii si liniei ; astazi chiar oamenii inculti intrebuinteaza aceleasi mijloace primitive.
Pedagogia civilizata a timpului nostru a introdu alt sistem pentru instructiunea si educatiunea copiilor, reducand bataia lor la cea mai simpld expresiune. Ea si-a zis ca, Bind vorba de a produce un rezultat psihic si intelectual, trebue a se Intrebuinta principalmente mijloace de aceiasi naturar iar nu mijloace flzice, si orce spirit bine cugetator nu poate deck sa aprobe aceasta idee si rezultatele la care a ajuns. Societatea moderna civilizata, trebue sa admita acelasi sistem si pentru acesti mari si vesnic copii, care se numesc criminali. Ei sunt niste nenorociti. Nu in zadar poporul 7 zice Dostoievsky in toata Rusia numeste crima o nenorocire, §i) pe criminal un nenorocit" 2). Sa caute dar societatea a lntrebuinta si cu ei mai mult mijloace psihice, si orce alte roij-loace preventive, decdt pedepse care sunt mijloace fizice du.reroase. 1) Bentham: Traités de legislation, T. II, p. 176, ed. 3-a. D-nu E. Ferri desi lombrosian si determinist nu are mare incredere
In pedeapsA, ,,cAcizice clAnsul infractiunile cresc si scad in raport cu o totalitate de cauze foarte diferite de pedepse, aldt de usor pro,mulgate de legiuitori fi apticate de jadecdtori §i temniceri". (La criminologie, p. 235 si 249). El da ca dovadá argumentul puerii a chiar In Franta unde e severitate, totusi criminalitatea progreseaza; zicem istueril cAci aici d. Ferri uitA ce qu'on ne voit pas, cum ar progresit criminalitatea In Franta fArA aceste pedepse. El uitá si principiile determinisrmalui. 2) Dostoievsky: La maison des morts. Paris, p. 66.
116
InsA, dacA aceste mijloace preventive nu vor reusi, dacA bruta domind in individul cu chip de om, atunci sã vinA societatea cu sabia sa, i farti nici o sovAire sA pund fierul rosu, iar la trebuintA chiar sA tae membrul cangrenat. Pedagogia moderna n'a inlAturat cu desdvArsire bAtaia, ci numai a redus-o, dupA cum vom arAta ; nici societatea nu trebue sd desfiinteze, ci numai sd reducd dupA putintA pedepsele prin sostitutivi penali, la un rol nemArginit suplimentar. SA nu uite societatea CA, precum hirurgul ar comite o crima, cand ar täiá un picior sau o mana ftira a fi incercat la timp toate mijloacele pentru a evitA aceastA operatiune, tot atAt de culpabilA este si societatea care pedepseste inainte de a fi facut tot posibilul san spre a preintampina infractiunile si tireasca urmare a pedepsirei culpabililor. Calitatile ce e de dorit sa." aibã pedepsele 1476.
AceastA fortti care se numeste pedeapsa, pentru a
da o buna rezultantA, trebue sA indeplineasca mai multe calitati. Ea trebue sd fie: 1) Dreaptd, adicã proportionala cu infractiunea.
2) Personala. 3) Egala pentru toti. 4) Reparabila. 5) Moralizatoare. 6) PublicA. 7) SA nu ofenseze bunele moravuri. Vom studiA aceste conditiuni in sapte paragrafe. § 1. Pedeapsa trebue si fie dreaptd, adicl proportioned cu infractiunea. 1477.
Prima calitate care se cere la o pedeapsd este ca
ea sA fie rationalA, adicA potrivita cu gravitatea infractiunei ; pedepsele nu trebue sd fie nici prea aspre, nici prea blAnde, ci sA observe o nasurA potrivita. Dreptatea zice Bodin consta mai ales in aceia co pedeapsa sA fie deopotriva cu infractiunea 1). Acest principiu este admis de stiintA, nimeni nu-1 contestä
astAzi, cum n'a fost contestat nici in trecut 2), greutatea este 1) Justitia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato")., Bodin; De republica, I, cap. VI. Cuvintele inteIepte pe care le sPune Marcianas pentru judeatori se aplica §i legiuitorilor. Leg. 1 I priv Dig. XLVIII; Titl. XIX. 9 Poeha debet correspondere delicto. Ne gravior vel mitior poena, qualm par est, irrogetur, sed jtzsta ratione delicto comniensuretur illius: que qualitati debita proportione corespondeat:: Carpzov: Pract:ca, part. III, Qu. CXLII, Nr. 29.
117
insa de a sti care este masura, cotitatea rationala, pentruca pedepsele sa nu fie socotite nici prea aspre, nici prea indulgentey
Filangieri arata, gu drept cuvant, cat de greu este situatiunea scriitorului -,-- am puteà adaoga si a legiuitorului -4 penal, care totdeauna se afla intre doua extreme deopotriva funeste, si pericolele ce trebue sa le evite, de a pedepsi inocenta Si raul nepedepsirei. Silit sd observe linia care e deopotriva departe de cele clouä extreme, o mare temere insoteste fiecare pas, si multe masuri trebuesc luate inainte de a-1 face1). Filangieri nu e complect,
greutatea nu e numai in extreme, pedepsire si nepedepsire, ci mai mare Inca la mijloc, cotitatea pedepsii care trebue sä o dea legiuitorul infractiunei. 1478. Daca studiem istoria pedepsii in diferitele legislatiuni
antice si moderne, vedem ca aceasta masura n'a fost gasita de diferitii legiuitori, care au trecut dela o extremitate la aka, dela o severitate nebund la o indulgentd criminald. Vom dovedi acest lucru facand o scurta expunere istoricd a pedepsii din cele mai vechi timpuri pand in zilele noastre. *1479. La inceput legea penald egipteand se pare ca prescria pedepse cu moarte pentru orice infractiune, aceasta pand in timpul lui Menes 2). Manu, anticul legiuitor al lndienilor, edicteaza pedepse destul de aspre in Manava-Dharna-Sastra : Dreptul penal indian zice Eschbach este sever, si pedepsele sunt destul de crude;
nimenea n'a exaltat mai mult decat dansul pedeapsa" 3). Pedepsele prescrise de Manu sunt amenda, confiscarea, perderea castei, surghiunul, inchisoarea, slutirea, (mutilarea), si alte pedepse trupesti, si in sfarsit moartea. Aceasta din urma pedeapsa
se faced prin decapitare, punerea in teapa, taierea cu briciu de ras, inecarea, turnarea de untdelemn fiiert in urechi si in 1) Filangeri: Scienza. Venezia 1783 T. V, p. 4, Cart. 1V, part. I, cap.
1 si Traduc. fr. T. II, p. 200. 2) Aceasta ci afirmd Diodor de Sicilia: Bibliot. histor. Lib. I; Confr. R. Roland Der esprit du droit criminel. Paris 1880, p. 14. Menes a domnit cam 5000 ani inainte de Isus Cristos. In afard de aceasta legile penale, egiptene se amestecau in totul, chiar in scuipturd, muzicA or picturd. Platon: Legile, Cart. II-a. 9 Eschbach: Introduction generale A l'étude du drojt, S-ème ed. Paris, 1856, Nr. 284, p. 608; si Thonissen ; Hist. du droit criminel, P. I, p. 11 .
118
gurd, aruncarea spre rnáncare la cdini, i spre sdrobire sub elefanti, arderea ca mestesuguri de cruzime, etc. 1). *1480. In vechea legislatiune a lui Hammurabi (2250 ani a. Chr.) pedepsele erau deasemenea foarte severe.
Dan cineva a fermecat i blestemat pe nedrept pe un am (art. si 2); injuria contra marturilor cand e vorba de o fapta pedepsita cu moartea (art. 3, hotia (art. 9 si 10), tdinuirea lucrurilor furate din locasuri, Ante (§ 6), adulterul (129, 133, 143), desverginarea unei fete care locueste in casa parinteascd (§ 130), abuzul de putere al functionarilor (§ 218 si 226), luarea lucrurilor supusilor (§ 34) si alte multe fapte se pedepseau cu moartea. Imprudenta doctorului, or operatiunea neisbutith a chirurgului atragea tdierea manelor pentru aceste greseli. Daca din cauza viciului de constructiune casa omora pe stdpan, ar1
chitectul era ucis, iar clan era ucis copilul stdpanului casei, se ucidea fiul architectului (§ 229 si 230). Daca un fiu lovea pe tatal sdu, i se tdiau mdinile (§ 195) Dan o preoteasa merged in taverna si bea, ea era arsä (§ 110). Se mai pedepsed cu moartea inseläciunea i stelionatul (§ 7 si 9), acuzarea nedreapta de furt (§ 11), favorizarea fugii unui rob dela un nobil sau dela Rege, i chiar gazduirea a acelui rob fugar (§ 16 si 19) 2), gazduirea de rebeli la o cdrciumdreasd (§ 109), incestul (§ 155 si 157), inselarea unui hirurg ca sä puna insemnarea de rob inalienabil (§ 227). Prin urmare, codicele Hammurabi nu pädituia prin indulgenta lui. *1481. Legislatiunea evreiascä era socotitä una din cele mai blande, totusi ea prescria patru feluri de suplicie capital& lapidarea, arderea, tderea capului i spanzuratoarea. i este
de observat cd modul executdrii acestor 4 genuri de morti, era cu mult mai spaimantator dent insdsi moartea3). Grecii i Romanii nu au diferit in ceeace priveste asprimea pedepselor de celelalte popoare vechi. *1482. La Greci sunt renumite pentru severitatea lor legile lui Dracon. Sub titlul Paradoxa Stoicilor", Renazzi' ne spune cä acesti filozofi considerau toate infractiunile egale: onznia9 Eschbach: Op. cit. Nr. 286; Thonissen: Op. cit. I, p. 237. Perse. Mémoires. T. IV. Textes 2) V. Scheill: Délégation de élamites sémitiques. Patis, Ernest Leroux, 1902. a) Thonissen: Op. cit. T. II, p. 28-30. Livre II, ch. I, § 1.
119
peceala paria su,nt, §i ca deaceea Dracon, dand legi Atenienilor, a pedepsit cu aceeai pedeapsd §i infractiunilor uware pe cele mari '). Pedeapsa era totdeauna moartea Chiar Platon e destul de sever. El admite infierarea in fata a infractorilor, notarea de infamie care permitea oricui sa bata pe condamnat, stigmatizarea memoriei mortilor, refuzul ingropdrii i altele.
*1483. La Romani, dupd legea Celor XII Table, pater familias avea dreptul de viata. §i de moarte, iar debitorul putea fi vandut i ucis de creditorii sai ; mai tarziu cruzimea supli-
ciitor a ajuns la cel mai inalt grad. Neron fdcea lampi din corpurile omene§ti unse cu 'Acura, sclavii se dau de mancare la murene, existä deasemeni lapidarea, condamnarea de a se lupta cu fiarele salbatice, etc.3). In evul meziu §i chiar in timpurile moderne pedepsele continua sd fie foarte aspre. *1484. Pentru Franta ne da pretioase informatiuni Jousse, care trde§te in & doua jumdtate a secolului al .XVI1I-lea. El ne aratd cd : 1) blestemul era pedepsit cu arderea pi spanzurätoarea i citeazd multe exemple intre anii 1545-1655, §i chiar unul din 29 1111. 1748 4); 2) Erezia deasemeni, ca exemplu Louis de Rochette a fost ars in 1538 9; 3). Ateismul 1) Phil. Renazzi: Elementa juris criminalis. Romae 1819, T. I, p. 274-275; St. Ciprian, combate in Epistola 3-a aceastä idee; deasemenea §i Grotius. De jure belli. Livre II, ch. XX, § 21, T. I, p. 84 $i 85; deasemenea i Carpzovius: Practica Part. I, Qu. XXIV, Nr. 4, care aratA cA Ciceron a numit aceasta paradox. Cod. pen. Sturza din 1826, § 28, g1Asue$te: Intru orAnduirea pedepsii gre$elelor $i neorAnduelilor, a unor orA$eni, trebue cu giudecata sd se pazdscd o analoghie cu privire cdtre
gresala $i cAtre persoana $i chipurile pedepselor trebue sä se potriveascA i dupà stArile orA$enilor.
2) Plutarch: Viata lui Solonn XVII. 8) Leg. 28, § 1, Dig. De Poenis XLVII, 19. ,,Capitalium poenarum isti gradus sunt. Summum suplicium esse videtur ad furcam damnatio, item vivi crematio, item capitis artiputatio". 4) Jousse Justice criminelle, T. II, p. 267-270. Un exemplu Parlamentul din Paris a condamnat pe Charles Lherbe, vAcar a are conduit en Place de Grève dans un tornbereau, en chemise, avec la corde au cou et un écriteau portant ces mots: Blasphémateur impie, execrable abominable". I s'a tdiat limba, a fost ars $i cenu$a aruncatA in vAnt. Ch. Desmaze: Pénalités anciennes, p. 422. 5) Jousse: Op. cit. III, p. 468.
120
idern; exemplu Guitel ars in 1588 1); 4) Uzura se pedepsea cu surghiunul si uneori cu galerele2); 5) Sielionatul altddata cu biciuirea si gonirea, dar pe timpul lui Jousse nu se mai pedepsea2); 6) Les nzaestatea pedepsita cu moartea. In 27 Apr. 1622, s'au condamnat la moarte 580 soldati pentru aceasta
crima4); 75 Furtul cu chei nzincinoase, precum si cei care dau mijloce pentru aceasta tot cu moartea5); 8) Hotii de drumul mare numiti altädatä grassatores erau pedepsiti cu roata chip Edictul lui Francisc I? din Ianuarie 134. Jousse adaoga inn in aceastä privinta : Intelepciunea judecatorilor trebuc sd moclereze aceasta pedeapsa dupd. imprejurare. De ordinar numai aceea care au ornorit si au ranit sunt pedepsiti cu roata, afard dacd aceste furturi n'au devenit prea dese" 6). 9) P urtul cu efractiune tot cu roata, insä de ordinar se spanzura; aceasi pedeapsd se dd celor care ajutd i chiar tentativei 7). Jousse cautd sä probeze cd furtul cu efractiune nu se pedepseste cu moartea cum se crede de multi8). 10) Furtul domestic pedepsit cu moartea prin Declaratiunea din 4 Mart. 1724. 11) Recidiva de furt cu galere pe viat sau pe timp marginit, in caz de recidiva pedepSit cu moartea9) 12). Bancrutarii fraudulosi dupd edictul si ordonantele din 1609, 1673 si 1716 se pedepsea cu moartea 10). Din cauza cd uneori nu se da pedeapsa mortii; Guy Rousseau de la Combe, se plange cd nu c 1) Ibidein: III, p. 469. Ibidem: IV, p. 307. 8) Ibidem: IV, p. 127. '1 Ibidem: II, p. 648. 5) Ibidem: IV, p. 222. 2)
9 Jousse: Op. cit. IV, 214-215. 7) Ibidem: IV, 216-217. 6) Ibidem: IV, 219. 8) Jousse: Op. cit., T. I, p. 37, el citeazd in special; Consuetudinile Burgunziel si ale Nioernois, care la a doua sau a 3-a recidivA a furtului pedepseau cu moartea, iar altele dau pedepse 5si mai aspre relatiDe la furl. Declaratiunea din 4 Mai 1724, dispune cd aceea care au fost osAnditi pentru furt sau altä crimA, dacA vor comite un furt vor 11 pedepsiti cu munca silnicd pe viatd. Jousse: IV, 171. Bouleiller in Somme rurale spune
cd acel care furd pn cal, este spAnzurat dela prima oard, dar Jousse observA cä aceasta nu se face, ci se condamnd la galere pe timp mArginit; Jousse: Op. cit. IV, 225. 10) Jousse: Op. cit. II, 592-593.
121
destula severitate cu bancrutii fraudulo$i '). 13) 0 declaratiune din 3 Iunie 1701 pedeapsed peculatul cu moartea fara ca judecatorii sa poata mic$ord pedeapsa 2). E inutil sd continuam aceasta emuneratiune. Servan rezuma astfel sistemul penalitatii dela finele vechiului Or( pt :
Cel mai groaznic ucigas nu e pedepsit altfel decat nenorocitul, pe care mizeria §i foamea 1-au impins pe drumul mare pentru a smulge prin violenta, painea pe care oamenii nu vor sä i-o dea prin milostivire. Un servitor care va fi sustras pe ascuns, ceeace stdpanul lui s'ar fi ru$inat sd-i ofere ca dar, va fi pus in aceiasi spanzuratoare, ca $i acela care va fi rapit toata averea Pretutindenea, fard deosebire, legile dau cu prea multa usurinta moartea ; crimele cele mai diferite prin natura lor, cele mai groaznice, $i uneori cele mai usoare sunt confundate in acelasi supliciu. ,Se vede adesea furtul pedepsit ca asasinatul, si pe o calc publica viata omului nu e pretuita mai mult decat averea lui, ceeace obliga pe rdufacator sa comita cloud crime, cdnd el nu proectase deck una singura. Furturile cu efractiune sunt
pedepsite cu moartea, $i in aceastd categorie sunt cuprinse aproape toate furturile"3). Pe patul sau de moarte ducele Enric de Guise (Guise le grand) marturisea ca find locotenent regal al armatei $i avand manuirea banilor publici fusese uneori silit sa intrebuintezc ') Guy Rousseau dela Combe: Op. cit., p. 78. 2) lbidem.: P. 73 si 460. Confr. declaratia din 5 Mai 1690; Ibidem: p. 456. DupA Jul. Clar se pedepseA cu moartea intre altele: procurarea avortului, adulterul, escaladarea noaptea a unei case, blestemul, fugirea prin spargerea inchisorii, propria castrare, relatiunile sexuale ale temnicerului cu inchisa, negligenta de a lAsA sA scape incarceratul pedepsit cu pedeapsa capitalA, cel care a furat lucru de peste 5 solizi, erezia, strApungerea sau spargerea icoanei lui Christ. sau a sflintilor, injuria cAtre ofiteri publici in exercitiul functiunii, cel care prostituazA. cel care a avut relatiuni cu cAlugArita or s'a cAsAtorit cu ea, arestarea ilegalA (charte privée) chiar mai putin de 20 ore, sacrilegiu, sinuciderea, servitorul care a avut relatiuni cu stApAna, sodomia, fermeatoaria, devastatorii si ttietorii
viilor si arburilor (la noi
spune Jul. Clar se pedepseste extraor-
dinar cu galerele pe 5 ani or cu bAtaia), violarea mormintelor Jul. Clarus-. Op. cit. Quaest LX VIII. 3) Seroan: Op. cit., p. 119-120 si 124-125.
122
cruzimi aspre, cum de pildd Iii Lombardia, a ucis oameni pentru lucruri mici, numai pentruca au luat o paine sau o bucatä de slanind, ceeace erau rigori necesare pentru rasboiu, insä foarte neplacute lui Dumnezeu '). Chiar arendasii generali aveau in Franta drept sd con-
clamne fard apel la moarte, cu roata, pe acei care fAceau contrabandä de sare sau de tutun2). Poate cineva cu usurinta sa-si inchipuiasca asprimea pedepselor in Franta, cand vom spune cd, in ajunul Revolutiunii din 1789, 115 fapte erau pedepsite cu moartea2). *1485. In Anglia pedepsele nu erau mai putin aspre, desi Voltaire spunea cd in Franta cod. pen. pare redactat pentru pierderea cetatenilor pe cand in Anglia pentru ocrotirea lor 4). In
legile vechi, dupa cum spune Stierhooc, hotul dacd nu se puted prinde altfel, puteà chiar sä fie omorat5). In timpul lui Blackstone (a doua jumatate a secolului al XVIII-lea), pedeapsa cu moarte era edictata in 200 de cazuri 5), iar la inceputul se-
colului al XIX-lea in 150 de cazuri, din care unele de foarte mica important& Vom cita. : furtul de in in manufacturd, furtul
de 5 shelingi (6.25) intr'un atelier si de 40 shelingi (50 lei), intr'o casä locuitd7). $i pedeapsa nu era scrisa numai in lege, ci se aplica cu 1) P. de Vaissiere: De quelques assassins? Paris, 1912, p. 61_
2) Ch. Berriat Saint-Prix: Des tribunaux et de la procddure au grand criminel du dixhuitieme siècle jusqu'eu 1789. Paris, 1861. 8) Pastoret: Loix penales. T. II, p. 120-133 si L. Proal: Le crime et la peine p. 115. In 1810 rAmAsese 36 de cazuri. In, art. 381 Cod. din
1810, se pedepsea, cu moartea furtul cu 5 circumstante agravante; 1) noaptea; 2) pluralitate de infractori; 3) purtAtori de arme; 4) efractiune,
escaladare or chei false; 5) amenintare. Art. 383, furturile la drumul mare se pedepseau cu munca silnicA pe viatA. Art.:84, furtul cu efractie, escaladare, chei mincinoase, etc. en munca silnicA pe timp mArginit. Iar celelalte furturi mai mici (larcines et filouteries) precum i tentativele cu 1-5 ani de inchisoare (art. 384). InsA la crime cu aceiasi pedeapsA (art. 405). Dupa reforma din 1832, au rAmas 36 cazuri pedepsite cu moartea.
4) Voltaire: Prix de la justice et de l'humanite. 5)
Citat de Blackstone: Commentaire; trod. Gornicoart:_Bruxelles,
T. IV$ p. 86.
8) Acelai trad. Chompré: Paris, 1823, T. V, pi 219. '1 Publications de l'association pour l'abolition de la peine de mort, No. 4, Liege, 1865, p. 12.
123
mare strdsnicie. In timpul lui Enric al VIII-lea Regele Angliei ne spune Harrisson s'au omorat 72.000 oameni pentru diferite infractiuni, adicd 2.000 de oameni pe an, iar in ultimii ani ai reginei Elisabeta, 400 pe fiecare an1). In secolul al XVII, 300 de persoane au fost condamnate
la moarte numai in comitatele de Esex si Suffolk In timp de 2 ani pentru vrdjitorie, i cea mai mare parte din hotarid au fost executate. Cu deosebire omorul prin otravire era mai aspru pedepsit, fiindcd era mai greu a se apara de el si a fi descoperit; pe timpul lui Enric al VIII-lea se fierbeau culpabilii pand mureau. Eduard al VI-lea a desfiintat acest gen de moarte2). Duelul chiar, era pedepsit cu moartea cu un asasinat8). Paricidul, ca sit in legile lui Solon si in alte legi severe, nu era prevazut4). Dacä s'a dat o loviturd judecdtorului cand judecd zice Blackstone fie cd sangele curge sau nu, dacd-si intoarce numai arma sa-1 ameninte, culpabilul e pedepsit sà piardd mana dreaptd, sa fie inchis pe viatä si sa i se confiste averea. Intrebuintarea fortei ca sd scoata pe un inchis din mainile ofiterilor judecdtoresti, atrage confiscarea si inchisoarea pe viata" 0).
Blackstone ne da exemple ciudate de usurinta cum se aplica pedeapsa cu moarte in Anglitera ; pentru cele mai ne-
insemnate greseli, uneori pentru simple glume se pronunta pedeapsa supremd 6).
*1486. Chiar in secolul al XIX-lea domnea aceeas severitate ; un judecator englez, Ch. Phillips, vorbind de legislatiunea englezd dela inceputul secolului trecut, zice : Noi spanzurdm pentru tot, pentru furt de valoarea unui 1) David Hume: Histoire d'Angleterre, T.:III, p. 373. Hume adaugA
ca pe timpul sAu abia se executau 50 de persoane pe an. 2) Blackstone: Commentaire, traduc. Gornicourt: T. VT, p. 115.
3) Blackstone: Ibid. p. 120. Blackstone declarA duelul un prejudiciu, de $i calificat pund de onoare. 5) Blackstone: Ibid. ri. 125. El ne mai spune ca la Pet* se declara bastard pe paricid. 5) Blackstone: Ibid. V, p. 511; Confr. V, 337-338. 6) Un negutator din Londra luase de emblemA o coroanA §i zicea in gluma ca, fiul sAu va fi mo$tenitorul coroanei, aceasta glurna a fost, socotith crima de inalta &Mare de Eduard IV $inegutatorul condamnat la 'moarte. Blackstone: Commentaire, V,436. 1) ' Algerman Sidney fiindcA
Meuse o carte, care se gasi manuscrisA in camera sa, in care se afThiti
124
Shilling sterling, pentru 5 shillingi, pentru 40, pentru 5 livre sterlinge, pentru taerea unui arbore. Noi spanzuram pentru furtul unui berbece, un ii cal, unui boa, unei vaci pentru plasmuirea de moneta, pentru, un falS in scripturi, pentru vraji, torie,, pentru lucruri care erau si pentru lucruri care nu puteau exista 9. $i pretutindenea era aceeas severitate. *1487. In Italia, Papa Piu V, a edictat pedeapsa mortii chiar contra comerciantilor faliti, cari au cazut in faliment din cauza dezordinei sau a luxului, cu alte cuvinte contra bancrutarilor simpli2).
*1488. In Germania judecatorul Remigius se lauda ca, in timp de 16 ani a ars mai mult de 800 fermecatori si fermecatoare, asa ca in ultimele timpuri ale magistraturei sale 16 persoane s'au sinucis ca sa nu cada in mainele lui. Franz. cMau1 din Niiremberg a executat 361 de indivizi intre 1573 1617. Carpzov, a carei opera asupra dreptului penal, era foarte reputata in Germania si id lumea intreaga, se lauda ca, in lunga lui cariera de judetator a pronuntat 20.000 de condamnari la moarte2). In Bavaria, care aveä o populatiune de cAteva fragrnente relative la detronarea si asasinarea regilor, ku acuzat de crimA de mnaltA trAdare, de si nu publicase acea carte. Ibid. V. 438. DacA cineva contrafAceA moneda Regelui, deveneA culpabil de InaltA trAdare. Ibid. V, 443. Se spuneA cA plAsmuitorul de monetA Investindu-se
cu unul din atributele suveranitatii, cAreia singure ii aparting dreptul de a da valoare monetelor, si de a fixA si determinA aceastA valoarel devine culpabil de inaltd trAdare.Totusi Blackstone nu se poate Impedech sA observe cA intentiunea pe care legea o presupune calpuzanilor de a uzurpà drepturile Regelui, poate fi socotitA ca o exagerare, fiindcA singurul motiv care-1 face sä plAsmuiasca moneta, este ca sa profite din monetA. Ibid. p. 450 §i 451.
1) K. d'Olivecrona: De la peine de mort, Paris,. 1868, p. 20 si 21. Chiar azi, in Anglia p o severitate ,relativA. ,,Englezii spune d. Ph. Mille( spanzura malt. Executarea se face 15 zile dupl condamnare si MrA ca pcesa sA facA un sgomot ridicul asupra afacerii". Le Temps, 20 August 1910. 2) C. Cantu: Beccaria et droit penal, Paris, 1883, p. 11, 2) $i VQ14 observA cA acest distins penalist spune cA: Trebue a
judecA mai mult cu milostivire (dementia) decAt cu severitate si cA in IndoialA trebue a alege solutiunea cea mak blAndA. Practica, Part. III,, Qu, CXLII, Nr. 41 si 47. Tot dAnsul spune a judecAtorul trebue sA aibA totdeauna In vedere cuvintele de aur ale juL Marcian. Lib. 11, Princ.
125
1.500.000 locuitori se executau anual 375 persoane. In 1854, la Bamberg traia Inca un bAtrAn cAlau, care in veacul precedent tAiase capul la 16.000 criminali '). Chiar Feuerbach, In Cod. pen. bavarez din 1813, pedepseste furtul cu moartea. ., *1489. In Suedia acelasi lucru. In 1335 Magnus Eriksson
edictà pedeapsa cu moarte pentru furtul unei gaini ; Gustav Adolf prin ordonantele din 2 Aug. 1620 §i 26 Martie 1621, pentru omorarea unei lebede sau elan; in 7 Aug. 1669, au fost arse 16 persoane de vii la Mora pentru vrajitorie. In 21 FON-. 1667, studentii Universitatii Upsala, culpabili de a fi molestat pe niste straini veniti la targ In acest oras, au fost condamnati unii la moarte, iar altii la re1egatiune2). In Tartaria si Moscova, dupa cum spune Bodin, cel mai mic furt se pedepsea cu moartea 8). 1490. Un scriitor face un tabel foarte fioros, si desigur conform adevärului, vorbind de pedepsele din secolele trecute :
0 padure de furci se ridicã pretutindenea pe unde se puteau vedea trecând oameni, pe esafoduri si pe roti putrezeau cadavrele sdrobite de calai si incet mäncate de caini si de pasarile de prada. In mijlocul acestor scene de spaima, se vedeau ratacind nenorocitii care aveau ochii scosi, urechile sau nasul taiate, fruntea Insemnata cu fierul rosu ; acestia erau cei pe care justitia ii tratase cu indulgenta. In acest timp, printre zabrelele inchisorilor, se auziau urletele suferinzilor Dig. XLVIII, 19, care recomanda ca judecatorul sa nu umble nici dupa gloria indulgentii, nici a severitatii, ci sa pedepseasca fiecare infractiune dupa cum se cuvine. Aceasta nu-I impedica sa sustina cu multa energie p-deapsa mortii, chiar pentru furtul simplul Practica, Part. II, Qu. LXXVIII, N-rile 18 i,:i urm. Bdimzer, anotatorul sat' combate pedeapsa-, cu moarte pentru furtul simplu, dar o admite pentru cel calificat. (Observ. II-a, Quaest LXXVIII) deal scrie in 1757. Dealtmitrelea pedeapsa
cu moarte pentru furtul calificat era prevazuta prin art. 159 Ordon. Carolina. ,,Hotulzice Pufendorff care savaraeate furt calificat, e socotit
ca ai cum ar infrange pacea publica, ai deaceea sfaraeate viata in streang, fie CA a lost mare furtul, fie a a fost mic, fie ca a fost ccl
dintai, fie ca a fost repetat". Es.Pufendorff: Introd., cap. XXV, § 44, p. 330.
1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92 ai 93 ai d. Olivecrona: De la peine de mort. 2) D. Olivecrona: Op. cit., cap. I. ,) 11:xl,n: Li. F.,:publique. VI, 6 ai 1044, ed. cit.
126
sdrobiti in chinuri pentru a se sti daca erau vinovati crri culpabili" ').
1491. In rezumat desi omenirea facuse mari progrese sub punctul de vedere al civilizatiunei, ea ramasese aproape stationar in ceiace priveste umanizarea legilor penale.. Imparatul chinez Mowan, care a trait 952 ani a. Chr., a
redus dela 500 la 200 cazurile de aplicare ale pedepsii cu moarte 2); dupa aproape 3000 de ani, la finele veacului al XVIIHea, Englitera rämäsese la acela§i numar de cazuri 200, iar Franta, care impreuna cu Englitera mergeä in fruntea civilizatiunei, abia Meuse un pas scazand dela 200 la 115 cazurile de aplicare ale pedepsei la moarte. 1492. Putem afirma chiar ca legea devenea din ce in ce mai aspra In mod automatic. Astfel, de exemplu : furtul se pedepsea
in Germania cu moartea daca era de valoarea de 5 taleri (quinque solidos). Aceasta valoare prescrisa de Constitutiunea Imparatuiui Frederic II in secolul XIII-lea si mentinuta de Or-
donanta penal& a lui Carol V, fusese odinioara insemnata, insa mai tarziu, cum observa Bohmer, anotatorul lui Carpzov, devenise prea mica din cauza scaderii valorii banilor pentru
a atrage pedeapsa cu moarte, si totusi ea ramânea ca cifra prescrisa in lege, pentru pedepsirea cu moarte a furtului. Carpzov sustine cu multa convingere pedeapsa mortii pentru furt in acest caz, Böhmer o combate insa, §i cu drept cuvant, atragand atentiunea asupra deprecierii monetare 8). "1493. In Wile noastre severitatea pedepselor era tot atat de mare, ca in occident. Se stie cu cata strajnicie draconiana pedepseh in secolul al XV-lea Vlad Tepe§ infractiunile ccle mai mid. La inceputul veacului al XVI-lea In tratatul incheiat intre *tefanita Yoda si Sigismund Regele Poloniei (Dec. 1519), fur-
tul se pedepse§te cu moartea atat in Polonia, cat si in Moldova (art. 9 si 10) 4). In Pravilele lui Matei Basarab si Vasile Lupu, gasim pe1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92. I) A. Andreozzi: Le leggi penale degli antichi Cinesi. Firenze; 11378, p. 10,1
3) Carpzonius: Practica nova ed. Beihmer, Francfurt, 1757, Part. II, Quaest LXXVIII si nota finalä a lui Böhmer (obsem II-10.
4) ,Hajddu": Archiva istorick T. I, part. II, p. 4.
127.
depse foarte aspre. Vorbind despre pedeapsa ce se da in vechime omoritorilor de print'', Glava 243, No. 17 Mat. Bas. adaoga :
Tar acum Ii lasd pre voia judecatorului de le dau moarte mai cumplita decal altora, cum s'ar zice, intai le taie mAna ceia
ce au ucis intfacel loc unde au ucis pe tatasan, de acia 11 leaga de coadele cailor $i-1 duc tragandu-1 pre 'Ate, pana la locul de pierzare, de acia Ii tae capul, de acia Ii taie suvite, sau i intr'alt chip dupä cum va socoti, iar nici intr'un chip nu se cade sd-1 ingroape in pamant". In glava 259, No, 13 se spune : Orice rob sau ndemit, sau slugoi de va rapi vreo femee, acela nu se va certã numai cu moarte, ci Inca It vor i arde in foc". Aceiasi asprime ex.agerata se vede la sfdrsitul secolului al XVIII-lea i pe pragul celui de al XIX-lea in Condica anaforalelor crirninale din Moldova. *1494. Filosofii i penalistii vechi s'au ardtat in general favorabili severitatii pedepselor : Ciceron, in scrisoarea cdtre Dolabella zice : Cea mai se-
veritate a pedepsii, nu totdeauna este räu privitä, dar chiar uneori e populard". Si tot Ciceron spunea ca a avut mai multä bucurie cd a osandit pe Licinus Macer, decdt ar fi avut pldcere dela el si dela toti ai lui daca 1-ar fi absolvit. Aul. Geliu ne aratä cd filosoful Favorin lauda asprimea si intelepciunea legilor vechi '). El Insusi vorbind de Dracon, legiuitorul Athenienilor, 11 laudä cu aceste cuvinte : Dracon Athenianul a fost socotit ca un bdrbat animat de bune intentiuni i foarte intelept i bun cunoscator al legilor divine si umane.
In legile lui, hotii, in orice mod ar fi furat, se pedepse$te cu moartea, i celalte legi mai toate le fad' $i prornulga tot atdt de aspre" 2). *1495. Carpzov sustine cu multd convingere pedeapsa cu moarte, chiar pentru furtul simplu de 5 solizi 3). Deasemenea in discutiunea daca repetindu-se de 3 ori furtul. care im-
preund nu trece de 5 solizi, trebue a aplicã pedeapsa cu 1) Aul. Genius: Noctes Atticae, Cart. XX, cap. 1. 2) Ibidem: XI, cap. 18. 3) Carpzovias: Practica, Part. II, Quaest LXXVII.
128
moartel arpzov se pronuntd pentru afirmativa impreund cu Farinaceu, Menochiu, Berlichiu si altii 1).
Vorbind de pedeapsa cu moarte, ilustrul Farinaceu, pomeneste ca cea mai dintai si mai mare infractiune hlestemul quia gravior et cfignior persona laeditur" 2). E de parere cd aceasta infractiune si peat, e mai mare si mai grava, nu numai deck omorul, ci chiar decat oricare alt pacat 8), si cieaceia spune cd nu se mird cd se pedepseste cu moartea 4). Farinaceu cla in urmä exemple de blestem in limba italiana, cand cineva ar zice : Dio non pud far questo ; Dio non la far() mai"5).
El intra in lungi discutiuni asupra cuvintelor ce constituesc un blestem, admite ca Deum taedeat, Deus displicett42. 111.1 sunt blesteme cand se vorbeste de lucruri permise. De ase-
meni nu e blestem daca se zice : Me la renderai, se ci appontasse la nostra Domine'7) caci Maica Domnului, nu poate vol nedreptate, adicd luarea lucrului altuia 8). Inca despre blestemul sfintilor, el nu se pedepseste cu moartea, ci cu pedeapsa extraordinara. Mai la urma Farinaceu spune cd, dreptul consuetudinal a parasit pedeapsa cu moarte si observä cd, dupd cum §'a zis dacd toti blesternatorii s'ar ucide, putini ar mai ramAne sa poata blesteme8). Tot cu moartea era pedepsita fermecatoria19, violarea mormintelor"), escaladarea riocturna'2), intrarea in cetate peste ziduri cu ganduri rele"), castrarea sa pro-
prie sau a altora, caci se zic membra nobilla a per quae salva1) Ibidem: Part, II, Quaest LXXVIII, No. 78. 2) FiindcA persoana e lovitA mai gray si mai derail". Op. cit. Lib. I, Titl. III, Quest XX. No. 4. 3) ,.Maius et gravius, non solum homicidio, sed etiam quolibet alio peccato. 8) Ibidem No, 9
3) Dumnezeu nu poate sA facd aceasta; Dumnezeu nu o va face niciodatA. Ibidem: No. 12. 3) Lui Dumnezeu ii e scArbA. Lui Dumnezeu nu-i place". 7) ,;Mi-o vei restitui, dacA Maica Domnului o va ingAdul". 8) lbidem. N-rele 14 si 15.
2,) ,Si omnes blasphemi decapitarentur pauci superessent qui pos. sent blasphemare". Ibidem: No. 64. 10) Ibidem: No 88.
II) lbidem: No. 114. 12) Ibidem: No. 145. 13) Ibidem: No.146.
129
tur species humena 1), fugirea la vrajmasi 2), turburarea pacii publice3), si chiar täerea pomilor si a vitei, dupd dreptul civil, dar dupd dreptul consuetudinal nu se mai pedepseste cu moartea ci cu fustigatiunea i galerele 4). Furtul desi mare nu i se da
de reguld pedeapsa mortii secundum magis communem et magis practicarn opinionem" 5). Menochiu la randul sat spune cd: Atunci cand e vorba de pedepsirea infractiunilor, trebue a se da o larga interpretare legii").
Am vdzut deasemenea ca, in Franta Guy Rousseaud de la Combe spune cd toata lumea se plange cd nu e destuld severitate fatä cu bancrutarii fraudulosi i cu falsificatorii care nu se pedepsesc cu moartea7). *1496. P. Ayrault, desi laudat de Pastoret, nu cade in exageratiunile lui Beccaria, Pastoret i alti umanitaristi dela finele secolului al XVIII-Iea. El spune, vorbind de severitate
si de indulgenta.: Una si alta este atat de necesard Inca uneori este crimd de a fi prea bland"). El citeazd in urma cuvintele lui Ciceron cdtre Dolabella, precum i cele relative la Licinus Macer pe care le-am reprodus mai sus" 9). Barbeyrac, in notele sale asupra lui Pufendorff, citeazd pe un poet german care zice : Plus saepe nocent pacientia Regis, Quam rigor: ille nocet paucis, haec incitat Omnes. Dum se ferre suos sperant impune reatus10).
*1497. Mentalitatea vechilor jurisconsulti era atat de obis: nuita i adaptatä cu asprimea legilor, !neat chiar discipulii lui ') Ibidem: No. 153. 2) Ibiclem: No. 154. 5) lbidem: No. 155. 9 Ibidem: No. 113.
6) Dupa' opinunea cea mai comunS si mai practicA". Quest XXIII, No. 3.
6) Guy Rous. de la C'ombe Op. cit. p. 75. ') Menochius: Op. cit.Quaest. 69. Cum agitur de delicto puniendo, lata interpretatio sumi debet".
2) L'un et l'autre est si necessaire, que c'est aucune fois crime d'etre trop doux". Livre I, art. VI, Nr. 3. 2) P. ilyraull: L'ordre etc. Livre I, art. VI, Nr. 2, p. 80, ed. 1642. 10) Mai inult vatamA adesea rlibdarea Regelui decat asprimea lui;
una vatämä pe putini, iar alta ataà pe toti. Deoarece nädtijduesc ct poate vor scApà nepedepsiti". Pufendorff : Op. cit., T. II, p. 470. Vezi tot acolo cuvintele grece§ti ale lui Iulian. 50195
9
130
Beccaria, care sunt pentru indulcirea pedepselor, sustin uneori
pedepse destul de aspre, cel putin dupa ideile timpurilor noastre.
Astfel Dufriche de Valaze. un discipul a lui Beccaria, ostil pedepsii cu moarte, i care sustined cd nobilii trebue pedepsiti mai aspru decdt nenobilii '), este totusi de pärere a se pedepsi furtul domestic, chiar fard efractiune cu 10 ani muncd silnica, iar dacd se face cu efractiune or arme cu 20 de ani, subornarea de marturi cu 20 de ani, märturia mincinoasd cu 18 ani2). Deasemenea Dumont, alt discipul al lui Beccaria, care
se pretinde reformator, vorbind despre furt, dupa ce spune cd dansul admite sd nu se pedepseasca hotii cu moartea, recunomte totusi adversarilor ideii sale ca : ,Ce crime est affreux en effet, je suis d'accord avec eux sur ce point-la." 8).
Dar daca nu admite moartea, Durnont admite munca silnicä pe viald la furturile calificate, cu efractiune, domestice, la drumu mare, in locuri sacre4) si nu se sfieste sä sustind pedeapsa atroce data lui Damiens, i chiar tortura pentru crima de les rnaestate8). *1498. E adevarat cä, 'Inca din anticitate s'au gasit si persoane care au sustinut indulgenta pedepselor ; avem chiar un text In Digeste in care jurisconsultul Paul spune cd: ,In afacerile penale trebue a se da interpretarea cea mai blanda"8),. 1) Dufriche de Valazd: Lois pénales. Alenvon: 1784, p. 314 §i 406. 2) Dufriche de Valazd: Op. cit., p. 388 §i 394. 8) Dumont: Lois criminelles, Paris, 1784, P. 47. i trebuie sa spunern
c'a" Dumont, departe de a fi aprig aparator al propriet4i, tinde catre socialism. Les opulens de la terre zice el dont le mérite est dans le coffre-fort, et qui sacrifieraient tout a la conservation de leur or, ne me pardonneront pas de mettre au jour cette facon de penser si contraire a la leur, et gulls regardéront comme un parodoxe....Mais s'il jetoient sur eux un regard retrograde, trouveroint-ils que toutes leurs richesses ont été acquises légitiment?". 4) Ibidem: p. 49. 5) Dumont: Plan de l4islation criminelle, Paris, 1784. Preface. 6) Paul: Leg. 155, §, 2, Dig. L, 17. In poenalibus causis benignius interpretandum est". Acei* idee e exprimata i .de Hermogenian care
spune: Interpretatione legum poenae molliendae sunt potius quam asperande, Leg. 42, Dig. XLVIII, 19.
131
text foarte adeseori repetat de vechii penalisti 9, fdrä Insä sä fi avut vreo inrdurire asupra lor or asupra legiuitorilor. Deasemeni jurisconsultul Marcianus spune cd, judecdtorul trebue sä
alba grija a nu fi nici mai aspru, nici mai bland decát cere afacerea, i cä nu trebue sã nazuiasca nici la slava asprimei, nici la aceia a blandetei, ci cercetánd afacerea, sä hotarasca cum se cuvine 2). Filosoful Seneca a scris un tratat intitulat : De dementia",
in care sustine blandetea pedePselor 3). Isocrat deasemenea spunea cd : Vinovatii trebue pe(kpsiti mai putin decat meritä", ceiace era si parerea imparatului Mitonin, care aved obicei: ut omnia crimina minore supplicio quam legibus solent punirent"4).
*1499. Chiar in timpul barbariei evului meziu, and viata
omului ered atat de putin pretuitd, se spun aceste intelepte cuvinte : Trebue cinevà sd rabde mult si sd astepte, inainte ca omul sã fie osdndit la moarte, fiindca e foarte mare lucru a
desface ceiace Dumnezeu a fdcut, si a face aceiace el nu vrea sã facd" 5). Acelas lucru ti spune i J. Bouteiller, in Somme rurale:
Precum ca, totdeauna trebue ca pedeapsa sa fie talmacita in intelesul cel mai putin aspru de catre judecdtor, fiindca dreptatea fard milostivire, este un lucru prea aspru, i milostivire fara dreptate este un lucru prea destrabalat, i, pentru aceia, trebue a aved lucru potrivit i mijlociu prin o inteleaptd carmuire a judecatorului 6). 1) Intre altii vezi Carpzovius: Practica, Part. II, Qu. LIX, Nr. 27 si numerosi autori citati de clAnsul si Part. II, Qu. LXXXVIII, Nr. 40,
Part. I, Qu. XXXVIII, Nr. 76. 2) Marcianus: Leg.11 princ., Dig. XLVrII, 19, vezi citatiunea latineascd in nota la inceputul acestui paragraf. 3) Seneca: De dementia. Vezi mai ales I, 22. ') Toate infractiunile sd fie pedepsite cu pedeapsA mai micA decat glAsuesc legile". Citat de Grotius: Op. cit., Livre II, ch. XX, § 36 si nota. A
5) L'on doist moult soffrir e atendre avant que home soit livrez mort, car moult est granz chose a deffere ce que Dieux a let et a
fere ce qu'il ne veaut fere". Li livres de jostice et de plet. Edit. Rapetti. Didot 1850, p. 113.
6) Combien que toujours doit la peine estre entendue en la moins
aspre partie par le juge, car ilistiee sans miséricorde est trop dure chose, et miséricorde sans justice est trop lasche chose, et pour ce, ii faut avoir attrempance et moyen par sage direction du juge". I. BauMiller: Somme rurale (1387-1413), cap. 29.
132
Am vazut dealtmintrelea ca si marele Ayrault este de parere ed trebue o dreapta mäsurä In pedepse, inlaturandu-se atat asprimea cat si blandetea nemasurata. *1500. Montaigne critica si el severitatea excesivA a pedepselor ').
Th. Mor arata ca e absurd sa se pedepseasca la
fel
hotul cu ornoritorul. flotia zice dansul nu e o crima atat de mare, Inca sa merite moartea, si pe de alta parte nu este pedeapsa capitala orcat de mare, care sa poata oprl mainile
celor ce nu au alt mijloc de viata deck sä ia bunul altuia Cred al tarie ca e o mare nedreptate de a ucide un om pentru
ca a furat". Th. Mor e poate cel dintai care s'a gandit la so,Slitutivi penali al lui E. Ferri, cand a scris aceste cuvinte :
On devrait bien plut6t pourvoir A la subsistance de ces malheureux, afin qu'ils ne fussent point dans la necessité de voler et de périr" 2). *i nu numai ilustrii filosofi din secolul al XVI-lea au luptat pentru moderarea pedepselor, dar si penalisti din acel secol strecoara in scrierile lor penale cate o frazd insuflata de duhul blandetii catre infractori.
*1501. Astfel Farinaceu spune ca.: in poenis semper mitior interpretatio sumenda est", si apoi citeaza in acest sens diferite texturi din Digeste8). Un text mai ales din Digeste, favorabil infractorilor gaseste aprobarea vechilor penalisti. Sanctius est impunitum relinqui facinus nocentis, quam iinocentem damnare 9. Aceasta
idee este aprobata de Tiraqueau care zice : Cand nu s'ar putea pedepsi un infractor deck daca s'ar pedepsi un nevinovat, mai bine este a se lasA nepedepsit infractorul, decat a se pedepsi nevinovatul" 8) 1) Montaigne: Essais. 2) Th. Morus: Utopie, trad. par Guedeville. Amsterdan, 1730, p. ,25 si 43.
9 Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. III, Quaest XIX, Nr. 3. 4) Mai bine este a lash nepedepsitä infractiunea vinovatului, decat a osandi pe un nevinovat". Leg. 3. Absentem Dig. De Poenis. Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-le I si 2. 5) Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-lell si 2. Tot Tiraqueau spune: In poenis sequenda sit mitior pars ubi sunt diversae opiniones". Op. cit. Casus III, Nr. 6, p. 20.
133
Damhouder, reproduce §i el cuvintele din Digest; ba chiar le citeazd de doud ori 9. Blackstone citeazd preambulul unui statut al Reginei Maria
Tudor din Englitera, in care se gasesc frumoasele cuvintet Statul suveranilor e mai asigurat prin iubirea supu§ilor, decat prin asprimea regulamentelor §i temerea pedepselor. Cineva se supune mai bine legilor care sunt facute pentru a chezd§ui lini§tea publica, cand ele prescriu pedepse moderate acelora care Ie calcd, decat atunci cand aceste pedepse sunt extrem de riguroase"). In consecinta Blackstone critica rigoarea legilor penale engleze de pe timpul sae). In fine Montesquieu, combate cu puternice argumente asprimea pedepselor ), iar Brissot de Warville era de parere cd
furtul cu efractiune nu trebue pedepsit mai aspru ca furtul simplu, caci el nu este decat un mijloc spre a ajunge la infractiune ; el pretinde chiar cd trebue pedepsit mai u§or, caci cel simplu e mai des §i fiind mai ascuns e mai periculos pentru cetateni 5).
*1502. In orice caz insa, §i orice ar fi scris cativa scriitori rdsleti, pedepsele erau inspirate de acelea§i idei ca in anticitate, inspaimantarea culpabililor, §i aveau acela§i caracter, o severitate excesiva degenerand in barbarie. Este destul sa vorbim
de o institutiune care se bucurd de un trist renume, inquizipnea, spre a ne reaminti ororurile rugurilor, rotilor, schingiurilor §i. altor torture aplicate chiar de fetele biserice§ti. Spre a dovedi Insh, cat de putin progres se Meuse, sub punctul de
vedere al dreptului penal, din anticitate §i pand in secolul al X VIII-lea, cu toti marii filosofi §i scriitori care au ilustrat omenirea, vom cità faiinosul proces al lui Damiens, din care vom extrage Cateva fragmente autentice 6).
Robert-Francisc-Damiens, era un servitor pe la case 1) Damhouder : Op. cit. Cap. XXVIII, Nr. 12 si Cap. LIII, Nr. 12. 3) Blackstone: Commentaire V, 335. 3) Ibidem: p. 337-338, vezi Nr. 1535.
4) Esprit des lois. LVI, ch. IX si XII. 5) Brissot de Warvilles: Théorie des lois criminelles, T. II, p. 125. 5) Chiar in secolul al XVIII, se pedepsea incA vrAjitoriacu moartea in Wile cele mai inaintate ale Europei. Ultima executare a unei vrAjitoare in Germania s'a fAcut in 1749 la Wurtzburg,iar in Elvetia la Glaris vrAjitoarea Anna Gbldi, a fost torturatA si decapitatA in 1782. Vezi Liszt, Lehrbuch, § 6.
134
mad, in etate de 42 ani. Miercuri la 5 Ian. 1757, pe and Regele Ludovic XV, care se OA la Versailles void sa se sue in trasura ca sa se ckuca la Trianon, insotit de principele de coroand, spre a vizktd pe surorile sale, Damiens, care stà ascuns sub scara, se repede deodata, i &Ind la oparte -pe gentilomii Curtii, love§te pe Rege in partea dreapta spre -coasta
5-a, cu un cutit in forma de briceag. Nu vom intrã in amanuntelooi voluminoasa instructiune a acestui proces, vom reproduce tumai deciziunea de condamnare §i vom arata torturile suferite de Damiens inainte de a fi ucis. Ne servim chiar de actele procesului redactate de grefierul Curtii. Deciziunea hotara§te pedeapsa urmatoare : Curtea . . . . declara pe numitul R.-F.-Damiens, bine InVinuit §i dovedit de crima de les-maestate divina §i unland
de intaiul grad, pentru prea raul, prea abominabilul i prea detestabilul paricid, savar§it asupra persoanei Regelui, i, pentru
reparatiune, condamna pe numitul Damiens, sd faca amenda onorabila inaintea u§ei principale a Bisericei Parisului, unde va 13 dus §i condus intr'un carucior, despuiat numai in cama§a, tinand o torta de ceara aprinsa grea de cloud. livre, §i. acolo in genunchi, va spune i va declard ca el, cu Mutate §i mi§elete a savarit prea raul, prea abominabilul i prea detestabilul paricid, *i a rdnit pe Rege cu un cutit In coasta dreapta, lucru pentru cate el se cae§te §i cere ertare lui Dumnezeu, Regelui
§i Justitieh dupa aceia, dus i conduS in acelai carucior in piata GreVei, i pe un e§afod facut dcolo,
seu jupui pielea
la piept, la brate, la coapse i la *tile grase ale picioarelor, Orland in mana dreapta cutitul cu ate a comis zisul paricid, aceasta mana va fi arsa cu foc de puCibasa, i, pe pdrtile uncle va fi jupuit, se va aruna plumb topit, untdelemn fiert, re§ina de terebentina arzatoare, ceard i pucioasa topite impreuna, i rupt de patru cai, iat membrele ph apoi corpul lui va fi tras §i corpul mistuite in foc, reduse in cenu§a, §i. cenu$a aruncata in vant. Declard toate bunurile sale mobile §i. imobile, in orice loc ar fi d5ezate confiscate Regelui, porunce§te ca, inainte de zisa executare, numitul Damiens, sa fie supus la Questiunea (cazna, tortura) ordinara i extraordinara pentru a aved desco-
perirea complicilor sai, porunce§te ca sa se dea jos casa in
135
care s'a rrascut, acela cdruia ea apartine va fi prealabil despdgubit, fart ca, In viitor sa poata fi facut pe acel loc vre-o alta cladire" 9.
Pe langa aceste pedepse date lui Damiens, o alta deciziune a Curtii din 29 Martie 1757 a ordonat tatalui, sotiei fetei lui Damiens, de a pardsi pentru totdeauna Franta, sub pedeapsa de moarte, dacä se vor intoarce; iar fratilor i surorilor Ii s'a ordonat sa-si schimbe numele sub pedeapsa tot de moarte ; ei au luat numele de Guillemant2). Minded Damiens fusese condamnat de Curte sa sufere tortura (Question) pentru descoperirea complicilor sai, inainte de executarea, pedepsei, Proc. general a consultat pe medicii si hirurgii Curtii, ce torturd sa aplice in timpul interogatorului. Parerea unanimä a lor, a fost ca, dintre toate genurile de tortura, cea mai putin periculoasa pentru viata era acea cunoscutd sub numele de : Cestiunea brodeehinelor8). Aceeas me-
i hirurgi, aratard observatiunile facute de ei pentru a prelungi si a face mai simtitoare durerile, farã sa se riste ca osanditul sd cadd sub violenta lor, sau sd-si pearda cunostinta dici
si simtirea"4).
Dupd ce picioarele condarnnatului au fost puse in brodechine, s'au strans curelele cu cea mai mare putere, i apoi dupa '/2 de ora a inceput sã i se aplice colturi; la fiecare sfert de ora se infigea cate unul. Operatiunea a durat doud ore si un sfert ; dupa al optulea colt, medicii i hirurgii au observat
ca operatiunea nu se mai poate continua fara temere de accident 6).
In fine, modul i descrierea executarii nu este lucrul cel mai putin spaimantator din acest proces. Vom lasa cuvantul din nou grefierului criminal al parlamentului, martur ocular,
si care, dupd cum vom vedea la finele citatiunei, nu expune 9 Pieces originales et procedures du proces fait A Robert-Franpais-Damiens: Paris, 1757, in 4° par Mr. Le Breton, greffier crimin el du Parlement, p. 396 si 397. 2) Ibidem: p. XII, prefata i p. 417-420. ') Tortura incaltamintelor /de lemn. Questiunea Insài nu e tor-
tura, insA de oarece prin torturA se ajuge la aflarea adevArului . . aceste douA se confundA, cdci tortura e o parte a cestiunii". Carpzovius: Practica CXVII, Nr. 15. 4) Pieces originales, etc. Précis historique, p. XXXIII i XXXIV. 5) Ibidem, pag. 36. .
136
scena cu indignare, ci din potriva se vede favorabil executarii.
Catre ora 5, el fu pus pe e§afodul care fusese radicat in mijlocul pietii Grevei, inalt de 3 jum. picioare, lung de 9 picioare, §i aproape de aceea§ largime. Condamnatul fu mai intai legat §i In urma retinut prin cercuri de fier, care-I tineau peste brate §i peste coapse. Primul chin pe care-1 suferi, fu arderea manei drepte cu foc de pucioasa ; durerea-1 facii sa deA un strigat spaimântator §i cafe putii sa fie auzit de foarte departe ; un moment in urma radica capul §i privl mana sa destul de mult timp, fara sa reinoiasca strigatele §i fara sa arate vre-o infuriare sau sa scoata vreun blestem. Dupa acest dintai chin, a urmat jupuirea carnii de pe brate, coapse §i piept; la fiecare jupuire se auzl urland, insa, precum facuse §i cand i se arsese mthia cu pucioasa, el privl fiecare rana §i strigatele sale incetau indata dupa ce jupuirea se sfar§ia ; in urma, pe fiecare rana, cu exceptie de ale pieptului, se arunca untdelemn, plumb topit §.1 re§ina de terebentina, ceeace produse in toate imprejurarile, acela§ efect asupra lui, ca §i cele dintai doua chinuri.
In fine se proceda la legarea bratelor, picioarelor
§i
coapselor, pentru a opera sfa§ierea corpului (l'écartelement); aceasta operatiune fu foarte lunga §i dureroasa ; franghiile
strans legate, puse find pe rani atat de proaspete, scoasera noui tipete dela pacient, ceeace nu-1 impedeca de a se privi cu o ciudata curiozitate.
Caii fiind legati, tragerile fusera repetate mult timp cu strigari groaznice din partea pacientului ; intinderea membrelor fu de necrezut, insa nimic nu anunta ruperea membrelor.
Cu toate sfortarile cailor, cad erau tineri §i puternici (§i poate foarte mult), acest din urma chin tinea de mai mult de o ora, fara sa se poata prevedea sfar§itul lui. Medicul §i hirurgul atestara domnilor comisari, ca este aproape peste putinta de a opera sfa§ierea, daca nu se va Inlesnl actiunea cailor, Wind nervii principali, cad se puteau foarte bine intinde
intr'un mod de necrezut, insa nu puteau sa fie despartiti fara o taere 9. Pe baza acestei marturisid, domnii comisari detera 1) In realitate nu era necesitate de aceasta atestare a medicilor si hirurgilor, pentru ca d-nii comisari sa stie acest lucru, flindca sfasierea cu cai nu se facea pentru prima data in Franta, si orcine putea sa stie
137
porunca executorului sa fact"' aceasta taere, cu atat mai mult,
cu cat noaptea se apropid, §i li se para ca este trebuintd ca supliciul sa fie terminat inainte.
In urmarea acestui ordin, la incheeturile bratelor §i coapselor, se taiara nervii pacientului; se pusera din nou caii sä tragä i, dupa mai multe smucituri se vazti rupandu-se o coapsa §i un brat; Damiens privi i aceasta dureroasa separatiune ; el pare cd 'Astra cuno§tinta pand cand cloud coapse §i un brat au fost despartite de corpul sau; numai odata cu ruperea celui din urma brat i§i dete sufletul,
and fu sigur cd el murise, Ii arunca pe un rug, preparat langd e§afod; trunchiul §i membrele raspandite, totul fu
prefacut In cern*. Astfel fu sfar§itul celui mai abominabil §i mai ciudat criminal de care pomene§te istoria I" 9.
Daca e ceva abominabil in aceasta povestire, este cruzimea extraordinara desfa§urata contra unui om, care, din toata
lectura procesului, pare a era mai mult nebun ; §i daca este ceva ciudat, este mentalitatea scribului din 1757, care nu gasea nimic altceva de infierat cleat crima lui Damiens, iar de cruzimea pedepsii nu zicea un singur cuvant ; atat de naturald i se parea I 1503. Executiunea lui Damiens §i alte cruzimi de acela§
fel in plin secol de civilizatiune, in timpul pe and Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, d'Alembert, Condillac, de Mably etc., revarsau ideile lor filosofice §i umanitare peste
lumea hitreaga, doritoare de o viata nouã, nu puted sa nu produca un mare efect; mai ales cd ea fu urmata de afacerea nu mai putin celebrd a lui Calas (1762). Aceste cruzimi petrecute in Franta, care merged in fruntea civilizatiunei, ar fi putut trece nebagate in seamd in alte timpuri ; nu puteau insd sa nu isbeasca mintile unor cugetatori atat de mari ca enciclopedi§tii secolului al XVII1-lea, cari vdzura ca omenirea, sub dl mernbrele nu pot fi rupte de cai. Ca pildA putem citA exemplul lui Jean Poltrot, senior de Méré, care a fost ucis in acelas mod, si ale cArui membre deasemeni n'au putut fi rupte, pAnA cAnd gadele i le-a amputat membrele, ajutAnd astfel smuciturile cailor. P. de Vaissiare: De quelques assassins. Paris, 1912, p. 74. In realitate comiSarii voiau prin aceasta sä prelungeascA tortura. 1) Op. cit., p. X, Xl si XII.
I 38
punctul de vedere al legislatiunei penale, in foe sd progreseze, se pareã ca mersese inapoi 1). 0 reactiune puternica se produce in scriitorii timpului, si toti pe intrecute, incep a lupta pentru indulcirea pedepselor. 1504. Dintre toti acestia, cel mai ilustru este Cesar Beccaria,
parintele scoalei clasice. Damiens a fost executat in anul 1757, Calas in 1762, iar Beccaria a publicat celebra sa opera Dei delitti e delle pene" In 17642); poate ca ne inseldm, insä noi credem cd ea a fost in mare parte inspirata de supliciul lui Damiens si Calas si de oroarea ce au inspirat contimporanilor sdi.
Aceasta opera a avut un succes enorm; dela inceput a fost imbratisata i aprobata de enciclopedisti, a cdror flied sufleteascd ea era dupa chiar cuvintele lui Beccaria 8). Ca rdspandire in public este destul sä spunem cd, pand in 1807 s'au tiparit 24 de editiuni italiene si 13 traduceri franceze, dintre care una insopta cu o prefata favorabila si note ale lui
Voltaire. Ea a mai fost tradusd in limba germand, engleza, olandezd, ispaniola Inca in secolul al XVIll-lea, in limba ruseascd
in anul 1803, iar in anul 1824 Oct. s'a tradus i in romaneste de banul Vas Varnav din limba greceascd, sub titlul: ,,Pentru greseli i pedepse de Chesar Beccarie 4). Dar mai importanta decat raspandirea operei Dei delitti e delle pene", a lost nemArginita sa influentd asupra tutulor legislatiunilor penale ulterioare, influenta care se manifesteazd chiar in zilele noastre. Nu putem sä facem o analizd amänuntita asupra operii lui Beccaria, cum insä multe din ideile celebrului penalist italian s'au intrupat in legi, i domina pand astäzi in stiinta penala, credem Ca este bine sä examindm cateva dintr'insele. *1505. In § 12, Beccaria combate cu multä elocuentd si 1) Totusi d. de Liszt ne spune cä rugul a fost aplicat in Prusia, la Berlin in 1823, iar roata in 1851. Lehrbuch, § 60, p. 254, nota 3. 2) Prima editie nu aratd locul unde s'a tipArit; se crede insA CA e tipAritA in Monaco Liguriei. ") Vezi scrisoareti Jui Morellet cAtre Beccaria din Febr. 1766, in
carei spune de laudele lui Diderot, Helvetius, Buffon, Hume, baron d'Holbach; i rAspunsul 1u Beccaria din Mai 1766, in traducerea lui F.
Helie: Des delis et des peines, p. 239i urm. 4) Manuscris. Acad. RomAnA. Condica No. 185.
139
cireptate tortura, spunand intre a1tele cd ea este un mijloc sigur de a absolvi pe sceleratli robu§ti, §.1 de a condamnd pe inocentii slabi", a§a ca cestiunea s poate reduce la o problema de matematicd astfel formulatd : hind data puterea mu§chilor §i simtibilitatea fibrelor unui inocent, sd se gaseascd gradul de durere care-1 va fate sd se retunoasta vinovat de o certa infracViune" 9.
*1506. Tortura cuhoscutd din cea mai vethe anticitate 2) a fost combdtutd inaintea lui Beccaria. Chiat,in anticitate Ciceron a condamnat tortura, care nu se aplica decdts clavilor 8); Seneca a spus cd : Pe multi nevinovati durerea-i sile§te sd mintd" 4),
iar Ulpian o nurne§te lucru fragil §i periculos, care in§ald veritatea" 6).
In timpurile moderne tortura a fost combdtutd de fflosoful Montaigne 6), de Charron, de Grotiu, §i de La Bruyere. Acest din urmd spune despre torturd cd: este o ndscocire minunata §i cu totul sigurd spre a pierde pe un nevinovat de constitutiune slabd, §i a scapa pe un vinovat ndscut robust" 9. ln anul 1681, Nicolas, unul din primii ofiteri ai Parlamentului din Besancon, a tiparit in Olanda o carte sub titlul; nSi la torture est sure pour verifier", in care el sustined ca tortura
e inutild, pentruca un culpabil nu va spune nimic pentru a scapâ viata sa, §i ca ea este crudd, fiindcd un inocent, cdruia i s'a aplicat, este slutit i sdrobit pentru toatd viata lui 8). Au mai combatut tortura, cu putin inainte de Beccaria, 9 Beccaria: Dei delitti e delle pene. Brescia, 1807 In folio, p. 37 si 40.
2) R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 10, care citeazd pe Lucian, Elian i pe Amian Marcelin. 8) Dupd citarea lui Blackstone: Commentaire VI, 311. 4) La Bruyere: Les caracteres. Des quelques usages.---Citat si de Jousse: Op. cit. loc cit. 5) Dupd citarea lui Jousse: Justice criminelle I, p. 689-690. II, 475 notd. 5) Ulpian: Leg. 1, § 23 Dig. Lib. XLVIII. Titl. 18.
7) Montaigne: Essais, livre II, ch. 5, citat si de Barbeyrac, in nota sa asupra lui Pufendorff, T. II, p. 459 si de C. Cantu Beccaria et le droit penal, p.36. C'est une dougereuse invention que celle des gehennes, et
semble que ce soit plutost un essay de patience que de vérite C'est un moyen plein d'incertitude et de dangier". Livre, II. Ch. V; Confr. si cele scrise in privir4a torturei, pe care totusi o admite, de Carpzovius: Practica CXVII, No. 8 si observ. I, Bdizmer. 8) Citat de Bruneau in Observations et maximes, Titl. XXI, p.200.
140
un compatriot al sal, Bart. Melchiore, spunand cä este un oficiu prea funest si prea respingator umanitätii1). *1507. Insd, in general, penalistii erau favorabili torturei. Farinaceu, care trateaza pe larg cestiunea torturei, nu discutd
utilitatea ei 2). Bruneau o sustine, combatand pe Nicolas, si spunand cd ea se gaseste in techiul testament, si in dreptul roman, addogand cd uneori e necesara pentru descoperirea adevarului 3). Deasemeni au sustinut tortura Dumoulin 4), si Muyart de Vouglans 6). Inca despre Jousse, desi spune cd se poate admite ca regula generala cd cestiunea e un mijloc periculos de a obliga pe un martur sä declare adevarul, si citeazd
o multime de adversari ai torturei, totusi gaseste cä ea este rationald cdci nu se condamnd niciodata un acuzat la torturd, decat in cazul cand sunt probe considerabile inpotriva lui" 6). *1508. Dug Beccaria, dacd vom excepta pe Muyart de Vouglans si pe Jousse, care mentin vechea lor parere, tortura e combatutd de toti care au vorbit de aceastd odioasä institutiune, ca Blackstone7), Servan 8) Voltaire, etc. Acest din urmd, intr'o opera anonimä tiparita in 1777 in Londra, aratä cd tortura e oprita in Rusia, desflintatd in Statele eroului veacului, Regele Prusiei, proscrisd de dreptul si binefacatorul landgraf al Hesei, ca e detestata in Anglia si alte State. Adaogd cd Ordonanta lui Carol V, nu vorbeste de torturd si citeazd cuvintele cancelarului d. Agnesseau din 4 Ianuarie 1734. Sau proba e complectd, sau nu este. In primul caz, nu e indoiald cd trebue pronuntatä pedeapsa prescrisd de ordo-
nante, iar in cel din urmä, este deasemenea sigur, cd nu se poate ordona decat cestiunea, sau un supliment de informatiuni" 9). 1) Bart Melchiore Miscelanea di materie criminali, p. 96 (1741).
2) Farinaceus: Praxis et theorica criminales. Lib. V. 8) Bruneau: Op. cit. loc cit. 4) Citat de Ch. Desmaze: Pénalites anciennes, p. 39. 5) Muyart de Vouglans; Institutes au droit criminel. Paris, 1768 in 40, p. 243 si 244. $i acelasi: Les lois criminelles de la France dans leur ordre nature]. (dedie au Roi). Paris, 1780 in folio. 9 jousse: Justice criminelle. T. I, p. 689-690; T. II, p. 475-476 7) Blackstone: Commentaire VI, 311. 8) Seroan: Discours stir l'administration de la justice Geneve. 1767, p. 82-84. 8) Le prix de la justice et de l'humanité. Londres 1777, p. 103 si 104.
141
*1509. Cele scrise de Beccaria asupra torturei au avut un rezultat considerabil ; 8 ani mai tarziu, in 22 Aug. 1772. Gustav III, Regele Suediei, a desfiintat tortura 1), dupa alti 8 ani, in 24 Aug. 1780, Ludovic al XVI-lea a desfiintat tortura in Franta, si aproape in aceIai timp Josef al II-lea Imparatul Austriei, a facut acelasi lucru in vastul sau imperiu. In Anglia tortura, ca mijloc de märturisire a prevenitului n'a existat niciodata 2). *1510. In Romania Reg. Org. al Moldovei in art. 355, opreste
tortura ca mijloc de märturisire : Schingiuirile i toate silnicile
mijloace pentru a sill pe invinovdtitul la vre-o mdrturisire sunt oprite". 0 dispozitiune identica se afla in art. 298, Regul. organic al Munteniei. *1511. Astazi cestiunea torturei ca mijloc- de mdrturisire nu mai formeaza o problem& pentru legiuitori or pentru judecgtori ; tortura este definiliv i irevocabil condarnnata de stiinta si de practica. Ea ins& a rämas in mentalitatea primi-
tivd a multor politisti, de sigur prin atavism, cu toate ca se aproprie un secol de cand, dupa o anafora a divanului domnesc,
Mih. Sturza voda a interzis bataia la Agie ca mijloc de cercetare 8).
Sub acest singur raport, cestiunea torturei mai prezinta astazi interes de actualitate in stiinta penalti, si mai merita sa vorbim de ea, chiar pentru a o stigmatiza. 1512. Sa lasam insd alte capitole din opera lui Beccaria sa trcem la cel mai interesant intitulat : Dolcezza delle pi pene pe care II vom reproduce in intregime, cu toata lungimea lui, din cauza imensei sale influente asupra intregei lumi civilizate.
Din simpla considerare a adevarurilor spuse pand aici, e evident, cd scopul pedepselor nu este de a turmenta si a face sa sufere o flinta simtitoare, nici de a desface o infractiune deja sdvarsitd. S'ar puted oare cd, intr'un corp politic, care departe de a lucra din pasiune este moderatorul linitit al pasiunilor particulare, s'ar putea ca in el, sa-si gaseasca locul aceasta cruzime nefolositoare, unealtà a favoarei, a fa1) D'Olivecrona: La peine de mort, 2-eme éd, 1:1- 59-
2) De Mably: Oeuvres, IX, p. 346. Confr. Desmazel Pénalités anciennes. Paris, 1866, p. 160. 8) Banul Hasna,s: Adunare de ofisuri p. 124.
142
natismulid sau a unui tiran slab ? Tipetile unui nenorocit poate oare rechema din timpul care nu merge inapoi, actiunile deja
savarsite ? Scopul dar, nu este altul deck de a irnpedica pe infractor de a face noua clauna concetatenilor sai, si de a departà pe altii de a face astfel de lucruri. Acele pedepse, dar, i acel metod de a le aplicet va trebui sd fie preferat
care, pdstrdnd proportiunece, va face o impresiune mai eficace qi mai durabild asupra spiritului oamenilor, si va fi mai putin chinuitoare pentmcorpul vinocatului. Cine citind istoria, nu este cuprins de groaza pentru barbarele i nefolositoarele chinuri care s'au na§cocit si s'au
executat cu sange rece de oameni care se numesc intelepti ? Cine nu simte inflorandu-se partea sa cea mai simtitoare, vazand mii de nenorociti, pe care mizeria voita sau tolerata
de legi, care au favorizat totdeauna pe cei puint, si au
nedrept4it pe cei multi, Ii atrage la o intoarcere desperata a primei staH a naturei, sau acuzati de infractiuni imposibile si fabricate de o ignoranta timida, sau culpabili; nu de aliceva decat de a fi credinciosi propriilor lor principii, sfasiati de oameni inzestrati cu aceleasi sirntiri, si prin urmare cu aceleasi pasiuni, cu formalitati reflectate j cu lente torture, (land o priveliste imbucuratoare unei multimi fanatice ? Pentru ca o pedeapsd, sal0 producd efectul ei, este
destul ca rdul pedepsii sd intreacd binele ce na#e din
infractiune'), §i in acest exces trebue sa se tina Seama de certitudinea pedepsii, si de perderea lucrului produs din infractiune ; price ar intrece aceasta masura, este de prisos pi prin urmare tiranic. Oamenii se conduc dupa actiunea repetata a raului pe care *11 cunosc, iar nu al aceluia pe care 11 ignoreaza. Sa presupunem doua natiuni, in una din chre in scara- pedepselor proportionata cu scara infraetiunilor, pedeapsa tea mai mare ar fi robia pe vecie, iar It't cealalta roata; eu sustin ca, prima natiune va avea tot atata temere de cea Ynai, Mare pedeapsa, ca si cea de a doua 2), i, claca eXistà o rattune de a trans0 Mai exact s'ar fr exprimat Beccaria, dacd ar fi zis temerea pedepsii sa intreacd ispita infractiunei. 2) Aceasta e ideia exprimatil de Montesquieu: Experienta a aratat cä, in Wile In care pedepsele sunt blAnde, spiritul cetaleanului este isbit de ele, cum este isbit aiurca prin cele mari". Esprit des 1ois,171, Ch. XI.
143
porta in prima pedepsele mai mari ce exista in cea de a doua, aceiasi ratiune va servi pentru a creste pedepsele In cea din
urma, trecand pe nesimtite dela roata la chinurile cele mai lente si mai studiate, i pand la ultimele rafinari ale .$tiintei prea cunoscute de tirani. Cu cat supliciile devin mai crude, sufletele omenesti, care ca i lichidele se pun totdeauna la nivelul obiectelor ce le Inconjura, se inrautatesc1), i puterea totdeauna vie a pasiunilor face dupa 100. de ani de suplicie crude, ca roata sa sperie atat, pe cat speria alta data inchisoarea.
Atrocitatea pedepsii insasi face ca sa se cuteze totul pentru a scapa de ea, cu cat este mai mare e rail de care se teme vinovatul, cu atat el comite mai multe infractiuni spre a scapa de pedeapsa uneia singure. Tarile i timpurile celor mai groaznice suplicii, au fost totdeauna ale celor mai sangerease si mai neumane actiuni, pentruca, acelasi spirit de ferocitate care conduced mana legiuitorului, conduceâ i pe a paricidului i pe a sicarului ; pe tron el dicta legi de fer, la suflete atroce de sclavi care se supuneau lor, in obscuritatea privata el indemna ca sa jertfeasca tiranii spre a crea altil noi. Alte cloud consecinte funeste derivä din cruzimea pedepselor, contrarie chiar scopului prevenirei infractiunilor.
Prima este ca nu e usor de a pastra proportiunea esentiala intre infracOune i pedeapsa, pentruca, oricat de mult inge-
nioasa cruzime ar varid speciile, nu poate sa intreaca ultima forta la care e marginita organizarea i simtibilitatea omeneasca. Ajuns la aceasta. margine extrema, nu s'ar mai puted gdsi la infractiunile mai vdtamatoare si mai groaznice, o pedeapsa mai mare si mai corespunzatoare, cum ar trebui sd se gaseasca spre a le preveni. Alta consecinta e, ca nepedepsirea insäi naste din grozavia supliciilor. Oamenii sunt margini0 In oarecare limite atat In bine cat si in rau, i o priveliste prea groaznica pentru omenire nu poate fi decat o furoare trecatoare, niciodata insa un sistem constant cum sunt legile, care daca in adevár sunt crude, sau se schimba, sau u nepedepsire fatala se naste chiar din legi. 1) Dui:A cum zice Filangieri, inimile se inAspresc cu severitatea pedepselor §i moartea nu se prive$te niciodatA mai cu nepAsare deck In timpii de crimA §i de rAsboi. Scienza, ed. cit., p. 15 i 37.
144
Voi incheia cu aceasta reflectiune, cd rnarimea pedepselor trebue sd fie in raport cu Insäi natiunea. La un popor abia esit din starea de robie, impresiunea pe sufletele Inasprite, trebue sa fie mai tari si mai simtitoare. Trebue trasnetul pentru a dobori un leu feroce, pe care o lovitura de pusca nu face decat sa.-1 1ntarite. Dar, cu cat sufletele se friblanzesc prin viata sociala, simtibilitatea creste i crescand ea, trebue scazuta puterea pedepsii, daca voim sa pastram acelasi raport intre object i sensatiune" '). 1513. Aceste motive pentru irnblanzirea pedepselor, bune sau rele, find venite la timp, au avut un efect nemarginit asupra legiuitorilor si judecatorilor, asupra suveranilor i asupra popoarelor, asupra filosofilor i legistilor, in scurt asupra intregei lumi civilizate 2). In zadar incearca penalistii fruntasi ai Frantei ca Jousse 8), Muyart de Vouglans 4), Torillon 5) sa cornbata pe Beccaria, sustinand vechiul edificiu al penalitatilor sal-
batice; acest edificiu cade in ruina pe fiecare zi sub loviturile repetate ale discipulilor entusiasti ai lui Beccaria, in fruntea carora se pune ilustrul i batranul Voltaire. De aproape 150 de ani, indulcirea pedepselor este necontenit la ordinea zilei; in eontinuu se modifica legile penale in sensul inblanzirei lor, a5a ca un jurist german, Ihering, a putut sa spuna cu drept cuvant ca istoria pedepsii este istoria abolitiunei sale. *1514. Frideric II, Regele Pruslei, intr'o scrisoare datata din Potsdarn, 29 Nov. 1781, adresata catra Dumont, declara ca Tratatul de infractiuni i pedepse al lui Beccaria,- este : ce que je connaissais tnieux en ce genre" 6). In Suedia Gustav III este unul dintre cei dintai- suverani 9 Traducerea din 1766 din Philadelphia (Paris), (prima editiune francezA), p. 89-96 si cea din Lausanne, a doua edit. fr., p. 106-114, si mai ales acea din 1773;J. I. Bastien, a 7-a ed. fr., p. 132-137, diferA de aceasth traducere a noastrA, fAcutA dupA editiunna italianA In folio din ; 1807, Brescia. 19 Vezi amAnunte in C. Cantu: Beccaria et le droit penal. Paris, 1885.
8) Jousse: Traité de la justice criminelle de France. Preface p. LXIII.
4) Muyart de Vouglans: Op. cit 9 Torillon: Idées sur les lois criminelles. T. If, p. 252 Si unit, In acelasi sehs al sereritAtii pedepselor. Ant. Pescatore, Sagio intorno a diverse opiniae. 5) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris, 1784-, Préfacej
145
care, dupd ce desfinteaza tortura in 1772, cautd sd indulceascã
legislatiunea penald. Iosif II, imparat cu vederi largi si idei umanitare, urmeazd in ,curand pe aceiasi cale ; el promulga
in marele sdu -imperiu un codice penal si un codice de procedurd penald, in care se vede foarte clar influenta ideilor lui Beccaria 1). Constitutiunea din 30 Nov. 1789 a lui Petru Leopold marele Duce de Toscana asupra reformei codicelui penal e de asemeni inspiratä de curentul beccarian 2).
*1515. Aceste idei strdbat si in Wile noastre, chiar in secolul al XVIII-lea prin Domnii fanarioti. Raicevici ne spune in 1788, cd pedeapsa cu moarte a lost ca si desfiintata de ultimii Domni 3). Acelasi lucru ni-1 spune Draghici despre Sc. Calimach
dela inceputul secolului al XIX-lea. In cat despre rezultatele acestei desfiintäri, ni le aratä Contele d'Hauterive 9, Dionisie eclesiarhul 6) si Draghici 6). 1516. Dela Beccaria incepe, nu numai scoald umanitaristä,
care pe atunci era foarte natural sd inceapa dar si o scoald filozofica de reformare in materie penald". Vechii penalisti fdceau o eruditiune foarte usoard Incepand la fiecare cestiune istoricul ei dela Adam ; spuneau cele ce zic altii, dar fdceau foarte putind criticä or filozofie penala. Dumont, care releveazä acest lucru II criticd cu drept cuvant, si. aceasta este poate singura idee din slaha sa opera : Lois criminelles care are o valoare; si. Inca
si aceasta era neadevdrat pe timpul sail. Cu Beccaria, textul legii, istoria si opiniunile altora sunt pe a doua linie; el discutd mai cu seama utilitatea si umanitatea dispozitiunilor legii. Servan
este unul din cei dintai si mai de valoare discipoli ai lui Bee') Aceste codice au fost traduse si româneste pentruRomanii din imperiul austriac sub titlul: PravilA de obste asupra faptelor rele si pedepsirei lor. Viena 1788 pe care n'am vázut-o (Dictionar bibliograflic de D. Iarcu, p. 17) si Obstesca giudecatorescA fanduiala la criminal: Liov, 1789, P. 431 cu nemteste, pe care o posed. 2) Publicata si de Saverio Mattei in opera: Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco piit che l'asprezza. Napoli 1787, p. 53 si urm. 9 Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149.
4)D'Hauterive; Mdmoire sur l'état de la Moldavie en 1787. Bucuresti, 1902, p. 328.
5) Papiu Barian: Tesaur II, 168. Cot*. Ereche; Ist. Rom. III, p. 36 si 43.
1 Drcighki: Istoria Moldovei, II, p. 106. 50195
10
146
caria, urmeazd. dupd el Pastoret, Dufriche de Valazé, Brissot de Warville, si altii. Dumont e mai emfatic si mai pretentios insä mai slab. Tot.i acestia se preocupd mai putin de trecut, si se gandesc mai mult la reforme in viitor. *1517. Academiile se pun si ele pe lucru propunand diferite
premii pentru umanizarea legilor penale fárd compromiterea intereselor societdtii. Dumont scrie pentru premiul pus de Societatea Economica din Berna, relativ la planul unei legi penale, doud disertatiuni ale sale' ), la care adaoga una a fiului ski Dumont de St. Croix. Chiar particularii instituiau premii pentru imbundtdtirea legilor penale 2) Curentul e atat de mare, incat Waste chiar pe unii penalisti ilustri ; Carmignani care a fost mai intaiu pentru asprimea pedepselor 8), devine in urma adept al lui Beccaria 4). 1518. Codicele penal francez din 1810 rezistd ce e drept acestui curent general ; el e redactat sub influenta scoalei uti-
litariste a lui Bentham, si este destul de aspru pentru timpul cand a fost promulgat. Acest codice admite pedeapsa cu moarte in diferite si. numeroase cazuri, iar intr'un caz chiar mutilatiunea. 1519. Rezultatele nenorocite ale scoalei lui Beccaria, putem
zice excesele sale, incepuse sd se simtd chiar din primii ani ai secolului al XIX-lea. Cambacéres in sedinta Consiliului de Stat
din 17 Fructidor, an. XII, prevedea unde va ajunge societatea cu indulgenta nesocotitd, si trebue sd märturisim ea din nesocotire prevederile sale s'au implinit. La demoralisation qui a fait de si grands progres dans ce siecle, ira touj ours en
croissant, si elle n'est arrelde par des lois sév4res". Si drept conclusiune a ideilor sale, el spunea in sedinta din 12 Fructidor, an XII, aceste cuvinte intelepte : Il est inutile de rediger un code criminel si l'on ne le fait pas severe° 5). Imparatul Napoleon Hu era de aceeasi parere. El zicea 1) Dwnont: Lois criminelles, p. 25. 2) Prix de la justice et de l'humanitd. Londres, 1777 (de Voltaire). Confr. Dumont: Lois criminelles, p. 270. 3) Vezi Carmignani; Saggio di giurisprudeza criminale 1795 Firenze.
4) Carmignani: Elementi de diritto criminale, § 350 si nota 2-a, p. 358 si 359. Probabil ca student si cdtva timp 'in urmä a avut ideile profesorilor sAi, iar in urmá sedus de ideile lui Beccaria,§i tarit de curentul general a devenit favorabil indulcirei pedepselor; el devine mai tArziu un fanatic discipul al lui Beccaria; Vezi o notä putin mai la urma. 5) Procés verbaux. Paris,1808, p. 105
147
in sedinta din 23 Prairial, an. XII, a consiliului de Stat: Numele
de umanitate nu se cuvine la aceasta moale indulgenta care, scdpand pe culpabili, expune pe cei buni la atentatele lor"). In aceiasi sedintd Impdratul adaoga cu drept cuvant: .Este drept ca sd se tina cel putin balanta deopotrivd intre societate si acuzat. Indulgenia cdtre culpabili este din
parlea judecdtorului o crimd cdtre societate"2). Dacd se institueste o justitie penala slabd, se stabileste tirania in Franta, pentrucd ordinea publica nu poate sd fie mentinutd decat prin masuri arbitrare". Aceste idei concordd, dupd cum vom vedea, cu ideile lui Bentham asupra legilor penale. *1520. Insä e greu de a lupta in contra curentului. In zadar Merlin, in repertoriul sau, arata relele rezultate pe care le-a produs scoala lui Beccaria, scriind aceastä apostrofd la adresa celebrului scriitor italian : Nu stiu dacd Beccaria a fdcut mai mult bine sau mai mult ram omenirei. Evident cd multi criminali trebue sd-i multumeasca si sd,i rädice o statue, dar cu drept cuvant ii s'a adresat aceastä sangeroasa apostrofd, cd el se maguleste cd ar fi pledat si ar fi castigat procesul umanitätii, irisd cd ii se poate zice cu multd dreptate
ca el a pledat procesul sceleratetii, si ca din fericire I-a pierdut" 3).
In zadar deasemenea Lerminier ziceä in 1829 a opera lui Beccaria nu este o opera stiintificd, ci un pamflet entu-siast, care satisfdeCt dreapta efervescentd a opiniunei" 4). 1) Ibidem: p. 38-39. 2) Ace la§i lucru 1-a spus Cas.siodor: II, Epist. 14. 3) Dacd am admite aceastä nedreapta apostrofa, ar trebul cel putin sä adaogAm in 1912: §i din nenorocire el 1-a cA§tigat", de oarece astAzi
in Europa spiritul public §i legislatiunea nu mai sunt cele ce ereau in Franta in 1810.
4) Lerminier: Introduction générale A l'histoire du droit, Paris, 1829, ch. 15. Carmignani criticA pe Lerminier, intrehand-u-se unde era in 1764 efervescenta opiniunei, §i adaogA apostrofa: A scenico personaggio e necessario un luogo di scena". Teoria, T. I, p. 255, nota 1. Carmignani
dealtmintrelea este atat de mare admirator al lui Beccaria, hick dupA ce discuta metoda analiticA §i sintetica in §tiinta penalA, terminA zicand: ,,Cea mai bund metoda pentru a discuta materiile penale pare a fi aceia
de a se face comentatorii mode§ti ai acelui mare scriitor". Ibidem: T. I, p. 328.
148
*1521. Inca din 1817, Benjamin Constant, ataca acest co-
dice spunand: Codicele nostru penal este un monument de rigoare despotica, i e foarte placut amicilor guvernului de a puted sa-I atribue unei autoritati anterioare. Este dar indispensabil de a revizui acest codice, in care pedepsele stint in disproportiune cu infractiunile, care prescrie prea des (prodigue) moartea i prelungeste inchisorile ca o u§urinta. barbard" 1).
1522. Din 1810 pana astazi, necontenit s'a cautat sh se indulceasca pedepsele din codicele penal francez ; astfel a disparut confiscarea generala, taerea manei drepte pentru paricid, infierarea, expunerea publica, moartea civila i alte pedepse infamante.
Revolutiunea din 1830, a crezut ca una din cele dintai datorii ale sale este ca sa indulceasca codicele penal din 1810.. In raportul sau din 5 Oct. 1830, Berenger sustine cu multä . convingere inblanzirea pedepselor : Se repeta de toti, §i fapta nu e contestata, cä agravarea unei pedepse a produs totdeauna un erect contrariu aceluia care se a§teapta ; ea a inmultit infractiunile de acela§i gen, in loc de a le mie§ora ; §i. este un
adevar care incepe sa fie admis de toti penali§tii ca, pe cat. sunt mai multe e§afoduri, cu atat se comit mai multe infractiuni2). Numai blandetea pedepsii face ca mijloacele de represiune sa fie eficace".
Patruzeci de ani mai tarziu, in 27 Nov. 1870, and s'a suprimat legea din 31 Mai 1863 (cu circumstante prea atenuante), s'a spus ca motivul este ca acea lege a avut de scop sa agraveze in loc sa indulceasca sistemul nostru, penal dupa progresul moravurilor", ca §i cum datoria unui legiuitor ar fi ca sd indulceasca neeontenit pedepsele. 1523. Intreg secolul al XIX-lea a suferit influenta lui Beccaria, care s'a manifestat in Iegile penale din toate tarile civilizate 3). Aceasta influenta domne§te chiar astazi, atat in ccr') Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1318, T. III, p. 7. 2) Afirmatiune neexactA pe care o pot crede numai spiritele superficiale, care iau cauza drept efect. 8) Emile Acollas unul din pArintii radicalismului francez, profesorul. a dotiA generatiuni, pe frontispiciul uuei opere de drept penal publicatä. in 1887 scrie: A. Beccaria, le premier dans les temps modernes qui,.
149
curile conduchtoare, cat si mai cu seamd in cele democratice. Pentru liberal si democrat, indulcirea continua a pedepselor este un punct de program perpetuu, o dogma asupra careia nu (liscutiunea, dar nici chiar reflectiunea nu e permisa, datoria fiind numai de a o sustine si a o aplica 1). *1524. Pentru a invedera spiritul acestui secol, si a arata aberatiunea discipulilor lui Beccaria, din ultimele timpuri, vom cad un exemplu tipic : Manu, vechiul si inteleptul legiuitor al Indienilor, voeste ca Regele sd tina cumpana dreapta intre interesele Invinovdtitului si ale societatii care il invinovateste. Un rege zice clansul care lasd nepedepsit un culpabil este tot atdt de ne-
drept, ca acela care condamna pe un nevinovat, pentrucd dreptatea cere ca sä se aplice pedeapsa conform legii" 2). Cu multa cumpanire i intelepciune, Imparatul Traian face un pas mic spre indulgenta punand in principiu ca., este mai bine a lasä nepedepsit un nevinovat, decat a pedepsi pe
un vinovat : Sanctius est irnpunitum relinqui facinus noparmi les jurisconsultes essaya d'humaniser le droit penal". E. Acollas: Les délits et les peines. Paris, 1887. In realitate Ins& Beccaria At'a fost nici jurisconsult, nici primul care in timpurile moderne a cAutat sA inblanzeasca pedepsele. D. Prins rezumA foarte bine ideile secolului al XIX-lea in privinta pedepsei. Nu e inutil poate sA adAogAm, cA, in acela§ timp se opereaze o modificare in InsAsi conceptiunea pedepsii. In o parte a acestui secol (al XIX-lea), in adevAr, s'a crezut, printr'un fel de iluziune stranie si tenace, cA perfectionarea si Indulcirea pedepselor produce perfectionarea si indulcirea moravurilor i cA omul se ameflora in proportiunea in care se ameliorau inchisorile". Aceastd idee d. Prins o combate, arAtAnd cA. societatea trebue sA-si moduleze pedepsele :dupd natura oamenilor. Prins: Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. XLIV.
1) D. Guilhermet laudd pe Lachaud care ii fAceà o glorie ca n'a pledat nici odatA la Curtea cu jurati pentru partea civilA contra acuzatului, si reproduce cuvintele sale: Je ne suis pas Lachaud spunea el unuia care se mirA, cA in culmea renumelui sAtt acceptA toate cauzeleje suis Defense". Si autorul criticA pe avocatii marl contimporani care pun elocinta lor In serviciul acuzdrii, spunAnd cA nu-si poate ascunde sentimentul penibil pe care Il incearcA. Comment se font leg erreurs judiciares, p. 201. Ca si cum apdrarea victimelor n'ar fi tot atAt de onorabilA ca a tAlharilor si pungasilor I 2) Manava-Dharma-Sastra: IX, 249; Confr. Thonissen: 'Etudes sur
l'histoire du droit criminel des peuples anciens. Bruxelles, 1869. T. I, p. 14.
150
centis, quam innocentem damnare'). Acest principiu a fost admis si de vechii penalisti ca Damhouder, Tiraqueau. Ideia insa moderata i rationald in sine e luatä i exageratd de discipolii beccarianismului.
Pastoret pune ca prima axioma in materie de pedeapsa Ca: Osandirea unui nevinovat este o mai mare nenorocire decal absolvirea a mai multor vinovati" 2). In consecinta dansul pune ca o a 3-a axioma ca: Proba nu exista pe cat timp ea nu e complecta", i cere ca la fiecare tribunal sä se tina un
registru public in care sa se scrie aceste cuvinte: DoVezile care se aduc contra acuzatului fiind mai limpezi deck lumina zilei la amiazi, sunt de parere sa fie osandit"). Pastoret nu precizeaza cifra vinovatilor care trebuesc sa scape pentru a nu cadeà in gresala de a osandi pe un nevinovat ; alti discipuli ai lui Beccaria, au fost mai categorici: Este mai bine zicea abatele Coyer in 1774 a lasa sa scape JO culpabili, decat a osandi pe un nevinovat" 4). Aceasta insa era prea putin, i vrednic numai de un beccarianism moderat din primele timpuri.
Nu trebue sa se uite niciodata sfaturile date juratilor
spunea R. Phillips in
cä este mai bine sd ramand nepedep-
sill 100 de vinovati, decat ca un nevinovat sa fie asuprit"). Insa chiar cifra de 100 de vinovati nu se pare indestula abatelui de Mably, care scrie: Este mai bine sd ne expunem sa scape 100 si 1000 de vinovati dela pedeapsa pe care au 4) Leg. 30, Dig. De poenis. Reprodus in Consilia sive responsa celeberima ale lui Hier Giacharii, Nr. 204. Tutius sanctiusque est nocentem absolvere quam innocentem condamnare. Edit. Jul. Clar, Opera omnia, 1635. P. Clouet, p. 349. (RAu citatA leg. 30 in loc de leg. 5, Dig. De poenis, cuvintele ImpAratului Traian reproduse de Lllpian). 2) Pastoret: Lois pénales. Paris, 1790, T. I, p. 14 si 21. In acelasi seas Carrara: Programma, R -G. T. I, § 651, care spune cA osAndirea unui nevinovat e o adevAratA nenorocire socialA, cu rnult mai mare decAt aceia care rezultA din mai multe infractiuni nepedepsite. 2) Pastoret: Op. cit., p. 21 si T. II, p. 154.
5) In prefata traducerii sale: Commentaire sur le Code criminel d'Angleterre par G. Blackstone, Paris, 1766. In aceasta importantA prefatA, totul e inspirat de ideile lui Beccaria, in ea se poate vedeA aproape tot programul RevolOunii n materie de pedeapsA, program pe care lau complectat in urmA legiuitorii veacului al XIX-Iea. 5) R. Phillips: Pouvoirs et obligations du jury, 1827, p. 356.
151
meritat-o, decat sa vedem pedepsindu-se un nevinovat. Daca aceasta nenorocire se va intampla sa fie socotita ca un doliu pentru tara intreaga, si ea sd faca examenul Codicelui sau penal" 1).
Ne intrebam insa pentru ce dupa ce ne-am suit dela unul la 100 si la 1000 ne-am marginl aici, i nu am cere un milion sau zecimi de milioane ? Pentru ce nu am fi mai radicali si nu am zice : mai bine sa scape toti vinovatii decat sa osandim pe un singur nevinovat?
Fraza ar fi mai frumoasa si in acelasi timp mai logica, caci daca dela unul pentru unul al Imparatului Traian, am ajuns la 10 la abatele Coyer, la 100 la R. Phillips, si la 1000 la abatele de Mably, nu e nici un motiv ca progresiunea si progresul sa se opreasca la marginea pusa de magistratul englez or de abatele francez. 1525. E oare trebuinta sa combateni aceste idei gresite si excesiv de periculoase pentru societate? Cu cat mai multa intelepciune este in cuvintele lui Ayrault, care desigur ca nu
a fost un reactionar in materie penala 1 La Republique a autant d'interest a punir qu'a absoudre. l faut donc que les moyens pour y parvenir soient egaux" 2). Acesta e adevarul, caci dupa cum zicea Curtea de casatiune franceza in Sectiuni unite, casand sentinta Tribunalului din Montbrisson. Nu trebue sa se uite niciodata ca nepedepsirea crimelor este o calamitate, i ca absolvirea unui culpabil este un adevarat atentat inpotriva sigurantei sociale" 2). Iar Bentham dupa ce combate aceasta exagerata idee a scoalei lui Beccaria zice rezumandu-se : Absoudre un criminel, c'est commettre par sa main les crimes dont il se rendra l'auteur 4). $i tot Bentham a spus : Daca voiti D justitie infalibila spuneti mai bine ca nu vreti nici o justitie". In aceasta privinta Ch. Comte in introducerea operii lui R. Phillip a scris cuvinte foarte intelepte pe care credem ca e bine sa le reproducem: Spiritele cele mai luminate zice Comte au cautat 4) De Mably: Oeuvres. Paris, 1790. T. IX, p. 344.
') Ayrault: L'ordre et formalité, Livre III, art. 3. Nr. 52. 8) Cas. fr. 15 Prairial an. XL Dalloz, V-13e Discipline judicipire, Nr. 140, notA, T. XV, p. 646.
4) Bentham: Traités de legislation. T. II, p. 297.
152
totdeauna sä obtind exclusiv garantii pentru acuzati sau a le
da mijloace de apdrare 9. Un singur gand se pare cä le-a condus : necesitatea de a preveni condamnarile nedrepte. Fata
cu acest pericol absolutiunile ilegale le-au parut cä sunt un rau imperceptibil. Deacolo s'a ndscut fan indoiald maxima cd, osdndirea unui nevinovat este un rdu mai gray decat absolvirea a o sutd de culpabili Simtimantul care face sd se ceard garantii contra condam-
ndrilor arbitrare este desigur foarte onorabil, dar trebue a baga de seamti ca sd nu ne tdrascd mai departe decdt scopul pe care dorim sd-I ajungem. Se pot savdrsi nedreptati prin absolutiuni ilegale, ca si prin condamndri arbitrarii. Puterea de a absolvi pe un om care a uzurpat bunul altuia, nu e mai putin periculoasg, decdt puterea de a condamnd un om sd piateased ceiace nu datoreste. Este putind deosebire intre puterea de a face arestäri arbitrare, si puterea de a absolvi pe aceia care le-au fdcut. In fine, puterea de a absolvi asasini diferd putin de puterea de a lovi de moarte pe nevinovati. Trebue dar sa se ia aceleasi mäsuri contra absolvirilor ilegale, care se iau in contra condamndrilor arbitrare" 2). Rareori nepedepsirea unui culpabil adaoga Ch. Comte nu este un mijloc de asuprire a nevinovatilor" 2). Fatd cu aberatiunile beccarianismului aft& intelepciune nu ,) Baronul Alderson ziceA: Acuzatul este din cele cloud parti in luptd acela care e cel mailslab si totdeauna 'in partea celui mai slab se duc simpatiile masei poporului englez; ngdAjduesc cA acest simtimant care Il onoreazA nu se va stinge niciodatA. (Nu ar fi decAt un glas pentru a
striga cd este asuprire dacd s'ar sill acuzatul, dupd o achitare, sd cornparA din nou in justitie ca sA fie judecat)". Mittermaer: Op. cit., p. 616. Asupra concluzinnei suntem de acord, dar motivele sunt detestabile. Se spune cA acuzatul e cel mai slab; eroare! Nu cel mai slab este acel care a sdrobit capul, a calomniat, a comis un viol! Nu trebue sA. se compare acuzatul cu societatea care o judecA, ci cu nenorocita lui victimA. E deplorabil cal un om bine intentionat sa facA astfel de confuziuni, ca sA nu zicem sofisme!
2) Ch. Comte: Introd. la opera sus citatA a lui R. Phillips, p. 174. 3) Ch.Comte: Op. cit. in notA p. 356. Acelasi autor spune cA acei care au stabilit juriul aveau preventiune pentru judecAtori si. cA s'a cAutat mai
putin a ocroti societatea de crirnele care o ameninta, deck a pune pe cetAteni la adApostul erorilor judecAtoresti. Se pare cii rdufitedtorii inspirau atunci mai putinA temere deck justitia". Ch. Comte: Op. cit., p. 229.
153
gasim in cuvintele lui Cassiodor, deja citate : Improborurn
venia saevitia est et acerba in probos crudelitas" ; §i in parafraza lor de divinul Shakespeare : Clementa ucide cand pardona asasinilor 1" Cine nu intelege ca, crutand viata unui asa-
sin, expunem cel putin un om, clan nu chiar mai multi, la loviturile asasinului ? Cand ucidem un nevinovat, lucrul este desigur regretabil, dar numai un singur om nevinovat e ucis, cand .insa un asasin scapa de pedeapsa, cine poate sa spuna
cate victime vor fi ucise pana cand el sa fie descoperit si prins ? 1526.
Deaceia nu putem admite ea, de teama Ca va
fi
pedepsit un nevinovat, sa crutam viata a 10 or 100 de asasini, si indirect sa ucidem zecimi i sute de oameni deasemenea nevinovati. Unul pentru unul e rational, zecimi i sute insa pentru unul, este contra interesului obstesc care cere sacrifi-
ciul individului pentru binele obstesc. Dupa cum s'a spus, daca voim o justitie penala infalibila, trebue sa suprimam justitia penala, i atunci nu un nevinovat ci mii nevinovati vor fi sacrificati.
Credem exemplul acesta decisiv pentru a caracteriza beccarianismul secolului al XIX-lea. *1527. Aceasta miscare generala spre indulcirea pedepselor
care, dupä cum am aratat, s'a manifestat la noi prin Domnii fanarioti Inca la fmele secolului al XVIII-Iea, a devenit foarte intensa in secolul al XIX-lea din cauza superficialitatii oamenilor nostri de Stat, care mai putin decat aceia din tarile civilizate ale occidentului puteau intelege ceiace este potrivit tarii noastre. Sedusi de fermecatoarele idei ale lui Beccaria, pe intrecute liberali i conservatori, au cautat sa indulceasca pedepsele, voind sa se arate mai inaintati decat dascalii lor din Occident. Erau atat de usor a se arata civilizat i ultracivilizat sub acest raportl Slabiciunea represiunei i miscarea spre indulcirea pedep-
selor incepe la magistrati Inca de pe timpul lui Gh. Bibescu in Muntenia si Mih. Sturza in Moldova. In 12 Iunie 1843, voda Bibescu, vazand ca un om care pusese foc a fost osandit numai la amenda, musira pe judecatori prin Buletinul oficial Nr. 50 '). 1) Decretul 2064: Vezi Gh. Bibescu, Domnia lui Bibescu.
154
In 14 Nov. 1844, Domnul constatând prin o comisie ca judecatorii din Craiova declarase nevinovati pe niste oameni in fapt vinovati de furt, dojeneste pe judecatori si ii supune la plata banilor furati1).
In 5 Mai 1843, Bibescu, destitue intreg Trib. Ialomita fiindcä nu s'au urmdrit cu sdrguintä niste hoti de vite 2); in 28 Ian. 1844, el dojeneste pe procurori ca n'au facut apel in contra unei senti4e care condamnd pe niste Wiwi ca simpli hoti3). In 10 Julie 1844, acelasi Domnitor aratd parerea sa de rdu ca Divanurile nu pedepsesc destul de aspru pe cei care pun foc4). Totusi acelasi Domnitor atAt de intelept relativ la datoriile
judecatoritor, nu este mai putin supus curentului general, cand spune cu satisfactiune in Mesagiul sdu din 1846, catre Obsteasca Adunare, cuvintele urmatoare:
Putem sd ne fälim ca tara noastrd infatiseaza astäzi o siguranta pe cat s'ar puted gdsi la cele mai mari si mai bine organizate Staturi, cu toate cd pedepsele au ajuns a fi la noi mai usoare decat in oricare alta parte, si osdnda mortii stiti Ca in fapt este cu totul desfiintata" 6). In Moldova slabiciunea represiunei incepe in acelasi timp.
Mihai Sturza voda e silit sa aminteasca de mai multe ori, cd judecatorii sunt datori sä (led pedeapsa prescrisd de lege, iar indurarea este treaba Dornnitorului 6). *1528. Rezultatul indu1gent:1i judecg.torilor rii-i arata Ion Ionescu, desigur nu un spirit reactionar, dupd rapuartele ppblicate in Monitorul Oficial despre penitentiarul Iasi, din Care rezultä ca delicteie $i crimele in boo sd scadd se imullesc". Dupd acele rapoarte in 1855, au fost 58.400 zile de arest, in 1856, 70.860; in 1857, 90.699, iar Irl 1858, au fast 95.5857). 1529. Desigur ca legiuitorii nostri din 1864, ignorau aceste 1) Ibidern: Bulet. ofic. Nr. 139, Decr. 492. 2) Bulet. Ofic. Nr. 41, decr. 101. 8) Bulet. Ofic. Nr. 10, decr. 366. 4) Bulet. Ofic. Nr. 82, Circulara 2718.
9 Gh. Bibescu: Domnia lui Bibescu, II, p. 188.
9 Hasnav Adunare de ofisuri. Iasi 1844; 25 lul. 1834; 12 Nov. 1837; 7 Apr. 1839; 29 Sept. 1841, p. 7, 162, etc.
7) Tribuna românä din 19 Nov. 1859, sub titlul Jiegimul penitentiar".
155
cifre cAci altfel nu ar fi putut sd edicteze un Coclice penal, cu mult mai bland decal vechile noastre legi penale, si decat Codicele penal francez si prusian care ii servise de model. Si trebue sA se tinA seamd cd in 1864, Cod. pen. fr., fusese revizuit prin legea din 1832 si alte legi posterioare asa in cat era departe de a mai avea asprimea sa primitiva din 1810. Vom addogd ca., nici chiar Codicele nostru din 1864, oricat de indulgent este, nu a multumit spiritul beccarian al legiuitorilor nostri, si el a trebuit sd fie: modificat de mai multe ori tot in sensul indulcirei pedepselor. Ce e drept cd existd un Stat care ne intrece in blandetea pedepselor; in Panama (Columbia), omorul simplu se pedep-
seste cu 4-6 ani, iar omorul premeditat cu 6 10 ani recluziune 9. Acei care cred cd civilizatiunea constd in micsorarea
treptata si in supresiunea totald a pedepselor, trebue sd recunoascd cu umilinta cd Statul Panama ne-a intrecut in ce priveste Codicele penal! 1530. Din cele pand aici expuse rezultd cd omenirea a trecut prin doud faze extreme; dupd ce in timp de mfi de ani pedepsele au fost de o asprime bar-bard, azi ele au ajuns sa fie derizorie prin indulgenta lor, asa in cat societatea nn mai este indestul garantata in contra Mu fAcatorilor. D. Prins spunea in 1886, si ceeace spunea dansul atunci este adevar si astazi: .,Legiuitorul a devenit mai indulgent, el a imblanzit pedepsele, judecd:orul la randul sAu corectionalizeaza acuzdrile si aplica pedepse de scurtd durata" 2). ,,Dar nu estelnurnai corectionalizarea adaoga d. Pe de Arras in 1907 , exista incA si contraventionafizarea" 3). CA indulgeata legiuitorilor si a magistraturei a mers astAzi
prea departe o recunooste astAzi, nu nurnai scoala pozitivista penale, care este o reactiune contra scoalei lui Beccaria, dar si persoane straine si chiar adversari ai acestei scoale. Deja in 1849, cu rnult inainte de nasterea scoalei pozitiviste penale, un distins barba t de Stat francez, Contele de Salvandy, fost Ministru al lui Ludovic Philip, zicea intr'o scri1) Tard.9: Philosophie pénale, p. 466. ;) A. Prins: Criminalité et repression Bruxelles, 1866, p. 146. 8) grupul national al Uniunei Intern. de dr. pen. Sedino din Toulouse din 21 Mai 1907. Bul. de l'U. I. Dr. pen. 1908, XV, Livr. I, p. 95.
156
soare din 25 Aug. 1849, aceste intelepte cuvinte, care sunt semnalul unei desteptdri $i unei serioase reactiuni : Toti penalistii $tiu cd legislatiunea este la capatul unei cdi, cd represiunea nu-si lndeplineste nsisiunea sa, cä desfrAnarea, crima, se revarsd cu toate zagazurile pe care le opun moravurile noastre binevoitoare, legile noastre dezarmate. La rele care cresc $ivoi, trebue remedii noi i puternice. Dacd preocupdrile infinite ale timpului sunt in multe privinte o piedicd, mArimea i urgenta situatiunei sunt resorturP). Doudzeci de ani mai tdrziu, Gergeres spuned in congresul din Bordeaux, cuvintele nu mai putin intelepte : Oamenii de abstractiune, miscati, desigur de intentiuni excelente, nu tre-
bue sd pearda din vedere cã dacd infractorii au drept la mild, ownenii cinstiti la rdndul lor au drept la ocrotire"2). Aceste prevestiri n'au irnpedecat pe legiuitori i judecdtori sä persevereze pe reaua cale pe care au apucat. Deaceea d. L. Proal, un adversar al $coalei pozitiviste penale, de acord in aceastd privintd cu scoala pe care o combate, spune : kstAzi o adaugare de asprime se impune fata cu recidivitii. . . . Astazi cre$terea criminalitAtli $i recidiva, impun legiuitorului datoria de a edictà pedepse mai aspre in privinta infractorilor de ocaziune" 3).
Tar cu ocaziunea jubileului de 25 de ani al Societatii generale a inchisorilor din Franta, d. Riviere, secretarul general al societdtii i d. Ribot, fost Prim ministru, constatau necontenita Indulcire a pedepselor $i relele ei rezultate , acest din urrnd in
mijlocul aprobarii societdtii a criticat indulgenta automatied a magistratilor, cari au ajuns la scepticism in privinta pedepsii si spunea cd o reactiune a inceput i cd viitorul rezervd o Indsprire a pedepselor (sévérité renforcee), inaintea cdreia noi Inca $ovAim (reculons encore), dat la care va trebui sd ne hotdrAm" 4). ') Dupd Girardin: Omit de punir, p. 252. 2) Dr. Herpin: Etudes sur les r6formes et les systèmes péntiteni tiaires, Paris 1868, P. 10. 8) L. Proal: Le crime et le peine, p. 488 si 515. 4) Rev. pénit., 1903, p. 521, Nr. 485. In momentul corectérii acestor linii ne-a venit din Paris o scrisoare, prin care ni se ComunicA faptul cA in Soc. gen. a inchisorilor d. Loubat, procuror general din Lyon a propus reintoarcere la dispozitiunile penale ale Ordonantei din 1670, sastinand bAtaih
i chiar tortura.
157
Multe persoane au criticat släbiciunea actuald a represiunei. 1531. Acesta e trecutul i prezentul pedepsii; ce vafi in viitor? Sau mai bine zis ce este rational sa. fie ? Care e mäsura pedepsii ? 1)
Chiar Oratiu cered sä se ded o bund mdsurd pedepsii in aceste versuri : Adsit.
Regula, peccatis quae poenas irroget aequas Ne scutica dignum, horribili sectere flagello Prima est 2).
Bentham creded ca se pOt da regule, cum le numed el, de aritmeticd moralci. Ca regula el spuned : Faites que le mal de la peine surpasse l'avantage du &lit" 3). Regula e desigur foarte inteleapta, dar totusi vaga, cãci este o cestiune grea de rezolvat i pentru legiuitor ca i pentru judecator, cand rdul pedepsii intrece emolumentul infractiunei ? Dealtmintrelea aceastd idee se regaseste si la Beccaria, in capitolul Dolcezza delle pene (XV).
Credem insä cd e bine a tratd mai deaproape aceastd problerna, atat de interesanta pentru legiuitori. Negresit, nu e vorba de o masurd i o preciziune matematicd a pedepsii, care, dupa cum zice Kant, nu 0 poate da
decdt talionul, ci de normele generale pe care trebue sâ le aibd in vedere legiuitorul, cdnd edicteazd pedepse pentru un popor, pentru ca ele sa fie rationale, adicd potrivite acelui popor'). Dupa noi, regulele generale de mäsurd ale pedepselor sunt cloud : 1) Moderatiunea ; 2) Potrivirea pedepsii cu poporul. 1) Vezi in aceastá privintA F. Helie in notele sale asupra operii: Des ddlits et des peines a lui Beccaria, Paris, 1870, P. 148; Confr. prefata, p. LXXXVIII. '2) Lib. I, Satira 3-a: Sa avem ca reguld a se da pedepse proportionale ; acela care meritA o loviturA de curea nu trebue sdrobit cu un biciu nemilostiv". 3) Bentham: Théorie des peines, Ch. V. AceeaS idee se gaseste si in Feuerbach: Lehrbuch des peinlichen Rechts, 14-a ed. de Mittermaier, Giessen, 1847, § 13, p. 38.
4) Nu existA deck legea talionului, bine inteleasa, care poate determinA cantitatea si calitatea pedepsii ; toate celelalte baze sunt vacilante, si nu pot, din cauza unor consideratiuni strAine, care se amestecA aci, sA se acorde cu sentinta purA si strictA a justitiei"; Kant: Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtsiehre. Konigsberg, 1797, p. 197 si trad. fr. I. Tissot: Principes mdtaphysique du droit, 2,s4 dd. Paris, 1853, p. 207; Confr. Metaphysik der Setten, § 44.
158
1532. Sa ne explicam. 1) 0 prima regula este ca legiuitorul trebue sä evite extremele, care sunt deopotrivä periculoase : nu trebue nici severitate, nici indulgentd excesivd. 1533. La prima gandire se pare cd o severitate excesivd
nu ar puted produce decdt bune rezultate, fiindca dacd o pedeapsa relativ mica are o certa forta intimidantd, cu a fortiori, o pedeapsd mare va sperid pe infractor si-1 va intoarce dela co-
miterea de infractiuni. Dar lasand la o parte alte argumente invocate de Beccaria, sunt trei motive care ne fac sd fim in contra unei severitati draconiane a pedepselor. 1534. a) Dacd pedepsele sunt excesiv de severe, nu va existd
proportiunea cuvenitd intre infractiuni, fiindca pedepsele excesive insemneaza pedepse foarte mari pentru infractiunile mici, si atunci pentru infractiunile mari, legiuitorul este silit sd ded
aproape aceleasi pedepse, cum faced Dracon'). Din aceasta cauza rezultd insa marele inconvenient semnalat de multi penalisti cd, infractorul pentru a scapa. de pedeapsa cea mare a infractiunei mici, comite uneori infractiunea mai mare omorand pe marturii or victimele infractiunii sale2)
Aceasta nu este o sirnpla ipoteza. Inca in secolul al XVI-lea Th. Mor, spuned ca este absurd a pedepsi cu aceeasi
pedeapsd pe hot si pe ucigas. La raison de cette absurdité saute aux yeux. Lin scélérat voit qu'il ne court pas moins de risque en cotnmettant simplement un vol, que s'il joignait le meurtre: cette seule pensé le pousse a egorger celui que, sans cela, il n'aurait fait que dépouiller"8). Bodin exprima aceeas idee zicAnd: ,,Et la peine de celui
qui tue et qui desrobe est pareille, en quoy faisant, il y a plus de sureté a faire un meurtre et plus d'espérance de le celer"4). 1) Vezi combaterea acestei idei de Oratia, in Lib. I, Sat. 3-a, mai sus citatA, care observA GI la regula paria esse pecata, totul se opune, simtul comun, morale si chiar utilitatea, izvorul justitiei si al echitAtii: Allis puria esse placait peccata, laborant Quum ventum ad verum est; sensus moresque repugnant. Atque ipsa utilitas justi prope mater et aequi".
2) Beccaria; Op. cit. ed. Brescia, p. 86-89 si Montesquieu: Esprit de lois, Livre VI, Ch.. XVI. 2) Th. Moms.- UtOpie, trad. par Guedecille, Amsterdam, 1730, p.25; Confr. 43.
4) Bodin: La République, VI, 6, p. 1042.
159
Deasernenea Servan spune: Les supplices infliges aux moindres crimes, favorisent l'impunité des plus grands" 1).
Si experienta acestui trist adevar s'a facut adeseori. Filangieri ne spune ca in Franta se plange lumea (in 1784), de marele numar de asasinate, insa aceasta provine din cauzd cd pedepsindu-se furtul cu moartea, hotii cauld sa se scape de marturul care-i surprinde 2). Si acelas lucru ni-1 spune Blakstone : In Franta, unde furtul la drumul mare e pedepsit cu aceea§ stra§nicie ca furtul Insotit de omor, se hitampla foarte rar ca furtul sd nu fie insotit de omor. In China unde asasinii
sunt taiati in bucati, nu insä §i hotii, se savarsesc Mine asasinate pe drumul mare, insa se fura mult8). 1535. b) Al doilea motiv, si mai puternic este ca o pedeapsd prea mare atrage dupd sine nepedepsirea culpabililor. Aceasta observatiune a fost facutd mai intai de Montesquieu : Atrocitatea legilor zice dansul impedecd exedutarea lor. Cand pedeapsa este fard masura, adeseori cineva e silit sa-i prefere irnpunitatea" 4).
Acela§ lucru 1-a spus, dupa cum am vazut Beccaria8), §i-1 spune dupd dansul Pastoret : Impunitatea este urmarea obi§nuita a grozaviei pedepselor 8). Si acest adevar poate fi dovedit cu exemple convingatoare. Vorbind de legile engleze§ti Blackstone scrie : Insa orice laude s'ar aduce lntelepciunei legilor noastre,
ar fi greu sa nu osandirn aceasta multime de statute care, pentru crime de o natura cu totul diferita, au stabilit toate fard deosebire aceasi pedeapsa : moartea. Mai mult de 160 actiuni,
care oamenii le pot savarsi zilnic sunt pedepsite cu moarte prin actul parlamentului §i numite Felonie. De act rezatd cd cea mai mare parte din ele rdmdn nepedepsite, Ca aceia contra cdrora au fost comise, de mila pentru vinovati, nu-i urmaresc i judecatorii in§isi mi§cati de acela§i simtimant, uita 1) Servan: Op. cit., p. 131. 2) Filangieri: Scienza, ed. cit., T. IV, p. 33, Lib. IV, part. III, cap.
30 si trad. fr., T. II, p. 14, Cart. 15, partea II, cap. 6. 3) Blackstone: Comtnentaire, V, 336. 4) Montesquieu: Esprit des lois, VI, Ch. 14 fine. 8) Vezi mai sus citarea din Beccaria. 9 Pastoret: Lois pages, T. J, p. 23 ; Conti. T. II, p. 66 si 100, Part. IV, Ch. 13.
160
juramantul lor §i-i declard nevinovati sau fac tot ce pot ca sd mic§oreze crimele lor, cd-$i dau rnai putina osteneald sd-i dovedeasca culpabili sau cánd ii osandesc se roagd pentru ei de clementa regeascd. Nepedepsirea face atunci mai curagiosi pe vinovati .i se indrumeazd in alte intreprinderi crirninale si ace%i nenorociti pe care nepedepsirea li incurajeaza, fac din
nou fapte rele cu nädejdea cd vor aved parte de acee4. indulgentd" 1).
Tot despre Anglia se mai citeazd §i alte cazuri afard de cele de care vorbe%e Blackstone. In aceastd tard, dupa cum am spus pedeapsa cu moarte era admisd la inceputul secolului al XIX-lea in 150 cazuri, dintre care unele infractiuni de mica importanta ca furtul de in in manufacture, furtul de 5 shellingi (6.25 lei) intr'un atelier, de 40 shellingi (50 lei) intr'o locuintä privata. Care a fost rezultatul acestei severitati ? A fost ca s'a cerut desfiintarea pedepsii cii moartea chiar de aceea care s'ar fi parut ca trebue sd o sustind. In 1808 §i 1810, Samuel Romilly a propus in parlament o lege ca sa se desfiinteze pedeapsa cu moarte pentru furturile de in, dupd cererea expresd
a capilor de manufacture liniere din Irlanda, care nu mai aveau nicio sigurantd din cauza obiceiului ce aveau juriile de a nu condamnd la o pedeapsa atdt de mare pentru o infractiune atdt de mica.
$i acela§i lucru s'a intamplat in 1828 pentru crima de fals; achitdrile erau atat de numeroase pentru falsificarea biletelor de bancd care se pedepseau cu moartea, ineed mai bine
de 1000 de bancheri au semnat o petiliune la parlament, cercind ea erima de fals sd nu mai fie pedepsitd cu moartea. In urma acestei legi, in adevar ca crimele de fals s'au imputinat in Anglia2). Filangieri ne spune deasemeni cd dupa lege bancrutarii fraudulo§i se pedepsesc cu moartea, dar care bancrutar se intreaba dansul a fost vreodatd ucis ? Excesul de pedeapsa a produs impunitatea, i ithpunitatea a imultit bancrutarii frauduloi. Pentru furtul domestic pedepsit cu moartea adaoga. 1) Blackstone: Commentaire V, 337-338. 2) Vezi Publications de l'association pour l'aboliton de la peine de mort, No. 4, Liege, 1865, p. 12. Lucfu identic s'a intAmplat la noi dupa corectionalizarea delapidarilor si falsurilor.
161
Filangieri, Inii stapanii cauta sä evite aceasta condamnatiune, ascunzand furtuP) In fine un alt exemplu ni..1 da legea penala militard fran-cezd anterioara Cod. pen. militar .din 1857. Dupa aceasta lege. sentinela sau vedeta adormita se pedepsea cu moartea; rezultd_ insd din archivele Mi n. de resbel al Frantei cd nu existd nici. un caz de urmarire pentru aceasta infractiune In timpul numeroaselor campanii ce au precedat Restauratia2). E natural ca din severitatea excesivd sa nascd nepedepsirea. Se §tie cd orice judecator penal este un apretiator suveran al probelor culpabilitatii; ei bine, cand judecatorul penal §tie ca pedeapsa e excesiva, adica intrece cu mult gravitatea infractiunei, el de multeori uzeaza de puterea lui discretionara de
apreciare spre a declara ca nu exista culpabilitate. and infractiunea este, de exemplu egala cu 3 i pedeapsa este 6 sau 7, judecatorul se revolta contra legii, i urnanitatea II indeamnd ca mai bine sd lase nepedepsite cele 3 meritate, decat sd dea 3 sau
4 care i se par excesive. 1536. c) In fine, un al treilea motiv contra pedepselor excesiv de severe, este cd pedeapsa este o suferinta, §i. societatea trebue sd evite membrilor sãi suferintele care exced trebuinta indreptarii. Precurn ar fi criminal chirurgul care, In caz
de cangrena, ar Wã din membrul cangrenat mai mult decat este de trebuinta pentru prezervarea restului corpului, tot astfel societatea ar fi culpabild daca ar da unui membru al sau o 1) In acelasi sens Voltaire la finele operii lui Beccaria: Traité des delfts et des peines. Paris, 1773, § XVIII, p. 70-72. 2) Popescu i Friedman: Cod. pen. militar, p. 135; Confr. in acelasi sens despre dezertare Saverio Mallet: Pedeapsa dezertArii e moarteaAstfel a fost in legile grecesti, astfel in cele romane, astfel in ordonantele noastre. Suntem noi in stare de rAsboi? Dezerteazti ai nostri pe,ntru a trece la vrAjmasi? Fug pentru a trAdA pe Suveran sau tam? ,Catusi de putin. Foamea, sArAcia, Wane unui sergent, sau o altd oarecare cauza: de a ceastil naturA impinge pe soldatul mercenar la fugá, care poate la inceput, din seductiune, fraudä sau violentä a fost constrAns a se vinde pentru un oarecare numAr de ani. Ii veti condamnd voi la moarte? Eu n'am vAzut condamnat pe niminea pentru o simplA dezertare. Dar dacA nu se condamnd de judecatA, de ce sA se lase legea crudA in picioare, i astfel sA parA aspru principele si milos judecAtorul, cAnd ar trebui sA fie tocmai contrariul"? S. Mattei: Che la dolcezza delle pene sià giovevole al fisco piü che l'asprezza". Milano, 1787, p. 34-33. 50195
11
162
pedeapsa mai mare decât este de trebuintd pentru indreptarea sa i exemplul altora. Asupra acestui punct sunt de aceasi parere Beccaria si
Bentham. Primul a spus cd : Pedeapsa trebue sd fie cea mai mica posibild in circumstantele date" 1), iar Bentham cd : Ar fi ocruzime de a expune chiar pe cei vinovati la suferintse
inutile, ceeace ar rezultA in cazul cand pedepsele ar fi prea severe" 9. Pastoret deasemeni da ca o axiomd (a 13-a ) cd Pedeapsa
este nedreapta dacd este prea severe 3). Acestea find inconvenientele asprimei nemdsurate a pedepselor, este natural ca sä evitdm acest exces, care nu poate da bune rezultate. 1537. SA nu credem insd cä excesiva indulgentd a pedepselor e mai putin periculoasa ; ea s'a studiat mai putin de marii cugetkori din trecut, fiindcd pe deoparte ea nu exista., iar pe de altd fiindca parea prea evidentd, i, dupa cum spune Lombroso,
nu scrie cineva volume spre a dovedl cd soarele existä. Am vdzut totusi cd P. Ayrault spune intr'un veac care nu pdcatuid prin blândetea pedepselor cd C'est aucune fois crime d'être trop doux", si cd Imparatul Napoleon I-iu in sedinta din 23 Prairial, an XII, a Consiliului de Stat ziceA cd, dezordinile nefiind reprirnate le o justitie penald destul de fermd, aceasta ar aduce tirania, cdci guvernul avand datoria sa mentind ordinea publica i siguranta comund, ar fi silit sd ia mdsuri extraordinare spre a impedecã abuzurile liberatii de catre scelerati. Baiardi, anotatorul lui Jul. Clar, aratd admiratiunea lui pentru Germani, unde rar se aude de furturi sau tãlhàrij, fiindcd acolo se pedepsesc zice dansul cu asprime aceste fapte 4).
*1538. Bentham, care a trait intr'un timp când excesele beccarianismului incepuse sd se resimtd, a exprimat mai bine decat oricare altul inconvenientele excesivei indulcirei a pedepselor. Am vdzut cd el combate pedepsele excesiv de severe, insd marele fllozof nu cade in excesul discipulilor lui Beccaria, precunizand pedepsele excesiv de blAnde, ci dupd ce zice : Ar 1) Becearia: Op. c't., § 42, p.147. 2) Bentham: Op. cit. T. III, p. 177. ") Pastoret: Lois pénales. T. I, p. 23.
4) Baiardi in Jul Clams: Opera omnia. P. Chouet: 1636, p. 47, col. 2. Lib. V. § 60, Furtum.
163
fi crud de a expune chiarpe culpabili la suferinte inutile, ceiace ar rezultd dacd pedepsele ar fi prea severe", el adaogd imediat :
Dar nu ar fi inca. §i mai crud de a ldsd sd sufere pe cei nevinovati? Si totu§i astfel ar fi rezultatul pedepselor, dacd ele ar fi prea bldnde §i nu ar fi eficace" '). Si, in altä parte el arata cd o pedeapsd insuficientä este un mai mare rdu deca o pedeaps d. prea severd : Trebue ca motivul care se reprimd sä fie mai puternic
cleat acela care ispitete. Pedeapsa trebue sd fie astfel ca temerea ei sd covdr§eascd ispita infractiunei. 0 pedeapsd ne-
lndestulatoare este un rdu mai mare dealt un exces de rigoare, ca.ci o pedeapsd neindestulatoare este un ran fdrd folos (un mal en pure perte). Nu rezultd din ea nici un bine pentru public, care este läsat expus la astfel de infractiunei, nici pentru infractor, care nu va deveni mai bun. Ce ar spune cineva de un hirurg care, pentru a crutd bolnavului un grad de durere, ar lasa vindecarea nedesdvdr§itä? Ar fi oare o umanitate bine inteleasa de a addoga la boald chinul unei operatiuni inutile"?2).
In acela§i sens, §i poate inspirat de Bentham ilustrul Romagnosi a zis: O pedeapsd ineficace e o pedeapsd nedreapta, crudd, feroce, tiranicd, aducdnd rau unei persoane, §i bine nimänui" 3).
*1539. D. Saleilles merge chiar mai departe, probabil fiindca dânsul trde§e in alte timpuri decdt Bentham §i Romannosi, i fiindal a vdzut roadele nenorocite ale excesului indulgentii represive : Sa. ne ferim de orice sentimentalitate zice dânsul pedeapsa trebue sä fie severd, §i la caz de trebuintd
prea severd
Dacd pedeapsa ear fi severd, ea ar
incetd de a .fi intimidatoare" 4).
D. Saleilles merge prea departe, când cere ca pedeapsa sd fie severd i la caz de trebuinta chiar prea severd. Stiinta cere ca ea sa fie potrivitd, caci altmintrelea fie severitatea, fie indulgenta excesivd, pot aduce rele rezultate pentru societate. 1) Bentham: Op. cit. II, p. 177. 2) Bentham: Traité de leg. T. II, p. 144 qi Theories des peines, I p. 25-26. 2)
U na pena inefficace e una pena ingiusta, crudele, feroce, tiranica
recando un male privata, senza producere un bene publico". 4) Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 240.
164
1540. Astazi insd nu mai este rkecesitate de rationament si de autoritati, ca pe ttmpul lui Bentham spre a proba efectele nenoro cite ale excesivei imblanziri a pedepselor. Secolul trecut si cel actual au fAcut experienta acestui exces, iar statistica ne-a dat rezultatele i ne-a probat cat de intemeiate erau pre-
vederile lui Cambaceres despre efectele acestei indulgente nemäsurate.
Una din cauzele principale ale cresterii criminalitätii in Italia zice Lombroso este blandetea pedepselor" '). D. L. Proal, care combate pe Lombroso in multe privinte, recunoaste totusi ed: Astazi, cresterea criminalitatii i recidiva impun legiuitorului datoria de a edictd pedepse mai severe in privinta infractorilor" 2).
Inainte de dansii, acelas lucru Ii spusese Printul de Bismarck vorbind de Germania si de Codicele sau penal. In 3 Dec. 1875, dansul zicea : Ca, in redactiunea sa actuald, Codicele penal, a dat rele rezultate si a primit desaprobare in tard, insusi oratorul (Lasker) o recunoaste partial". In consecinta, Cancelarul Imperiului, combated pe aceia care contestau blandetea Cod. pen. german 3). In -sedinta din 8 Martie 1879, Printul de Bismarck spuned cd: Gradul de ocrotire, la care oamenii cinstiti pot sä pretinda, nu e destul de asigurat in starea actuald a legislatiunei noastre ; adicä legislatiunea noastrd in dispozitiunile sale penale este in mare parte prea du1ce"4). Inca. in Martie 1870, el calificase
tendinta bolndvicioasd, fapta de a avea mai multd grija, $i de a ocroti mai mult pe criminal contra nedreptatii, decat pe victime In contra criminalului"). Acelasi lucru 1-am dovedit i noi, intemeindu-ne pe cifre
statistice, relativ la tam noastrd care, in aceasta privinta este exemplul cel mai tipic al exceselor indulgentii pedepselor. Adevärul e acelasi pretutindenea. Prin urmare, un prim efect foarte rdu al indulgentei exagerate e cresterea criminalitatii 6). 1) C. Lombroso ; Incremento del delitto p. 28.
.2) L. Proal: Le crime et la peine, p. 515. 8) Princip. Bismarck: Discours, vol. V, p. 341-346. 4) Ibidem: VIII, p. 138. 5) Ibidem: II, p. 267. 6) Elis Abesci: Etat actuel de l'Empire Ottoman. Paris, 1792; spune
165
*1541. La acest prim inconvenient al blandetii exagerate a pedepselor, Heineciu in notele sale asupra lui Grotiu adaogd un al doilea, acela cd indulcirea pedepselor inteun Stat, are de rezultat sd cheme intr'insul pe räufacatorii din
State le vecine in care pedepsele ar fi mai aspre In zadar Carmignani criticd acest motiv, spunand de Heineciu cd este un bun civilist, dar un slab politic (meschino)'), ceiace spune Heineciu se poate prea bine intampla in State le care, ca Romania, au imprudenta de a slab! peste mdsurd represiunea. 1542. Partizanii indulcirii pedepselor au invocat adeseori cuvintele lui Montesquieu : Sa se examineze cauza tuturor neoranduelilor (reldchements), si se va veded cd ea provine din nepedepsirea infractiunilor, iar nu din moderatiunea pedepselor"2).
Aceste cuvinte erau la locul lor in secolul al XVIII-lea, precum si in secolele precedente 3), and oamenii luptau contra
severitatei excesive a pedepselor. Dar astazi ni se pare o repetire papagaliceascd sa citim in un autor, dealmintrelea de valoare aceste cuvinte : Dupä cum s'a constatat foarte bine, nu rigoarea excesivä a pedepsii, ci buna organizare a justitiei penale ; i a politicei represive, imputineazd infractiunile" 4). Dar, de un secol si jumatate justitia si politia se imbu-
natatesc si nu vedem cä criminalitatea sd se fi imputinat. Oare dacà am avea o justitie ideala, care ar aved sä aplice o lege ce pedepseste omorul cu 5 lei amendä, am puted sperd cd omorurile se vor imputina ? Mai ales in dreptul penal trebue a evità frazele frumoase dar fdra. inte1epciune15). Rezumand cele spuse pand aici, revenim la prima reguld pe care am formulat-o, ca : legiuitorul trebue sä edicteze pecA e de mirat di abiA se aude de omor sau de furt la Constantinopole un oras atAt de mare, plin de persoane, de natiuni si religiuni diferite El atribue cu drept cuvAnt aceasta politiei severe si executiunei repede si sigure a culpabililor (Trad. din englez. Fontanetli: T. II, p. 74. 1) Carmignani: Teoria III, p. 126. 2) Montesquieu: Esprit des lois. 2) Bodin.: La République, No. 6, P. 1040 si 1043. 4) Thiry: Cours. No. 279. In acelasi sens Carrara zice cA : puterea obiectivA a pedepsi stA mai mult in raport cu certitudinea sa, decAt cu severitatea, cAci aceasta fArA aceia e iluzorie. Cararra: Programma p.9. § 642.
5) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. III, p.74-75 si Part. IV, p. 62.
166
depse potrivite, evitand cu grija excesul de indulgenta si de severitate in materie de represiune. Dar aceastd regtiVi nu e suficientd, i pentru a restrange
latitudinea unui intelept legiuitor, trebuie sa mai addogam a doua reguld. 1543. 2. Legiuitorul trebuie sä tina seamd de starea de civilizatiune si de InoraVurile poporului in ceiace priveste masura pedepselor, i codicele penale trebuie sd fie dupa cum a spus Nicolini, termometrul civilizatiunei unui popor. In aceastä. privinta cuvintele cu care Beccaria inchee capitolul sdu : Dol-
cezza delle pene, sunt foarte intelepte : Mdriinea pedepselor trebuie sd fie in raport cu poporul pentru care ele se edicteazd. Ca principiu aceasta reguld pusd Inca din sec. al XV-lea de Machivel '), e admisd de toata lumea. Pastoret spune i el cà pedepsele trebuie sd difere dupa gradul de civilizatiune al poporului 2), iar Herb. Spencer a probat pand la evidenta acest principiu 3).
Din nenorocire insd legiuitorii foarte rar au facut aplicarea acestei regule. 1544. Daca pedepsele au fost foarte aspre in vechile timpuri de barbarie, aceasta a fost foarte intelept din cauza salbaticimii oamenilor din acele vremuri 4). Trebue trasnetuldupa
cum zice cu drept cuvant Beccaria pentru a tranti pe un leu feroce pe care o loviturd de pusca nu face cleat sal. intarite".
Rauter aratã deasemenea ca pedepsele aspre din trecut se explica intru calva prin fapta cd cele mai putin aspre nu si-ar fi produs efectul in acele timpuri de barbarie. Trebue de alta parte sd recunoastem spune dansul cä pedepsele 1) Herb Spencer: Essais de morale de science et d'esthétique, 2-enle dd. Paris, 1885, p. 321-323, cap. VIII, intitulat: Morale de la prison. 5 Machiavel: Discurs asupra primei decade a lui Tit Liviu, Lib.I
cap. XVIII. Legile care pedepsesc pe cetAteni trebue sd se schimbe cu alterarea succesivä a moravurilor". 3) Pastoret: Lois pdnales. T. II, part. III, p. 74-75 si part. IV, p. 62. 4) In aceastA privinta Tacit este in eroare and laudA in mod exagerat timpurile primitive. Annales 111,26. Vetustissimi mortalium, nulla adhuc mala libidine, sine probro, sceleresque sine poena aut coercitionibus agebant. Neque praemiis opus erat, quam honesta suopte ingenio
paterentur et ubi nihil contra morem cuperet, nihil per metum vetabantur".
167
blande erau potrivite pentru a pune intr'u 1 veac de violenta un frau la o populatiune rasboinica si grosolana, si e indoios dacd pedeapsa cu moarte redusti la simpla luare a vietii ar fi facut impresiune asupra oamenilor de felul stramosilor nostri" 1).
Aceeasi explicare o da Dr. Joh. Ieremias pentru strajnicia pedepsii furtului in Codicele Hammurabi. El observa cd dacd acest codice pedepseste foarte aspru furtul, in regula generald cu moartea (§ 6, 7, 8, 9, 10, 22, 34), si chiar uneori cu moartea cu torturi (§ 21 si. 25), cauza este ca Regele Hammurabi träind in mijlocul unor banditi, a trebuit sd pedepseasca cu asprime furtul 2). $i noi, vom addoga, numai gratie acestei mari severitäti societatea a putut sa progreseze, cad dacd nu ar fi fost imboldul proprietatii, civilizatiunea nu ar fi mers atat de repede inainte. Prin urmare, severitatea pedepselor din timpurile primitive este foarte potrivita acelor timpuri, ea este dealmintrelea aprobatd chiar de Beccaria, 1545. Insä aceastä severitate nu se mai potrivea civilizatiunei secolului al XVIII-lea, §i. 'in aceastä privinta Beccaria si primii sai discipuli au avut dreptate cand au pornit lupta lor contra severitatii pedepselor. Era absolut nepotrivit ca in
acel secol de lumina, Franta si Englitera, doud State care mergeau in fruntea civilizatiunei, sä pedepseasca cu aspra pe-
deapsd a mortii, prima 115 infractiuni, iar cea de a doua aproape cloud sute 1
Dealtmintrelea trebuie sä observam cd Beccaria si primii
sai discipuli au fost foarte moderati si n'au cdzut in gresala excesului de indulgentd; am vazut ca Dufriche de Valazé admite pedepsirea furtului domestic cu 10 ani de munca silnicd, si daca e operat cu efractiune cu 20 ani muncd silnica, iar Dumont e de parere ca furturile domestice, la drumul mare, in locuri sacre, etc., sä fie pedepsite cu munca silnica pe viata. Prin urmare atat Beccaria cat si. primii sai discipuli au 1) Bauter: Op. cit., T. I, p. 93 ; Confr. Spencer: Op. et loc. cit. si B. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 301. ')
p. 24.
Dr. Joh. Ieremias, Moses und Hammurabi, Leipzig,
1903,
168
lost rationali, i merita toatd lauda pentru binele ce-au fäcut urnanildt.ii 1).
1546. A lost rezervat adeptilor din illtimele timpuri ale scoalei beccariane ca sa discrediteze aceastä scoald i sd compromitd interesele societAtii, ducand la exces o miscare foarte inteleapta la inceput: In timpul cand pedepsele erau barhare zice d. L. Proal Montesquieu, Voltaire si Beccaria, aveau dreptate sä ceara indulcirea pedepselor. Astäzi o addogare se impune fata de recidivistii".
Si mai departe acelasi autor adaoga: In timpul cand pedeapsa cu moarte era edictata in Franta in 115 cazuri . . . . . a fost intelept, a fost util sd se indulceasca penalitatea care era atroce, si adesea chiar ineficace din cauza acestei severitati" 2).
Discipulii insä cu vederi scurte continua, desigur in virtutea inertiei, sd mearga in aceeasi directiune, crezand prohabil ca, ceiace a fost mai inainte este potrivit i astazi, i cd pe calea indicata de Beccaria au mai rdmas Inca lauri neculesi §i pentru coroanele lor *1547. Astazi insä, dupd mai bine de un secol de micsorare continua a pedepsii, legiuitorii nu numai cd au tinut indestul seamd de civilizatiunea si moravurile popoarelor, dar chiar au mers mai departe decat trebuia, 8 i vor fi siliti sa se intoarca putin inapoi. Blandetea In pedepse nu trebue exagerata. cum nu trebue exagerata nici asprimea ; ba chiar blandetea prea mare e mai periculoasa pentru progresul unui popor. Carrara falsified istoria adevaratd, cand sustine, citand cuvintele din o pledare a lui Ciceron (Pro Cecina), ca. In ye1) Poate câ sunt insà criticabili pentru 1inguirile pe care le revarsä in operele lor asupra capetelor coronate care se potrivesc unui Frideric al II-lea, dar sunt foarte nepotrivite la cea mai mare parte din suveranii carora se adresau. Vezi Beccaria: Op. cit., p. 68; Servan: Discours sur la justice criminelle, p. 141; Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris, 1784, P. 9. Poate insa cii gratie acestor linguiri, operile penalistilor umanitari au avut un succes atat de repede in legislatiunea diverselor teri Beccaria dealtmintrelea inclina spre socialism; vorbind de furt el zice: nu e de ordinar o infractiune, din partea acelei nenorocite parti de oameni, careia dreptul de proprietate (teribil $i poate nenecesar drept) nu le-a lasat deck o goala existenta". Op. et ed. cit., p. 106.
2) L. Proal: Op. cit., p. 488 si 515.
769
chiul drept roman pedepsele erau blande, si Ca aceasta blandete a condus societatea romana nu la ruina, ci la inaltimea dela care a coborit-o imperiul cu miile lui de calai 9. De ce uita ilustrul penalist italian, cele ce scrie Aul. Geliu in Noptile atice, despre severitatea vechilor legi romane ? $'i cuvintele lui Aul. Geliu, un bun cunoseator al anticitatilor romane, meritd mai multa incredere decat pledarea de ocaziune a unui avocat, fie el chiar Ciceron. Dealtmintrelea
cine nu cunoaste severitatea Legilor celor XII Table, care acordau dreptul vitae necisque chiar la simplii particulari ?
Pastoret recunoaste Ca legile romane au fost mai aspre
la inceput si apoi au devenit mai blande, insa cade in alta eroare. Dansul crede ca pedepsele urmeaza soarta libertatilor publice, si cita exemplul istoriei Romanilor : Cu cat s'au departat (Romanii) de imperiul Regilor si de acela al Decemvirilor, cu
atat legile au devenit mai blande decat erau sub despotismul monarchic si aristocratic, insa legile au devenit aspre cu cat imperiul merged spre servitudine si se confunda in robie" 2). Pastoret se insala ; legile romane au devenit mai dulci din cauza coruptiunii ; ele au provocat coruptiunea, si la randul lor au fost efectul coruptiunei. Coruptiunea traeste bine cu criminalitatea fiica ei mai perfectionata. In realitate Imparatii n'au inasprit legile romane, ci numai le-au aplicat cu strajnide si arbitrar. Dealtmintrelea autorul insasi probeaza ca libertatile publice nu sunt in legatura neaparata cu regimul pedepselor ; el
spune ca Ludovic XIV, s'a aratat eel rnai bland (le plus clement); se poate insa pretinde ca sub Ludovic al XIV-lea au inflorit libertatile publice ? In realitate acest mare Rege, era bland la pedepse, fiindca era corupt la moravuri ; din contra Caton era foarte sever. Prin urmare, blandetea pedepselor este mai in legatura cu coruptiunea decat cu libertatile publice. 1) Carrara: Programma, T. I, § 661 bis. Vezi dealtmintrelea si Mommsen, care arata ca la inceput pedeapsa cu moarte era mijlocul exclusiv de expresiune al procedurei penale romane, si ca mai tarziu a fost o tendinta continua de a restrange si chiar de a stiprima aceasta pedeapsa. Le droit penal des Romains, T. I, p. 233-234. 2) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. IV, p. 62.
170
Pedepsele insd trebue sä fie mai ales in raport cu civilizatiunea i moravurile poporului. *1548. Nicaeri mai mult decdt in România nu s'a ignorat
acest adevär de toate partidele politice. De aci rezultatele spaimantatoare i unice poate in lume ale cresterii extraordi-
nare a criminalitatii românesti, pe care le-am aratat in diferite studii ale noastre '). Poate cd nu existä un exemplu, care sa dovedeascà mai bine efectele periculoase ale nesocotirei principiilor celor mai elementare ale penalitatii, decat exemplul pe care il da cresterea enorma a criminalitätii romdne. Legiuitorii nostri n'au tinut seama de cele doua principii elementare in materie de mäsurä a pedepselor. 1) Pedeapsa trebue sa fie moderatã, nici prea aspra, nici prea indulgentä ; 2) Trebue ca pedepsele sd fie in proportiune cu civilizatiunea poporului, lucru pe care 11 admite chiar Beccaria, sub forma de conclu-
ziune chiar la capitolul intitulat: Dolcezza delle pene. Legiuitorii nostri au ignorat insd aceste principii, a cAror nesocotire o plateste poporul nostru mult incercat Datoria a unui legiuitor penal este sa-si aducd totdeauna aminte cuvintele Intelepte ale lui Target : atunci cand edicteaza pedepse, La vrai sagesse zice Target respecte l'humanité, mais ne lui sacrifie pas la sUreté publique; elle veut queles peines, aussi douces que posibles soient en meme I
temps efficaces" 2).
Acestea stint motivele pe care se intemeiazd prima si cea mai de capetenie calitate a pedepselor, pe care am exprimat-o prin cuvintele : pedeapsa trebue sä fie dreapta, adica proportionata cu infractiunea. 1549. Bine inteles insã, cä, pe langa aceste cloud regule generale, mai pot interveni i altele particulare, care pot atrage agravarea sau micsorarea pedepselor, i pe care le-am studiat cum am vorbit de circumstantele agravante. Nu numai mdrimea irifractiunei este un motiv de pedeapsa grea, ci i frequenta comiterei acelei infractiuni, cad aceasta probeaza cä frau! pedepsii din lege nu e destul de greu. ReJ) I. Tanovicearzu; Crqterea criminalitätii in România. Ia§i, 1896;
I. Tanoviceanu: România sub raportul moral. Analele Academiei romane, Seria II, T. XXVII, 1902, Bucure§ti. Deasemeni in Curier. Judiciar. 2) Target: Observations sur le code criminel.
171
gula lex arctius prohibere debet quod rnagis abhorret, care se referd la infractiunile mai grave, trebuie modificatä in sen-
sul a : lex arctius prohibere debet quod plus fieri putat, ceiace se refera la frecuenta comiterii infractiunei. Deasemenea poate sä fie un motiv de agravare, cel putin dupd pärerea lui Filangieri si Bentham, greutatea descoperirei infractiunei. Dar, in orice caz acestea sunt regule secundare relative la rnäsura pedepsei, pe care deja le-am studiat. § 2. Pedeapsa trebuie sa fie personalä. 1550.
Personalitatea pedepselor este un lucru atAt de na-
tural, incat pare di nu e trebuintd de a se mai discutd. Pedeapsa se da unui individ care a comis o infractiune, pentru a nu mai comite alta, de oarece prin fapta comisä de el dd dovadd ca. prescriptiunile legii nu produc nici un efect asupra lui, trebuie dar ca pedeapsa sä fie suferitd, concrefizatd asupra lui. Pedeapsa, dupd cum s'a zis este suer la un capat, si biciu la celalt; prin trmare, când suerul prevestitor nu a fost indestul, societatea este silitä sa intrebuinteze biciul pedepsitor. Ace la insd care n'a comis nici o infractiune, fie rudd oricdt de apro-
piata, este presupus, parra la proba contrarie, cd gaseste in sine, in temerea de lege si in exemplul altora, o rezistentä suficientä spre a nu comite infractiuni. Se poate chiar ca el sd fi indemnat pe infractor sä nu facd ceiace a facut, ori sa regrete din suflet acea fapta. Pentru aceste motive, astdzi personalitatea pedepselor este un punct castigat in stiintd, pe care nimeni in lumea civilizata nu-1 mai discuta ; vom veded insd cd se poate discutd asupra aplicatiunilor sale. *1551. In trecut insa personalitatea pedepselor a lost nesocotitd de legiuitorii mai tutulor popoarelor. In Codicele Hammurabi (2250 ani a Chr.) Dacd cineva omoard pe fern eia cuiva, trebuie sä i se omoare fata sa" (209 si § 210). Cand din cauza viciului de constructiune era omorit fiul proprietarului, drept pedeapsa se ucided fiul architectului (§ 230). Dacd un om liber, detinut pentru datorii moare din
.
cauza loviturilor ori a lipsei, se va ucide fiul comerciantului care 1-a inchis (§ 116). *1552. Legea mosaica violeaza si mai mult principiul per-
sonalitatii pedepselor. In Deuteronom se zice : Ego sum Do-
172
minus tuus, Deus aemulator 1), reddens iniquitatem patrum super filios, in tertiam et quartam generationem his qui oderint meum" 2). Ce e drept cd tot acolo se gdseste si consacrarea principiului personalitdtei pedepselor : Non occidentur patres pro filiis, nec filii pro patribus, sed unusquisque pro pec-
cato sus morietur" 3). Ne pare inutil sa cautdm conciliarea acestor doua texturi 4). In Siria, in Persia si la o multime de alte pop oare vec hi, femeile si copii erau ucisi impreuna cu bdrbatul sau parintele
Biblia pomeneste cazul lui Aman, care a fost osandit
lor 5).
de Assuer, Regele Persiei, in anul 473 a Chr. sa fie ucis impreuna cu toata familia lui 6). Acelasi lucru era si la Chinezi7). Maitre de Sacy: Traduce aemulator cu gelos. Deuteronom: Cap. V, No. 9: Eu sunt Dumnezeul tau, Dumnezeu gelos, rasplatind gresala parintilor asupra urmasilor in a treia si a 1)
patra spita". Confr. In acelas sens Deuteronorn XVII, 6, 7, 8 si 9 si XIX, 13 :
copiii, sotia, frate i chiar prieteni. 3) Nu se vor ucide parintii pentru copii, nici copii pentru parinti, ci fiecare va fi ucis dupd gresala lui. Deuteronorn: XXIV,16. Vezi pentru Evrei i alte citatiuni Proal. Le crime et la peine. p. 28, nota 1. 4) Maitre de Sacy: incearca sa concilieze aceste doua text.a, spunand ca scopul lui Dumnezeu este nepatruns de lumina marginita a spiritului uman; edit. Paris 1685, p. 342-343. Vezi deasemeni Grotius Op. cit. II, 21, § 14. Noi credern ca cele cloud texturi exprima doua civiliza-
tiuni diferite; cel dintai trebuie sa fie egiptean sa asirian iar cel de al doilea trebue sa fie opera originala a lui Moisi. Notam Ca I. I. Thonissen: Etude sur l'hist. du dr. crim. lauda legea mosaica pentru respectarea principiului personalitatii pedepselor. Livre III, Ch. 1, § 1. T. I, p. 204. Deasemeni R. Roland: De l'esprit du droit criminel p. 83, care incearca i dansul conciliarea textelor din Deuteronom. 5) Thonissen: Op. cit. T. I, Livre I. Ch. IV; Amian Marcellin numeste abominabila aceasta lege a Persanilor. 6) Grotius: Op. cit. II, 21, § 15.
7) pupa legile lui Zin and un om comitea o infractiune, se lua toata familia lui si cele Inrudite cu ea si se faceau raspunzatoare de infractiune supunandu-se la pedeapsä. and era vorba de infractiuni contra Statului, se exterminau trei parentele ale infractorului, al tatalui, a mamei si a fiilor. Chiar in cod. penal al Chinei din anul 1647, cand era vorba de o infractiune contra institutiunii,Statului ori a casei imperiale, toti autorii i complicii erau pedepsiti cu moartea. Mosul, tatal, fiul, nepotul, fratii majori i minori, toti aceia cari locuiau cu infractorul, chiar din familie streina dela 16 ani in sus, fat% deosebire i chiar infirmi de
ar fi fost sunt toti supusi mortii, iar partea femeiasca e data in robie
173
La Greci deasemenea se citeazd cazul aträvitoarei Theoris din Athena, care a fost osdnditd la moarte impreund cu toatã familia ei 1).
Platon, admite ce e drept in De legibus", cd un copil nu trebue sä sufere ru§inea §i pedepsele meritate de tatäl sdu, dar in Republica" sustine cd, dacä tatal, mo§ul §i strAmo§ul au fost condamnati la moarte, copii trebuie Sd fie isgoniti din cetate 2).
Jar Aristotel in Retorica lui citeazd un proverb grecesc : nebun acela care omordnd pe tatdl crutd pe copii 8). 1553. Legislatiunea romand in aceastä privintd, ca in multe altele, este cu mult superioard celor vechi. Jurisconsultul Calistrat zice: Crima sau pcdeapsa pdrinteasca nu poate sd pri-
cinuiascd nici o patä fiului. Caci fiecare trebue sd fie supus pedepsii faptelor sale, §i nu existd mo§tenire in materie penald 4).
Jurisconsultul Paul deasemenea ne spune : Dacd se da cuiva o pedeapsd, s'a admis de interpretii dreptului (dreptul nou) cd nu trece la mo§tenitori : al cdrui lucru se vede cd ratiunea este cd, pedeapsa s'a stabilit pentru indreptarea oamenilor,
care inceteazd dacd moare acela pentru care s'a stabilit8). Din acest text al lui Paul se vede cd personalitatea pedepselor a fost introdusa in dreptul roman pe cale de interpretare
(commentitio jure), ceiace este o dovadd cd in vechiul drept la functionarii publici. Vezi Andreozzl: Leggi penali degli antici Chinesi Firrenze 1878, p. 35 §i 37. Vezi §i alte popoare vechi citate in A. Vaccaro; Genesi e fonzione delle leggi penale, 3--a ed. Torrino 1908, 47 i urm 1) Ibidern.
2) Platon; De legibus, IX. 3) Aristotel; Retorica I, cap. XV. Aceasta insA probabil cA nu e in sens de pedeapsA, ci sfat de prudentd pentru cel care ucide pe pArinte. 4) Leg. 26 Dig. De Poenis, XLVIII. Titl. 19. 9 Leg. 20 Dig. De Poenis, XLVIII, 19. ,,Si poena alicui irrogatur
receptum est commentitio jure, ne haeredes transeat: cujus rei illa ratio videtur, quad poena constituitur in emendatione hominum quae mortus ea, in quem constitui videtur, desinit". In acela§i sens ImpAratii Arcadiu §i Onoriu, spun CA: ,,ibi esse poenam ubi et noxa est . . . peccata suos teneat autores nec ulterius progrediatur metus quam reperiatur delictum". Leg. 22, Cod. Lib. IX. Titl. XVII. De Poenis. - Mommsen observA relativ la fragmentul din Paul, cA : Ideia superficialA cA pedeapsa a fost introdusa. pentru ameliorarea culpabilului, e invocatA pentru a stabill ,cA moartea infractorului suprimA pedeapsa". Droit penal romain, T. T, p.2, nota 3. Se vede cA ideia personalitAtii pedepselor era nouA in dreptul roman, i dcaceia nu se cunoVea adevaratul SEW fundament.
174
si la Romani, ca ri la celelalte popoare, nu exista principiul personalitatii pedepselor. Aceasta ne-o spune Ciceron care chiar
gaseste util Statului a se pedepsi copii pentru vina parintilor. desi recunoaste ca lucrul nu e cuviincios: Nu tagaduesc -cat de amar este a se ispasi infractiunile parintilor prin pedepsele fiilor insa aceasta desigur s'a scris in legi pentru ca iubirea copiilor sa faca pe parintii lor credinciosi Statului" ') Filozoful Seneca din contra se pronunta pentru personalitatea pedepselor 2). *1554. Insa legislatiunea romana este o licarire trecatoare
in mijlocul legislatiunilor anterioare i posterioare care toate au crezut de cuviinta sa admita pedepsirea rudelor apropiate. Mai ales cand se credea ca este in interesul Statului, adica atunci
cand era vorba de crimele de les-maestate, pedeapsa nu se mai margined la autorul infractiunei. Aceasta a fost admis in tot timpul evului meziu, i chiar in timpurile moderne pana la finele secolului al XVIII-lea. In Germania Weith Pratzer din Saxonia, care faced scamatorii a fast condamnat pentru crima de magie sa fie legat
de un stalp si ars cu foe la dislantd. El avea doi fii ; presedintele Curtii care il condamnase, bazandu-se pe ereditatea vrajitorilor, sustinuta de Bodin in Demonomania" a cerut, Curtea a admis in unanimitate ca ei sa fie osanditi sa li se deschida vinele i sA fie ucisi in bae 8). 2) Nec vero me fugit, quam sit acerbum, parentum scelera filiorum poenis lui; sed hoc praeclare Legibus comparatum est, ut charitas liberorum amiciores parentes reipublicae redderet". Tacit, ne spune cd odinioard se supuneau la torturd sclavii ca sA mArturiseascA contra stApAnilor lor, si a trebuit ca un senatusconsult sä interzicA aceastd procedurd; insd Tiberiu a gAsit mijlocul sd eludeze acest senatusconsult fatd. cu Liban, ordonAnd vAnzarea sclavilor sdi. Tacit: Annales III, 30. 2) Nimic zice dAnsul nu poate fi mai nedrept, decdt a face pe cineva mostenitorul urei tatdlui. Seneca De ira, XXXIV; Confr. si cele spuse in Proc. pen. la stingerea actiunilor prin moarte.
2) Victor Molinier: in Apercus historiques sur la vie et les travaux de Jean Bodin, in Revue judiciaire du Midi 1867. Mouton Devoir de punir p. 98. De altmintrelea in principiu, sub inrdurirea legis_ latiunei rOmane, vechii penafisti admit cd nu existd mostenire in penal Neque liberi et heredes noxiartun tenentur". Carpzovius: Practica Part. III Quaest CXXXI, Nr. 2 si autorii citati: Jul Clarus, Covarruvias, Farinaceu, etc.
175
In secolul al XVI-lea Tiraqueau ne spune cd in crimele atroce se pot pedepsi chiar copii §i nebunii pentru faptele altora ').
Am vazut cu ocaziunea procesului Damiens ca, chiar in 1757 principiul personalitatii pedepselor nu existd. In aceasta privinta, ca in multe altele Jousse ne da pretioase infractiuni despre vechiul drept.
El ne spune ca, in caz de crimà de les-maestate de intaiul grad se pedepsesc §i copii culpabilului, spre a face pe parinti sã nu comita aceasta crima. La Romani
spune Jousse
mai intai se pedepseau cu moartea copii, iar mai tarziu s'a confiscat mo§tenirea lor. In Franta se priveaza posteritatea deorice functiuni, onoruri, gratii §i privilegii, §i chiar se gonesc
din tara. Astfel s'a procedat in 1610, contra tatalui §i mamei lui Ravaillac, §i in 26 Martie 1757, contra lui Damiens. Jousse ne mai spune ca, dupa Decian (Tract de Crirninibus Lib. VII, 33), condamnarea trece la erezi chiar daca este data in contumacie, §i ca in Ducatul Abilanului §i la Bruges se pedepsesc cu moartea chiar colateralii crirninalului 2).
Este de observat ca Montesquieu §i chiar Brissot de Warville, aproba legea geneveza, care nu permited intrarea in magistratura a copiilor insolvabililor, pana cand ei nu plateau datoriile parintilor 3). *1555. Dealtmintrelea chiar Revolutiunea franceza inchi-
zand .§i maltratand pe copilul mic al lui Ludovic al XVI- I care nu puted fi in nimic vinovat de gre§elile parintilor si strabunilor sdi, a violat in mod flagrant principiul personalitatii pedepselor. Chiar la finele secolului al XVIII-Iea, Dumont, colabora-
torul lui Bentham 4), care are pretentiuni de filozof si umanitarist, nu se sfie§te sa aprobe toatd severitatea pedepsii crimei de les-maestate §i contra rudelor. Vorbind de pedeapsa lui Damiens el zice : Cred ca aceasta pedeapsa trebue sa sub1) Tiraquelus: L. I. Nr. 43, p. 282, ed. cit. Propter scelerum immanitatem infantis et furiosi, et alii non culpabiles, pro delictis aliorum puni tur". 2) Jousse: Traité de justice criminelle, nreme partie, Titl. YXVIII N-rile 34 i urm. T. III, p. 687-688.
8) Brissot de Warvile: Op. cit. II, p. 72. 4.) El incepe emfatic ca sa nu zicem epic opera sa Etre supreme viens montrer aux hommes la vérité éternelle".
176
siste in toata severitatea si in toga intinderea, chlar contra copiilor culpabilului"1). *1556. Insa ideile romane au supravietuit in scrierile cdtorva jurisconsulti. Farinaceu, dupa ce discutd foarte pe larg aceasta cestiune, pune ca principiu ca : pedeapsa trebue sd o sufere /dptuitorul 2). Iar Miron Costin, adapat la stiinta marilor jurisconsulti, spune in limba sa fermecatoare : pre lege direapta, nice fecior
pentru fapta tatein,dsdu, nici tatdl pentru fapta feciorului de vdrstd nu-i platnic"). Grotiu declara formal ca sunt nedrepte legile care condarnna la moarte pe copii, pentru greselile parintilor 4), iar Pastoret pune ca o maxima : On ne peut jamais punir que l'inclividu qui a commis le crime" 5). 1557. Bentham este insa acela care trateaza mai pe larg si da cele mai puternice motive pentru personalitatea pedepselor 8); dela dansul putem zice ca aceasta cestiune nu se mai discuta.
*1558. Principiul personalitatii pedepselor a fost nesocotit
si in vechiul nostru drept, atat in Indreptarea legii cat si in Pravila lui Vasile Lupu7). Din potriva in Codicele Andr. Donici gasim : La pricini de vinovatie fieste carele pentru al sau pacat isi ea pedeapsa, nici flu] pentru tata raspunde, nici tatti pentru fiu" 8). 1559. Din principiul personalitatii pedepselor jurisconsultii
au tras consecinta ca trebue suprimata pedeapsa confiscarii, fiindcd prin luarea averii se loveste si familia condamnatului. Astazi putem spune ca aceasta e singurul interes pe care il mai prezintd, sub punctul de vedere juridic, principiul personalitatii L) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris 1784, p. 21. 2) Farinaceus: Op. cit. Ques1;24. Poena suos actores tenere debetur". 2) Miron Costin: Letopisetul tárii Moldovii, Cap. VIII.
4) Grotius: Op. cit. II, 21 § 15. 5) Pastoret: Lois pénales T. I, p. 22. 6) Bentham: Traités de legisl, T. II, p. 151-152. Cela ce va oträvi pre cineva nu ntimai 11 vor pedepsi cu cum-
plitã certare, ce Inca $i cuconii lui, ce yor ramânia pre urma, vor fi neputiarnici, fart nici de o cinste $i rusinati inaintia tuturor". Pray. Vas. Lupu, Glava, X, Nr. 2 $i Mat. Basarab, Glava, 245, Nr. 2, edit. Longinescu, Bucuresti 1912, p. 8) Cap. XLT, Nr. 4.
108.
177
pedepselor, deoarece condamnarea rudelor apropriate pentru fapta rudelor, e in vremile noastre numai o amintire istoricd. 1560. Trebue sä observam cd Grotiu, unul din primii luptätori pentru personalitatea pedepselor nu este contrar confiscdrii. El spune cd, dactt se confiscd averea tatálui, copiii ce e drept vor suferl Insä aceasta nu e propriu zis o pedeapsd pentru ei, caci nu trebue sä mosteneascd averea decdt la moartea tatälui lor i dacd tatd1 o va pästrã pand la moarte" ').
Deaceeasi pdrere este si Pufendorf, care observa ca, tot ce trebue evitat este ca pedeapsa sä nu fie direct nepersonald. E de sigur zice dansul o pedeapsd de a fi adus la särdcie, din cauza crirnei care a fäcut ca magistratul sd confiste averea. Dar cati oameni näscandu-se n'au milioane ? i cati altii perd tot ce au prin foc, naufragiu, rdsbel" ?2). El compara pe cel care &TA un put si intercepteazd apa vecinului, care nu cauzeazd o daund propriu zisd, caci uzeazd de dreptul sdu, Tot asemenea zice Pufendorf dacd se confisca averea
unui tatd, copii suferd in adevar, dar nu e in realitate o pedeapsa relativ la ei, pentrucd ei nu au drept sä mosteneasca
aceasta avere deck clan tatäl o va pastrd pand la moartea lui" 2). Burlamaqui, impartdseste si el parerea lui Grotius i Pu-
fendorf in privinta confiscarii, ardtand cd toate pedepsele lovesc i pe familia pedepsitului 4).
Prin urmare, parintii si intemeiatorii dreptului natural sunt favorabili confiscarii. 1561. Redactorii Cod. pen. din 1810, au admis deasemenea legitimitatea confiscarii ca pedeapsa; Cambacéres, Portalis, Target, au sustinut-o in consiliul de Stat ; Bigot Préameneu este singurul care a combdtut-o. Nu existã ereditate naturala; ziced Target sustinand confiscarea natura nu da alt drept copiilor decdt acela de a obtine alimente din averea parintilor ; deaceea comisiunea le a rezervat acest drept. Ea respecta legea naturala" 5). 4) H. Grotius: Op. cit. T. II, 21 § 10 Nr. 3. 2) Pufendorf : Op. cit. VIII, ch. 3 § 30. 8) Ibider n: § 31.
4) Burlamaqui: Principes du droit nature! Geneve 1747, in 4°, T. II, p. 203, IIIeme partie Ch. IV, § XLII. 5) Proces Verbaux Paris 1808, p. 71-73. 50195
12
178
Confiscarea a mai fost sustinuta de Blackstone 9, Filani chiar de Marat In caz de duel 4), iar Pastoret 6) si Bentham 6) au sustinut confiscarea partiala. 1562. Afara de aceasta confiscarea a fost admisa in toate timpurile si aproape la toate popoarele 7). Cincinat find dictator trimite pe Caiu Serviliu Hella sa aduca inaintea lui pe Meliu, care conspira contra Republicii ; acesta impotrivindu-se e ucis de Hella ; totus Cincinat, dupa cum spune Titu Liviu, condamna pe Meliu la confiscare si la doborarea casei. In vechiul drept exista maxima de barou : Qui confisgue gieri 2), Dumont 3),
le corps, confisgue aussi les biens8). Nu trebue insa sa confundam confiscarea cu perderea feudei de catre vasal in evul meziu, caci in realitate, vasalul nu era proprietarul feudei, ci un beneficiar cu obligatiuni. Feuda avand un caracter mixt de proprietate i de funcfiune, era natural ca in evul meziu, ca i astazi, vasalul sa piarda feuda, in cazul cand era culpabil de felonie 9). Acelas caracter il au in general i confiscarile domnesti din vechiul nostru drept ; moii1e find nu numai o proprietate imobiliara, ci i o functiune sociala, incredintata boerilor de Domn, era natural
ca ei sa pearda functiunea in caz de hainie (crima de inalta tradare), i chiar in caz de crima mare, de exemplu in caz de bigamie 10).
*1563. Dupa Farinaceu se pare ca, cel putin pe timpul sau, 1) Blackstone: Commentaire VI, p. 396. 2) Filangieri: Scienza, Cart. III, ,part. 2'a, Cap. XXII. 8) Dumont: Lois criminelles, p. 49. 4) Marat: Plan d'une legislation criminelle, 1790, p. 62.
5) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149. 5) Bentham: Traité de légis., T. II, p. 187. 7) Pastoret spune cA Zoroastru nu admitea confiscarea generala
a bunurilor, socotind ca copii sunt deja destul de nenorociti prin amintirea färdelegji tatalui lor i prin remuscarile care rod un suflet cinstit, ca si cand ar fl fost el insusi vinovat. Pastoret: Zoroastre, Confucius et Mahomet, Paris 1787, 431. 8) In Germania insa, dupa cum spune Carpzoo. pedeapsa confiscarii in timpul sau nu era admisa decat pentru les maestate, Qu, CXXXV, Nr. 8 si urm. 9) In acelas sens Civoll: Op. cit. II, Lect. XXIII, p. 220. 10) Pravila Matel Basarab, glava 237 si Vas. Lupu, glava 15, edit. Longinescu, Bucuresti, 1912, p. 131.
179
in a 2-a jumatate a secolului XVI, lucrurile confiscate nu se dau fiscului, ci le rezervd celor mai de aproape rude, care vin la mostenire fara testament1), aceasta insä nu poate sd fie socotita o confiscare in adevaratul inteles al cuvantului. *1564. Dealtmintrelea nu astfel intelege confiscarea Bodin,
contimporanul lui Farinaceu, care discutd foarte pe larg cestiunea legitimitatii confiscdrii, si care a inspirat pe toti scriitorn ulteriori, favorabili si defavorabili confiscarii. El aratä ca se poate spune contra confiscarii cd, nu numai ca violeaza legea
divind si naturald, dar chiar aducand pe copii in o lipsd la care nu sunt deprinsi, ii desnaddjdueste si-i face sa comitä crime, fie pentru a se rdzbund, fie pentru a sfarsi cu saracia care ii apasa ; dar pe de altä parte Bodin recunoaste cd unul din cele mai puternice mijloace ca sa impedece les meschants d'offenser, est la crainte qu'ils ont que leurs enfants soyent belistres, estant leurs biens confisques". El adaoga cd se poate spune cd Republica are interes Ca, copii condamnatilor sd fie saraci, cad altmintrelea vor aved mai multe mijloace de razbunare, si cd nu se ofenseazd legea lui Dumnezeu, a naturii,
de oarece bunurile tatalui nu sunt ale copiilor". In cele din urrnd Bodin conchide facand deosibirea intre mobile si bunurile castigate (meubles et acquests); care pot sä fie confiscate, si bunurile de familie (les propres) care nu trebue sd fie confiscate, distinctiune fdrd ratiune, mai ales in legislatiunile modern e 2).
Vedem dar cd Bodin vorbeste de adevdrata confiscare a averii, ce are de rezultat sa atribue fiscului bunurile condamn atului .
1565. Pedeapsa confiscdrii incepe sa fie combdtutd in ultima jumdtate a secolului al XVIII-lea, cand dealtmintrelea multi scriitori au combdtut toate pedepsele pecuniare, cum vom ardtd cand vom vorbi de amenda. E insd de observat ca toti aceia cari admit pedepsele pecuniare, ca Filangieri, Pastoret si Bentham, admit in acelasi timp confiscarea speciald. Abatele de Mably, un spirit luminat si cu idei inaintate dealtmintrelea, se intreaba de ce s'ar privd mostenitorii de un 9 ...sed proximioribus ab intestato venientibus reservat". Farinaceas: Op. cit., Quaest XXV. 2) Bodin: De la République. 1583, p. 721-724, Liv. V, Ch. III.
180
bun care le apartine ? De Mabry nu se intreabd insä, cum un bun apartine mostenitorilor, cand el contestd dreptul de proprietate chiar in persoana acelora carora le apartine I Dealtmintreleaadaoga dansulprin confiscare s'ar ispi ti lacomia guvernului ').
Aceasta idee nu apartine lui de Mably, ea este foarte veche. Bodin aratd prin numeroase exemple istorice cat de mult au abuzat tiranii de confiscare, ca sd-si märeascd averea, fit aceasta e chiar cauza care-1 face sä aibd indoeli asupra pedepsii confiscarii 9. Pastoret desi combate in principiu confiscarea generalk admite totusi distinctiunea lui Bodin, intre bunurile castigate fit cele mostenite, primele putand sä fie confiscate, mai ca seamd cand e vorba sa fie despagubit (iscul de malversatiuni2).
1566. Insä in secolul al XIX-lea, confiscarea desfiintat& prin art. 45 al Constitutiunei penale din 1785 a lui Petru Leopold ducele Toscanei i prin art. 2 al decretului din 22 Ian. 1790, al Adunarii constituante franceze, i titlul IV, art. 2 al Cod. pen. din 25 Sept. 1791, si redesfiintata in 1814 de Bourboni, este combdtutä de toate partile i nesustinutd aproape de nimeni 4).
Care e insä motivul disgratiei unei pedepse, odinioard. admisd de toata lumea ?
Kleinschrod o crede justd, dar inumand, de Broglie o considerd ca impolitica 9, Carrara impartaseste parerea lui 1) De Mably: Oeuvres, T. IX, p. 350.
2) Bodin: Op. cit., p. 725. El zice cd: Le droit des confiscations est l'un des plus grands moyens qui fut oncques inventé pour faire d'un bon prince un tyran". 2) Pastoret: Lois pénales, T. I, P. 146-147. Observdm ca Pastoret confundd pedeapsa cu despsgubirile civile. Evident cd in caz fie delapidare de bani publici, Statul are drept, ca orice particular, sS fie despAgubit din averea delapiddtorului, dar aceasta nu e conliscare sau o pedeapsd. Vom ardta cand vom vorbi de amenda cã Pastoret sustinea confiscarea partiala. 4) 0 exceptiune o face Cremani: De jure criminali, Macerata, 1834.
5) De aceeasi pdrere era Boyer Collard, care in sedinta Camerii franceze din 2 Ian. 1816, a zis: COnfiscdrile sunt sufletul i nervul revolutiunilor; dupace s'a confiscat, pentrucd s'a condamnat, apoi se condamnd pentru ca sa se confiste".
181
Carmignani si Rossi, cd aceastd pedeapsd este nu numai impo-
inumana, dar chiar nedreaptd, pentrucä pAcatueste prin aberatiune lovind copii inocenti mai mult dent pe cul1itic
si
pabil 9. Bentham, pe baza principiului personalitatii pedepselor, calificd pedeapsa confiscdrii tiranicd i odioasä 2). Carmignani a discutat insä foarte amdnuntit legitimitatea
confiscarii, si el este cel mai sever. In Elementele de drept penal, el spune ca pedeapsa confiscarii loveste in familie; Carmignani e insä prea mare jurisconsult pentru a nu recunoaste cd fii nu au drept absolut asupra averii parintilor, insdobservd dânsultot au un drept chiar contra risipei 3). In Teoria delle leggi, dupd ce spune cä, nici chiar numele
confiscare, nu se poate pronunta astdzi cuviincios (decentemente), adaoga cd a considerd pedepsele pecuniare ca sanetiune a legilor de sigurantA printre oameni, este a se expune de a se da corp umbrelor, sau de a scrie erori. Sanctiunea
pecuniaradupd dânsulnu poate fi sanctiune, pentruca admitand-o, s'ar rezolvà totdeauna sau intr'o prinsoare (scornmessa) sau in alternativa in care s'a pus deja legea celor XII Table : or sd nu insulte, or sã plateasca o sum& si sa insulte. Omul se expune sä pearda averea jucand, cum se poate erige in pedeapsa luarea banului, când legea cu interdictiunea prodigului e constránsd a pune o limita delapiddrii care o facem?" Carmignani termind facând distinctiunea cd, atunci cand e vorba de prosperitatea publica, pedepsele pecuniare.au ratiunea
lor, iar dacd este in joc siguranta, pedepsele pecuniare nu au rost, cad siguranta nu poate fi redusä la un oarecare preV). In fine, Ortolan considera confiscarea ca imorald fiindca. 1) Carrara: Programa P. G., T. I, § 690. 2) Une confiscation totale, au prejudice de ses propres héritiers au moins de sa femme et de ses enfants, serait un act tyrannique et odieux", T. II, p. 153. El se referA insA numai la confiscarea generalA, cAci pe cea particularA, cum vom arAtA vorbind de amendA, o sustine in mod formal. AceastA idee se gAse5te exprimatA incA in secolul al XVII1-lea, in Ordonanta penalA din 30 Nov. 1786, art. XLV, a lui Petru Leopold, marele duce de Toscana. 8) Carmignani: Elementi, ed. cit., § 339. 4) Carmignani: Teoria, Cart, III, Cap. IX, T. III, p. 212 5i 217; Confr. Cart. III, part. III, Cap. V, T. III, p. 335.
182
n4e cupiditatea '), §i nedreapta fiindca love*te pe inocenti_ In adevar zice dansul legea penala interverte§te ordinea transmiterii bunurilor, ea deschide anticipat o motenire §i respinge ca pedeapsa (A titre de peine) pe familia nevinovatd, ca sä cheme pe fisc sau pe cesionarii sal. Totul a fost spus in aceasta. privinta ; confiscarea generald e condamnata de §tiintd, §i aceasta condamnare in legislatiunile penale pozitive in curentul progresului modern este astazi ca§tigata practicei. Con-
fiscarea poate fi mai cu seamd In luptele politice o armä de rasboi, nu va fi insd niciodatä un act de dreptate" 2). 1567. Astazi confiscarea este desfiintata in toatd lumea civilizatd, §i aproape nimeni nu o mai sustine. La noi Regulamentul Org. al Munteniei art. 298 zice : Pedeapsa confiscatiei bunurilor, ca una ce este inpotriva pravilei i a obiceiarilor tdrii (sic 1), nu se va putea urma niciodate. Acela§i lucru 11 spune §i art. 355 Reg. Org. al Moldovei. Codicele penal $tirbei nu admite deasemenea pedeapsa confiscarii. In legea in vigoare confiscarea e desfiintata prin art. 17 din Constitutiune. Ce vom spune de aceastä pedeapsa.
1568. Cu riscul de a parea un spirit paradoxal or retrograd, ne pronuntam fard cea mai mica indoiald In favoarea confiscarii.
In adevar, toate argumentele in contra confiscarii nu pot sä reziste unei critice. serioase. 1569. Ca s'a facut abuzuri cu confiscarea ? Imparatul Na-
poleon I recuno§ted aceste abuzuri §i observa cu drept cuvant ca, din cauza amintirei lor, este repulsiune pentru o severitate care este dreapta" 2). Dar aceste abuzuri care, de mai bine de trei veacuri, incepand dela Bodin, formeaza argumentul cel mai de seama in contra confiscarii, sunt un lucru inerent tutulor pedepselor §i tutulor institutiunilor omene§ti. Oare privatiunea libertatii criminalilor, nu a servit adeseori de pretext pentru ca tiranii sä abuzeze violand libertatea adver9 Petru Leopold, marele duce de Toscana, in ordonanta sa penalA din 30 Nov. 1786 zice cA desaprobA un sistem introdus poate mai mult din lAcomia de a ImbogAti fiscul. 2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1394, p. 42. In Germania confiscarea a fost combAtutA de Berner, § 133, p. 209, ed. italianA. 3) Procès verbaux. 1808, p. 71-73.
183
sarilor lor ? lar sfânta institutiune a justitiei nu a servit uneori ca sd se comitti cele mai mari crime ? 1570. Trebue Insä sa addogarn cd aceastd temere In o societate dernocraticd este infinit mai mica, putem spune chiar neexistentä, fiindca produsul confiscarii nu mai serve§te suveranului, ci Orli Intregi, pentru care o confiscare are mai tot-
deauna o importanta secundara, data find neinsemnatatea averii unui particular fata cu marea avere a tdrii I). Astfel Inca confiscarea s'a desfiintat tocmai cand nu mai prezenta pericolul abuzurilor de cdträ tirani ! 1571. IncAt despre motivul cd s'ar lovi familia inocentd ludndu-i o avere la care ea ar aved chemare, nici nu credem ca meritä sd-1 discutdm, dupa cele spune de Bodin, §i dupa el de H. Grotiu, Pufendorf, Burlamaqui, Target. Inteun drept ca cel modern, care nu admite coproprietatea familiei, cum s'ar puted vorbi de vätämarea drepturilor mo§tenitorilor pAnd cdnd criminalul trdeste ? In Wile §i In timpurile in care se admiteau
bunurile de farnilie, evident cd era nedrept ca un beneficiar vremelnic sä rapeasca un bun atribuit pentru ve§nicie familiei ; acela care nu puted sd-1 alieneze prin acte licite, nu aved desigur dreptul sä-1 alieneze prin acte ilicite. Dar astdzi, nu e oare un
-anahronism a vorbi de drepturile familiei asupra bunurilor unei persoane care se afld in viatd ? 1572. Dacd argumentele care s'au invocat in contra confiscdrii sunt lipsite de valoare, sunt insä doud motive foarte puternice care ne fac sd credem cd pedeapsa confiscarii trebue admisd inteo bund legislatiune : 1) Sdracul are adeseori, drept orice avere, bratele lui cu care procurd mijloacele indispensabile de existentd familiei ; deasemenea avocatul, functionarul, actOrul, medicul, muzicantul §i alti profesionisti. Intretin familia prin munca lor. Dan ace§tia toti de care am vorbit, comit vre-o crima, familia lor poate sa sufere cea mai neagra mizerie, fiindcd omorand sau aruncdnd in ocnä pe criminal s'a luat familiei mijloacele de existenta, totu§i niminea nu a contestat dreptul societätii de a pedepsi pe un cri') Grigorie de la Tours (Gregoire de Tours) spune cä Chilperic pedepseA adeseori pe nedrept cu scop sA ia averile; si tot acelasi lucru 11 fAceau i Regii din dinastia merovingianA. 1. I. Thonissen: Loi salique p. 259. Vom recunoaste InsA cä acestea sunt istorii cam vechi I
184
minal, pentru motivul CA acel criminal ar fi singurul sustinAtor al familiei. Nici legiuitorul, nici judecatorul i nici chiar uma-
nitaristii jurisconsulti care cu atdta talent apara drepturile familiei criminalilor milionari, niciodatd nu s'au gdndit la soarta familiei criminalilor !Ara avere. Poate muri de foame familia nevinovata a criminalului sArac, dar nimini sA nu stirbeasca milionul criminalului bogat, care trebue pastrat ca depozit sacrasanct pentru interesanta familie a acestui monstru ! MArturisim cd, alAturi cu intemeetorii dreptului natural, noi Intelegem altfel principfile dreptului. 1573. 2) Chiar cei mai aprigi vrAjmasi ai confiscArii admit totusi pedeapsa pecuniarä a amendei, insA, dach se admite
amenda, judecatorii au putinta de a confisca intreaga avere a criminalilor care au o avere mai mica deck arnenda prescrisA de lege. Pentru cea mai mare parte din locuitorii Orli romanesti, amenda de 5000 lei prevAzutA de Cod. pen. si alte legi speciale, este o adevAratA confiscare generala a bunurilor, iar pentru altii o confiscare partiala ; 5000 lei nu poate fi socotit ca amenda, decdt pentru o persoand care are cel putin cdteva zecimi de mii de lei venit. Ne intrebam insA, pentru ce sA existe posibilitate in legislatiune, ca numai sAracii sa poatA fi condamnati la confiscarea totald sau partiala a averii lOr, iar bogatii criminali sA nu fie expusi la aceastA pedeapsd? Pentru ce sA nu ne gandim la drepturile familiei unui criminal cu avere de 5.000 lei, care e condamnat la o amenda de 5.000 lei i sA cugetAm numai la drepturile familiei criminalului milionar condamnat la confiscarea cel putin partiala? Ce oare? Numai familiile criminalilor avuti sunt inocente i merita interesul societAtei? Inteo legislatiune in care existA amenda, suprimarea confiscArii e un non sens i o nedreptate. SA marturisim cu sinceritate, confiscarea nu s'a suprimat din legislatiunile moderne, ea s'a redus i s'a restrans numai
la muncitorii necapitalisti si la cei cu averi mid. Constient sau instinctiv burghezia modernA plutofila i plutocratica, se pleaca respectos la vitelul de aur ; criminalul milionar va fi Wit in inchisoare, milionul ski insa va fi pAstrat intact familiei si se va bucurd de tot respectul i inviolabilitatea datorate maestAtii sale !
Prin urrnare, sub punctul de vedere al egalitatii, credem
185
cd pedeapsa confiscarii bunurilor trebue sä existe in o legislatiune; criminalii bogati trebue sä fie expusi cel putin la aceieasi riscuri i pedepse ca cei sdraci, de oarece ei nu au ca scuza amdraciunei vietii din cauza lipsei. Societatea trebue sa aibe aceleasi mijloace de apärare contra criminalilor bogati ca si contra celor sdraci. 1574. Nu suntem insa pentru confiscarea totald a bunurilor, fiindcä in acest caz familia bogatului deprinsä cu imbelsugarea i nepregatitd la lupta pentru castigarea existentii ar suferi mai mult decdt familia saracului. Credem ca pedeapsa confiscarii ar trebui sd fie totdeauna partiald, suindu-se dupa gravitatea infractiunii comise i dupa averea infractorului chiar la 9/10 din aceastä avere, fixandu-se in acelasi timp un maxim
de avere care se poate läsã unui criminal ') 1575. Sti nu ni se obiecteze cä pedeapsa confiscdrei ar lovi principiul personalitatii pedepselor ; familia este adevarat
cd e lovitä prin aceastä pedeapsa, dar e lovitä indirect ca prin once alta pedeapsa. Nu mai vorbim de amenda, care ori cat de mica ar fi, se resfrange desigur i asupra familiei; ldsam la o parte chiar inchisoarea care, impedecAnd pe orn sä munceasca, adeseori poate aduce mizeria in familia sa, dar orice pedeapsa in general, nu e o suferinta morala pentru rudele apropiate din cauza milei pentru cel pedepsit, si a rusinei de societate?2). Legea poate i e datoare sd evite pedepsirea directd, ca in vechiul drept a membrilor familiei, nu insä suferinta indirecta, prin cale de consecintd. Burlamaqui spune cu drept cu\rant ca, or trebue a desfiintà toate pedepsele, or a primi unele inconveniente inseparabile de constitutiunea lucrurilor omenesti si de relatiunile particulare pe care oamenii le au unii cdtre altii"). 1576. Noi credem çä, nimeni n'a exprimat mai bine adevaratele principii in aceastä materie decdt Miron Costin. Vor9 Aceasta este in rezumat si pärerea lui Bentham: T. II, p. 153 si 157.
2) In ace1asi setts Ciooli: Part. II, Lect. III, p.17 si MoUnier-Vidal: Cours I, p. 292; Confr. Normand: Cours, Nr. 317, p. 283. §
2) Barlamaqui: Principes du droit naturel, IIIeme part., ch. IV, 42 si Cico/i: Op. cit, p. 18; Confr. Garcon: Art. 5, Nr. 29.
186
bind de uciderea lui Septelici hatmanul i Goia postelnicul si de confiscarea averii lor de catre Alexandru-Voda, ca pedeapsa
pentru omorarea lui Gaspar voda, cronicarul zice: si cu lege direapta le-au facut acea pedeapsa, numai munca ce au facut femeilor lor i mumei lui Septelici pentru avutie, aceia a fost peste pravila, ca pre lege direapta, nice fecior pentru fapta
tatdndseu, nici tatcil pentru fapta feciorului de vdrsta nu-t platnic"9. Prin urmare, pedepsirea atat in persoana, cat si in averea infractorului este legitima, ceiace insa nu este admisibil este de a se pedepsi rudele sau sotul in mod direct pentru o fapta care nu este a lor. Astfel, tatal or sotul nu pot fi condamnati nici chiar la amenda pentru infractiunea savarsita de. fiu or de sotie 2). De asemenea nici stapanul pentru sluga sa8). Legea insa poate sa dispuna contrariul in cazuri exceptionale i anume prevazute, cand legea impune o obligatiune unei persoane determinate 4).
§ 3. Pedeapsa trebue sä fie deopotrivfi pentru toti. 1577.
Aceasta calitate nu este decat una din numeroa-
sele aplicatiuni ale principiului egalitatii inaintea legii. Constitutiunea franceza din 3 Sept. 1791 in Titl. I, No. 3, dispunea ca: Aceleasi infractiuni vor fi pedepsite cu aceleasi pedepse fara nici o distinctiune de persoane" 6). 1578. E inutil poate sa observam Ca aici nu e vorba de
a se da aceiasi pedeapsa tutulor persoanelor cari au comis aceiasi infractiune; pedepsele find eminamente personale si subiective, judecatorii pot, tinand seama de imprejurari §i chiar de persoane sa dea pentru aceiasi fapta pedepse dife1) Mixon Costin: Edit. Cog. Cronicele Rornâne, cap. VIII, T. I, p. 276.
2) Vezi deciziuni ale C. cas. fr. in Garpon: Code penal, art. N-rile 36 si urm. 3) Ibidetn: Nr. 40. 4) Ibidetn: N-rile 54 si urm. (i) In 21 Ianuarie, 1791, Dr. Guillotin a propus un decret care, in art. 1 dispuneA: Infractiunile de acelasi gen vor fi pedepsite cu aceiasi pedeapse, orcare ar fi rangul i starea culpabililor". Iar in art. 6 se propunea decapitarea pentru toti printr'un simplu mecanism.
187
rite la doi sau mai multi indivizi. Tocmai pentru aceia legiuitorul stabileste un maximum si un minimum, si a admis si circum-
stantele atenuante, lasdnd juclecatorului o latitudine destul de mare pentru pedepsirea aceleiasi fapte. Cdnd zicem cd pedeapsa trebue sd fie deopotrivä pentru toti, aceasta insemneazd cd legea nu trebue sä facä distinctiune de persoane, stabilind privilegie, imunitati or inegalitati. Cu alte cuvinte legea trebue sä facä abstractiune de persoane, sau de clase sociale ; ea nu trebue sd vorbeasca dent de infractiuni si pedepse, lasand ca judecatorii sä tind seama de persoane sau de circumstante 1). 1579. Motivul acestei regule este cd infractiunea produce acelasi rdu, or din ce clasa ar fi infractorul, poate chiar mai
mare cdnd el este din clasa de sus ; prin urmare existä un egal interes de a pedepsi toate infractiunile fara sd tind seamd de clasele sociale. 1580. Trebue sd spunem insd cd uneori chiar legea tine searnd de persoane, insd ea nu se inspira de principiul inegalitatii, sau al favoarei, ci de alte motive drepte. De exemplu, legea pedepseste mai putin aspru pe minori decdt pe majori ; deasemeni etatea prea inaintatd e un motiv de usurarea pedepsii. Insa, in aceste cazuri legea nu este in-
spiratd de spiritul de castä or de privilegie, ci cautd sä fie mai Wanda cu cei slabi ; departe de a lovi in principiul egalitätii, legea il confirma, cdci din orce clasa ar fi minorul sau bdtrdnul, legea ii indulceste pedeapsa. Deasemenea ednd legea pedepseste mai aspru pe functionari
§i. pe aceia care abuzeazd de autoritatea sau puterea lor, nu violeazd principiul egalitatii, inaintea legii, ci aplicd principiul : lex arctius prohibet quod plus abhorret. Calitatea de functionar
e o circumstantã agravanta, care atrage dup. sine o pedeapsa mai mare, tot astfel precum atrage si calitatea de recidivist, din cauza cd pericolul social este mai mare in aceste cazuri.
i acest principiu al egalitdtii pedepselor n'a existat totdeauna in legislatiune. *1581.
1) Trebue sa observam ca atunci cand s'a scris articolele sus men-
tionate, nu se admiteau deck cireumslantele reale, iar nu cele personale: pedepsele erau fixe fdrä maximum si minimum.
188
In vechea lege a lui Manu inegalitatea este atat de obisnuita, Incat se poate considera ca o regula sau principiu al legislatiunii. Pe deoparte pentru unele infractiuni e pedepseau mai aspru cei mari, iar pentru altele din contra se pedepseau mai aspru cei mai mici. Sa se fereasca Regele zice Manava-Dharrna-Sastra de a omorI un Braman chiar cand ar fi comis toate crimele posibile ; sa-1 alunge din Regat luandu-i toata averea i fara sa-i faca cel mai mic rau" 1).
Pentru adulter Bramanul e supus la tonsura rusinoasa, pe cand indivizii de celelalte trei clase sunt omoriti2). Insa in unele cazuri Bramanul e mai aspru pedepsit deck omul din celelalte caste. Amenda unui Sudra zice legea lui Manu pentru un furt oarecare trebue sa fie de 8 ori mai mare decat valoarea lucrului, a unui Vaitin de 16 ori, a unui Csatria .de 32 de ori, aceia a unui Braman de 64 de on i chiar de 128 ori mai mare, cand fiecare din ei cunoaste foarte bine raul i binele pe care 11 face" 3).
*1582. Inegalitatea inaintea legii penale a existat i la Romani Insa numai intre liberi i sclavi. nAliter puniuntur servi quam ltberi" ne spune Claudius Saturnin 4). In alte cazuri ea exista in mod exceptional ; de expemlu, daca barbatul ucidea
pe femee prinsa in flagrant delict el era condamnat la surghiun pe toata viata cand era un om de jos, iar daca era o persoand de conditiune, el era surghinit pe timp marginit 5). 1) Lois de Manou: VIII, 380; Ibid.: 124. Dupg Thonissen: Op. cit. I, p. 62. 2) Ibidem: IX, 237-242; XI, 54 (eodem. loco). 3) Lois de Manou: VIII, 337-339; Thomissen: Op. cit. I, p. 59. 4) Leg. 16, § 3, Dig. De poenis, XLIX, 19. Altfel se pedepsesc
(pentru aceleasi fapte) robii deck oamenii liberi". Confr. Paul Dig.: Leg. 38, eod. titl. Humiliores in metallum damnatur, honestiores in exilium mittentur. 5) Leg. 1, § 5, Dig. XLVI1I, Titl. 8. Pufendorff criticA aceasta dispozitiune. Ca si cum zice dAnsul afrontul pe care il face o femee
bArbatului sAu avAnd relatiuni cu un alt om, nu ar fi tot atAt de simtitor celui mai de jos mestesugar ca i celui mai mare nobil". Le droit de la nature et des gens. Trad. Barbeyrac: Basle, 1750, T. II, p. 494. Livre VIII, ch. III, § 25. Confr. Leg. 28, § 2. Dig. De Poenis ,qui liberi et quidem tenuiores homines honestiores vero fustibus non subjicitur".
189
*1 583. In vechiul drept deasemenea erau privilegii relativ la aplicarea legii penale. Jul. Clar ne spune : Cdnol e vorba de a se da o pedeapsa pecuniard, se pedepsesc mai greu nobilii ; totusi and e vorba de a se da o pedeapsd corporala, se pedepsesc mai aspru plebeii deck nobilii sau cei aflati in dregatorii ' ). Menochiu deasemenea ne spune a pedeapsa pecuniard
se transformd in corporald, nu insd la nobili; dar nobilii pldtesc mai mari pedepse pecuniare2). Tot Menochiu ne spune
a servul si persoana de jos pentru crima de fals se ucide, iar nobilul se goneste din tard2).
Tiraqueau pune in principiu a : Din cauza vredniciei nasterii si a nobletei stramosilor, se cla o pedeapsä mai ward infractorului"4). Ce e drept cd tot el ne spune cd, desi nobilii nu trebue sd se spAnzure in furci, totusi vor primi aceastä pedeapsd clan au comis o crimd foarte mare, de pildd au fdcut crima de !Malta trddare5) si. cd trebue sd se pedepseasca mai usor cei straci deck cei avuti, and e vorba de pedeapsa pe-
cuniard, si chiar se pot ertd de pedeapsd cei sdraci6). Loysel citeazd maxima : OA le vilain perdroit la vie ou membre de son corps, le noble perdroit l'honneur en reponse de Cour" 7). Chiar Dumoulin, pe care Pastoret II Mudd, spune
a nu trebue sa se aplice tortura cu aceiasi usurintä unei persoane nobile si calificate, ca unei persoane de jos9). In fine, vom cad pe Montesquieu care scrie In secolul al XVIII-lea : Dans les cas oa il s'agit de peines pécuniaires
les non nobles sont moins punis que les nobles. C'est tout le contraire dans les crimes; le noble perd l'honneur en Cour, pendant que le vilain qui n'a point d'honneur est puni dans son corps"9). 9 lul. (ilarus: Op. cit. Quaest LX, Nr. 24. 2) Menochlus: Op. cit II, Cas. 447, Nr. 11 si 12, p. 570, col. 2-a. 8) Ibidem: II, Cas. 306, Nr. 3, p. 404. 4) Tiraquelus: Op. cit. XXX, Nr. 1 (p. 164). 5) Tiraquelus: Op. cit. LI, N-Ie 76 si 77. 6) Ibidem: XXXII, Nr. 1 (p. 185). In aeelas sens E. Pufendorff .Introductio, cap. XXV, § 34, p. 316. ') Loysel: Institutes coutumieres, Tit. Des peines Maxima, 32. 8) Cli. Dcsmaze: Pénalités anciennes, p. 39.
°) Montesquieu: Esprit des lois. Livre VI, ch. X. Ce e drept ca Montesquieu se mArgineste a constath fapta. Foarte interesant asupra
190
Pand acolo merged spiritul de neegalitate in pedepsirea infractorilor, Inca uneori degenera in ridicul. Se citeazã cazul lordului Ferrers in Anglia, care find condamnat pentru omor In timpul regelui George II, a fost In cele din urnid spanzurat, cu toate impotrivirile lorzilor, insä in loc de a fi decapitat a fost spanzurat cu o sfoard de mdtasa 1). Si neegalitatea se referd nu numai la autorul infractiunei, ci chiar la victima lui ; Jul. Clar ne spune cd nu poate sa. fie
asasin decat acela care ucide pe un cretin; aceasta era opiniunea generala 2).
*1584. Trebue sã spunern insä, impreund cu Carpzov, ca,
daca nobilii se pedepseau mai usir ca nenobilii, aceasta se aplicd numai la pedepsele arbitrare, iar nu la cele uniforme §i prescrise de lege sau de statute. In crima de omor, pedeapsa era aceea§i atat dupd dreptul divin, cat i dupd cel uman 3).
1585. In ajunul Revolutiunei franceze din 1789, spiritele
erau pregatite pentru a se realizd egalitatea inaintea legii penale. Dufriche de Valazé, nu numai cä sustine egalitatea, dar chiar e de parere ca, departe de a fi pedepse mai mici pentru nobili, decat pentru nenobili, trebue ca nobilii sa fie mai acestei materii e Carpzovius: Practica, Part. II, Quaest LXII, N-rile 1 si urm. El arata ca sunt penalisti care sustin ca pentru adulter, nobilul va fi mai usor pedepsit, caci daca chiar cand e vorba de amor se cla alta pedeapsa nobililor, cu atat mai mult in caz de adulter. Cu multa energie Carpzov combate aceasta opiniune, sustinand ca nobilii ar trebui pedepsiti mai aspru pentru adulter (gravius puniendos esse, non absurde quis extimaverit), caci ei pateaza mai mult cinstea lor, Si exemplul lor provoaca pe cei de jos la infractiune (N-rile 6 si 7). El citeaza autorii pentru cele doua pareri, si discuta foarte interesant cestiunea neegalitatii pedepsii chiar relativ la amor. Confr. si Part. III, Quaest XLVIII, N-rile 32-49.
Tot Carpzov arata ca pentru injurii cei de jos sunt batuti, iar ceilalti sunt exilati, relegati or degradati. Qu. XCIV, Nr. 5. Benjamin Disraeli Coningsby: Livre, IV, ch. IV. Dupa Fische! Constitution d'Angleterre, T. I, p. 72. 2) Jul. Clarus: Opera omnia. P. Chouet, 1636, p.349.Livre, V, §, Assassinium, Nr. 1 i 2.Vezi si I. Bapt. Baiardi asupra lui Jul. Clarus: Op. cit. Nr. 13'. (Act. cons. 165, col. 2). 8) Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest II, No. 2 si 3; Confr. si No. 13 unde aratä ca -unii sunt de parere ca cei mai de sus trebue pedepsiti mai aspru, citand leg. 8, Cod. I, 3, (an. 385).
191
aspru pedepsiti, pentrucd ei merita mai putina mild 1). Aceasta
insaadaogd de Valazé nu trebue sa fie inscris in lege, caci in fapt prin sine insäsi pedeapsa nobilului este mai aspra 2). *1586. Tot de acelasi spirit neegalitar erau insufletite i vechile noastre legiuiri pana la actualul Codice penal ; i chiar cu rusine trebue sd spunem Ca, in unele cazuri legea noastra era mai inapoiata decat insasi Manava-Dharma-Sastra, cum se va vedeä din urrnatoarele extracte din Pravila lui Mat. Basarab, glava 367 3).
A doudsprezecea vind care indeamna pre judecator sa micsoreze certarea celui vinovat de cum scriu pravilele : taste
rucla cea aleasd, boeria, de vreme nice cei de ruda buna, nice boiarii, nice feciorii lor nu se vor certà cu catarga sau cu ocna, ci pentru acelea se vor goni de in mosia lor catava vreme ; iar nu sd spanzura in furci ca alti facatori de rau, nici se inteapa, ci pentru acelea, pentru toate li se taie capetele nice pre ulita pre in targ nu se poarta unii ca aceia" (§ 1). Cdnd cearta judecatorul sau Pravila pre cineva cu bani,
atunce tocina se cearta botarenul ca eel sarac" (§ 2) 4). Pravila schimba certarea cea trupeasca in bani, cand iaste vre-un boiaren" (§ 3). . . . . de sa va afla vre-un boiaren hiclean unui Domn, hain Orli, si de s'ar arata intr'acesta chip si unul din cei mai si mici, atunci mai mult se va certa cel mai mare boiaren, decat
cel mai mic i om mai de jos; asijderea i omul cel mai de jos, de-1 vor prinde la rasboi viu, atunci vor taid capul, iar de vor prinde vre-un boiaren atunce '1 vor spanzura" (§ 4) 5). 1) Acelasi lucru sustine cu aproape 2 secoli inainte Carpzov, relativ la adulter, cAci cei mad dau un exemplu mai vizibil. Qu. LXXII, Nr. 1 si urm. 2) Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alencon, 1784, p. 406 407. 8) Dispozitiuni absolut identice find in Pravila lui Vas. Lupu, am crezut inutild citarea or reproducerea. Vezi dispoz. Vas. Lupu, glava 62 edit. Longinescu: Legi vechi rom. p. 287. 4) Aceastd dispozitiune e inferioard legilor din Occident, si chiar legii lui Manu, care cel putin stabileste o compensatiune (land pedepse pecuniare mai mad celor din clasele de sus ca unii ce sunt de ordinar mai bogati.
5) Dece pre BArboi cel bdtrdn In loc 1-au intdpat, de laturea targului, iard pre feciorul lui Barboi 1-au trimis de 1-au spAnzurat in poarta casei tAtAnisate. Domnia lui Tomsa-Vodd. Letopiset Miron Costin. Ed. CogAln., II-a, T. I, p. 264.
192
Gresalele care fac rusine boiarii boiarilor, atunce mai mult sd ceartd boiarii, decat cei mai mici si oameni mai de jos; cum se-ar zice, la gresala votriei, se va certa mai mult boiarenul decat cel mai micsor" (§ 5).
La gresalele ce invatd pravila sa piarzd in furci, cum e hainia si hiclesugul, cand hicleneste pre Domnul sau, atunce se va spanzura si boiarenul ca si cel mai prost, iar asa furcile boiarenului sa se facd mai nalte, decat ale celui mai mic" (6)1).
Pentru prea curvie, tocma intr'o potriva sa se cearte boiarenul ca si cel mai mic" (§ 11). Legea mai arata si alte cazuri de egalitate de pedeapsa, cum de exemplu, repetirea infracOunei pedepsita cu bani, atrage la a 3-a oard aceasi pedeapsa boiarenului ca si omului prose (§ 9). Principiul este insa ineegalitatea legii penale in favoarea boiarenului, cazurile contrarie sunt o exceptiune. ExistEt ce e drept in legiuirea lui Matei Basarab si inegalitati de pedeapsa rationale si nedictate din spiritul de casta. Astfel vom cita: Taranul cel gros, acela poate soval sa nu se cearte, mai
ales cand va fi marturie cuiva, si de va gral cuvinte fait de isprava, farEt cale, de se va cunoaste lucrul ca graiaste den prostimea lui" (glava 364, § 2 si 59, din Pravila lui Vasile Lupu 2).
Asijderea vom cita dispozitiunea ca:
Tiganul sau tiganca lui sau copilul, de va fura odata sau de cloud ori sau si de 3 ori, gaina, gaisca sau alt lucru micsor, atunci sa se iarte" (glava 346, § 22). Vezi Inca glava 346, zacon 3 si altele, si Pravila Vasile Lupu. Pricina XIII, , No. 1238).
Inegalitatea inaintea legii penale a existat in Romania pand in zilele noastre. 0 gasim in Condica criminaliceasca Ionitd Sturza din 1826, § 253 4). Condica criminaliceasca Bibescu 9 Confr. intocmai acelasi lucru: furci mai inalte nobilul in Julius Clarus: LX, Nr. 24. 2) Ed. Longinescu: Legi vechi românesti. Bucuresti, 1912, p. 281. 8) Edit. Longinescu: p. 123 si 124. 4) § 253, Nr. 7. Cel ce va jurd stramb sd se batd la trei locuri pe ulitA si sd se globeascd la cutia milelor8 iar dacci vinovatul va fi evghe-
fist sa va spAsi cu inchiderea la manastire pe sasa luni. Nr. 9 (pentru mutarea pietrilor de hotar) de va fi din cei prosti
193
din 1841 art. 25 si 33, si chiar in Codicele penal al Principelui $tirbei din 5 Decembrie 1850. Art. 24 zice : Cazdnd vre-un nobil in vre-o crima pentru care legea orandueste moartea se va omori, in crima de ocna pe toata viata sau pe vreme marginita, or in crima de munca la temnitele Braila or Giurgiu,
se va supune la degradatia cetateneasca si la inchisoare pe toata viata sau pe vreme marginita la vre-o manastire sau alt loc sigur in launtrul Principatului". Iar art. 33 acelasi codice, vorbind de bataia dela 50-150 nuele prescrisa de art. 7 spune :
Nobilul de familie, de rang sau de profesie, precum : boierii, negutatorii, doctorii, avocatii, si altii cu deosebit caracter, nu se supun la batae, cad bataia desi s'a primit intre pedepsele acestei condici, insa la a ei aplicatie judecatorul nu va pierde niciodata din vedere caracterul si pozitia sociala a oricarui osdndit, ordnduind la asemenea imprejurari, in locul acestei pedepse, totdeauna corespunzatoarea osdnda". Interdictia si globirea isi au aplicatia deopotriva la nobili ca si la teilalti vinovati"). 1587. Termindnd aceasta expunere istorica, vom observd ea, daca astazi nimeni nu mai contesta principiul egalitatii inaintea legii penale, sl daca toate legislatiunile popoarelor civilizate au admis acest principiu, in fapt egalitatea adevaratã nu exista mai nicaeri. Mai intdi Ministerul public, pentru motive usor de inteles, nici nu da in judecata pe certi infractori. Rar se vede In Europa ca o persoana slis pusa sd fie data in judecata pentru duel ; nobilii moderni daca estropiaza in duel pe un barbat inselat de pilda,
nici nu sant dull in judecat4 2), pe cand daca un Oran a sd va bate la fata locului, iar de va fi din cei mai de ispravd sd se globeascd Ia cutia milelor'. Vezi si § 217. Cel care tatând pe cineva cu cruzime '1 omoard, se pedepseste la groapa ocnii, de va fi din cei prosti, pe trei ani, iard de va fi din evghenisti intr'o mändstire in curgere de cinci ani". 2) Vezi critica pe care o face B. Boeresco in: Traité comparatif des délits et des peines. Paris, 1857, p. 330-332, aceste dispozitiuni din Cod. pen. $tirbei.,
2) In Rusia a fost o exceptiune ; Presedintele Dumei a fost dat in judecatã si condamnat la inchisoare; negresit tard sdlbaticA si neegalitard! Acest lucru nu se poate intAmpla la noi unde chiar magistratii s'au batut in duel. 50195
13
194
ranit pe un all taran intr'o imprejurare identica, este bagat In puscarie. De ce? Desigur fiindca taranul si omul de jos n'a invatat mijlocul mezieval de lupta, si el a ramas si astazi la cel primitiv al purnnului si al ciumagului 1 Deasemeni foarte rar, mai niciodata nu se dau in judecata acei care strivesc oamenii cu automobilele; de CO Fiindca In general acestia sunt oameni de sus, cel putin prin puterea averii lor. Pe cand din contra, sa pofteasca caruciorul unui targovet, nu sa raneasca, dar macar sa mearga cam repede pe o strada principala, si imediat va fi dat in judecata pentru contraventiune.
Cu furtul este acelasi lucru. Casierul unui club din principalele orase ale Orli a furat 16.000 lei, si cu toate ca in comitetul acelui club figurau o multime de magistrati, infractorul nici nu a fost dat in judecata. Clubul s'a multumit sa primeasca
drept plata doua tablouri de Aman, iar infractorul a scapat nepedepsit.
De ce? Desigur fiindca hotul era din societatea de sus, si burghezia moderna are si ea nobilii sai, pentru care se poate zice cu Codicele penal $tirbei, ca daca legea a primit puscaria
intre pedepse insd la a et aplicafie judecdtorul nu va
pierde niciodatd din vedere caracterul si pozilia sociald a oricdrui oseindilla $i chiar cand parchetul lsi face datoria sa dea in Judecata pe un om sus pus, aid deosibire intre situatiunea lui si a unui nenorocit, mai ales daca este judecat de jurati, fata de care talentul avocatului joaca un mare rol 1
In frumoasa opera Reinvierea", Leon Tolstoi arata cu drept cuvant deosibirea de situatiune prin aceste cuvinte pline
de adevar vorbind de Maslova. A condamnat-o flindca nu avea bani. Daca ea ar fi avut bani, ar fi platit un avocat mester si iscusit care ar fi achitat-o" 9. $i mai departe. Tolstoi, citeaza un exemplu de nedreptatea judecatorilor, prin urmatoarea comparativa :
In ambele cazuri prima cauza a crimei fusese betia. Taranul ucisese sub efectul unei supra excitari anormale si, pentru a-I pedepsi, 1.1 despartise de sotia si copiii sai, i se pusese flare Ia picioare, ii rasese jumatatea capului si se pre9 Tolstoi: Resurrection, p. 151.
195
gated sa-1 trimita la munca silnica, pe cand ofiterul, care, In ace1e4. conditiuni savdr*se aceiai crima, acela era la arest inteo camera frumoasa, maned pranzuri bune, bea vinuri alese, cited liber toate cartile pe care void sa le citeascd, i, in scurt timp el va fi pus in libertate i va relud vechia sa viata in
care va aved norocul de a intampind de acum inainte, mai multa prevenienta ca In trecut" i).
lnegalitatea continua dar sa existe In justitia penala; omenirea a scapat de inegalitatea din lege, nu Insa i de cea din fapte; inegalitatea legald a devenit inegalitatea sociala. Este desigur un progres, omenirea are Insa drept tit as-
pire la mai mult; atata sange generos care a curs in lupta principiilor, n'a fost varsat pentru ca un escroc norocos or un camatar nerginat sa aibd privilegii ca fo§tii nobili, chiar cand el a comis o crimal § 4. Pedeapsa trebue sã fie reparabilk 1588.
In adevar se poate intampla ca judecatorii sa se fi
Igelat i sa fi osandit pe un nevinovat; deaceia trebue ca societatea sa aiba mijlocul de a repara raul suferit pe nedrept de un nevinovat. Asupra principiului toata lumea e de acord. Pedeapsa zice Pastoret nu trebue niciodata sa fie astfel ca, dacd multimea s'a in§e1at, ea sa nu poata fi reparata"2). Iar Bentham,
care desigur ca nu pacatuete prin favoarea cdtra infractori exlama. Faibles et inconsequents que nous sommesl Nous jugeons comme des etres borries, et nous punissons comme des êtres infaillibles"8). Negre§it ca este un rau imens de a condamnd pe un ne-
vinovat, o adevarata calamitate sociala, prin spaima care o produce in cetateni"), dar raul este Inca §i mai mare, cand gre*ala condamnarii find recunoscutd, societatea nu are putinta de a o repard. 1589. Sub acest punct de vedere se condamnd mai ales pedeapsa cu moarte i orice pedeapsa corporald. 1) Ibidem: P. 341. 2) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 22. Axioma X-a. 3) Bentham: Traités de legisl. T. II, p. 166.
4) Carrara: Programma P. G., § 651.
196
Art. 298 Reg. Org. al Munleniei zice : Pedepsele cu tderea mdinilor, precum i cazna sau muncile se stricà i sa desflinteazd fard a se mai puteä urma deacum Inainte". Deasemenea art. 355, Reg. Org. al Moldovei: Schingiuirile (tortura) i toate silnicile mijloace pentru a sill pe invinovatitul la vreo martu-
risire sunt oprite ; oseinda de ciantiri se oboard". A rdmas Inca In Moldova infierarea (la marque) numita inbourare, flindcd se puneâ pe culpabil cu ferul Inrosit semnul Moldovei un bour. In colectiunea Hasnas se val anaforale Intärite de Domn pentru inbourarea vinovatilor, In cazul cand individul condamnat era un recidivist1). 1590. Trebue sa observam Insä ca. In realitate nici o pedeapsa nu este complect reparabild. Nu mai vorbim de inchisoare, care odatd suferita privatiunea libertatii pe un oarecar6 timp, nu mai exista nici un mijloc de reparare, din care cauza Brissot de Warville conchidea ca, pentru a pronunta aceasta pedeapsa, trebue sä fie cineva infalibil sau tiran 2). Dar chiar degradatiunea civicä sau amenda, nu sunt complect reparabile caci nici un mijloc nu existä spre a tidied suferinta pe care a avut-o nevinovatul de a suferl inteun timp mai mult or mai putin lung, nedreptatea condamndrii. Vorbind de amenda d. Laborde zice: amenda se restitue, dar beneficiile, ocaziunile perdute In speculatiuni sau intreprinderi se restituesc vreo data 3)?*
Dupa noi insa nu aceasta e partea cea mai grea a ireparabilitatii, ci suferinta pe care o simte cel condamnat pe nedrept? Conchidem dar ca toate pedepsele sunt ireparabilile, ins& unele sunt mai mult ireparabile decdt altele. 0 In 16 Martie 1840, se intareste de Domnitor hotArirea divanului domnest care pronuntase ihbourarea iar inboufarea se va face pe spinare ui pe frunte, urmandu-se asamine, cand imprejurárile ar cere neapArat intrebuintarea acestei masuri". 0 anaforà intarita de Domnitor, fiipd vorba de doi hoti, unul furase doi cai iar altul 18 irmilici si 4 sorocoveti. Conform § 239, Cod. criminal, unul din cei doi hoti de cai precum i furätorul banilor, ca unii ce furase pentru prima data sunt condamnati la 50 bice
pe ulitä i muned publica patru Iuni, iar Florea Ciuhureanul flind dovedit ca* a mai fost osAndit la un an groapa ocnei in 18 t5, i se vor da 100 lovituri de bice la ra'spantia ulitelor, dupti care inbourdnda-se, sa se deh surgun peste hotarul Dundrii ca unul ce sa griseste si fárA nici o sthtornicie In p6mantu1 acesta. Hasnas: Culegere de ofise, p. 239. 2) Brissot de Warville: Le sang de l'innocent vengé, p. 56. 3) Laborde: Op. cit. Nr. 31, p. 20, ed. 2-a.
197
In Franta s'a propus a se indemniza victimele erorilor judiciare7 ceiace este foarte drept; la inceput propunerea nu s'a admis din cauza cheltuelilor ce s'ar ocaziona mai ales cand e vorba de inchisoarea preventiva. Mai tarziu prin legea din 8 Iunie 1895 s'a introdus o dupla reparatiune, morala i pecuniara (art. 446, Proc. pen.. fr.). § 5. Pedeapsa trebue sä fie moralizatoare
1591. Primul scop al pedepsii este indreptarea individului peclepsit ; el sufera greutatea pedepsii, prin urmare, este natural ca tot el sa profite de aplicatiunea ei. 0 pedeapsa care perver-
teste pe un individ, In loc sa-1 indrepteze
ste o pedeapsd
detestabila.
In aceasta privinta,. putine pedepse sunt mai desmorali.zatoare ca inchisoatea, mai ales cand ea este Mu organizata. In ideia legiuitorului inchisorile nu sunt numai o suferinta impusd vinovatului, ci i o scoala de Indreptare, deaceia inchisorile sunt nurnite penitentiare, adicd institutiuni de pocaire, iar unele din ele mai primesc calificarea de corecgonale. In realitate insd, stiut este ca in penitentiare foarte rar omul se pocdeste, fiindca nu are cine sd-1 indrumeze pe aceasta cale, penitentiarele find in general ran organizate sub acest raport. Penitentiarele sunt ce e drept o scoala, insd, dupd cum vom arata, o scoald de coruptiune, in care cei mai putin corupti iau lectiuni dela cei mai corupti, cum sa. faca Infractiuni mari di
totusi sa scape de pedeapsa, or sd scape cu o pedeapsd
mica. 1592. Esit'a cineva pocait din penitentiare? Am merge prea departe dacd am raspunde negativ; nu credem insa cä
suntem ;pesimisti afirmand Ca inchisorile noastre mai mult per-
vertesc decat moralizeaza, prin contactul cu cei Mi, i prin lipsa de oameni morali i moralizatori care sa ajute la regenerarea celor gresiti, Proba de ceiace afirmarn sunt numeroasele recidive la noi i pretutindenea.
.
Cei care cugeta din societate simt aceasta, insa se tern sä marturiseasca lucrul, fiindcd aceasta ar fi condamnarea principalului lor sistem de pedepsire Sistemul celular inlaturd cel
198
putin demoralizarea, dacd nu poate provocd indreptarea individului, insd, din nenorocire, el este prea costisitor, i deaceia la noi in tart el este foarte putin aplicat, dupa cum vom ardtd. § 6. Pedeapsa trebuie si fie publia 1593.
$tim ca pedeapsa trebuie sä aibä un indoit scop :
a) Indreptarea vinovatului, b) Instiintarea sau prevenirea celorlalti indivizi care ar fi ispititi de a face infractiuni la ce consecintd se supun dacd ei contravin la prescriptiunile legei penale. Pentru ajungerea acestui de al doilea scop, pedepsele trebuie sa se pronunte i chiar sa se execute in public; cu modul acesta ele vor servi nu numai culpabilului ci i societatii Intregi. Publicitatea pedepsii addogand la severitatea ei, foloseste i culpabilului, fiindcd 11 face sa se teama mai mult de pedeapsd, i prin urmare si de infractiune ; ea foloseste societatii fiindca o scuteste de unele infractiuni, precum si de suferinta pedepsii aplicate unora din membrii sai. Aceasta chestiune este mai ales discutata relativ la pedeapsa cu moarte, a careia indeplinire multi sunt de parere ca trebuie sa fie facuta in secret, spre a nu se inaspri moravurile publice cu vederea executdrii criminalilor. § 7. Pedeapsa nu trebuie sä ofenseze bunele moravuri. 1594. Adeseori in legile vechi se pedepseau vinovatii, purtandu-se in pielea goala prin oras ; rusinea find o durere morald destul de puternica, legiuitorul void sa pedepseascd pe individ impunandu-i aceastã suferinta. Astfel in legea lui Matei Basarab, Glava 237, dupa ce spune cd pe cei ce luau
cloud femei In vechime fi omora, in urrnd adaoga : iard in vea-
cul de acum, sã ceartä dupd voia judecatorului, ce se ziced sau sä-1 bage in ocnd, sau ii vor purta pre in tar g in pielea goald pre toate algae!), §i sd-i se ia toate bucatele sä fie domnesti, pentrucd nu i se mai cuvine de vreme ce si-a perdut cinstea, i iaste de ocard si de toata rusinea". Pre unele locuri pre unii ca acestia cari iau cloud mueri, ') De aci cuvAntul popular: Date-as prin tArg cu pielea goalA.
199
poartd-i pe ulifd Cu pielea goald, sez4nc1 cdlare pe mdgar, i-i tot bate cu doua furci ce torc muerile, asijderea si pre mueri pre ceale ce iau doi barbati, le poarta cu pieile goale, pre magari, si le bat cu doua comanace sau cu cloud. islice". (Confr. $i glava 113, zacon 3) 1).
1595. Astfel de pedepse au existat si in Occident ; in 4 Aug. 1791, vaduva Desbleds a fost condamnata sa fie expusa pe piala Palais Royal din Paris calare barbateste (a califour-
chon.) pe un magar cu fata intoarsa spre coada, avand pe cap o palarie de pae cu inscriptiunea inainte si la spate aceste vorbe: corupdtoare a tinerimei" 2).
1596. Aceste pedepse au inconvenientul ca lovesc nu numai in culpabil, ci si in sentimentele de pudoare ale altor oameni; departe de a provocd moralitatea, ele sunt un indemn la desordine, si lovirea unui sentiment care trebuie respectat atat la vinovat, cat si la celelalte persoane. 1597. Trebuie insa a merge mai departe, si a prescrie orice pedeapsa corporala cu bataia si moartea ? In 1890 ziceam la curs : Secolul nostru cu sau fara cuvant, considera mijloacele mecanice asupra omului ca detestabile, si le proscrie pe cat ii este cu putinta. El spera ca va ajunge la un bun rezultat neatingandu-se de un fir de par al celui mai mare criminal, al unei persoane care ar fi ucis,
zecimi si sute de persoane in cele mai mari chinuri. Mai mult decat oricare altul doresc abolirea pedepselor si inlocuirea lor cu alte mijloace mai blande de evitarea infractiunilor, si sunt un aprig adversar al pedepsii bataii la copii, care loveste in demnitatea lor, fiindca voim sa facem din copil un om, iar nu o bruta. 1598. Ne intrebam insa daca azi, cu starea moravurilor actuale, in care lipsa de instructiune si de educatiune exista in o mul-
time de brute sanguinare, ce nu se sfiesc a ataca pe. cei mai slabi decat ei, a-i bate, a-i torturd, si a-i ucide, ne intrebam daca in contra acestor animale salbatice, societatea e destul de ocrotita cu slabul salt arsenal de pedepse ? Ne mai intrebam daca penitentiarele noastre au darul de a inspaimanta pe 9 Pravila lui Vasile Lupa: Glava 15, Edit. Longinesca. Legi vechi românesti. Bucuresti 1912, p. 131. 2) Mace: Gibier de Saint Lazare. Paris 1888, ed. 11, p. 305.
200
ace§ti indivizi, i dacd societatea trebue sd loveasca cu acela gen de pedeapsa pe un om care atacd proprietatea §i pe altul
care atacd sau chiar omoard pe un om ? Inchisoarea chiar cu modificarea de regim, pentru hot i pentru torturator sau uci-
ga§ nu este oare o nedreptate ? Legea incearcd, ce e drept, sd gradeze inchisoarea prin timp i prin asprimea regimului, insä in orice caz deosebirea e prea mare intre unul §i altul ; putetn zice cd abia existä oarecare asemAnare. Unul e un nenorocit al soartei, oti un lene care voie§te sd-§i procure oarecare indestulare prin luarea lucrului altuia ; celalt este o fiard care voie§te sa-i stinga setea rautatii in sangele semenului sau. Hot,ul §i toti atacatorii proprietdtii, afard de cei cari furd
fiind impit* de mizerie, sunt numai niste egoiti, atentatorii persoanei sunt nite bestii de cupiditate ori de vrdjmd§ie, care ne reamintesc copildria omenirei". 1599. Astäzi. dupa mai multä citire *i. gandire opiniunea noastra s'a format, §i. o credem fermä. Noi nu mai avem nici
o indoiald actualmente cd, trebue sä se diferentieze radical pedepsele contra atacurilor persoanei §i acelor a proprietatii ; fdrä sd fim un adversar al proprietdtii, suntem insä departe de a aved acela respect pentru avere ca pentru persoana omului, §i sd-i admitem in consecinta aceiai ocrotire, Cdnd o build
parte a proprietatii are in trecut origina violentä, iar in prezent inelaciunea, ea poate fi ingaduita §i cel mult ocrotitä in interesul progresului civilizatiunei, a pretinde insd aceiai ocrotire ca pentru persoana omului ni se pare o absurditate. 1600. Niciodata nu vom crede cd e rationald dispozitiunea articolului 264 C. p., care pedepseste violul, chiar al unei fecioare sdrace, cu 5 ani de inchisoare corectionald, sau art. 240 C. p., care da o pedeapsa §i mai mica (2-5 ani), loviturilor cari au produs o, incapacitate pe viata de a lucra, de a vorbi, de a veded, de a auzi, de a procred, or din cauza cdrora victima a inebunit or; find femee insarcinatã a avortat, pe cdnd tot in Codicele nostru penal, bancruta frauduloasa. falsul se pedepsesc cu maximul inchisorii corectionale iar furtul comis de doi sau mai multi complici asociati pentru sävar§irea de tAlharii sau furturi se pedepseste cu recluziunea 1 Trebuete oare a reintroduce pedepsele corporale cel putin pentru infractiunile contra persoanelor ?
1601. Pedeapsa bataii a avut o soartä foarte curioasd.
201
Poporul, cel putin al nostru, o sustine, pretinzand ca e rupta din rai. In trecut toata lumea era favorabila acestei pedepse 1), in secolul al XIX-lea din contra, aproape toata lumea ajunsese sd condamne aceastä pedeapsd, si trebuid un adevarat curaj ca cineva sd o sustina. Astdzi cestiunea bataii e discutatä in stiinta penald si. daca majoritatea oamenilor culti este ostild acestei pedepse, exista insã incontestabil un puternic curent favorabil pedepselor corporale. E usor de inteles cauza acestor schimbari de parere. 1602. La inceput, cand arsenalul pedepselor se marginea. aproape exclusiv in bdtae si pedeapsa cu moarte, se intelege ca lumea nu putea sd fie protivnica acestor doua pedepse,
care singure tineau in frau pe rdu facatori, mai ales ca pe atunci instructiunea si educatiunea erau foarte inapoiate. 1603. Mai tarziu s'a nascut, sau mai bine zis s'a desvoltat institutiunea inchisorilor, introducandu-se oarecare imbunatdtiri in organizatiunea lor, si. s'a crezut ca ea poate inlocui cu folos pentru umanitate, pedepsele corporale. S'a mai intamplat ca, in acelas timp cu imbundtatirea relativd a inchisorilor, sd triumfe in omenire si Jibertatea individuala, asã Inca lumea a crezut ca. privatiunea libertatii este o suferintä destul de mare pentru a putea infrand pe infractori. De aci ideea de a inlocul pedeapsa cu moarte prin privatiunea perpetud a libertatii, si bataia prin inchisoarea pe timp marginit, idee care a triumfat aproape in toate legislatiunile tdrilor civilizate. 1604. Astazi insd, in fata falimentului pedepselor privative de libertate, pe care 1-am ardtat cand am vorbit despre recidivã si asupra cdruia vom reveni cand vom vorbi de re-
gimul inchisorilor, lumea incepe sä regrete vechea arma a Wail, care chiar sdlbatica de ar fi, are meritul de apdra pe civilizati, prin spaima ce baga in sufletul salbaticilor. acum, dupd ce am explicat motivele evolutiunei, sä facem un scurt istoric al acestei evolutiuni. 1605. In anticitate bataia a existat ca pedeapsd la toate 1) Singura exceptiune pe care o cunoastem este Montaigne, care
nu admite Witaia, cel putin la copii. Je n'ay veu aultre effect aux verges, si non de rendre les ames plus lasches, ou plus malicieusement opiniastres". Mai ales Montaigne este contra bdaiii la bArbatii moins nayz (nriscut) a servir et de condition plus libre». Essai: .Livre II, Ch. VII, ed. I. V. Leclerc (Gamier), T. I, p. 357.
202
popoarele; ea era reactiunea naturala a societdtii contra aceluia
care turbura ordinea sa. Pastoret ne da informatiuni foarte pretioase in aceasta privintd, pe care le vom reproduce textual.
In Sparta, in fiecare an, In timp de o zi intreaga, se bateau cu nuele, in altarele Dianei, in prezenta parintilor, copii chiar cei mai ilustri (Suetoniu. Viata lui Caligula, § 27)" 9.
Dupa principiile jurisprudentii franceze, biciuirea era o pedeapsd infamanta. Grecii erau de alta Were; ei au supus acestei pedepse pe cetateni si pe strdini, si dupa ce a suferit-o, culpabilul reintrat in societate, continua sä indeplineascd functiunile pe care le indeplinise pand atunci. Un Lacedemonian fu pedepsit cu bataia, fiindcd nu urmase mijlocul obisnuit de lupta, si totusi aceasta nu 1-a impedecat sa fie ambasador
catre Argieni. Evreii cugetau ca si Grecii. Chiar se pretinde ca ei aplicau aceasta pedeapsa insusi marilor Pontifici si Regilor. Co-
borandu-se din altar si de pe tron, pentru a suferl bätaia ca si ceilalti cetateni, ei se suiau din nou la locurile lor dupa ce satisfacuse legea, si nu gaseau in supusii lor, din aceasta cauza, mai putind supunere sau mai putin respect2).
La Roma, biciuirea multä vreme adoptata pentru toate clasele de cetateni, fu rezervata in urmd robilor si vrajmasilor patriei de aceastä lege Porcia, privitd ca ocrotitoare a dem-
nitatii romane. Legea Sailed, mentinand aceastä idee, a rezervat deasemenea aceasta pedeapsa oamenilor de conditiune servila, si multe din Capitularele noastre, dovedesc cd in
adevdr ea nu fu la inceput decat pedepsa sclavilor"). La cele zise de Pastoret vom adduga ca in Deuteronom se prevede bätaia pand la 45 de lovituri 9, ca Hristos insusi a lovit pe aceia cari fäcuse din Biserica o casd de speculd, 1) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 84. 3) Vezi si Thonisen: Etude sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles 1869, T. II, p. 70 si 71 si p. 99, nota 1. 3) Pastoret: Op. cit., p. 86-88. CA pedepsele corporaIe erau aplicate la Inceput tuturor cetatenilor romani, rezultA din fapta ca Brutus a dat pe fiii sai lictorilor ca sd-i batd ea nuele i sa le tae capul cu securea (aceasta la lnceputul Republicii romane), cA mai tftrziu ele erau rezervate in dreptul roman sclavilor si persoanelor de jos. Vezi Leg. 6, § 2 si Leg. 7, 10, 28, § 2, Dig. De Poenis, XLVIII, 19. 4) Deuteronom: XXV, N-le 2 si 3.
203
si ca legea Salica n'a impedecat pe regii Frantei sa flageleze pe calugari si chiar pe ducele Sandrigezil1). In China, care a suferit mai putin ca alte OH schimbarea institutiunilor si ideilor din cauza prejuditiilor, se bat, dupa cum spune Bentham, mandarinii de clasa I si chiar printii de sange 2).
*1606. In evul meziu si in cel modern, inainte si chiar dupa Beccaria, legitimitatea pedepsii bataii, n'a fost pusa de nitheni la indoiala, nici chiar de partizanii desfiintarii pedepsii cu moartea. Singura rezerva era Ca, in multe taxi, aceasta pedeapsa in regula generala nu se aplica decat persoanelor de
jos, si era intrebuintata : pro turpibus et infamantibus delitis 8), cauza pentru care era socotita o pedeapsa infamanta.
Totusi in Franta bataia, le martinet, a fost aplicata pentru ultima oara Contesei de Lamotte, implicata in faimoasa afacere zisa : Affaire du Collier de la Reine"). Leopold, marele duce al Toscanei, umanitarist, si discipul al lui Beccaria, care a suprimat pedeápsa cu moarte, a admis totusi in § 55 al Cod. sau penal ca pedepse : 9) Biciuirea in
10) Biciuirea in public pe un mAgar. Exemplu in art. 66 : Persoana, oricine ar fi ea, care ar calomnia pe alta public ;
persoana, e pedepsita cu bataia in public si surghiunul vesnic,
fara sa se tina in seama, daca falsa imputare se refera la o infractiune care, prin ea insasi ar fi pedepsita cu o pedeapsa mai mica si mai usoara". Codicele penal al lui Iosif al II-lea, alt abolitionist si adept
al lui Beccaria, prevede deasemenea in cap. II, art. 20 si urm., loviturile de biciu, nuele sau baston. Codicele penal bavarez din 1813, opera lui Feuerbach, prevede bataia ca pedeapsa accesorie a inchisorii, si, in 15 cazuri, ca pedeapsa principala. Art. 25 zice : Pedeapsa cor-
porala nu va trece niciodata de 50 lovituri. Numarul lor va fi specificat in hotarire. Aceasta pedeapsa va fi aplicata pe spatele gol cu un biciu format de nuele unite intre ele In cazul cand legea nu spune formal ca pedeapsa corporala 1) Thonissen: Loi salique, 1882, p. 255, nota 4. 2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 96. 2) Pentru infractiunile rusinoase si infamante". Baiardi In notele sale asupra lui Jul. Clarus: Op. cit., Quaest LXX, N-rile 3 si 4. 4) Revista franceza L'Ilustration din 3 Sept. 1910, Nr. 3523, p. 152.
204
se va da in public, ea va fl aplicata in inchisoare, in prezenta magistratului i cu mama calaului". Art. 26 adaoga cd se va consulta prealabil medicul dacä nu e in pericol viata sau sdndtatea.
Pedeapsa bataii, dupd cum ne spune Ch. Vatel traducdtorul francez al Codicelui penal din 1813, s'a propagat in codicele penale ulterioare ale Germaniei ; traducatorul considera aceasta ca o patd a acelui Codice, recnnoaste insa cä bätaia
jigneste mai putin moravurile germane, decat cele franceze ').
*1607. La noi pedeapsa bataii n'a existat numai in vechea legislatiune2), dar si in Cod. pen. din secolul al XIX-lea; Cod.
pen. Sturza prevede in § 183 si 253 certarea trupeasca3), iar art. 7 si 8 Cod, pen. Stirbei, bataia dela 50-150 nuele si dela 25-50 nuele. In Moldova bätaia s'a aplicat pand in ajunul introducerii actualului Codice penal. In 13 Nov. 1863, se vede o adresd din partea Pres. Curtii .criminale din Iasi, ca sä se dea 25 de lovituri de bici lui Iordache Harju, care furase o iapd in targul dela Frumoasa. Aceasta pedeapsd s'a executat4). Trebue sä spunem insa. ca, Inca din 1848, s'a cerut in Romania desfiintarea bataii; ea este prevazuta in art. 18 al proclamatiunei din 15 Iunie 1848. 1608. Incat despre penalisti inainte de 1800, nu cunoastem vreunul care sd fi fost protivnic pedepsii bätdii. In secolul al
XVI-Iea aceasta pedeapsd era aplicata in certe imprejurdri chiar de particulari. Jul. Clar ne spune cd e permisd correctio 8) Ch. Vatel: Code penal du Royaume de la Baviere. Paris, 1852, p. XXXIII.
2) Raicevici (Domenico Sestini?),Op. cit., spune vorbind de Mol-
dova §i Muntenia: Pedeapsa obipuitá i mai wait e bátaia (batul, frusta), cea mai grea e a avea o urecbe tAiatà §i a munci pe viata. Pedeapsa cu moarte e ca i desfiintata' de ultimii Dotnni", ed. Napoli, 1788, p. 148. Contr. Edit. francezd Lejeune. 8) § 253 Cod. pen. Sturza, § 7 (pentru inOldciune). Cel ce va jurà
stramb sa' se bad la trei locuri pe ulita" §i sä se globeasca la cutia milelor. iar daca va fi un evghenist se va SOO cu inchiderea la menastire pe 6 luni, § 253, § 9 (pentru mutarea pietrelor de hotar)", de va fi
din cei pro$ti se va bate la fate locului, iar de va fi din cei mai de ispravA sä se globeasca la cutia milelor. ) Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. BucurWi, 1900, p. 46.
205
et castigatto a parinlelui cdtre copil, a sotului cdtre .soge, profesorului cdtre ucenic, stapdnei catre servitoare ; citeazd chiar o hotärire din 7 Mai 1555 prin care Bonetis a fost absolvit de Senat de§1 ucisese pe fiul salt corrigendo. Bdrbatul poate bate pe sotie, insa. u§or §i pentru un drept motiv '). Baiardi, adaogd cä barbatul are drept asupra sotiei sale, chiar cdnd, din cauza cruzimei sale, a dat mai inainte cheza§ie ca. nu o va bate 2). Beccaria insu§i nu condamnd pedeapsa Wall ; vorbind despre furt", el spune cd furtul fdrä violentd trebue pedepsit cu amenda sau cu inchisoarea, insd dacd furtul e insotit de Tiolenta, va trebui in pedeapsd, sä se adaogc la servitute peciepse corporale" 3).
Discipulii lui Beccaria deasemenea admit bataia printre pedepse.
Astfel, Brissot de Warville, de§i contrariu pedepsii cu mdarte, admite a se pastrd din pedepsele corporale pe acele care fara sa extermine sou sä vateme pc infractor, sunt folositoare Statului. Astfel sunt: bastonada, biciuirea, estrapuda,
infierarea cu ferul rott in spate sau pe frunte, ducerea de greutati, lucrarea la drumuri si alte lucrdri publice, §i chiar cnutul or cat ar fi de crud, poate sd fie pastrat, in oarecare tad" 9. Aceste pedepse corporale se vor da infractorului pentru violente grave, de chiar persoana vatamata 6). Voltaire este de parere cd incendiatorul unui patul, dupa ce va fi lost silit sa construiascd lucrul incendiat sä vegheze loata viata lui, legat in lanturi §i batut (charge de chaine et. .
1) Jul. Carus: Op. cit. LVI, Nr. 2 ex iusta causa leviter tamen". 2) Baiardi in notele asupra lui Jul. Clams, Ibid. Nr. 13 se non offendendo eamt.. Deasemenea Damhouder ne spune cA legea admite bataia OM la sange (etiam ad sanguinis profluxionem) dela tata, sot, tutor, bunic, etc. Daca insa era excesiva barbatul era pedepsit de judecator. Enchiridion rer. crim. CXLI. De correctione, Nr. 1 si 6. Dease-menea ne spune Blackstone pentru Englitera: Daca un tata corectand ca moderatiune pe fiul sau, un stapan pe sluga, un dascal pe scolar,un ofiter pe soldat, se intampla sal omoare, fapta va fi socotita din intamplare, fiindar legea permite corectiunea". Op. cit. VI, p. 91. 3) Beccaria: Op. cit., § 30, p. 10, ed. Brescia, 1807 un misto di corporale e di servile". 4) Brissot de Waroille: Théorie, T. I, p. 158. 5) Ibidem: T. II, p. 28. Le sang de l'innocent vengé", p. 54.
206
de coups de fouet) la siguranta tutulor patulelor din vecinatate" '). Pastoret deasemenea nu e ostil bataii 2), dar critica dis-
tinctiunea intre nobili si nenobili. El crede chiar cä nar fi inconsecinte de a lua pedepsii bataii aceasta infamie care o insoteste. Rusinea e un mijloc mai sigur decat durerea, si prin urmare trebue sa lasam Rusiei cnutul, care, la fiecare lovitura scoate sange din corpul rupt al vinovatului" 8).
Afara de Voltaire, de Beccaria si discipulii sai, si de Feuerbach, bataia a fost sustinuta si de ilustrul Bentham, care admite talionul in caz de lovitura corporala, fie prin mana victimei, fie prin a calaului dupa alegerea partii vatarnate 4). Marat e chiar mai radical ; el propune la caz de duel: taerea degetelor mainii cu care a manuit arma ucigase 5). 1609. Astazi pedepsele corporale sunt desfiintate mai pre-
tutindenea : in Suedia in 1855, in Romania in 1864, in Austria in 1867, in Serbia in 1873; sunt insa in vigoare in Danernarca, Muntenegrul, Englitera si. Rusia 6). Un curent energic a domnit contra lor in secolul al XIX-Iea i domneste si astazi7), el a
isbutit sa faca sa se desfiinteze in cele mai multe tali. Am 'Mut ca. Ch. Vatel, traducatorul Codului pen. bavarez al lui Feuerbach, considera ca o pata regretabila mentinerea bataii in
acel codice. Ortolan deasemenea se mirä ca un spirit distins ca Tissot (Livre III, ch. 1, § 2), regreta desfiintarea fusti1) Voltaire: Prix de la justice et de la l'humanite (opera anonimA). 2) Pastoret: Op. cit., p. 85 §i urm. 2) Ibidem: p. 98. In Rusia dupA cum spune Dostoiewsky sd da cu miile de lovituri. El citeazA un Calmuc cAreia s'a dat 4000 de lovituri ; altora li s'a dat intre 1500-2000 de lovituri. La Maison des morts, p. 220-221. 4) Bentham: Traités de legislation, T. II, p.111. 5) Marat: Plan de legislation criminelle, 1790, p. 62.
6) Confr. Ciooli: Lect. IX, p. 71. Op. cit. In inchisoare bAtaia e mentinutA in Anglia, Statele-Unite §i Rusia, ins6 s'a inventat bAtaia prin
electricitate sau automaticA cu un biciu mecanic. (Rev. pen., 1900, p. 386-390), sou prin descArcAri electrice. (Ferri: Soc. crim., Nr. 87, p.838 §i_note. Rev. pen., 1905, p. 696. 1) Congresul juri§tilor germani din 1910, Sept., tinut in Dantzig s'a pronuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, dar contra stabilirei pedepselor corporale. Rev. pen., 1911 (XXXV, p. 449).
207
garii, care prezinta, dupd dänsul meritul ca e o pedeapsa egala, divizibila, comoda i economica 1). *1610. Dostoiewsky, impresionat probabil de abuzurile bataii si a tutulor celorlalte pedepse in Rusia, se pronunta cu multd energie in contra pedepselor corporale. Dreptul acordat unui om zice ansul de a pedepsi corporal pe semenii sai, e una din plagile societatii noastre, e cel mai sigur mijloc, de a nimici in ea spiritul eivismului ; i acest drept contine in germen, elernentele unei descompuneri inevitabile, iminenta" 2). 1611. De cdtva timp insa, impreuna cu desiluziunea despre
eficacitatea pedepselor privative de libertate, incepe sa se nasca un curent din ce in ce mai pronuntat in favoarea pedepselor corporale. Afara de Tissot, citat de Ortolan si de Schopenhauer 3),
care sustine pedeapsa bataii publice in general si in special pentru due1iti. pedepsele corporale au fost sustinute de E. Mouton si de E. Beaussire. *1612. Acest din urrna arata ca e o ideie specioasa ca bataia
degradeaza pe acela care o primeste. Se poate raspunde ca ea se mentine la popoare, la care mdndria este totdeodata simtimdntul national si simtimantul individual cel mai intens. S'ar puted adaoga cd in Franta chiar, pedepsele corporale se
mentin in unul din corpurile care au aratat totdeauna cea 9 Ortolan: Elements, T. II, p. 61 nota, Nr. 1445. 2) Dostoiewsky: La maison des morts, p. 235. 3) Schopenhauer propune pedeapsa bdtdii pentru duelisti si
pentru marturi «Nu pot zice dAnsul sd aprob nici guvernele, nici corpurile legiuitoare, care mai yin in ajutorul prejuditiului duelului, desflintAnd pretutindenea, la civili i la militari pedeapsa bAtii. Ele cred cd lucreazd in interesul umanitatii, pe cAnd fac din potrivd si lucreazd la intdrirea acelei prejudecati nenorocite i nefiresti, cdreia i s'au adus atAtea jertfe de oameni. and e vorba sã pedepsesti pe cinevA pentru o gresald, cel dintAi lucra ce-si vine in gand este sd-i dai o bdtae; prin urmare pedeapsa aceasta e cea mai fireascd: cine nu pricepe cu vorba, pricepe cu varga. i e lucru drept si natural sa dai o bdtae, se Intelege moderatd, unui om pe care nu-I pedepsesti altfel, nici cu bani dacd n'are nimic, nici cu inchisoare dacd e trebuincios la lucru. Irre-un argument valabil nu se aduce contra, ci numai fraze goale despre ,,demnitatea omului", isvorite iardsi din acea primejdioasd prejudecatd si nu dintr'o cugetare sdndtoasd". Schopenhauer: Aforisme, traduc. Maiorescu: ed. Iv-a. Bucuresti, 1902, p. 173-174.
208
mai mare mandrie marina 1). Nu cred ca sa fie mai contrar demnittiVi omenesti bataia decat alta pedeapsa" 2).
Acest fel de pedeapsa
zice E. Mouton este actual-
mente practicata dupa lege la Rusi, Germani 3) i Englezi care sunt, trebuie sa recunoastem, popoare umane si luminate. La noi, nu de mult el era reglementar in marina. Bastonada, este Inca si astazi pedeapsa disciplinara aplicabila celor condam-
nati la munca silnica. Legal sau reglementar, pedeapsa corporala exista astazi la popoarele cele mai civilizate, intre care si la noi. Iata adevarul. Sa adaogam cä, corectiunea manuala care e deasemeni o pedeapsa corporala, se exercita in toate familiile, la orice ceas, in lumea intreaga, cum s'a exercitat totdeauna ; pretutindenea se bat copii, fara ca nimeni sa gdseasca ceva de zis inpotriva, i pretutindenea acesti culpabili sunt, sub punctul de vedere al legii penale, pe atat de slabi, cat sunt de nevinovati" 4). fiindca vorbim de copii, e bine credem sa citam, fata cu prejudiciile tarii noastre, cuvintele fostului vice-rector al Academiei din Paris, 0. Gréard ,Se stie zice dansul ca
in Englitera cu toate protestarile filosofilor ea Spencer 5) si 1) Ea s'a desfiintAt in Franta. Vezi mai la vale. 2) E. Beaussire: Les principes du droit. Paris 1888, P. 133 $i 134. 2) Corectiunea corporald subsistd ca mdsurd disciplinard in Inchisorile din Prusia, Saxonia, Hamburg, Lubeck, Mecklemburg, Schwarzburg, Rudolstadt i Oldenburg. Liszt: Lehrbuch, § 15, p. 74, nota 1, ed. germ.; p. 109, nota 1, trad. fr. 4) E. Mouton: Le devoir de punir. p. 231. Vorbind de dreptul de corectiune al pdrintilor, tutorilor i institutorilor d. Garraud, dupd ce spune cä ei nu au drept sä rdneascd sau sà batd excesiv, adaogd indatd vorbind de celelalte lovituri si violente prevazute de lege, cd ele nu pot
constitui o infractiune: Oarecare persoane trebuie sa fie armate cu o autoritate disciplinard, $i nu poate fi autoritate fdrd sanctiune represicti. Se poate sub punctul de vedere pedagogic, sa fie deosebire de vederi asupra folosului $i eficacitatii pedepselor corporale, dar, and aceste
pedepse nu sunt excesive, cine s'ar puted indol de dreptul de a le inflige". B. Garraud: Traité de dr. pen. fr. ed. II, No. 1710, litera a. Si trebue observat ca Garraud vorbeste de lege lata, lucru care ar puted fi con testat.
5) Credem cd Greard e in eroare asupra lui Spencer cum vom veded mai In urmd, fiindcd Spencer de si este in principiu contra bAtaii,
insd pentru cei mai putini civilizati spune pedepse corporale si chiar moartea, nu trebuie mai putin".
209
pedagogilor ca Bain, pedepsele corporale n'au incetat de a fi aplicate. In unele scoale la a doua recidivd, pantalonii sunt suprimati. Etatea nu face nici o deosebire : copii sau tined, oricine sta pe banca unei clase e supus la flogging. In Germania, unde totul se discutd, cestiunea bastonadei se discutd periodic.. . Parerile inclind spre temperamente, insd_ nu e vorba decdt de temperamente. Opiniunea generala este cá bastonada e un mijloc de disciplind regretabila dar e un mijloc trebuincios. Accia care o condamnd in principiu, fac rezerve asupra aplicatiunei sale. Aceasta e mai ales doctrina curentä pentru palmuire. Se recunoaste cd legilc scolare nu o permit, se crede insa cd e indispensabil de a se pastra obiceiul ei. Astfel sunt concluziunile adundrilor din Westfalia 1851, Pomerania 1861, Saxonia 1874, Prusia 1880" 1).
Numärul acelora care au sustinut bataia in ultimile timpuri s'a mdrit foarte mult, si printre acestia sunt unii cari desigur cd nu pdcatuesc prin reactionarism. Meyer e unul din cei dintdi care a sustinut pedepsele corporale in secolul al XIX-lea 2).
*1613. Lombroso admite bataia. cel putin in inchisoare. Pentru infractiunile mici, mai ales ale recidivistilor tineri, care mai mult se strica prin inchiderea in comun, el propune inchisoarea la domiciliu, amenda si chiar adaoga dansul un
lucru care ar face sd se cutremure sentimentalistii, dar care se practica totusi in Englitera, ca si in Elvetia, de putin timp, pedepsele corporate, care ar puted salvd pe acesti tineri de coruptiunea morala, cu mult mai rea decdt o scurta durere fizica"3)..
Spencer, la rândul sdu declard ca., desi pedepsele corpo-. rale sunt neadmisibile dupa justitia abstractd, dar ele se impun din cauza imperfectiunei oamenilor 4). 1) 0. Gréard: Education et instruction, Enseignement secondaire II-eme éd. Paris 1889, p. 165-167. 2) Meyer: in Esprit, origine et progrès des institutions judiciaires. La Haye 1819, T. V, p. 443. El spune di abolirea pedepsii cu moarte, a
infiettrii, a orice pedeapsd corporala si a inchisorii perpetue, nu pot aye& aprobarea deck a persoanelor care nu cunosc societatea deck in, chimera. 3) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia. Torino 1879, p. 12g. 4) Spencer: Essai de morale etc. Paris 1885, p. 321 ; Confr. Proal:
Le crime et la peine p. 488. D. Fr. de Liszt pare si dthisul favorabil bAtaii, in orice caz o preferi inchisorii de scurtä duraa. Lehrbuch § 15. 5U195
14
210
In adevar Dr. Lacassagne, un partizan al pedepselor corporale arata marea lor utilitate cu exemplul Angliei si al Danemarcei. El arata ca Whipping post, sau postul de biciuit exista in Oregon, pentru barbatii can bat ferneile, iar in Anglia exista ceiace se numeste pisica cu noud cozi; apasii englezi, numiti hooligans au fost condamnati la pedeapsa pisicei cu 9 cozi, i la doi ani de hard labour, care e o munch sau lovituri mecanice. In cateva luni ne spune Dr. Lacassagne huliganii au disparut din Londra pentru totdeauna", si apoi comparand pe Englitera cu Franta dansul adaoga : Punerea in paralela a celor doua sisteme: pedeapsa fizica si toleranta abuziva, arata unde este bunul sims practic". Pedepsele corporale sunt singure eficace pentru criminalii
profesionali". In Danemarca deasemenea ne spune dansul dela restabilirea bastonadei, atacurile contra persoanelor au disparut. Concluziunea d-rului Lacassagne este : Dupa tot ce am spus, credem ca ar trebui sa introducem pedepsele corporale ; ele singure au efect : experimentarea engleza a dovedit-o foarte lamurit. E mai .sigur si mai eficace, noi
vom spune chiar mai igienic, de a da lovituri de bici, decat de a aplicà luni sau ani de inchisoare" 1). Into cmai aceleasi idei le exprima d. Honnorat, capul divizivaei I-a Prefectura Politiei din Paris, in sedinta din 20 Martie 1907, a Societatii inchisorilor vorbind de represiunea apasilor parizieni.
Eu cred zicea dansul ca nu se pot impedeca astfel de violet* cleat intrebuintand violente in privinta acelora care le-au comis. Deaceia as dod sa \rad reintroducandu-se la noi ca in Englitera, pedeapsa corporala, faimoasa pisicd cu noud cozi. i cu toate ca acest sistem, va pareâ unora invechit eu raman convins, ca intr'un viitor putin departat, noi vom fi siliti sa revenim acolo, pentru a aparâ ordinca publica i siguranta persoanelor. Dealtmintrelea o lege noua a restabilit-o in Danemarca, alte tari o vor urma"2). ') Dr. Lacassagne: Peine de mort et -criminalité. Paris 1908, p. 143 si 145. Deasemenea este favorabil pedepselor corporale, pr. E. Laurent: Les habitués deg prisons. de Paris-Lyon. Paris, 1890, p. 604.
2) Honnorat in Revue pénitentiaire 1907, p. 450.
211
Pedeapsa bataii a fost sustinuta si de d. Maxwell, mai ales pentru minori, intr'o conferintd inuta. in 4 Mart. 19101), si de d. E. Faguet intr'o opera de curand apdruta 2). 1614. Efectele pedepselor corporale in Englitera sunt foarte bune, dupd cum rezult d. din statistica penala (Criminal statistic,
Cd. 5096) a acestei tdri publicata in Martie 1910. In Englitera furturile insoi.ite de violenta se disting in 4 clase : 1) furtul cu agresiune contra persoanelor (roberry); 2) Cu arme (burglary); 3) cu spargere in case (housebreaking), si 4) cu spargere in prävälii (shobreaking). Pedeapsa bätaii e aproape exclusiv rezervatd primei categorii de furturi (robbery) si rezultatul este cd de 15 ani (1893-1908) ea a scazut dela 321 la 221, (in 1907 la 172), pe cand celelalte trei categorii, relativ la care bätaia
nu se aplicd aproape nici odata (1 singur caz pentru ale trele categoriile in 1908, pentru o shopbreaking) din contra au crescut burglary dela 501 la 712 ; housebreaking, dela 447 la 764, iar shopbreaking dela 650 la 1279 4). Ce dovada mai vdditd se poate aduce de eficacitatea bataii pentru unii infractori ? 1) Dr. I. Maxwell: Substitut al Procurorului general la Curtea de apel din Paris. Action psychologique des peines. Bulletin de l'institut general psychologique. Paris 1910, an X, p. 242 si 243. Vorbind de copii dAnsul spune: As vedeà mai putin rau a ii se inflige o suferintA fizica tare, dar trecAtoare i curabilA, dealt a-i expune la o molipsire greu de vindecat". (p. 243). 2) Pedepsele corporale intrebuintate in Englitera sunt foarte bune pentrucA ele intimideazA pe acela care le suferA, si care tni va aveh poftA, odatA esit din inchisoare, sä se mai expund din nou-la/ele, si pe aceia care n'au comis Inca o crimA, i pe care cunoasterea pedepsii pe care au sA o sufere nu-i incurajazd sA comitA'. E. Faguet: gt l'horreur des responsabilités. Paris, ed. 2-a, 1911, p. 92. 2) Ph. Millet in Le Temps" din 13 Sept. 1910, p. 2, col. 1.
Ce este aceastA pisicä cu 9 cozi, cat-o nine tails, care excitA atAta admiratiune in Franta, si care a produs rezultate atAt de bune in Englitera?
0 spune tot d. Ph. Millet, intr'o corespondentA din Londra a ziarului francez Le Temps. Acest instrument zice dAnsul este format de una din aceste mari frAnghii pe care marinarii le numesc filine. La extremitatea mAnerului, frAnghia se divide in 9 frAnghioare, care au fiecare 3 sau 4 noduri. Se leaga cel osAndit, cu .bratele inaer, pe un fel de cruce. Pe urmA, cel mai puternic dintre paznicii puscAriei 11 loveste din toate puterile intre cei doi umeri; dupA 4 sau 3 lovituri (lash), el
212
*1615. Afara de ziarul Le Temps", alte ziare, care numai reactionare nu pot fi considerate, au sustinut acelas lucru.
Degeabazicea. La Petite republique din 7 Aug. 1910 se protesteaza in contra restabilirei pedepselor corporale 100 de ani dupa Revolutiunea francezä. Tema poate servi la variatiuni da instrumentul altuia, si tot asA urmeaza pAnA la 25 sau 30 lovituri. Tin medic stA aproape de condamnat pentru a se asigurA daca nu a lesinat. DacA e prea slab pentru a puteA suferi toatA pedeapsa dintr'a datA, i se dA restul a doua zi. Rareori se intamplA ca bucAti de came sA nu fie luate i culpabilul sa. nu pdstreze in toatA viata urmele loviturilor. Deaceea remediul acesta e suveran". 5i d. Frank Froest, care de 10 ani este capul lui Criminal investigation Departament", si de 30 de ani unul din agentii cei mai harnici ai serviciului sigurantei engleze, dand aceste informatiuni d-lui Ph. Millet, adaoga: Londra a fost curaOA In 18 luni, si, de 30 de ani atacurile nocturne.au ajuns atAt de rare, incAt pisica cu 9 cozi, nu serveste aproape nici odatA. Noi o vom aplich dealtmintrelea, dacA s'ar produce aici (in Londra) o epidernie analog&
ca aceea de care se pare cA suferiti la Paris". Le Temps" din 20 Aug. 1910, p. 1, col. 5, sub titlul: Notes d'Angleterre. In L'Illustration" din 3 Sept. 1910 (Nr. 3523, p. 152 si 153), d, Millet revine asupra pedepsii bAtaii in inchisorile englezesti, cu amAnunte i ilustratiuni foarte interesante. DAnsul ne spune cA legea bAtAii a fost introdusA in Anglia in 1860, sub titlul Garrotters Act insd nu s'a
aplicat decat in 1880, spre a se scapa de agresiunile nopturne in contra persoanelor, lucru la care s'a ajuns in timp de 18 luni. AstAzi, in inchisoarea model dela Wormwood Scrubbs, cea mai bine conditionatd din lume, dupA pArerea d-lui Millet, unde mortalitatea nu este decAt 1 la 1000, abia se aplicA aceastA pedeapsA cam de 6 ori pe an. DAnsul rectificA dealtmintrelea descrierea instrumentului de bdtae. Pisica actualA nu mai e instrumentul formidabil de alta data; nu mai este o frAnghie groasA ca pumnul si impArtita in franghioare prevAzute cu noduri; mAnerul seamana cu un mestecAu si cele 9 frAnghioare fin
tesute, sunt cu totul line. Executorul se pune cAnd in drepta, cAnd in stAnga aparatului pe care e asezat pacientul, face sA descrie pisica un fel de 8 deasupra capului sAu si sA cadA extremitatile frAnghioarelor pe
umerii goi ai osanditului. In cazuri mai putin grave $i and culpabilii sunt minori, se desbracA partea cea mai cArnoasA a corpului $i se bate cu Miele ca pe copii. Aceste nuele seamAnA cu o mAtura de bucAtArie". D. Millet spune despre efectele rniraculoase ale bAtAii, cd in o Inchisoare englezeasca incepuse revolta i un pu$cArias se pregAtea sA loveascA pe gardian, cAnd un alt pucAria ii strigh: PAzA pisica!", ceeace-1 facü sA se linisteasca, curn nu 1-ar fi linistit 10 ani de inchisoare.
Pisica cu 9 cozi in armata dureazd dela 1689, si pAnA in mijlocul veacului al XIX-Iea, ea inergeA pang la cAteva sute de lovituri.
213
asupra torturei i demnitatii omenesti. Daca apasii merita oarecare mila, ca creaturi omenesti, oamenii detreaba carora li se sdrobesc falcile in fiecare seara, nu sunt rnai putin interesanti". L'Aurore din 9 Aug. 1910 era i mai energica: Apasul
trebue scos din societate, dacd uckle trebue sd fie ucis. Totul este de a scapa de el strada parisiana In care domneste ca un stapan necontestat. Ramane de stiut daca biciuirea, ca in Anglia, ar fi indestula pentru a-i muia cerbicea '). *1616. Cu toate ca, dupa cum am vazut, Ch. Vatel spunea. in 1852, ca moravurile franceze sunt mai protivnice bataii decat cele germane, totusi chiar in Franta in ultimele timpuri partizanii pedepselor corporale, si mai ales ai faimoasei pisici cu 9 cozi, devin din ce in ce mai numerosi. Am citat pe Dr. Lacassagne, pe care G. Tarde 11 considera emulul lui Lombroso
si pe d. Honnorat, una din cele mai distinse persoane ale poIiiei franceze. Se mai pot cita o multime de alte persoane; in anul 1909 un magistrat dela Curtea de apel din Paris, avocat general Maxwell, sustinea intr'o conferinta pedepsele corporale, citand exemplul Engliterei2). In 1910, Dr. H. Henrot sustinea. .acelas lucru in una din sedintele Soc. gen. a inchisorilor din Franta3), deasemenea in fine d. Loubat, procuror general din Lyon, Inteo sedinta a aceleiasi societati in Aprilie 1912. Dar ce este mai demn de relevat, este CA d. Gerault Richard, ale carui sentimente democratice nimeni flu le poate pune la indoiala, sustine i dansul pedepsele corporale. Vorbind tot de faimosii apcqi din Paris, dansul scria aceste cuvinte in Paris-Journal: Les mauvais dr6lus, se rient de la prison oil ils passent un temps agreable, nourris, couches et blanchis aux frais des
contribuables. Qu'on leur applique le fouet, comme en Angleferre; ils prendront au sérieux les peines prononcées contre eux. Ils souffriront dans leur orgueil, car ce triste 1)
DupA Archives d'antrop. crim., 15 Febr. 1911, T. XXVI, p. 99
si 100.
2) Le Temps din 21 Aug. 1910, p. 1, sub titlul ,,Revolvers et apaches".
2) Dr. Henri, Henrot, fost Primar de Reims, membru al Consiliului superior al asistentei publice, in sedinta din 22 Dec. 1910, a Soc. gen. a Inchisorilor din Franta. Revue pen. et de droit penal, 34-tme année (1911), p. 89.
214
monde a sa superbe, comme les autres, et aussi dans leur chair. Presentement, souteneurs et apaches se targuent de leurs condamnations comme les vieux soldats de leurs campagnes. Le jour ou au lieu de les entretenir, ou les chatieraflurement, ils y regarderont deux fois". Reproducand aceste cuvinte, Le Temps ziced la randul
sau: Evident cd daca lista atentatelor contra politiei i trecatorilor va continua sa creased, opiniunea se va decide din cauza necesitatii, sä rezolve importatiunea instrumentului de apdrare, care a dat atat de bune rezultate in Englitera. Adeziunea unui vechiu democrat ca d. Gérault Richard, la aceasta idee, trebue sä fie considerata ca o simptoma semnificativa. Domnii apasi sa fie prevenitil Suntem sdturati, mai rnult decal saturati, daca ei se vor obstina, suntem ferm hotdrati sd-i punem la locul lor, prin toate mijloacele, chiar prin biciu" 1).
In fine, pentru a termina cu aceste numeroase citatiuni, cu atat mai importante, cu cat n Franta bdtaia a fost de mult desflintatd, i lumea tinde din ce in ce mai mult spre democratie, vom adaugã cd d. Cuche a sustinut deasemenea in 1905, bataia pentru infractiunile cu coloratiune de salbéticie pi copilarie" 2), iar dr. Corre spuned cd atat de uracios este vitiul beei, 'Meat aproape cd regreta pentru el disparitiunea
bataiicare ar conveni foarte bine acestor naturi lipsite de orice simtimant de demnitate". 8). 1) Le Temps din 11 Aug. 1910, p. 1 Col. II-a, sub titlul Le respect de la vie humaine"; Confr. in acela§i gens. Lecture pour tous an. XIV, (1912), Nr. 4, articolul. Le regne de l'apache". 2) Cliche: Rev. pénit., 1905, p. 1364. In 1911, intr'un articol intitulat De l'accord de la pénalittf et des moeurs, a sustinut din nou aceea§ idee spunand intre altele: DacA se adaugA cA pedeapsa corporalA nu e corupAtoare ca inchisoarea zisA corectiona1A, cA nu e oneroasA pentru
budgetul Statului §i cA in fine nu priveazA familia intractorului de fructul muncei sale in timp de mai multe luni, imi pare cA ea nu e nevrednicA sA fie primitA in sistemele represive cele mai moderne", Rev. pénit., an. 1911, p. 107. 3) Dr. Corre: Crime et suicide. Paris, 1891, p. 195. In sesiunea din Oct. 1910, 29 jurati ai Senei au iscAlit cererea catre
Ministrul justitiei de a se reintroduce pedepsele corporale in Franta; aceea§i cerere au facut-o §i jurati din Bouches-du-Rhone, in sesiunea Nov. 1910. Vezi Rev. pénit. 1910, p. 1279-1280 §i cei din Charente inferieure, acea§i sesiune Rev. pen. 1911, p. 586.
215
*1617. Sub punctul de vedere al legiferarii. trei fapte merita sa fie citate, unul mai vechiu §i doua recente. In Anglia, camera comunelor a votat in §edinta din 15 Martie 1867 cu o voce de majoritate, desfiintarea pedepselor corporale la armata de useat in timp de pace. Dar, in *edinta din 18 Martie, guvernul a declarat cd nu poate considerd majoritatea de o voce la 215 votanti, ca aratand adevArata opiniune a Camerii comunelor asupra acestei cestiuni, i ca, va propune o lege autorizand aplicarea pedepselor corporale soldatilor in certe cazuri1). 1618. In Danemarca, crescuse foarte mult atacurile contra persoanelor, ceiace a necesitat o lege speciala din 11 Mai 1897, care a inasprit pedepsele; multi deputati au propus atunci chiar pedepse corporale pentru aceste infractiuni, dar majoritatea a
respins propunerea socotind suficienta asprimea pedepselor nouei legi. Ea insa n'a produs efectul dorit, i deaceia, peste 180.000 femei au facut cerere Rigsdagului, ca sä ia mäsuri energice de starpirea acestui rau. Ministrul justitiei Alberti, in 1905 a propus in consecinta un proiect de lege prin care, indivizii de sex masculin dela 15 55 ani pentru violente comise asupra femeilor §i copiilor, pot fi pedepsiti cu 10-27 lovituri de franghie sau nuele; belia nu va impedecd aplicarea legit. De§i aceasta lege era in general populara, socialitii au combatut-o, dar Folketingul a admis-o cu 54 voturi contra 23 *i 14 abtineri ; ia a fost in urma admisa i de Landsting la 1 Apr. 1905 i a intrat In vigoare la 8 Sept. 1905. Prima aplicare a legii a fost facuta in Martie 1906, dandu-se 15 lovituri unui individ Nielsen 2).
Inca despre efectele acestei legi, dupa cum am vazut, dr. Lacassagne, afirma ca dela restabilirea bataii in Danemarca atacurile contra persoanelor au disparut 3). 1) Moniteur du Soir din 22 Martie 1867. In sedinta din 1 Apr. 1870,
Princ. Bismarck sustinand pedepsele corporale la marina, spunea, raspunzand baronului Hoverbeck, ca, dui:A cat stie, daca s'ar suprima pedepsele corporale in marina, Germania ar fi prima natiune avand o mare marina, care ar fi dat acest exemplu. Pr. de Bismarck. Discours, T. III, p. 319 si urm. 2) Revue pénitentiaire 1904, p. 932-939; Rev. pen. 1905, p. 1082 1083
i pe 1906, p. 496.
8) Dr. Lacassagne: La peine de mort., p. 145. In Revista penitentiara din 1911 (an. XXXV), p. 449 la informatiuni se spune din contra
216
1619. In fine un al treilea caz pe care il vom cità este acela al Statului Oregon (State le-Unite ale Americei de Nord), in care s'a promulgat in 1905 o lege prin care barbatul care-si
bate sotia, trebue sa fie si el batut. Legea s'a si pus in aplicare, un soldat tragand 20 de curele pe spinarea a doi culpabili in luna Mai 1905 ). Vom adaoga ca in America, dupa cum ne scriiA in 1905 d. George S. Graham, un distins jurisconsult, spiritele sunt pre-
parate in acest sens, si adeseori judecatorii au exprimat in hotaririle lor dorinta reintroducerii pedepselor corporale2).
Este timpul sa ne dam si parerea noastra. 1620. Ne declaram pentru pedepsele corporale. Se obiec-
teaza demnitatea omeneasca; acesta e un prejudiciu secular, ca sa nu zicem milenar, care dupa cum am vazut are originea in legea Porcia dela Romani. Fiindca bataia s'a dat in timp de veacuri, numai persoanelor de jos, si din cauza ca saracii care nu puteau plati amenda, platiau cu bataia8), este prejudiciul cä bataia insäi ar fi o pedeapsa mojica. In realitate insa nu exista noblete intre pedepse ; puscariasul i ocnatil cA Experienta n'a reulit in mod strAlucit", si cA guvernul danez a propus desfiintarea bAtAii care s'a i admis de Folketing. InsA chiar acel care da informatiunea, si care pare ostil pedepselor corporale, pana in atat lack sustine ca in 1905 miaistrul Alberti a impus legea i ca opiniunea publica era ostila, recunoaste cA falimentul legii (daca existA) provine din cauzA cd judecAtorii au refuzat sa aplice d,es legea, care nu le plAcea. In India engleza, unde exista flagelarea, era in 1878 75.223 de condamnati la aceastA pedeapsa, in 1897 64.087, in 1900 45.054, iar in 1992 numai 23.186. Loviturile merg acolo panA la 30. Rev. pénit. 1906, p. 367.
1) Rev. penit.: an. XXX, 1906, p. 367.
2) On several occasions judges sitting in our courts of criminal juridiction have said that there should be a law inflicting punishment by whipping them; and several times grand juries have made recommendations looking to that end, but no law has been framed, and no action taken thus far. Public sentiment is ripe for such a law and would sustain it". In diferite randuri judecAtorii nostri fAcand parte din juridictiunile criminale au spus cA ar trebui sA existe o lege care sA infligA
pedeapsa Mali; adeseori marele juriu a facut recomandAri in acest sens, insA nici o lege nu a fost fAcutA, i nici o actiune intreprinsA. Sen-
timentul public este castigat (format, mar) pentru o atare lege si o ar sustine". Scris. New-York, 10 Martie 1905. 3) yezi la amendA, cele zise de regulA: Qui non habet in crumena
217
nu este mai onorabil decat cel pedepsit corporal. Ceiace desonoreazd pe om nu poate fi pedeapsa, fapta altuia, ci infractiunea, propria sa faptd. Pedeapsa oricare ar fi ea, dacä nu are un caracter divin, cum credeau cei vechi, are cel putin un inalt caracter moralizator, ea este o functiune sociald. Dealtmintrelea pedeapsa bätäii reintroducându-se in zilele noastre nu va mai aveã caracterul de o pedeapsa mojicetsed, fiinded, din cauza egalitatii inaintea legii ea se va aplicA tutulor fard distinctiune, i, din aceastä cauza precum ea nu era desonorantd la GreeL la Evrei si la Romani inainte de legea Porcia, apA va fi si in societatea modernä. Dar sä presupunem cd ar fi astfel i cd prejudiciul ar subsistã Inca mult timp, poate totdeauna ; ei bine 1 Nu vedem nici un rau ca infractorii sAlbatici
printre alte suferinte sá fie loviti si in mândria or pretinsa lor demnitate. Dupd cum zice Pastoret, este chiar bine sä se pastreze pedepselor corporale si rusinea infamiei, caci dupa dansul, rusinea e un mijloc mai sigur deck durerea. In orice caz intre demnitatea huliganilor, care pot fi asemanati cu animalele si copii 1), i intre siguranta societätii, alegerea nu este greu de fdeut. 1621. Dar dacd obiectiunea unicd in contra pedepselor corporale n'are nici o valoare, cate motive puternice nu pledeazd in favoarea lor 1 13Ataia, pe langa cä are meritul de a fi mai exemplard si mai putin costisitoare, are si pe acela cd impiedeca contactul condamnatului cu alti criminali mai perversi deck el ; deaceia d. Civoli e de pärere ca pedepsele corporale nu sunt atat de periculoase ca inchisorile cand sunt räu disciplinate 2). 1622. Afard de aceasta, bätaia in loc de inchisoare, uneori impedecd familia infractorului sa moard de foame, asa incat ea are meritul fata cu inchisoarea cd este mai mult personala, si 1) Dr. Herpin: Etudes sur la reformation et les sistemes pénitentiaires. Paris, 1868, P. 13 si 14 care face aceastA comparatiune, este insd contra pedepselor corporale; admite totusi bAtaia puscAriasilorrecidivisti. Recidivistul incorigibil este o fiintA lipsita mai mult sau mai putin complect de simtul moral; este o brutd; prin urmare fata cu el numai pedepsele fizice pot sä lucreze mn caz de nesupunere, de greseli grave, obisnuite . . . . SA fie bdtut cu nuele . . . . dacA aceasta poate sA-1 indrepteze", p. 200 si 201. 2) Civol 1: Op. cit. Lect. IX, T..14 p. 71.
218
love§te mai putin familia. Cu drept cuvant E. Mouton aratä cd 15 zile de inchisoare lasa de multeori in mizerie o familie, si ca chinurile §i. supliciile care domnesc in inchisori sub forma
regulamentelor disciplinare, fac de o sutd de ori mai umand pedepsirea corporald decal umanitatea dulceaga a inchisorii, care de 9 din 10 ori demoralizeazd pentru tot restul vietii '). In fine, vom observd hnpreund cu d. Civoli, cd pedepsele corporale au o mai mare forta intimidantd, tocmai asupra acelor
persoane, care mai mult sunt expuse sä comita infractiuni, si a cdror viata liberd nu este materialmente mai build decdt acea din inchisoare 2). 1623. La noi mai cu seamd unele din aceste motive, intemeiate in Occident sunt cu mult mai puternice decdt ori unde.
Pe deoparte penitentiarele noastre au fost §i sunt mai räu organizate sub raportul moral; lipsindu-ne personalul penitentiar destoinic i nefiind ajutate de societatile de patronare,
penitentiarele noa3tre de ordinar mai mult pervertesc decdt indrepteazd pe infractori.
Pe dealtd parte inchiderea lucrätorului agricol in certe epoce ale anului, poate sd fie pentru el o adeväratä nenorocire. Cine va pra0 porumbul, §i. cine va secerd grail, sacara or ovazul tdranului inchis tocmai in mijlocul acestor lucruri ale cdmpului ? Si dacd prd§ila sau seceriwl nu se va face la timp, recolta este perdutd, §i atunci cu ce se va nutri acel Oran sau familia sa in decursul anului ? La noi nu trdie§te lumea ca in Occident, unde poate lucrd tot anul in fabrici 3). 1624. In zadar se tot vorbete de demnitatea criminalului ; desigur cd demnitatea este un frumos lucru, dar chiar de am presupune-o criminalului, demnitatea färd paine moare de foame, or e silitä sä fure i sd intre din nou in pu§carie 1 1625. In realitate desfiintarea bataii la noi, ca §i aiurea ni se pare a fi o abilitate a clasei dominante. Poporul deprins de veacuri cu bataia i alte suferinte n'a cerut desfiintarea ei, insa clasa dominantä, cAnd s'a introdus egalitate inaintea legii i) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 232. 2) Civoli: T. II, p. 71-72. Lect. IX. 8) Vechiul nostru drept era in aceasta privinta mai Intelept. In oondica lui Ipsilant (finele condicii), se spune ca nimeni dela tart sA nu fie adus la judecatA nici pe vremea arAturilor, nici pe vremea secerisului, nici pe vremea culesului de vii.
219
a desfiintat bataia de teamä sä nu fie uneori aplicata $i membrilor sai, care fard Indoiald ca de multeori o merita mai mult decat poporul. Noi suntem pentru pedepsele corporale, insa aplicabile tutulor claselor fãr distinctiune chiar duelistilor, cum cere Schopenhauer. 1626. Dar daca suntem partizani ai pedepselor corporale, suntem din contra vrajrna$i neimpacati ai bataii Iii cazarme sau la politie i aceasta pentru douft motive: Mai intai fiindca pe-
deapsa bataii nu e scrisã in lege, $i trebue sä ne deprindem cu respectul legii, chiar cand ea nu e perfecta. Al doilea fiindca
noi dorim bataia ca pedeapsa, data de judecator cu dreptate, cumpanire i sange rece, iar nu ca mijloc de razbunare or de corectiune a oamenilor cruzi i sälbateci, care tocrnai ei ar merita sa fie pedepsiti cu bataia. 1627. Mai mult decat atat, vom adaoga cd chiar dacd am aved puterea sä legiferam in Romania, ne-am indoi dacd trebue sti introducem pedeapsa bataii din cauza ca, actualmente aceasta pedeapsd este la noi rau vAzutd, i, dupa cum zice Bentham,
pedepsele trebue sd fie populare, sau mai bine zis sO nu fie impopulare. Legiuitorul dupa parerea lui Bentham trebue sd evite ca grija in alegerea pedepselor, pe acelea care ar lovi in prejuditiile stabilite. S'a format in spiritul poporului o aversiune hotdrita contra unui fel de pedeapsa, chiar daca ea ar aved toate calitatile cerute, nu trebue sd fie admisa in codicele penal, pentru ca ea ar face mai mult ran decal bine ..... Caci nu culpabilii ar fi cei pedepsiti, ci persoanele cele mai nevinovate $i mai dulci, carora Ii s'ar inflige o pedeapsd prea reald, cu toate cd nu are un nume particular, jignind simtibilitatea lor, bravandu-le parerea, i reprezentand fata cu dansii imaginea violentii $i a tiraniei" 1). Aceeasi parere e sustinutd $i de d. Fr. de Liszt : Legis1) Bentham: Trait& des legislation II, p. 167 si 168 si Théorie des peines I, p. 46. ObservAm insä cA acelasi lucru ii spune si F. Haie: introducerea lui Beccaria: Des délits et des peines. Paris, 1870, P. 194. Legiuitorul, trebue sA tind seamA de prejuditii si de moravuri El nu trebue s jigneascA constiinta publicA edictAnd o pedeapsa pe care ea nu ar primi-o". E drept linsA di tot Bentham, sub titlul Humanité zice Qu'une disposition pénale vous révolte, ce n'est poit assez pour la condamner, mai c'est un motif pour la scruter attentivement". Ibidem: p. 74.
220
latiunea are sa tina seama ca de un factor puternic §i pretios, de conceptiunile juridice care se afla in popor, de Jeprobarile traditionale" (Merkel). Insa d. de Liszt adaoga Ca daca datoria legiuitorului este de a nu distruge subit aceste traditiuni, totu§i el trebue sa conduca $i sd dea educare putin cate putin concepOunei juridice a poporului" 1). 1628. Deaceea §i. noi credem cd, daca in starea de astazi a spiritelor In Romania, nu trebue a introduce pedepsele corporale, insa din cauza marei lor utilitati sociale, este de datoria noastra sa combatem prejudiciu1 ce domne§te in tara In contra acestor pedepse. Deaceea am dat aceasta intindere discutiunei relative la pedepsele corporale in speranta nu de a schimba o opiniune atat de adanc Inradacinata, ci de a pune cel putin inceputul gandirei §i luptei in contra unui prejuditiu atat de favorabil infractorilor, pe cat e de vatamator oame-
nilor cinstiti 2).
1629. Am aratat cateva din calitatile pe care trebue sa le aiba o pedeapsa, i pe care, trebue sa adaogam, putine pedepse le intrunesc in Intregime.
In tratatul sal de Infractiuni 0 pedepse, sub forma de concluziune, Beccaria spune:
Din ceeace s'a vazut pana aici, se poate formula o teorema generala foarte folositoare: Pentru 4 a orice pedeapsd
sd nu fie violenta unuia or mai multora in contra unui cetdtean privat, trebue sd fie esentialmente publicci, repecie
necesarei, cea mai micd posibild in imprejureirite date, proportionald infractiunilor i dictatd de legi" 3).
1) De Liszt: Lehrbuch, § 15, III, NI% 2. ') Contra pedepselor corporale !titre altii. A. Prins: Science pénale et droit positif, N-le 673-677. 3) Beccaria: Dei delitti e delle- pene. Brescia, 1807 in folio, § 42, pag. 147.
221
CAP1TOLUL IT.
CLASIFICARILE PEDEPSELOR. Diferitele pedepse prescrise de lege. 1630. Vorn impdrti acest capitol in doud sec(iuni: 1) Clasificdrile pedepselor ; 2) Diferitele pedepse prescrise de lege.
Sectia I. ClasificArile pedepselor. 1631.
Pedepsele se divid sub punctul de vedere al : a) gra-
vitatii ; b) caracterului; c) timpului; d) modului de a sta singure
sau insotind o altd pedeapsa ; e) naturii drepturilor ce se ia prin pedeapsa. § I. Clasificarea pedepselor sub punctul de vedere al gravitatii. Pedepse criminale, corectionale, de simplä politie. 1632.
Am vdzut cand am vorbit despre infrac(iuni cd legea
a admis o diviziune tripartitd: crime, delicte i contraventiuni, dupd felul pedepsii prescrise de lege pentru aceste infractiuni, numite pedepse: a) criminale; b) corectionale i c) de simpld. politie. Prin urmare diviziunea tripartita a pedepselor sub punctul
de vedere al gravitatii, corespunde cu diviziunea tripartitd a infractiunilor. 1633. I. Pedepsele criminale. Art. 7, Cod. penal ne spune cä pedepsele pentru crime, sau criminale sunt in numär de 5; legea le enumard in ordinea gravitatii lor ; a) munca silnica pe viata.; b) munca silnica pe timp marginit dela 5-20 de ani; c) recluziunea dela 5-10 ani; d) detentiunea dela 3-10 ani; e) degradarea civicd dela 3-10 ani. Pe langa aceste pedepse criminale prevdzute de art. 7, Cod. penal, mai existã si alte pedepse criminale accesorii prevdzute de alte articole de lege si anume: f) Interdictiunea legald rezultand din pedeapsa muncei silnice pe viata sau pe timp marginit, si din recluziune ; ea dureazd atat timp cat dureazd i pedepsele din care rezultä (art. 13 si 16, C. p.); g) Publicitatea hotararei condamnatoare in caz de pedeapsd criminala. (Art. 34, C. p.);
222
h) Interzicerea locuintei din certe locuri sau fixarea locului domiciliului in caz de prescriere a pedepsii (art. 596 C. p.); i) Incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publice
sau de a fi membru al acestor corporatiuni, incapacitate prevazuta prin legile speciale, a persoanelor condamnate criminal, sau chiar corectional insa pentru crima. Art. 179 Cod. pen. militar din 24 Mai 1881, prevede urmätoaMunca silnica pe viata ; Recluziunea ; e) Dec) Munca silnica pe timp marginit; tentiunea ; Degradarea militard.
rele pedepse criminale : a) Moartea ;
Prin urmare, pedepsele din Cod. pen. militar, diferd de cele din Cod. pen. comun, in ceiace priveste pedepsele cri-
minale, prin aceia cä cea mai mare pedeapsd a Cod. pen. militar este moartea, i ca degradarea militarä inlocueste degradarea civica. Trebue insa sa. observam ca degradarea militard-etprinde in sine si incapacitatile din degradarea civica (art. 183, Nr. 2, C. p. mil.). Singura modificare introdusa in art. 7 C. p., prin legea din 17 Fevr. 1874, este ca minimum recluziunei s'a urcat dela 3 la 5 ani, din cauza cd maximum inchisorii corectionale s'a ridicat dela 2 la 5 ani. *1634. Atat Codicele penal francez, cat si Cod. pen. Stirbei din 1850, instituiau mai multe pedepse. In Codicele penal francez pedepsele criminale sunt : a) Moartea; Munca silnica pe viata ; c) Deportarea intr'o fortareata ; Deportarea simpla ; e) Munca silnica pe timp marginit ; f) Recluziunea; Exilul 1); h) Degradarea civica. Dupta codicele penal fr. din 1810, pedepsele erau i mai numeroase, ca.ci el mai cuprindea: a) Confiscarea generala a bunurilor ; Infierarea; c) Expunerea publica ; d) Moartea civila; e) Taerea mainii ; care toate s'a desfiintat mai tarziu. Infine, in Codicele penal $tirbei, gasim urmatoarele pc1) Cu drept cuvAnt un autor italian obsearvd cd astdzi exilul nu mai poate jucA rolul pe care-I juca in lumea veche. Grecii si Romanii considerau toatA lumea barbara,fard legi, fait religiune, fait obiceiuri; la aceste natiuni, patria find totul, exilul din Roma sau Atena erA socotit ea cel mai mare supliGiu. AstAzi insd ideile s'au schimbat i o cdldtorie in strdindtate e multora pldeutd, toatd lumea socotindu-se drept o singurd tard. Sacerio Mattei: Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco piü che l'asprezza, Napoli, 1788, p. 42.
223
depse criminale : a) Moartea '); b) Munca silnicd pe viatd in ocnd; c) Munca silnicd pe timp marginit in ocnd 5-15 ani ; d) Inchisoarea cu muncd in temnita din Braila si din Giurgiu dela 1 V2-5 ani; e) Bdtaia de 50-150 nuele; f) Inchisoarea
fdra muncd la Snagov 1 '/2-10 ani; g) Degradatia cetateneascd.
1635. II. Pedepsele corecgonale, prevazute de Cod pen. sunt in numdr de trei. Art. 8 zice : Pedepsele pentru delicte sunt: a) Inchisoarea corectionald dela 15 zile la 5 ani; b) Interdictiunea corectionald dela 6 luni la 6 ani a unora din drepturile civile politice or de familie; c) Amenda corectionald dela 26 lei in sus. Afard de aceste pedepse obisnuite si prevazute la toate infractiunile, in partea speciald a Cod. penal, mai gasim ca pedepse corectionale: d) Perderea pensiunei (art. 146 C. p.); e) Perderea dreptului de a ocupA functiune publicd pe toatd viata (art. 146 C. p.)
sau pe timp marginit pand la 5 ani (art. 324-325); f) Perderea puterii parintesti (art. 268 C. p.); g) Suspendarea avocatilor (art. 302 C. p.), aceasta insa e pedeapsa Pedepsele militare in materie de delict sunt: a) Destituirea; b) Munca publica; c) Inchisoarea ; i d) Amenda(art. 180 C. p. mil. din 1881). Diferenta intre Cod. pen. actual cu rnodificdrile din 1874 si Cod. pen. din 1864, este cd dupd acest din urind pedeapsa inchisorii era dela 6 zile pand la 2 ani, iar interdictiunea dela 6 luni pana la trei ani. Vom ardtd mai tdrziu cauzele acestor modificdri.
In Codicele penal Stirbei, pedepsele corectionale erau:
a) Bdtaia dela 25-50 de nuele; b) Inchisoarea dela 6 zile pand la 2 ani ; c) Interdictiunea sau poprirea drepturilor ; d) Globirea (art. 8). Pe ldngd aceste pedepse, atAt la crime cat si la delicte, existd i punerea sub privegherea politiei. 1636. III. Pedepsele de simpla polifie. Art. 9 Cod. pen. si art. 139 proc. pen. prevad cloud pedepse de simpla politie: a) Inchisoarea politieneasca de 1-15 zile; b.) Amenda dela 1) Pedeapsa cu moarte pentru uciga§i in Cod. Caragea: V, cap. 1, § 3.
224
5 25 lei. La acestea art. 381 C. p., adauga c) Confiscarea (Confr. art. 139 C. p.).
In Cod. pen. militar nu se gasesc pedepse relative la contraventiuni care sunt infractiuni de drept comun, iar nu militare. Cartea IV a Codicelui de just. militard din 24 Mai 1881, e intitulatd : Despre crime, delicte §i despre pedepse_ 1637. Interesul acestei prime clasificdri este foarte mare, did dupd felul pedepsii prescrisd de lege, infractiunea ii capdtd calificarea de crimd, delict sau contraventiune ; prin urmare ea servd de bazd a diviziunei principale a infractiunior si, mediat toate multiplele interese ale acelei diviziuni, sunt o consecin tti. a acestei clasificdri.
In afard de aceasta vorbind de pedepsele criminate am spus cd ele atrag oarecare pedepse accesorii particulare lor.
Clasificarea pedepselor sub raportul caracterului lor. § II. Pedepse de drept comun, politico i mixte
1638. Am vazut in prima parte a acestui curs eä infractiunile se impart in infractiuni politice si de drept comun, in consecinta legea trebuià sä instituiascd pedepse politice si de drept comun corespunzdtoare. In Franta, in urma reformelor din 1832 si 1850 scara pedepselor criminate principale s'a impartit in doud scari paralele, una. continand pedepse politice, iar cealaltd pedepse de drept comun. Prima cuprinde 5 pedepse : 1) Deportarea intr'o cetate. 2) Deportarea simpla. 3)Detentiunea. 4) Surghiunul. 5) Degradarea civicd
iar a doua contine 4 pedepse : 1) Moartea. 2) Munca silnica pe viatd. 3) Munca silnica pe timp marginit i 4) Recluziunea '). Trebue sã observdm cd, numai in scara pedepselor criminate, nu si in a celor corectionale exist& aceastä deosibire de pedepse 2).
1639. Din aceste noud pedepse criminate principale, legiuitorul roman a luat ultimele trei pedepse din scara pedepselor de drept comun, i detentiunea i degradarea civicd din scara
pedepselor politice, si a fdcut in art. 7 C. p. scara unicd de 0 A. Laborde: Cours Nr. 253, p. 119. 2) Ibidem: Nr. 323 'fine, p. 184. 0 singurd pedeapsd criminald mixt& exista. la Francezi, pedeapsa cu moarte, InsA ea s'a desfiintat in 1848 in materie politicA, asA cd la Francezi diviziunea pedepselor criminale in_ pedepse politice si de drept comun este exactd si absolutA.
225
pedepse criminale, cum exista dealmintrelea scara unica de pedepse corectionale i de simpla politie. 1640. In dreptul roman nu exista decat doua pedepse politice, detentiunea i degradatiunea civica, aceasta din urma numai in cazul când se da ca pedeapsa principala. Cdnd legiuitorul voeste sa ded unei infractiuni politice o pedeapsa mai mare deck detentiunea, el este silit sa ded pedepse de drept comun. Astfel de exemplu, vedem ca primele articole din partea speciala a codicelui penal (art. 67, 68, 69, 71, 74, 76, etc.), pedepsesc eu munca silnica pe viata infractiuni politice ca purtarea de arme a unui Roman contra tarii, intelegerea cu puteri
streine spre a provocd rasboi, or a rasturnd guvernul tarii, atentatele in contra Regelui '). Prin urmare, la noi nu exista pedepse criminale de drept comun propriu zise ca la Francezi, ci nurnai pedepse criminale mixte, adica politice si de drept comun in acelas tirnp, de oarece ele se pot da atat infractiunilor politice cat i celor de drept comun. 1641. Singura pedeapsa criminala, care ar fi putut sa fie, si este intruckva, pura de drept cornun in dreptul nostru, este recluziunea, care, isi are echivalentul sau paralela sa fireasca in detentiune. Totusi nu putem spune ca legiuitorul din 1864 a avut aceasta ideie, de oarece in art. 74 Cod. pen. vedem ca aceiasi infrac-
tiune este pedepsita cu detentiunea daca n'a isbutit i cu recluziunea in caz daca a isbutit : Oricine zice art. 74 prin actiuni ostile neaprobate de guvern, va expune Statul la o declaratiune de rezbel, va fi pedepsit cu detentiunea, i, daca dintr'aceasta rezbelul s'a si facut, paleapsa va fi recluziunea". Este insa evident ca reusirea sau nereusirea flu poate schimbet caracterul politic or de drept cornun al infractiunei; este neadmisibil ca infractiunea sa fie socotita de drept comun, iar tentativa ei de infractiune .politica. In realitate, in art. 74
C. p., este vorba de o infractiune politica pe care legiuitorul o pedepseste cu pedeapsa de drept comun a recluziunei2). Prin l) Deasemeni cand vrea sa dea o pedeapsa politica mai mica de cat detentitnea Or degradarea civica. Exemplu art. 79 C. p. 2) Dovada ca nu peileapsa deterniih.a caracterul infractimiei, este si art. 71 C. 0., tare pedepseste aceiasi infractiune cu munca cu detentiunea. 50195
I5
226
urmare, nici chiar pedeapsa criminala a recluziunei, singura care ar puteA sa fie pura de drept comun, nu este astfel ci este o pedeapsa mixta, asa Meat se poate afirmã ca in dreptul nostru
nu exista pedepse pur de drept comun 9. 1642. In schimb pedepsele politice, detentiunea si degradatiunea civica, sunt numai pentru infractiuni politice. Ca exemple de infractiuni pedepsite cu detentiune vom cita art. 69, 75, 80, 96, etc., din Titl. I si II al Carta a doua a Codicelui penal, iar ca infractiuni pedepsite cu degradarea civica art. 103, 104, 105, 108 i 110 din Titl. II al Cartii a II-a a codicelui penal. 1643. Trebue sa observarn ca., desl exista nu numai crime, ci si delicte politice, insa legea nu a instituit decat pedepse criminale politice,remanand ca delictele politice sa fie pedepsite
cu pedepse corectionale de drept comun, sau mai bine zis mixte. Legiuitorul e nerational, frindca infractorilor politici mai
mici, care comit numai delicte le da aceiasi pedeapsa ca infractorilor ordinari, pe cand infractorilor politici mari care comit
crime, le da totdeauna pedepse diferite In Franta, iar la noi uneori : Practica administrativa, dupa cum spune d. Laborde remediaza acest neajuns, indulcind pentru condamnatii politici regimul inchisorii"2). 1644. S'ar putea rezuma clasificarile infractiunilor si pedepselor spunand ca. sunt 3 genuri de infractiuni: crime, delicte si
contraventiuni, 2 genuri de infractiuni politice, crime si
delicte, iar ca pedepse, trei feluri de pedepse mixte : criminale,
corectionale si de drept comun, si un singur gen de pedepse politice, pedepsele criminale politice. Nu exista dar contraventiuni prolitice, printre infractiuni, si nici pedepse corectionale si de simpla politie politice, printre pedepse. 1645. Care este interesul acestei diviziuni ? El nu este acela al competintei ; fiindca crimele tot de jurati se judeca, oricare ar fi caracterul infractiunei, iar 'Meat
pentru delicte, pedepsele fiind tot aceleasi la ambele genuri de infractiuni, nu pot servi spre a determina tribunalul corn1) Anomalii de genul acesta existd chiar la Francezi,si provin din cauzA cA seria pedepselor politica n'a fost constituitA dela inceput in Frantat cum ea este constituitd astAzi. Vezi Degois: Traité, Nr. 87, p. 57. 2) Laborde: Cours Nr. 323 fine, p. 184.
227
petent. Prin urmare, delictul se va judeca de jurati sau de tribunalele ordinare, nu dupa natura pedepsii, care e totdeauna aceiasi, ci dupa natura politica or de drept comun a clelictului. Diviziunea importä insä sub un alt punct de vedere. Detentiunea si degradarea civica find rezervata in fractiunilor politice, cand judecatorii vor declard ca exista circumstante atenuante, ceiace are de rezultat ca se coboara pedeapsa cu un grad mai jos, se va trece peste pedepsele politice (detentiunea si degradarea civica.), daca este vorba de o infractiune de drept comun, fiindcd aceste pedepse sunt rezervate infractiunilor politice $i se va da pedeapsa inchisorii corectionale (art. 60 C. p.). Aceiasi regula se aplica in caz de tentativa si in caz de complicitate (art. 38 si 49 C. p.) cand deasemeni se da o pedeapsa cu un grad mai jos. Din contra, cand va fi vorba de in fractiune politica, in general
nu se vor face aceste salturi..Zicem in general fiindca legiuitorul in art. 60 C. p., a facut greseala de a irnpune judecatorului in caz de detentiune sa ded pedeapsa inchisorii corectionale, pe and ar fi putut prea bine sa precrie in asemenea caz degradarea civica. Deasemenea legiuitorul a facut gresala ca, in art. 60 al. 4, a prescris fard nici o discutiune ca, in caz de fapta pedepsibild cu munca silnica pe timp marginit, se va da, in caz de circumstante atenuante, recluziunea sau maximum inchisorii corectionale, in loc de a distinge si a prescrie in caz de crime politice detentiunea si. degradatiunea civica, pedepse mai conforme naturei infractiunei1). Desigur ca legiuitorul roman n'a avut o idee clara deFpre deosibirea intre pedepsele politice si cele rnixte, sau mai bine zis, n'a facut o dreapta aplicare a lor in codicele penal. § III. Clasificarea pedepselor sub raportul duratei. Pedepse perpetue §i timporare. Pedepse nedeterminate. 1646. Aceasta diviziune, ca si cea precedenta, nu e generala, caci nu coprinde toate pedepsele ; amenda nu intra in aceastd clasificare. La Francezi exista mai multe pedepse perpetue ; vom
1) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403 i 1999.
228
cad: munca silnica pe viatd, deportarea inteo fortdreatd, deportarea simpla. La noi nu existä cleat o singura pedeapsa perpetud principala : munca silnicd pe viata ), toate celelalte pedepse sunt temporare. Trebue sä spunem insd ca sunt oarecare incapacitati rezultdnd din legile speciale, §i unele chiar din Codicele penal, care sunt perpetue. Astfel vom citd: in legile speciale incapacitatea de a fi magistrat, avocat, membru al Consiliului technic, etc., al celor condamnati la o pedeapsa criminald sau la o pedeapsa corectionald pentru unele infractiuni anume specificate de Iege. Deasemenea art. 140 C. p. prevede cd functionarii condamnati pentru delapidare se vor declard incapabili de a ocupd orice functiune publica pe viatd. Ca pedeapsa accesorie, vom veded ca §i pedeapsa degradatiunii civice poate fi perpetud când derivä din o pedeapsa perpetua. Mai pot sd existe Inca i pedepse nedeterminate ; de acestea
insd vom vorbi cand vom tratd despre pedepsele privative de libertate. § IV. Clasificarea pedepselor sub raportul modului de a sti singure sau pe Iânga altele. Pedepse principale, accesorii 1647.
i complimentare 2).
Pedepsele pot sä se dea de lege sau singure, or
Insotite sau Insotind o alta pedeapsa 8).
Pedepsele tare se dau singure or sunt Insotite de altele F e numesc pedepse principale. Codicele penal, in art. 1, 7, 8 §i 9 enumera pedepsele principale, criminale, corectionale si de simpld politic. Dintre acestea una singurd este totdeauna complimentard, interdictia corectionala. Afard de pedepsele principale, tare sunt regula, mai sunt §i pedepse accesorii i pedepse complimentare. Ambele aceste 1) In mod exceptional poate sä fie perpetua i recluziunea, In cazul art. 14 C. p. 2) Vezi Garpon: Code penal annoté. Art. 8, N-Ie 7 si 8. 8) ge ordinar pedepsele sunt mai totdeauna Insotite de hlte pedepse accesorit or complimentare. Cele crimiriale totdeauna atrag pedepse
accesorii prin Cod, pen. or prin legile speciale, cele cbrectionale atrag Uneori pedepse accesorii prin legile speciale, Ina de ordinar sunt insotite de o pedeapsa complimentara, or accesorie, uneori douä (art. 112 si 140 C. p.), iar exceptional trei (art. 324 C. p.).
229
feluri de pedepse au caracter comun cd Insotesc o altd pedeapsd pe care o complecteaza ; dar diferd intre ele prin aceea ca primele rezulta direct din alte pedepse principale, pe cdnd pedepsele complimentare trebuesc pronuntate expres de judecdtori.
Sa le examinam pe fiecare In parte. 1648. Ca pedepse accesorii, sunt mai intdi doud pedepse criminale, degradarea civicd si interdictiunea legald (art. 13 si 16 C. pen. si art. 182, Cod. Just. Militara). Deasemenea perderea pensiunii si incapacitatea perpetud de a ocupa functiuni publice prevdzuta In art. 140, 142, 144, 145 si 146. Trebue insd sa observam ca degradarea civica, este uneori pedeapsa principala. Afara de aceste .pedepse care se gasesc in Codicele penal,
mai sunt pedepse accesorii i incapacitatile prevazute prin legile speciale, despre care am dat exemple cand am vorbit despre pedepsele perpetue. Toate aceste pedepse rezultd din alte pedepse i anume; degradatiunea civica i interdictiunea legald din munca silnica pe viata sau pe timp marginit si din recluziune; perderea pensiunii si incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publice
din infractiunile prevazute de art. 140, 142, 144, 145 si 146 C. p., iar incapacitatile speciale din orice condamnatiune la o pedeapsa criminala, sau chiar corectionala, insd numai pentru infractiuni anume prevazute de lege: fals, furt 1), escro-
cherie, abuz de Incredere, delapidare de bani publici, mituire, marturie mincinoasd, atentat la bunele moravuri, sperjur, rupere de sigilii i sustragerea actelor depuse in locuri publice,
etc. Confr. art. 260 Proc. pen., art. 74, leg. org. jud. din 24 Mart. 1909 2), si art. 194 din Cod. just. mil. 3). 1) Astfel, de exemplu cel condamnat pentru furt este nedemn de a fi alegdtor conform art. 19, din legea electorara. Numeroase deciziuni ale C. cas. ; una din cele din urnia Cas. II, 656 din 23 Mart. 1910, B. 472 (electoral).
2) Nu numai pedepsele prevazute de cgd. penal atrag incapacitatea
de a fi magistrat, dar chiar falimentul, care nu e o infracOune, atrage aceeasi incapaFitate intrucAt falitul nu este reabilitat (acelasi art. 74, leg. org. jud.). 2) Osandele pentru oarecare infractiuni aratate de art. 194 C. p. m. atrag perderea gradului.
230
1649. In toate aceste cazuri, judecatorul nu are trebuintd sä pronunte pedeapsa accesorie, caci ea deriva direct din lege fdrd declararea judecAtorului ; prin fapta condamnarii la recluziune, de exemplu, condamnatul este in acelasi timp degradat civic si interzis legal ; prin chiar condamnarea la o pedeapsa criminald sau corectionald insà numai pentru anume infractiuni infamante, infractorul perde dreptul de a ocupd functiuni publice pe viata. Aceasta consecinta din altä pedeapsd pronuntata de judecatori, este caracteristica pedepselor accesorii. 1650. Din contra pedepsele complimentare, desi intovdrdsesc pe cele principale, ca i pedepsele accesorii, nu rezultd direct din acestea in puterea legii, ci trebuesc pronuntate expres de judecdtori. 1651. Dintre pedepsele principale enumerate de Codicele penal in art. 1, 7, 8 si 9, cloud sunt foarte adeseori pedepse complimentare, amenda i interdictiunea corectionald; aceasta din urmd chiar este totdeauna complimentard (Exemple art. 151 si 98 Cop. penal)i In mod exceptional, cum vom veded mai tdrziu vorbind de degradarea civicd, inchisoarea corectionald poate sa fie si ea o pedeapsa complimentara (art. 23 C. p.). Tot in Codicele penal gasim ca pedeapsa complimentara interdictiunea temporara, de ordinar dela un an pand la trei ani a unor infractori de a ocupd functiuni publice (art. 147, 149, 152, 154, 155 si 156). In legile speciale gasim exemplu de pedeapsa complimentara art. 132 leg. electorald. 1652. Care este cauza pentru care legiuitorul a stabilit doud feluri de pedepse secunddre, si nu s'a multumit numai cu pedepsele accesorii, care deriva direct din lege ? El este usor de inteles. Unele din aceste pedepse ajutatoare, nu puteau sä rezulte direct din lege, fiindcd trebuid Ca judecatorul sa. determine quotitatea lor. 0 pedeapsa ca interdictiunea legala sau degradatiunea civicä, fiind dupd cum vom i'eded pedepse indivizibile constituind un complex, puteau sa rezulte direct din lege. Recluzionistul in puterea legii perde dreptul de a-si administra averea, i perde in acelas timp toate drepturile civile, politice si de familie. Deasemeni condamnatul pentru infractiunile prevdzute de art. 140, 1421), 144, 145 si 146 C. p., perde dreptul
231
de pensiune $i de a ocupd vreodata functiuni publice. Dar interdictiunea corectionala i amenda trebue sa intcrvinä un judecator care sa le precizeze. Interdictiunea corectionala, este luarea unuia sau mai multora din drepturile cuprinse in degradarea civica aceasta pedeapsa nu poate sä rezulte direct din lege (*Ara interventiunea judecatorului, care sa determine care anume drepturi se interzic
pe cat timp se interzic acele drepturi. Deasemeni, and e vorba de amenda, trebue ca judecatorul sa fixezc quotitatea dupa gravitatea faptei i averea persoanei. -Atat amenda cat $i interdictiunea corectionala. fiind divizibile, trebue sa fie pedepse complimentare, adica pronuntate de catre judecator. Deasemeni i incapacitatea temporara de a ocupd functiuni publice. Pedepsele complimentare au dar un duplu caracter ; pe deoparte ele se pronuntã expres de judecator, ca $i pedepsele principale, iar pe de alta sunt pedepse secundare, ajutatoare, Insotind o pedeapsa principala, ca i pedepsele accesorii 2). 1653. Printre pedepsele complimentare trebue mentionata $i confiscarea speciala a lucrurilor produse prin infractiunea .
sau care au servit or aveau sa serveasca la comiterea unei infractiuni. Aceastä pedeapsa de$1 nu este prevazuta in enumeratiunea din art. 1, 7, 8 $i 9 Cod. pen., se gase$te mentionata printre pedepsele relative la contraventiuni din art. 381
Cod. pen., prin urmare ea este in acest caz o pedeapsa de 1) Art. 140 si 142, sunt Tau redactate, findcd zic, vorbind de inca-
pacitate de a ocupd functiuni publice, se va declares", ceeace ar face sä se creadd cd trebue ca judecdtorul sä pronunte perderea dreptului de pensiune, insti dovadd cd nu aceasta a fost intentiunea legiuitorului se vede din celelalte articole, in care legea se exprima corect, si fatã de care nu vedem motiv de distinctiune din partea legiuitorului. 2) De si deosibirea Intre pedepsele accesorii si complimentare e simpla si usor de inteles, insd uneori autorii confundd aceste cloud ge. nuri de pedepse. Vom cad pe B. Boeresca, in teza sa de doctorat dealtmintrelea foarte reputatä: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 345, Nr. 12, care zice: L'amende peut être prononcde comme peine accessoire", uitând cd pedepsele accesorii derivând direct din lege si find indivizibile, n'au trebuinta sd fie pronuntate de judecdtori. Deasemenea d. A. Prins: Science pénale, considerd atnenda ca o pedeapsd accesorie, N-rile 825 si 869, si interdictiunea corectionald; Ibidem: Nr. 874 bis. Se pare cd d. Prins nici nu ar admite existenta pedepselor complimentare. Aceeasi confuziune in Blanche: Etudes I, Nr. 241. Vezi si o deciziune a C. cas. rom. II, 85 din 8 Febr. 1874, B. 65.
232
simpld politie. Legiuitorul vorbeste de pedeapsa confiscdrii in
art. 391, 394 si art. 146 Cod. pen., iar in partea generald in art. 37 Cod. pen. § V. Clasificarea pedepselor sub raportul drepturilor luate. Pedepse privative de viata, libertate, drepturi, avere. 1654.
Pedepsele pot lovl diferite beneficii ale omului. ,In
codicele nostru penal si prin legile speciale, nu avem dent aceste patru genuri de pedepse. Ca pedeapsd privativa de viatd, avem pedeapsa cu moarte
in timp de resbel, prevazutd de Cod. pen. militar (art. t79, 197-204, 210, 211, 214-216, 219, etc.). Pedepsele privative de libertate sunt numeroase, ele formeazd baza sistemului nostru penal, incepand dela muncq silnica pe viatd, pand la inchisoare de simpla poiWe dela 1 15 zile.
Ca pedepse privative de drepturi, desi se pot sopoti toate pedepsele, cdci toate priveazd de un oarecare (irept, ylata, libertatea, averea, etc., se considerd insd in special, degradetiunea civica, interdictiunea legala i corectionala, perderea dreptului de a ocupd functiuni, si in genere orice incapacitäti fie pronuntate direct, fie rezultand din alte pedepse '). In fine, pedepsele privative de avere sunt confiscarea speciald i amenda corectionald si de simpla politic. Se mai pot concepe insd pedepse : a) Privative de integritatea corpului, ca bdtaia i mutilatiunea; b) de integritatea persoanei morale, ca expunerea publica. Aceste pedepse n'au fost admise de codicele nostru penal. *1655. In vechiul drept mai existau si alte plasifipäri ale pedepselor de care vom vorbi in scull; 1) Pedepsele erau fixate de lege sau arbitrare, adica lds ite la apreciarea suverand a judecdtorilor ; primele se numeau ordinare, iar cele din urrnd arbitrare2). De aceastd diviziune 1) In vechiul nostru drept exista i o pedeaps4 care sp asemq.nà mortii civile dela Francezi. Vezi Indreptarea legii, glava 113, zacon 1. 2) Sed cujusvis delicti poena aut expresse jam a lege, definita est aut a judicis arbitrio definienda relinquitur. Hine poenarum divisio bipartita est in ordinarias et arbitrarias. E. Pufendorff: Introductio, etc. Hannoverae 1767, Cap. XXIII, § IT, p. 188. Confr. Jousse: Just. crim. II, p. 590 i urm. M. de Vouglans: lnstit. p. 32.
233
importanta. \Tom mai vorbi. Ea, nu mai exista astazi, cand toate pedepsele sunt prevAzute de lege, si cand avem principiul: nulla poena sine lege (art. 16 Constitutiune, art. 2, al. 1 C. pen.); 2) Pedepse aflictive si infarnante, si pedepse numai simplu infamante ; aceasta e o amintire a vechiului drept, care se regaseste si azi la unii autori. In vechiul drept se considera cd cei condamnati criminal nu mai erau susceptibili de indreptare ). Trebue insä sä observdm cd si astäzi la noi este intrucatva deosebire, intre pedepsele criminale si pedepsele pentru unele infractiuni deoparte, care atrag incapacitati perpetue. si alte pedepse care nu au decat efecte temporare. Astazi putem zice cä sunt infamante pedepsele criminale toate, si dintre delipte unele anume prescrise de lege, oricat de mica ar fi pedeapsa lor. Ne pare inutil a vorbi de alte diviziuni mai putin importante ca acea in corporale si necorporale a celor corporale in capitale si necapitale, etc.2).
Sectiunea II. Diferitele pedepse prescrise de lege. 1656. In celebra sa opera. tiinta legislatiunei", Filangieri observd cu drept cuvant ca, numarul pedepselor prescrise de legile umanitatii, este prea restrans cand se compard cu acela al infractiunilor3). Bentham criticd sistemul simplist de represiune al legiuitorului : Conchidem zice dansul cd varie-
tatea pedepselor este una din perfecliunile codicelui penal, §i cu cat cdutarea mijloacelor de represiune este de nepldcuta unui suflet simtitor, cu atat trebue ca legiuitorul sa fie patruns de umanitate pentru a castiga aceastd victorie asupra lui insusi. Sagrado care nu stia sa ordoane decat luarea de sange (la saingnee), era mai bland &cat Boerhaeve, care consultá toatä natura pentru a descoperi leacuri noi ?"4). Evolutiunea pedepselor in peiace priveste nurnärul si va1) Jousse: Justice Grim. I, p. 36 *i. urm. Muyari de Vouglans: Instit. p. 237 §i urm. 2) lul. Clarus: Op. cit., Quaest LXVI, Nr. 1. 2) Filangieri: Scienza ed. it. cit., T. IV, p. 58, Cart. III, Part. III, cap. 31 i ed. fr. T. II, p. 24. Livr. III, part. 2-a, cap. VI. 4) Bentham: Traités de législ., T. II, p. 177.
234
rietatea, este ea omenirea a avut la inceput putine feluri de pedepse, in urrnd nurnärul pedepselor a crescut, iar acum tinde
din nou sã se imputineze prin suprimarea a o multime de pedepse.
Senecca vorbind de diferitii infractori din ce in ce mai indarjiti i periculosi, propune urrnAtoarea serie de pedepse din ce in ce mai severe : Mustrarea privata, mustrarea publica, stigmatizarea (ignominia); exiliu pe tdrmuri necunoscute, inchisoarea si flare, in fine moartea, care uneori e cel mai bun gen de milostivire '). 1657. In vechiul drept pedepsele erau mai numeroase si mai variate decal astäzi ; art. 13, Titl. XXV al Ordonantei din 1670, prescrie 12 pedepse i trebue sä observdm cä, una singura din ele, moartea, aveâ cinci feluri de executare 2). \Tom mai
observà cd, pedeapsa arderii in foc, care era socotitd ca rea mai dintaiu dintre toate pedepsele, era intrebuintata pentru fapte dintre care cele mai multe astdzi nu se mai pedepsesc3). Jousse pomeneste magia, blestemele mari, erezia, crimele contra naturei, incestul de primul grad, paricidul4). Spanzuzurätoarea deasemenea se intrebuinta pentru. fapte grave si pentru fapte neinsemnate. Acest supliciu spune Jousse nu se intrebuinteazd deck in privinta oamenilor de jos, si anume pentru omorul simplu, falsificarea de monetd, bancruta frauduloasd, rapire, supozitiune de part, fals comis de functionari in oficiul lor, furt cu efractie, furt domestic, adunari ilicite, turburdri i revolte populare" 6). Infine, galerele pe viata, care aduc moartea civild i confiscarea, se dau mai ales pentru crima de camatarie, mdrturia mincinoasä, concuziune, abigeat, recidivd de furt simplu, de oameni infierati (flétris) 6). 1) Interim optimum misericordiae genus est occidere; Seneca: De
ira I,
16. 2)
DupA Jul Clams modurite de executare ate pedepsei cu
moarte erau numai 4: focul, lapidarea, spAnzurAtoarea, tdiarea capului. Condamnarea sA fie sfasiat de flare (ad bestias) si imbrAncirea de pe
râpà (tarpeana) au dispärut. Jul Clarus: Op. cit. LXVIII, N-rile 3, 4 si 5. InsA Jul Clams uitA pedeapsa rotii. 5) Jousse: Op. cit., T. I, p. 39. 4) Ibidem: T. I, p. 42. 5) Ibidem: T. I, p.. 45. 9 Ibidem: T. I, p. 47.
235
1658. Astdzi pedepsele sunt mai bldnde si mai putin numeroase ca in vechiul drept. Avem mai intdiu 5 pedepse criminale, prevazute de Codicele penal comun, afard de pedeapsa cu moarte, prevazutd de Codicele penal militar. *1659. Daniel Clasen aratd ca, pe timpul sau, poenae eriminalis aveau doud Intelesuri (dupliciter accipitur). 1) In sens lat si impropriu, o pedeapsd prin care se loveste in consideratiunea si faima unei persoane, chiar clan nu se aduce nici un räu in corpul infractorului (leg. 13, Dig. de Verborum significatione). Acesta era desigur sensul cel vechiu provenit din dreptul roman. 2) Propriu se zice poena criminalis, acea care se aplica la viatà sau la corp. $i aceasta se obisnueste a se numi poena capitalis, eine peinliche Strafe". Ace lasi autor adaogd ca,
desi acest cuvdnt se intrebuinteazd si de pedepsele corpului neaflictive, ca relegarea, infamia, totusi propriu zis, cuvantul peinlich, denotä pedeapsa capitald prin care se perde viata sau se loveste corpul1). Astazi pedepsele criminale sunt acele pedepse care se dau pentru crime si care sunt enumerate de art 7 ; acestea insd ca pedepse principale, caci in afard de aceste 5 pedepse, mai sunt si altele accesorii. Inainte insä de a vorbi de pedepsele criminale din Cod. pen., sd tratdm cestiunea importanta a pedepsii cu moartea.
1) Daniel Clasenias: Commentarius ad constitutionem criminalis Caroli V Imperat. Francofurti, Lipsiae, 1685, p. 36, confr. 39.
236
I. Pedepsele eriminale. §
1. Pedeapsa cu moarte. Non mesereberis eis et auferes in noxiam
sanguinem de IsraM, ut bene sit tibi. Deuteronom XIX, 13.
Neque enirn lex aequior ulla.
Quam ilecis arti fices, arte perire sua. Ovidiu.
Interim optimum misericordiae genus est, occiderc. Seneca, De ira 1, 16.
Contra malos non utendum malva seu empiastre., sed gladio. Baldus. (Dup6 Farinaceus, I, Titl. II, Quaest XVIII, Nr. 5.
L'on doist moult soffrir et atendre avant que home soit livrez a mort. Li livres de jostire et de plet. Mercy but murders, pardonning those that kill.
Shakespeare. Romeo and Juliette, HI.
1660. La noi pedeapsa cu moarte nu are nici o importanta practica ; desi e prescrisd in Cod. pen. militar, intr'o multime de cazuri1), totusi nici odatd nu s'a aplicat, dupd cum nu se aplicdt nici atunci cdnd pedeapsa cu moarte era prescrisa. in Cod. pen, ordinar. Vom insista totusi mult asupra acestei pedepse pentru doua motive : 1) Fiindca nicaeri mai mult deck
in tara noastra nu exista un prejudiciu inradacinat in contra pedepsii cu moarte ; 2) Pentruca, sub punctul de vedere legislativ, primirea sau respingerea acestei pedepse, are infiuenta
asupra intregului sistem penal in sensul asprimei sau indulgenti i.
1661. Intr'un studiu asupra noului Codice penal italian, intitulat : ,,Prea curdnd", Cesar Lombroso, incepand sà vor-
beascä despre pedeapsa cu moarte, scriia aceste cuvinte : Nu este cestiune care sd-mi pard mai odioasa, bizantina i plind de acel sentimentalism, care deja ca i in litere a dominat, domind in drept, ca aceasta cestiune a pedepsii cu moarte" 2). Si, la cuvintele lui Lombroso, noi vom adaoga ca, nu cunoastem un singur caz in istoria omenirei, in care o idee mai falsä sa fi isbutit mai repede sa inlocuiascd in spirite o idee sanatoasa. i rationala. Vezi C. Just. Mil. din 1881, art. 179, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 203, I:04, 205, 210, 211, 213, 214, 215, 216, 219, 220, 221, 232, 243, 244, 246.
Totusi pedeapsa cu moarte nu se aplicA in timp de fasboi, nici in timp de stare de asediu proclamata in timp de pace, art. 267. 2) Ch. Desmaze: La crime et la debanche a Paris, 1881, p. 311.
237
In adevär, 'Ana in 1764, dacd vom excepta pe Anabapi Socinieni, combatuti in ceiace priveste pedeapsa cu moarte de Carpzov, niminea nu s'a gandit sa conteste legitimitatea pedepsii capitale. Din contra, suindu-se pe tron regii tisti
Frantei, trebuiau st jure cu mana pe Evang.lie cä nu vor
.
gratia niciodatd pe oträvitori. Legile englezesti deasemenea dupä cum ne spune Blackstone au luat Regilor dreptul de a face gratie asasinilor" 1). Si pedeapsa cu moarte se executa mai totdeauna in mod barbar de cruzime 2). Insd, in mai putin de un secol adversarii pedepsii cu moarte nu numai cd au triumfat in cateva tari, ceiace in defi-
nitiv e permis unei idei cu aparentd umanitard, dar chiar triumful a devenit impertinent, caci el e tiranic si intolerant. La intoleranta alba a reactionarilor care arestau pe Charles, Vidor Hugo, fiindca a sustinut abolitiunea pedepsii cu moarte raspunde astazi intolerenta rosie a iacobinilor abolitionisti, care nu mai vor sa permitd nici chiar discutiunea asupra acestei probleme sociale, si care cautd sd intimideze pe sustindtorii pedepsii supreme prin aruncarea epitetelor de reactionari, retrogazi, strigoi, etc. 1662. Atat de apriga a fost lupta asupra acestei cestiuni de salubritate sociala, incal unii abolitionisti aprinsi in lupta au inceput sã delireze. Carlo Livio, profesor de medicind legald la Universitatea din Siena, zicea ca abolitiunea pedep ii cu moarte in Toscana,
este un patrimoniu sacru al natiunei a atenta in contra lui zicea clansul ar fi ca si cum s'ar dobori cupola lui Brunelesco, or s'ar {lira galeriile i tribuna lui GaliIeux 3). Cam acelasi lucru II spunea
i distinsul profesor Aug. Pierantoni :
,,Noi din partea noasträ zicem, fdrä exaltare de suflet, ne pare mai putin vinovat gandul de a arde Sfanta cruce, de a a da jos turnul lui Giotto, de a topi portile lui Ghiberti, care divinul Michel Angelo, zicea ca sunt demne de a fi usile raiului, de a dobori pe Perseu, pe care Celini jura sd-1 apere contra inamicilor sdi, decal a viola onoarea unui parnant italian. De profanarea artelor multi Italieni au dat exemplu, 9 Blackstone: Cominentaire, T. VI, p. '112.
2) Vbzi diferitele moduri de executare ale pedepsii cu moarte D. Alexandresco: C. Jud., 1902, Nr. 57. 8) C. Licio: Contra la pena di morte. Siena, 1862, p. 56.
238
contra violarii progresului, Italia a combatut i va combated in mod victorios"). Nu mai putin aiureazil Ch. Lucas, un alt zelos si infatigabil abolitionist, care sustine i chiar cauta sa dovedeasca prin argumente, ca reinfiintarea pedepsii cu moarte in Toscana, ar fi un atentat la onoarea Toscanei, a Italiei si a intregei omeniri 2), fara sa cugete, din cauza frigurilor aiurarii, ca mai mare atentat comited el Insusi, Lucas, contra adevärului si in contra bunului simt 1663, Atat de mare a fost, mai ales in a doua jumatate a sccolului al XIX-lea presiunea jacobina a abolitionistilor 3), I
?neat chiar ilustrul Lombroso, aruncand o sageata In 1872 In citadela abolitionista, o aruncá cu frica i cu Indoiala. In opera sa Sull'incremento del delitto in Italia", Lombroso desi declara formal ca aceasta pedeapsa e cel mai sigur meziu social, consunanta ca legile pozitive i darviniane i scrisa in cartea naturei, dar spune ca nu crede de cuviinta sa vorbeasca mult de pedeapsa cu moarte, pentru motivul, zice dansul, acä un simtimant drept sau nedrept, odata ce a ajiins sd intre in mase cu greu se poate desradacind, si cum ar zice matematicii,
nici un efect nu se poate obtine de a luptä In contra lui; cu un potop de opuscule, discursuri, multi eruditi italieni au facut sa se nasca acest simtimant, i, ceiace e mai rdu, sa-1 faca
sa fie precedat de o serie de fapte, de gratii monstroase, (Rossignol, Ciballa, La Gala), care azi au devenit capete solide de lege" 4).
1664. Abolitionistii au gasit, cel putin pana acum cativa ani, un aliat puternic in partidele democratice extreme, care ca si cele reactionare se disting prin intoleranta lor. Din aceasta
alianta, a rezultat ideia gresita ca, pedeapsa cu moarte ar fi In legaturd cu principiile politice ale celor care o sustin sau 1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte p.
58,
col. 2-s.
2) Scrisoare catre Mancini, p. 21 si 22, ed. fr. si p. 39 ed. italiana. 8) In Romania mai cu searna aceastd presiune a fost atat de pu-
ternica in cat un barbat politic celebru dealmintrelea prin curajul cu care Ii manifestà parerile, atacat pe tema ca ar fi cerut reinfiintarea pedepsii cu moarte in Romania, a preferat sA se deszica, mai bine decat sa braveze ideia dominantb. *) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, ed. 2-a, p. 79.
239
o combat; anume ca abolitionistii ar fi democrati sau oameni cu idei inaintate i umanitari, pe cand sustindtorii pedepsii cu moarte ar fi niste reactionari, cruzi i sanguinari. Aceasta idee falsä, care a folosit atdt de mult abolitionitilor, e cu drept
cuvânt combatutd de d. Garofalo : Nici in Anglia, nici in America zice distinsul penalit italian nu se va auzi vorbindu-se de libertate cu ocaziunea discutdrii frdnelor necesare pentru a garantd dreptul, nici relafiv la mijloacele cu care se reprima violdrile sale. Nu se poate concepe ca, pedepsele mai severe in contra vräjmasilor publici, când par necesare, sa fie o vio-
lare a acelei libertdti pe care tocmai tind sä o asigure. Trebuie sd fie näscut cineva in Italia 1), pentru a vorbi de libertate când se discutd pedeapsa cu moarte l Dar adevdratul liberal, limitAnd intr'o mica sfera activitatea Statului, voieste in urmä ca in acea sfera el sd aibd mijloace de a face tot ce e necesar la indeplinirea misiunei sale 2).
$i nu numai d. Garofalo, partizan aprig al pedepsii cu moarte, sustine cd pedeapsa cu moarte nu este in legatura cu principiile politice, dar si K. d'Olivecrona, unul din cei mai distinsi aboIitioniti, sustine acelas lucru i o declara cu sinceritate intr'o scrisoare catre Ch. Lucas : In Suedia zice propozitiunea pedepsii cu moarte nu a fost niciodata dansul cestiune de factiune politica. Oamenii de diferite opiniuni po-
litice, au considerat-o numai ca cestiune de umanitate i civilizatiune. $i, vorbind de mine insu'mi, am apartinut totdeauna fractiunei conservatoare din diete, si nimeni n'a vdzut niciodata in mine omul irnprudentelor si al temeritdtillor"). Prejudiciul insd, contra pedepsii cu moarte fiind prea inrddacinat, nu ne vom multumi cu aceste cloud citatiuni, ci vom insistd, poate exagerat, spre a dovedl cd pedeapsa cu moarte nu este in legaturd cu principiile politice ; recunoastem insd cä e in legaturd cu mentalitatea indivizilor : poetii §1 oamenii de fraze si de abstractiune sunt abolitionisti, oamenii de Stat seriosi si cugetatorii profunzi sunt pentru pedeapsa cu moarte. 1665. Spre a dovedi ceiace am afirmat vom aduce trei Trebuie sä adAogam: sau in România. 2) R. Garofalo: Contro la corrente. Napoli 1888, p. 6 i 7. 9 Raportul lui Ch. Lucas: CAtre Institut. Publicat in d. Olivecrona: De la peine de mort. Paris,',1868, p. 197. 9
240
feluri de argumente : a) Exemplul unor tari. b) Persoanele care au sustinut pedeapsa cu moarte, si e) Ratiunea. 1666. Exista actualmente trei republice importante, sub diferite puncte de vedere : republica franceza, elvetiana si a Statelor-Unite din Nordul Americei. Ei bine pe cand pedeapsa cu moarte e desfiintata de drept sau de fapt in multe monarhii, ea este mentinuta in aceste trei republici, si nu e pc cale de a fi desfiiintata. Sa le reluam pe fie care in parte. Elvetia desfiintase prin art. 65 al constitutiunei federale din 28 Mai 1869 ') pedeapsa cu moarte, suprimata deja mai inainte in cateva cantoane. Insa in putini ani s'a vazut inconvenientele acestei dispozitiuni, si in urma unei petitiuni cu numeroase iscalituri, s'a modificat prin un referendum popular art. 65 al constitutiunei federale, permitand flecarui canton sa restabileasca pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de drept comun. Cateva cantoane s'au folosit de aceasta permisiune reintroducand in legislatiunea lor pedeapsa cu moarte ; vom cita Zurich, Lucerna, Zug, iar in Aprilie 1893, cantonul Schaffhouse,
unul din cele mai importante cantoane ale Elvetiei, a reintrodus pedeapsa cu moarte cu 4920 vot. contra 1182 2). In total 9 cantoane au pedeapsa cu moarte 3). In America cleasemenea departe de a cugeta sa desfiinteze pedeapsa cu moarte, nu se cauta decat sa se afle mijlocul cel mai expeditiv de executare; in penultimul deceniu al secolului al XIX-lea s'a facut prima experienta de ucidere prin eletcricitate, care dealmintrelea a isbutit foarte kilu. Nu numai Ca In America ideile abolitioniste flu prind radacina, dar chiar poporul executa singur pe marii criminali, pe care justitia indulgenta ori venala cauta uneori sa-i scape de pedeapsa. In 1891 s'a produs o adevarata rascoala la Cincinati pentru h ajunge sa se omoare niste asasini pe care justitia ii achitase 4), ') Dui:A Molinier. 1874. 2) Indep. roumaine. 7/19 Avr. 1893, p. 2-a, col. 5. ')
Aceste cantoane sunt: Zug care a stabilit pedeapsa cu moarte
in 1882, FribUrg 1884, Schwitz 1891, Schaffhouse 1893. Mai sunt: St. Gall,
Valais, Uri, Unterwald i Lucerna. Rev. pen. 1910, Iunie, p. 832-833. Confr. Revue pénale suisse 1910, (22-eme année) articol. Dr. Ladame. Peine
de mort et criminalité si ReV. pen. 1910, p. M09. ') 0 telègraitiA din ziatitl Lupla" 5 Mai 1891, p. ii, col. 4. Noul Orleans." 3/15 Martie 1891. Uh coinitet s'a format in seara de 13 Martie in scopul de a convoch pentru a doua zi in fhta monurnentului lui Clay,
241
si nu arareori se citeste prin ziarele arnericane cazuri de executare sumard, facutd de insusi popor, care ca adevdrat popor de self gouvernetnent, nu asteapta totul dela guvern, ci cautá srt cornplecteze el insusi justitia insuficienta a orga-
nelor Statului. Acest gen de executare se numeste Lynch justice, iar executorii Lynceurs; departe de a scdded el creste Itt America 1).
In F'ranta, in interval de un secol, incepand dela 1789, s'au perindat o multime de guverne i nici unul din ele n'a desfiintat pedeapsa cu moarte, nici chiar guvernul Comunei. In timpul Republicei a treia s'au fdcut executdri care se bueutá de oarecare celebritate, de pildd Campi, Vaillant, Caserio, Eyrand, etc. Sub Presedintia lui Sadi Carnot s'a decapitat Ribot de 18 ani i Jeantroux abid de 17 ani, cari Impreund spanzu . rase si jefuise 0 slujnici0). un meeting card va discuta asupra sentintei juriului care a achitat 6 Sicilieni acuzati de asasinarea sefului de politie Hennessy. Meetingul s'a tinut eri inainte de amiazi. Multimea a pornit la inchisoare, a sfâramat portile si a omorit pe loc 4 din Sicilieni; ceilalti doi au fugit". Vezi interesante amanunte inteun articol de fond in ziarul francez Le Temps", 1891,
9 Linsarea are numele de Iohn Linch, un Irlandez, care in sect:qui XVII a exercitat functiunea de Chief justice in Carolina de Sud; el executa chiar in timpul sedintei pe cei prinsi in flagrant delict i pe acei a caror culpabilitate nu era indoioasa. (Aceste cunostinte despre Lynch nu sunt sigure). Intr'un linsaj din Misuri, dela finele secolului trecut, poporul a executat pe judecator i pe attorney, cari erau banuiti de coniventa cu o ceata de hoti. Ca statistica de linsari, avem in Statele-Unite: In 1884, 103 executiuni le gale si 219 linsari; 1885, 108 cu 181; in 1886, 83 cu 133; in 1887, 79 cu 123; in 1888, 88 cu 144, in 1889, 98 cu 175. Revue des deux Mondes, '15 Mai 1891, (p. 330). sAdevarata democratie zice autorul articolului
din care extragem aceste cifre consista sa prevaleze vointa marelui numar, chiar cand el se ina1à, asupra aceluia al minoritatii; fie ea chiar cea mai inteligenta din minoritatip. (Autorul combate linsarea, p. 339);
dar ()are raspundem noi, in America marele numar e contra linsärii? La noi cazuri interesante de linsari: comuna BAileti, RamniculSarat. Dosar Nr. 7 din 1884, juratii au achitat pe linsatori. Alte cazuri (doua), citate de d. D. Dobrescu, Revista de drept i sociol.", an. II, 1899, p. 24.
2) Rev. pénit. XXVIII, 1852. H. Robert, un avocat observa cã Jeantroux e poate cel mai tanär ghilotinat. 50195
16
242
In zadar s'a incercat in Franta de mai multe ori, atat in timpul republicei, cat §i in timpul imperiului sä se suprime pedeapsa cu moarte, caci totdeauna aceasta propunere a fost respinsa 9. Lumea in general este in Franta antiabolitionistd2). *1637. In anticitate, Republica romand a mentinut totdeauna pedeapsa cu moarte, ?Asa este de observat Ca la Roma, dupd cum spune Mommsen, tendinta de a restrange, §i pe cat era cu putinta a suprirna pedeapsa cu moarte, s'a manifestat in ultima perioada, adicà in perioada de decadenta a republicei.
La inceputul republicei, pedeapsa cu moarte era mijlocul exclusiv de represiune al procedurei penale publice §i a ramas totdeauna mijlocul principal; in schimb la finele republicei, Pompei a desfiintat-o chiar pentru paricizi3). In timpul imperiului, imparatii Mauriciu §i Anastasiu, au declarat suindu-se pe tron, cä nu vor vdrsã niciodatd sangele supu§ilor lor ; vom vedeà mai tarziu efectele acestei imprudente declaratiuni. In afara de aceasta se §tie ca la inceput in Roma pater familias aved dreptul de viatd §i de moarte asupra sotiei, copiilor §i sclavilor sai. 1668. b) Dacd dela OH, trecem la grupari politice §i la personalitati, observdm acela§ lucru, ca grupdrile politice §i. persoanele cele cu idei mai inaintate, au sustinut §i au aplicat 1) Vom citA din aceste propuneri: a) 1848, Sept. respinsA cu 498 contra 216; b) 1849, Dec. resp.400 contra 183; a) propunerea Jules Favre din 28 Apr. 1864; d) 1865, Apr. 7, resp. cu 203 contra 26. Propunere iscA-
lila de H. Carnot, Jules Favre, Garnier Pages, E. Pelletan $i Jules Simon; a fost aoquemment soutenue" de J. Favre $i combAtutA de comisarul guvernului Nogent Saint Laurens. (Vezi public. de l'association pour l'abolition de la peine de mort, Nr. 4, Liege, 1865, p. 341; e) 23 Mart 1870, resp. cu 111 contra 97; f)7/ 19 Mai 1894, resp. cu 353 contra 150,
iar ca sA nu se mai facA executiunlle in public, resp. cu majoritate de 267 contra 232; g) In 28 Ian. 1902. resp. cu 332 contra 210. Propunerea deputatului Jul. Dumasc, respinsA dupA cererea guvernului; f) 1908, Iunie 25, la inceput se admisese suprimarea pedepsii cu moarte, dar s'a revenit din cauza inmultirei asasinatelor. Vezi si altele intre care o petitiune cu 14.000 semnAturi, respinsA de Senat in 27 Iulie 1867, Garpon: Op. cit., art. 8, Nr. 25. 2) Ziarul Le Petit Parisien, facAnd un referendum in 1908, rezultatul a fost 1.083.655 pentru mentinerea pedepsii cu moarte si 328.692 pentru desfiintarea ei. 8) Mommsen: Droit penal romain, T. I, p. 233-234.
243
pedeapse cu moarte, pe cand multi tirani si reactionari au fast abolitionisti.
Mai intai in Franta, de si au existat guverne foarte liberale, uncle revolutionare si chiar comunarde, totusi nici unul n'a suprimat pedeapsa cu moarte. In tot timpul revolutiunei celei mari din 1790, pedeapsa suprernd a fost mentinutd; Conventiunea din 1793, care desigur cd nu era compusd din reactionari sau retrograzi, nu numai cd a uzat, dar chiar a abuzat de aceastä pedeapsd, aplicand-o la infractiunile politice1). Cei mai aprigi revolutionari au fost pentru pedeapsa cu moarte; si este o fapta stiutd de toatd lumea, cd in 1793, cand a fost judecat Ludovic al XVI-lea, pedeapsa cu moarte a fost cornbatutd de Girondini, republicanii moderati si sustinutd si votatã de inaintatii Jacobini, discipulii lui Jean Jacques Rousseau. *1669. Deasernenea parlarnentul francez din Dec. 1908, nu
era compus de reactionari, ci majoritatea o forma blocul republican radical si socialist, si totusi propunerea de desfiintare a pedepsii cu moarte a fost respinsd. Mai inainte de acest vot, o multime de Curti cu jurati din Franta, se pronuntase pentru mentinerea pedepsii cu moarte, iar numarul condarnnarilor la moarte s'a ridicat dela 9 in 1902, la 15 in 1903, la 16 in 1904, si cand s'a inceput vorba de suprimare, in 8 luni s'a condamnat 30 de persoane la moarte2). Este deasemenea de observat ca, in 1907, congresul regional, radical si ra1) De 6 ori s'a propus abolirea pedepsii cu moarte §i de 6 ori conventiunea nationals a respins-o. Vezi C. Ganta-Beccaria et le droit penal. Paris, 1885, p. 204. 2) Rev. penit., 1907, p. 847. Atat de multe Curti cu jurati s'au pro-
nuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, !neat ministrul justitiei, Briand, care este un abolitionist, a interzis prin o circularA din Oct. 1907, ca sd se vorbeascd despre mentinerea pedepsii cu moarte, sub motivul cA juratii sunt magistrati si lor le este interzis sd se pronunte pe cale de dispozitiuni generale relativ la executarea pedepselor rezultAnd din verdictele lor. (Cruppi: Raport la Camera cu ocaziunea discutiunii pedepsei cu moarte). Motiv desigur neintemeiat, cAci juratii nu intelegeau sA violeze art. 5 Cod. civ. fr. (art. 4 C. civ. rom.), cre are de scop sA evite incAlcArile drepturilor puterii legiuitoare de puterea judecAtoreascA, dupa cum se petreceS in vechiul drept francez din cauza parlamentelor, ci dupa ce dedeau hotdrArile si exprimau dorinta ca simpli cetAteni.
444
dical socialist din Lyon, a cerut mentinerea pedepsii Cli moarte 1).
*1670. Inca despre legiuitori i filosofi este poate inutil sa citam anticitatea, evul meziu sau chiar epoca modern& inainte de Beccaria, caci, dupa cum am spus, aproape toatti, lumea era favorabila pedepsii cu moartea.
To lusi, cuvinte foarte Intelepte s'au zis, si nu de filosofii reactionari, in privinta pedepsii cu moartea. ca in medicina, cele mai *1671. In politica zice Platon bune leacuri sunt cele mai dureroase. Se indrepteaza neorartduelile dupa regulele celei mai aspre justitii, i pedeapsa se termina adesea cu moartea sau cu exilut 2). In alta parte acelas. filosof spune : In privinta acelora in care vitiul este ca o ho-
tarlre a destinatiei, pentru suflete astfel dispuse, moartea e singurul leac, si, dupa cum nu putem In destul repeta, judecatorii i magistratii, care sunt In capul lor, intrebuintand la timp acest ultim mijloc, n'au sa astepte deck laude din partea cetatenilor" 8).
In consecinta, Platon, prescrie pedeapsa cu moarte, pentru concusionari, oricare ar fi suma de care s'au facut vinovaii 4),
pentru medical care cu vointa omoara or cauta sa omoare animalele sau albinele altuia, si pe fermecatorul care prin fermece cauta, sa faca Me).
*1672. Seneca, desi a scris un tratat de Clernentia, lii care sustine blandetea pedepselor, desi afirma ca cea mai mare pedeapsa a raului fault, este de a-I fi facut 8), totusi sustine pedeapsa cu moarte : Interim optimum misericordiae ') Rev. pen., 1907, p. 1103. In schimb dupd o telegramA din 7 Ian.,
1909, congresul penal susesc dela Moscova, din Ian. 1909, a votat in unanimitate, fdrd discu(inne, suprimarea pedepsii cti. moartea. Desigur, oamenii cu idei mai inaintate cleat radiealii i socialitii francezi! 2) Platon: De legibus. Cart. V. Ed. V., Cousin, T. VII, p. 273. 5) Cart. XII, T. VIII, p. 373. 4) Ibidern: Cart. XII, T. VIII, P. 338-339. 5) Ibidern: Cart. XI, p. 325-326. 0) Maxima enim factae injuriae poena, fecisse, necquisqUam gravius officitur, quam qui ad supplicium poenitentiae traditur". De ira. 26, Aceeasi idee el repetA i o desvoltA in Epistola XCVIII cAtre Cuttlill. Prima, ilia et maxima peccantitn est poena, peecasse, nec ullum Scelus,
licet ilitid fortuna exornet numeribus suis, libet teneatur ac vindicet impunitum est, quoniam sceleri in scelere supplicium est".
245
genus est occidere)), cãci aceastä moarte foloseste i lui altora. Dupa Senecca, aceasta goand contra criminalilor nu este ura, ci o tristd lecuire, cdci niminea nu urdste membrele sale bolnave, cdnd le tae 2).
Pedeapsa cu moarte trebue data spre folosul obstesc ,,ca sd fie tuturor invdtatura, i ca aceia care fiind in viata n'au voit sa foloseascd Statului, cel putin sa-i foloseasca prin moartea lor" 3), idee care dealtmintrelea se gaseste in Platon Inaintea lui Seneca, Ciceron sustinuse deasemenea eliminarea marilor criminali din corpul social, slujindu-se de
aceiasi comparare cu corpul omenesc. Caci, dupd cum se amputeaza unele membre, dacd sdngele i viata a inceput sa lipseasca in ele, pentru ca sa nu vatame pe celelalte parti ale corpului, tot astfel monstri care ascund in figura de om ferocitatea i cruzimea bestiilor, trebuesc scosi din corpul socia145). Pedeapsa cu moarte a fost sustinuta si de Caton, a combdtut-o insd Cesar sugrumdtorul Republicei romane 6).
1673. In evul meziu si la inceputul timpurilor moderne, pedeapsa cu moarte a fost foarte des aplicatä i nimenea nu s'a gandit a discutd legitimitatea ei ; In secolul al XVIII-lea, inainte i dupa Beccaria, sunt nurnerosi partizani ai pedepsii cu
moarte. Vom citd cdtiva din cei mai irnportanti, incepand cu Montesquieu.
Vorbind de legile care importd sigurantei, Montesquieu spune :
Un cetätean meritä moartea, cdnd el a violat siguranta in
gradul acela cä a luat viata sau a lucrat spre a o Md.
1) Uneori cel mai bun gen de milostivire este uciderea". Seneca. De ira I, 16. Confr. I, 15 si II 31, 115 si II, p. 31. Aceastä idee se regAseste si la cronicarii nostri. Ureche i cronica atribuitA lui Nic. Costin, relativ la uciderea lui Stefan Rares. 2) Vezi cele zise in traducerea filosoficA la sistemul utilitAtii sociale de Seneca. T. I, Nr. 36. 9 ut documentum omnium sint, et qui vivi noluerunt proclesse, morte certi eorum republica utatur". Seneca: De ira I, 6. 4) Platon: De legibus. Cart. IX. Moartea lor foloseste celorlalti ca exemplu si Statului cA-1 scapa de ceffiteni rAi. 5) Ciceron: De officiis III, 6. 5) Salustiu: De bello Catilin. Vezi Carmignani: Lezione academica sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125..
246
Aceastä pedeapsa a mortii este ca un remediu al societatii bolnave".
El adaoga cd aceastä pedeapsd e trasd din natura lucrurilor, din ratiune si din notiunea hinelui si a raului1). Si tot Montesquieu a zis : Ceiace face ca omorirea unui criminal sä fie un lucru licit, este cd legea care-1 pedepseste a fost facutd In favoarea sa. Un ucigas, de exemplu, s'a folosit de legea care-1 condamna, ea i-a conservat viata In toate momentele ; nu poate dar ca sä reclame contra ei"2). *1674. J. J. Rousseau e de aceiasi parere cu Montesquieu; vorbind de pedeapsa cu moarte, el spune : Pentru a nu fi victima unui asasin, cineva consimte de
a fi omorlt daca va deveni asasin. In aceasta conventiune, departe de a dispune de propria sa viata, oamenii nu cugeta dent a si-o garanta, si nu este de presupus cd, vreunul din contractanti cugetd atunci sä sävarseascd fapte care 1-ar face vrednic de a fi spanzurat. Dealtmintrelea, orice räufdcdtor, atacand dreptul social, devine prin faptele rele ale sale rebel si tradator Orli, el inceteazd de a mai ti un membru al ei violandu-i legile si chiar ii face rasboi. Atunci conservarea Statului e incompatibila cu a sa, trebue ca unul din doi sd piard, si, cand se omoard vinovatul, el nu e omorit ca cetatean, dar ca un inamic". . . . Contractul social are de scop conservarea contractantilor. Cine voeste scopul, trebue sd voiasca si. mijloacele, si aceste mijloace sunt inseparabile de oarecare riscuri, chiar de oarecare perderi. Cine vrea sa-si pdstreze viata cu sacrificiul altora, trebue
si el sä o dea pentru ei cand trebue"). *1675. Abatele de Mably, care ca si Rousseau aved idei socialiste (contra proprietatii), admite totusi pedeapsa cu moarte,
intemeindu-se pe aceleasi motive ca Rousseau pour se defendre contre un meurtrier". El se revoltd In contra inlocuirei pedepsii cu moarte, prin munca silnica. Aceastã muncd zice de Mably orcat de asprd ar fi, nu este oare pe tot pamdntul 1) Montesquieu: Esprit des lois. Livre XII, ch. IV. 2) Citat in Camera francezi, edinta 4 Nov. 1908.
3) J. J. Rousseau: Contrat social. II, 5. ,Du droit de vie et de mort", ed. Garnier. Paris, 1876, p. 261. Qui veut conserver sa vie aux d6pens des autres, dolt la donner aussi pour eux. quand il faut".
247
soarta saraciei, si pentru ce voiti ca infractorul si saracul sa aiba aceiasi soarta" ?1).
Diderot deasemenea se pronunta pentru pedeapsa cu moarte. Tocmai din cauza Ca viata e cel mai mare din toate zice dansul fiecare consimte ca Societatea sä aiba dreptul de a lud viata aceluia care ar hid pe a altora. Nimenea, bunurile
desigur n'a voit sa dea societatii dreptul de a-i lud viata fara motiv, dar fiecare ocupat de a-si pastra pe a sa, $1 nici unul neprevazand pentru el vointa pe care nu o avea de a atentã la aceia a altuia, toti n'au vazut deck folosul pedepsii cu moarte pentru siguranta, apararea si rasbunarea publica" 2). Diderot desi admird umanitarismul lui Beccaria, nu credea opera lui atat de importanta, nici ideile lui atat de adevarate, precum se pretinde. Sunt spuned. dansul 18 milioane de
oameni in Franta, nu se pedepsesc cu moartea decat 300 de oameni pe an in tot regatul, adica justitia penala nu dispune deck de viata unui om la 60.000, adica ea e mai putin funesta deck o olana, o furtuna, trasurile, o femee bolnava, cea mai frivola din pasiuni, un guturai, un rau si chiar un bun medic, cu aceasta deosebire, Ca omul exterminat prin una din cauzele ce preced, poate fi un talhar, sau un om de treaba, pe cand acela care cade sub sabia justitiei, e cel putin un suspect, aproape totdeauna un dovedit culpabil si a carui intoarcere la calea cea buna e fara speranta" 8). 1676. Marii capi ai Revolutiunii franceze din 1789 au fost tleasemenea pentru pedeapsa cu moarte. E incontestabil zicea Danton ca trebue o lege viguroasa contra acelora care ar
voi sa distruga libertatea publica. Ei bine 1 sa facem aceasta
lege; sa facem o lege care sa pronunte pedeapsa mortii in contra orcaruia s'ar declard in favoarea dictaturei sau a triumviratului ;
dar, dupa ce vom fi pus aceste baze care ar ga-
ranta domnia legalitatii, sa nimicim acest spirit de partid care
ne-ar perde. Se spune cä sunt printre noi oameni care cred ca Franta trebue imbucatatita ; sa facem sa dispara aceste idei absurde, pronuntand pedeapsa cu moarte in contra autorilor lor. Franta trebue sa fie una 0 indivizibilä. Ea trebue sä aiba 1) Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95, T. X, p. 334. 2) Diderot: Oeuvres completes. Edit. Asserat, T. IV (in not6). 9 Diderot, Ibidem, p. 60. i Lettre a Landois.
248
unitate de reprezentare. Cer dar pedeapsa cu moarte in contra orcui ar voi sã distrug a. unitatea in Franta, i propun de a
se decreta de Conventiunea nationala ca ea pune ca bud a guvernului pe care ea il stabileste, unitatea de reprezentare si de executare" t), 1677. Incat despre Robespierre, desi d-nul Normand pretinde cä ar fi fost un adversar al pedepsii cu moarte 2), d. J. Reinach, cita cu ocaziunea unei polemici, un discurs pronuntat_ de Carnot, la 22 Sept. 1794, in numele comitetului de $alute publica, din care se vede cat de aprig partizan al pedepsii cu
moarte era Robespierre. Cand primirdm curierul care ne aducea stirea de luarea Nieuportului, spune Carnot, Robespierre intrebd: S'a masacrat garnizoana ? Toti emigrantii au fost omoriti i se raspunse restul este prins; nu se putea trece toata garnizoana sub sabie, fara a MA cetatea cu asalt,
ceeace ar fi costat 6000 de oameni.,Eil ce importd 6000 de oameni, zise Robespierre, cand e vorba de up principiu ? Eu consider luarea Nieuportului ca o nenorocire"3). Prin urmare, Robespierre nu numai pa era pentru pedepsirea cu moarte in masa, dar chiar admitea sacrificarea a 6000 oameni nevinovati pentru a ajunge la acest rezultat I
1678. Ce e drept ca Marat a scris contra pedepsii cn moarte, insã el recunoaste legitimitatea ei In caz de asasinat; nici nu putea sa facd altfel ca un bun discipul al lui Rousseau. In 1778 el scrie aceste cuvinte: Viata este singurul din bunurile acestei lumi care nu are echivalent; deaceia justitia cere ca pedeapsa omorului sa. fie capitala. Orcine cu scop premeditat va fi htat viata altuia, trebue sla piarda pe a sa. 0 suta de consideratiuni pot agrava eceasta crima, nici una nu poate sa o atenueze; dar orc at de etroce ar fi ea, si oree nume i s'ar da, supliciul nu trebue Mutat decat In rusinarea vinovatului, Sä devina dar mai infamant, fdrd sa ajunga mai !crud". In consecinta propunea ca oträvitorul sa fie legat de un -stalp cu 0 inseriptie pe piept si expus cateva ceasuri .1a indignarea oarnenilor 4). 1) A. Aularcl: Les orateurs de la Legislative et de la Convention. Paris, Hachette, 1886, T. II, p. 199. 2) Normand: Cours, Nr. 208. 8) Le Temps, 8 Févr. 1891, P. 2, col. 3.
4) Marat: Plan de legislation criminelle. Neufchatel, 1778 si ed. 2-a, Paris, 1790, p. 60. Confr. Carmignani: Teoria, T. III, p. 145, nota 2-11.
249
Si Marat, nu numai cd recunoaste formal legitimitatea pedepsii cu moarte, dar chiar nimeni mai mult decAt dânsul n'a Indemnat in timpul revolutiunii din 1789, ca sd se sacrifice victime omenesti ? El pretindea cd pentru regenerarea Frantei trebue ornortte 300 000 de persoane 1). *1679. Deasemenea Brissot de Warville, desi a combatut pedeapsa cu moarte, o admite totusi contra paricizilor, i chiar
crede cd moartea e prea bldndd pentru monstrul care sdvar, seste aceastd crimd2), iar Lepelletier de Saint-Fargeau, care a facut un excelent raport pentru abolirea pedepsii cu moarte, a votat totusi moartea lui Ludovic al XVI-lea, pldtind si el la rdndul sdu cu viata aceastA contradictiune cinicd intre principiile sustinute i intre aplicarea lor. 1680. Filosoful Em. Kant sustine deasemenea pedeapsa cu moarte. Dupd ce pune talionul ca aplicare a pedepsii, aratä Ca sunt cazuri in care se poate inlocul infractiunea cu o pedeapsd de gen diferit, de exemplu cdnd e vorba de furt, dar
cand e vorba de omor aceasta nu mai e cu putintd : flat er aber gemordet, so muss er sterbent). Aici nu mai poate
existâ nici un echivalent (Surrogat) pentru satisfacerea dreptatii, caci nu e nici o echivalentd tntre o viata orcdt de chinuitA si moartea, i prin urmare, intre infractiune i rdsplata ei decAt prin moartea agentului pronuntata legal si curdtitd de toate pacatosiile (Misshandlung) care ar face tngrozitoare natura umand in persoana pacientului. Si chiar in cazul cand societatea civild s'ar disolvd cu consimtimantul tutulor rnembrilo r 1) Dr. Wahl : Le crime devntt la science. Paris, 1910, p. 155; dui:A
Dr. Saiffert 400.000 persoane. El ne repetà fraza lui legendarA: Patru sute de mii de capete trebue sä cadA pentru triumful libertAtii". Dr. Salffert lii Posselt's europaieschen Annalena, sub titlul: Robespierre der Republicaner, 1805. Vezi Le Temps, 14 Sept. 1905, p. 3, col. 3. 2) Brissot: Op. cit., T. II, p. 43. 3) Irtsd dacA a ucis, el (ucigasul) trebue sä moarA". Em. Kant : Metaphysische Anfangsgründe der Rechtslehre. Konigsberg, 1797, P. 199.
Este ciudat cA in aceastA privintA se pare ea' Em. Kant s'a inspirat de ideile lui Marat i chiar a copiat cuvintele sale. Vorbind de omorul premeditat, celebrul revolutionar scrie dupA cum att vAzut: Viata -e
singurul din bunurile acestei lumi care nu are echivalent; deaceea justitia voelte ca pedeapsa onorului sa fie capitald. Oricine cu scop premeditat, va ft luat viata altuia trebue sä peardil pe a sa . Marat : Plan de legislation criminelle. Paris, 1190, p. 60.
250
sdi (de ex. cdrid locuitorii de pe o insula s'ar hotdri sa se clued aiurea i sd se risipeasca in lume), ar trebul ca omoritorul ce
s'ar gasl inchis sa fie omorit inainte de plecare, pentru ca fiecare om sä poarte plata faptelor sale, si pentru ca vina de sdnge (omorul, Blutschuld), sd nu cadd asupra poporului care n'a Ingrijit s pedepseasca fapta, de oarece atunci poporul poate fi considerat ca un complice al acestei violdri a dreptatii"1).
*1581. In secolul al XIX-lea Idsdnd la d parte pe Feuerbach, Bismarck, Herb Spencer si altii, de care vom vorbi mai tdrziu, pedeapsa cu moarte a fost sustinutd de Benjamin Constant si de Gladstone, care desigur cd n,umai reactionari nu au fost. Benjamin Constant, vraimaa dealtmintrelea al severitdtii pedepselor, un umanitarist care cel dintdi criticd Codicele pen. francez din 1810 spunand cd e un monument de rigoare despotica si cd trebue revazut2), admite totusi pedeapsa cu moarte, si o rezervd pentru asasinat, otravire, incendii, i orice anuntd lipsa acestei simpatii care este temelia asociatiunilor omenesti si
calitatea cea dintai a omului In societate". ,,Autoritatea adaoga dansul poate lovi pe asasin, insd ea ii love§te
pentru respectul vietii oamenilor" 3). In Anglia bdtranul Gladstone, cu toate ideile sale demo-
cratice, s'a opus cu cea mai mare energie la comutarea pedepsii cu moarte, pronuntatd In contra acelora care au asasinat la Poenix Park in 6 Mai 1882, pe lordul Fred. Cavendish si pe Thoma H. Burke. 1682. Dacd pedeapsa cu moarte a fost si este mentinutd in republici, iar pe de alta parte marii democrati si marii cugetatori s'au aratat favorabili acestei pedepse, in schimb multi suverani absoluti, multi reactionari i aproape unanimitatea clericalilor au combdtut pedeapsa cu moarte. Cel dintdi Stat care a desfiintat pedeapsa cu moarte mai intdi in fapt, i apoi in lege este Rusia! Impdräteasa Elisabeta Petrovna in 1753, cu 11 ani inainte ca Beccaria sd fi publicat celebra sa opera, a suprimat pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de drept 1) Kant. ibideni. 2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1819, T. III, p. 7. 8) Ibid.: T. III, p. 123 si 265-272 si 363.
251
comun, mentinand insd cnutul, care Ad. Franck. recunoaste cd este si mai rdu ca moartea ' ). Carmignani spune deasemenea cd munca i chinurile spaimântatoare la care erau supusi condamnatii echivalau cu o moarte continua2). Au mai suprimat
pedeapsa cu moarte Leopold, marele duce de Toscana In 30 Nov. 1786, dupd 12 ani de neaplicare de fapt a acestei pedepse 3), i Iosef al II-lea prin Codicele penal din 2 Apr. 1787, dupa ce o suprimase de fapt Inca din anul 1781 4), desigur monarchi iuminati i demni de respect, insd totusi monarchi absoluti. Dealtmintrelea i unul i altul i curand au restabilit pedeapsa cu moarte ; Iosif II suprimand pedeapsa cu moarte a pus in locu-i cea mai crudd inchisoare, care puted merge pand la 100 de ani, si se combind cu pedepse corporale si cu infierarea cu fierul rosu; in 1795 a reintrodus pedeapsa cu moarte pentru crima de Malta trädare. Printii fanarioti care guvernau principatele romane la finele secolului al XVIII-lea, si Sc. Calimah vodd in secolul XIX, nu aveau deasemenea pretentiuni democratice, i totusi ei au desfiintat de fapt pedeapsa cu moarte6). 1683. Este chiar natural ca despotii i suveranii absoluti
sä fie in contra pedepsii cu moarte in materie de infractiuni de drept comun: Sub un despot observati cd vorbeste Pastoret un abolitionist i discipul al lui Beccaria sub un despot totusi, severitatea va caded asupra infractiunilor publice, asupra acelora care ating autoritatea stapanului sau a tiranilor subalterni de care se slujeste. Crimele private 11 importa putin, pi
deaceia lasd ca sd se ispaseasca prin lovituri de nuele, de baston sau cu o amenda pecuniard" 6). 0 Ad. Franck: Philosophie pénale, p. 174 fine. 2) Carmignani: Sulla pena di morte, p. 86. 8) Am desfiintat cu prezenta lege pentru totdeauna pedeapsa cu moarte contra orcArui vinovat, fie prezent, fie contumace si chiar marturisit, si dovedit de orice infractiune declaratd capitale de legi pAnA
acum promulgate". Art. 51. Vezi Sev. Mattei. Che la dolcezza delle pene, etc., p. 90. *) Liszt: Lehrbuch, § 7, Nr. II, 1. 5) Vezi Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149 si ed. fr., Lejeune, p. 75; Comte d'Hauterive: MAmoire sur l'état de la Moldavie, 1787. Bucuresti 1902, p. 328; Dionisie eclesiarhul In Papia _Harlan: Tesaur II, 168. Confr. Ureche: Istor. RomAnd III, p. 36 si 63; Drdghici: Ist. Moldovei II, p. 106. 9 Pastoret: Lois pAnales, T. II, p. 88, Part. II.
252
Astfel se explica fapta ca, daca toti aceti stapani absoluti erau foarte indulgenti pentru infractiunile de drept comun, nici unul din ei insa n'a suprimat pedeapsa cu moarte pentru infractiunile politice, relativ la care tocmai trebuia suprimata. 1684. Afara de monarhii absoluti mai sus citati, pedeapsa cu moarte a avut adversari pe Mare le Duce de Baden, pe Ducele dela Rochefoucauld Liancourt, Duce le de Broglie, Guizot pe conservatorul d'Olivecrona, cortezii Portugaliei i pe Socie-
tatea de morala cre§tina din Paris '). Astäzi Inca
zicett. re-
gretatul Tarde printre abolitioni§tii cei mai hotariti din Adu'Arne noastre legiuitoare, se numara mai multi dueli§ti, care
din cauza unei mici injurii, arata dorinta §i se cred in drept sa ucidO pe adversarul lor pe campul de lupta, i tagaduesc totu§i societatii dreptul de a executà pe asasini". Deaceia Tarde numete abolitionismul o moda, i cu multa patrundere prevede in mod profetic schimbarea ei. Modele zice dansul se schimba ca i vanturile, aceia de care vorbim este spre scadere manifesta i un curent contrariu incepe a o respinge"2). *1685. Tot aceasta e i parerea Dr. M. de Fleury : Cred ca i d. Tarde spune dansul ca numarul actual al abolitio-
ni§tilor e cu mult mai prejos decat era altadata 2). A fost un limp cand orice spirit intru catva liberal se credea obligat sa ') In 1826, C'ontele de Sellon din Geneva §i Societatea de moreci creftind din Paris, au instituit un premiu pentru cel mai bun memoriu asupra abolitiunei pedepsii u moarte. (Carmignani: Teoria, T. III, p. 142,
nota 2). La noi Vod'a Bibescu, care desigur ca nu era un democrat, a fost contra pedepsii cu moarte. (G. Bibescu, Domnia lui Bibescu: T. II, p. 447). In 8 Dec. 1843 el comuta pedeapsa cu moarte a trei asasini; (ibid.: T. II, p. 558), insa in 19 Aug. 1844 inthreste pedeapsa cu moarte a tiganului Const. sin State, care omorase pe Dumitru Vernesca. Bul. Ofic., decr. 367. Este deasemenea de observat CA B. Boerescu §i G. Costa-
Foru, desi conservatori, au fost amandoi abolitionisti §i Ca In Consiliul de Stat din 1864 si in Constituanta din 1866, desi se aflau §i conservatori, nu se vede cä ei sa fi luptat pentru mentinerea pedepsii cu moarte care se afla atat in codicele noastre penale trecute Sturza si $tirbei, cat §i in codicele penale francez §i prusian care ne serveau de model, ci au lasat fara impotrivire sa se inscrie in Constitutiune, art. 18 care dispune ca pedeapsa mortii nu se va putea reinfiinta. 2) Tarde: Philosophie pénale. Paris, 1891, p. 536. Ca exemple putem cita pe d-nii H. Rochefort i 1. Cruppi, adversari ai pedepsii cu moarte §i totusi partizani ai duelului. 3) V ezi referendum ziarului Petit Parisien" citat la Nr. 1686 nota
253
reclame suprimarea pedepselor capitale ; actualmente cunosc filozofi Indrasneti, eruditi fard timiditate fata cu ideile noi, care se impotrivesc sa considere ca un progres supresiuflea a ceia co s'a numit asasinatul legal" ). *1686. Vom adaoga in fine cd, daca pedeapsa cu moarte a fost sustinuta de filozofii Kant, Hegel, Fichte, Schopenhauer, a fost insd in general combdtutd de poetii : Lessing, Klopstock, Schiller, Herder 2) in Germania, de Lamartine i V. Hugo 3) in Franta, V. Alexandri 4), C. Boliac 5) i M. S. Regina Elisabeta 6) in Romania.
1687. Prin urmare cestiunea pedepsii cu moarte nu e legata cu priacipiile politice ; multi rcactionari au fost abolitioni§ti, i mai multi Inca democrati ca Rousseau, de Mably, Danton, Marat, Robespierre, Benj. Constant, Gladstone, Lombroso i altii, au fost partizani declarati ai pedepsii cu moarte. In- general insa, dupti cum am spus, filantropii, poetii i persoanele care iubesc frazele frumoase s'au pronuntat contra pedepsii cu moarte, pe can d filozofii, oamenii de Stat §i marii cugetatori, s'au pronuntat in general In favoarea pedepsii cu moarte. Este dar cestiune de temperament, i de modal de a cugeta, iar nu de principiile politice. 1688. 00 ultima dovada Ca pedeapsa cu moarte, §i in general
sistemul pedepselor e independent de sistemul politic, sau cel putin nu este trite() legaturd intima cu el,rezultd din simpla ratiune.
In adevar, s'ar puted zice ca democratia consista in apli1) Dr. Maurice de Fleury : La vie du crim. Paris, 1898, P. 130, nota 1.
2) Rollin: La peine de mort. 8) In 1829 cand a scris Le dernier jour d'un condamné V. Hugo, era departe de a fi republican. 4) Aci e Iocul srt facem o observatie ca nici odatd un Roman nu s'a dedat la frista meserie ae cAlau". Alexandri: Potzii populare. Buciireti 1866, ed. II-a? p, 261. Aceasta ideie o gAsim si la A. Russo. Romanul se face ispravnic, se face judecAtor, dar calau niciodatd". A. Russo: ed. Ac. Rom. Bucuresti 1908, p. 180. 5) In o poezie scrisA in Sept. 1847, relativ la spanzurarea unui tigan
in Buzau, C. Bolliac se pronunta In contra pedepsii cu moarte. Vezi C. Bollide. Pódsies. Paris 1857, p. 65-69 si C. Bolliac: Poezii Nationale, ed. II-a, Paris. De Soye et Bouchet, 1857, P. 28 32. Poate cd e vorba de tiganu C. State care omorase pe D. Vernesca. 8) Nu stim dacA M. S. Regina a exprimat in scris aceastA idee, insa verbal in 1902 ne-a cotnunicat ca aCeasta e parerea M. S. si cd a trimes-o ca raspuns la 0 intrebare ce 'i_Se facuse din America.
254
carea sincerd a principiilor de libertate, egalitate i fraternitate Ne intrebam insd, intrucat sunt mai credinciosi acestor principii abolitionistii decat antiabolitionistii ?
Aceia care sustin inlocuirea pedepsii cu moarte prin munea silnied pe viatd ori pe timp marginit, desigur ca nu aplica principiul libertätii mai bine decat cei care sustin pedeapsa capitala. Incat despre egalitate, ea nu e sacrificatd, ci din contra aplicatd, fiindcd nimeni nu pretinde ca vreo clasa sd fie scutitä de aceastd pedeapsa. In fine fraternitatea, cuvant dulce i frumos e tot alai de departe de moarte, cat este de munca silnica pe viatd; in orice caz societatea respinge fraternitatea asasinilor cu precugetare sau cu torture. Sa lasam dar la o parte prejudecdtile i frazele de liberalism si democratie 5 i sa examinam in sine cestiunea dacd pedeapsa eu moarte trebuie conservata intr'o legislatiune. 1689. Intrand in discutarea acestei probleme credem ca e bine sa spunem mai dinainte programul pe care 11 vom urma.
La inceput vom examina valoarea argumentelor aduse de Beccaria in contra pedepsii cu moarte, in urma vom expune combate diferitele obiectiuni care s'au adus in contra acestei pedepse, i in fine dupa ce vom ardta motivele care militeaza pi
in favoarea ci, vom face enumeratiunea principalilor aboliionipti pi anti-abolitionipti. *1690. Incepem cu motivele invocate de Beccaria in contra
pedepsii cu moarte; cum vom vedea ele nu sunt puternice, insa Beccaria meritd aceastd onoare, cel putin din cauza succesului sau, si din cauzd ca, dacd el nu este cel dintai adversar al pedepsii cu moarte, totusi este incontestabil cd este primul care a combatut cu succes aceasta pedeapsd. Beccaria examineazd, dupa metoda lui Aristotel, cestiunea
pedepsii cu moarte sub duplul aspect al utilului si al dreptului. Vorbind despre dreptul pe care l'ar avea societatea de a omori pe un vinovat, celebrul scriitor italian zice : *1691.
Care poate fi dreptul pe care
pi-1
atribuesc oamenii
de a ucide pe semenii lor ? Nu desigur acela din care rezultd suveranitatea i legile. Acestea nu sunt decat complexul minimelor portiuni ale libertatii private a fiecaruia. Ele reprezinta vointa generald, care
255
e agregatul celor particulare. Ei bine I cine e acela care ar fi voit sd lase altora dreptul de a-I ucide ? Cum s'ar puted ca in micul sacrificiu al libertdtii fiecdruia, sä poata sd fie acela al celui mai mare din toate bunurile, viata ? $i daca aceasta s'a fd.cut, cum se acorda un astfel de principiu cu altul, cä omul nu e stäpdn de a se omori singur ? Cdci el a trebuit sä aibd acest drept pentru a-1 puted da altuia sau societatii Intregi. Nu e dar pedeapsa cu moarte un drept, de oarece am demonstrat ca nu poate fi astfel, ci un resbel al natiunei in contra cetdteanului, fiindcd crede necesard sau utild distrugerea fiintei sale ; dar dacd voi demonstrd cd moartea nu e nici utild, nici necesard, voi cdstiga cauza umanitätii" 1).
Demonstratiunea juridic% a lui Beccaria nu are nici o valoare, caci ea se intemeiazd pe ideia contractului social pe care acum nimeni nu o mai sustine. Nimeni nu mai sustine astdzi cd dreptul de pedepsire al societatii ar derivd dintr'un contract prin care fiecare cetatean ar fi renuntat la o parte din libertatile sale, in schimbul unor renuntari identice din partea celorlalti membri ai societatii. *1692. Dar chiar de am admite ideia contractului social, am vazut ca. Montesquieu, Rousseau, A batele de Mably si. Diderot, de si partizani ai acestui sistem, ajung la concluziunea opusd, la legitimitatea pedepsii cu moarte. Si la aceeasi concluziune ajung: Muyart de Vouglans, Filangieri si Kant, deasemenea partizani ai sistemului contriactului social.
Ar fi ciudat contractul social zice de Vouglans in care se presupune cd oamenii ar fi cedat cea mai mica parte de libertate, pe care ar fi putut, pe cdnd si-ar fi rezervat tacit dreptul de a privã pe ceilalti nu numai de libertatea lor, dar chiar de viata, fara sd se teamd de a suferi aceeas soartd" 2). Filangieri combate deasemenea cu mult succes acest argument al lui Beccaria : 1) Becaria: Dei delitti e delle pene Brescia 1807, P. 59. In acelas sens discipulul sail, Carmignani, a spus cA nu se poate usor concepe cum dreptul politic nAscut printre oameni din trebuinta lor de a trAl, se poate intoarce in contra lor insisi, si sA distrugA viata omului. Theoria delle
leggi,T. III, p. 171. Cart. III, part. II, cap. V. RAspunsul e usor: nu se distrug oamenii, ci se distrug monstrii ca sA se pAstreze oamenii. 2) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825.
256
In adevdrzice dansulpentru ce, chip acest principiu nu ar puted cineva sã spund deSpre pedeapsa galerelor, a thinelor, a inchisorii perpetue, cä nu poate sd fie data de autoritatea supremd fard a comite o injustitie? Dacd nici un om
nu are dreptul de a se omorP), nici unul nu are dreptul de a-ai grabi moartea sa, i prin urmare sa se lase sd fie condamnat la mine, galere, etc. S'ar puted addogd deasemeni: de oarece nimeni nu are drept sd dispund de viata sa, nimeni nu are dreptul sä dispund de onoarea si libertatea sa; pedepsele irifamante 1 pedepsele care priveaza de libertatea personald, sunt dar nedrepte ; pentruca nimeni nu are dreptul st se priveze de aceste bunuri, nimeni nu are dreptul de a ceda suveranului un drept pe care nu-1 are" 2). Filosoful Kant critica deasemeni pe Beccaria, spundnd de combaterea lui a legitimitatii pedepsii cu moarte, provenita
dintr'un Simtimant de urnanitate rdu inteles, cd este o sofismä i gresita conceptiune a dreptului (Rechtsverdrehung).
Cineva nu e pedepsitzice Kant fiindcd a voit pedeapsa, ci fiindcd a voit fapta supusa pedepsii (infractiunea), cdci nu este pedeapsa eand cineva gaseste ceeace voeste, i e cu neputiritd ca cineva sd voiascd sd fie pedepsit Eu ca un colegislator, care dictez legea penala, nu pot fi aceeas persoand, care ca supus, va fi pedepsit dupd lege,
cdci un atare om, adica infractorul, nu poate aved glas in confectiunea legilor (legiuitorul e sfdrit). ') Vom observd dealtmintrelea cd Voltaire, de si partizan aprig al lui Beccaria, sustine dupd curn am ardtat, cd omul are dreptul de a se sinucide. 2) Filangieri: Scienza, ed. ital., T. IV, p. 20, Lib. IV, part. II, Cap. XXIX si ed. fr. T. II, p. 9, Cart. III, part. II, Cap. V. E. Beaussire exprimd si desvoltd ideia lui Filangieri: Omul este respectabil fatä cu omul ; insä nu este mai respectabil
in viatd decdt in libertatea sa, in bunurile sale, in tot ce constitueste totalitatea drepturilor sale. Dacd respectul ar fi absolut Si fail exceptie pentru unul din drepturile omului, el va fi pentru toate, si nu numai orice pedeapsd, dar orice act de apdrare ar deveni cu neputintd. Legitima mea apärare imi permite de a desarmd pe agresoruI care rnd atacd si de a jigni si eu libertatea sa; ea imi permite deaseMenea, iti cazuri extreme, de a dispune chiar de viata sa. Societatea se foloseste de aceleai drepturi moartea inceatd, moartea indirecta este oare mai conforma respectului vietii omenesti decat moartea pe fatA si direct aplicatd, ca pedeapsd supremd?". E. Beaussire: Les principes du droit. Paris, 1888, p. 135-136.
257
Punctul principal al erorii acestei sofisme, consistd in aceasta cd, judecata proprie a infractorului (judecata care trebue atribuitä ratiunei sale) de a trebui sd piarda viata, e privita ca o rezolutiune a vointei de a se privd insusi de viata, §i reprezintd in aceea§ persoand reunitd, executiunea dreptului cu judecata dreptului"1). *1693. Dar sti lasam ideia contractului social, constatand
ca cei mai ilustri si mai autorizati reprezentanti ai säi, logicieni i spirite cel putin tot atAt de distinse ca Beccaria, au ..ajuns la o solutiune contrarie cu dansul in ceeace priveste legitimitatea pedepsii cu moarte, si sa examindm in sine insäsi cestiunea dacd pedeapsa cu moarte este legitima. In introductiunea filozofica a aces(ui curs, am spus c&
fundamentul dreptului de a pedepsi este utilitatea pedepsii, adicä apararea de infractiuni a membrilor corpului social. Pedeapsa am vdzut cd e o functiune sociald, menitd de a intoarce vointa dela comiterea de infractiuni ; indatd ce o pedeapsa aduce acest rezultat ea este dreapta. Este dar destul sd demonstrdm cd pedeapsa cu moarte e utila societätii spre a dovedi ca ea este in acelas timp
dreapta, cu atat mai mult cu cat noi am aratat cä nu se poate concepe dreptatea in afard de utilitatea sociala si invers utilitatea sociald in afard din dreptate, asa cd aceste doud idei, dupd noi, se confunda una cu alta.
Ca demonstratiune a legitimitatii pedepsii cu pioarte, cestiunea se poate reduce de noi la o discutiune foarte simpla: societatea are dreptul de a pedepsi, pedeapsa cu moarte este o pedeapsa, prin urmare ea este tot atat de legitima, cat orcare alta pedeapsa. SA lasam dar la o parte cestiunea metafizicd a legitimitmii pedepsii cu moarte i sä examindm cestiunea mai prac-tied si concreta a necesitAtii, sau mai bine zis, a utilitälcii sale. Aici dupd noi se reduce toatd controversa. Beccaria insu§i a inteles acest lucru in liniile mai sus citate, si Target, dupa dansul, a spus acelas lucru in Observatiile sale asupra Codicelui penal.
Pedeapsa cu moartese intreabd Targeteste oare legitima ? Este ea necesard? 1) Kant : Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre. Konigsberg, 1797, p. 202-203. 50195
17
258
Aceste doud intrebari nu sunt decat una singura. Fara necesitate, aceasta pedeapsa n'ar fi legitima; i daca este necesara, legitimitatea ei nu poate fi contestata"). Sub punctul de vedere insd al utilitatii pedepsii cu moarte,
s'a scris atdt de mult, s'au invocat atatea argumente, pentru si contra, incdt simtim oarecare greutate a fi complecti sistematici.
Vom cita din nou pe Beccaria. Un prim motiv pe care-1 aduce Beccaria pentru inIocuirea
pedepsii cu moarte prin inchisoare perpetua, este Ca cea din urma ar fi mai spaimantatoare decat prima.
Nu intensitatea pedepsiizice dansul face ca cel mai mare efect asupra omului, ci extensiunea ei, pentruca simti-
bilitatea noastra e mai usor si mai statornic miscata prin minimele dar repetatele impresiuni, deck de o miscare puternica dar trecatoare` 2). *1894. Ideia lui Beccaria este absolut falsä psihologiceste, caci nu e adevarat Ca orice individ prefera o durere scurta si acutd, uneia lungi dar mai usoare ; aceasta e o cestiune de nervi, de- temperament. A crede ca inchisoarea pe viata zice d. Garofalo pdate sa fie socotita de asasini ea o amenintare destul de grava, este a nu aveã nicio idee de psihologia infractorilor, si nu e de mirat Ca Beccaria, care nu facuse astfel de stuclii, a intemeiat pe o atare gresita parere toata faimoasa lui argumentare" 8).
nu numai d. Garofalo, partizan al pedepsii cu moarte, ci chiar Bentham, abolitionist ca si Beccaria, dar cu mult rnai profund psiholog i cugetator ca Beccaria, combate acest argument al celebrului scriitor italian. In disciplina legii,zice Bentham ceeace isbeste mai mult e intensitatea pedepsii ; circumstanta duratei face cu mult mai putina impresiune. 0 usoara diferenta in rigoarea aparenta a genului mortii, isbeste imaginatiunea cu mare forta; ideea duratei e aproape cu totul absorbita in aceea a mortii" 4). 1) Observations sur le Projet de Code criminel, edit. orig., p. V. 2) Beccaria: Op. cit. p. 60. Vezi Inca desvoltarea ideii la pag. 61 §i 62. 3) Garofalo: Criminologia. Torino, 1891, p. 212.
') Bentham: Théorie des peines I, 243.
259
In urma Bentham discuta ideea lui Beccaria i o combate in mod formal 9. Este desigur inexact ca, pedeapsa cu moarte e mai putin spaimantatoare decat munca silnica pentru cea mai mare parte din criminali. Ce e drept ca multi condarnnati la moarte, s'au suit cu curaj pe esafod, du nu e mai putin adevarat c cei mai multi au fost cuprinsi de groaza cand au fost condamnati la moarte; astfel se citeaza marchiza de Brinvilliers, Antonelli, Boggia, Val let, Bourse. Despre Antonelli chiar se spune ea, inainte
de a comite crima cited si recited articolele Codicelui penal relative la pedeapsa asasinilor, i declard cu voce emotionata cä sunt nedrepte. El laudd din contra opera d-rului Poletti asupra : , Tutelei penale", care criticä nedreptatea acelor dispozitiuni 2).
Practica de toate zilele da deasemenea cea mai elocuenta desmintire lui Beccaria. In adevar, cati din condamnatii la moarte nu au facut apel la capul Statului pentru a le comuta osanda ? $i cine, mai bine decat dãnii, poate sä stie care pedeapsa este mai spaimantatoare pentru osanditi ? Mai facem o observatiune, si ea este petsonala lui Beccaria.
Daca pedeapsa muncii silnice e mai aspra prin extensiunea ei decat pedeapsa mortii, cum se poate ca Beccaria care in capitalul precedent sustine indulcirea pedepselor, sa vind sä ceara imediat inlOcuirea celei mai mari dintre pedepse,
prin o alta pedeapsa mai grea, mai aspra din cauza extensiunii sale ? Nu e oare o fiagranta contrazicere inlocuirea pedepsii cu moarte prin munca silnica pe viata, din partea lui
Beccaria, daca aceasta din urma pedeapsa ar fi in realitate mai aspra ? Iar, daca, dupa cum credem noi, pedeapsa mortii e mai
aspra, atunci ne intrebam cum poate sa fie mai putin. spaimantatoare i prin urmare mai putin eficace decat munca silnica pe viata ? In zadar a incercat Beccaria printr'un raspuns confus,
el care este de ordinar foarte clar, sa raspunda la obiectiune prin aceste cuvinte: S'ar puted spune ca sclavia perpetua e dureroasa ca moartea, i prin urmare, deopotriva cruda ; raspund, 1) Ibidem: I, 252-253. 2) Lombroso: L'homme criminel 1II-ane partie, ch. III. Paris,.1887, pag. 332.
260
cä insurnand toate momentele nefericite ale sclaviei va fi poate Inca §i mai mult, insa, acestea sunt raspandite asupra intregii vieti, i aceea exercita toata forta Inteun singur moment, si
pecleapsa sclaviei are acest bun, cd sperie mai mult pe acela
care o vede, decat pe acela care o sufere, pentruca primul considera toata suma momentelor nefericite, §i eel de al doilea e distras prin nefericirea prezenta de cea viitoare" ').
Vora vorbi mai tarziu, i vom discuta mai de aproape cestiunea eficacitatii pedepsii cu moarte, fata cu aceia care vad executarea ei, obiectiunea insa ramane intreaga relativ la infractorul careia aceasta pedeapsa se aplica ; fata cu el Beccaria crede ca pedeapsa sclaviei perpetua este poate si rna crudd, ne intrebam insa din nou, cum se poate ca Beccaria, sa sustind o pedeapsa mai cruda decat pedeapsa cu moarte, tocmai el care propevaduise in capitolul precedent indulcirea pedepselor
Meritul pe care 1-ar avea sclavia perpetua de a speria mai mult pe aceea care o vad, presupunand ca ar exista in realitate, nu poate fi un motiv suficient pentru agravarea pedepsii, caci nu e drept ca un condamnat sa fie torturat numai in scopul de a servi de sperietoare altora. Repetam insa Ca e cu totul inexacta afirmatiunea lui Bec-
caria ea Pedepsele trebue sd facd o impresiune durabild si neuitatd si aceasta nu se poate produce cu o pedeapsd cLe cateva secunde, ci cu o pedeapsd care se prelunge#e 0 care rdmetne ea o lectiune" 2). :
Supliciul lui Damieris a durat cateva oare, chiar daca vom tine seama i de odioasa cestiunea prealabild, evident insa, Ca oricine va citi numai, descrierea acelei pedepse va fi cu
mult mai impresionat deca de citirea a mii condamnari pe viata. Impresiunea nu depinde in general de timp, ci de intensitatea emotiunei; sunt scene pe care o persoand nu le-a vazut decat, odata in viata j. care nu au durat decat vreo cateva -8ecunde i totti§i nu le poate uita ia toata viata, pe cand altele
repetate de zecimi de ori le uita in cativa ani, sau chiar in ,)
Beccaria: Op. si ed. cit, p. 62-63.
2) Observám ca B. Boerescu, desi abolitionist, nu numai ca nu admitea ,acest argument al lui Beccaria, dar chiar 11 declara contraire au sens communs". (Des Delits -et de peines. Paris, 1857, p. 370.
261
cateva zile. Nu existd a singura persoand care sd-si aminteasca toate hainele pe care le-a purtat saptamani $i luni intregi, ni-
mini insa rear puted sa uite de pilda imbracarea numai in cateva minute intr'o piele de urs sau in altä imbracaminte extraordinara de arlechin. *1695. Dar chiar de am presupune adevaratd argumen-
tarea lui Beccaria, cd extensiunea pedepsei, pe care cineva nu o vede, iar nu intensitatea ei, care e mai u$or vizibild, ar aved mai multd impresiune asupra oamenilor, oricare ar fi caracterul lor, totu$i observam ca acei care mentin pedeapsa cu moarte, nu combat munca silnicä pe viata i criminalul poate fi condamnat i la aceastä pedeapsd prin aplicarea circumstantelor atenuante. Prin urmare, nu trebue a se pune cestiunea dacd pedeapsa cu moarte sperie mai mult decat munca silnicã pe viata, ci dacd cele cloud pedepse impreund sperie mai mult diversele categorii de indivizi decat una singurd. Astfel pusd cestiunea, credem cd raspunsul nu este indoios. Criminalul nu
e niciodata sigur ce pedeapsa i se va aplica, moartea sau munca silnica pe viata, $i el se va teme ca i se va aplica pedeapsa pe care o crede mai grea. Acei culti, i cu temperamentul lui Beccaria, se vor sperid mai mult de munca silnica $i se vor feri de a comite infractiuni mari, altii se vor speria de de pedeapsa cu moarte, $i vor ajunge la acela$i rezultat. Ambele pedepse se vor ajuta i vor produce un efect util societatii. *1696. Dar adaoga Beccaria invocand un alt argument aceasta pedeapsa inspird mild pentru unii din spectatori, indig-
nare pentru altii, simtiminte care exclud teroarea pe care pedepsele trebue sd o inspire, pe cand in pedepsele moderate simtimantul dominant este ultimul, fiindcd e singue"). Acest argument, pe care il combat chiar abolitioni$ti ca Rossi $i Boerescu 2), deasemenea n'are nici o valoare. Mai intai contestam ca o pedeapsa dreapta poate inspird vreodata indignarea oamenilor cinstiti ; ea nu poate produce indignare decat la persoanele care sunt inpotriva acestei pedepse din principiu. De exemplu societatea actuald ar fi in adevar indignata in contra torturarii unui condamnat, fiindcä ideile actuale sunt contra acestei pedepse. 1) Beccaria: Op. cit. p. 61. Boeresco; Op. cit. p. 370.
26'4
Incat despre mila, acesta e un simtimant laudabil care exista in sufietul fiecarui om simtitor in momentul condamnarii unui criminal, caci : Nu in zadar poporul in toatd Rusia dupa
cum spune Dostoiewsky, numeste crima b nenorocire i pe criminal un nenorocit" 1). Marturisim. cd noi insine, care de sigur ca u pacatuim prinindulgenta pentru infractori, totdeauna
cand, fiind judecator am condamnat pe vre-un infractor la o pedeapsa mai mare, am simtit o profunda mila,, mai ales gandindu-ne ca omtd prin sine Insusi nu este raspunzator, i, daca
pedepsim, cauza. este numai fiindca voim sa garantam SQcietatea de cangrena criminalitätii. Desigur ca pedeapsa cu moarte inspira mila ca i pedeapsa rnuncei silnice i chiar 11
mai multa, insd acest frumos simtimant la cei buni, nu exclude simtimantul teroarei la ceri raj.. Oamenii buni vor avea mila,
iar cei rai se vor Inspaimanta, caci vor vedea la ce rezultat duce rapirea vieii semenilor lor. *1697. Beccaria mai critica pedeapsa cu moarte pentru exemplul de atrocitate pe care il da oamenilor : Imi pare absurd zice dansul ca legile care find expresiunea vointei publice, detestd i pedepsesc omorul, sd-1 comitd ele insist, si cd, pentru a depdrta pe cetdteni dela omor ele sd ordoane omicidiul public" 2). Nimic mai sofistic ca acest rationament, care, daca ar fi intemeiat, ar trebui sa suprimam toate pedepsele. in adevar, s'ar putea spune : Cum legiuitorul care voeste respectarea proprietatii si a libertatii omenesti, i pedepseste pe aceia care
le violeaza, sa villa el insusi sa erige in institutiune sociala amenda i inchisoarea chiar pe viata, care sunt violarea proprietatii i negarea absoluta a libertatli omenesti? Argumentul lui Beccaria este dar fals, fiindca probeaza prea mult, i nihil probat qui nimium probat. *1698. Vom lasa frazele declamatoare fart nici o valoare de demonstratiune, i apelurile putin cam prea lingusitoare la adresa monarchilor binefacatori care stau pe tronurile Europei,
incurajatori de virtuti pacifice, de stiinte, de arte, parinti ai popoarelor lor, cetateni incoronati" i exageratiunea Ca, acei care vor suprima pedeapsa cu moarte vor face sd tacd in fata 1) Dostoiewsky: Maison des morts. 2) Beccaria: Op. cit., p. 65, ed. Brescia, 1807.
263
lor faima sdngeroasä a cuceritorilor, i cd dreapta posteritate
le va da primul loc intre trofeele pacifice ale lui Titu, ale Antoninilor si ale lui Traian" '). Vom relevd insd din aceste fraze una, care a inspirat lui Xavier de Maistre o pagind celebrd relativd la caldu. Dovadd zice Beccaria cd in constiinta publica se detesteazd aceasta pedeapsa, este oroarea i indignarea ce ea simte
pentru caldu, care in definitiv este un om nevinovat, ce nu face decdt si execute ordinele altuia nun bun cetatean care cdntribueste la binele public, instrumentul necesar al sigurantei publice induntru, cum sunt bravii soIdati in afard" 2). *1699. $i acest argument n'are absolut nici o valoare. Mai intdiu observarn cd lucrul e contestat de Filangieri care arata
ca in Maroc, regele insusi executd pe condamnati 8); cd in vechile monarchii ale Asiei, erd insarcinat cu executarea unul .din cei mai mari ofiteri ai Curtii, la Evrei poporul insusi sau chiar judecatorii, la Romani lictorii, la Gali druizii, in unele
provincii ale vechii Germanii, omul cel mai tândr, in Franconia de ultimul casatorit, in Reutingue de ultimul magistrat din consiliu, iar in Suedia de ultimul domiciliat. Filangieri mai observa cu drept cuVânt cd Aristotel n'ar fi numit pe calau
magistrat (Republica VI, cap. ultim) dacd ar fi avut Grecii pentru calau dispretul pe care-1 avem astäzi 4). Dar admitând chiar cd lumea ar aved pentru calau oroarea de care vorbeste Beccaria, aceasta nu dovedeste nimic in contra pedepsii ci moarte, ci numai contra calaului. *1700. In adevar, constiinta publica poate sd fie contra gddelui, i sä-1 priveasca cu groaza din cauzd cd, pentru a
imbratisa aceasta meserie trebue a aved o inimä foarte tare si nesupusd frumosului simtimânt al milei.
Printre atatea meserii de cdstigare a painii, societatea I) Beccaria: Op. cit., p. 68. 2) Beccaria: Op. cit., p. 65. Filangieri ar fi putut adaoga executArile Strelitilor de Petru cel mare, impAratul Rusiei. 4) Filangieri: Scienza, Cart. III, part. II, cap. 31. T. IV, p. 51 si52; si trad. francezA, Cart III, part. II, cap. VII, T. II, p. 21; Coral.. i cele
scrise de Bohmer anotatorul lui Carpzoy: Practica, Part. III, Quaest CXXXVII, Observ. V. In sumar: executio sententiae olim in Germania honestissimaa El aratA cA oprobriul a provenit din cauza ideilor romane, cA nu exisa la vechii Germani.
264
are drept sd nu vadd cu ochi buni pe aceia care si-o castiga facAndu-se instrumentul lugubru al uciderii semenilor bor. Dovadd cd acesta e motivul, o avem in fapta ca cioclii si curkitorii de hasnale deasemeni nu sunt bine vazuti in socie-
tate, desi ei indeplinesc o slujba igienica, foarte folositoare socientii, pe când dinpotriva soldatii care impusca sute de oameni sau chiar colegi de-ai lor, din ordinul mai marilor, sau al legii, nu provoacd sentiment de groaza sau de dispret, dupa cum nu provocau nici druizii gali, or lictorii romani. Prin urmare, oroarea sau dispretul nu dovedeste nimic contra oficiului
calaului, ci insemneazd cd societatea are o repulsiune instinctivd, si putem zice chiar justificata, 'in contra persoanelor care, alegandu-si cariera, dau dovadd cd sunt lipsite- de simtimantul milei, al esteticei or al mirosului ; ea insd nu are nici un simtimânt räu fatã cu acela care ar ucide din datorie, fard insa sa-si fi ales slujba de omoritor de oameni. In fine, addogam cd slujba de temnicer deasemenea nu este bine considerata si nimeni nu va pretinde sa desfiintam si inchisorile ca sd scapam de temniceri. In observatiunile sale asupra lui Filangieri, Benj. Constant zice : In afard de aceasta pedeapsa cu moarte e singura care dispenseazd guvernele de a imulti la infinit aceastd clasa de oameni devotata la funciiuni odioase, care, indeplinite in mod voluntar si dorite cu ardoare, sunt o dovadd de perversitate si de coruptiune. Am spus-o in altd parte, mai bine cdtiva cdldi, decal o multime
de temniceri, gendarmi, sbiri; prefer ca un mic nurnk de agenti infami sä se faca masini ucigase pe care oroarea publica sd-i IntovArdseasca, deck sä se vadd pretutindenea pentru un salariu mizerabil oarneni redusi la' slujba de zavozi inteligenti (dogues intelligents), si care, vrAjmasi platiti ai semenilor lor, exercitä o pazd tematoare si feroce asupra nenorocitilor läsati la discretiunea lor" 1). 1) Filangieri: Scienza, si trad. fr. Oeuvres. III, p. 367. Inutil de adao-
gat ca nu impartasim aceste idei, $i cá din contra avem cea mai mare consideratiune pentru temnicerii mari $i mici, mai ales aceia care isi indeplinesc bine misiunea lor. Ca In$isi temnicerii sunt despretuiti, o spune d. Civoli, adversar al pedepsii cu moarte, $i chiar o explica prin, aceia ea, stabilimentele penitentiare, au fost atat de pacatoase, !twat chiar custozii erau cuprin$i In unda de dispret $i rebeliune, care acoperea inexorabil pe cei liberati din inchisoare. Persoanele cinstite erau
265
1701. Vedem dar cd argumentele lui Beccaria nu pot sd reziste unei critice serioase. Insä, in definitiv, mice discutiune ca Beccaria e inutild, fiindcd dansul a admis la principiul abolitionist, cloud exceptiuni, care därdmä toatd demonstratiunea tezei abolitioniste, oricdt de bine ar fi facuta, cu atat mai mult cAnd ea este slab facuta. 1702. Beccaria admite pedeapsa cu Moarte in doua cazuri: 1) Cand un cetdtean inchis, are o atat de mare putere, Meat natiunea este In pericol dinduntru sau dinafard. Moartea unui cetdtean, devine necesarie in timp de anarhie,
cdnd desordinile On loc de legi. 2) Chiar in timp de lini§te, se va omorl un cetatean cand moartea lui ar fi adevdratul i unicul frau pentru a Intoarce pe altii dela comiterea de infractiuni" '). Observdm mai intdi cä prin aceste exceptiuni se legitimeazd pedeapsa cu moarte in rnaterie politicd, adica tocmai
acolo unde ea nu trebuie sä existe din cauza pericolului pe care-1 provoacd pasiunile politice.
1703. Ideia ce e drept e impartd§ita de Pastoret 2), *i. chiar de ilustrul Bentham, care a admis pedeapsa cu moarte, in rdsboaeIe civile, cand numele unei capetenii, pe cat timp trae§te ar fi indestul pentru a aprinde pasiunile multimei"3); ideia
nu este insä mai putin greita §i foarte periculoasd. Cu aceasta restrictiune tare asigurd tronurile lor, suveranii absoluti din secolul al XVIII-lea, au devenit primii adepti ai abolitionismuconvinse cA penitenciarele sunt o $coalA spairnantAtoare de coruptiune. Civoll: Lezioni. Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269. Uccle, conform obiceiului general, arunca tot rAul pe trecut ; nu trebuie sd fim prea optimi$ti, recidiva dovedeste cA astazi chiar penitentiarele $i personalul lor lasA Inca mult de dorit. 1) Beccaria: Op. cit., p. 59. 2) Pastoret: Lois pénales. T. I, part. I, p. 51. 8) Bentham : Traités de legislation. T. II, p. 167. Aceia$i idee a fost raspAnditA si la noi in $coalA in primele timpuri de studiere ale dreptului penal. Inteun manuscris dela Casa coalelor intitulat: ,,Prescurtare
din dreptul criminal al lui Carminian si alti autori germani", din anul 1849, fAcnt pe intrebAri si rAspunsuri, citesc aceste cuvinte: Oseinda de moarte dupA dAnsul (Carmignani) trebuie primitd numai la vremi critice, adicA atunci and cineva va voi sA schimbe familia domnitoare (sic), la vre-o revolutie sau cAnd Ira voi cineva sa strice vr'un articol din consti-
tutie intr'un cuvânt numai la intAmpläri politice$ti". Ciudate teorii se predau pe atunci in $coald I
266
lui pedepsii cu moarte. Cate nenorociri insd n'a provocat si cat sange generos nu s'a varsat, din cauza acestei neintelepte idei de a se ocroti de pedeapsa cu moarte asasinii, si a se supune acestei pedepse invinii politici 1 In Frant prima victimä a fost Insui suveranul Ludovic al XVI-lea, un monarh bun, care desigur cd nu a meritat moartea, iar in urtna cohorta numeroasa a corifeilor revolutiunii franceze, Camil Desmoulins, Danton, Brissot, Vergniaud, Robespierre, etc., in alte
tan pe care nu voim sa le mai citam, cu zecimile s'au sacriflcat suflete generoase care aspirau si. lucrau pentru o mai blind stare sociald. 1704. Este de neinchipuit raul imens pricinuit omenirei de
aceasta concesiune, pe care Beccaria a fost silit poate sa o faca monarchiei absolute de pe timpul sat], or, care a provenit
din cauza ca el nu era un cugetator profund sau om de stiinta, ci un diletant talentat i insufletit de bune simtimante. Ea a influentat nu numai pe scriitorii iiutri, dar i pe oamenii politici. In Adunarea constituanta francezd din 1791, CoMitetul de legislatiunepenala, a propus desflintarea pedepsii cu moarte, in materie de drept comun, dar mentinerea ei in materie poli-
tica Ce citoyen doit cesser de vivre, moins pour son crime,
que pour la stiretd de l'Etat". E adevarat Ca aceasta propunere desvoltata de Lepelletier de Saint-Fargeau i sustinuta de Duport i Robespierre, a fost respinsa cu mare majoritate 1), dar in timpul Revolutiunei franceze si mai ales al Conventiunei nationale, o nenumarata multime de persoane distinse au cazut victima nu crimelor i ideilor ci luptelor politice. 1705. A trebuit ca secolul al XIX-lea mai mult cugetator si mai putin declamator, profitand de experienta Revolutiunei
franceze, sä lupte necontenit in timp de mai muite decenii pentru ca sa se inteleaga i sa se admitä ea, nu numai cd pedeapsa cu moarte nu trebue rezervata in materie politica, dar chiar tocmai in rnaterie politicd trebueste inlaturata, flindca criminalul politic este in general un evolutiv, pe cand cel comun este un atavic. 1706. Revenind insa la cele cloud derogari admise de Beccaria, ne intrebdm care este motivul lor ? Daca societatea nu are drept, cum sustine Beccaria de a lila viata omului, daca 1) Moniteur officiel (frames). 1791, No. 152, p. 630.
267
dreptul de pedepsire, nu cuprinde i pedeapsa cu moarte, cum se pot admite aceste cloud exceptiuni ?
Iar dacd societatea are drept sa ia viata omului ca pedeapsd, pentru ce nu s'ar admite cd are acest drept atunci când omul a rapit viata unuia or mai multora din semenii sei, ar a ucis cu torture atroce pe un alt om ? Sa lasdm insä pe Beccaria, i sA examindm cdteva din principalele argumente care se aduc in contra pedepsii cu moarte 11.
9 Zicem principale, fiindcd Ch. Lucas, unul din cei mai aprigi abolitionisti intr'un tabel comparativ intre sistemul penitentiar i pedeapsa cu moarte gdseste 27 de calitdti primului, i 27 de defecte pedepsii cu moarte. De ce 27 si nu mai putine or mai multe ? Oare fiindcd a publicat opera sa in 1827 ? CdutAnd mai cu grijd lioate cd autorul ar fi ajuns la sutd, caci atunci cAnd cinevA gaseste pedepsii cu moarte inconvenientul cd legalizeazd omorul, uitAnd cd prin asemdnare s'ar puted spune cd sistemul 'penitentiar legalizeazd robia, or violarea liberteitii, de sigur cd se pot gdsi nesfArsite argumente de acest calibru in contra pe-
depsii cu moarte. Vezi Ch. Lucas: Du système penal en general et de la peine de mort en particulier. In nenumarate opere i scrisori acest neobosit abolitionist a sustinut suprimarea pededsii cu moarte; intre altele vom citA: Scrisoarea din 15 Apr. 1870 cdtre Leonardt, Min. de Jus-
titie al Prusiei. Rev. crit. de législ. et de jurispr. Apr. 1870. La peine de mort et l'unification pénale: lettre A Mr. Mancini. Paris, 1874"; Agli abolizionisti italiani", Lucca, 1874 (scris din 24 Febr. 1874): Lettre A son
Excellence M. Vigliani, Ministre de la justice en Italie". Rev. crit. de leg. et de jurispr., Nov. 1874 (scrisoare din 27 Sept. 1874). Scrisoarea cdtre aboIitionitii italieni si cdtre Mancini (tradusd in limba italiand) a fost publicata. din nou in Biblioteca abolitionistd, fascicula IV, in Lucca, 1874, prin ingrijirea i cu o prefata a lui Fr. Carrara; la fine se adaogd apelul lui Lucas cdtre opiniunea liberald din Europa contra restabilirei pedepsii cu moarte in Toscana (din 12 Mart. 1874). Dealtmintrelea Lucas
a adresat numeroase scrisori relative la pedeapsa cu moarte, pe care nu le-am putut consultà: lui Mittermaier, in 31 Iul. 1867, lui Von Lilaar, Min. Just. 'din Olanda in 1870, Contelui de Bismarck in 18 Mart. 1870. Acest din urmA a rdspuns prin de Werther, ambasadorul confederatiunei
germanice de Nord, cd nu crede cd va puteA rdspunde la asteptarea exprimatd de Lucas la finele scrisorii sale, cd va deveni abolitionist si cd va rdmAne totdeauna inamicul reconciliabil al pedepsii cu moarte. Vezi La peine de mort et l'unification pénale, mai sus citata, p. 30 nota Si in trad. ital. p. 51. Vezi in schimb critica In contra sistemului penitentiar. A. Prins: Science pénale, Nr. 648`si 649.
268 1) Argumentul religios; vista e de drept divin. *1707. Unii
au zis cà viata find data de D-zeu, oamenii nu au
drept sa o ia. Pun in principiu zice Mittermaier ilegitimitatea actiunei penale care, trecand limitele acestei lumi uzurpa. domeniul providentii, i pretinde ca implineste vointa
divina. Legiuitorul care are recurs la pedeapsa cu moarte, uzurpa puterea lui D-zeu, singur stapan al vietii omenesti, el ia omului facultatea de a se indrepta, si de a se face prin o cainta sincera vrednic de viata cereasca, el confisca drepturile care apartin nu cetateanului, ci omului"
Daca aceste linii nu ar fi scrise de unul din cei mai insemnati magistri ai stiintei penale, nici nu am crede util sa le discutam, caci amestecarea lui Dumnezeu in cestiunile stiintifice nu aduce lumina, ci confuziune I Am citat insa intr'adins aceste linii, i vom mai cita i alti scriitori conservatori si spre a dovedi ca multi din abolitionisti, departe de a fi democrati, sunt din contra clericali. Nu pot intelege zice Braunwald, cum oamenii luminati i religioi cred in necesitatea pedepsii cu moarte, si prefera moartea imediatá a criminalului, lungilor suferinte ale inchisorii Un punct indiscutabil este ca, in cristianisrn nimica nu auto-
rizeaza pedeapsa cu tnoarte. Cristianismul e o religiune de amor" 2).
Un scriitor francez Rubenne zicea : Daca e oprit omului de a ornori pe semenul sau, cum ar aveã societatea acest drept ? I este oare permis sa distruga opera creatorului ? Nu, de o mie de ori nu 1 Un moment de cainta sincera poate, in ochii providentii sa repare crima 3). A distruge opera creatorului este a Iovl in puterea sa. Voi preoti ai lui Christos, predicati acest adevar din inaltimea anvonului 4),
Ilustrul Carrara la randul sau se intreaba ce parte a 1) Mittermater: De la peine de mort: trad. par Leven. Paris, 1865. p. 132, confr. introd. 2) Journal de droit penal, 1862 (apucl. Mittermater: Op. cit., p. 209.
3) In ochii providentii da, cdci ea poate cunoaste cäinta sincerd. Dar rioi ? Cum sä o cunoastem? 4) Rubenne: Les Evangelistes. Paris, 1862, p. 14, citat de Mittermaier, p. 210.
269
omului a lasat D-zeu sub puterea guvernelor, singur corpul or sufletul? i raspunde : Cum s'ar puted admite ca Dumnezeu sd fi voit sa se despoae de domnia sufletelor i sa o conceada omului ?" 9.
Chiar de am admite un moment discutiunea pe tema religioasa, i totusi ne-ar fi usor sd raspundem. Am puted sa
zicem: in zadar se vorbeste de Dumnezeu si de opera sa, cand e cestiune de asasini i aIi criminali mari, care par mai mult opera lui satan. Daca D-zeu a facut pe asasin, apoi desigur ca si-a intors capul dela el in momentul comiterii crimei, i I-a lasat in ghiarele satanei. Si apoi serpii si viperile nu sunt facuti tot de Dumnezeu ? $i nimeni n'a contestat ca omul n'ar aved dreptul sd-i ucida cdnd musca.
In fine, daca pedeapsa cu moarte ar ti contra vointei divine, desigur cd Dumnezeu va insufld clementa in judecatori
si nu vor condamnd pe criminal la moarte, iar daca II vor condamnd va inspird capului Statului comutarea pedepsii, caci Dumnezeu e atot puternic. Dacd lasd sa-1 condamne judecatorii i sa-1 execute calaul, aceasta dovedeste ca e vointa lui Dumnezeu, i Dumnezeu nu voeste decdt lucruri
drepte.
Ni se spune cd viata e un dar al lui Dumnezeu :
fie I
dar numai viata asasinului e un dar divin, iar viata celorlalti oameni, victimele asasinului, este un lucru fard valoare pe care orice mizerabil are dreptul sa-1 rapeasca ? Si, daca viata e un dar divin, libertatea nu e si ea tot un dar divin ? Pentru ce dar
libertatea omului se poate suprimd de societate, iar viata lui sa fie intangibila ?
Credem insa inutil sa insistam prea mult asupra argumentului teist 2) ? ,) In traducerea lui A. Geyer: Sulla pena di morte; Lucca, 1869, p. 16, nota. 2) Dealtmintrelea pedeapsa cu moarte nu a fost consideratA ca find contrarie preceptelor religiunei nici de Moisi, nici de penalistii crestini
Vezi intre a1ii Carp.zonius: Practicae, Part, I, Quaest I, Nr. 10. Nu mai vorbim de argumentul, singurul care pare stiintific al lui Mittermaer, cA prin pedeapsa cu moarte se confiscA nu numai dreptul cetAteanului, ci j acel al oraului. Dar oare asasinul confiscá numai dreptul cetAteanului, i nu si pre acela, al omului prin fapta sa?
270
2) Pedeapsa cu moarte este indivizibilfi, 'nu se poate gra& 1708.
Mai intdi se poate rdspunde ca l infractiunea la care
trebue aplicata pedeapsa cu moarte, omorul, nu are grade. In realitate insä gradarea infractiunei se gaseste in infractiunile inferioare, iar gradarea pedepsii in pedepsele inferioare pedepsii cu moarte.
Ce trebuesc dealtrnintrelea grade de pedeapsd cand e vorba de infractiuni mari pe care legea isi (Id toate silintele ca sd le evite adictand pedeapsa cea mai severd ? Oare munca silnica pe viata are grade ? Care sunt deasemenea gradele pedepsii maximum inchisorii corectionale din art. 112 C. p., 882 Cod. corn. ?
Gradele pedepselor fixe se gasesc nu numai in pedepsele inferioare, dar si in circumstantele atenuante, care permit ca in locul pedepsii prescrise de lege sd se dea o pedeapsd inferioard, asa Inca in starea de astdzi a legislatiunei aceastd obiec-
tiune nu mai are nicio valoare. Inca despre gradatiunea superioara, pe langd cd e inutild la pedeapsa cu moarte, dar e de observat eft nici acei care sustin munca silnicà nu au grade de pedeapsd superioare acestei
pedepse ca sd raspunda unor asasinate repetate or cu torture. 3) Pedeapsa cu moarte este ireparabilg, o greeaIä e oribilA 1).
Acesta e argumentul capital, cel mai des repetat $i care vine In mintea tutulor. Condorcet, intr'un studiu asupra probabilitätii erorii in hotaririle judechtoresti, se declard in contra pedepsii cu moarte, fiindca ofice precautiuni s'ar este constatat cd erorile judiciare nu se pot inlatura 2). Acest singur rnotiv zice Condorcet e in destul pentru a distruge toate argumentele intrebuintate de cei care sustin necesitatea sau dreptatea pedepsii cu moarte" 3). 1710. Pentru dovedirea acestei obiectiuni se citeazd erori judiciare, din care cea rnai cunoscutd este afacerea lui Lesur1709.
') Mittermaer: Op. cit., p. 135; D. Olivecrona: Op. cit., p. 147-153. 2) Condorcet: Essais sur l'application de l'analyse a la probabilité des decisions rendues a la pluralité des suffrages, p. 239. 2) Cette seule raison suffit pour détruire tous les raisonnements employes pour soutenir la nécessité ou le justice de la peine de mort".
271
ques, judecatd in 13 thermidor an IV, si popularizata prin piesa de teatru Curierul de Lion 1). Un autor italian, d. Giuseppe
Rebaudi a scris un volum in care si-a dat silinlá sa adune numeroasele erori judiciare constatate in sentintele judecatoresti. Incepand cu cea mai veche din anticitate, cu Achab, regele Samariei, care a omorit pe nevinovatul Naboth, i sfdrsind cu Ion Gavvenda condamnat la moarte in 1885 de Curtea cu jurati din Tarnow (Galitia), autorul citeazd 211 cazuri de atari erori
judiciare. Si desigiur ed d. Rebaudi nu a spus pe cele mai multe, flindca, dacd infractiuni numeroase raman nedescoperite,
desi se cautd cu sirguinta autorii lor, cu atAt mai mult erorile judiciare trebue sa rämand nedescoperite, de oarece ad nu se mai eautd adevdrul, societatea find convinsa cd bine a judecat pe baza maximei : res judicata pro veritate habetur; trebue o intamplare, un adevarat noroc pentru ca sä se constate erorile judiciare.
Dealtmintrelea dovadd ca. d. Rebaudi nu a citat nici cel putin toate erorile judiciare cunoscute i recunoscute, este cd se gasesc atari erori judiciare, in .autori cunoscuti, Ayrault '), Ortalan') i Canonico 4), pe care d. Rebaudi nu le mentioneazd 5).
1711. Este incontestabil cd se pot comite grave erori ju-
diciare cu pedeapsa cu moarte, precum se pot comite cu oricare altd pedeapsa. In tam noastra se poate cita cazul lui C. Dimitriu din Ramnicul-Sdrat, condamnat la munca stinted ') G. Rebaudi: La pena di morte e gli errori giudiziarii. Roma 1888, p. 224-228. 2) Ayrault: L'ordre, etc. Cart. II, art. 2. Nr. 1, p. 126, ed. cit. 2) Ortolan: Elements II, Nr. 1362, p. 21 nota 2.
4) T. Canonico: Del reato, p. 462. Acesta citeazd cazul fratilor Tolu din Sardinia. Vezi asemenea eroarea cu osdndirea lui Martin de care vorbe$te Voltaire. E. Faguet: El l'horreur des responsabilités, p. 73 nota.
5) Dupd ce a scris d. Rebaudi, opera sa in Franta, s'a intamplat afacerea Borras, condamnat la moarte de Curtea cu jurati din Aude, si celebra afacere Dreyfus, pe care o considerdm indoioasd fiindcd, s'a amestecat politica in o afacere judecatoreascd. , Un caz deasemeni insemnat este in cantonul Zug din Elvetia, unde, in anul 1882, anul chiar in care s'a reintrodus pedeapsa cu moarte, un individ a fost condamnat la recluziune pe viata pentru asasinat, dupd 12 ani, Curtea federald a recunoscut inocenta lui. Rev. pe n. 1910, Iunie, p. 833 nota.
,272
pe viajd, pentrucA ar fi omordt pe fata Tinca Wagner, in etate de 14 ani, si care dupd 3 ani de disparitiune s'a reintors in casa pdrinteascd 1).
Se mai poate cad crima din str. Foisor No. 50; trei persoane au fost condamnate in Iunie 1892, la cAte 6 ani reekziune pentru omorul sotilor Petru si Anica Cherciu ; unul din condamnati a murit in penitentiar, iar ceilalti doi ii fAceau pedeapsa, cAnd, abid in 1898 Sept., se condamnd alte trei persoane, admitandu-se revizuirea in favoarea celor doi osAnditi cari se aflau In viatd. Si nu mai vorbim de erori judiciare mai mici, de ex. afacerea Beck din Anglia, si comica condamnare dela Belfast In Irlanda. la 40 selingi amendd a unui mut, pentru strigate seditioase 2).
1712. Prin urmare noi nu contestAm cd se pot intampld erori judiciare, si chiar multe; aceasta este exact, insd nu
credem ca ar fi un motiv pentru desfiintarea pedepsii cu moarte.
In adevar, noi am arAtat cAnd am vorbit de calitatile pedepselor, cd toate pedepsele sunt mai mult sau mai putin ireparabile. Se spune cd pedeapsa cu moarte e absolut ireparabild ; insA ne intrebAm, cu ce se vor reparA tristele momente
petrecute de un inocent In inchisoare, sau la munca silnicd ? Dar clan el se sinucide, dacd moare de durere cu o moarte lentA or Inebuneste din cauza revoltei sufletesti ca a fost condamnat pe nedrept, cum se va repard rAul fdcut ? Merge-vor 1) Indépendance roumaine" 1/13 Iunie 1890, p. 2, col. I si II. 2) Bietul mut nu era culpabil deck cA bAtuse sotia, care in urmA a cAutat sa-si rAzbune pe ell Incat despre afacerea Beck, Acest nenorocit semana cu un Smith, $i find condamnat in 1896 pentru escrocherie, Ministerul de interne in urma recursului sAu in gratie, in 1898 a recunoscut gresala. Dar in 1904 a fost din nou dat in judecatA tot din pricina lui Smith ; ofiterul de po-
litie a certiftcat ide.ntitatea_si expertii au recunoscut In scrisoarea lui Beck semnele distinctive ale scrisorilor de extorsiune (chantage) ale lui Smith. Juriul 1-a condamnat a doua oarA, i Ministerul de interne, care primise un nou recurs in gratie, transmise dosarul Regelui, care ordonA liberarea imediatA. Dar neemistand in Anglia. procedure de revizuire in materie criminalA, Beck rAmase legal condamnat. Guvernul a propus lui Bech 50.000 lei dacA va renunta sA urmareascA pe autorii responsabili ai nenorocirilor sale, Beck insA a refuzat. A trebuit sA se institue o comisiune pentru a se face reformele necesare de a se impedeca astfel de erori. Revue pénitentiaire, 1905 (an. XXIX), Nr. 6, p. 804.
273
abolitionitii pAnd a cere sd suprimdm i pedeapsa inchisorii, pentru a evitA erorile judiciare si tristele Tor consecinte ? In zadarzice cu drept cuvant Tissotsd invoacA erorile justiOei omene§ti i ireparabilitatea lor, Cad, se repard oare complect nedreptAtile din erorile judecatore§ti i ale celorlalte hotdriri ale tribunalelor criminale in particular ? Dacd nu voiti o justitie penald decAt cu conditiunea ca ea sä fie infalibild sau ca erorile sale sd poata sd fie cu totul reparate, spuneti mai bine cä nu voiti nici o justitie" 2). Acela lucru ii spune i Alauzet :
Dan desfiintarea pedepsii cu moarte ar trebui sd aibd tie efect de a face de ad inainte reparabild orice eroare judiciard, §i ar lilã de pe con§tiinta oamenilor aceastd apasAtoare povard pe care o lasd incertitudinea judecatorilor omene,ti, n'ar trebui sd mai stdm la indoialA. Din nenorocire nu e a§A la fiecare condamnat murind in fundul pu§cariei, pericolul este acela ca §i la fiecare cap ce cade pe e§afod"). In fine, E. Beaussire rdspunde la obiectiunea ireparabilitatii, ardtAnd cd i rdsboaele pentru apararea nationald pot aveA o cauzd gre§itd, §i sa facd mii de victime, totu§i nimeni nu le poate condamnA in principiu. 9,Nu mai vorbesc adaoga dânsul.-7 de erorile medicale, nici de toate erorile, adesea omordtoare, care se pot comite
in actele cele mai legitime. Datoria este de a nu neglige nimic pentru a evitA eroarea, etc. . . . . , dar, in nici o sferd a actiunei individuale sau sociale, posibilitatea unei erori, chiar ireparabilA, nu infirma nici un drept" 9. si in alt loc vorbind de unanimitatea cerutd la juriul englez, Beaussire spune cA Societatea ar rdmAne färä apdrare, dacd ar subordona actele represiunei la realizarea unui ideal de certitudine . . . Societatea §i-a indeplinit toatA datoria sa cAnd a luat toate precautiunile rationale contra intamplatoarelor gre§eli, fdra sh 1) Faibles et inconséquentsque nous sommes1 nous jugeons comune-
des êtres bornés, et nous punissons comme des etre infaillibles", Bentham, Traités de législ. II, p. 166. Iar un autor italian ziceh : La societh col punire di morte proclama la propria infallibilith. 2) J. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed., Paris, 1888, T. I, p. 451. 3) Alauzet: Essai sur les peines et le système pénitentiaire 2-erne ed., Paris, 1863, p. 48, Part. I. ') E. Beaussire: Les principes du droit, Paris, 1888, p. 136 137. 50195
18.
274
jerfeascd realitatea, neapdrat imperfecta, si interesul public totdeauna trebuincios, la o himericd trebuinta de perfectiune" 1).
1713. Acesta e adevärul. Erorile sau abuzul, care se fac cu un lucru, afard de cazul cAnd ar deveni prea dese, ca o regula, nu poate fi pedecd spre a uza de acel lucru. Desigur cd armele pot omori din gresald sau chiar cu intentiune pe om, e evident ca focul a cauzat multe nenorociri oamenilor, pus find cu intentiune or din gresald, nimeni Insa nu va proscrie armele or focul din cauza abuzului or erorilor ce s'ar putea comite cu aceste cloud lucruri, ci va cduta sä imputineze erorile prin o mai inteleapta a lor intrebuintare. Deasemeni ce este mai folositor progresului societatii de cat presa, instructiunea si religiunea ? i cu toate acestea cdte
rele nu au fäcut aceste folositoare institutiuni Presa, nu e oare o adeváratä plaga cand calomniaza or propaga idei periculoase societatii ? Instructiunea deasemeni, pentru un pervers, este un puternie instrument Indreptat in contra societdtii; falsificatorul de monetd dela Severin era un excelent chimist i un talentat caligraf; A . . . A . . prevaricatorul dela Casa de depuneri, era un om cult, care fusese de doud ori Ministru de justitiel Religiunea deasemeni n'a produs inquizitiunea i intoleI
ranta? In chirurgie nu se fac greseli in comert In industrie accidente ?
Vom zice dar cu Grotiu: IV on ideo statim jus esse desinit si quid a malis usurpatur. Navigant et piratae: ferro utuntur et latrones2), i vom addoga cd se pot lua mäsuri in aceastd privintd, inmultind numärul judecatorilor, si fdcand cloud grade de juridictiune3). In orice caz, astäzi erorile judiciare ar fi mai putin de temut din cauzd cä pedeapsa cu moarte ar fi foarte rar aplicatd. 9 Ibidem: p. 144. 2) Hugonis Grotius: De jure belli ac pacis. Lib. II, Cap. XXII, §11. Un lucru nu inceteazA sa fie drept, fiindcA cei rAi abuzeazd de el: navigheazA i piratii, IntrebuinteazA ferul §i tAlharii.
3) In acest seas Leoeillé: Cours de drept penal la Fac. de drept din Paris, 18 Dec, 1883, Lect. XIX.
275 4. Pedeapsa cu moarte nu e coregatoare.
Pedeapsa trebue sd fie coregdtoare, adicd sd aducd indreptarea vinovatului; pedeapsa cu moarte nu poate niciodatd sd ajungd la acest rezultat. 1714.
RAspunsul la aceastä obiectiune e foarte usor. 0 pedeapsa a trebui sA aibA un duplu efect : 1) Sa indrepteze pe cel vi-
novat ; 2) SA serve de exemplu celor care ar
fi
ispititi sA-I
imiteze.
Fara indoiala CA ar fi bine ca orice pedeapsa sä produca aceste douA efecte si sa aibd toate calitatile de care am vorbit, sa fie dreapta, personala, reparabila, etc. Urrneaza insä de aci ca pedepsele care nu ar aveA toate
aceste efecte or calitati, sA fie excluse, desi au unele dintre calitati in cel mai inalt grad ? Desigur, dacA ni se permite aceastä comparare, cd ar fi de dorit ca persoana pe care cinevA o face -tovarAsa vietii sä aiba toate calitAtile, cine insa poate sustine ca sa nu se casatoreasca oamenii decAt atunci and vor gasi in aceiasi fiintä reunirea tutulor calitatilor ? Atunci am riscà sA se desninteze cu totul institutiunea casatoriei; pe
cand in realitate oamenii rationali cautA compensarea in calitAti, multumindu-se unii pe inteligenta, altii pe frumusetea fizicului or a caracterului. 1715. Dealtmintrelea, celelalte pedepse au toate aceastA calitate pe care recunoastem cd nu o are pedeapsa cu moarte? Pedeapsa muncii silnice pe viata., nu e oare negatiunea ideii de indreptare ? Caci, dacd omul se poate indreptA, pentru ce sä fie tinut totdeauna in ocnA ? . Tocmai inchisoarea (in comun) perverteste pe om. Si apoi se poate sustine serios CA celelalte pedepse indrepteaza pe in-, fractori ? In zadar d'Olivecrona zice : Afirmarea cA existA infractori
absolut incorigibili, nu pare a fi conforma cu adevdrul. Nici un om, orica de jos ar fi cAzut, nu trebue sä fie considerat ca incapabil de regeneratiune morala. A admite contrariul ar fi sa negAm perfectibilitatea omului, ar fi sd negam realitatea unei din cele mai frumoase promisiuni ale cristianismului"). Autorul suedez se arattt aici un demn reprezentant al '1 D. Olivecrona: De la peine de mort, p. 155.
276
scoalei clasice, care se multumeste a afirmd si a rationd in abstracto : Pentru scoala positivistd penala, si pentru toti cei cate cunosc pe infractori altfel cleat din MIL nu exists nici o indoiald cd sunt infractori incorigibili, infractorii näscuti, precum exista si bolnavi cronici incurabili, mai ales acei loviti de o boald grava Inca din nastere. In abstract se poate ca nici un criminal sä nu fie incoi: rigibil, Insä foarte multi sunt astazi incorigibili din cauza insuficientii mijloacelor noastre actuale, dupa cum si multe boale sunt astazi incurabile din cauza imperfectiunei medicinei contimporane.
Dar, in definitiv orice discutiune e de prisos fata cu cifrele. Numeroasele recidive, nu dovedesc oare cd regimul pcnitentiar nu este coregator ? De ce sä cerem pedepse cu moarte,
o calitate pe care nu o cerem si nu o putem obtine dela celelalte pedepse? Pedeapsa poate sa indrepteze cel mult pe infractorul de obicei, dar niciodata pe cel ndscut, caci in acesta vitiile morale, sunt consecinta vitiilor organice produse prin infinitul efect al ereditdtii, care nu se pot modified prin efectul timporar al pedepsii. Aceste vicii organice ale infractorului näscut, pe care Lombroso crede ca le-a gasit, stiinta nu le-a recunoscut, cu atät mai putin n'a putut gasi remediul in contra lor. Sunt medicamente care se Intrebuinteazd pentru certe boale ale corpului, pentru cangrena insä, in starea actuald a tiintei, nu existd alt mijloc decdt amputarea organului bolnav, spre a salva restul corpului. . D. Garcon insusi, care e un abolitionist spune : 0 legislatiune penala trebue neapdrat sä organizeze o pedeapsd
eliminatoare"1); noi credem cd aceastd pedeapsd trebue sd fie moartea, singura absolut si sigur eliminatoare. 5) Inegalitatea pedepsi cu moarte. 1716.
Pedeapsa cu moarte e inegald
zice V. Boe-
fiindca toti oamenii nu dau acelasi pret vietii, pentru unii pedeapsa cu moarte e insuficienta, pentru altii ea e inresco
1) Garpon: Revue pénit. 1909, p. 808. ObservAm cA In Franta e mai usor sA lie cinevA abolitionist, cAci acolo existA pedeapsa mare si
eliminatoare a relegarii in colonii recidivistilor, si deportarea in fortarete, pedepse care la noi nu pot exista.
277
diferentd. Cei mai man cu1pabiIi infractorii de profesiune I), se tern putin de ea, si actiunea legii trebue sä fie asupra lor mai tare si mai sigurd" 2). Si acest motiv este fara valoare, fiindcd el se poate aplicd la orice altä pedeapsd. Oare toti oamenii On deopotriva la libertatea lor 3), sau la banii pe care trebde sa-i plateascd daca sunt condamnati la amenda ? Care este pedeapsa or suferinta, despre care sd se poata spune ca e simtitä deopotriva de toti damenii cdrora ar fi aplicata Prin urmare, acest argument nu dovedeste nimic, tocmai din cauza cd dovedeste prea mult. 6) Imoralitatea pedepsi 1717.
CU
moarte.
Pedeapsa cu moarte e imorald, in acest sens
cä ea nu e decal continuarea vechilor torture si mutilari ea oferd o priveliste barbara curiozitatii publice, inaspreste moravurile si face inimile nesimtitoare"). Fara.* sd primim calificarea de imorald, recunoastem ca acest argument are oarecare valoare, insa ne pare insuficient pentru a se admite desfiintarea pedepsii cu moarte. In adevar, societatea moderna a acut indestul pentru infractori desfiintand tortura i mutildrile, ea trebue sä se mai gandeasca si la victimele lor. Sentimentalismul e desigur un lucru bun, dar justitia i utilitatea publica puse in balanta can-
täresc mai mult. C'est aucune fois crime d'être trop doux, zice cu drept cuvAnt inteleptul Ayrault3). Cdci in acest caz adaoga Maitre de Sacy este a fi prea crud cdtre toti oamenii, fiind milostiv cdtre un singur om
care a meritat moartea si a cdrui prea dreaptd pedeapsd tre1) Autorur e aici la nivelul stiintei penale din timpul sau; crede cd cei mai mari infractori ar fi cei de profesiune; probabil cA nu cunosteA clasa numitA a infractorilor näscuti. 2) D. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 366.
9 Tocmai critica neegalitAtii o face d. Maxwell inchisorii (vezi Nr. 1825).
4) D. Boeresco: Des délits et des peines, p. 36; in acelasi sens d'Olivecrona: De la peine de mort, El. 157 si urm. 5) P. Ayrault: L'ordre et formalité I, art. VI, Nr. 2.
270
hue sa slujeasca de invatamant tuturor, si sa opreaSca reaua vointa a facAtorilor de rele" 1). Societatea trebue sa se fereasca cu grije de aceasta gresala sau crima dupd cum o numeste Ayrault. O observare generald zice /User aplicabila la mice pedeapsa corporala si a carei dreptate oricine o poate apretui, este ca toate frumoasele principii care se invoaca, si toate sentimentele filantropice, care se desfasura cu atata bunavointa
in favoarea desfiintdrii pedepsii cu moarte, sau pedepselor corporale, tind numai sa apere cauza raufacatorilor, dar aceia care se pretind animati cu un zel atat de inflacarat pentru umanitate, perd cu totul din vedere interesul bineinteles al societatii, si se preocupa foarte putin de omul nevinovat, care poate in fiecare clip& sa cada victimd a cupiditdtii, a rasbunarii sau a rautatii unui scelerat.
Cand se pledeaza cauza umanitatii, trebue inainte de toate, a se arata generos cdtre aceia a caror viatA, avere si onoare se afla necontenit expuse la atacurile celor perversi; se ofenseaza insa cerul si oamenii daca se imbratiseaza cu atata caldura cauza asasinilor, otravitorilor si incendiarilor, fard
sa voim sa ne gandim cd, cu cat se arata cineva mai liberal cu acestia, cu atat se procede mai cu neumanitate cdtre cetateanul virtuos si pasnic, care invoaca ajutorul legilor, ca singurul sau scut ; si nimic nu-mi pare mai conform ratiunei decat aceasta apreciare asupra lui Beccaria din Repertoire de jurisprudence" al d-lui Merlin (Vezi Peine). Ca el se maguleste cd a pledat si castigat cauza umanitatii, insa i se poate spune, cu mai mult adevar, ca el a pledat cauza sceleritatii, si ca din fericire a perdut-o" 2). Oamenii de abstractiune zicea in acelasi sens Gergeres in Congresul din Bordeaux miscati fart indoiala de intentiuni excelente, nu trebue sa pearda din vedere ca, daca criminalii cu drept la mila, oameni cinstiti la randul lor au drept la ocrotire 0 ca viata unui cetatean fara prihana, Merita cu prisosinta ca sa se inlature zece criminali, de speta acelora care, 1) Maitre de Sacy : Le Deuteronome, trad. en francais. Paris, 1685, p. 257-258. 2) Asser: Apologie de la peine de mort. Bruxelles, 1828, p. 11.
279
dupa cuvintele lui Dante, vor e§i din mormant cu pumnul inchis §i amenintator" '). Infine, vom adaoga spre a termina cu aceasta obiectiune ea, societatea poate evita de a da un spectacol barbar curiozitatii publice i inasprirea moravurilor interzicand executarile publice §i prescriind uciderea osanditilor la moarte in inchisoare, dupa cum se practicti lucrul in Anglia. 7. Pedeapsa cu moarte nu este exemplará. 1718. Aceasta idee este foarte veche ; Carrara citeaza cuvintele lui Ovidiu Casiu : Majus exemplum esse viventis miserabiliter criminosi, guam occisi2). Aceia§i idee a fost sustinuta de Bodin in secolul al XVI-lea. Un om zdravan bun lucrator e cu mult mai folositor spetii noastre decat un cadavru ; ace§ti mizerabili, fiind expu§i continuu la vederea trecatorilor, fac cu totul alta impresiune de temere §i de teroare contra crimei, decat atunci cand timpul §i moartea i-au facut
sa dispara"8).
Ideia e dar mai veche chiar decat lupta contra pedepsii cu moarte ; ea a fost reluata de Beccaria §i este i azi sustinuta de multi abolitioni§ti. Spre a o dovedi se citeaza cazuri de indivizi care, de i au asistat la o executiune capitala, au comis fapte pedepsite cu moartea, aproape imediat4). Daca am crede pe Mittermaier Nicaeri restabilirea sau uzul des (al pedepsii cu moarte) n'a mic§orat numarul crimelor mari. Din
contra abolitiunea sa totala sau partiala le-a facut sa descreasca, §i nu e mai putin adevarat cd, in nici o tara, ea n'a fost urmata de o recrudescenta a criminalitatii, sau cel putin sa o fi provocat" 5). Partizanii desfiintarei pedepsei cu moarte s'au incercat sk dovedeasca cu cifre statistice aceasta afirmare a lor, care, daca
ar fi adevarata, marturisim ca am deveni cel mai aprig abolitionist, caci nu de dragostea ei, sustinem pedeapsa cu moarte. ') Dupà citarea Dr. L Ch. Herpin: Etudes sur la reforme et les systemes pénitentiaires. Paris, 1868, p. 10 si 11. 2) Carrara: Programma P. G., T. II, § 661, nota p. 35. 3) Th. Morus: Utopia. Livre II, p. 232. 4) Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51 ; d'Olirecrona: Op. cit., p. 103 si urm. 5) Mitterrnaier: La peine de mort, p. 137.
280
1719. Vom examind mai tdrziu, la finele acestui studiu, eficacitatea pedepsii cu moarte i vom iratd cu date statistice
§i cii märturii istorice ca ea este cea mai exemplard si mai eficace dintre toate pedepsele. Deocamdatd, i inainte de a procedà dupd metodul positivist, ne vom mgrgini sä repro.ducem parerile cdtorva abolitionisti in privinta ineficacitatii sau a lipsei de exemplaritate a pedepsii cu moarte. Ch. Lucas, unul din cei mai ferventi absolitionisti, care gaseste 27 de defecte pedepsii cu moarte, si tot atAtea calitati sistemului inchisorilor, nu tagadueste totusi eficacitatea pedepsii supreme: ,Nu cu simpla afirmare zice dansul a unei eficacitdtii destul de greu de stabilit, i totdeauna mai mult sau mai putin. usor de contestat, pedeapsa cu moarte trebue sd fie -stearsd din codicele noaste pentru a nu mai apared, ci cu in-
vocarea principiilor de morald cretind care, odata ce au strdbatut in constiinta omeneascd nu se mai sterg, cu inaltele inspiratiuni ale naturei omenesti Iatã cum trebue combdtuta i rasturnata pedeapsa cu moarte, ridicand contra ei legitimele reclamatiuni ale con§tiintei omenesti i energicile proteste ale civaizafiunei noastre
creOine, care trebue sã se simtd, injuriatä suferind in secolul al XIX-lea aceasta ultimä si sangeroasa urma a talionului" 1). Ch. Adolphe si F. Flélie, care deasemenea sunt infocati abolitionisti recunosc i dansii cd e inexact de a sustine cd pedeapsa cu moarte nu micsoreazd numdrul infractiunilor. Reproducand cuvintele lui Livingston, care contesta cd pedeapsa cu moarte ar aduce o micsorarc in numdrul crirnelor, distinsii
penalisti francezi spun: Fdrä indoiald cd se poate sustine, Orland seamd de mdrturiile istoriei cd, acolo unde au existat
supliciile cele mai crude s'au manifestat crimele cele mai groaznice. Caci, dupd cum observa Bentham, rdu facatorii se indspresc la cugetarea soartei care ii asteaptd, i actele lor cele mai spdimantatoare de barbarie nu sunt atunci deal represalii. Lisa, poate cineva atribui numai pedepsii cu moarte o progresiune in crime, progresiune dealtrnintrelea care poate ft foarte contestatd? Aceastd asertiune ar fi fdrä indoiald prea cutezatoare. In general, infractiunile n'au variat din cauza pe') Report al lui Ch. Lucas, membru al Institutului publicat dc'd'Olivrecrona, Op. cit., p. 200 §i 201.
281
depselor ci din cauza moravurilor §i a timpurilor. Nu §tim dacd desfiintarea pedepsii cu moarte le va face mai nitmeroase sau mai teribile, §i ateptarn cu viu interes rezultatul incercdrilor
pe care le-au facut mai mai multe State ale Elvetiei, Germaniei i Statelor-Unite. Insä ne e greu a admite cd aplicarea acestei pedepse sd fie ca o sdmantd fecunda de crime §i ca, dela e§afocl chiar sä derive atentatele care au facut ca el sä se ridice"2). De aceia§i parere sunt profesorii B. Boerescu, Cantilli §i Garcon, tustrei deasemenea partizani ai suprimarii pedepsii cu moarte. Dupd cei doi dintai pedeapsa cu moarte 1111 numai cä
este exemplara, dar chiar o socotesc cea mai exemplard din toate pedepsele. Este incontestabil zice B. Boerescu ca pedeapsa capitald e aceea care insuflä cea mai mare teroare, ca ea este cea mai spaimantatoare §i cä produce cea mai vie impresiune asupra spiritului rnultimei" 8). Cantilli deasemenea combatand pedeapsa cu moarte re-
cunoate totui ca ea are o mare calitate, aceia de a fi cea mai exemplard dintre toate pedepsele, caci de ce se poate intimida omul mai mult decal de perderea existentii lui? Ea intimideazd mai mult decat orice alta pedeapsa" 4). In fine d. Garcon zicea in §edinta din 27 Febr. 1907 a SocietAtii generale a Inchisorilor : Parerea mea este cä pe-
deapsa cu moarte e eficace cand ea este aplicata. Cand de exemplu, in timpul Restauratiunei, se executau 70 !Ana la 100 persoane pe an, pedeapsa suprema era intimidatoare §i exemplard. Aceia care neagd acest lucru, imi pare cd neagd intreaga istorie a criminalitatii §i a represiunei" 6). Vedem dar cd acest argument e foarte contestabil, §i cd multi abolitioni§ti departe de a-1 invoca. II combat cu multd energie. ') AceastA idee ne pare gresitA chiar cu temperamentul in general;
sistemul represiv joaca desigur un rol insemnat asupra criminalitatii; de ar fi exacta ideia autorilor pe care ii citatn, pedepsele ar fi In general inutile. 2) Ch. Adolphe i F. Hale: Téorie, VI-ème, éd. Paris, 1887, T. I, Nr. 59, p, 103 si 104.
3) Boeresco: Des délits et des peines. p. 371, 4) Cantilli: Curs litografiat, p. 64. 5) Garpon: Rev. pénit. 1907, p. 331,
282
1720. E adevarat ca pedeapsa cu moarte n'are efectul de a impedeca pe toti criminalii sa comitd asasinate; nu existd nici o pedeaps6 pe lume care sa aibä efecte absolute, ins& este incontestabil, i vom cautd sä dovedim acest lucru cu cifre statistice, cd pedeapsa suprema produce efecte salutarii, i e destul ca ea sä aibd efecte relative, sä scape o singura victimd inocenta de asasinat, pentru ca sa nu stain la indoiala sd ucidem zecimi de asasini.
Ca sä dovedeascd afirmarea cd pedeapsa cu moarte nu e exemplard, abo1itionitii, dupd cum am spus, au citat cazuri de criminali care au asistat la executare fard ca aceasta sa-i fi abatut dela comiterea de crime ') Dupd noi aceasta nu dovedeste nimic; este evident cd un criminal ndscut, va veded or nu va veded executiunea si chiar de se va aplica o grea pedeapsa contra lui, tot periculos pentru
societate va rdmane si la prima ocaziune va comite crima. Nimeni nu sustine cd pedeapsa mortii are efecte absolute, insd desigur cd are efecte relative, la criminali rnai putin perversi si mai mult fricosi i aceasta e sdficient. Cum ziced d. Leveillé la cursul sau It y a ce qu'on voit, et ce qu'on ne voit pas" 2), se vad numai criminalii care comit crime desi au asistat la o executare, Insä nu se tine seama de aceia care Inspaimantati de pedeapsa mortei au fost abdtuti dela savdrsirea de crime. Adevarul este ca, desi pedeapsa cu moarte nu impedica
toate crimele, ea este insä, dupd cum spune d. Manouvrier,
un fretu contra crime' 3). daca pedeapsa supremd ar trebui desflintata fiindcd nu este exemplara, ce va trebui sd zicem de pedepsele privative de libertate, care se bucurd de predilectiunea legiuitorului 1) G. Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51, citeaza o multime de cazuri de asasini care au asistat la executarea altori asasini.
Robin, spune ca din 167 condamnati la moarte asistati la Bristol in ultimele momente de preotul inchisorii Roberts, 161 i-au declarat ca au asistat la executari capitale. Acest lucru a fost constatat in parlamentul englez in 1840". Rolin La pena di morte. Trad. ital. Lucca, 1871, p. 63 (dupa citare Enz. Carnevale. La pena di morte. Torino, 1888, P. 26).
2) Cursul de legis. penala la Facultatea de drept din Paris. Lect. XIX din 18 Dec. 1883. Ce qu'on voit et ce qu'on ne voit pas, este o formula celebra a lui Bastial din Harmonies économiques. 8) Manouvrier, Profesor la scoala de antropologie din Paris, dupa
citarea Dr. Lacasagne: La peine de mort. p. 152.
283
§i de a foarte multor penali5ti ? Ce exemplaritate au aceste pedepse, cand humArul recidivi§tilor cre§te pe fiecare an, §i cánd, dupd cum vom aratä mai tarziu, nu numai puFäria§ii in timpul implinirei osandei lor, dar chiar directorii i personalul Insdrcinat cu paza lor, comit infractiuni 1 1). Un magistrat,
bun cunoscdtor al penitentiarelor din Prahova, afirmä cd cel mai mare contigent de fapte rele ce se Coma in Prahova ii da populatiunea dinprejurul penitentiarelor 2). Dacd lipsa de exemplaritate e un motiv de flesfiintare a pedepselor, apoi trebuiesc cu atat mai mult desfiintate pedepsele privative de libertate, care sunt atat de putin exemplare, incdt nu servesc nici chiar persoanei cu care se face exemplul §i executätorilor pedepsii. 8. Statul nu astig'd nimic cu un om mort, pe and un condamnat
ii pate folosi cu munca lui. 1721.
Voltaire, comentând pe Beccaria a exprimat aceastd
idee in modul urmator : S'a zis cä un spanzurat nu e bun la nimic §i cd supliciile inventate pentru binele societätii trebuie sd-i fie folositoare ; Insd e evident cd 20 de tdlhari zdraveni $i voinici, osAnditi la munca silnicd, vor face mai mult serviciu Statului prin pedeapsa lor, decdt bine faced moartea lor cdldului, care este pldtit pentru a omort pe oameni in public" 3). 1722. Vom trece cu vederea cd tot Voltaire a zis : Dan un spAnzurat nu e bun de nimic, un pu*cdria§ nu e lucru mare 4), §i cd E. de Girardin §i Ch. Fere sustin din contra cd pedeapsa cu moarte e cea mai putin costisitoare5); ne Intrebdrn insä dacd. micul 1) Vezi mai departe N-rele 1813 si 1814.
2) L. Elefterescu: Discurs de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de apel. Bucut esti 1892-1893 (fost multi ani prim-procuror la Prahova). Dreptul an. XXI (1892), No. 53, p. 418, col. 1.
3) Voltaire: Commentaire sur le livre Des délits et des peines" publicat in trad. franc, a lui Beccaria. Paris 1773, § 10, P. 418. 4) Si un pendu n'est bon a rien, un prisonier n'est pas bon a grande chose.
5) Enz. de Girardin: Droit de punir. Paris 1871, p. 53 si Ch. Fire. Crime et repression, p. 117. Primul zice: Mettre les mauvais en prison, c'est mettre les bons a l'amende, puisque ce sont ceux-ci qui paient les frais de logement et de nourriture de ceux-là. In realitate regimul inchisorilor costa mult pe Stat fiindca nu toti infractorii muncese.
284
ca§tig material ce se poate trage din munca unui asasin poate fi pus in cumpänd cu marile cestiuni de morala i sigurantd
sociald ? D. Boerescu, de,i abolitionist, recunoa§te cd acest argument n'are nici o valoare, pentru motivul ca siguranta §i viata unui om sunt cu mult mai presus decat ca§tigul pe care hat trage Statul din munca o-cna§ului Adaogam ca, daca ar fi
vorba numai de c4tigul Statului, cel mai bun sistem ar fi amendele mari §i Confiscarea generala a bunurilor, lucru pe care nimeni nu-1 poate sustine. A pune astfel discutiunea pedepsii cu moarte este a o cobori prea jos. Ortolan spune cd, in orice caz astfel pusa discutiunea e o cestiune de bund adminstratie, insä nu e cestiune de drept penal §i adaoga : Ori de cdte ori, in loc de a ajutà sd se satisfacd exigentele penalitatii, aceastd consideratiune se va substitub ca obstacol sau ca o cauzd de deviare, scopul penal va fi perdut sau atins in mod imperfect. Societatea va fi ca bolnavul cdruia, din motiv de economie, nu i se administreazd medicamente, sau i se administreazd ran" 2). Ne marginim la combaterea acestor principale argumente In contra pedepsii cu moarte, cdci dacd am voi sä examindm toate argumentele invocate de Ch. Lucas §i a1ii, discutiunea ar Iuà o prea mare intindere 2). 1) Boerescu: Op. cit. p. 352. 2) Ortolan: Elements. T. II, No. 1346, p. 9.
8) Ca sa dam un specimen de argumente in contra pedepsii cu moarte, vom cita unul dat de un avocat, Francesco Sarri Fu Tommaso Dansul spune ca pedeapsa cu moarte produce adesea achitari spre a o evita, i eiteaza un caz din Noembre 1863 la juratii din Trani, unde el insusi ca avocat a obtinut achitarea a doi indivizi acuzati de omor premeditat, care pentru o plata de 25 lei, ucisese o femee nedrept cazuta in ura barbatului. Della pena di morte. Bari 1865, p. 20. CAnd in cauzA se constata ca un avocat misel si niste jurati nemernici au pricinuit achi-
tarea a doi asasini, de ce se mai cauta in pedeapsa cu moarte cauza acestui rezultat ? Desigur ca avocatul care rnr numai ca. lupta pentru achitarea asasinilor dar chiar spune lucrul si-si face reclamA, nu e om cum se cade, iar juratii care aveau mijlocul acordand circumstante atenuante sa evite achitarea, nu au nici o scuza pentru nemernicia lor, chiar daca ar fi fost abolitionisti. Un alt argument neserios la Carmignani: care zice ea La infractiunile de curaj nu trebue sa se opuna o pedeapsa,
care ca moartea le da prilej sa o arate". Sulla pena di morte. p, 82). Atata numai ca ucigasii nu prea arata curaj in fata mortii sigure, ci le,
285
1723. Acum dupd Ce am expus argumentele In contra pedepsii cu moarte, §i am ardtat netemeinicia lor, e timpul sd spunem motivele care ne fac sa sustinem aceastd pedeapsa. Ce e drept cd noi, combatand argumentele contra pedepsii cu moarte, indirect ajungem sd dovedim Ca aceasta pedeapsd trebuie sä ramana in Codicele penal, insa, pe langa aceastä pro bare indirecta, credem cd e bine sa facem i dovada directd, citand argumentele care se aduc de antibolitioni§ti, cum am eitat i principalele argumente ale abolitioni§tilor. La cursul sat' de legislatiune penala comparata, d. Leveilé, pro fesor la Facultatea de drept din Paris, punandu-§i cestiunea daca pedeapsa cu moarte e legitima, ziced aceste
cuvinte : Quand on est jeune au croit la peine de mort illégitime, mais quand on devient vieux, et c'est mon cas, on arrive
a la conclusion qu'elle peut are utile dans certains cas" '). adevarul este ea, daca cineva nu se ia numai dupa fraze i dupa curent, ci tine seama de necesitatile sociale, detrebuintele pe care le indica practica, nu poate sa declare ca pedeapsa cu moarte trebuie sd dispara in starea de astazi a omenirei. Pedeapsa cu moarte zicea Target pana sa vina. timpuri mai fericite, este Inca necesarie, §i daca este departe de a ofensa umanitatea, o serveste, pastrand viata la toti aceia pe cari sceleratul i-ar fi mai ucis, la multi din aceia care ar fi cazut victima unor atari infractori" 2). place sA-si joace pielea numai In partidA sigurA unde altii sunt expusi sA moarAl Mare parte din ei s'au arAtat foarte fricosi nu numai la moarte, dar chiar la batae ; bAtAusii englezi inainte de a li se aplicà pisica cu nouA cozi incep sa tipe din toate puterile. H. Rochefort, care desigur cA nu este un fricos de moarte, spune singur in: Aventures de ma vie-
T. IV, p. 65, cd stiind cA duelul e pedepsit cu moartea in Englitera, si voind sA se batA in duel a plecat din Englitera i s'a dus sa se batA in duel in Geneva. Corneille a spus un adevAr cAnd a zis: Et que la grandeur de courage. Devient d'un difficile usage. Quand on touche en dernier moment.
Tot atAt de putin serios ne pare argumentul adus de Carrara impreund cu Nicolini in contra pedepsii cu moarte, cA legea naturei ar fi. o lege esentialmente conservatoare (Programma § 66G); ca si cum acei care sustin pedeasa cu moarte nu ar cAutA tocmai sä conserve societatea.
1) Leneillé: Cours de droit penal, profesat la Facultatea de drept din Paris, 1883. Lect. XIX din 18 Decembrie. 2) Projet de code criminel. Observations, p. VII, ed. originalA Locre. Observat. prelim. T. XXIX, p. 9.
286
1724. Unul dintre cei mai mari cugetatori, §i care, dupd pärerea noasträ a sustinut mai bine pedeapsa cu moarte este ilustrul Herbert Spencer ; el a scris in aceastd privintd .ni§te linii magistrale pe care credem cd este bine a le reproduce. Marele sociolog pune In principiu, cd trebue a face deosebire, in ceia ce prive§te pedepsele, Intre diferitele naturi de oameni ; omul salbatic §i cel civilizat nu pot fi tratati In acela§i mod 1).
Ei binelse intreabd H. Spencernu se vede Ca, pentru aceste cloud caractere atat de opuse trebue, pentru vinele lor, doua feluri foarte deosebite de pedepsire ? Pentru a retitle pe cel din urma, pedepse aspre, repezi, precise pentru a isbi cu tdrie imaginatiunea sa ; se va impiedeca dela fapte rele cel dintai cu pedepse mai putin definite, mai putin intense, mai putin imediate. Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, monotond, rezervatd criminalilor e destul, pentru cei mai pufin civilizali, pedepse corporale si chiar moartea, nu trebue mai putin. Prin urmare, noi spunem, mai intai ca, din o stare sociald, din care na§te o forma de guvern riguroasa va na§te deasemeni fart indoiald un Codice penal riguros, insã mai cu seamd cd, la o atare stare sociala rigorile Codicelui sunt necesare. i s'ar putea cita o multime de fapte spre confirmare. Martur acest Stat al Italiei, in care se desfiintase, dupa rugaciunea
unei ducese murinde, pedeapsa cu moarte, §i unde numdrul asasinatelor a crescut atat de mult Inca a trebuit sä o restabileascd.
Iata dar o fapta ; intr'o stare de civilizatiune mai putin Inaintatd, un codice penal sangeros e totdeodata un produs natural al epocii §i un frau natural pentru epocd. Sd mai notdm aceasta : cd nu se poate aplica atunci un codice mai echitabil §i mai uman A§A dar e clar, cred, cd nu se poate aplica o pedeapsd absolut justd unui popor barbar sau semi-barbar, cum e clar
cd nu i se poate da un guvern absolut just. Precum pentru cutare natiune, despotismul e regimul convenabil tot asemenea, pentru alta natiune, un codice penal, de cea mai Mare asprime 9 AceastA idee dealmintrelea e sustinuta §i de Beccaria dupd cum am vAzut.
287
este acela care 'i se cuvine. Ceeace scuzeaza ambele aceste institutiuni, este cd ele sunt ceeace caracterul national poate suporta mai bun, este cd mai putin aspre, el ar lasd sa patrundd conluziunea In societate, i cu ea rele cu mult mai crude decdt acelea pe care ele le pricinuesc. Despotismul cu toate Ca e un rdu, and este a se alege intre el si anarchie, se poate zice ca anarchia ar aduce suferinte mai rele deat despotismul, si cd acesta e justificat prin nenorocirea timpurilor. ,,Desigur cä decapitarile, spanzurarile si arderile de alta data erau mari nedreptdti fata cu justitia abstractd, totusi daca se dovedeste ca, cu pedepse mai putin extreme, societatea ar fi fost mai putin in siguranta, ca, fait aceasta asprime, infractiunile s'ar fi inmultit, i totalul relelor ar fi fost mai mare, si
ar fi apasat mai greu asupra celor mai pacifici, atunci trebue sã marturisim cä rnorala aproba acele asprimi. Dintr'o parte si din alta, se poate zice, dacd se face balanta nenorocirilor date cu pedeapsa, cu nenorocirile evitate, scopul ce se urmara
era ca sa existe cat se poate de putine greseli, de suferit, si ca sa existe cat se poate de putine greseli, aceasta este justitia absolutd" '), 1725. In rezumat dar, dupe H. Spencer, legile trebue sa
tind seamã de starea de civilizatiune a poporului, si nu se poate pune in principiu, or regula absoluta, ca pedeapsa cu moarte trebue desfiintata la toate popoarele. Carmignani in Teoria delle leggi, in capitolul intitulat : Della invariabilità della nozione della offesa della sicurezza sociale" a sustinut parerea contrarie combatand pe Bentham (Traité, T. III, p. 320 si urm.) i numind stranie parerea lui cd, notiunea de infractiune are caracter de circumstanta i e in raport cu modul de a simti, de a cugeta al unui popor, cu uzurile, religiunea i principiile sale si clima in care traeste, si nu mai putin stranie parerea ca notiunea infractiunei variazd cu schimbarea legilor. Dupd Carmignani legiuitorul toscan 1) H. Spencer: Essais de morale de science et d'esthetique, 2-erne ed. Paris, 1885, p. 321-323, Cap. VIII, intitulat: Morale de la prison. ,In acelasi sens, de si abolitionist, Carmignani vorbind de celelalte pedepse
spune cä pedeapsa e desigur un eau, dar relele care in lipsa ei ar irezultà pentru societate, din cauza abuzului libertAii, ar fi si mai grave si mai periculoase Carmignani. Elementi, § 302; Confr. 316.
288
a dovedit cd legile pot formà caracterul moral al popoarelor i cä nu caracterul moral al popoarelor trebue sä dea norma legilor '). Nimeni nu mai poate sustine astdzi eroarea filozofilor secolului al XVIII-lea, in care cade i ilustrul Carmignani, cä legile sunt independente de poporul la care se edicteaza, i cd au caracter de universalitate si omnipotenta, putandu-se apnea la toate popoarele parnantului, i avdnd de rezultat sd formeze moravurile. Toatd lumea e astazi de aceasi parere asupra acestui
punct cu H. Spencer, inutil dar de a-I discuta 2). 1726. Trebue totusi sä facem o rezervä la cele spuse de H. Spencer in privinta pedepsii cu moarte. Dupa marele sociolog englez, trebue a distinge in aceasta privinta diversele popoare ; dupd cum la unele popoare despotismul este mai potrivit caracterului national, tot astfel ar A i cu pedeapsa cu moarte care n'ar trebui sä ramând decdt la popoare cu civilizatiune i moravuri inapoiate. De aceiasi parere e i d. Civoli, un eminent penalist italian, care dupd ce se declarä adversar al pedepsii cu moarte,
spune totusi ca ar fi o nebunie (opera stolta) dacä s'ar desflint& pedeapsa cu moarte in o tard sdlbatica i barbara, in care nu existä mijloace sigure de paza infractorilor, in care conditiunile obisnuite ale vietii sunt atdt de rele incát spre face din inchisoare un rdu3)3 trebue ca osdnditul sä fie supus la chinuri si la cruzimi. Noi credem cd H. Spencer si d. Civoli se insala, i ca pedeapsa cu moarte nu trebue niciodlita desfiintata la un popor. Omul cri-
minal e un atavist, un barbar rdtacit in mijlocul civilizatiunei moderne; faptele lui in general sunt fapte de barbar, i prin urmare trebue a le apnea o lege adequata, adica potrivitä Acest salbatic, normal altädatd, anormal astazi, se gdseste la 1) Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. II, Cap. XXII, T. II, p. 412 si urm.
2) Vezi Intre altii J. L. de Lanessan: La lutte contre le crime.. Paris, 1910: Preface mai ales p. 13. 8) Civoii: Lezioni. Part. II, lect. IV, p. 25. Autorul admite dease menea cA ar fi imprudent legiuitorul care ar stA la indoiald sA recurga la pedeapsa cu moarte in caz de agitatiuni sociale, care ar puteA facesA se nasck in revoltati speranta de a pune maim pe putere. (ibidem). Recunoaste deasemenea cA pedeapsa inchisorii substituitA pedepsii cu, moarte, nu e astfel organizatA ca sA dea fructele care ar trebui. (Ibidem:Lect. V, p. 3).
289
toate popoarele, chiar la cele mai civilizate; vom cita spre dovada urmatoarea telegrama: San-Francisco 8/20 Febr. 1891". Niste marinari englezi, in trecerea lor pe la Burnah, au facut sa sufere un teribil supliciu unui negru acuzat de o gresala destul de mica. Ei l'au
legat in cruce pe un arbor si 1-au lasat timp de 3 zile fara" demancare. Pentru a adaoga chinurile acestui crud supliciu, ei acoperise corpul lui de mustice si muste mari care-1 mancau, si atarnase deasupra capului lui bureti imbibati cu apa"1). Nu trebue dar a se face deosebire de popoare civilizate si mai putin civilizate, ci de indivizi sociali sau civilizati, si anti-sociali sau neadaptati civilizatiunii. De oarece Codicele
penal se aplica numai celor din urma, el nu poate sa aiba. .cat o blandete relativa, din care insa pedeapsa cu moarte nu trebue sa lipseasca. In scurt, atat timp cat vor exista crime care ne vor reaminti de copilaria popoarelor, de salbatacia primitiva, trebue neaparat ca sa existe in legislatiune dispozitiune proprie de a
intimida pe indivizii care ar comite astfel de crime, sau cel putin a ne pune la adapostul reinoirei lor de acelasi individ. Pedeapsa cu moarte trebue sa inceteze prin puterea naturei, cancl vor Inceta omorurile, iar nu prin capriciul legiuitorilor, cand se formeaza in o tara majoritate abolitionista in parlament. Que messieurs les assassins commencent cum a zis intr'o fraza pe atat de inteleapta pe cat de spirituala Alph. Carr. Dar presupunand chiar ca o natiune ar ajunge la un grad de civilizatiune atat de inaintata incat speta omoritorifor sä fie
disparuta si sa nu mai fie decat o amintire, ce rau va putea. face pedeapsa cu moarte in codicele penal ? Caci din doua una, or exista la un popor ucigasi, si atunci
pedeapsa cu moarte arc rostul ei, or nu exista, si atunci pedeapsa cu moarte nu face rau nimanui, flind o pura masurä preventiva, un revolver care se tine in buzunar pentru a preintampina un eventual atac.
Target a spus o idee inteleapta, and a zis vorbind de o natiune unde abunda crimele si delictele ca.: pentru o atare natiune, pedepsele trebuesc mdsurate pe natura acestei rase 1) L'Indépendance roumaine 13/25 Febr. 1891, p. 2, al. 6. Tot un sAlbatic preistoric, socotim noi $1 pe apa$u1 francez. 50195
19
290
decdzute, care este focarul crimelor, §i a cArei regenerare abid se lasd a se intreveded, dupd o lunga urmare de guvernele cele mai intelepte, trecute peste o mare serie de generatiuni" '). Acesta e adevärul, insd, ceiace zice Target despre o natiune in care furnica infractiunile, trebue sä fie o regula generala aplicabild la orce natiune orcdt de civilizata i morala
ar fi. Codicele penal trebue sd fie mdsurat sur la nature de cette race abdtardie, qui est le foyer des crimes", iar nu pe natura generald a poporului, cdci orcdt de generala ar fi ea, nu pentru dânsa este fäcut codicele penal, ci pentru rasa decazuta a infractorilor. Cuvintele intelepte ale lui Beccaria, cä
trebue trAsnetul pentru a dobori un leu feroce, pe care o loviturd de puscä nu ar face decdt sa-1 intdrite, trebue aplicate indivizilor, iar nu popoarelor, cad orcare ar fi civilizatia sau barbaria popoarelor, indivizii iar nu popoarele sunt lei feroci. 1727. Comparatiunea lui Spencer cu despotismul nu e potrività, cad guvernul find unic i aplicabil tutulor, e natural sä fie potrivit naturei majoritatii cetatenilor, pe cand codicele penal, aplicandu-se numai infractorilor, trebue sd fie modelat dupd natura lor iar nu dupa natura majoritätii. Dacä intr'o natiune ar existd numai 100 de tigrii si hiene, in mijlocul a milioane de miei i gazele, codicele penal nu va fi instituit dupa natura blândä a celor din urmä, ci dupd natura fioroasd a celor dintai, cad numai lor se aplica. 1728. Deaceia cu mult mai intelepte si stiintifice ni se par cuvintele uneia din cele mai frumoase inteligente pe care le-a produs românismul, acel frumos meteor al cugetarii Vasile
Conta, care desi lipsit de acea instructiune stiintifica solidd care formeaza baza cunostintelor in apus, a isbutit numai gratie
puterii inteligentei sale sä se pund la nivelul celor mai mari cugetatori ai secolului al XIX-lea. Conta ce e drept se apropie foarte mult in idei de Herbert Spencer, insd prin modul sat de expunere el ne pare superior marelui sociolog englez, fiindcd stiintificeste vorbind, el este mai exact. A fost un timp zice Conta in care oamenii mai primitivi, erau mai mult determinati, prin emotiuni grosiere prea puternice. Pentru a luptã in contra acestor emotiuni, societatea '1 Observations sur le projet de code criminel. Paris. 1880, p. VI.
291
intared bunele motive, prea slabe atunci, prin pedepse groaznice, precum este tortura. Mai tarziu, cand motivele intelectuale au inlocuit pand la un oarecare punct emotiunile grosolane,
cand obiceiul a dat o putere mai mare bunelor motive, se gasi Ca pedeapsa cu moarte fara torture si inchisoare erau indestulatoare pentru ca sa complecteze bunele motive. Va veni
un timp in care, moralitatea publica va fi atat de mare, in cat legile penale vor trebui sa devina infinit mai putin severe deck astazi. Insa, in toate epocile societatea a instituit i va institui pedepse destul de severe pentru ca temerea de ele sa impedice pe oameni dela infractiuni, adica pedepse pentru a produce o cantitate de temere suficienta ca sa invinga relele motive, care ar puteà sa impinga pe oameni la actiuni rele. Prin aceste actiuni, departe de a compatimi la situatiunea criminalilor, i a-i trata ca bolnavi, trebue sa-i pedepsim, §i mai mult decat atat, trebue sa rupem relatiunile noastre cu ei, sd-i uram i sa-i despretuim. Astfel vom Intari buncle motive.
Pedcapsa cu moarte chiar nu ,rebue desfiinfatei in o fard, deceit in momentul cdnd se va proba cd temerea de o pedeapsd mai pufin severd este indestuldtoare pentru a impedeca oamenii cei mai pufin culli si cei mai abjecli de a sdvdrst cele mai mart crime. In adevar stabilind o pedeapsa, nu trebue sa tinem socoteala de oameni onorabili, fiindca ei sunt indestul de impiedecati de a savarsi infractiuni prin simpla desaprobare a constiintei lor si a societatii in care traesc. Insa, pe cat timp se vor gasi in societate indivizi care nu sunt impiedecati prin alte pedepse de a pune in pericol existenta i siguranta societatii, trebue a se mentine pedeapsa cu moarte. Totturile chiar ar fi necesare, daca s'ar proba ca pedeapsa cu moarte este neindestulatoare.
Bine inteles ca, amenintarea cu pedepsele cele mai severe nu ar puted intari mult bunele motive, pe cat timp legile de procedura penala i administratiunea justitiei ar fi destul de defectoase pentru a lasa infractorilor speranta de a nu fi descoperiti si de a scapa de pedeapsa prin orce alta specie de mijloace. Deaceia cateva pedepse putin severe, cu intelepte legi de procedura i o buna administratiune a justitiei, au mai mult efect asupra determinarilor voluntare ale oamenilor, deck pedepscle teribile de cari pot aved speranta ca vor scapa.
292
cAli permit sa cred ca, aceia care fac cu animozitate critica timpurilor trecute, in ceiace prive§te pedeapsa torturilor pi
aceia care se silesc sa probeze intr'un mod pur rational,
facand abstractiune de timpuri i locuri, ca pedeapsa cu moarte e totdeauna inutilä i injustä, Ca aceia zic, nu \Tad in mod clar
materia de care vorbesc, pentruca privesc aceasta materie prea unilateral. S'a zis intre altele ct experienta a dovedit ca, acolo unde s'a desfiiatat pedeapsa cu moarte numdrul crimelor mari a de-
venit rnai restrans decal in timpul pedepsii cu moarte. Insa trebue sa observam Ca aici se ia efectul pentru cauzd, caci pedeapsa cu moarte a fost desfiintata tocmai acolo unde infractiunile pedepsite cu moartea devenisera prea rare, §i unde prin
urmare, motivele morale devenisera dejd mai tari, ca mai inainte.
Astfel, intre altele, in Romania, pedeapsa cu moarte, care exista 'Inca in lege, nu fusese aplicata de fapt de foarte mult timp, §i tocmai pentru aceia s'a desfiintat. Abolitiunea pedepsii cu moarte a fost dar in Romania, ca i aiurea, consecinta indulcirei moravurilor §i nu cauza acestei indulciri I). Se §tie ca, moravurile Rornanilor sunt cu mult mai dulci decat acelea ale celorlalte nationalitati2). Tinand seama de ceiace 1) De aceasta parere intre altii C. Bolliac, care spune c statistica arata ca atunci au fost mai multe crime cand era tortura, teapa si spanzuratoarea. Poezii nationale. Paris, 2-a ed., 1857, p. 28- 32. 9) Fraza veche pe care o gäsim Inca in anul 1846 in Mesagiul Dom-
nitorului Bibescu, care dupa ce spune ca osanda mortii este in fapt cu totul desfiintata" adaoga aceste cuvinte:, Dreptatea cere a marturisi aci, Domnilor, cu cea mai adanca multumire, ca lauda cea mai mare despre acest rezultat se cuvine celei spre bine, firesti aplecari a poporului roman. V. Boerescu, unul din principalii sustingtori ai desfiintarii pedepsii cu moarte in Romania, se intreaba pentru ce legiuitorul tirbei pedepseste numai cu inchisoarea de maximum 6 luni mituirea unui functionar public. ,Oare pentru ca in aceasta tara probitatea i incoruptibilitatea functionarilor sunt exemplare?". Dansul raspunde: Putine tari sunt astazi in care coruptiunea functionarilor sa fie mai la moda decat in Moldo-Valachia. Atat de mult e deprinsa tara cu aceasta, fuck tir . judecator care nu vinde dreptatea, un avocat care nu cumpara pe judecator sunt consicierfuti ca anomali, ca fiinte supra urnane. (Des Wits et des peines, p. 263, nota). La randul nostru neintrebam: pentru ce s'a suprimat pedeapsa cu moarte in Romania? Oare pentruca la noi nu semai comit asasinate? Si pentruce V. Boerescu a sustinut suprimarea pc-
293
am spus mai sus, cred ct ar fi util si drept ca, in legile Romaniei sd se prevadd pentru sträini pedepse mai severe decal pentru Romani, si chiar pedeapsa cu moarte"). 1729. Daca am facut acea-Stà lungd citatiune, nu am avut intentiunea de a aproba toate ideile exprimate intr'insa de ilustrul profesor, ci am voit numai ca sirul ideilor sa poata fi urmat in intregime. Astfel nu putem admite impreuna cu Conta, ca dupa desflintarea pedepsii cu moarte numarul crimelor mari s'ar fi imputinat; aceasta alegatiune se discutd cu cifre statistice, iar nu cu rationamente, si mai ales nu poate sä fie admisä de un anti-abolitionist.
1730. Deasemenea ni se pare cä e a trece liniilele patriofismului si a cdded in sovinism, sustinand cd moravurile Romanilor sunt mai dulci deck ale celorlalte natiuni ; ne avem si noi ocnasii nostri care rivalizeazd cu cei mai mari scelerati din sträindtate. Este destul sd citez pe acest individ care se specializase sa omoare pe cantonicrii dela drumurile de fer, si pe Pipa omoritorul cdrciumarilor, care si unul si. altul au sdvarsit o multime de omoruri inainte de a fi prinsi. Dar banditul G. Lascarache ? El a fost condamnat in 1900, pentru 40 de asasinate si peste 86 de talhdrii sdvdrsite impreuna cu tovardsii lui, la munca silnica pe viatd, si fiindcd unul din cornplicii lui, Zldtaru, il denuntase, i-a fagaduit cd-1 va omori si chiar la omorit in inchisoare. Ziarul Universul' spunea cd a fost din nou dat judecatii, ceiace ni se pare ciudat, si cd atunci cánd s'a pronuntat a doua condamnare el ar fi zis: Daca e numai atat, atunci lasä pe mine"2). depsii cu moarte si indulcirea pedepselor? Era oare tare noastrA cea atAt de coruptä in privinta mituirei functionarilor, modul de virtute in celelalte privinte, si numai functionarii aveau monopolul criminalitAtii?
Nu vom zice insA cu V. Boerescu: C'est croyons nous parce clue les instigateurs ou les rédacteurs de cette loi avaient pear d'en etre les premieres victimes si elle eat été plus severe", fiindcd aceastä frazd desigur inexactk exprimA avAntul tineretii autorului, care mai tArziu, ca legiuitor, a imitat pe aceia pe cad ii critick 1) B. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 299-302. 2) El a fost impuscat in 2 Sept. 1904 de un gardian, probabil insArcinat intr'adins cu aceasta. Nu voim pe semne sa avem pedeapsa sincerd si legald a bAtAii, si a mortii preferAm insd sA tolerAm pe ascuns bAtaia si uciderea Hegel& a celor vinovati.
294
Dealtmintrelea numarul omorurilor in tam noasträ e destul de mare 1). Avem dar i noi ucigasii nostri, cum avem si falitii nostri.. 1731. Cu atat mai putin nu putem admite ca pedeapsa cu
moarte sa fie inscrisa in Codicele nostru penal numai pentru straini, ca si cum numai ei ar savar§l crime mari. In nici o legislatiune civilizata din lume nu existä o astfel de dispozitiune, care ar fi ca o ofensa pentru celelalte popoare, si din aceasta cauza nu ni s'ar permite, sau cel putin ar provoca legitime protestari si apoi represalii. Este dealtmintrelea trebuinta sä observ ca legea penala nu trebue sa fileä distinctiune de nationalitate, precum nu face nici
de clase sociale, ci trebue sa Ora seamd numai de gravitatea infractiunei ? Pe societate nu o importa nationalitatea infractorului, ba chiar din contra, daca avem interes sd pedepsim pe cineva mai greu, este natural sa tim mai aspri cu Romanii, cari raman cu noi, in societatea romana, §i care prin urmare ne insufla mai multa temere decat strainul nelegat de tara, care pro-
babil Ca dupa expirarea pedepsii va pleca din tara noasträ. Daca avem interes sa Indreptam bunele motive, cum zice Conta, sau sa moralizam pe cineva, desigur cä mai mare interes avem sa facem acest lucru cu un Roman, decat cu un strain, cad i o tara, intocmai ca un parinte, are datoria sa dea o bund educatiune mai intai fjilor sal §i apoi strainilor. Prin urmare i Romanii ca i sträinii care comit asasinate, trebuesc pedepsiti cu moartea. Dar, sa presupunem cà, dupa cum s'a afirmat ca Romanul nu se face niciodatä calau, am admite cä Romanul nu se face niciodata nici ucigas ; chiar in cazul acesta Codicele nostru 1) Vezi I. Tanoviceanu: Criminalitatea In Romania, dupa ultimele publicatiuni statistice. In Anal. Acad. 1909. In anul 1879 s'au condamnat 180 indivizi pentru ornor §i asasinat, dintre care 59 la munca silnica pe
viata. and Inteun an se ucid 180 de indivizi nevinovati, nu credem ca ar fi rau ca cel putin 100/0 dintre ei sa vada cat de neplacuta e pierderea naprasnica a vietii. Art. 19 al programului revolutiunei dela 1848 cerea: Desfiintarea atat in fapta cat §i in vorba a pedepsii cu moarte". Ignoranta profunda a §tiintei sociale a revolutionarilor nWri nu voia sa lase pedeapsa:cu moarte nici chiar pe bartie, ca litera moarta. Petitiunea din Iaqi din 1871 propunea ca art. 18 din Constitutiune sa fie astfel modificat: Pedeapsa cu moarte nu va putea fi restabilitä, afara de cazul prevazut de Cod. pen. militar §i pentru asasinat".
295
penal nu trebue sA facd distinctiune de nationalitate, fiindcd de oarece RomAnii nu vor comite ucideri, pedeapsa cu rnoarte nu li se va aplicA lor niciodatd, ci va fi rezervata de fapt numai strdinilor.
1732. In fine, find aldturi cu Conta, cä trebue a pedepsi pe criminali cu asprime, nu admitem cd trebue sd-i dispretuim sau sd-i urAm, fiindcd ei nu merita dispretul sau ura, ci mila, dupa cum am dovedit cAnd am ardtat cA vointa omului nu e libel-A, si cand am expus rolul social al pedepsii '). In aceastd privintd, scoala pozitivista este cu mult superioard ideilor lui Conta2). MArturisim insd cd, suntem alAturi cu dánsul, cd nu
trebue sd ardtdm mild unui vinovat, cdci aceasta 1-ar incurajA sd comitd infractiuni, insA, precum parintele -pedepseste
cu durere pe copil, tot asA trebue sd Led si. societatea fatd cu infractorul.
Dupa cum zice Barine, vorbind de scoala pozitivistd si sistemul sAu penal : El nu va fi crud, cAci nimeni nu simte indignare contra celui vinovat ; il vom suprima sau il vom confiscA, dar fart mAnie, dreptul de al:di-are va fi substituit celui de pedepsire, rAmAsitd a vechiului concept teologic al pdcatului.
Metafizicii vor protesta, dar nimeni nu va tine seamd de aceasta, pentrucd vointa nu e mai liberd printre onesti decAt printre vinovati. Cel care rationeazd nu se revoltA in contra 1) Chon-King: Part. I, Cap. II, Nr.2, recomanda judecatorilor chinezi ea: pedepsind sa arate semne de compatimire". Fontenelle dease-
menea in Traité de la liberté de Fame" (care i se atribue) spune: Criminalii sunt monstri cari trebue ucisi plangandu-i; supliciul lor scapa de ei societatea si sperie pe aceia cari ar fi ispititi sa-i imite". Oeuvres de Fontenelle, T. II, p. 616. 2) Revue littdraire, 1887, Nr. 3. Ideia e dealtmintrelea veche si se gaseste in Senecca, pe care I-am citat in introducerea filozofica si relativ la rolul pedepsii: Nihil minus quam irasci punientem decet. Platon 'Irish. in aceasta, privinta e susceptibil de a fi criticat. El spune CA: Raul, si oricine are sufletul bolnav e demn de mila,insa trebue a rezerva aceasta
inn mai ales pentru acela ale carui rele lasa oarecare nadejde de vindecare .
. - .
.
Daca trebue sa lasam liber curs indignarii noastre, nu este cat in potriva railor cu totul dati vitiului. incapabili de indreptare. Toti oamenii rai, sunt Mi fara sa voiasca in tot raul pe care-1 fac". Despre legi, V. vol. VII, p. 264, ed. V. Cousin $i vol. VIII, p. 162. Distinctiunea lui Platon este absolut fara temei stiintific.
296
unui fenomen, fie chiar dureros, ci face tot ce poate pentru a suferi cat de putin". Adeptii §coalei pozitiviste, mai toti admit ca., pedeapsa cu moarte e o trista necesitate, §i ca trebue a plange Pe criminal, nenorocita victima bolnava, nenorocit product al unei ereditati vitiate sau al unei rele educatiuni, dar ca totu§ trebue sa-1 pedepsim.
Si cine nu simte zice Lombroso ca e dureros ca sa sacrificam viata semenilor nostri ? Dar cum se face ca nu cugetam la aceasta, cand cu miile, cu milioanele sacrificam oameni cinstiti pe campurile de batae, adesea pentru un Capriciu dinastic sau pentru un amor propriu national; §i va trebul, serios vorbind sa cadem le§*mati, cand e vorba de a suprima putine individualitati necinstite, de o suta de ori mai periculoase §i fatale decat ale adversarului, dintre care vreuna poate sti loveasca pe un Darwin sau pe un Carducci ?" '). D. Garofalo exprima aceea§ idee printr'o comparatiune : Poate nu e trist zice dansul sa vedem ucigandu-se un caine, care eri Inca era prietenul nostru cel mai credincios ? Dar cine vreodata, pentru a-§i cruta nervii ar voi sa sustina ca nu trebue sa se ucida cainii turbati ?" 2). Am putea adauga la randul nostru: cine ar putea sa se gandeasca vreodata Ca nu trebue sa se fan o operatiune, din cauza milei pe care o inspira bolnavul §i a suferintelor pe care le aduce operatiunea? *1733. Si, fiindca am citat pe d. Garofalo, sa analizam putin opera sa contra abolitiunii pedepsii cu moarte in Italia, intitulata Contro la corrente", una din cele mai eminente ce s'a scris in favoarea mentinerii pedepsii cu moarte. Mai intai cateva cuvinte asupra imprejurarilor in care s'a scris aceasta carte. In Italia se nascuse o lupta invervnata intre abolitioni§ti §i antiabolitionisti, cu ocaziunea redactarii noului Codice penal Italian. In Toscana mai ales, in care pedeapsa cu moarte a fost suprimata in 1786, reintrodusa in 1790, din nou suprimata in 1847, reintrodusa in 1852, §i pentru a treia oara suptimata in 1859 ; locuitorii se opuneau cu mare energie la reintroducerea pedepsii cu moarte. Aceasta lupta a fost chiar 1) Lombroso: Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, P. 23. 2) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888, p. 43.
297
in mare parte cauza pentru care noul Codice penal a intrat in vigoare abia la 1 Ian. 1890. In cele din urmä Toscana i abolitioni*ii au invins, §i pedeapsa cu moarte a fost desfiintan in toatä Italia, prin Codicele penal actualmente in vigoare. In contra acestei tendinte, d. Garofalo a scris caitea cu titlul atat de semnificativ : Contro la corrente. *1734. In aceasta mica i substantiald opera eminentul pe-
nalist se ocupa mai cu seamd de Italia, §i spune cd intr'un period de 5 ani, 1880--1885, au fost omorite in Italia 18.000 persoane, ceeace face 3544 omoruri voluntare pe an '). Dansul aratä ca nurndrul omorurilor voluntare in Italia este de 9 ori
mai mare deck in Belgia, de 6 ori deck in Prusia, de 10 ori deck in irlanda, de 14 ori deck in Danemarca, de 16 ori deck In Anglia §i de 25 de ori decat in Suedia 2). In fata acestor cifre cu drept cuvant, d. Garafolo se indoe§te de eficacitatea muncii silnice pe viata, ardtand cat de fioroasd e criminalitatea in Italia. Existd o institutiunezice dansul Camora, in care se obtin promotiuni de grad dupd dovezile ce se dau in tiinta de a ucide pentru a ucide I In Apenini sunt sate in care pentru putini lei, or care locuitor e un sicar la trebuintd. Si sunt acolo persoane care au bani *i care fac ca sa nu lipseascd lucrul. La tard se omoard tdranul care a fäcut proprietarului de rno§ie o ofertä mai mare de inchiriere, in ora*e e condamnat la moarte acel care vinde cu un pret mai mic. $i ca in evul meziu un om poate fi omorit pentrucd nu a voit sä cedeze pasul in drum, sau locul intr'o trasura publica. Natura italiandzice Turiello 8) nu s'a corectat de insensibilitatea sa de sange" 1 Va fi oare utild o lege
care sä adaoge indiferenta noasträ pentru acea enormitatä morald §i sociala omorul, ardtand ca-1 tolereazd, cu suprimarea celei mai grave, celei mai teribile sanctiuni "? 4).
In urrnd autorul observa ca, munca silnica pe viata nu sperie in deajuns pe criminalii din clasele de jos, pentru care viata intreaga e o muncd silnica; ne rezervarn insd a Cità aceasta parte a operii d-lui Garofalo and vom vorbi despre 1) Garofalo: Op. cit. p. 15. 9) Ibidem: p. 17. 8) Turiello Governo e governati. Bologna 1883, T. 1, p. 344 i 345. 4) Garofalo: Op. cit., p. 18.
298
pedeapsa inchisorii. In fine In apendice autorul aratä ca Min. justitiei Vacca a spus in §edinta din 8 Martie 1865, cd omorurile cu precugetare au crescut in Toscana, dupa desfiintarea
pedepsii cu moarte dela 14 pe an inainte de 1859, la 21 anul urmator i ca de atunci asasinatele cresc in confirm 1). Cu drept cuvânt, vorbind de Toscana §i de Italia d. Garofalo
zice: Dar e oare sincerd dupa cum se intreabd Turiello aceastä spaima de vdrsarea sangelui asasinilor, intr'o tard in care se varsa atata sange de oameni inocenti" ? 2). 1735. Si la noi, ne intrebdm, nu e oare fatarnicie de a ne revoltâ contra pedepsii cu moarte in Codicele penal ordinar,
ba chiar a cdutA sã o impunem altor State prin tratatele de extraditiune 3), cand legiuitorul nostru o raspAnde§te cu atdta profuziune in Codicele penal militar §.1 Cod. justitiei marinei?
Orice lovitura cu precugetare in timp de resbel, contra unui superior se pedepse§te cu moartea 4), pedeapsa mortii pentru o palma data afara de serviciu, in cine §tie ce circumstante, si nevazutd poate de nimeni ci numai cinstit märturisitä, nu e oare o pedeapsa exagerat de mare ? Munca silnica nu ar fi indestula, i pedeapsa cu moarte pentru o palma nu poate oare indemnd pe cel care o da sä omoare chiar pe superiorul sal pedeapsa find acee4 ? Apoi art. 205 Cod. just. mil., care pedepse§te cu moartea pe un militar care a pärAsit postul in timp de resbel in fata inamicului, nu este oare o pedeapsa exagerata ? Aici nu avem a face cu un criminal, ci cu un 1a, cu un fricos; pentru ce sd-1 pedepsim cu rnoartea ? 5). ') Garofalo: Op. cit , p. 73. 2) Ibidem: p. 74 cu rectificarea lipitä la p. 76. 8) Nimic insA nu este mai nepotrivit, putern zice inconstient i necuviincios, deck a pune clauza in tratatele de extraditiune cA infractorii extrAdati de noi, sA nu fie pedepsiti cu moartea. Desigur cA aceastA impertinentA clauzA in favoarea criminalilor mari streini, e plAtitA cu concesiuni de altA naturS de RomAni cinstiti. Vezi critica aceastor clauze, C. Jud. 1905, No. 86, de d. Anibal Teodorescu. 4) Se pedepseste cu moarte in timp de resbel, i cu munca silnicd In timp de pace si degradatiunea milliard, orice loviturA comisA sub arme de un militar in contra superiorilor sAi". (art. 214), C. just. mil. Dispozitiune analogs, Cod. Marinei art. 31 si 33. 5) Cestiunea dacA infractiunile militare in timp de r5sboi trebue
sA formeze o exceptiune in care s'ar mentine pedeapsa cu moarte e
299
1736. $i, in fine dreptul pe care il au soldatii de a ucide pe aceea care cearca sa scape din inchisoare, cum se conciliaza cu pretinsul respect al vietii omenesti 1 1737. Printul de Bismarck observa cu drept cuvant a e o inconsecinta a ucide pe o persoana, aparandu-se dreptul de proprie-
tate in mod preventiv, si sin schimb nepedepsind pe cel care a comis un omor. Va fi permiszicea dansul in 1870 de a da cu pusca In lucrator care intr'o turburare, impresoara o casa de banca or pravaiia unui painar ? Oare culpabilul va fi lovit ?... Voia oare cel lovit sa comita un omor? Pentru a ocroti proprietatea unei pani or a unei zarafii, Statul poate ucide, si pentru a apara mai eficace pe cetateanul pasnic contra pericolelor unui
hot asasin care se strecoara in casa si omoara o jumatate de duzina de persoane in o familie, refuzati Statului dreptul de
a pedepsi cu moartea ? Va fi permis sa se impedece prin moartea unui om ca o boala de vite sa fie propagata ; oricine discutata. In Germania, Trendelemburg, Naturrecht, in Italia, Carrara (Programma § 661); Pessina, Confutazione al opuscole di Vera p. 21, Crisp-
0 Mancini, desi adversari ai pedepsii cu moarte, au admis-o ca exceptiune. Crispi ca deputat a zis: IlAsboiul e moarte, desfiintati rasboiul si va fi desfiintata si moartea". Iar Mancini a zis: Desavarsirea soldatului in institutiunea antinaturala a unei armate permanente, supus prea asprelor ordine de ascultare si de disciplina, e cu mult mai greu de obtinut,
deck indeplinirea datoriflor mai putin grave ale unui cetatean care traeste in societate liberä. Deaceea mijloacele indestule spre a obtine acest din urma efect, nu pot ajunge ca sa dobandim pe cel dintaiu. Astfel mijlocul extrem al pedepsii cu moarte poate fi inutil sau superfluu
pentru cel de al doilea scop si sä fie necesar spre a ajunge pe cel dintaiu".
In proectul Statului din 20 Sept. 1865 al Cantonului de Ticin, se zice: Pedeapsa cu moarte nu va mai putea II aplicata in canton, Mara de dispozitiunile legilor penale militare. Acestea toate le-am luat din Fr. Sarri, Fu Tanunaso da Trani: Della pena di morte. Bari 1865, p. 29-30, care insa combate aceasta exceptiune, (p. 30-35) si citeaza intre altele cuvintele deputatului Massari. Voi desfiintati pedeapsa cu moarte pentru infractiunile comune si o conservati pentru infractiunile militare, cu alte cuvinte, pe cand salvati viata asasinilor.nu o salvati pe acelora care in
timp de 4 ani v'a aparat contra asasinilor'l Adaogam ca: Fr. Carrara, care sustine exceptiunea afirma ca si Ciceron, care era un abolitionist a sustinut aceastä exceptiune fart sä fi fost acuzat de contradictiune (Programma), § 661. Carrara se insala, ticeron a fost pentru pedeapsa cu moarte, dupa cum am aratat; si a si aplicat-o.
300
riscà de a introduce pesta bovina, va fi sumar In-Twat de postul de straja daca nu se supune legii, pentru ca existenta animalelor sd nu fie pusa in pericol" '). In urma marele om de Stat, vorbeste de riscurile profesionale din mine, la drumuri de fer, i numeste sentirnentul abolitionistilor. 0 sentimentalitate bolnavicioasa a timpului nostru" 2)
Peste 5 ani, cancelarul de fer reveneä asupra acestei idei in alt discurs : Da, Domnilor, dacd siguranta, pacea publica, onoarea, bunul renume, sanatatea fizica, viata individuala, ar
fi tot atat de bine ocrotite de legea noastra penala ca interesele pecuniare, noi n'am mai aveâ trebuinta de o lege aditionald". Dar adaoga dansul alaturi cu dreapta rigoare in condamnarile relative la proprietate vedem o extraordinara indulgenta pentru cruzimile corporale. Banii sunt evaluati, in tariful legislatiunei, mai sus decat pretul oaselor sanatoase valide. Se poate mai eftin frange coasta unuia intr'o luptd nepremeditatd, mai ales daca e un agent al sigurantei publice,
decat Ii poate permite cineva o falsificare facuta cu usurinta, aceia de exemplu, a unui certificat" 3). 1738. Lasand insa la o parte inconsecinta abolitionistilor din secolul al XVIII-Iea, care admiteau pedeapsa cu moarte
in materie politica, si a celor din secolul al XIX-lea, care o mentineau pentru infractiunile militare, i uneori pentru apararea proprietatii or a onoarei cavaleresti, ceeace ne face.mai cu seama sa fim antiabolitionisti convinsi, este utilitatea acestei pedepse din cauza sigurantei absolute fata cu infractorul ucigas, si a exemplaritatii relativ insemnate fata cu ceilalti criminali. Nu avem sa discutam asupra primului punct, el fiind evident,
credem insa ca cestiunea exemplaritatii pedepsii cu moarte are o importanta considerabila, si ea este deciziva in discutiune. Deaceia, desl am mai vorbit odata despre exemplaritate, citand parerea unor foarte aprigi abolitionisti, care recunosc
exemplaritatea pedepsii cu moarte, socotim Ca este bine sä revenim Inca odata asupra acestui punct, invocand de asta data marturiile istoriei i autoritatea cifrelor statistice. 1) Prince Bismarck: Discours. Paris 1886; $edinta I Mart. 1870, T. III, p. 269. 2) Ibidem: p. 272. 3) Bismarck: Op. cit. Discurs din 3 Dec. 1875, vol. V. p. 341.
301
1739. Ideia neaplicarii pedepsii cu moarte, contrariand dis-
pozitiunea legei care o prescrie e foarte veche; de multe orj s'a acut experienta, i totdeauna a dat rezultate dezastroase. Cel dintaiu rege_ abolitionist, pe care il pomeneste istoria eSabacon-Schabaka, Regele Egiptului in secolul V III-a a Chr.').. Imparatii Mauriciu i Anastasie, care declarasera suinclu-se pe tron, Ca nu vor varsa niciodata sangele supusilor lor, au facut ca crimele sa se indoiasca"2); vom adaoga cd primul din acesti doi imparati a plata cu moarfea aceasta experienta,
find el insusi asasinat in anul 602. In China pedeapsa cu moarte s'a suprimat in anul 747 si a fost ttebuinta sã fie reintrodusa in anul 756 3). Am vazut cd, dupa cum spune Herb. Spencer in Toscana,
dupd ce s'a suprimat pedeapsa cu moarte, ca sa se indeplineasca rugaciunea unei ducese murinde, numärul asasinatelor a crescut atat de mult, incat in curand a trebuit sa o restabileasca4). Ce e drept ca Aug. Pierantoni sustine cd, dupa desfintarea pedepsii cu moarte in Toscana, numarul omucidelor s'a micsorat : in 1787, 1788 si 1789 cate doua omucideri pe
an, in 1790 nici unul, iar in urma restabilirei pedepsii cu moarte, au fost 4 omucideri in 1791, 10 In 1792, 9 in 1793 si 7 in 17965). Dar, cine ar putea crede vreodata aceasta statistica fantastica ? Dan nu s'ar fi inmultit numarul omuciderilor, pentru ce acelas suveran ar fi restabilit pedeapsa cu moarte ? Dovada cã acesta e adevarul, sunt chiar cuvintele ilustrului Carmignani, abolitionist i contimporan al acelor evenimente ; el spune, vordind de marele Duce de Toscana, pe care-1 lauda Insa find plait cu nerecunostinta, mintea lui concepa treDiodor de Sicilia in Biblioteca istorica I, cap. 65. Acelas lucru II spune Herodot: Istoria II. CXXXVII. Herodot i Diodor nu ne spun consecintele mAsurilor penale ale primului rege beccarian pe care-I pomeneste istoria, dar noi stim cA dela acest rege invins de Sargon, regele Asiriei, nu a inceput prosperitatatea, -ci decadenta Egiptuhti. 2) Appunti al nuovo codice penale. 2-da ed., p. 28 si 29.
8) A. Andreozzi: Le leggi penali degli antichi Cinesi. Firenze, 1878, p. 23 si 25.
4) Herbert Spencer: Essais de morale, etc. Paris,
1885,
p. 321._
Capit. Morale des prisons. 2)
Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino,
1865, p. 14,
302
buinta asprimei, desi sufletul sau ramase totdeauna acelas catre aceia care inaltase armele inpotriva lui" ). In Austria, unde un suveran nu mai putin generos, Iosif a1 II-lea desflintase pedeapsa cu moarte In -1787, a fost silit sa o restabileasca in 1796. 1740. In acelas timp, i chiar putin mai inainte s'a facut si in Romania Incercari analoge cu pedeapsa cu moarte si au dat acelasi rezultat. Raicevici ne spune in 1788 ca : Pedeapsa cu moarte a fost ca i desliintata de ultimii Domnitori". El arata ca obiceiul era ca armasul sa intrebe de 3 ori pe Domn in trei randuri diferite inainte de a executa pedeapsa. Infractiunile dupa dansul se comiteau aproape totdeauna de tigani, care furau vite sau faceau omorurile la drumul mare, iar uneori savarseau cruzimi i salbaticii, chinuind persoanele pentru a spune unde ascund banii. Guvernul, care Ee vede ca era protivnic pedepsii cu moarte si partizan al regimului penitentiar, se grabea dupa cum spune Raicevici sa ia masurile cuvenite pentru a inchide pe criminali si a le Ilia putinta sa-si continue mestesugul lor 2).
Care a fost rezultatul acestei experiente? Relativ la Moldova ni-1 spune Contele d'Hauterive, un Francez care e trait in aceasta tara. In Moldovazice dansul
se asasineazd si se fard ca in nici o altd tard. Si d'Hauterive arata ca pricina acestui fapt, e bunatatea exagerata a lui Alex. Const. Mavrocordat voda, care jurase ea nu va läsã sa se pedepseasca niminea cu moarte. Dieu garde le monde zice cu drept cuvant d'Hauterive d'être gouverne par des Princes aussi cruellement elements" 3). In Muntenia acelas lucru. In 1 Ianuarie 1786, Mavrogheni spune cä, hotii stiind ca nu sunt pedepsiti cu moartea, ci numai cu ocna i bataia, nu se desvata de hotii ; Domnul, ca sa puna capat acestei stari, pedepseste chiar pe gazduitori i pe hoti cu teapa, radicand 9 Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. III, part. II, cap. V, T. III p. 167.
2) Raiceoici. (Domenico Sestini): Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149-150.
3) Comte d'Hauterice: Mdmoire sur l'état actuel de la Moldavie en 1787. Bucuresti, 1902, p. 328.
303
tepi la toate raspantiile, de cherestea groasa si teapand 1). Rezultatul acestei strajnicii ni-I spune Dionisie eclesiarhul :
Nu era a vedeà sau a auzi galcevindu-se oamenii in sate, sau a se ucide, si nu se auzea nume de hoti undeva si cd1dtorea oamenii si negutatorii ori unde fdrä fria."2). 1741. In schimb MM., dacd in Romania, prinliii fanarioti faceau experiente beccariane pe spinarea bietului popor, suze-
ranii nostri turci se fereau de astfel de experiente si Elias Abesci spune cd e de mirat ca abia se aude de omor sau de furt in. Constantinopoli, un oras atat de mare si plin de persoane de natiuni si religiuni diferite, si, vom addoga noi, care nu se distingea desigur prin inaltul sat' grad de civilizatiune. Incat despre cauza acestei stdri de lucruri, ne-o spune Abesci cd ea este datoratd politiei severe si executdrii repede si sigure a culpabililor8); si o spune si mai Idmurit contele d'Hauterive, care, dupa ce arata cä talharii din Turcia sant pui in tepi, adaoga aceste cuvinte : Aud de aici pc filozofii nostri protestand. Ei 1 De ce nu es dansii cate odatd de la ei din casa. l Dacd d. Beccaria ar fl vazut pe toti ucigasii acestei tdri, ar fi fost mai putin dispus a se induiosà pentru sceleratii care asasineazd zece oameni detreabd pentru un sechin" 4). In Franta Thiers ne aratä cd, din cauza rdsboaelor ci1) Archiva Statului, Condica XVII, foaia 15. 2) Papin Earian: Tesaur, II, 168; Confr. Urechid: Istor. Rom. III, p. 36 $i 43.
In Archiva Statului din Iasi, se pAstreazd o CondicA a anaforalelor criminale, pe anii 1799 $i 1800, in:care se vdd cAteva hotdriri la moarte. Vom cad: 1) Filip Savin, dupd esirea din ()cad, IntovArd$it cu altii a omordt cu chinuri pe un prisAcar spre a-i WA banii. Dupd anaforaoa din 23 Mai 1798, se cerea moartea ; boerii in 1799 opineazd., tot moartea, fiind niste tAlhari vechi $i inrAdAcinati In rdutAti, si nAdejde de pardsire nu este". Rezolutia domneascd lipseste, f. 5 $i 6. 2) 0 femee ucisese pe bArbatul sAu, boerii propun moartea ; Domnul intAreste sd fie
sugrumatd la Podul-Row, $i sd se pue intr'un sac si cu o piatrei legaId de grumaz sd se arunce in Bahluia, fiindcd $i mai Inainte tot purtAri rele aveA, 4 Nov. 1799, f. 13. 3) Un om ucisese pe femeia sa; boerii pr&pun moartea (rezolutia domneascd lipse$te), 8 Dec. 1799, f. 19,etc., vezi foile 23 $i 24, 26, 35 $i 52. Pedeapsa mortii se vede cd se executà de ordiiiar prin spAnzurdtoare, f. 23, 26 $i 35.
8) Vezi Elias Abesci: L'état actuel l'empire ottoman; traduit de l'anglais par Fontanelli. Paris, 1792, T. II, p. 74. 4) D'Hauterioe: Op. cit., p. 295.
304
vile dela finele secolului al XVIII-lea, formandu-se cete de talhari, din dezertori si soldatii cdrora li se dddese drumul, a fost Arebuinta ca prin legea din 18 Pluviose, an. IX, sa se suprime
juriul; in urmd executandu-se cdteva sute de indivizi in 6 luni, ceilalti s'au potolit, asa cd, in 6 luni (1801), de unde inainte nici o sigurantd nu era de a caldtori in Frantz, se ajunsese la o sigurantd absolutd 1). Experientele secolului al X VIII-lea, nu au tdmacluit pe suverani eruellernent elements, cum ii califica d'Hauterive, de mania de a face umanitarism pe socoteala bietelor popoare. 1742. Drdghici ne spune in Istoria Moldovei, vorbind de
Scarlat Calimah Vodd, cd era bland si cuminte, dar prea indurator cu facatorii de rele, incdt niciodata nu s'a pedepsit cineva cu moartea in timpul Domniei Sale ; deacea talharii ne spune Draghici ,se inmultise intr'un chip ingrozitor"2). Vom complecta. pe Draghici addogand cd Mih. Sturza Vodd, un Domn practic si putin dispus spre abstractiuni si indulgentd, facand sd functioneze spdnzuratoarea la inceputul Domniei sale, cu putine sacrificii de cateva zecimi de oameni a readus linistea si siguranta in Moldova3). 1743.La inceputul secolului trecut dupa cum ne spune Cristison se sdvdrseau o multime de omoruri cu vitriol, a patronilor de cdtre lucrdtori in centrurile manufacturiere, aceasta a facut pe parlament sd edicteze pedeapsa cu moarte pentru crima vitrioldrii, si, dela promulgare, nici tin caz de vitriolare, nu s'a mai sdvarsit in anii urmatori4). 1744. Inconvenientele suprimdrii pedepsii cu moarte resimtindu-se indatd, in multe State, in care s'a suprimat a fost. trebuinta ca sd fie in curand reintrodusd.
In Toscana s'a suprimat de a doua oard pedeapsa cu moarte in 1847, si dupd 5 ani, in 1852, a trebuit sd o reintroducd, desigur din cauza inmultirei crimelor mari. A supri') Thiers: Histoire du consulat et de l'Empire, T. III, p. 287. Vezi si cazul citat de E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités, p, 94. 2) Drdghici: Istoria Moldovei. II, p. 106. 3) Vezi Studiul nostru. România sub raportul moral. Anal. Acad. Bucuresti 1902.
4) Robert Cristison: Annales d'hygiene et médecine legale, T. II,. k1829), p. 205. Vezi Dr. Paul Aubry: Contagion du meurtre. Paris, 1888, p. 95-96.
305
mat-o de a treia oard in 1859, si numai din amor propriu si orbire a mentinut aceasta supresiune, cdci, dupa cum am vazut, ministrul Vacca, a aratat in 1865, ca dupa desfiintarea pedepsii
cu moarte asasinatele au crescut in Toscana dela 14 la 21, si in urma au mers inmultindu-se.
In Germania, citam de astadata un abolitionist
se
admisese In 1848 in principiu, abolirea pedepsii cu moarte, in consecinta 14 State germane au suprimat din Codicele lor penale aceasta pedeapsa, insd, din aceste State, numai 4 mai mici au mentinut suprimarea, iar 10 au reinfiintat pedeapsa cu moarte 1).
Se admisese din nou desfiintarea la
1
MartiG
1870, cu 118 voturi, contra 81, si la a treia lecturd s'a mentinut aceasta pedeapsa in Mai 1870, cu 127 voturi contra 1192).
In Elvetia se destlintase pedeapsa cu moarte prin Constitutiunea federala din 1874, Insd de oarece omorurile au crescut cu 750 in 5 ani3), si in urma unor crime care au facut mult sgomot (retentissants), un referendum popular a permis cantoanelor sä restabileasca pedeapsa cu moarte, votand pentru restabilire 200.485, iar contra 180.588. In consecinta aceasta pedeapsa a fost restabilitd de Cantonul Zug in 1882, Friburg 1894, Schaffhouse in 1893 si Schwytz in 1894 ; ea mai exista si in cantoanele St. Gall, Valais, Uri, Unterwald i Lucerna4). In unele cantoane cresterea marelor infractiuni era foarte simtitoare ; in Friburg de exemplu, infanticidele s'au indoit, omorurile s'au intreit, iar asasinatele au devenit de 15 ori mai numeroase5).
E de observat asupra Elvetiei, ca Lucchini, cand a voit sa ucida pe impardteasa Austriei Elisabeta, a cautat sa savar-
seasca crima intr'un canton in care nu exista pedeapsa cu moarte 6), si cd Rochefort cand a voit sd se bata in duel in Anglia, s'a dus tocmai in E1vetia7).
1745. In Belgia, de cand s'a inceput sa nu se mai exe7) Berner: Lehrbuch, § 122, p. 252. 2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 11. 5) Garofalo: La criminologie, V-erne éd. fr., p. 412. 4) Rev. pénit. 1910, Iunie, p. 832-833. 5) Rivista di discipline carcerarie, 1878, p. 36 si Appunti al nuovo Codice penale: 2-a ed., p. 28 si 29. 6) Revue pénitentiaire, 1907, p. 1107.
7) H. Rochefort: Aventures de ma vie. Paris, IV, p. 65. El spune cA duelul find pedepsit cu moartea in Englitera, i simpla provocare 50195
211
306
cute pedeapsa cu moarte acuzatiile de omor au crescut dela 34 In 1865, la 120 in 1880 ; deasemenea in Prusia, unde aproape nu s'au mai fdcut executdri dela 1854, de sit pedeapsa cu moarte existä in lege, numdrul acuzdrilor de omor au crescut dela 242 in 1854, la 518 In 1880 ).
Franta ne dä deasemenea exemple destul de convingdtoare de eficacitatea pedepsii cu moarte. Curtea de casatiune declardnd la 22 Iunie 1837, sub inspiratiunea procurorului general Dupin, cd duelul e o infractiune de drept comun, si uciderea in duel un simplu omor, numarul mortilor din duel a scazut in Franta, din 27 la 5 pe an, iar intre anii 1880-1889, mezia a scazut la 2 pe an2). In departamentul Senei numdrul omorurilor si al tentativelor de omor, a crescut dela 35 in 1879, la 55 in 1880, la 107 in 1881 si la 111 in 1882. Incat despre cauza acestei enorrne cresteri a marilor crime, un bun cunosca.tor al criminalilor, d. Mace fostul cap al Sigurantei publice din Paris, o atribue intre altele numeroaselor achitAri dela jurati, i prea rarelor aplicari ale pedepsii cu moarte, care orice s'ar zice, este si va fi totdeauna o spaimà salutard, pentru aceia care sunt dispusi sä comitd un omor 3). In adevdr, nu trebuie sd uitdm cd, in 18/30
Ianuarie 1879, a fost ales presedinte al Republicei franceze, in locul maresalului Mac-Mahon, Jules Grevy, care fiind in contra pedepsii cu moarte, ca orice liberal de scoala veche,
comutà mai totdeauna pedeapsa cu moarte In munca silnicd, din care cauza. Parizienii II numeau : Papa Grevy, le p4re des assassins. In 1881, din 107 asasinate si tentative de asasinat s'au condamnat 3 persoane la moarte din care la cloud s'a comutat pedeapsa, in 1882 s'au condamnat 5 i nici una n'a fost executata 4). In asemenea circumstante nimenea nu se va mird de inmultirea numärului asasinilor 16). cu 7 ani de munca silnicà, n'a voit sa se batd in Englitera, unde se afla,
ci ocolind Franta, s'a dus la Geneva, , oà l'affairezice dânsuldevait se régler sans peril judiciaire". 1) Garofalo: Op. et loc. cit. 2) G. Tarde: Etudes pénales, p. 33. 8) G. Mace: Le service de la sarete, par son ancien chef. 12-eme mile. Paris 1887, p. 211-213. 4) Mace: Ibid. 5) Pentru statistica omorurilor i asasinatelor, precum si a pedepsii
cu moarte in Franta, vezi Rev. pénit. 1907. AvrilMai. Tabelul dela fine.
307
Dela 1902-1907 s'a continuat a se aplicã foarte rar pedeapsa cu moarte in Franta. In 1902 s'a executat numai 1 din 9 condamnari la moarte; in 1903, 1 din 15; in 1904, 1 din 16 ; 'in 1905, 4 din 18 ; iar in anii 1906 si 1907, din 29 $i 44 de condamndri la moarte nu s'a executat nici una. In rezumat din 128 de condamndri la moarte intre anii 1902-1907, numai 7 au fost executate 9. Rezultatul a fost cd s'au comis un mare numdr de crime Ingrozito are, si opiniunea publica find ingrijata 2), a in ceput comi-
siunile de jurati sä ceard mentinerea si aplicarea pedepsii cu moarte, ceiace a fäcut pe comisiunea Camerii deputatilor sd-si schimbe parerea de mai inainte, si sa insärcineze pe raportor sä sustind pedeapsa cu moarte 3).
Aceastä gresita, ca sä nu zicem criminald, politica penald din Franta, a continuat in ultimile timpuri si continua si astäzi. In 1903, pedeapsa cu moarte s'a pronuntat in Franta de 15 ori si nu s'a aplicat decdt odatd 4), iar rezultatul s'a spus in sedinta Camerei franceze din 4 Nov. 1908; crimele pedepsibile cu moartea au crescut in aceastã tard dela 140 in 1902, la 181 in 19073). D. J. Cruppi, un abolitionist convins, recunosted acest lucru in o scrisoare adresatd ziarului Le Temps: Trebuie sa. mdrturisim ziced dânsul cd dela 1871, progresiunea omorurilor este destul de nelinistitoare (inquietante)"6).
Vom addoga cd, dacd numärul omorurilor din Franta nu 1) Degois: Traité No. 520, P. 278.
2) Un avocat, criticand supresiunea de fapt a pedepsii cu moarte in Franta, ziced in sedinta din 20 Maiu 1907 a Soc. generale a inchisorilor din Paris: In tinerete eram noctambul ca toatA tinerimea, nu aveam revolvere, nici bastoane cu plumb, si nu se intamplA nimic. Azi se omoard
lumea pe bulevarde, si d. deputat G. Berry- a putut spune la tribund cd, in lunile Ianuarie si Februarie s'au comis in Paris 80 de asasinate" Rev. pénit. 1907, p. 475. 5) Degois::Traité N-r. 521, p. 280; Confr. Rev. pénit. 1908, p. 1162. 4) Revue pénitentiaire. 1906.. (an. XXX) p. 309. 5) Journal officiel. Mats. 1908, p. 2030. 6) Le Temps. Scrisoare din 24 Oct. 1907 a d-Fui J. Cruppi. Aceastd mArturisire nu impedicd pe Dr. Lacassagne sd observe contradictiunea
d-lui Cruppi, care, desi contra executiunei capitale a servit totusi martur in duelul din 13 Nov. 1907 in afacerea Berteaux, Benoist (Dr. Lacassagne Peine de mort." p. 31). In aceasté contradictiune se gdseste si H. Rochefort care, desi contra pedepsii cu moarte (Les aventures de ma vie). Paris. Dupont T. IV, p. 333-336), a avut numdrate dueluri.
308
a crescut si mai mult, vina nu este desigur a legiuitorului, care a facut tot posibilul ca sa infloreasca frumoasa planta a apaOlor (des apaches), ci a civilizatiunei si a caracterului frau-
cez, care probabil ca nu poate da pentru un moment un mai mare numar de ucigasi I In fine, statistica penala italiana, dupa suprimarea pedepsii cu moarte, ne da un ultim si convingator exemplu de imultirea marei criminalitati dupa suprimarea pedepsii cu moarte.. In anul 1890, au fost in Italia 3628 acuzari de omor si. de lovituri care au pricinuit moartea; In 1891, 3.944 ; in 1892, 4.408 iar in 1893 au fost 4.336. Dupa toate aceste dovezi, putem zice impreuna cu Ch.. Vatel ca Experienta tutulor timpurilor si. a tutulor locurilor si Incercarile insasi de a inlocul pedeapsa cu moarte, au dernonstrat ca, in starea de imperfectiune a institutiunilor omenesti, aceasta pedeapsa e necesara" ). 1746. Iata dupa noi argumentul cel mai tare in favoarea
pedepsii cu moarte; rezultatele pe care le aduce suprimarea sau mentinerea pedepsii cu moarte. Arborele bun se cunoaste dupa fructe, iar in stiinta sociala, experienta de mai multe ori repetata valoreaza mai mult decat toate argumentele sofistice sau frazele frumoase si sforaitoare. *1747. Suplicii I exclama Brissot. August ertand pe Cinna, Enric al IV-lea Ile Chatel, MIä pentru regicid o pedeapsa mai aspra si mai capabila de a indrepta, decat jupuirea si resina topita" ; si mai departe Brissot adaoga : Din cenusa lui Chatel naste totdeauna un Ravailac" 2). Livia ne spune F. Carrara vazand ca, cu toate condamnarile la moarte, conspiratiunile nu incetau, a sfatuit pe August sa ierte pe conjurati; August a gratiat si conjuratiunile au incetat 2).
Frumos si minunat leac contra marei criminalitati I Dar daca are el astfel de efecte, de ce nu se generalizeaza, desfiintand Codicele penal si suprimand toate pedepsele ? Noi negam zice un distins penalist Italian Ca pedeapsa 9 Le Code penal crimin. bavarais de Feuerbach Traduit. par Charles Vatel. Paris 1852, p. 21. 2) Brissot: Op. cit. T. I, p. 285. 9 Fr. Carrara; Scrisoarea din 16 Nov. 1862 in Alcune obbieziorri contra l'abolizzione della pena di morte. Roma 1872, p. 1.
309
cu moarte ar fi trebuincioasa solutiunei sociale, dar chiar de ar fi, pentru noi scopul (i] fine) societatii e subordonat aceluia al omului, personalitatea colectiva a aceluia nu poate absorbi personalitatea individuala a acestuia, niciodata omul nu poate deveni un instrument al binelui, oricarei reuniuni de oameni : sa piara societatea (de ar fi posibil) dar sa scape omul I" 9.
Pera la societa (se possibile), ma sia salvo l'uomo, e pur _si simplu un individualism nebun, e mai mult decat atata, o aiurare nepermisa la o minte sanatoasa. Scrieti in legile voastre ziceà un alt abolitionist italian cd Italianii bravi mor in resbel, §i ca putinii misei trdesc in inchisori! 2). Foarte multumim pentru moartea bravilor chiar in resbel §i pentru viata infractorilor chiar in puscarie 1 Ni se pare din
contra mai firesc ca oamenii de treaba sd trdiascd in pace si libertate, iar ucigasii sd moard in streang sau sä putrezeascd In Inchisori I
Cand e vorba de o cestiune atat de serioasa ca apararea ,cetalenilor de pumnalul or de glontul ucigasilor, abolitionistii petrec afectand un umanitarism eftin, si fdcand fraze prudomesti :
piard societatea, ramana insa individul, or vorbind de cupola 'lui Bruneleschi, tribuna lui Galileu, turnul lui Giotto si portile lui Ghiberti Is). Decat fraze frumoase, pe care orice om cu talent le poate face, si Inca si mai frumoase "in favoarea pedepsii cu moarte 4),
:abolitionistii ar trebui sd discute mai serios efectele pedepsii c u moarte, .consultand invatamintele istoriei si ale statisticei. Ei insa se feresc de acest lucru, care e deciziv 'in discutiune; unii, cei mai sinceri recunosc exemplaritatea exceptionala a 1) Ellero: Opuscoli criminali. Bologna 1881, p. 123.
2) Serivete nelle vostre leggi che I generosi italiani muoiono in guerra, e che i pocchi malvagi vivono in prigoni". Aug. Pierahtoni: Dell'abolizione etc. p. 22, col. 1. 3) Carrara, deasemenea era atat de vrAjmas al pedepsii cu moarte
tick nu voia unitatea codului penal numai pentru ca sd nu sd introducd in Toscana pedeapsa cu moarte. F. Puglia: Manuale di diritto penale, T. I, p. 54. 4) In adevAr dacA e vorba de fraze frumoase, toate frazele abolitionis-
Ailor impreund nu fac cat cuvintele faimoase ale spiritualului Alphonse Carr: Que messieurs les assassins commencent1" SA desfiintdm pedeapsa .cu moarte? Bucuros; insd sd Inceapd domnii asasini sd facd acest lucru.
310
pedepsii cu moarte; altii de abid ating aceastä cestiune, iar cei mai cutezdtori merg pand a falsified, sau o rastdlmaci unele, (cdci pe toate nu pot), din cifrele care dovedesc efectele dezastroase ale suprimärii pedepsii cu moarte. 1748. Dupa noi insä argumentul statistic este dupd cum
am spus deciziv, cáci noi insine am devenl cei mai aprigi, adversari ai pedepsii cu moarte, decà s'ar cloyedi prin statistica unei tad mari, cd desfiintarea pedepsii cu moarte nu_ atrage inmultirea omorurilor. Impreund cu d. E Faguet noi suntem Foarte partizani ai pedepsii cu moarte clan s'ar proba. cd numai cu dansa se produce efect, foarte adversar al unei
pedepse care n'ar fi deal intimidatoare, deed altele sunt tot atat de intimidatoare ca arise". i ca distinsul academician francez as dor) i eu ca o tara ca Englitera, care pedepseste aspru in inchisori, i la care pedeapsa nu este un simplu loc de intalnire, sd suspende pedeapsa cu moarte pe zece ani, i, daca
in acesti 10 ani criminalitatea nu ar creste, va fi o dovadd ca inchisoarea ca pedeapsa si regim de intimidare e indestulatoare, i pedeapsa cu moarte trebue desfiintata.; iar in caz contrariu ar fi Wit cä pedeapsa cu moarte trebue mentinutd1). 1749. In rezumat dar, pedeapsa cu moarte e necesara. fiinded sperie pe ucigasi si alti criminali mari 04 abate dela comiterea de infractiuni. Negresit ed e o exageratiune cele ce scrie Jos de Maistre despre pedeapsa cu moarte and spune cd, orice putere, orice subordonare se intemeiazd pe calau, care dispdrand, ordinea cedeazd loeul hoasului, trasurile cad in prapastie, i societatea se prapadeste2). Pedeapsa cu moarte s'a suprimat in diferiteState, si dupa cum observa d. Civoli, nicderi nu s'au produs prevederile lui Jos de Maistre8).. Insa, nu e mai putin adevärat ca, dupd cum am vazut, pedeapsa cu moarte e un frau contra marei criminalitati, 0, dupd noi, e destul ca ea sd produca rezultatul de a inlaturd o singurd ucidere, pentru ca sd merite sá fie mentinuta, cdci a scapat doud persoane, pe cel expus, de moarte, i pe eel careera sä comita omorul, de munca silnica. Dacd se poate CI) 1) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités; 2-eine ed. Paris, 1911, p. 94.
2) Jos de Maistre: Les Soirees de Saint Petersbourg. I-er entretien. Civoii: Lezioni. Part. II, Lect. V, p. 31.
311
sa crutdm uciderea a zece or a doudzeci de oameni cinstiti, acest schimb nu e oare absolut legitim" ? '). In realitate societatea lupta prin moarte in contra mortii; moartea unui criminal
zice Ortolan
temerea mortii pe deoparte, supresiunea pe de ala parte a uciga§ilor, impreund §i cu indulcirea moravurilor, vor face ca groaznica crimä a uciderii, dacd nu sä dispara cu desavar§ire
cel putin sd devind din ce in ce mai rara. 1750. Un al doilea argument care militeazd in favoarea pedepsii cu moarte este ca aceastd pedeapsa favorizeazd selectiunea sociala.
In opera sa asupra cre§terii criminalitatii in Italia, C. Lombroso abserva cd, dacd astäzi criminalitatea mare i crudd a dispärut, aceasta e tocmai gratie pedepsii cu moarte care, in trecut loved mii de victime, a§d cd avem acum o rasa deja curdtitä prin selectiune, selectiune brutald ce e drept, dar totu§i selectiune" 2).
In consecintä, in primul congres de antropologie penala dela Roma, din 1885, unul din membrii congresului, d-1 Lioy, a facut urmAtoarea propunere : Congresul consideránd ca evolutiunea se face prin selectiune, §i cd pedeapsa cu moarte re-
prezinta tocmai eliminarea din corpul social a criminalilor comuni, nesusceptibili de adaptare la viata sociald, declard cd aceastd pedeapsa e consecintã principiilor §tiintelor naturale §i antropologice". Aceasta propunere a fost sustinutd de d-r Venturi i de d. Garofalo, atunci profesor la Facultatea de
drept din Neapoli. Inteleg opunerea la pedeapsa cu moarte ziced acest din urind din partea acelora care vad in criminal un om susceptibil de remu§cdri §i de caintd. Nu pot sa o inteleg insä din partea acelora care sustin existenta criminalului näscut sau instinctiv". 1) Ortolan: Elements, II, Nr. 1369. 2) Lombroso: Sull'incremento dell delitto in Italia, 1879, ed. sec., p. 30. Inainte de Lombroso, Princ. de Bismarck zisese inteun discurs in
Reichstag: Domnilor, sunteti oare siguri ca micsorarea care s'a produs in cifra crimelor n'a fost o urmare a severitatii cu care, de mai multe
veacuri, justitia penald a exercitat dreptul sat' de a pedepsi ? Pr. de Bismarck: Discours, vol. III, p. 267. Disc. 1 Martie 1870. Confr. Garofalo: Criminologia, ed. 1892, P. 278 si 279, care obsearva cd. cele 70.000 execu-
tali din timpul Domniei lui Enric al VIII, au purificat rasa saxona si au facut-o sa aiba cea mai mica criminalitate in Europa.
312
Congresul insd, dupa propunerea lui Moleschott, care a observat cd cestiunea nu e pusd la ordinea zilei, n'a voit sä se pronunte asupra acestei propuneri1), Orce ar fi decis insd congresul din Roma, noi credem impreund cu Lombroso §i d. Garofalo, ca pedeapsa cu moarte a servit foarte mult In trecut pentru selectionarea rasei omene§ti2). 1751. In zadar incearcd d. de Lanessan sä combatd aceasta idee, spunand a criminalii care se ucideau In secolele trecute nu erau copii, §i prin urmare ei prolificase inainte de a fi uci§i, fie chiar prin viol, §i ca, afard de aceasta, dacd azi chiar cea
mai mare parte din infractori raman nedescoperip or nepedepsip, cu atat mai mult se intampla acest lucru In veacurile trecute and polipa era rudimentard, circulatiunea rard, mijloacele de comunicare grele §i satele putin numeroase E adevarat cd acei criminali nu erau copii, §i nici nu erau top prinli, dar nu e mai pupn adevarat cd ei nu erau nici batrâni neprolifici, nici top neprin§i, §i, dacd pedeapsa cu moarte nu impedeca prolificarea celor neprin§i, or chiar prolificarea inainte de prindere, ea a impedecat pe aceia pe care
ar fi facut-o cei prini daca mai trdiau. Aceasta e insa in
destul ca sä justifice pedeapsa cu moarte, cdci efectul institutiilor omene*ti nu poate fi deal relativ. Nimeni n'a pretins cd s'a distrus rasa marilor criminali, ci numai cd s'a rant ; aceasta e un adevär §i argumentarea d-lui de Lanessan, departe
de a infirmâ cele sustinute de Lombroso le confirma. Selecpunea nefiind deat relativd, n'a putut produce decat efecte relative, dar desigur a a produs, dacd se admite ereditatea psihologica, prin acea cd a impedecat pe criminalii executati sa mai Inmulteascd rasa marilor infractori, fie chiar prin viol, cum zice d. de Lanessan. 1752. Cd rasa marilor criminali a scazut i scade pe fiecare zi, e incontestabil, cd poate aceti mari criminali vor
dispareA cum au disparut mastodontii din vremurile vechi, aceasta e posibil. Dr. Suterland din Melburn (Australia) a al-Mat in congresul de Anthropologie penala din Amsterdam 1) Actes du {6-r Congrès international d'Anthropologie criminelle. Rome, 1886-1887, P. 313. 2) Garofolo; La criminologie, p. 275-276.
8) 1. L. de Lanessan; La lutte contre le crime. Paris, 1910. Felix Alcan.: Cap. IX, p. 288.
313
(1901), ca criminalitatea mare a lurnei civilizate a scazut la a 11-a parte in timp de un secol, dela 1799 la 1899, si cd rasa marilor criminali se perde 1). Care poate sä fie insa cauza -acestei sca.deri, in opozitiune foarte pronuntata cu mersul ascendent al criminalitdtii mid i mijlocii ? Desigur selectiunea, functionarea pedepsii cu moarte ; marii criminali au fost si sunt Inca ucisi, or putrezesc neprolifici prin ocne, pe cand cei 'mid i mijlocii trdesc alternativ in libertate si in inchisoare, putand necontenit sd se inmulteascd i prin progenitura lor, si prin recrutarea sufletelor slabe pe care le conrup ; prin fii trupesti i sufletesti. *1753. E de mirat umanitatea neprevazatoare, ca sd nu _zicem neumand a unora din pretinsii filantropi ! La Spartani se ucideau copii schilozi, in Congresul medical din Oct. 1903, tinut in New-York s'a discutat Evthanasia (moartea cea bund), i chiar un preot Wright a sustinut suprimarea vietii incurabililor. In Franta, Maurice Barres, cand a inebunit Guy de Maupassant regretd intr'un articol plin de tristete cd nu se poate pune capdt prin moarte la aceastä decadere atroce. Dr. M. de Fleury 1-a combatut la inceput, dar intr'o
opera a sa marturiseste ca nu e sigur cä va fi totdeauna de aceastã parere si de a nu aprobd pro cedeul Spartanilor cu copii rdu conformati fizic sau spiritual. Vorbind de o vizitd la copii idioti dela Bicetre spune cd ar fi dorit din toatä inima suprimarea irnediata a acestor mici fiinte färd nume. Sunt ingrijii totusi zice dansul sunt crescuti in colivie, sunt apdrati de moarte. Pentruce Dumnezeule mare ! E oare uman de a läsà sä respire acesti monstri, aceste fdpturi ale tenebrelor, aceste aparitiuni ale unui groaznic vis ? Nu sunteti din contra
de parere ca ar fi mai milostiv de a ucide aceastd uraciune si aceastd inconscientd pe care nici chiar suferinta nu o inobileaza"?2).
Si atunci cand oamenii intelepti cugeta cd ar fi bine sd se omoare chiar nenorocitii inconstienti or bolnavii incurabili, care nu lovesc decat mila noastrd, i aceia fara sd voiascd, vom std la indoiald sä ucidem pe criminalii periculosi din care 1) Compte rendu du V-erne Congres d'Anthropologie criminelle, p. 277.
2) Dr. M. de Fleury: L'âme du criminel. Paris, 1898, p. 136-138.
314
unul poate sd loveascA dupd cum zice Lombroso, pe un Darwin sau Carducci ? Cdnd, rational vorbind, ar trebul sA se distruga cei bolnavi iremediabil fizic sau intelectual din cauzä cd viata
lor e o torturd si nu poate folosi nimAnui, cum se poate sus-
tine sä se pastreze viata acelora care sunt bolnavi cronici moral, si care nu numai cA nu pot fi folositori, dar chiar sunt periculosi prin ei Inii i prin pacatoasa lor progenitura ? De ce sä nu aplicam inteleptele cuvinte ale lui Seneca, facand ca aceia qui vivi noluerunt prodesse, morte certi eorum repu blica utatur" ').
1754. In congresul din Amsterdam de Antropologie penala, d. Angelo Zuccarelli din Neapoli a sustinut asexualizarea indivizilor degenerati pentru a impedecd raspandirea rasei criminalilor, arAtAnd cd acest lucru e admis in Statul Michigem din America 2). Negresit CA aceastd. mAsurd e bunA, in ceeace
priveste prezervarea atdt pe cdt este cu putinta de imultirea -criminalilor prin generare, insA, pe deoparte societatea nu este
absolut apdratd de o recidivA a criminalului, iar pe de alta, pedeapsa nu e destul de exemplara ca pedeapsa cu moarte. Asexualizarea indeplineste numai unul din oficiile pedepsii cu moarte, selectiunea umanA, deci ea nu poate inlocul pedeapsa supremA.
Deaceea noi ne pronuntOm cu fermitate pentru pedeapsa cu moarte, pe care o sustine atat scoala pozitivistA italiand, zisa antropologica, cdt i cea francezd zisA sociologicA. Lombroso, Garofalo, Dr. Lacassagne, Dr. E. Laurent, Manouvrier si Tarde, otAt de vrAjmasi, asupra multor puncte, sunt deaceeasi parere asupra pedepsii cu moarte : Fie prin degenerescenta
sau prin atavismzice Tarde, prin natura or prin educatiune, 1) Seneca: De ira I, 6. Aceia care find vii nu au voit sd foloseascd, cel putin sd aduch folos Statului prin moartea lor". 2) Actes du Congrès. Compte rendu, p. 339-340; aceasta e admis si in Statul Maine. Vezi Dr. Wahl. La crime devant la Science. Paris, 1910, P. 277, care insd se pronunta contra asexualizatii. Vezi de asemeni asupra asexualizárii Schinz: Des causes pathologiques de la responsabilité diminuée. Theza. Laussanne 1899. Asexualizarea idiotilor, asasinilor
si a unor recidivisti a fost admisd de India in 1907 si de California in 1909, Conecticut 1910. Deasemenea Camerele din Pensilvania si Oregon, au votat legi in acelasi sens, dar guvernatorii acestor State nu le-au promulgat. Vezi grande Revue. Paris 10 Oct. 1910, p. 648 si Jurnal du droit international privé, 1911, p. 119.
315
criminalul e o fiintd inferioara, soarta raselor inferioare, asa. cum este regulata in teorie de cugetatorii darviniani, in practica de colonii europeni, este soarta care ii este datorata, daca logica nu e un cuvant desert" ') Acesta e dupd noi adevarul ; nu poate cineva sa fie pozitivist fara sd admita concluziunile firesti ale pozitivismului 2). 1755. In fine, mai suntem pentru pedeapsa cu moarte pentlu un al treilea cuvant: singurd pedeapsa cu moarte asigura absolut i complect societatea in contra unei noue infractiuni din partea aceluiasi individ. Cei condamnati la munca silnicd pe viata, uneori scapd 8), iar alteori prin comutarea pedepsii, ajung sa ese din inchisoare 4), ceeace in totdeauna daca nu e un pericol, e cel putin o mare neliniste pentru societate. In afard de aceasta, condamnatii la munca silnica pe viata, ne mai avand sa se tearnä de nimic sunt un mare pericol atat in Inchisoare cat si afard 6). Munca silnica, pedeapsa cu care s'ar inlocul moartea, pe langa cd nu sperie, cum vom vedea, pe cei caro in toata viata sunt supusi la muncd grea, dar mai are si marele neajuns Ca, ori este exercitata cu mare asprime si atunci ea este o torturd 1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 553. In acelasi sens E. Ferri, pe-
cand sustinea pedeapsa cu moarte. Legea universala a evolutiunei ne arata ca progresul oricarei specii vietuitoare se datoreste unei continueevolutiuni, care in omenire, i dealtmintrelea embrionar chiar nitre animale, cum se face natural, se poate face si artificial ca un omagiu la legile vietii. Ar fi dar conform, nu numai dreptului, dar legilor naturale, selectiunea artificiala, pe care societatea ar opera-o in sanul sau extirpand elementele vatamatoare propriei sale existente, indivizii antisociali, neasimilabili, vatamatori. E Ferri: Nuovi orizzonti del Diritto e della Procedura penale Bologna, 1884, P. 520-521.
2) Vezi combaterea acestui argument in E. Carnevole: La questione della pena din morte. Torino, 1888, P. 28 si urm. 8) Un gratiat zicea: Quand ou s'est évadé de la guillotine, on peut bien s'évader de la Guyanne". Rev. pénit. 1907, p. 1387. 4) Enache Marcu a comis un omor chiar in temnita; iar Zdrelea §i Maruntelu scapand din Inchisoare au omorit pe Nikifor, primul jurat
in procesul in care ei fusese condamnati la 20 de ani de munca silnica. St. Stdtesca: Dreptul, an. 1895 (XXIV), Nr. 25, p. 209, col. 1.
5) In proectul de modificare al Cod. penal francez supus Senatului in 21 Ianuarie 1887, de d-nii Bérenger, Bardoux i Marcgre, se spuneea substituindu-se munca silnica pe viata pedepsii cu moarte, ea va if agravata cu 8 ani de inchisoare celulara inainte de transportare.
316
indelungaki, sau este exercitatä cu indulgenta i atunci nu e {lestul de intimidantd. 1756. Recunoastem insd, cd in multe tdri, i mai cu seama.
In Italia, pedeapsa care a inlocuit pedeapsa cu moarte, este -aplicatd cu o strajnicie groaznica. Inchisoarea indelungata in celuld, mergdnd pAnd la 7 ani '), atunci cand nu omoard corpul, {listruge cel putin intelectul, ceeace este si mai ingrozitor, este reinvierea la finele secolului al XIX-lea a vechilor torturi, insa .cu cruzimea rafinatä modernd a aplicarii lor lentd, picatura cu picdturd, pdnd cdnd distruge corpul or mintea condamnatului Deaceea d. E. Ferri, care, desi discipul al lui Lombroso e un abolitionist, ne spuned intr'o con versatiune ce am avut cu 1
{lansul, cä pedeapsa cu moarte e preferabild ergastolului italian 2).
Tarde aved multd dreptate sä spund: Cdnd e vorba de marea represiune, nu avem decdt alegerea intre aceste doud moduri de pedepsire in adevär eficace, sa facem sd moard färd a suferi, sau s facem sd sufere fdrä
a muri"). 9 Ordonanta din 30 Nov. 1786 a lui Petra Leopold, marele duce -de Toscana, desfiintand pedeapsa cu moarte (art. 51), suprimä dreptul de -a cere liberarea dupA 30 de ani de inchisoare (art. 53 fine).
2) D. E. Ferri care era partizan al pedepsii cu moarte in 1884, .cand a scris Nuovi orizzonti, a devenit in urmS abolitionist. Cand am vorbit cu dansul in Sept. 1906, cu ocaziunea congresului de Antropologie penalA din Turin, .dansul era Inca, dupA cum credem cA e i azi, atat de ostil pedepsii cu moarte. incat i se pArea cä si magistrul säu Lombroso ca si dansul, si-a schimbat pArerea a devenit abolitionist; mirat de acest lucru am intrebat pe Lombroso, insA acesta a protestat cu energie contra acestei afirmatiuni. D. E. Ferri, crede cA, spre a fi eficace pedeapsa cu moarte ar trebui sA fie aplicatA in Italia de 1500 de oH pe an. (La Sociologie criminelle, 1905, p. 592); aceasta idee e frisA falsà, cdci dacA inteun singur -an s'ar executa, nu 1500, ci 150, in al doilea an nu s'ar mai comite 1500
-de omoruri. D. Ferri nu cunoaste, i e regretabil cA nu cunoaste statistica pedepsii cu moarte in Moldova si efectele sale la inceputul Domniei lui Mih. Sturza-Vodd. Ea e cu mult mai interesantä decat statisticiile fantastice ale eminentului socialist italian, care ni se pare ca., in aceasta
cestiune a sacrificat stiinta pe altarul credintelor politice. In Franta, dupA dansul omorurile ar fi scazut dela 560 in 1826 la 423 in 1881, desl executArile capitale ar fi descrescut in acest timp dela 197 la 1 (p. 591). 3) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 556. Vezi in C. Cantu. Beccaria: et le droit penal. Paris 1885, p. 209, nota 2, cum s'a inlocuit in 1784, pe-deapsa cu moarte in Portoferrato, a unui individ condamnat pe viata. -care ucisese pe gardian.
311
1757. Noi credem cd primul mod de pedepsire e mai uman si de aceia il preferam ; oriat de aspri fata cu infractorii ar päred partizanii pedepsii cu moarte, abolitionistii sunt
si. mai severi, putem zice chiar cruzi. In Rusia, and s'a suprimat pedeapsa cu moarte de impdräteasa Elisabeta, s'au supus condamnatii la chinuri atAt de groaznice, inat chiar Carmignani, un abolitionist, recunoaste cd echivalau cu o moarte continua I). Aceasta strajnicie s'a exercitat si in Austria intre anii 1787 17962). Citeasca cineva pedeapsa care s'a dat in 1784 unui pus-
arias care ucisese pe gardian, si credem cä va recunoaste impreund cu Carmignani8) si. d. Civoli, ca aceasta e tot o pe-
deapsa cu moarte insd prelungita intocmai ca si otravirea care facutd cu doze mici, asã ca sä producd moartea dupd mai
multe luni este totusi o otravire"). D. Civoli, desi nu e sustindtor al pedepsii cu moarte, ne spune cd experienta a probat cd 10 ani de separare celulard continua pentru cea mai mare parte din condamnati, este perderea mintii sau a vietii ;-..
in 1854 fu condusä cercetarea de doi medici insdrcinati de guvern, s'a gasit ca numai 35 din 385 de detinuti se mai aflau in build stare de sdnatate 5). Desigur a acesti putini sPinatosi erau anormali, flinda. omul este, dupa zisa lui Aristotel unt animal politic, si prin urmare nu poate suferl mult timp separarea de oameni. 1758. Si sd nu credem cä aceasta conceptiune barbara de inlocuire a pedepsii cu moarte a incoltit numai in capetele tiranilor din secolul al XVIII-lea; ea este primita cu toate consecintele sale si de abolitionistii republicani din secolul al XX-lea.
In adevar d. Honnorat, sustindnd suprimarea pedepsii cu
moarte, fiinded nu e destul de exemplard, propuned o inchisoare speciald ca in Italia, vredniod de a inspiret groazei.
Se spune zica dânsul :In sedinta din 20 Martie 1907 a Soc. gen. a inchisorilor din Paris, a unii vor inebuni. Asta 9 (Jarmignani: Sulla pena di morte, p. 86. 2) Vezi de Liszt: Op. cit., § 60. '> Carmignani: Ibid., p. 141. 9 Civoli: Lezioni. Part. II, Lect. XIII, p. 113. 9 Civoli: Ibid., p. 114.
318
o doresc si eu, cdci socotesc cd, cu cat pedeapsa va fi mai groaznicA, cu atat mai mult va servi de pildd"). Poate sd doreascd d. Honnorat acest lucru, dar nu-1 voeste omenirea si ratiunea utilitAtii sociale. Chiar de-ar fi mai exemplard aceastd pedeapsa, dar prea c barbara pentru timpurile noastre ; deaceia socotim pedeapsa cu moarte preferabila, fiindca e rnai umand si mai conforma ideilor moderne, absolut protivnice torturelor de odinioard. Printre calitatile pedepselor, Bentham cere ca pedepsele sd fie populare ; ei bine 1
tortura, chiar de ar fi mai bund decat pedeapsa cu moarte nu e populard, pe cand pedeapsa cu moarte, cel putin in caz de omor, este populard. Aceasta ne-o spune chiar Bentham, care nu e abolitionist. Este un caz totusi zice dansul In care pedeapsa capitald e populard, si chiar intr'un mare grad, acela al omorului. Aprobarea publica pare cd se Intemeiazd pe analogia pedepsei cu infractiunea. Sangele cere sange : acest act de represalii pare conform justitiei naturale"2). 1759. Despre popularitatea pedepsii cu moarte, cu toatä propaganda activd, si putem zice fanatica, a abolutionistilor, vorbeste si I. I. Haus: In Belgia ne spune dansul pedeapsa cu moarte nu e necesard, insa majoritatea persoanelor capabile de a intelege si a discutA cestiunea, e de parere cd societatea nu poate cruta viata asasinilor fdrd a compromite pe a oamenilor inocenti. Va veni fArd indoiald ziva, in care natiunea intreagd va fi convinsd din experientd cd nu are necesitate de caldu pentru a se protege3). Insd, pe cat timp esafodul se va rezima pe constiinta publica, pe cat timp marea majoritate a cetdtenilor luminati conservd convingerea cei
pedeapsa cu moarte sin gurd poate sa tmpedece oarecare crime, si mai ales sei intimideze pe oarecare criminali, ar CI imprudent ca sd o stergem imediat si total din Codicele penal" 4).
1) Je l'espere bien, car j'estime que, plus la peine sera terrible, plus elle servira d'exemple". Rev. pénit. 1907, P. 449. 2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 270; Confr. 275. 8) Experienta s'a fAcut, dupd cum am arAtat de numeroase ori si n'a dat acest rezultat. ') I. I. Haus: Droit penal belge. Paris, 1889, T. II, p. 10. Nr. 728.
Pentru Franta diferite cereri facute de Curtile cu jurati sä se mentina pedeapsa cu moarte intre altii in Febr. 1907. Curtea cu jurati din GiTonde En unanimitate de 36 a cerut mentinerea, iscAlind: proprietari, profesori universitari, ofiteri in retragere, mari industriasi si comercianti.
319
*1760. Vom termind studiul nostru asupra pedepsii cu moarte, citand o parte din sustindtorii §i adversarii acestei pedepse. Aceasta va fi Inca un argument in favoarea pedepsii capitale, cdci se va veded cd, desi multe persoane distinse au fost pentru desfiintare, Insä majoritatea marilor cugetatori din
toate timpurile a fost favorabild pedepsii cu moarte; multi poeti si visãtori deoparte, si mai multi legiuitori, filosofi oameni de Stat de cealaltd parte. *1761. Pedeapsa cu moarte este admish de toti legiuitorii vechi. 0 gäsim in Manava-Dharma-Sastra §i in Codicele lui Hammurabi, care o edicteazd in 34 de cazuri, dintre care in 13 se prescrie moarte calificatd. Legea lui Moisi prevede aceasta pedeapsa de nenumdrate ori. Cine va lovi un om voind sd-1 ucidd zice Exodul cu moarte sã moard" 1). Hristos deasemenea, 4u toatd blandetea lui fata cu cei gresiti, spune lui Petre sd-si bage sabia in teacd, fiindca. Omnes qui gladio ferietur, gladio peribunt". si : Qui in gladio occidit, opport et eum gladio occidi" 2). Platon considerd moartea facdtorilor de rele ca folositoare Statului prin exemplul pe care il da celor rai3).
La Roma, Cesar combate pedeapsa cu moarte, insd o 1) Qui percuserit hominem, volens occidere, morte moriatur". Exode XX, CXXI. Non mesereberis eis et auferes innoxiam sanguinem de Israel, ut bene sit tibi. Deutéronom XIX, 13 (edit. Maître de Secy. Le deutéronom trad. en francais. Paris, 1685, p. 257-258. Quicunque effuderit humanum sanguinem effundetur sanguinem illius. Genesa, Cap. 9. Comp Levitic. XXIV $i Numerele, Cap. XXXV si Deuteronom XVII, 6, 7, 8, 9, 12 si XIX, 13 (chiar fratele, fiul, fata, sotia si prietenul
trebuesc omoriti daca propun adorarea Zeilor sträini). Adulterul pedepsit cu moartea. Deut. XXII 2-a; asemenea violul XXI, 23 si 25. Numerele Cap. XXXV, XXXI $i XXXIII opresc de a se primi plata in bani in caz de omor, ci sa se ucida indata. amantul. Confr. I. I. Thontssen: Etudes sur l'histoire du droit criminel des peuples anciens II, p. 28 $i urm. Livre III, Ch. III, § 1 $i apendice, p. 231 $i urm. Sub titlu La peine de mort dans le talmoud $i p. 314. Supplices capitaux mentionnés dans l'Ecriture. Vezi si citatiunile Iui Carpzonius: Practicae, Part. I, Quaes I, Nr. 10.
2) Toti care lovesc cu sabia, de sabie vor peri'.. (Cine scoate sabia, de sabie va muri), cel care omoaral cu sabia, trebue sa' fie ucis -cu sabia. Matheiu, XXVI; Apdcalips, XIII.
2) Platon: Cart. IX, Trad. Cousin, p. 167; Schneider, 862 si alte deja citate.
320
sustine Caton '), Ciceron 2), Seneca 8), Aul Gelliu4), St. Augustin5),
§i multi alti. *1762. In Evul meziu §i in epoca modernd singuri Ana-
bapti§tii §i Fotianii au contestat legitimitatea pedepsii, insd Grotius 6), Pufendorff7), Montesquieu 8) §i Jean Jacques Rous-
seau2), §i Carpzov '0) o sustin in mod formal. Dela Beccaria ") insd §i Sonnenfels, discutiunea incepe, i cugetdtorii se impart intre abolitioni§ti §i antiabolitioni*ti.
In Franta pedeapsa cu moarte e sustinuta chiar dui:4 Beccaria, de Diderot, abatele de Mably, Danton, Robespierre, Brissot de Warville 12), Mirabeau 13), Dumont"), Jousse, Muyart 1) Sallustiu: De bello Catilinario. Vezi Carmignani: Lezione accademica sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125. 2) Ciceron: De officiis III, 6. 8) Seneca: De ira I, si alte opere deja citate. 4) Aul. Genius: Noctium atticarum, Libri XX. Cel putin aceastapare ideia jurisconsultului Sextu Ceciliu pe care se pare cA o admiteIn urniA i filosoful Favorin. 5) floc est justissimae rationis imperium, sceleratos morte punierunt". (DupA regulele unei ratiuni prea drepte se pedepsitA criminalii). De civitate Dei I cap. XXI. 8) Grotius admite cd existA criminali incorigibili, pentru care cel
mai bun lucru e moartea; el admite in aceastd privinta pArerea lui Seneca, pe care chiar il citeazà. Vezi H. Grotius: Le droit de la guerreet de la paix, trad. par Barbeyrac. Amsterdam, 1729, T. II, p. 61, Liv., II, ch. 20, § 7, Nr. 4. 7)
Pufendorff : Le droit de la nature et des gens, Livre VIII,.
ch. II, 26 si nota lui Barbeyrac. El sustine pedeapsa cu moarte chiar pentru hoti in mod exceptional. CiteazA o lege a lui Frederic II, care pedepseste furtul cu spAnzurAtoare, si art. 160 al Carolinei. 8) Montesquieu: Esprit des lois, Livre XII, ch. Iv.: 9) I. .T. Rousseau: Contrat social II, 5. 10) Carpzooius: Practica, Part. III, Quaest CI, N-rile 25 si urm. 11) DtrpA F. Retie, Beccaria ar fi primul publicist care ar fi combAtut pedeapsa cu moarte i ar fi propus suprimarea ei. Traité des délits et des peines. Paris, 1870, p. 106. Dansul e in eroare fiindcA Carp-
zoo citeazA pe Weigelius care a combAtut aceastä pedeapsA In Ex., plicatio Evangelii, Dominic XXII. Carpzovius: Op. et loc. cit., Nr. 23si CII, Nr. 1. 12) Acestia toti citati in partea introductivA.
") Mirabeau: Lettre de cachet, vol. I, chap. 10. 14) Dumont: Lois criminelles. Paris, 1784, p. 32.
321
de Vouglans1), d'Hauterive 2), Havier de Maistre. Acesti toti in secolul al XVIII-lea. *1763. In secolul urmator cea mai mare parte din penalistii francezi si mai ales profesorii s'au pronuntat pentru pedeapsa cu moarte. Vom cita: Boitard2), Ranter 4). P. Rossi mort asasinat5), Ortolan 6), Tissot 7), Bertauld8), Trébutien 2), Viley1°), A. Normand"), Leveille 12), Dr. Lacassagne 12), A. Le
Poittevin"), E. Caro "), Manouvrier"), G. Tarde"), A. Laborde"), C. Degois"), Dr. E. Laurent 2°). In afara de acestia, pedeapsa cu moarte a fost sustinuta 1) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825. 2) D'Hauterive: Mémoire sur l'etat de la Moldavie en 1788. Bucuresti, 1902, p. 295 si 320. D'Hauterive avea idei liberale. 8) Boitard: Lecons de droit criminel.
4) Rauter: Traité théorique et pratique de droit criminel. Paris, 1836, T. I, p. 31, care admite pedeapsa cu moarte chiar nentru falsificatorii de monete. 5) P. Rossi: Traité de droit penal, 1872, IV-erne ed. T. I, p. 284-301, si T. II, Livre H, ch. VI. 5) Ortolan: Elements de droit penal, V-eme ed. Paris, 1885, T. II, Nr. 1359 si urm. 7) 1. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed. Paris, 1888, T. I, p. 437 si urmatoarele. 8) Bertauld: Cours de droit penal, IV-eme ed. Paris, 1873. Lect.XL 9) Trdbutien : Le droit criminel. Paris 1878, T. I, p. 263-265. 10) E. Villey: Precis de droit criminel, V-eme ed. Paris, 1888, p. 475-477 si ed. VI-a, p. 416 si urm. ") A. Norinand: Traité élémentaire de droit criminel. Paris, 1896, Nr. 209, p. 188. 12) Leveilld: Cours la Facultatea de drept din Paris, 1883, Dec. 18. Lect. XIX.
18) Dr. Lacassagne.: La peine de mort. Paris, 1898, mai ales p.16t si un frumos articol in L'Echo de Paris, 20 Mart. 1908, intitulat : La peine
de mort doit elle etre appliquee"? 14) A. Le Poittevin: Rev. pénit., 1893, Nr. 2 (cel putin pe cat timp nu se va modifica organizarea penitentiarelor). 15) E. Caro: Problemes de morale sociale, 2-eme ed. Paris, 1887, p. 239-250. 15) Deja citat. 17) G. Tarde: Philosophie penale, p. 533, cap. IX. 18) A. Laborde: Cours de droit eriminel, 2-a ed., 1898, Nr. 219. ") Degois: Traité, Nr. 521 fine, p. 282. 20) Dr. .E. Laurent: Les habitues des prisons de Paris. Paris-Lyon, 1890, p. 604. 50195
21
322
in Franta de Merlin 1), Target2), Benjamin Constant3), Alauzet 9, Solimene8), Troplong8), E. de Girardia7), E. Beaussire8), Cuche9), Ch. Vatel19, Ch. Fére "), H. Joly 12), E. Faguet 18).
Infme d. Garraud, desi este abolitionist, insa e de parere sa se pdstreze in codice aceasta pedeapsa. Pentru mine, partizan al desfiintarii pedepsii cu moarte zice d. Garraud
socotesc ca trebue a urmari acest rezultat prin opera inceatd si treptata a trei factori : legea care trebue sti restranga din ce in ce numdrul infracOunilor p3depsite cu moartea, juriul care poate totdeauna inläturd pedeapsa cu moarte prin declararea de circumstante atenuante, chiar in cazurile in care e pronuntata de lege, si capul Statului care va inldturd aplicatiunea ei prin gratie, chiar in cazurile in care este pronuntata de judecãtori. Dar sä lasdm sä lucreze acesti trei factori, 1) Merlin: Rep. V-bo Peine, Nr. 7. Dupd Merlin dreptul de a pedepsi cu moartea e pentru societate dreptul de a ucide pe inamic pe care nu-1 poate conservA fArA pericol. 2) Citat in diferite rAnduri.
9 Citat in partea introductivd a pedepsii cu moarte. (Oeuvres de Filangieri, T. III, p. 363).
4) Alauzet: Essai sur les peines, 2-eme éd. Paris, 1863, p. 46 si urm. Part. I, chap. 3. 5) Soliméne: Réforme du code penal francais. Paris, 1845, p. 56 si urm. Part. I, ch. VI. 8) Troplong: De la contrainte par corps. Paris, 1847. Preface, p. IV. 7) E. de Girardin: Le droit de punir. Paris, 1871, care sustine cA: DacA ar fi sà se suprime toate pedepsele, afar& de una, pedeapsa cu moarte va trebui conservatA" (p. 62), cAci orice pedeapsa afarA de pecleapsa cu moarte si detentiunea perpetua, departe de a fft o garantie pentru omenire este un pericol (p. 51). Ea e singurA care nu e crudA, crici dacA scurteazA viata, evitA suferinta (p. 63). 8) E. Beau,ssire: Principes du droit. Paris, 1888, p. 134-136. 9) Cache: Rev. pénit., 1905, p. 1336. 19 Ch. Valet: Code penal du Royaume de Ravière. Paris, 1852. 11) Ch. Féré: Criminalité et repression, p. 117. Considerd pedeapsa cu moarte cea mai eficace, mai putin costisitoare, cea care indeplineste mai bine scopul, cea mai dreapta. 12) H. Joly: Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 133 si urm.
13) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités. Paris, 1911, ed. 2-a, p. 94.
323
sa pasträm pedeapsa cu moarte, cel putin ca o amenintare, ca
una din aceste arme pe care nu o intrebuinteazd cinevä in timpul ordinar, dar de care se poate servi intrun pericol eminent" ').
Aceasta e ideia lui Rossi2) si a lui Haus3); ea a fost
experimentatd de multe tari, §i mai cu seamd de Franta in ultimele timpuri, unde dupa cum am vdzut a dat rezultate dezastroase. Chiar daca n'ar aved alte neajunsuri, acest sistem ilegal i iesuitic de abolirea pedepsii cu moarte, trebue inläturat, caci el are marele defect de a deprinde lumea, si mai ales pe cei man sã violeze legile Statului. Ne pare rail sd arnintim unui distins profesor de drept cuvintele lui Cassiodor : Cur enim scriptae leges, nisi observarentur ? *1764. In Italia partizani ai pedepsii cu moarte dupa Beccaria, sunt Filangieri, Romagnosi i chiar Carmignani la inceput (in 1785), iar, in timpurile noastre capii scoalei pozitiviste, Lombroso 4) si Garofalo 5), D. E. Ferri dupd ce a sustinut-o altä data 1) R. Garraud: Traité de droit penal. Paris, 1888, T. I. p. 436 Nr. 262 fine si Précis de droit criminel. Paris, 1888, p. 204, Nr. 169, si ed. 9-a din 1907, Nr. 166, p. 243; ed. XI-a (1912), Nr. 130. -2) Rossi: Op. cit., T. II, P. 30. 3) Haus: Op. cit., T. II, Nr. 723.
E. Beaussire: Op. cit., p. 137. Chiar desiiintata in fapta, pedeapsa
cu moarte ar pastrh legitimitatea sa teoretica, pentruca nu are in ea nimica neconform, nu zic nutnai necesitatilor trecatoare, dar chiar idealului permanent de drept". Experienta s'a facut in Toscana, 1774-1786 ; Rusia, 1741-1753; Austria, 1781-1787; Romania inainte de 1788; si Franta dupa 1879. 4) Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, p. 22-28. ') Garofalo: Contro la corrcnte. Napoli 1883; Criminologia. Torino, 1891 si Appunti al nuovo Codice. D. Ern. Laurent, pretinde cA; Natarellement l'Ecole italienne n'admet pas la peine de mort et la répudie comme un dernier reste de nos ancétres", si ca scoala franceza o adrnite . L'Anthropologie critninel le. Paris 1891, p. 136. Aceasta e o eroare nepermisa
si care probeaza ca autorul nu erh la curentul cestiunei de care vorbeh. Din nenorocire d. Laurent a indus in eroare pe un autor mai de valoare, Dr. Maurice de Fleury, care afirma si dansul ca scoala italianA Considera pedeapsa cu moarte ca o ramasita de barbarie, din contra scoala franceza ca o necesitate sociala". L'ame de criemel, p. 129. Ca scoala pozitivista italiana e pentru pedeapsa cu moarte. Vezi Ern. Carnevole: La question de la pena di morte. Torino, 1888, p. 22. Ce e drept ca in privinta pedepsii cu moarte corifeii scoalei ita-
324
astazi o combate pentru motivul pe care 1-am spus1). Mai sus= tine pedeapsa cu moarte si d. Vera, profesor la TJniversitatea din Neapoli2). In Germania au fost antiabolitionisti filozofii Kant, Hegel, Fichte si Schopenhauer, marele penafist Feuerbach autorul Codicelui bavarez din 18138), si principele Bismarck 4). A mai fost sustinuta pedeapsa cu moarte si de Goethe In teza lui din 1771, care la Nr. 53 zice : Poenae capitales non abrogandae"5), si congresul jurisconsultilor germani din Dantzig in 10-13 Sept. 1910,
a respins cu mare majoritate abolirea pedepsii cu moarte 6). 1765. Printre antiabolitionisti vom mai preuumara in Belgia
pe Asser si Haus, in Anglia pe Blackstone, Herb Spencer, Gladstone, iar in Olanda pe Meyer 7). In Romania nu cunoastem ca scriitori partizani ai pedepsii cu moarte decat pe V. Petroni, comentatorul Codicelui penal $tirbei 8), si pe Vas. Conta 9).
In fine vom observa ca in Franta, Curtea de casatiune consultata asupra proectului de Codice penal la inceputul secolului trecut, s'a declarat contra desfiintarii pedepsii cu moarte 10), liane au oscilat. Lombroso, la inceput (in 1878) era nedecis; Garofalo, la inceput abolitionist (cand a tradus pe Mitterrnaier) a devenit antiabolitionist aprig, pe cand din contra E. Ferri, din antiabolitionist in 1884, (Nuovi orizzonti), a de venit in urma abolitionist; Confr. Carnecole: Op. et loc. cit. 9 E. Ferri: Scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 55-57 ; D-
de Lanessan, in mod gresit afirma ca E. Ferri, ar sustine pedeapsa cu moarte. La lutte contre le crime, 1910, p. 254. In 1906, am vorbit cu D. Ferri in congresul dela Turin, si era tot atat de hotarit adversar al pedepsii cu moarte ca si 20 ani inainte. 2) Vera: Essai de philosophie hégélienne. La peine de mort. (Bib'. de la philosophie contemporaine). Paris, Germain Baillere. 8) Feuerbach o admite chiar in materie de furt. 4) Pr. de Bismarck: Discours, T. I. Mai 1870; vol. II, p. 363. 5) Meisner Goethe als Jurist 1885, p. 17. 9 Rev. pen. 1911, p. 449. 7) Meyer: Esprit et progres des instit. judic. T. V, p. 443.
8) Vas. Petroni: Comentariile dreptului penal. Bucuresti, 1857, p. 278-282. 8) B. Conta: ThOwie de fatalisme. Bruxelles, 1877. io )
E o nenorocirezicea Curtea de casatiuneca cestiunea des-
flintarii pedepsii cu moarte si a drepturilor societatii asupra vietii indivizilor a fost agitata. Insa, oricare ar fi in aceasta privinta teoria lesne a cartilor, nu se poate tagadul ca stavila cea mai puternica ce se poate
325
jar in anii 1908 -1910, 80 de juriuri au cerut mentinerea ei '). In Suedia, tribunalele consultate asupra abolitiunei s'au promuntat in unanimitate in contra 2). Pe dealta parte, pedeapsa cu moarte, a fost combatuta In Franta de Voltaire 3), Servan, Pastoret, Condorcet 4), Dufriche de Valazé, Marat, Lepelletier de Saint Fargeau, Ch. Lucas, Guizot, Lamartine, V. Hugo, Jules Simon 5), Ad. Franck 6), Ch. Adolphe si F. Hélie 7), G. Vida18), E. Garcon 9). In Italia de Carmignani 10), T. Canonico "), Carrara 12), Ellero, Pessina, Nicolini, Mancini, Pucioni, Castagna, Pieran-
toni, si in ultimele timpuri de d-nii E. Feri, Fern. Puglia ") G. Rebaudi 14). Em. Carnevole 15). pune in potriva imultirei crimelor, este de a retine pe oamenii ispititi -a le comite, prin simtimantul iubirei de ei insii, i prin interesul con-servarii lor". (Observations, p. 196 bis.).
') R. Simons in Archives d'anthrop. criminelle, 15 Febr. 1911, (an. XXVI, p. 98). Confr. Aurore din 9 Aug. 1910, care sustined uciderea -or bataia apasilor. 2) D. Olivecrona. De la peine de mort: ed. 2-a, p. 86.
3) Voltaire in notele la traducerea francezd a lui Beccaria. Ce e -drept cd tot Voltaire, cand a auzit ca preotul Malacreda a fost executat -se spune ca ar fi zis: Que dieu en soit beni. Si cand s'a spus ca trei iezuiti au fost arsi la Lisabona ar fi zis Voila des nouvelles qui conolent". (Vezi Cantu: Beccaria et le droit penal, p. 12, nota 1). 4) Vezi Rev. pénitentiaire, 1904, p. 729.
5) Jules Simon: I,a peine de mort. Paris, 1869. 6) Ad. Franck: Philosophie pénale. 7) F. fielie sustined la inceput pedeapsa cu moarte, i numai dupd lungi indoeli, dupd cum spune fiul sdu, si-a schimbat parerea. Vezi -Theorie du code penal, T. I, p. XII, Péface. 8) G. Vidal: Cours, Nr. 461 fine. 9) E. Garcon: Code penal annoté. 15) Vorbind de capitolul in care scrisese in 1785, pentru pedeapsa ,cu moarte, Carmignani zice: Oribild intitulare. Si totusi est din condeiul
si din mintea mea"! Un regret identic, insti in sensul contrariu arata 4. Garofalo, fiindca a tradus in limba italiana o opera abolitionista. 11) T. Canonico: Del reato, p.4(-1.
82) Vezi in Carrara, enumerarea multora din abolitionistii italieni pe care 'i citam noi. Programma, T. II, § 661 nota. Dealtmintrelea in Italia
patria lui Beccaria, foarte multi s'au ocupat cu cestiunile penale, si de asemeni foarte multi au adoptat pdrerea ilustrului lor compatriot. 13) Fern. Puglia Manuale di diritto penale. T. I, p. 356. ") Rebaudi: La pena di morte, 1885. 151 Em. Carnevole: La questione della pena di morte. Torino, 1888.
326
In Germania de Mittermaier, Holtzendorff §i Schwartze, care la inceput erau pentru pedeapsa cu moarte 1), H. Hetzel2) §i Geyer.
In Rusia de L. Tolstoi, in ultimul sâu articol scris cu putine zile inainte de moarte ; e adevarat ca Tolstoi era in contra ori carei pedepse.
In Anglia, Th. Morus e poate cel dintaiu precursor al lull Beccaria, care a combatut pedeapsa cu moarte 3); Bentham este de asemeni un abolitionist, de§1 se pare cA la inceput era, favorabil acestei pedepse t). In Belgia se prenumara printre abolitioni§ti, Ducpétiaux,. Alb. Rollin 5) §i d-nii F. Thiry 6) si A. Prins 7). In America, Livingston, iar in Suedia K. d'Olivecrona 8). In Romania pedeapsa cu moarte a fost combatuta aproape in unanimitate de persoane din toate partidele : V. Boerescu3),. G. Costa-Foru m), G. Cantilli "), C. A. Filitis 12) §i C. Eraclide m).
In fine, vom spune ea, in Germania congresul jurisconsultilor din 1863 a votat in unanimitate desfiintarea pedepsii cu moarte, deasemenea congresul jurisconsultilor ru§i din Moscolra din 1910 a votat tot in unanimitate acela§i lucru 14). 1766. E timpul ca sa ne rezumam §i sa conchidem. 1) Vezi Alb. Rollin: La peine de mort, trad. de Carrara i in.:17.1.1catA in Bibliotera abolitionistA, Nr. III, Lucca 1871, p. 36, ed. italiana.. 8) H. Hetzel: Die Toclesstrafe in ihrer kuiturgeschichtiialer. Entwikelung. ijerlin, 187u. 8) 7h. Morus: Utooie traduc. 1730. p. 41. 4) Vezi E. Ferri: Nuovi orizzonti, p. 153 si urm. t) Alb. Rollin: La peine de mort '1871, mai sus citatA. 0) F. Thiry: Cours, N-ie 276-281. ') A. Prins: Science 13nale et droit positif. Bruxelles, 1899, N-le 654-672.
8) K. d'Olivecrona: La peine de rnert 2-a ed fr. Paris. 8) B. Boeresco: Traité des délits et des peines. Paris, 1857. 10) G. Costa-Fora: Magazin judecAtoresc, 1872, T. II.
") La cursul dela Facultatea de drept din Bucuresti. `2) C. A. Filitis: Despre impuscarea osAnditilor si arestatilor fugari.. Bucuresti, 1882, p. 77 in notA.
18) C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 21 si 89. 14) Pentru Bibliogratia pedepsii cu moarte vezi si Molinier (Vidal)
Cours. T. I, p. 492-494 si Garpon: Code penal annoté. Art 8, N-rile24 si 25.
327
Am aratat cd pedeapsa cu moarte nu este in legatura cu ideile politice, ci este o purd cestiune de igiend sociald. Argumentele care se aduc contra ei sunt multe, dar s'au gramddit tocmai din cauza cd nici unul nu e decisiv, oricare din ele putandu-se adresA i celorlalte pedepse admise de legiuitor. In schimb, pedeapsa cu moarte e cea mai exemplard din toate pedepsele, ea servä ca un mijloc de select'iune a oamenilor, i singurd are de rezultat cd impedecd absolut recidi-
varea infractorului.
Deaceia noi Suntern de Were, i aceasta e concluziunea noastrd, cd pedeapsa cu moarte nu trebue sd dispard niciodatd din legislatiune, atat timp cat vor fi, $i chiar cdnd nu vor mai fi, omoritori intr'o tard. Impreund cu Kant vom zice: Atat timp cat existä ucigasi, care sdvar$esc, poruncesc, or contribuesc la omor, atata timp trebue sa sufere moartea; a$A voe$te dreptatea ca idee a puterii juridice" '). E o grepld din cele mai mari, o adevdrata crimd contra natiunii, de a suprimA in lege or in fapt pedeapsa cu moarte la un popor.
Ea trebue sd dispard numai prin necomitere de omoruri, cdci acela este modul ei firesc de suprimare. Deaceia foarte intelepteste fostul nostru profesor d. Leveille, care de sigur nu e un reactionar, da printr'o scrisoare adresatd soc. gen. a inchisorilor din Paris, acest intelept sfat compatriotilor
sai, pe care din fericire parlamentul I-a ascuitat. Spur eA Parlamentul nu va cPda sfaturilor imprudente care i s'au dat, st cd nu va inscrie in codicele nostru represiv un articol, ciudat de periculos pentru oamenii cinstiti, care, pentru a fi executat ar trcbui astfel redactat : De acum inainte legea rmi
mai garankazd in Fran/a dealt viafa asasinilor2).
Fie-ne permis sd mai addogam ceva. Un criminal spunea : 1) So viel also der Mörder sind, die den Mord veriibt, oder auch befohlen, oder dazu mitgewirkt haben, so viel miissen auch der Ted leiden ; so will es die Gerechtigkeit als idee der richterlichen Gewalt". Kant: Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre, p. 201. 2) J'espere que la Parlement ne cédera pas aux conseils, qui lui sont prodigués, et qu'il n'insérera pas dans notre code rdpressif un article singulièrement dangereux pour les honnétes gens, qui pour étre exact devrait etre ausi rédigd. Désormais la loi ne garantit plus en France que la vie des assassins". Rev. pénit., 1907, p. 488.
328
Pentru cinci lei nu as sta la indoiald sd tai gatul unui om"9, cand criminalii gasesc cd viata oamenilor cinstiti, poate dintre cei mai folositori, valoreazd mai putin de 5 lei, ar fi o nebunie ca oamenii cinstiti sd considere viata asasinilor mai presus de acest pret. A tunci and un infractor suprima o frumoasa viata umana numai pentru ca el sa aibe 5 lei, credem cä are si societatea
dreptul si. datoria sä suprime viata unui asasin nu pentru 5 lei, ci pentru linistea societatii si pentru asigurarea vietii a cine stie cati oameni cinstiti. 1767. Ce vom zice despre Romania? Ar fi bine sa se introducd si la noi pedeapsa cu moarte, cum se cerea prin petitiunea dela Iasi din 1871? Noi nu suntem de aceasta parere; si de am avea puterea absoluta nu am introduce in Romania pedeapsa cu moarte. Aceasta insa, nu din cauza Ca am crede, ca multi Romani ca tara noastra are moravurile cele mai dulci. Sunt mandru a spune zice V. Boerescu, raportorul comisiunei pentru elaborarea Codicelui penal si de procedura penald ca Romanii sunt cei dintaiu care vor suprima pedeapsa cu moarte si din lege. Si cu toate acestea, relativ vorbind, in Statul nostru se comit mult mai putine crime, si intr'un mod mult mai putin crud decal in alte state mai civilizate, unde aceasta pedeapsa exista in fapta si in lege" 2). De unde, si pe baza carei statistice comparate, atirma fostul nostru profesor cd in Romania se comit mult mai putine crime ca in alte State civilizate in care exista pedeapsa cu moarte? E usor si placut a face afirmatiuni patriotice, dar e mai folo-4tor, de si mai greu, a-i spune adevarul intemeiat pe fapte reale. In realitate insa, judecand dupa starea actuala si cea trecutd a criminalitatii noastre de care avem cifre statistice, afirmarea lui V. Boerescu este tot atat de putin exacta,
pe cat era cealalta afirmare a sa ca tara noastra cea dintai va suprima pedeapsa cu moarte din lege ; aceasta glorie, daca nesocotinta e o glorie, a avut-o Rusia, Toscana si Austria in 1) Pour cent sous je ne regarderais pas A trancher le kiki A un gandin" (capul unui burghez). Dr. E. Laurent: Les habitués des prisons de Paris, p. 77. 2) D. V. Boerescu: Raport din 11 Martie, 1864. Monit. Oficial. Desbateri, p. 1275, col. 2-a.
329
-secolul al XVIII-lea, dupd cum am ardtat in expunerea istori ca.
Dar chiar de ar fi exactd afirmarea raportorului Codicelui nostru penal din 1864, dupa cum crede si V. Conta, totusi ar fi trebuit mentinuta pedeapsa cu moarte, din cauzd ca in Romania nu locuesc numai Romani, ci adesea yin si straini care pot comite crime ; deaceia cu mult mai logic era filosoful dela
Iasi, care cerea mentinerea pedepsii cu moarte In Codicele nostru penal pentru straini. Inca odatd repetdm, nu aceastd idee gresita ne face sd fim .contra reintroducerii pedepsii cu moarte in Romania, ci adevaratul motiv este acela care ne-a fa.cut sä fim si contra reintroducerii bätâii, neprepararea spiritelor pentru aceasta. reforma. Ignoranta principiilor pozitiviste, i boala beccarianismului sunt atat de puternice in tara noastrd, incat nici chiar .discutiunea rece, obiectivd i färd invective nu este actualmente cu putintd, cu atat mai putin nu poate fi vorba de un curent sändtos favorabil oamenilor de treabd i ostil raufacatorilor. La noi indulgenta beccariand este o modd, caci ea da ignorantilor aparenta de a fi progresisti si umanitari.
In astfel de imprejurari, avem dreptul i datoria de a combate ignoranta i prejudiciul si a luptã pentru ca intr'un viitor mai mult sau mai putin depdrtat sd se introducd in legislat'iunea noastra pedeapsa cu moarte i bdtaia. Dar actualmente am fi contra reintroducerii acestor pedepse fiindcd ele nu sunt populare in tara noastra., i, dupd cum zice Bentham, (lacä s'a format in spiritul poporului o aversiune in contra unei pedepse, acea pedeapsa trebue inlaturatä chiar dacd ar aved toate calita.tile. Ce e drcpt cd acest spirit, sau mai bine zis aceasta
modä din tara noastrã, trece azi prin o mare crizd: lumea in Franta incepe sa fie admiratoare a sistemului de represiune englezesc care admite i bdtaia i pedeapsa cu moarte. AceastA
tendinta va aye& desigur mai multä influenta in ara noastrd decat slabul nostru cuvant. 1768. i observdm cd in Franta este mai usor sä lipseasca pedeapsa cu moarte decat la noi, fiindcd acolo existd relegarea recidivistilor, care curdtd teritoriul metropolei de infractorii periculosi. Numai in 20 de ani, fritre anii 1885-1905, un numar de 14.533 de indivizi au fost relegati in pustiile Maroni '). 9 Bulletin de l'Union intern. de droit penal. XIV, p. 690.
330
In Italia deasemeni, d. E. Ferri, care este un abolitionist, sustine eliminarea prin deportatiune a marilor criminali din societatea italiana I).
Prin urmare, cu atat mai mult pedeapsa cu moarte e necesara In tara noastra, In care nu avem acest al doilea mijloc de selectiune .). *1769. Pedeapsa cu moarte a fost suprimata in Grecia In 1862, In Romania in 1864, in Portugalia in 1867, in Olanda in 1870 si in Italia in 1890 ; in Elvetia ea existâ in cateva cantoane iar altele au desfiintat-o. In Anglia, din 240 cazuri de pedeapsa cu moarte In 1870,
astazi abia mai subsista trei, iar in Franta din 115 cazuri in 1810, au ramas numai 22. In Norvegia i in Belgia, desi pedeapsa exista In lege,
nu se aplica in fapt, cum se faceà si la noi inainte de 1864. In schimb insa, s'a propus de 3 ori suprimarea pedepsii cu moarte din lege in Belgia, in 1851, 1866 si 1867, si de trei ori a fost respinsa propunerea3).
Pedepsele privative de libertate Chi vol far tin briceon la meta en prcson. Pasqualigo. Proverbi veneti, 1878. Parmi les criminels, y a ceux qui ne de-
vraient pas cntres en prison et il y a ceux qui ne devraient pas en sortir. Garraud
dice
1770. Prima si cea mai grea pedeapsa prevazutii de Co-nostru penal, e munca silnica, pedeapsa care ca multe
altele din Codicele penal, priveaza pe osandit de libertatea lui, punandu-1 in inchisoare. Credem dar ca e bine, ca Inainte
de a studid fiecare din aceste pedepse in parte, sa vorbim despre regimele penitentiare i despre efecful pedepselor privative de libertate. Aceasta materie e foarte importanta, fiindca pedepsele privative de libertate formeaza baza sistemului nostru represiv ; ') E. Ferri: La scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 57. 2) Pedeapsa mortii cu torture a fost suprimatä in unele State abia In secolul al XIX. In Berlin, ultima executare cu foc s'a facut in 1823. Hanovra a suprimat pedeapsa rotii in 1840, Prusia in 1851. De Liszt: Lehrbuch § 60, nota 3 si trad. fr. p. 373. 2) Vezi Prins: Science pénale. N-rile 654 si 655; Confr. Garçon: Code penal. Art. 8, No. 23.
331-
ele sunt regula, iar celelalte exceptiunea. Deaceea d. Ferri,. sustine Ca o clinica penala este o trebuinta a Facultatii dedrept pentru tinerii cari se destina carierii penale, cu mult mai mult decat Codicele civil or studiul Digestelor.
Frecuentarea inchisorilor in timp de 6 luni, ar valora, dupa parerea lui Tarde, cu 10 ani de exercitiu, i deaceea dansul a propus i chiar sa admis in Congresul de antropologie penala din Roma (1885), ca studentii dela Fac. de drept
sa nu poata sa treaca examenul, fara sa se inscrie prealabir intr'o societate de patronare, prezidata de profesorul lor, si in aceasta calitate sa viziteze saptamanal inchisorile '), ceeacedesigur ca e foarte rational pentru buna preparare a viitorilor judecatori penali2). Vom observa Ca pedepsele privative de libertate, careformeaza mai multe trepte in scara pedepselor, se deosibesc intre ele prin durata, regim i consecinte, care fac ca pedeapsa sa fie mai mult or mai putin grava. a) Durata pedepselor privative de libertate 1771.
Aceasta durata e foarte diferita ; c.. nterge dela o zi
pana la 20 de ani i chiar pana la perpetuitate. Sunt pedepse privative de libertate perpetue i timporare. 1772. Pedepse perpetue. Jul. Clar ne spune ca pe timpuI sat', exceptandu-se Venetia. pedeapsa pPrpetua carceris nu se obisnuia in Italia, contra laicilor, ci numai contra clericiior3). La noi din contra, au existat ciiti ceie mai vechi timpuri 4).
Astazi, pedepse perpetue exista In mai toate codiceIe penale. In regula, in codicele nostru penal, nu exista decat o pedeapsa perpetua principala, munca silnica pe via0, pe cand 1) Tarde: Criminalité comparée. Paris, 1886, p. 21. 2) Se sustine azi trecerea administratiunei penitentiare dela Min.
de Interne la cel de Justitie, lucru admis de Austria, Ungaria, Belgia, Danemarca, Grecia, Ispania, Portugalia, Olanda, Suedia i Norvegia. Ir Franta, spiritele sunt dispuse in acelas sens. Vezi Vidal: Cours Nr. 506, care discutà i aproba aceastä mAsura. Confr. R. Roland: De l'esprit dth droit criminel p. 453, Nota 2. 4) Jul. Clams: Op. cit. Quaest LXX, Nr. 4. ') Vezi Indreptarea legii, glava 346, zacon 3, si Pravila lui Vas._ Lupu: Pricina 13, Nr. 104; edit. Longinescu, p. 33.
332
da Francezi, exista 4 pedepse perpetue munca silnica pe viata, ,deportarea intr'o cetate, deportarea simplä i relegarea ; iar la Germani cloud: recluziunea i detentiunea. Prin exceptiune
insa la noi, recluziunea care nu poate trece de 10 ani, dupa cum vom veded, poate sa fie pronuntata pe viata contra unui individ care este in varsta de peste 60 de ani si care ar fi meritat munca silnica pe viata (art. 14 Cod. pen.). Prin urmare, ca pedepse perpetue, Codicele nostru penal nu cunoaste decat doua : munca silnica pe viata i, in mod exceptional, recluziunea. 1773. Trebue sa existe pedepse perpetue intr'o legislathine ? Toti filozofii
admiteau afirmativa ; chiar Beccaria erd pentru pedepsele perpetue i propuned ca ele sd inlocuiasca pedeapsa cu moarte ; Meyer spune cd aceia cari cer abolirea pedepsii cu moarte ori a pedepsii corporale i penalistii
si a inchisorii perpetue, nu cunosc societatea deck in himera ').
Insa adeseori discipulii merg mai departe decat invatatorul lor, i, in privinta pedepselor, partizanii lui Beccaria au -compromis pe ilustrul lor maestru, prin excesul la care a impins doctrina lui. Mai intai s'a propus, i multe State au admis xplesfiintarea pedepsii cu moarte ; in urma s'a cerut desfiintarea pedepselor perpetue, pentru motive pe care le vom aratd indata ; mai tarziu, si poate timpul nu e departat, filantropii imprudenti nu se vor multumi pe atat, ci vor merge mai nainte
si vor cere desflintarea chiar a muncei silnice pe timp marginit, ca prea grea i barbara pentru timpurile noastre i spunand cd aceasta e legea progresului! Crernieux ziced in 11 lunie 1851, aparand pe Ch. Victor Hugo inaintea Curtii cu jurati a Senei: Ni se spune, cand pedeapsa cu moarte va fi desfiintata, ne yeti cere desfiintarea pedepselor perpetue. Fara indoiala ca da. Aceasta e legea progresului. Puneti cainta in legile voastre i fiti siguri cd \Tom, veded sfarsindu-se pedep-
sele perpetue". Cu drept cuvant E. de Girardin, care nu e un pozitivist, replica reproducand aceste cuvinte : Puneti cainta
in legi, este o fraza sonora dar goald de sens. Aceasta cainta 1) Meyer: Esprit, origine et progrès des instit. judic., V, p. 443_
333'
cum sa o punem? Ceeace este mai rar tn lume, este un infractor care se cãeste" 1). 1774. Suprimarea pedepselor perpetue nu numai cd a fost emisa de unii scriitori, dar chiar s'a realizat de Adunarea constituantd franceza, care in Codicele sau penal din 28 Sept. 1791, nu admited pedepse perpetue, ci dupd pedeapsa cu moarte, cea mai mare pedeapsa ce prescrid era munca silnica pe 24 de ani2). Trebue sä spunem insa ca Adunarea constituanta desfiintase
dreptul de gratie, ceeace explica intrucatva abolirea pedepselor perpetue. 1775. Din fericire redactorii Cod. pen. fr. din 1810 si ai Cod. pen. rom. din 1864, n'au fost de parerea legiuitorilor din 1791. Ce. e drept cd s'a incercat, cu ocaziunea redactarii Codicelui penal frances din 1810, sa se suprime pedepsele perpetue sub cuvant cd ele, ludnd orice speranta condamnatului
II fac desperat si mai imoral deck era. Target a combatut insã cu multa energie aceasta parer& si a facut ca ea sa fie respinsd. Trebue ziced dánsul ca faptele care in ordinea crimelor, urmeazä imediat pe acelea
-
care sunt pedepsite cu moartea, sa nu lase sa se prevada nici o liberare ; altmintrelea gradarile n'ar mai fi observate, scara pedepselor n'ar mai fi corespunzatoare cu a crimeloc
si proportiunea ar ft rupta."8). 1776. Cu ocaziunea modificarii din 1832 a Cod. pen. fr., raportatorul legii la Camera deputatilor, justifica si mai bine pedepsele perpetue prin aceste cuvinte: Perpetuitatea pedepselor scoate din lume o fiinta incorigibila ; ea cruta semenilor sai si lui insusi noi fardelegi, la care obiceiurile sale inradacinate intrucatva Ii predestinase. Ea aslgura societatea, risipind turburarea pe care crima o pricinuise, inlaturand pe aceea pe care reintoarcerea crimi1) Ern. de Girardin: Le droit de punir, 1871, p. 67. Jules Simon deasemeni a zis: Sunt de pArere cA pedeapsa cu moarte si toate pe depsele perpetue, pot, si prin urmare trebue sA fie scoase din Codicele noastre". De la peine du mort. Paris, 1869, p. 42. 2) L'Asserablde constituante par un sentiment d'humanité, digne-
de respect sans doute, mais dont la sagesse n'a pas dtd prouvée parl'expérience, avait pose en regle, que nulle peine ne serait perpetuelle". Target: Observations sur le Code criminel. Editiunea originalA, p. XI. 3) Ibidem: p. XI; Confr. Locre: XXIX, 16 i XV, 7.
334
nalului ar face-o sa se nasca. Pedepsele perpetue au totdeodata un efect puternic de infricosare; ele sunt o asemanare a vesniciei supliciilor, si ideia vesniciei loveste irnaginatiunile. Ele sunt transitiunea intre pedeapsa cu moarte i pedepsele temporale. Desfiintati-le, i scara pedepselor va prezenta un interval imens, fara corespondenta in scara crimelor. Cate crime
In adevar pentru care pedeapsa cu moarte e prea aspra si pedepsele temporare prea blande I Mai putin nelinistitoare pentru
jurati decat o pedeapsa ireparabila, mai spdimantatoare pentru culpabili decat o pedeapsa al carui sfarsit ei trag nadejde sa-1 vada, pedepsele perpetue au o eficacitate preventiva care le .este proprie si care trebue sd fie pastrata" '). 1777. Dupa noi nici o indoiald nu poate fi cd pedepsele perpetue sunt trebuincioase inteo legislatiune, i aceasta pentru bunul motiv, ca ele inspaimanta pe unii indivizi mai mult chiar decal moartea, i trebue ca in codicele penal sd avem pedepse care sa sperie pe toti criminalii de orice caracter ar fi ei. Oamenii
criminali, se vor teme in general mai mult de munca -silnica pe viata, iar cei inculti vor privi mai cu frica moartea ; trebue dar ca la unii i la ceilalti sa intärim bunele motive,
cum zicea Conta in Theorie du fatalisme, printr'o pedeapsa capabila de a combate relele lor instincte2). Dar, se poate zice cd criminalul in acest caz este un pericol 1) Ch. Adolphe F. Hélie: Théorie du code penal, ed. VI-a. Nr. 68 T. I si cod penal progressif, p. 86. In expunerea de motive a cod. pen. portugez din 1884 se spune: DacA societatea pedepse$te in numele dreptului sAti de a face efectivA repararea daunei cauzate ordinei morale este clar CA reparatiunea nu poate merge mai departe decAt cere AceastA reparatiune. $i orice daunA cauzatä ordinei morale, oricAt de adAncd si violentA ar fi, e totdeauna trecatoare turburarea e mai mult sau mai putin trecatoare". In consecintA Cod. pen. portugez a suprimat nu numai pedeapsa cu moarte, ci $i pedepsele perpetue. IatA abuzul i logismelor $i al rationamentelor certate cu ratiunea Scopul pedepsii nu e reparaOunea rAului facut, caci factum infectum fieri non potest, ci pentru a preveni pe cAt e cu putintA intrarea rAului exemplu E absurd a considerA pedeapsa ca o reparatiune; acestae rolul despAgubirilor civile. 2) Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, monotond rezervatA criminalilor e destul, pentru cei mai putini civilizati pedepse .corporale i chiar moartea, nu trebue mai putin". H. Spencer, Essais de morale, de science et d'esthetique 2-eine, ed. Paris, 1885 p. 321.
335
in inchisoare, fiindca desperat i ne mai avand nimic de perdut
el poate sä comita un omor sau sa bata pe vreunul din pazmicii inchisorilor or pe alt condamnat ').
La aceasta raspunsul e foarte usor. Mai intai existand dreptul de gratiere si de comutare a pedepsii, criminalii condamnati la munca silnica pe viata nu perd toata speranta de a esi din inchisoare mai tarziu; deaceia ei cautd ca prin purtarea lor sä dobandeasca o usurare de pedeapsa. In afara de aceasta
-e foarte usor a agrava regimul in inchisoare prin batae, prin punerea in lanturi i separarea celulara, i prin diferite alte rigori ale regimului penitentiar. nu mai vorbim de tdrile in care, pe langa pedepsele ,perpetue exista i pedeapsa cu moarte ; fiindca e evident cä
acolo este o sanctiune, si prin urmare o temere pentru cei condamnati la munca silnica pe viata, ca sa nu comitd un nou -omor sau alta infractiune gravd. Nici un argument serios nu se poate dar invocä inpotriva pedepselor perpetue, care de altmintrelea trebue sä observdm sea, in tarile in care exista dreptul de gratie, si el existä mai pretutindenea, nu sunt perpetue decat de nume si in teorie. In
realitate insa. cel putin in Romania, rare ori un condamnat perpetuu sta in inchisoare mai mult de 30 de ani, i nici unul nu cred sa fi stat in ultimele timpuri mai mult de 35 de ani 2). 1778. Pedepsele temporare. Pedeapsa perpetud a muncii silnice, precum i cea exceptionala din art. 14 C. p. a recluziunei, sunt pedepse criminale, din potriva pedepsele privative ,de libertatetemporale pot fi criminale, corecionaIei politienesti. Durata pedepselor temporare variaza dela o zi8), care e minimum inchisorii pe simpla politie pand la 20 de ani care este maximum muncei silnice pe timp marginit. Deasemeni vom observa cd peclepsele privative de libertate prevazute de 5 Cum a Mcut Gh. Lasearache, care a omorit in ocnA pe denuntAtorul sAu.
2) Aproape toti penalistii admit astäzi pedepsele perpetue. Vont cità pe Ch. Adolphe: §i F. Mlle Théorie, I, Nr.-681 si urm., Garraud: Précis, ed. 9-a, Nr. 170; Laborde: Cours ed. 2-a. Nr. 222. In condica anaforalelor criminale pe 1799 si 1800 a Moldovei gäsim adeseori osAnda ocnii pe viatA. HotArArea din Nov. 1799, f. 14; 11 Dec. 1799, f. 17 vers; 30 Ian. 1800 f. 20; 12 Fehr. 1800 f. 25 si 6 Mai 1800 f. 25, etc. 8) Vezi despre pedepsele de scurfA duraM Nr. 1814.
336
lege numite sunt fixe 9, iar altele marginite intre un maximum di un minimum. Afard de pedepsele, pentru care s'a prescris térmenul prin hotardrea judecatoreasca, pot sd existe §i pedepqe nedeterminate.
1779. Pedepsele nedeterm(nate. S'a criticat de unii penalisti moderni fixarea de mai inainte a pedepsii, tiindcd s'a spus
ca judecatorul ca i medicul nu poate de mai inainte sä §tie care e cantitatea remediului boalei infractorului. Aceasta idee a fost sustinutd de d. E. Ferri 2), de Fr. de Liszt, G.A. Van Hamel di
altii.
Totusi la inceput in congresul dela Bruxelles, s'a respins principiul pedepsii nedeterminate, pentruca, dupa cum s'a spus,
e greu a gasi mijlocul de a modified In mod rational hotaririle. Va trebut consultat directorul inchisorii, care in mod fortat se va lud dupa functionarii subalterni care pazesc pe detinuti, lucru deja rau cand e vorba de scurtarea pedepsii, insa absolut inadmisibil spre a se prelungi pedeapsa osanditilor... S'a propus indeterminarea relativa intre maximum i minimum, ceiace s'a i admis de Cod. pen. norvegian din 22 Mai 1902 (art. 35)8).
Cestiunea pedepselor nedeterminate s'a discutat din nou relativ la propunerea d-lui A. Prins de a se inlocul notiunea actului comis, prin notiunea starii periculoase a individului4);_ ') Aceste din urmd sunt astazi regula generalgt; Vezi totusi pedepse fixe, fosile din Cod Brumar, an IV, art. 112, 113, 117, 200, 264, 271, 281, 287
si in cod com. 882, .883 si 886, pentru delicte pedepsite corectional, iar pentru infractiuni pedepsite cu maximum recluziunei, art. 158, 264, 265C. p., si art. 38 si 265 al. 2, pentru fapte pedepsite cu maximum muncei silnice.
2) E. Ferri: Sociologia crirninale IV-a ed., Nr. 87, P. 834-837. 3) G. Vidal: Cours Nr. 456; D. R. Saleilles este pentru pedepsele nedeterminate fiindcA pedeapsa find o curd moralà, este absurd de a fixa. de mai inainte durata sa. De l'individualisation de la peine, p. 23. Aceastd notiune juridicA propusd in 1904, se gAseste in Cod. pen. norvegian astfel zedactatä: ,Periculosul pentru siguranta publicA, din cauza iresponsabi HOW sau a semi-responsabilithtii, poate fi internat atat timp cat va crede guvernul'.
*) A. Prins: La defense sociale et les transformations du droit penal. Bruxelles, 1910. Pentru prima oard s'a sustinut la noi sentintele-
nedeterminate de d. D. Budisteanu, fost proc. general la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul an. XV (1886), Nr. 73, p. 579; s'a mai pronuntat in favoarea lor. d. St. Steiteseu: Dreptul XXVI (1897), Nr. 51, p. 418, si d...
337
profesorul din Bruxelles la inceput adversarul sentintelor nedeterminate si-a schimbat in urma parerea. In cazul când e vorba de un criminal anormal moral, or anormal intelectual, d. A. Prins este de pärere a se aplicâ o pedeapsa nedeterminatd1), pe care insa. d. Garcon o combate in numele principiilor Revolutiunii franceze, care au asigurat respectul libertäii individuale2). Noi credem cd revolutiunea din 1789 nu s'a preocupat nici de criminalii nehuni, nici de recidivistii indkjiti i incorigibili, prin urmare credem färd rost amestecarea principiilor Revolutiunei franceze in discutiunile stiintifice, despre mäsurile cele mai nemerite de luat in contra infractorilor. Relativ la infractorii nebuni i la infractorii de profesiune si incorigibili credem cä pedepsele nedeterminate se impun3). Acest lucru ni se pare mai rational decal ceiace propune profesorul Joffroy ca iresponsabilul criminal sä fie tinut in azil un timp cel putin de doud ori mai mare decat ar fi durat inchisoarea 4).
Problema sentintelor pe durata nedeterminata s'a discutat in cele doud congrese penale din anul 1910. In congresul Uniunei internationale de drept penal din Bruxelles din Aug. 1910, admitandu-se in principiu ideia sentintelor pe durata nedeterminata, congresul a insärcinat biuroul ca sä elaboreze o redactiune amanuntitä, tinându-se seama de discutiunile din congres, in care d. Garcon a cerut ca sä se evite de a se da cu aceste sentinte in mdna guvernelor o Iulian Teodorescu: C. Jud. 1905, Nr. 53, p. 423-424 pentru incorigibili.
Altii combat sentintele nedeterminate, de care s'a spus cà au fAcut ocolul lumei ; d. D. Rapaport a rdspuns ironic acestei laude: In adevär cd ocolul a fost fAcut atAt de bine si complect, incdt a revenit la locul de unde a plecat; plecatrt dela Elmira, s'a reintors acolo si n'a rAmas nicderi". Rev. pénit. 1905, Nr. 3, p. 366. Raport. d-lui I. A. Roux. Deasemeni Degois Traité Nr. 834 combate sentintele nedeterminate, ardtAnd cä existd institutiuni franceze, ca gratia si liberarea conditionald care aduc rezultatul de a se micsord pedeapsa. 1) A. Prins: Op. cit, p. 130 si urm.; si Science penale, Nr. 752 si urm., si mai ales Nr. 769. 2) Garpon: Rapport au congrès d'Amsterdam din 1909. Bulletin de l'Union Intern. du droit penal. T. XVI, p. 366. 3) Curier Judiciar 1910, Oct. 4) Wahl: Le crime devant la science, 1910, p. 253. 50195
22
338
armd periculoasa. Unindu-se cu aceastä propunere a d-lui Garcon, chiar d-nii Prins si de Liszt s'a decis ca cestiunea se va discutd din nou in viitoarea sesiune1). Problema sentintelor nedeterminate a fost discutatd si in congresul dela Washington din Oct. 1910. Cu 18 voturi contra 3 s'a admis in principiu ideia sentintelor nedeterminate la persoanele moral sau mintal defectoase, precum si la ceilalti infractori mai ales la tinerii infractori. Biuroul pentru liberarea conditionala va fi compus astfel ca sä excludd influenta externä, din cel putin un magistrat, un reprezentant al magistraturii si unul al stiintei medicale2). Americanii in general sunt mai favorabili sentintelor de durata nedeterminatd, care dupa dânsii au de efect de a indemnd la indreptare pe detinuti, pe cand pentru Europeni sentintele acestea au de scop de a preveni viitoarele infractiuni ale incorigibilil or 3).
Cu alte cuvinte pentru Americani ele sunt un mijloc educativ pentru infractori, iar pentru Europeni un mijloc preventiv pentru societate 4). *1780. In vechiul nostru drept adeseori se dau hotdriri de
pedepse cu durata. nedeterminatd. Astfel gasim in Condica anaforalelor criminale a Moldovii din anii 1799-1800 cazurile urmätoare 1) Din cearta la betie rezultand omor, Domnul porunceste
ca vinovatul sä sted la ocnd ,,pand cand va fi porunca Domniei mele" 6);
2) Un tigan Calpuzan, rob al hatm. Cost. Ghica, e osdndit sa sted la ocnd Wind sare pdnd cand va fi porunca domniei mele"6); 3) Furt dela un Evreu, ocrid pe un timp nedeterminat '); 1) Revue pénit. 1910 (34-eme année), p. 1269 si 1270. 2) Ibidem: P. 1145 si 1149. 8) Ibidem: P. 1145. 4) Pentru sentintele nedeterminate, vezi si Compte-rendu du Congrès d'Anthropologie criminelle d'Amsterdam, raportul d-lui Clark Bell, p. 234 si 235. 5) Archiva Sfatului Iai, mentionata condicA. Hothrirea din 12 Febr. 1800, f. 26, vers. 8) Ibid., din 20 Martie 1800, f. 31 vers. 7) Ibid. din 2 Iunie 1800, f. 37.
339
4) Un individ abid esed din inchisoare si reincepea sa. fure ; e osandit la ocna fara termen 1); 5) Un altul priveghiase pe altul care ucisese ; e osandit la aceiasi pedeapsa 2); 6) Un altul savarsise multe furtisaguri, Domnul spune : fi ind vechiu talhar si neparasit in furtisaguri, hotarasc sa i se pue un bour in frunte si sa se poarte pe ul4ele targului". Apoi ocna pe timp nedeterminat8); 7) HO recidivisti dupa multe schinge si pedepse ce au suferit nu sau indreptat". Boerii propun imbourarea, purtarea pe ulita si ocna. Domnul intareste, si adaoga sa tae sare, 'Ana cand va fi porunca domniei mele 4);
8) Omorul unei femei de catra barbatul sau pe care-I provocase prin rele purtari. Boerii propun numai 6 luni de ocna. Domnul hotaraste ocna pe timp nedeterminat 6); 9) Doi insi omoara pe stapanul lor. Boerii, fiindca femeia mortului nu cered nimic dela ei, si din cauza ca find tineri e nadejde de indreptare, propun ocna. Domnul o hotaraste pe timp nedeterminat 6). b) Regimul pedepselor privative de libertate 1781. Un al doilea element prin care se deosibesc pedepsele privative de libertate, este regimul lor, adica chipul traiului la care sunt supusi condamnatii. Doud pedepse pot sa fie de aceiasi durata, si totusi poate sa existe o mare deosebire intre ele din cauzd ea, in timpul duratei lor, condamnatul e supus la un regim mai mult sau mai puVn aspru, prin munca, prin imbracarninte, prin purtarea de feare si mai ales prin separarea condamnatului in celule. Scopul pedepselor temporare trebuie sa fie mai cu seama indreptarea condamnatilor, adica reformarea lor morala.
Problema de capetenie a stiintei penitentiare este ca, fie prin asprime, fie prin bland*, sa caute sa faca astfel ca cel osandit la 0 Ibid. 2 Iunie 1800, f. 39 vers. 2) Ibidern din 2 Iunie 1800, f. 40 vers. 8) Ibidem din 14 Julie 1800, f. 41 vers. 4) Ibidem din 9 Aug. 1800, f. 54. 5) Ibidem din 11 Aug. 1800, f. 55. 9 Ibidern din 29 Nov. 1800, f. 60 vers.
340
esirea lui din inchisoare s ese indreptat, sau cel putin mai bun cleat era cand a intrat in inchisoare. Aceasta problema pi-a pus-o si a cautat sa o rezolve mai intai biserica apusana i deaceia Guizot o laudd 1); societatea laica moderna lupta in aceiasi di-
rectiune. Intrucat ea a isbutit, vom cauta sa aratarn mai tarziu, dupa ce vorn face expunerea diferitelor regime peaitentiare.
Sistemele penitentiare 2)
1782. In apusul Europei privatiunea libertatii nu se margineste numai in diferitele regime penitentiare; societatea occidentald are trei sisteme de aparare contra infractorilor : 1) Sistemul penitenfiar sau al inchisorilor, care consista a inchide pe cel osandit intr'un local sau loc de munca, si a-I supune munCii sau unui regim de privare a libertatii mai mult sau mai putin aspru.
2) Sistemul relegdrii in colonii. Partizanii acestui sistern tagaduiesc eficacitatea regimului inchisorilor, orcare ar fl regimul, pentru unii infractori, cari nu sunt susceptibili de
indreptare, ramanand in meziul social in care au fost. De aceia ei propun ca acei indivizi, mai ales recidivistii incorigibili sa fie relegati in colonii. 3) Sistemul mixt; in acest sistern se cauta a se cornbina sistemul inchisorilor cu acela al relegarii. Ultimele doud sisterne, neputand sä existe la noi, din cauzd cä nu avem colonii, nu ne vom ocupa decat de sistemul inchisorilor, care pentru tara noasträ are o importanta exceptionala. 1783. Revenind la sistemul inchisorilor, vorn spune Ca exista mai multe sisteme penitentiare, i cd dupd cum cu drept observa d. Garraud, pedeapsa nu trage o valoare reald decat ') Vezi important. Molinier Vidal. Cours, T. I, p. 131. 2) Unul dintre cei dintai care s'au ocupat in tara noastrA de studiul inchisorilor este C. Eraclide, unul din primii comentatori ai legislatiunei noastre penale. DAnsul consacrd aproape 50 de pagini din comentarul sAu Sistemelor penitentiare din Europa i America. C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. BucureVi 1865, T. IT, 232-278. DAnsul se pronunta pentru inchisoarea celularA, incarcerarea solitarA, cum o numete (Jamul (p. 235); cere instituirea unei societAti a inchisorilor cornpusA din cele mai inalte capacitati ale Statului (p. 271), §i inflintarea de societAti de patronare (p. 277).
341
din sistemul penitentiar organizat sä o sufere 1). Doua mai cu seamä sunt elementele care deosibesc diferitele sisteme penitentiare. Omul find un animal sociabil §i cuvantätor, separatiunea mai mare sau mai mica, precum §i in derdictiunea de a vorbi, agraveaza considerabil pedeapsa. Un al doilea element de ingreunare al pedepsii este munca, i mai ales felul §i locul muncii.
Legiuitorul nostru nu a avut in vedere deck acest al doilea element.
Daca se tine seamd de toate elementele care pot aved influenta asupra regimului inchisorilor, pot sa existe mai multe sisteme penitentiare 2).
1784. A) Inehisoarea in comm. Acesta e sistemul cel mai vechiu, cel mai simplu, cel mai obi§nuit i cel mai economic, insä el are inconvenientul cd, in loc de a aduce indreptarea osanditului, pricinue*te mai mult inrautatirea lui, fiindca in inchisorile in comun, infractorii mari dau lectiuni celor mici cum sä comitä mai bine infractiunile. Cu drept cuvant d. E. Mou-
ton ziced cd, inchisoarea in comun, prin coruptiunea inevitabild in care pune pe condamnat, trebuie sä fie consideratä ca o crimä sociald Acela§i lucru Ii spune i d. Thiry, care dupd ce declard ca regimul celular e singura forma de inchisoare admisibild,
adaoga : Viata In comun, cu toate precautiunile ce au fost imaginate, legea tacerii mai ales, are drept consecintä de a aruncã pe detinuti intr'o prapastie späimantatoare de comptiune, societatea care ar tolerd un astfel de sistem s'ar expune la cele mai mari pericole, §i, in acela§i timp s'ar face culpabild fata cu condamnatii pervertiti de ea, de cel mai abomi-
nabil atentat. Acesta e un punct care nu se mai contestd astazi"
Relativ mai ales la inchisoarea in comun, Bentham arata toatd repulsiunea sa in contra inchisorilor, cand zice : aceasta
asociare de infractori, le da mijlocul cel mai sigur de a se 1) R. Garraud: Traité théorique et pratique d'instruction criminelle et de procedure pénale. Paris 1907, No. 4, p. 7. 2) AmAnunte interesante asupra diferitelor, sisteme In Desportes: La réforme des prisons. Paris 1862, §i Ortolan: Elements. 8) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235. 4) Thiry: Op. cit., No. 302.
342
perfectiona in stiintd, in practicd si in toate misterele infractiunei" 1).
1785. Desi inchisoarea in comun e foarte criticatd, acesta e totusi regimul obi4nuit si cu mici exceptiuni al tarii noastre.
Cc e drept cd exista la noi inchisori deosebite pentru cei condamnati criminal, corectional sau cu pedepse politienesi, insä intre diferitii infractori existä grade nesfarsite de perversitate, si totusi toti trdesc impreund in inchisori. Dup. statistica penitentiara din 1887, existau in Romania 20 de penitenOare centrale, iar azi numdrul lor s'a redus la 13, In afard de inchisorile judetene. Actualmente penitentiarele se impart astfel : cloud (Ocnele man i Targu-Ocna), pentru cei condamnati la munca silnica ; doud (Pangarati-Neamtu si Margineni-Prahova), pentru recluziune ; until Bucovät, Dolj, pentru cei condamnati corectional; patru pe Wig Curtile de apel Bucuresti 2), Craiova, Galai, Ta§i, sunt inchisori mixte, in principiu pentru condamnatii corectionali, se gasesc insa in ele in mod provizoriu i detinuti preventivi, minori, recluzionisti, si chiar condamnati la munca silnica, acestia pentru serviciile economice ale inchisorii. Mai exista si 4 penitentiare speciale : unul pentru recidivisti, sistem celular Doftana, altul pentru minori de orce categorie de condamnati Mislea 3), altul de acela§ fel (mixt) pentru femei Plätdresti, si al 4-lea Slänicu pentru invalizii criminali care nu mai pot sä lucreze in ocne or in casele de recluziune. Ceiace este regretabil, este cd inchisorile mixte ale Curtilor de apel, dupd cum am spus, se aflä amestecati detinuti de toate categoriile, chiar minori si preveniti, care de§i noaptea, sunt seperati, insd ziva se pot intAlni si vorbi impreund. De 1) Bentham: Théorie des peines. I, 146. 2) Pentru curtea din Bucuresti, inchisoarea este la Vacaresti. 3) La Mislea actualmente se afla chiar condamnatii minori deveniti majori; inante pentru acestia era o inchisoare speciala, desfiintatul penitenciar din Focsani. La Mislea se detin i minori condamnati de parinti conf. art. 331
si urm. Cod. civ. (Vezi regul. casei centrale de corectiune pentru minori din 7 Mai 1874, art. 3). Aceasta dispozitiune este de o aplicatiune extrem de rara; traditiunile penitenciarului de minori nu cunosc deck un singur caz in Mai 1907, fiul unui capitan condamnat de tatal sau la 6 luni inchisoare.
343
asemeni sunt penitentiare mixte §i cele cloud penitentiare speciale de femei 0 de copii. *1786. Numdrul detinutilor in seara de 5 Ian. 1912, Idsand
la oparte pe preveniti, era de 3015, dintre care numai 881 femei I), ceiace probeazd cä femeile in Romania, ca 0 in alte tdri, i chiar mai mult ca in alte taxi, comit cu mult mai putine infractiuni deck barbatii. Mai este Inca un lucru de observat, anume cd numArul detinutilor dela sate este de 2'/2 ori mai mare decal al detinutilor din ora§e 2), de0 populatiunea din sate e de 4 ori mai numeroasd deck acea din ora§e. Incat despre numdrul detinutelor
femei de prin sate, in 1887 era aproape exact acela0 ca al detinutelor din ora§e, iar actualmente este cu mult inferior 3), ceiace dovede0e cA femeile dela tard sunt cu mult mai putin dispuse sd comita infractiuni, deck femeile din orae.
Vom spune in fine, cd numdrul condamnatilor din penitentiarele centrale, dupd gravitatea infractiunei, era in 31 Dec. 1909 : la munca silnicd 1096 bdrbati, 25 femei; la recluziune 543 bArbati -0 15 femei ; la inchisoarea corectionald 1639 barbati (dintre care 234 minori) 0 64 femei (dintre care 7 mi-
noare)4). Iar in 5 Dec. 1911, la munca silnicd 983 bArbati, 24 1) In anul 1887 era 3445, dintre care 127 erau femei. 2) In 1887 numarul detinutilor din sate era de 3Y2 or mai mare ca al celor din orase; prin urmare, de cloud decenii proportiunea detinutilor din orase fata cu cei de prin sate s'a modificat considerabil in favoarea populatiunei din sate. Daca vom tine seama de intrarile si est-
rile din penitenciarele centrale in anii 1866-1905, gasim ca numarul criminalilor din sate e de 2 ori mai mare deck al celor din ora$e (18492 fata cu 9160), pe cand in acelas timp numarul delicuentilor corectionali a fost aproape acela$, ba chiar mai mare la orase (64239) deck la sate (61012). (Statistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905. Bucuresti, 1906, p. 7 $i 25). In anul 1909 numarul intratilor in penitenciarele centrale din Romania a fost de 6447, din care 3800 dela tara. In Franta pe ziva de 31 Dec. 1903, erau 13.162 barbati $i 1969 femei, i numarul intrarilor anului aproximativ 114.000. E. Villey : Précis, ed. VI-a, p. 414, Nr. 1.
3) In 1887, erau 64 dela Ora si 63 din ora$e in penitenciar, iar in decursul anului 1909 au intrat in penitentiarele centrale 333 femei din ora$e $i 251 dela tara. Ce e drept insa ca criminalitatea statica, in seara de 5 Dec. 1912, era in penitentiarele noastre 29 femei din ora$e $i 81 dela tara. Probabil ca ora$encele scapa cu pedepse mai ware. 3) In 31 Dec. 1865, erau in penitentiarele centrale 469 condamnati,
344
femei ; la recluziune 492 barbati, 14 femei ; la inchisoarea co-
rectionala 1370 barbati §i 38 femei (In afard de recidivi§ti 170 barbati §i 5 femei) ').
1787. B) Inchisoarea celulard strictct, numita sistemul pensilvanian sau filadelfian (solitary confinement). Acest sistern a fost introdus pentru prima oara in 1790, in penitentiarul din Glocester, §i a functionat acolo 17 ani, iar mai tarziu in Filadelfia 2). El apara pe condamnat de relatiunile cu alti con-
damnati tot atat or poate chiar mai perver§i decat el, insa prezinta cloud mari inconveniente. Mai intai el e foarte costisitor, fiindca cere pentru fiecare
condamnat cate o celula. Incat despre costul celulelor el se apropie, dupa cele mai moderate socoteli de 4000 lei, a§a ca. o Inchisoare celulard pentru 500 de condamnati 3), ar costa aproximativ 2.000.000. Ortolan faced socoteala cd pentru Franta ar fi Indestul 150.000.000, pentru a introduce sistemul celular, ceiace desigur cd este o cifra destul de respectabila 4). Insa
calculele sunt foarte divergente. Dupa alte socoteli in Franta ar trebui 36.000 celule, care costand 6000 lei fiecare, am ajunge
la cifra de 205 milioane, apropiata de socoteala lui Ortolan ; insd Societatea generald a inchisorilor din Paris, a facut evaluarea ca, s'ar putea construi inchisori celulare cu 3500-4000 lei5) celula, facand sa lucreze i arestantii i ca nefiiind tre-
buinta decat de 14.179 celule, din cauzd cd inf ractiunile la munca silnicd, 460 la recluziune si 10771a inchisoare corectionald; in 1887
se aflau 1134 condamnati la munca silnicd, 869 la recluziune, 1442 inchisoare corectionala, iar in 1897 erau 1125 la munca silnicd 761 recluziune si 1753 inchisoare corectionald. (Vezi Statistica penitentiard pe 1887);
Gr Dianu: Istoria inchisorilor din România. Bucuresti, 1900, p. 115 si Statistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905, p. 2 si 20. Vezi un studiu
important asupra Statisticii penitentiarelor. A. $tefeinescu-Gala(i, C. Judie. 1906, Nr. 83 si 1907, Nr. 11.
1) Comunicare personald a Biuroului statistic dela Dir. penitentiarejor fäcutd noud in ziva de 20 lanuarie 1912. 2) Ortolan: Elements, II, p. 98, § 1505. 8) Cifra de 500 celule maximum pentru o bund custodie a unui penitentiar, a fost admisä de congresul penitentiar din Bruxeles in 1847. Vezi Ortolan: Op. cit., Nr. 1515, T. II, p. 1013. 4) Ortolan: Elements, T. II, p. 111, Nr. 1515 nota.
5) Vom veded mai tdrziu cd spirite distinse ca Lombroso ,i d. Fr. Liszt contestä acest lucru.
345
s'ar imputina1), ar
fi
indestul 52 milioane pentru toatã
Franta 2).
Sunt insa si socoteli cu mult mai incarcate, caci unele celule au costat intreit si chiar mai mult. Astfel, de exemplu penitentiarul celular al Londrei pentru 900 detinuti, a costat 10.000.000, ceiace face 13.575 lei pentru fiecare celuld, iar in Franta celulele au costat 12.587 lei una8). Suntem dar departe de calculul fdcut de Ortolan si altii care cred cd introducerea sistemului celular in Franta ar costa mai putin de 200 milioane lei. Trebue dar sä marturisim cd Dufriche de Valaze si Em. de Girardin aveau dreptate cdnd ziceau cd, a pune pe
cei rai in inchisoare, este a pune pe cei buni la amenda, caci acestia vor plati cheltuelile locuintei si nutrimentului acelora4). De unii s'a fdcut socoteala ca, daca pentru cei 120.000 detinuti ai Frantei s'ar cheltui atat cat s'a cheltuit pentru penitentiarul minorilor (5 milioane pentru 250 de celule), ar trebui enorma sumd de 2.400.000.000 lei. *i chiar de s'ar cheltui pentru fiecare celula cdtc 12.587, cat s'a cheltuit pentru celelalte penitentiare de majori, totusi am ajunge la 1.510.440.000, adica de peste 10 or mai mult decat credea Ortolan 5).
1788. Pe langd acest prim inconvenient, regimul pensil-
vanian, asa cum era aplicat la inceput, producea cele mai triste rezultate. Detentiunea de zi si de noapte, intr'o camera separata, fat-a nici o comunicatiune cu nimeni, nici chiar 1) Aceasta pare ca ar fi costul celulelor din penitentiarul Doftana din Romania, care ar fi costat 1.500.000 lei pentru 397 celule, adica 3800
lei o celulä. Vezi Gr. Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. Bucuresti, 1900, P. 125 nota. Inchisoarea dela Lisieux din Franta a costat 5098 lei celula. (Rev. pénit., 1910, p. 1018). 2) Rev. pénit., 1903, p. 503-505.
8) Dr. I. Ch. Herpin: Etudes sur la reforme des pénitentiaires, p. 133.
4) E. de Girardin: Droit de punir, p. 53; Dufriche de Valazé; Lois pénales; Alenvon, 1784 zice: Detentiunea celor rag e necesara si totusi ea este neindestulatoare. Dealtmintrelea, imi pare nedrept de a face din ea o nottä sarcina pentru oamenii cinstiti, care vor munci pentru nutrirea lor, pe cand acestia daca ar putea le-ar rapi pe a lor". 8) Dr. I. Ch. Herpin: Op. cit., p. 134; Confr. si Degois: Traité, Nr. 662.
346
cu paznicii inchisorii1), si lipsitd de muncd, produced oftica, nebunia, tampirea, moartea prematura si sinuciderea. Pedeapsa
aceasta era un chin din cele mai ingrozitoare, mai cu seamd cand detentiunea celulara era mai lunga. Deaceea a fost criticatti de Haus2), Garraud2), Thiry 4), Ferdinand Desportes5) si altii. Astäzi regimul filadelfian nu se mai aplicd nicderi, pretutindenea s'a introdus diferite modificari spre a tempera ex-
trema lui severitate. hick despre durata maxima a sederii in celuld, ea diferd dupd tari ; in Italia ea este de 7 ani (ergastolo), in Norvegia 4, in Danemarca 3 Vs, in Germania si Austria 3, in Olanda 2, in Suedia 1 V2, in Elvepa 1, iar in Englitera 9 luni6).
1789. C) Inchisoarea auburniand, al5licatä pentru prima oard in penitentiarul din Gand, inainte de anul 1775, apoi in Aubourne in 1820, si in Filadelfia in 1829. In acest sistem se admite lucrul in comun ziva, insã cu conditiunea tdcerii, iar noaptea osanditii sunt inchisi in celule.
Acest sistem da in general bune rezultate, insä el are inconvenientul cd e cel mai costisitor din toate, fiindcä trebuesc fdcute pe langa celule si ateliere de lucru. In afard de aceasta, lucrarea in comun cu obligaPunea tacerii este foarte grea, si nu se poate obtine decat cu o supraveghere strictd si cu pedepse repetate.
1790. D) Inchisoarea irlandezd, e numitã astfel din cauzd cä s'a aplicat pentru prima oard la Mountjoy in Irlanda, aproape de Dublin. In acest sistem se imparte timpul inchisorii in mai
multe periode. In cea dintai, de cel putin 9 luni, detinutul rämane in celula, unde se cautd sa-1 deprinda la o meserie
sau ocupaPune. In cea de a doua el e pus sä lucreze in 9 Haus spune insa ca erau admisi in aceste celule sa intre preotii inchisorii: Op. cit., II, Nr. 750; din contra, dupa Degois, chiar hrana era
data prin mijloace mecanice; nu se da nici munca, nici carte de citit, Traité, Nr. 533, p. 285. 2) Haus: Loc. cit. 8) Garraud: Précis, ed. 8-a, Nr. 171, p. 245. 4) Thiry: Cours, Nr. 302. 5) Ferd. Desportes: La réforme des prisons. Paris, 1862, p. 34. 5) CivoU:Lezioni, T. II, lect. XIII, p. 116.
347
comun, si daca se poarta rdu, il readuce din nou in celuld. Dacd din contra, detinutul se poarta bine, dupa oarecare trecere de timp, el este pus intr'o colonie agricola, in care, prin buna purtare, el poate sd dobAndeasca mai tarziu favoarea de a i se acordâ liberarea provizorie pentru a-si cautd de lucru afard din inchisoare. Aceastä favoare, al cdrui initiator a fost colonelul Walter Crofton, se retrage daca cel osAndit abuzeazd de ea. Vom veded mai tdrziu, vorbind despre liberarea conditionata, parerile penalistilor asupra acestei scurtari a pedepsii data ca rasplata pentru buna purtare.
1791. E) Inchisoarea celulard moderatd (mitigata). Acesta este, dintre toate sistemele celulare, cel mai rdspandit astazi in Europa. Osanditul e impedecat de a aved relatiuni cu ceilalti condamnati in tot timpul inchisorii, insa el poate vorbi cu paznicii, cu medicul, preotul, profesorul, maestrul care invata meserii pe condamnati, si in fine, cu membrii societatilor de patronare. Acestora le e permisd intrarea in inchisori, si vorbirea cu detinutii in interesul moralizarii lor. Istoria Inchisorilor 1).
*1792. Istoria inchisorilor este, credem noi, un studiu interesant, si de aceia vom cautA sa aratam in scurt ceeace au fost, ceeace sunt si ceeace dorim ca sa devina in viitor penitentiarele.
Inchisorile, fara sä joace rolul pe care il au astazi in represiunea culpabililor, au fost cunoscute chiar in cea mai profunda anticitate. Regele zice Manava-Dharma-Sastra sa puna toate inchisorile pe calea publica, pentru ca infractorii intristati si hidosi sa fie expusi la privirile tuturor" 2). Incdt despre regimul inchisorilor, Kuluka, comentatorul 1) Pentru istoricul si bibliografia francezA vezi Garpon: Art. 5, N-rile 1 si urm. Un scurt si interesant rezumat In Liszt: Lehrbuch des
deutschen Strafrechts. Berlin, 1905, § 61. (Conf. si trad. fr. Lobstein. Paris 1911).
2) Legile lui Manu: IX, 288.
348
indiaa al legilor lui Manu, ne spune cd cei inchisi erau bagati in feare, prapaditi de foame si de sete ; ochii, barba si unghiile inculte, inspirand in acelasi timp groaza si mila tutulor care-i vedeau ').
Tot atat de ingrozitoare se pare cd erau inchisorile si in Egipt 2).
Platon, vorbeste de trei inchisori, in opera sa Asupra legilor" : una langd piata publica, depozit general pentru a se asigurd de persoana acelora cari sunt intr'insa, pare a fi inchisoarea preventiva ; alta in care judecatorii se adunau noaptea, numitä sofronister, si a treia care pare o adevaratd inchisoare, in mijlocul carnpului, intr'un loc pustiu, si cel mai salbatic care se poate gasi, aceasta se va numi inchisoarea de chinuire 3).
1793. Incat despre Romani, ca mai toate popoarele anti-
citatii dupd cum ne spune Mommsen in general ei nu considerau inchisoarea ca o pedeapsa 4).
La Romani, si mult timp in urmd se admited cd inchisoarea, in general, servd pentru pazd, iar nu pentru pedepsirea vinovatilor. Ce e drept cd Presedintii provinciilor obisnuiau sa condarnne pe infractori la inchisoare sau sd-i pund lanturi, insd Ulpian ne spune ca aceste pcdepse sunt oprite caci inchisoarea
trebue sa se intrebuinteze pentru. a tine pe oameni, iar nu pentru a-i pedepsi" 5). Si Imparatul Constantin motiveazd aceasta
regula, spunand cd ,ceiace pentru cei nevinovati ar fi deplorabil, pentru cei vinovati nu se socoteste sä fie destul de aspru" 6). Ideia lui Ulpian rdmane in Occident in tot timpul vechiului
drept ; inchisorile continua sä aibd in principiu caracter pre1) Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit criminel, I, p. 46, dupà
care e reprodusa si citarea din legile lui Manu. 2) Ibidem: p. 133. 3) Platon: De legibus, Cart. X, T. VII, p. 274, trad. V. Cousin.
4) Mommsen: Droit penal rornain, T, I, 331. Confr. Bohmer: Observ. VII in Carpzovius: Practicm rerum criminalium, Part. III, Qurest. CXI.
5) Leg. 8, § 9. Dig. XLVIII. 19. Ulpian: Carcer enim ad continendos
homines non ad puniendos haberi debet. 9 Leg. 1, Cod. IX, 4. Quod innocentibus miserum noxiis non satis severum esse dignoscitur". Chiar titlul din codice, care trateaza despre inchisori, este intitulat: De custodia reorum.
349
ventiv. Si mai intai spune Bald trebue sa se stie cd inchisoarea in general s'a creat pentru pdzire, iar nu pentru pedepsire". Aceste cuvinte sau ideia ce ele exprima, e reprodusd de Damhouder1), Farinaceu2), Menochiu3) i Carpzov1). Chiar in
a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Jousse ne spune cd Inchisoarea, chiar pentru crimd, nu e stabilita decdt pentru paza criminalilor in timpul instructiunei procesului lor si nu pentru a-i
pedepsi, dupa aceastã veche maxima: Career ad continendos
homines, non ad puniendos haberi debet. Deaceea, ea nu poate sa fie socotitd ca o pedeapsa pe care judecatorii pot sä o infliga...
Totusi, sunt cateva cazuri in cari inchisoarea la noi e pronuntata ca o pedeapsa"). CA, exceptional, inchisoarea putea sä fie si pedeapsa, o spun inaintea lui Jousse, in secolul al XVI-lea, Farinaceu ")
pi
Carpzov 7).
Prin urmare, revenind la Romani, se vede cä inchisoarea era mai mutt preventiva, decdt inchisoare propriu zis represiva.
Insä cä ea era si represiva chiar la Romani o dovedesc cuvintele lui Senecca : In te duriora remedia jam solida nequitia desiderat, et vincula publicus, et carcer, adhibebitur" 8). Se stie dealtmintrelea cd la Romani exista damnatio ad
mettalum §i damnatio in opus rnetalli, pedepse perpetue. 1) Et primo sciendum est, quod carcer regulariter ad custodiam non ad poenam inventus est. Baldus apud Damhouder: Op. cit. De carceribus XVI, Nr. 3, ed. 1555, p. 49. Farinaceus: Praxis et theoricae criminalis. Francofurti, XXVII, Nr. 104.
8) Menochius: De arbitrariis judicum Lugduni, II. Cas. 305, Nr. 2, p. 403. Carcer a custodiam, non ad poenam datum est. 4) Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CXI, Nr. 63. 6) jousse: Justice criminelle en France, T. I, p. 81. 8) Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quest. XIX, Nr. 1. Vorbind de moartea civila, ne spune: Ex equa licet vitam non amittat, amittit tamen et libertatem et civitatem". 7) Carpzovius: Practica, Part. III. Qu. CXI, Nr. 64. Sed. hodie carcer quandoque etiam poena est, praesertium in arbitrariis, si Part. III, Qu. CXXX, Nr. 8 si 9 si ROhmer, Obs. I, fine tot acolo.
8) Rautatea ta Inradacinata cere medicamente mai aspre, se va i inchisoarea". Seneca: De ira I, 16. Dealtmintrelea chiar la Egipteni inchisoarea putea sa fie data ca pedeapba. Diodor de Sicilia, spune cA Regele Actisanes a lnlocuit pedeapsa cii intrebuinta lan-turi publice
moarte cu munca silnica. Bibl. Histor. I, 60 si 65 si Herod. Histor. II, 137.
350
Dupd traditiunile romane se credea ca Ancu Martiu, a construit prima inchisoare publied (career) pe piata 1) iar Serviu
Tullius subteranele de sub acea careera, din care cauza s'au numit tullianum 2). Mommsen contesta insa aceastà etimologie, si sustine Ca tullianum vine dela tullius, fantand tasnitoare 8). Orcare ar fi, origina inchisorilor la Roma se vede caeste ea foarte veche. Inchisorile insa erau ram organizate, mai ales in
ultima perioada, dupd cum se vede din un discurs atribuit lui Libanus 4). Constantin prin o constitutiune din anul 320, ordona
tratarea mai blanda a inchisilor 5) si prescrie separarea barbatilor de femei 6) ceeace inseamna cd inainte era promiscuitate. In fine, vom spune cd la Romani, era i ceeace se numea
custodia libera, adica inchiderea in propria sa casa, lucru ce se poate usor intelege, ca din cauza organizarii defectoase a inchisorilor a existat la multe din popoarele anticitatii 7). *1794. In evul meziu si chiar in cel modern, inchisorile erau ingrozitoare, mai rele chiar decat moartea, desi ele serveau de ordinar pentru inchisoarea preventiva, iar nu pentru pedeapsd. Bald in tratatul sau de inchisori spune de career, at este un loc groaznic atat din pricina impiedicarii oamenilor de a vorbi, cat si din pricina rnurdarii care se afla in inchisori" 8). 1) Seneca: Controversa, VII, 1, 22.
2) Varon: De lingua latina, V, 151; Titus Livius: Istoria I, 33, 8, 3) Mommsen: Op. cit., I, 353. 4) Mommsen: Op. cit., t. I, p. 356, nota 2. El citeazA discursul atribuit lui Libanus irsp. Tolv 6e opauvus care face un tabel oribil al acelor
inchisori ; tot asa erau si la Egipteni. Vezi R. Roland; De l'esprit du droit criminel, p. 23. 5) Cod. Theodosian IX, 3, 1; Cod. Just., IX, 4, 1. 6) Cod. Theodosian IX, 3, 3. De custodia reorum. Ceeace dovedeste cd era nesepararea, cel putin in timpurile mai
vechi, este cd Ulpivan ne aratA cd femeile pot s6 fie condamnate la munca silnicA atat la metale cat si in saline, unde desigur cA lucrau de ordinar bArbatii. Leg. 8, § 8, Dig. XI, VIII, 19.
') Acelasi lucru se vede cd exista si la Indieni. Vezi Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles 1869, ed. I, p. 46; si la Egipteni, Ibidem, p. 133. Pentru dreptul roman vezi Cod. Just. IX, 5, intitulat: De privatis carceribus inhibendis. s) Baldus: Tractatus de carceribus". Carcer est locus horribilis, tam propter privationem conversationis hominum, tam etiam propter immunditiam quae in carceribus reperitur.
351
Farinaceu defineste astfel inchisoarea : Career este o lo-
cuintd rea, un fel de chin care ar fi de opotrivd cu moartea dacd ar fi perpetud" 1). definitiunea de care se apropie cea data
de Carpzov 2) si care e admish si de Laurent Etsautz in secolul al XVIII-Iea 3). Tot Farinaceu spune de carcerd cd este mormcintal celor vii consumarea celor buni, consotarea vrajmasilor si incercarea prietenilor 4). El exprimä dorinta ca inchisoarea sa nu fie intunecoasa si infectd, dici Inchisoarea este
pentru paza, iar nu pentru pedeapsd; dar când e vorba de osanditi, inchisoarea poate sä fie asA inecit detinutul sd moard in ceiteva zile" 5) Menochiu deasemeni cere ca unica conditiune pentru in-
chisori Ca, Inchisoarea sä fie astfel incat cei inchisi sa fie paziti sd nu fuga, Insd sd nu moan". Ordonanta din 1532 a lui Carol Quintul, este relativ mai umana, ea prescrie ca inchisoarea sä fie in loc suportabil (in tolerabili loco) si chiar prevede separarea detinutilor in mai multe camere, ceeace ar parea un embrion al regimului celular. Insa separatiunea detinutilor, pe care o prescrie Carolina, nu e fdcutd in scopul modern al asprimei regimului or al prezervarii infractorului de pervetire mai mare prin contactul cu alti detinuti. Legiuitorul se refera prin acea masurd la preveniti si voia sä evite ca sd nu se consfatuiascd intre ei cum sd Insele justitia. Deaceea el voiã ca, dacd sunt mai multi inchisi fiecare sa seadd si sa fie päzit in deosebitä camera sau loc inchis, ca nu cumva prin multe convorbiri sd se int.eleagd ca sa Insele 1) Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII, No. 1. Carcer est malum mansionem, torturze speciem, mortique equiparari si perpetuus sit. 2) Carpzov: Practica, part. III, Quest CXI, Nr. 2. Carcer est mala mansio, ac tortum species et mortui comparetur propter squalorem inediam, frigus, tenebros", etc.; apoi reproduce cuvintele lui Farinaceus: sepultura vivorum, etc". 5) L. Etsautz: Tract. re. criminali. Lyon, 1798. Contr XVII, Nr. 69. Carcer est mala mansio, locus horribilis, torturze species similis mortis, atque ipsi inferno aequali". 4) Carcer est sepultura vivorum, consumatio bonorum, consolatio initnicorum, et experientia amicorum". Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII, Nr. 2. 5) Non obscurus et tetrus sed clarus et luminatus, quia carcer non ad poenam sed ad custodiam" ut ibidem detentus, infra
paucos die moriatur". Farinaceus: Op. cit., XXVII, Nr. 104.
352
justitia cu minciuni si cu sireata tagaduire a infractiunilor comise 1), in consecinta Daniel Clasen in comentarul sau asupra Carolinei, cere ca inchisoarea sà aiba mai multe camere 2). Clasen ne mai spune lucruri interesante de starea inchisorilor de pe timpul sail (sec. XVII). Deaceea cu drept cuvant sunt de criticat acele inchisori, care s'ar potrivi mai mult viermilor
i
erpilor, dent oamenilor, din cauza lipsei de luPrin urmare, pacatuesc foarte mult acei
mina.
judecatori, care inchid pe saracii i bietii oameni acestia in pimnite oribile si in subterane, in care prapaditi de umiditate si de frig, se irnbolnavesc si adesea cad in primejdie de moarte". In consecintd Clasen cere, impreuna cu Farinaceu, Quest XXVII,
Nr. 26, ca inchisoarea sd fie un loc de suferit, adicd astfel Meat captivul sd poata sä traiascd i sd se bucure de aer si de lumina" 3).
Un alt comentator al Carolinei Chr. Blumlacher, aproba
pe Carpzov care in tratatul sau criminal Quest CXI Nr. 46 zice : Se radica plangeri contra acelor judecatori i obladuitori care pun pe bietii arestati in niste subterane i gropi rushios de groaznice sub pamant, unde din cauza umezelii si frigului pierd sanatatea i puterile, fiindca duä buna dreptate trebue ca o puscarie sa fie astfel construita, incat un detinut sa poata sä traiasca in ea, si sa se bucure de aer si de lumina" 4).
1) Art. XI. Quilibet in distincto receptaculo vel conclavi sedeat et custodiatur, ne multis colloquis conspirent in mendacia, et dolosam abnegationem criminum perpetratorum ad eludendam-justitiam".
2) Daniel Clasenius: ,Proinde carcer plura receptacula habere debet".
2) Ut proinde merito improbandi sint illi carceres, qui potius vermibus et serpentibus, quam hominibus conveniat, lucis privationem, et subinde torturae speciem referant . . . . Ut proinde valde peccent itli judices, qui pauperes ac miserabiles istos homines in caveas horribiles et subterraneas detrudunt, in quibus hurniditate et frigore confecti, morbum contrahunt et saepe in vitae periculum incidunt. Locus tole-
rabiles, id est talis, in quo captivos vivere aereque et lumine ibidem frui possit". Dan Clasenii: Commentarius in Constitutiones criminales Caroli V. Imperatoris. Francofurti-Lipsiae, 1685, p. 77-78 (la art. XI). 4) Wider die jenige Richter und Obrigkeiten klaget welche die armeGefangen in erschrockliche schandliche Keuhen und Gruben unter die Erden stecken, da sie von Feuchtigkeit und Kälte ihren Gesund und Kriifte verlieren massen, dan von rechts-wegen muss die Gefangnuss also bes-
35
Prin urmare, pe la firiele secolului al XVII-lea se pare ca inchisorile erau tot In starea pe care o descriu penaIitii veacului al XVI-lea. *1795. Regimul inchisorilor nu Mcuse nici un progres, subnici un punct de vedere, cu toata trecerea timpurilor. Biserica apusana este cea dintai, care la Inceputul veacului al XVHI-lea,. facif primul pas insemnat in ref ormarea regimului vechiu al inchisorilor. In anul 1702 se infiinta la Roma prima inchisoare celulara Sft. Mihail, pe a caruia poarta erau scrise aceste frumoase cuvinte : Parunz est coercere improbos poena nisi probos efficias disciplina'). Pentru prima oara, in domeniul practic al pedepsii, se intelegea ea pedeapsa nu are de scop numai expiarea greselii comise, ci i indreptarea celui gresit. Toata filozofia cea mai Inalta a anticitatii, a lui Platon, Seneca si Ciceron, toate concluziunile la care a ajuns stiinta moderna penala, se cuprindeau in aceste putine cuvinte, care aplicau in acelasi timp frumoasa
idee: Nu voesc moartea pacatosului ci indreptarea lui". *1796. Totusi reforma inchisorilor, prin adoptarea regimului
celular, nu putea strabate repede in lume in acele timpuri preocupate cu rasboaie nesfarsite. Abia la finele secolului al XVIII-len, Tarile de jos la Gand, Anglia la Glocester, si in fine Statele-Unite la Filadelfia, sub indemnul lui Franclin, incep sal introduca sistemul celular i sa se gandeasca la Imbunatatirea organizarii inchisorilor.
Ele erau Inca pe acele timpuri intr'o stare ingrozitoare. Nimic nu se Meuse pana la finele secolului al XVIII-lea, totut era de Mcut, cladirile, personalul i regimul penitentiarelor ramasese Inca ceiace fusese in evul meziu. Scriitorii de pe acelevrernuri, care vorbesc de starea penitentiarelor fac niste tablouri cari nu cedeaza intru nimic celor facute de vechii penalisti din secolul al XV1II-lea. Vom cita pe cati-va Voltaire scria in 1777 :* ,,Se ridica plangeri ca cea tnai
mare parte din inchisori sunt focare de infectiune cari
râs-
chaffen seyn, das ein Gefangener darin leben, auch Lufft und Himmel= Liecht gemessen könne". Chr. Blumblacher, Comentarium in Kayser. Carl. des Fiinften und des h. Rom-Reichs peinliche Halsgerichts-Cirdnung, Salzburg, 1694, p. 32, ad. art. XI.
i) Nu e nici un folos a silnici pe cei rai prin pedeapsä, daca nu-i faci mai buni prin regimul Inchisorii". C. Cantu: Histoire des Italiens. Paris, 1859-1862, trad. fr. T. X, p. 25. 66195
354
pandesc boalele i moartea nu numai in cuprinsul lor, dar chiar in vecinatate. Lumina lipse§te in ele, aerul nu circula de loc Detinutii nu'si comunica unii altora decat exalatiuni inciumate.
Ei suferd an supliciu crud inainte de a fi judecatil). Se vede dar, cd nu numai condamnatii, dar chiar cei inchisi preventiv, se aflau in aceleasi inchisori ingrozitoare. Ace la§ lucru ii spune Servan :
Aruncati-va privirea zice dansulasupra acestor triste ziduri in cari libertatea omeneasca este inchisa si incatusata in flare, unde uneori inocenta e confundata cu crima, unde se face incercarea tuturor supliciilor, inainte de cel din urma; apropiati-va i daca zgomotul groaznic al fiarelor, daca intunecimea spaimantatoare, gemetele surde si departate nu va inghiata inima, nu va face sa va dati inapoi de groaza, intrati
in acest locas al durerii, indrazni0 a cobori un moment in aceste negre chiliute in cari lumina nu a patruns niciodata si, sub chipuri desfigurate, privii pe semenii vostrii, striviti de fiarele lor si pe jumatate acoperiti cu cateva petice, infectati cu un aer care nu se reinoeste niciodata si pare a se imbiba cu otrava crimei, mancati vii de aceleasi insecte cari devora cadavrele in mormantul lor, nutriti abid cu cateva substante grosolane, distribuite cu economie, fard incetare inspaimantati de pMngerile nenorocitilor lor tovarasi si de amenintarile unui nemilos paznic, mai putin infricosati de supliciu decat chinuiti de asteptarea lui" 2).
Pastoret vorbeste deasemenea de inchisorile preventive si spune de detinuti:. Sunt gramaditi In locuri unde circuld un aer necurat, si a le acorda lumina zilei este adesea o favoare. Ei au pae pentru pat, apd ca bdutura, paine ca mancare. Nevinovatul este acolo pus alaturi cu paricidul"3). In fine, spre a pune capat acestor marturii concordante, Brissot de Warville face un tabel nu mai putin spaimantator al inchisorilor dela finele secolului al XVIII-lea. Cine nu ar fi indignat zice dansui cand va stl ca. este in aceasta Inchisoare o celula intunecoasa mai groaznica decat toate inven1) (Voltaire), Le prix de la justice et de l'humanité. Londres, 1777. p. 108 (opera anonimA).
'?) Seroan: Discours sur la justice en France, p..39-41. B) Pastor& Des Loig pénales, Paris, 1790, 1. I, p, 106. 14.1
355
#unile lui Neron, celule armate cu cue de fier, in care cel inchis
ingropat intr'o gramada de infectiune, mancat de soareci, de viermi, de mii de insecte, abia poate sa-si intinda corpul totdeauna curbat, si se loveste in fiecare clipd de fatalele cue care-I inteapa si care-I fac sä sufere o mie de morti; cand se
va sti ca paznicul, ca un calau Ii insuseste dreptul, Wä sa consulte pe judecator, sa intinda pe aceasta cruce, pe detinutul
pe care voeste sa-1 osandeascd la acest chin; cand se va sti in fine Ca acesti calai mai fard mila deck canibalii .razand de torturile pe care le fac sä sufere detinutii, exerciteazd ei insii suplicii secrete asupra captivilor care cuteaza sa se planga, dandu-i la voracitatea candor lor a caror manie o excita si a caror foame o maresc" 1). 1797. Acelasi lucru era fireste si in tarile romane. Zalony
ne spune Ca hotii sunt osanditi sa steâ cativa ani in ocna, Insa acest timp e calculat astfel Inca sa absoarbe existenta .acestor nenorocip condamnati, caci nu s'a vazut decat foarte
rar ocnasi traind mai mult deck 5 ani in ocna"). Si, ceeace spune Zalony e confirmat de condica anaforalelor pe anii 1790 si 1799-1800, in care se vede ca adeseori se da drumul puscariasilor fiindca se imbolnaveau in temnita 3). 1798. Protestele atator spirite distinse, progresul mare al ideilor i umanitarismul beccarian, nu putea sdramana fara efect asupra reformei penitentiarelor. La sfarsitul secolului al
XVIII-lea, in toata Europa apuseand si in Statele-Unite ale Americei, sufla vantul reformei prin introducerea regimului celular, care, daca sub punctul de vedere al regimului era o inasprire pentru condamnati, insa sub punctul de vedere al localurilor era un enorm progres, fiindca in locul vechilor . 1) Brissot de Wareille: Théorie des lois criminelles, T. I, p. 169; vezi i 165 si 167. Confr. si cele scrise de Filangieri: Scienza della legislazione, T. III, p. 88, ed. Venezia 1788. Livre III, part. I, cap. yr. Adaogam
ca arestarile erau arbitrare; in ceiace se numeau arestarile de Stat, 'se -tinea in arest oameni cat se voià i pentru ce se voia. NaPoleon a vazut la Dantzig un detinut inchis de 57 de ani, al carui nume nu se stia, si nici nu se stia motivul arestarii. (Rev. pénit. 1910, p. 92). 2) Zalony: Essai sur le Fanariotes, p. 87.
8) Astfel de cazuri se vad in judecata din 2 Martie 1790 si dirt Nov. 1790. Arch. St. Iasi. Condica arestatilor, p. 22 si p. 39. Deasemeni hotarirea din 8 Martie 1800. Condica anafoaralelor criminate pe ani 1799-1809,
f. 28, vers. Arch. Stat. Iasi.
356
puscarii umede $i intunecoase, se construiau localuri sdnatoase,. luminoase $i aerate. Acest lucru se realizeaza in 'raffle de jos la Gand, in Anglia la Glocester, in America la Filadelfia. In Austria, § 61 al Procedurei penale promulgatd de Josefal II-lea, in 1788, zice Fie$te care temnitd sa fie curatd, uscatd, sd aibd vdzduh i luminã indestula i aa alcatuitd ea sändtatea robului (detinutului) sä nu fie pusa in primejdie" 1799. In Franta, scriitorii lucreazd in acelas sens i ducele. de La Rochefoucauld-Liancourt, care studiase regimul celular in Anglia, se face, la finele secolului al XVIII-lea, propoveduitorul lui in Franta. Revolutiunea admite ideia in principiu $i art. 14-
al Cod. pen. din 6 Oct. 1791, prescrid: Orice condamnat la pedeapsa inchisorii va fi inchis singur intr'un loc bine luminat,
fait flare $i färd legdturi. El nu va puted sä aibd, in timpul, pedepsii, nici o comunicare cu alti condamnati sau cu persoane din afard". Insd regimul celular nu e adoptat de legiuitorul francez dela sfarsitul secolului al XVIII-lea i inceputul secolului al XIX-lea. Tot ce admite Proc. pen. franceza art. 603 $i 604, $i dupd ea Proc. pen. romänd art. 576 $i 577, e separarea inchi$ilor preventivi de cei condamnati definitiv. Pe langd aceasta, atat. la Francezi cal $i la noi s'a admis trei genuri de inchisori, dupa gravitatea infractiunilor, bagne (ocna), maison de force (casa de recluziune) i inchisoarea corectionald. La acestea trebue a se adaoga. lnchisorile speciale pentru detentioni$ti i aresturilejudetene pentru contraventionali$ti. Daca nu s'a introdus in Franta regimul celular, cu toatecd o multime de scriitori, incepand cu ducele de la Rochefoucauld-Liancourt, l'au sustinut si chiar guvernul a facut adeseori cercetdri in acest cens, cauza este cd toate guvernele s'att temut de marile cheltueri ce ar necesità intraducerea lui. Dupd_ multe studii i cercetäri, s'a introdus la sfar$itul regimului lui Ludovic Filip, regimul celular in cloud Inchisori,Roquette pentru dentinutii minori i Mazas pentru preveniti pe langa aceasta departamentele au fost invitate a construl sau a modified inchisorile lor in sens celular. .
') Am reprodus acest articol dupà traducerea oficialä a ordonantei fAcute pentru supusii romani. Obsteneasca judeatoreasca randuialä pentrul criminal. Liov. 1789 (Allgemeine Kriminal gerichtsordnung).
357
Insa, in 17 August 1853, Periigny Ministrul de interne al qui Napoleon III, a declarat Ca guvernul renunta la sistemul -celular si se multumeste cu separarea detinutilor pe categorii Oar quartiers)..Pe dealta parte, tot atunci incepe in Franta cu-rentul favorabil relegatiunei in colonii, spre a curata pamantul metropolei de indivizi periculosi. A treia republica admite in 1872, dupd propunerea vicontelui tl'Haussonville, o cercetare (enquete), care conchide la adoptarea -sistemului celular, insa din nou realizarea este impiedicata din ,cauza multimei detinutilor si mai ales a recidivistilor.
Spre a usura intrucatva criminalitatea si a imputina nudnarul recidivistilor se promulga legea din 27 Maiu 1885, care
-dispune ca recidivitii sa fie relegati in colonii. Aceasta idee fusese sustinuta de Benjamin Constant Inca din anul 1818 '). 1800. Dan in Franta si in alte tari din Occident, nu s'a adoptat regimul celular din cauza cheltuelelor mari pe care le necesiteaza, nu e mai *putin adevarat insa, ca atat in Franta cat si in celelalte tan civilizate s'a facut mult, poate chiar prea mult in privinta imbunatatirei localurilor de penitentiare.
In mai putin de o jumatate de veac, atat de mult s'a transformat locuintele puscariasilor, incat au devenit cu mult paj bune decat aje rnultor oameni cinstiti, ceiace a facut pe unii scriitorii din secolul al XIX-lea sd adreseze inchisorilor critici in sens contrariu de cele facute de Voltaire, Servan, Brissot i Pastoret. Calatoriti prin orasele noastre de provincie icea Bayle Mouilard Inca din anul 1836 daca in cetatile populate yeti vedea radicandu-se o mare cladire foarte noud, bine aliniata, bine aerata, bine zidita, fii sigur ca. e un tribunal sau o inchisoare. In aceste cladiri cu totul moderne, nu mai exista chiliu.te intunecoase, ci camere curate si spa(pose, campuri de preumblare vaste si curate, ziduri parte albe, daca s'ar puted s'ar face sd dispara zabrelele i fiarele dela ferestre ; sunt palate, i chiar palate de odinioara, palatul Papilor (Avignon)" 2).
Ip acelasi timp s'a introdus in inchisori curatenial, imbunatatit considerabil mancarea osanditilor.
i
s'a
,) Benj. Constan t: Collection complete des ouTrages, Paris, 1818, T. I, p. 122-123. 2) Bayle Mouillard: De l'emprisonnement pour dettds. Paris, 1836.
358
In ceiace prive§te tratarea detinutilor, bataia a fost desfiintata In cele mai multe cazuri, iar in schimb s'a dat mai multa grije moralizarei osanditilor. *1801. In Romania, penitentiarele au urmat aceea§i directiune, de§i mai tarziu. In vechime era numai deosebire intre ocna§ii care taiau sare, §i intre ceilalti pu§caria0; munca silnica in ocna exista §i la noi In vechiul drept1). Regulamentul organic face deasemenea deosebire intre ocne j temnitele de judete pe care le organizeaza prin Le-
giuirea asupra temnitelor". Art. 297, Reg. org. al Munteniei Spune ca Stapanirea va ingriji ca temnitele sa fie sigure qe curate, ca sd nu vatdrne sdndtatea oscinditilor", iar al Moldovei in art. 360 contine dispozitiune identica. *1802. Totu§i starea inchisorilor noastre chiar dupa Regulamentul organic, lasa mult de dorit, dupa cum ne- o spune Cesar Bolliac Intel) poesie a sa din 6 Sept 1843, intitulata Ocna" 2) §i Domnitorul Bibescu la punctul al XIX-lea din mesagiul din 1846.
Inchisorile noastrezice acel mesagiurdmdsese tncd 'infra acea stare intru care le ldsaserd veacurile trecute, 1nfati§and o priveli§te foarte intristatoare pentru orice inima iubitoare de omenire. Multe dintre acestea s'a daramat §i In locul lor s'au ridicat, atat la ocnele amandoua, cat §i la multe judete, unde trebuinta a cerut mai cu osebire, incaperi care s'ar putea cornpara §i despre a lor constructie §i despre tinerea vinovatilor
cu cele ce se vAd In tarile cele mai inaintate in civilizatie. A§i fi dorit, domnilor, sa pot prenumara §i aceasta imbunatatire la cele ce s'au facut in capitala noastra, precum a §i fost una din cele dintai ce a tras a mea luare aminte, dar lipsind mijloacele, silit am fost a amana cu mahnire, fart a pierde Insa nadejdea ca peste putin voi putea indestula §i aceasta trebuinta" 8).
Domnitorul Bibescu se ocupase §i in anii precedenti de Imbunatatirea inchisorilor. 1) Vezi intre altele: Indreptarea legii,. Glava 346, Zacon 3 i Pra vila Vas. Lupu, Pricina XIII, No 104, ed. Longinescu din 1912, p. 33._ 2) Cesar Bolliac: Podsies, Paris, 1857, p. 53-58. 3) G. Bibescu: Domnia lui Bibescu, 1894, T. II, p. 191 192.
359
Prin decretul Mu 144 din 29 Nov. 1844, Domnul ia masuri
ca sa nu se fure osanditilor pretul muncilor, si de a nu se pune tog ostinditii amestecali unit cu al#0). Printr'un alt decret No. 269 din anul urmator, Domnul numeste o comisiune care sa studieze o noua organizare a temnitelor mai conforma cu legile cele noi, cu firea greseliir si totdeodata cu simtimantul de umanitate, si sfarseste vorbind
de necesitatea de a desparti pe acuzati de vinovati si pe cei care au fost osanditi pentru delicte, de talhari si de omoritori 2).! i1
Condica criminala Stirbei din 5 Dec. 1850 face distinctiune intre cei osanditi la ocna (art. 13 si 14), cei osanditi la inchisoare cu munca in temnitele Braila si Giurgiu (art. 15), si la inchisorile fairã munca la Bucuresti, Craiova si alte orase mari.
Pe langa acestea mai era si inchisoarea din Snagov, pentrir cei inchisi politic.
Insa nici o urma de separat"mne celulara nu gasim in aceasta legislatiune. . *1803. Din contra, in Moldova, sub Domnia lui Grigore
Ghica Voda, contimporanul lui Stirbei, s'a facut o incercare de a se aplica regirnul celular. Inca dela inceputul guvernarii sale, prin ofisul domnesc. No. 46 din 3 Iunie 1851, liberalul domnitor, care a incheiat atat de frumos lista Domnilor Moldovei, zice aceste generoase cuvinte : Insuflctit'i de o simtire filantropica asupra nenorocitilor ce se afia osanditi la groapa ocnelor, a caror suferintede veacuri au fost inadusite in adancul si intunericul pamantului WA a se bucura vreodata de lumina si de aerul curat ce vieaza pe tot omul, din care li se pricinueste de multe ori grele boale, si chiar pierderea vietei, am venit la cugetarea
de a le usura a lor trista soarta, precat este ertat omenirei de a o face, fara a slabi puterea legilor in privinta unor greu invinovatiti de judecata".
In acest scop, Domnul spune ca a hotarit sa infiinteze o inchisoare solida, in care sa stea ocnasii in timpul noptii, ramanand ca ziva sa lucreze tot in ocna ca mai inainte. El ordona ca cladirea sa fie gata in toamna anului ur1) Buletinul Oficial, 1844, No. 549. 2) Buletinul Oficial, 1845, No. 73 si G. Bibescu, Op. cit., T. H, p. 571.
60
mator (1852) §i sa se faca i un regulament al inchisorilor 1). Din nenorocire insa abiã se incepuse zidirea inchisorii si isbucnind ostilitatile intre Rusia §i Turcia, lucrarile sunt intrerupte. In 1855 lucrarile se reincep i Anastase Panu, directorul ministerului justitiei este insarcinat cu privigherea lor §i fa-
cerea unui raport. In acest raport Anastase Panu spune ea nu a putut in reglementul sau sä ia de baza reglementele inspirate de doctrinele scriitorilor ce au scris in America §i Europa asupra sistemelor penitentiare, pentru doud motive : 1) Fiindca temnita, castelul cum il nume§te dansul dela Targu-Ocna n'a fost construita ca stabilimentele penitentiare din Mariland, Virginia, New-Yersey, Pensilvania, Washington, Conecticut, Boston, Lausana, Berna, Franta, Anglia, etc., §i
2) Fiindca stabilimentele penitentiare citate, sunt un produs al timpului, §i al progresului, prin urmare e imposibil a se pune deodatd la nivelul lor 2). Nu vom intra in amanuntele regulamentului inchisorilor din Moldova din 1855, cari nu prezinta astazi decat un interes istoric, vom arata insa principalele sale dispozitiuni. Criminalii erau mai intaiu impartiti in 3 categorii: a) Con-
damnatii la munca silnica pe viata ; b) La munca silnica pe timp marginit, insa pe un timp mai lung ; c) La munca silnica pe un timp mai scurt. Aceste trei categorii de indivizi lucrau pe rand in oca, la taerea sdrii, iar in penitentiar faceau odgoane, fitiluri, ro:gojini, etc.
Fiindca insa lucrarea salinelor zice Panu raportatorul regulamentului in art. 5 este un venit capital al tarii, si ffindca aceastä lucrare este menita a se indeplini in mare
parte de catre criminali trimii dupa hotarirea legii la groapa ocnii, deaceea pentru ca nici lucrarea salinelor sa sufere prin Tidicarea cu totul a criminalilor dela indeplinirea pedepsii de.cretate, nici legile omenirei sa protesteze in contra unei crude 1) Vezi brosura intitulatä ,,Dispozitiile privitoare pe Inchisorile pu-
blice din Moldova", fa'r'a datk loc de imprimare sau nume de autor. Publicatit româneste i frantuzeste la finele Domniei lui Ghica. 2) Idem p. 8 si 10.
361
Inchideri a acestor nenorociti in adancurile pamantului, zmulgandu-le pe langa binefacerile luminei si a aerului, puterea din vinele i oasele lor, i rapindu-le viata mai inainte de timp, deaceia, cetile aceste trei sa fie transportate pe rand in castel pentru a lucra la obiectele destinate, aflandu-se pururea doua cete in castel pe termen de doua saptamani . . . astfel fiecare ceata urmeaza a lucrâ in saline o saptamana Iii castel doua saptamani. . . . Ei trebue sa lucreze in comun intr'o sala sau in mai multe, cari vor fi destinate pentru acest scop. Cea mai
adanca tacere sub hotarire de pedepse trebue sa predomneasca ntre dal-10i").
In art. 7 se spune ca Jzolarea in tirnpul noptii este o .conditiune statornica prin toate sisternele cele mai perfecte ale sistemului penitentiar" i ca trebuie a evità ca osanditii SA doarma in comun. Printr'un alt raport din Aug. 1855 vornicul Anastase Panu, directorul departamentului justitiei incunostiinteaza pe Grig. Ghica Voda despre cercetarea pe care a facut-o la penilentiare, i despre mersul lucrarilor de constructiune, care s'a facut de renumitul bogat de pe acele vremi Maior Misa Anastasievici.
Panu arata ca, atunci and s'a zidit inchisoarea ea se cornpunea din 12 carnere, insa in urma a vorbit cu arhitectul si 5 carnere le-a impartit fiecare in 8 incaperi mici atat Inca sa incapa un pat de dormit, un scaun i o masa mica. Din cele-
lalte 4 camere, una a ramas ca atelier, o camera pentru o infirmerie, i doua camere pentru femei, impartite fiecare ca-
mera in 8 incaperi2). Prin urmare vedem din toate acestea ca in Moldova s'a incercat pentru marii criminali condamnati la ocna, sistemul auburnian, al separarii celulare noaptea, i lucrarea in comun ziva, sub regula tacerii. *1804. Pentru a conduce mai bine administrarea penitentiarelor, Ghica s'a adresat guvernului francez, rugandu-1 sa-i dea o persoana competinte ca sa organizeze i sa conduca penitentiarele din tara. Billaut, Ministrul de interne al Frantei, a 1) Midenz, p. 16. 2) Ibklem, p. 34.
362
recomandat pe Ferdinantd. Dodun des Perrieres, functionar in Directiunea penitentiarelor din Franta I), care imedidt1 dupa venirea In Ora a fost insarcinat cu inspectiunea din Moldova, iar mai tarziu, dupa Unire, cu directiunea generala a inchisorilor din tam Intreaga, post in care a limas pana in anuI 1876. Dodun des Perrieres a facut indata dupa Venirea sa In Mol-
dova, un regulathent al inchisorilor care a fost aprobat de Dornnitor In 24 Noembrie 1855 2).
Intr'un alt raport din 3 Januarie 1856, Anastasie Panu, spune ca Grigore Ghica Voda insareinase o comisiune sa redacteze un codice penal dupa legile altor tari luminate din Europa ; comisiunea era compusa din vornicul Lascar Roset, vornicul Costachi Hurmuzachi, colonelul Mih. Cogalniceanu, aga Emanoll Costache i aga Damaschin Bojinca. Probabil ca imprejurarile ce a urmat dupa 1856, a impedicat pe comisiune, sa-si indeplineasca insarcinarea sa. 1805. Orice s'ar fi facut insa, inchisorile noastre n'au realizat marl progrese. In primul numar al revistei Dreptul, din 16 Decembrie 1871, Grig. Paucescu, pe atunci procuror de sectiune la Curtea de casatiune, scrid aceste cuvinte : Penitentiarele noastre sunt intr'o stare cu totul primitiva. In lipsa de aresturi preventive, cei banuiti sunt confundati in inchisorile noastre cu cei recunoscuti culpabili". In urma, Paucescu aratä amestecarea minorilor cu majorii, si a micilor criminali cu cei incorigibili.
1806. Prin urmare progresul era mai mult in idei si in teorie decat In practica. In anul 1874 se face o lege si un nou regulament pentru inchisori3), in acelas timp cand se revizuia i Codicele penal. Legea din 1 Februarie 1874, prevede sistemul celular, sau mai bine zis sistemul auburian la inchisorile corectionale. Art. 11 si 18 prevad chilii Indestul de spatioase, sanatoase si bine aerate", si CA in zilele de lucru, detinutii pot fl intruniti prin sale. sau ateliere comune, dar sunt indatorati sa se supuna la regula tacerii". Cei cari vor cere, pot sa lucreze In chiliile lor. Ibidem, p. 5. Vezi si ce.e ce -scrie C. Sion: Arhondologia Mok dovei". Iasi 1892, p. 95, despre Dodun. 2) Ibidem. Dispozititinile privitoare la inchisorile din Moldova, p. 82. °) Legea din 1 Febr. 1874, cu modificAri din 2 Martie 1877 si regul. -din 14 Mai 1874.
363
Aceasta lege prevede chiar inchisorile zise de recidivd (art. 28), in care individul va sta singur zi tzi noapte intr'o chilie destul
de spatioasd, sdndioasd si bine aeraid (art. 29). Se vede Inca ca regimul celular prescris de legea din 1874, nu e un regim celular strict, ci moderat (art. 32 si 33)1).
Inutil sa spunem ca aceasta legel atat de usor de scris pe hartie, cu celule spatioase, Atiatoase si bine aerate, dar greu de indeplinit din pricina cheltuelilor, nu s'a realizat nici papa astAzi. Regulamentul serviciului interior la militari este mai mo-
dest, el prevede eft soldatii i suboliterii se vor inchide individual, insa se multumeste cu camarute strimte, la cazarma._ sau la Inchisoarea pietii. Nu stim dacA cel putin acest modest regulament a putut sa aiba aplicare practica2) Un mare rau in diriguirea penitentiarelor noastre e lipsa de stabilitate a directorilor generali, care, afara de Dodun deg
Perrieres, au fost socotiti ca oameni de partid 3). Ar mai fi 1) Vezi despre aceasta lege: Annuaire de legislation étrangère, 1876, pag. 547 (articol scris de Petroni si rezumat in Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1517). 2) Vezi un frumos studiu asupra penitentiarelor noastre de d. St. Statescu. Dreptul, anul XXIV (1895), numerile 23-26; deasemeni infor
mari pretioase: Gr. Sdoescu, fost director al penitentiarelor. Raport_ asupra mersului Inchisorilor centrale Bucuresti (Tip. patriotului, 1906); Revista judiciara, anul II si III. 0 lucrare de mica valoare insa cu titlul pretentios: Istoria inchisorilor din Romania", Bucuresti, 1900, a fost scrisa de d. Gr. Dianu, fost director general al penitentra
relor. Ea se ocupa mai mult de istoria generala a Orli, pentru careautorul era atat de putin pregatit, bleat crede ca $erban Basarab a domnit in anul 1509 (p. 141), iar I. Sturza la sfarsitul veacului al XVIII-lea (p. 24)1 Autorul voeste sa scrie despre lucruri vechi, dela descalicatoare si ignoreaza lucruri relativ recente, cum e de pilda incercarea de regim
celular din Moldova, de pe timpul lui Orig. Ghica-Vodd. Un discursDespre reforma sistemului penitentiar", a fost pronun(at la deschiderea anului judecatoresc la Curtea de apel Bucuresti, in 1892, de d. L. Elefterescu, procuror de sectiune. Dansul arata reaua stare a penitentiarelor noastre, nreconizeaza regimul auburnian i trecerea Directiunei penitentiarelor la Ministerul de justitie: Dreptul, XXI (1892), Nr. 53, pag.
415-423. In acelas sens e si discursul de deschidere la Curtea de apel Bucuresti, 1896-1897, al d-lui St. Stdtescu, procuror general al Curtiir, tare deasemeni cerea trecerea peaitentiarelor la Ministerul de justitie, Curierul judiciar, 1896, Nr. 39, pag. 259. B) Dodun des Perierres a fost Director pana In 1876, aproape un
-364
aiardsi de dorit ca directiunea penitentiarelor sä depinda de Ministerul justitiei1), si, ca Inchisorile judetene preventive a .depinda i ele de directiunea generala a inchisorilor 2). Liberarea conditionala i societitile de patronare. 1807. In legatura de aproape cu regimul inchisorilor sunt doua institutiuni : liberarea conditionala i societätile de patronare. S'a constatat ca mare parte din condamnati revin din nou
dn inchisoare in scurt timp, uneori in cdteva zile dupd liberarea lor. TJnii din ei comit din nou infractiuni din cauzd ca inchisoarea nu i-a indreptat, i ei au ramas tot atat de perversi, poate chiar mai mult decat erau inainte de a intrd in inchisoare.
Altii din contra cad din nou in infractiune din cauza. ca, desi regenerati, n'au putut sa-si cdstige existenta, toatä lumea fugind de ei ca de niste ciumati 3), i toate ocupatiunile fi indu-le inchise. Ce mai pot face la 70 de ani in satul meu din Calabria?-- ziced un criminal gratiat din penitentiarul Pesaro, care suferise 20 de ani de muncd silnica Eu nu mai am -siert de veac. El s'a asemAnat in duratd cu Ducpdtiaux din Belgia, care
a stat 30 de ani inspector al inchisorilor, si cu Suringar, care a stat aproape o jumAtate de veac Director general al inchisorilor. Vezi Sc. Popesca, RAspuns ca Prim-presedinte, C. Bucuresti, Dreptul XXXII, (1903), p. 435.
1) In acest sens d-nii Steitescu i Elefterescu mai sus citati; Dreptul, anul XXIV, p. 219, col. 2; C. Reidulesca: Studiu penal comparat asupra trecerii administratiunii inchisorilor sub dependinta Ministerului justitiei. Bucuresti, 1910, publicat si in Curierul judiciar, 1909, Nr.73 si 77 si 1910 `Nr. 63. In Franta acest lucru s'a realizat in 1911. Rev. pen. 1911, P. 513, -uncle se aflA o notA interesantä asupra cestiunii. 2) Gr. Siivescu: Articolul mai sus citat.
a) E natural ca lumea sa fugd de vechii puscAriasi ; dupA cum observA d. Civo/i, stabilimentele penitentiare au fost panA acum astfel tinute, incat chiar paznicii inchisorilor erau cuprinsi de dispretul si repulsiunea care lovea in persoanele incredintate paznicilor; aceasta din cauzA a se stieà cA inchisoarea e o scoalA teribila de coruptiune, Civoli: Op. cit., Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269.
365-
acolo nici prietin, nici rude, nici vreun mijloc de existenta_ Voesc sã mor aici in liniste, nu voesc gratie" '). Pentru regenerati, i pentru neregenerati, pentru unii ca 1i pentru ceilalti, primele timpuri ale esirei din inchisoare sunt grele i periculoase. Cei deprinsi cu disciplina riguroasä supravegherea necontenita din inchisori, incep sa devinai niste automati, care Indata ce sunt lasati singuri nu pot sa mearga fara sa cadd. E. de Girardin, cu drept cuvant, printre alte critice care adresà pedepselor privative de libertate, era i aceia ct pune societatea fata cu o problema insolubilk problema liberatilor 2). 1808. Unul din primii care s'au gandit la aceasta problemal
este Bentham. Un infractor nu trebue zice dansul dupd, ce a suferit pedeapsa In inchisoare, sa i se dea libertatea far& precautiune i fara Incercari, sa-1 faca sa treaca deodata dela, o stare de captivitate la o libertate nemarginita, a-I parasi la, toate ispitele izolarii, ale mizeriei, ale poftelor intetite prin lungi privatiuni ; aceasta e o neingrijire i lipsd de umanitate care ar trebui In fine sa excite atentiunea legiuitorului. Ce se intampla in Londra, cand se golesc galerele Tamisei ? Acestii raufacatori, in sarbatorirea crimei, se arunca pe acest mare oras
ca lupii care, dupa o lunga foame se gasesc Insfarsit Inteo . turma; i, pana cand acesti tâlhari sa fi. fost prinsi pentru noL
infractiuni, nu mai existä siguranta, pe drumurile mad, nici, noaptea pe ulitile Capitalei"). Acelasi lucru II spuned pentru Franta, Moreau Cristophe,_
inspector al Inchisorilor, care aratã in 1844 ca sunt in Franta 108.000 oameni care conspira in permanenta contra societatii,. si ca in fiecare an se da drumul la 50.000 de indivizi, carese napustesc ca o cohorta armata asupra oraselor i satelor 4). 1) E. Ferri: In Congres. de antrop. penalA din Geneva, p. 368 Vezi o splendidA paginA de luptA intre liberat i omul cinstit pentru ca
sä gAseasca un loc. Ern. de Girardin: Droit de punir, p. 54. In Rev. pénit. 1904, Nr. 3, p. 459 s'a publicat o interesantA scrisoare a unaLcon damnat, care aratA pentru ce a fost silit sä se ducA la inchisoare. La spital n'a voit sA-I primeascA, cdci nu aced domiciliu, fiind un colptortor_ Ca sA nu-si mAnAnce toate economiile se lasA sA fie prins ca un va gabond.
2) Bentham: Traités des legislation, T. II, p. 186. 8) Em. de Girardin: Droit de punir, p. 53. 4) Din Em. de Girardin: Droit de punir, p. 156.
366
$i nu numai cei invechiti in rele sunt un pericol pentru -societate, dar, dupd cum am spus, chiar acei care s'au indreptat or care nu sunt infractori din natura lor or din obicei, adeseaori sunt impinsi sä comitd noi infractiuni ; d. E Ferri a ardtat foarte bine acest lucru: Sunt zice dAnsul indivizi care cad intdiadatd mai mult printr'o nenorocitti intdmplare, insd care dusi In puscdrie gasesc acolo, in loc de indreptare, coruptiunea morald si materiald si, and es de acolo, pdrdsiti de societate, lipsiti de muncd, bdnuiti de oamenii cinstiti, se dau la betie,
la lenevie, si recad din nou, spre a relud aceiasi viatd abid liberati din nou, si ajung astfel din puscarie in puscarie, din xecidivä in recidivd, la desavarsita ruind morald, la criminalitatea cronicd si incorigibila. Sunt asa dar infractori de oca_ziune, care au devenit incorigibili numai prin e oruptiunea me-
ziului social, dar care mai bine ingrijiti, ar fi parasit fara indoiald in cea mai mare parte a cazurilor calea delictoasd, dupd prima lor gresala"). .
1809. Pentru aceste motive, una din cestiunile care a preo-
.cupat mai mutt pe penitentiaristi in ultimele timpuri a fost aceia de a se sti, ce se va face cu liberatii care es din inchisori, spre a-i pune in stare de a reintrd in societate si a-si cdpdtd o ocupatiune cinstitd. Aceastd problemd de politica pe-
nald, a cdpdtat chiar un nume in Franta: le lendemain de la peine, a doua zi dupd esirea din inchisoare. Pand acum masurile care s'au socotit cele mai bune sunt: Jiberarea conditionald, si societatile de patronare. 1810. a) Liberarea conditionali sau anticipatä consista in li-
berarea provizorie a persoanelor condamnate la o pedeapsa privativn de libertate, dacd purtarea lor a fost bund in inchisoare. Ea a fost propusd intdi in Franta de Bonneville de Mar-sangy in Institution complémentaires du regime pénitentiaire. Paris, 18472), si a fost adoptatä de diferite State: Elvetia, Austria, Ungaria, Germania Olanda, Suedia, Norvegia, cea mai mare parte a Statelor Americane, Franta prin legea din 14 Aug. 1885 (asupra recidivistilor), Italia art. 16 si 17 C. p. din 1890, etc. 1) E. Perri: La scuola criminale positiva, p. 43. 2) Vezi Molinier-Vidal: Op. cit. I, p. 507 i G. Vidal: Cours Nr. 525, p. 653.
367
1811. Asupra utilitatii liberarii conditionale exista discutiune; spirite foarte distinse au combatut-o cu multa energie. Astfel, Carrara e ostil scurtarii pedepselor prin liberarea anticipata. Nu trebue zice dAnsul sa se obtina indreptarea osAnditului, fagaduindu-i bunuri momentane sau scutire de pe-
deapsa meritata, si mai putin inca trebue sa se prefere indreptarea aparenta, pericolului real al societatii. Pedeapsa nu trebue sa fie decAt pedeapsa. Bldnda da, dreapta, dar adequata trecutului si inamovibila pentru ea sa nu schimbe dupa faptele posterioare. Un infractor indreptat cu pretul usurarii pedepsii meritate, este o indemnare la comitere de infractiuni, este un scandal public" 1).
Orce ar zice Carrara, pedeapsa nu este un ce fix, o expiare a faptei comise; prin urmare, odata ce osanditul ar da dovezi ca s'a indreptat el trebue liberat. Greutatea e insa de a fi siguri ea osAnditul s'a indreptat, caci dupa cum s'a observat
cei mai buni detinuti, nu sunt uneori cei mai buni liberati, ci cei mai abili prefacuti. Deaceia d. Civoli e de parere cd nu trebue sa ne uitam atAt de mult la purtarea din inchisoare, caci zice dAnsul Cei mai buni, incarcerati sunt cei mai indArjiti recidivisti"2).
Lombroso deasemeni nu-si face maH iluziuni asupra liberarii conditionale. El citeaza pe Esquiros (L'Angleterre et la vie anglaise, cap. XV), care spune : Dintre toti infractorii, si numarul lor e o legiune, acela care da mai mult de lucru politiei engleze e WA. indoiala: ticket-of-leave-man", si Lombroso adaoga ca cercetarea parlamentara ordonata in 1856, a confirmat acest lucru 3).
1812. Cei mai multi Insa apara aceasta institutiune si o gasesc folositoare. Berner lauda liberarea conditionala, si raspunde celor care o critica din cauza ca ea stirbeste pedeapsa, spundnd ca pedeapsa nu este cevd fix si bine masurat4). 1) Carrara: Programma P. G., § 645, T. II, p. 14. Confr. si § 1027, -unde spune cd liberarea anticipatA e dAunAtoare tutelei juridice, cAci face nesigurA pedeapsa primei infractiuni. Ea poate servi sl impedice recidivele, dar face mai dese primele cAderi (infractiuni). 2) Civoli: Op. cit., Part. II, Lect. XIII, p. 110. 8) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, 2-da ed., 1879, p. 152.
4) Berner: Lehrbuch, § 128.
368
Ducpétiaux deasemenea ziced in 1852: Liberarea conditionall e un mijloc de indemnare la indreptare, i rasplata la pur-
tarea bund tn inchisoare ; ea da mijlocul de a incercd regenerarea condamnatilor, de a incepe reabilitarea lui morald, de a le inlesni reclasarea in ocietate"). Noi credem aceastä institutiune folositoare, insd numai dacd e aplicata cu multd grijd si nu cu scopul de a mai micsord pedepsele deja derizorii2). 1813.
In orce caz ea e mai bund decdt gratia, care are
un caracter definitiv, asd cd chiar dacd liberatul abuzeazd de
ea, nu mai avem mijlocul de a-i redd pedeapsa de care a a fost dispensat3). Din contra, gratie liberarii conditionale. individul liberat avánd sabia lui Damocles asupra lui, are interes ca sd se poarte bine, pentru a nu i se revoca libertateaIn acelasi timp el se deprinde cu viata liberd, i scapa societatea de acea tranzitiune dificild dela inchisoare la libertate-
pe care penalistii francezi au numit-o la lendemain de la peine 4).
b) Societatile de patronare. Le patronage est Pfirne de tout systemeBdranger.
penitentiaire.
1814. Societatile de patronare s'au ndscut in America_ Prima societate de acest fel a fost organizata in Filadelfia la
7 Febr. 1776, si a avut printre membrii sdi pe fundatori ilustrul B.
Franklin. In Europa, prima societate de patronare a fost infiintata in 24 Aprilie 1797 in Danemarca. In Germania societätile de patronare au inceput sä se organizeze in 1824, in. 1) In acelas sens Thiry: Cours, Nr. 297, dupA care am citat peDucpetiaux. La noi s'a sustinut liberarea conditionalA de I. Bastache in discurs de deschidere, Curtea de apel Galati, Dreptul, an. XXVI, 1897, Nr. 61, p. 495 si de St. Stcliescu: Disc. de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de apel din Bucuresti. Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 51. Sc. Popescu, Prim. Pres. Curta de apel, Bucuresti, rAspuns la discurs. cle deschidere, 1903-1904, Dreptul, 1903, an. XXXII, Nr. 53; O. ,Mumuianu: Dreptul, an. XXXII, Nr. 84, p. 692 si XXXIII, Nr. 44, p. 345 si urm. Al. Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea Bucuresti, Dreptul, XXX1V0_ (1905), Nr. 55, p. 451 si 452 si I. Naum-Inau, C. Jud., 1907, Nr. 62. 2) Confr. relativ la ticket of leave si Vidal; Pénalité, p. 361 nota._ 8) Degois: Traité, Nr. 1208. 4) Ziva a doua dupA esirea din inchisoare.
369
Anglia in 1857, in Franta tarziu in anul 1871 '). La noi au Inceput a functiona abia in 1907. 1815. Societatile de patronare, sunt niste institutiuni care au de scop moralizarea detinutilor in timpul cat sunt inchisi, si reclasarea lor, dupa ce-au esit din inchisoare. Ele sunt o opera de devotament i discretiune ; trebue sä aibd un caracter privat, färd nici un amestec a1 administratiunei, afard de incurajare prin oarecare ajutoare. Dacd asupra liberarii conditionale sunt diverge*, i unii penalisti le considerd vätdmatoare, in privinta societatilor de patronare, toatd lumea este de parere cd ele sunt o institutiune foarte folositoare 2). Acest lucru a fost recunoscut de o multime de congrese penitentiare ; deaceia societatile de patronare s'au inmultit In toate Statele civilizate. In Franta sunt 120 de socie-1
tati de patronare si 60 de societati de asistentd, prin muncd ; ele au un comitet central in Paris 8). In Prusia, numarul societatilor de patronare este si mai insemnat : in 1905 existau 406 societati de patronare, afard de acele cu caracter profesional. Aceste societati posedau impreund un capital de 550.000 marci, i primeau o subventiune de 24.000 maid pe an dela Stat prin Ministrii de justitie si de interne.
Int? un singur an, 4352 detinuti au solicitat interventiunea societatilor de patronare, dintre cari 3479
o au ob-
tinut 4).
In Franta, criminalitatea juvenild (dela 16-21 ani), a crescut dela 20.826 in 1875 la 30.763 in 1895, pe cand in An-
glia a scazut considerabill, gratiedupd parerea lui sir John. Lubockactiunei moralizatoare i instructiunei, precum si in1) Dupil A. Prins: Science pénale, Nr. 916. A se adAoga. Olanda unde prima societate de patronare s'a intemeiat in 1823, gratie initiativei lui Surengar. 2) Asupra utiIitäii lor vezi intre altii Rom. Voineseu: Societatile de patronagiu" in Revista de drept i sociologie, an. II, 1899, vol. I; St. Stiitescu: Disc. de deschidere la Curtea de apel, Bucuresti, Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 51, p. 416 si 417. Confr. räspunsul Prim. Pres. Curtii
de apel, Bucuresti, Sc. Popescu la discurs. de deschidere, Dreptul XXXII (1903), Nr. 53, p. 435 0 Nic. V. Leonescu, Proc. gen. la Curtea de apel, Iasi. Disc. de deschidere, 1904-1905, C. Judie., an. XIII (1904) NI% 64; Stelian Popesciz: C. Jud., XI (1902), pi 119,-121. 3) Vidal: Cours, Nr. 526. 4) Rev. pénit. XXIX (1905), p. 284, Nr. 2.. .501 95
2L
370
tervenirei binefacatoare a societatilor de patronare $1. a azilurilor ').
In Romania, societätile de patronare sunt prevazute prin
art. 5 al legii din 1 Febr. 1874. insa dispozitiunile legii au rdmas litera rnoarta, cu toate fagaduelile unor persoane, Ca vo luà initiativa infiinarii lor2). Abid in anul 1907, Nov., gratie stäruintei neobosite a d-lui C. Radulescu, fostul subdirector al penitentiarelor, s'a infiintat mai inai in Bucure*ti $i
apoi in Braila, primele douä societati de patronare 3).
Rezultatele regimului inchisorilor
1816. D. Prins a aratat foarte bine misiunea pedepselor privative de libertate. nUn regim penitentiar ideal, zice dansul, ar trebui sa se asemene, pentru a intrebuinta o comparatiune familiard, cu o strecuratoare, care ar lasà sa se strecoare putin cate putin corigibilii, §i ar conserva inexorabil pe incurabilii criminalitatii"). i aceasta pentruca, dupa cum zicen d. Gar-
raud, printre infractori sunt unii cari nu ar trebui sä intre in inchisoare §i altii cari n'ar trebui sa ese de acolo. Intrucat insa penitentiarele corespund acestui ideal, vom cAuta sa at-Mani in cele ce. urmeazd: 1817. S'a crezut catva timp cd, gratie imbunatatirilor ce se realizase in inchisori, ele vor da bune rezultate ; Ch. Lucas atribue nici mai mult nici mai putin decal 27 de calitati regi-
mului penitentiar. Sperantele au fost i mai mari cand s'a introdus regimul celular in diferite tari3). 1) Vezi Actes du V-erne congrès d'anthropologie criminelle, Compte rendu, p. 385. 2) Vezi C. judic. 1910, Nr. 76. ') Vezi in favoarea societatilor de.patronare, St. Steitescu: Dreptul an. XXIV (1895), Nr. 26, p. 219 si 220; si frumosul discurs pronuMat In 17 Nov. 1907, cu ocaziunea infiinärii primei Soc. de patronare, C. jud., 11907,Nr. 77. In favoarea societatilor de patronare, doua articole de d. Stelian
Popescu: C. jud., 1902, Nr. 14, si 1903, Nr. 58. Primul care a cerut infi-
intarea de societati de patronare la noi n Ora, dupa cat $tim este C. Praclicle: Studii practice asupra dreptului criminal, 1865, T. II, p. 277. Vezi si C. judic., 1911, Nr. 84, articolul C. S. Baflan. 4) A. Prins: Criminalité et repression. Paris, 1886, p. 164.
5) Ch. Lucas: Du système penal en general et de la peineZdu mort en particulier. Paris, 1827, p. 383--387.
371
Cuvintele penitentiar i inchisoare corectionald sunau frumos i lumei Ii placed sä se legene in aceste frumoase ilu-
ziuni. In realitate insd, astazi e recunoscut cd infractorii din inchisori nu se cdesc, i cd penitentiarele nu corecteazd pe cei inchiai.
iai
Asupra acestui punct astazi mai toatd lumea e de acepdrere. 1818. Cd infractorul nu se cdeste, cum credeau cei vechi1),
.o spun o multime de persoane, dintre care unele au cunoscut foarte deaproape pe infractori. Vom mentiond intre altii pe Ferrus, Dostoiewsky, E. de Girardin i abatele Reynaud, dr. I. Maxvell, ale cdror cuvinte le-am citat in introducerea filozofica.. (T. I, N-le 92--94; 'Conn.. T. II, N-le 1415-1419). Aceastd calitate, a 18-a, din cele 27 ale regimului penitentiar, dupd Ch. Lucas2), care dui:id d. C. A. Filitis ar fi un defect, flindcd tortureazd pe detinuti3), in realitate este neexistentd in penitentiare, in orice caz foarte rard dupd spusele persoanelor competente. 1819. Departe de a se cal, infractorii, fie in inchisoare, fie afard din inchisoare, se laudd cu crimele ce au sävdrsit i regreta
cd nu au fAcut mai multe infractiuni : Odatd gustata oribila
placere a sangelui zice Lombrosodevine si ea o trebuinta pe care omul nu o mai poate infrdnd, i, lucru curios, nu numai cd nu se rusineazd, dar chiar ii face o glorie, amestecându-se un graunte de acea ciudata desertdciune a infractunei, pe care noi o vedem incrustatä in viata tutulor acestora. Astfel, Spadolino exprima pärerea de Mu, când a murit,
cã a ucis numai 99 de oameni i ca nu a complectat suta ; .astfei Tortora se Mudd CA a ucis 12 soldati, i Mourmone bed
cu placere sdnge, când nu aved pe al altuia, bed pe al lui insusi Cei vechi povesteau ca exemplu de remuscare cd Boessus peonianul, intrebat pentru ce stricase cuibul unor vrAbii si le ucisese puii, a rASpuns ch aceste paseri nu incetau sA-1 acuze fals de omorul tatAlui Sdu. M. de Montaigne: Essais, Paris, ed. Garnier, T, I, p. 336, Livre II. 2) Ch. Lucas: 'Op. cit., p. 385-387. .3) C. A. Filitis: Despre Impuscarea osanditilor i arestatilor fugari. Bucuresti, 1882, p. 77 in notA. 4) C. Lornbroso: L'uomo delinquente, I, p.396, ed. 1897.
372
1820. that clespre incorigibilitatea infractorilon prin pedeapsa inchisorii, ea este de mult tinip recunoscutd. De maibine de un veac, o multime de persoane- au al-A-tat ineficacitatea sistemului penitentiar ; vom cità cuvintele unora dintrans el e :
Experienta dovedeste ziced Regnaud de Saint-Jean, d'Angelly, in 30 prairial an. XII Ca osanditul care a trait mult timp in puscdrie, ese de acolo de ordinar, atat de .stricat, incat e periculos a-i redd drepturile sale in societate". Treilhard vorbind de comisiunea insärcinata cu redactarea legislatiunei penale, spune cd ea a recunoscut cd, infractiunilesunt mai totdeauna urmarea deprinderilor vicibase pe care leda o rea educatiune, deprinderi care in zadan s'ar nadajdul a_ se pierde prin deprinderi diferite ; deaceea e o iluziune de a
nãdäjdul ca un condamnat o sa devina mai bun in inchiscare, fara sd se ia mäsuri pentru o mai buna directiune a. purtarii sale". Insd Treilhard pdstra iluziunea ca se va ajunge la acest rezultat prin munca, din care va rezultd un indoit bine, ca da.,
obiceiul de a lucrd,
i ca asigurd un, peculiu la esirea din
inchisoarel). Bentham deasemenea nu-si faced mari iluziuni de Inchison i recunosted ineficacitatea lor si a tutulor pedepselor in-
trebuintate pana atunci. El atribuid. aceasta imperfectiuneii tacticei legale si instrumentelor de care s'a servit pdna acum societatea, i addoga cd : Desigur cd e departe ca societatea sa.
fi intrebuintat atata spirit, calcul i intelepciune pentru a se
apara, pe cat s'a intrebuintat pentru- a o ataca
i pentru a_ preveni infractiunile, ca pentru a le comite"2)) Dupd parerea ILA Bentham, Inchisorile, &eä se excep-
teazd un mic nurnär, cuprind tot ce se poate inchipul mah eficace spre a infecta corpul i sufletul"). Carmignani e sceptic in privinta tuturor pedepselor i in, special asupra inchisorii. El arata cd pedepsele omenesti, oriCare ar fi; sunt putin, apte spre a corige pe infractori; in sistemele penitentiare nth 9 Proces verbaux. Paris, 1808, p. 74-75. 2) Bentham: Traités de legisl. civile-et pénale, T. II, p. 176.. 8) Ibidern: T. II, p. 184 si 185..
373
i citeaza pe Bavoux Lecon preliminaire sur le Code penal", p. 444, care spune ca inchisorile
.are nici o incredere,
,devin o scoala i o atatare spre noi infractiuni1).
La randul sau Rossi era atat de desperat de rezultatul anchisorilor i de imprejurarea Ca unii oamenii au fost trimii
tia esafod numai din cauza crimelor pe care le invatase in inchisoare, incat se intrebd daca desfiintarea oricarei pedepse -ri'ar fi fost un mijloc mai bun de ocrotire a societatii. Iar oOdilon Barrot se intreba daca aceasta cugetare ca societatea pedepseste cu moartea efectul unei contagiuni al carui germene ea insasi I-a inoculat, este oare cu totul lipsita de lemei?2). Aceasi idee au exprimat-o Demetz, fundatorul coloniei Aela Mettray, in '1837, citand cuvintelele lui Beranger. Dupa cum a zis onorabilul d. Beranger : nevinovat or vinovat,
,orice om care a trecut pragul inchisorilor noastre e perdut. El e In adevar, din acest moment, irevocabil dobandit tcrimei, si recidivistul or liberatul trebue, oarecum sa-si sfar§easca zile in mod inevitabil in ocna, daca nu pe esafod "3). Nu este intr'insele ziced in 1838 Benoiston de Chateauneuf vorbind de inchisori cleat aversiune, decat ura in contra oricarei legi, oricarei regule, oricarei supuneri; in ele nu se nutresc decat rele aplecari, nu se mediteaza decat scopuri rele. Orice cugetare este o cugetare de vitiu, de revolta, ,de evadare" 4).
In Ianuarie 1847., Contele Duchatel, ministru de interne .al Frantei, ziced in expunerea de motive a unui proect de lege supus Parlamentultii, aceste cuvinte: Inchisorile, oricare ar fi sfortarile administratiunei pi agentilor salt, pot sa fie considerate ca $coli de perversitate; -se
invata in ele a percurge toate treptele corptiunei si ale
i),Carmignani: Teoria III, part. 1, cap. 1, T. III, p. 108. 2) Dupa R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 450. Acest autor insusi afirmA ca inchisorile sunt adeseori scoala viciului si a crimei. Ibid. p. 393. Vezi i pag. 451 citarea cuvintelor -unuia din membrii congresului penitentiar international dela Londra. 2) Demetz:Rapport a Mr. le Comte de Montalivet pair de France,
1VIinistre secrétaire d'Etat au départament de l'interieur sur les péniAentiaires des Etats-Unis. Paris, 1837.
.4) Duph Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910.
374
crimei. Oenele sunt focarele unei depravari si mai pro. funde" 1).
Atat de mare e oroarea oamenilor cinstiti de puscarii, fiinca, se stiid ca sunt o teribild scoalä de coruptiune, Inca_ d. Civoli ne spune cä chiar paznicii Inchisorilor erau cuprinsi in unda de dispre i repulsiune care love& persoanele incredintate pazei lor2). 1821. Cu introducerea i raspandirea sistemului celular,. care a produs oarecare rezultate, i cu Imbunatatirea personalului Inchisorilor, sperantele au renascut, i s'a crezut catva
timp cä criminalitatea se va imputina. Insa fata cu tristele. constatari ale statisticei penale, care arata cifra din ce in ce mai, mare a recidivei in toate äri1e, descurajarea i scepticismul dia prima jumatate a secolului al XIX-lea, a inceput din nou sa. cuprinda pe aceia care la finele acelui secol si la inceputul celui prezent s'au ocupat de penitentiare si de mersul criminalitatii3), zicea V. Molinier in 1874, locuriletn care pedepsele se sufera la noi, primesc osanditi cu putina moralitate, i ni-i redau, aproape totdeauna mai profund corupti" 4).
Inchisorile noastre
Societatea zicea cu oarecare amaraciune, d. Leveillela cursul sau dela Facultatea de drept din Paris trebue sa se multumeasca daca penitentiarele nu depraveaza pe condamnati, iar a crede ca ele pot sa-I indrepte, este a-si face c). iluziune. Toate reformele in regimul penitentiar sunt niste masuri mai mutt sau mai putin anodine" 5). Tot deaceeasi parere era i Tarde in privinta penitentiarelor.
Ne grabim sa recunoastemziceà dansul ca atunci and se spune de o inchisoare ca nu depraveaza pe detimni i s'a facut deja o lauda meritata de un prea mic numar de Inchisori16)._ D-nii Garcon i Normanct spun deasemeni ca : In general condamnatii es din penitentiarele.centrale mai corupti deck* erau, 1) DupA Em. de Girardin: Droit de punir, p. 117, care citeazA tn acest sens multe alte persoane. 2) Civoli: Op. cit., Cart. III, Lect. 28, p. 269.
3) Vezi prefga d-lui Garçon la opera d-lui E. Rappaport: La. lutte autour de la Reforms du droit penal en Allemagne". Paris, 1910, p. VI.
4) V. Molinier: De l'enseignement du droit criminel a Pise, you.louse 1874, p. 57. 5) Curs, 1884.
6) G. Tarde: Philosophie penale, p. 523._
375
cand au intrat1). Dupd d. Garraud, judecatorul nu mai are incredere in pedepsele pe care le pronunt.d, cdci Inchisoarea nu reformeaza., nu intimideazd, ea corupe pe cei care o sufer 2). La rândul sal d. Maxwell, dupd ce aratã cä in conditiunile in care functioneaza inchisorile, ele fac foarte improbabila ameliorarea morala a detinutului, adaoga aceste cuvinte : sunt mai bine de 30 de ani de când fac parte din magistraturd, si nu-mi
aduc aminte sä fi intalnit un singur criminal pe care inchisoarea sa.-1 fi indreptat fäcându-I mai bun" 8). D. de Lanessan, spune cd inchisorile s'au numit cu drept cuvant : Academia crimei 4). Spre a pune capat acestor triste citantiuni relativ la penitentiare, vom reproduce cuvintele D-rului Wahl, dintr'o opera
de curand aparuta ; Infractoriizice dansulse corup unul pe
altul In inchisoriiinchisoarea e in adevdr orice s'ar face o coald de dernoralizare Toti invatatii care s'au ocupat de cestiunea penitentiara au spus ori au repetat-o unii dupa altii Inchisoarea astfel cum e organizata zice Pm. Gauthier e o adevarata cloaca, värsdnd in societate un val continuu de puroi, i un germen de molipsire fiziologica i morald. Ea otra.veste, tdmpeste, de-
primd si corupe. Este in acelasi timp o fabrica de ftizici, de nebuni si de criminali. Catez sd pretind cci inchisoarea e un fel de sera calda pentru plante veninoase"5). Ce mai putem spune dupa aceste cuvinte decdt ca, dacd inchisorile din veacul al XVIII-lea, erau moartea osdnditilor, cele din vremile noastre sunt plaga societdtii care ii osandestel 1) Normand: Cours, p. 221. Garpon: Loc. cit. Pedepsele n'au foarte
adeseori ca efect decAt sA precipite pe culpabil mai inainte in calea criminalà. 2) Garraud: Rev. pen. 1910, p. 930.
2) Dr. I. Maxwell: Substitut al Proc. gen. al Curtii de apel, Paris. Action psychologique des peines in Bulletin de l'institut general psychologique. Paris, 1910. T. X, p. 242. 5) Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910, p. 165-166. 5) De Lanessan: Op. cit., p. 253; In acelasi sens E. Laurent: Les
habitués des prisons de Paris, p..592. De toutes les écoles du Nee, la plus dangereuse c'est sans contredit la prison'. Deaceea clAnsul crede cA cei care au trecut de 2 or 3 oH prin inchisori sunt membre cangrenate, de la care nu mai e nimic de nAdkiduit, trebue scosi pentru totdeauna din corpul social.
376
1822. E natural sa se ajunga la aceste triste concluziuni, and se vede cä recidiva, aceastä teribila plaga sociala departe de a descreste, progreseaza necontenit pe fiecare an 1 In zadar se studiaza aceasta importanta problema sociala de spiritele cele mai distinse, in zadar de mai bine de o jumatate de veac ea este la ordinea zilei 9, caci pe fiecare zi se dovedeste cat de putin efect au penitentiarele pentru indreptarea culpabilor. Pedepse din cele mai aspre, adeseori nu au alt rezultat decat sa inrautäteascd i mai mult sufletele intunecate i neimblanzite ale infractorilor. Cu atat mai mult indulge* neinteleapta a tribunalelor i pedepsele de scurta durata, de care vom vorbi mai tarziu 2) sunt un pericol pentru societate. Am aratat, cand am vorbit de recidiva, cu cifre statistice rezultatele sistemului represiunei moderne, in care pedepsele privitoare de libertate formeaza temelia, vom complecta cele spuse atunci cu cateva cazuri
caracteristice, menite sa ilustreze si mai bine spusele noastre. *1823. Toader M., nascut pe la 1848, a fost condamnat de Curtea cu jurati din Botosani in 1876, la 10 ani muncd silnicä pentru talharie, si a fost liberat in Fevruarie 1886, din penitentiarul Cozia dupa implinirea intreaga a pedepsii. El a ramas lucrator lernnar la Calimanesti unde se lucrã la cladirea bailor, si, dupa 2 ani 1/2 dela liberare violeaza, ucide si arunca. in Olt pe fata unui vecin. Dovedindu-se fapta, el fuge, i intr'o padure din Ramnicul Valcei i Pitesti, intalnind doua fete, prinde
pe una, o violeaza si in urma o omoara. Pentru aceste fapte a fost condamnat la munca silnica pe viata 3), pedeapsa pe care si-o facea in 1890 in penitentiarul Targu-Ocna, unde noi 1-am vazut cand am vizitat acel penitentiar. Iata cum indreptase o inchisoare de 10 ani, pe Toader M.1 Alt caz comunicat de d. Teodoreanu, fost procuror gene-
ral la Curtea de apel din Iasi. Un individ fusese condamnat la recluziune ; in timpul pe cand ii faced pedeapsa, d. Teodoreanu ca procuror general, vizitand penitentiarul, i recunoscandu-1, II intreaba daca s'a indreptat. El ii raspunde sa intrebe pe directorul inchisorii i pe paznici, care intrebati spun ca le 1) Vezi !titre altele. K d. Olivecrona: Des causes de la récidive et des moyens d'en restreindre les effets. Paris, 1873, p. 89-90. 2) Relativ la pedeapsa inchisorii corectionale. 3) Stiinte comunicate de d-1 Locot. Sc. Demetriade (actualmente colonel) prin scrisoarca din 26 Sept. 1890.
377
poate tine locul, atat de bine s'a indreptat. Tott§i la 6 luni dupd e§irea din Inchisoare cornite o noud crima. *1824. Cazuri de acestea se pot enumera o multime '), ne vom marginl a cita un ultim caz, acesta din Franta, povestit
de ziarul Le Temps" : Firauteau de 40 de ani §i Vatinel do 25 de ani, fac curio§tintd in timpul pe cand Ii Indeplineau pedeapsa recluziunei la care erau osanditi. Ei es din inchisoare In ziva de 12 Dec. 4890, la 15 savar§esc mai multe furturi, iar la 16 omoard pe Chauvin, consilier comunal cu ni§te bate §i ii fractureaza membrele, dupd ce lasaserd lungita la pámant crezand-o moartd, pe servitoarea sa. Ei se vorbisera chiar In inchisoare sä comitd omorul. Curtea cu jurati din Eure a condamnat pe Firauteau la moarte, iar pe Vatinel la munca siJnica pe viatä 2). *1825. Nimic insä nu e mai caracteristic, spre a vedea um moralizeaza inchisorile decat urrnAtoarea telegrama publicata de ziarele romane§ti: Ploe§ti 25 Aug. (1910). D. Steriade, directorul penitenVarului Slänic, in urma unui denunt ce a primit, a fdcut o senzationala descoperire, In chiar interiorul penitentiarului.
Perchizitionand pe mai multi condamnati, d-sa a gasit asupra lor aliage de argint i tipare pentru fabricarea monetelor de .50 bani, de 1 leu §i doi lei" 3). Vom läsa la o parte fenomenala neingrijire a personalului penitentiarului, in care se petrec astfel de lucruri, i care nu descopere infractiunea decat in urma denuntarii unui detinut.
Vrednic Insa de bagare de seamd este, cat de putina fortä intimidatoare i moralizatoare au penitentiarele, cand chiar In localul lor se comit infractiuni. Astfel d. L. Elefterescu, citeazd cazul unui condamnat din Telega,
gratiat dupd 12 ani de-osAndd care omoard cu cutitul pe un Oran care se intorced dela tArg cu cdruta goald, si-1 luase in car fiindcd se prefdcuse cd e bolnav. DFeptul, an. XXI, No 52, p. 418. Sima Iatagan, abid o hind dupd esirea din inchisoare, e condamnat ca complice de tAlhdrie al lui Ion Albesteanu din Craiova, care esise de 2 luni din puscdrie unde fusese condamnat pentru tAlhdrie. Ambii s'au cunoscut la Ocnele mari. Alecu Istrati, Tecuci, condamnat pentru tAlhdrie la 12 ani muncd silnicA, din care i s'a redus un an ; 10 luni dupd liberare isi ucide tiitoarea care II pdräsise dupd condamnare. Vasile Codin de 54 ani, inchis de 17 ani,
spunea c va mai face! 2) Ziarul Le Temps" din Aprilie 1891. 8) Unive.rsul" din 27 Aug. 1910, p. 1, col. 5.
378
*1826. 5i pentru ca directorii sã nu se lase mai pre jos decdt pensionarii lor, In Martie 1905, N. F. directorul peniten-
tiarului din Iasi si primul gardian D., erau dati in judecatd pentru o multime de infractiuni 1), iar n anul 1907, directorul unui alt penitentiar a fost distituit fiindcd. impreund cu unii detinuti esau noaptea din inchisoare i faceau petreceri In oras t Iatä eine si cum se moralizeazd detinutii din penitentiarele noastre.
*1827. Si nici nu e de mirare lucrul acesta. AO cum, sunt organizate astdzi penitentiarele aproape in toatd Europa si mai ales la noi, nu pot sa. fie in stare nici sä moralizezei nici sã Inspaimante pe infractori. Nu pot sd.-i moralizeze flindca in multe penitentiare, conducdtorii lor se preocupd numai de pedepsirea detinutilor, neingrijind cu desdvdrsire moralitatea lor, care cred cd va rezulta. in mod automatic din predeapsa prescrisd de judecatori. Vom addoga
ca, dealtmintrelea e foarte greu a moraliza pe un infractor. a persoand care, din cauza functiunii sale, a cunoscut foarte bine
pe infractori, Wakefield, directorul inchisorii Newgate din Londra, ziced : Foarte putine sunt cazurile in care un om, a femee sau un copil devenit hot, sä inceteze de a mai fi astfel. Exceptiunile sunt atAt de rare, incat nu meritä sd fie citate. (Jricare-
ar fi cauzele, fapta este cd hotul se indreaptd foarte rar, putem zice nici odatd2). Thomson exprimd aceeasi idee inteun mod, foarte plastic : and cineva ajunge sä schimbe i sä facd dinteurt
vechiu hot um muncitor cinstit, va puted sà schimbe
i
o.
vulpe in cdine domestic" 8). Ilustrul Bentham se ardtase dea-
semeni foarte sceptic in privinta regenerarii infractorilor".. zice dânsul cd o cunoastere aprofundata a inimei omenesti, inspird o mare neincredere de reformarea Mdrturisesc totusi criminalilor" 4). 1) Iasi 16 Martie (1905). Am telegrafiat erT suspendarea din serviciu a d-lui (sic!) N.F., directorul penitentiarului central, precum si a primului gardian Dr., acuzati de fapte extreni de grave. Printre altele se afirmä cA directorul penitentiarului ar fi comis neregularitäti, Meandu-se vinovat de abuzuri de incredere, cu. ocazia diverselor furnituri NumArul total al acuzArilpr ce se aduc necesare penitentiarului ,
41-lui F. e de 12" ! 2) Citat de E. de Girardin: Droit de punir. Paris,. 1.871. 3) Thomson: The psycologie of criminals. London, 1870, p. 27.
4) Bentham: T6orie des peines, p. 225. Confr. cele spuse de noi vol. I, N-le 116 si
117.
379
Greutatea moralizdrii provine dupd pdrerea lui Lombroso si E. Ferri, din cauza ereditatii vitiate. ,De adevdratul hot zice Maudsley citat de Lombroso se poate zice ca de poet cd el se naste, iar nu devine hot. Si, cum se poate reformà aceia ce se formeazd prin succesiunea generatiunilor ? 1). D. E. Ferri, este sceptic in privinta eficacitätii oricdrei pedepse, cdci nu se poate schimba. un anti-social in social ; daca edu-
catiunea care lucreazd mai mult si nu produce nici un efect, cu atAt mai putin efect va produce pedeapsa2). Chiar d. de Lanessan, desi combate pe Lornbroso i pe ereditaristi, este tot atAt de sceptic chiar in privinta inchisorilor celulare 2). 1828. Pe de altd parte inchisorile astfel cum sunt actual-
mente organizate nu inspaimânta in destul pe infractori, din cauza cd omenirea a trecut dintr'o extremitate in alta, din inchisori groaznice ca mormântul, in inchisori in care multe persoane trdesc mai bine decdt acasä. Abunda zice d'Olivecrona in inchisorile noastre aerul, cdldura, lumina, domneste
in ele confortul ca i eleganta, nici o economie in imbracdminte, si in trai, se päcdtueste prin superfluu in mdncare, etc.4)
Aug. Pierantoni spuned in 1865 ca, intreband pe niste detinuti despre viata lor in inchisoare, i-au spus cd monotonia carcerii e de nesuferit, dar, altmintrelea niciodata in viata lor nu mâncase pane mai albd decdt cea din inchisoare, nici nu fusese mai bine imbracati. Pierantoni yeproduce in urind o pagind din Guerrazzi, in
care acesta face o frumoasd comparare intre suferintele si 1) Maudsley: Responsability, 1873. Citat de Lombroso: L'Uomo de1inquente. I, p. 420, ed. IV-a, 1889. 2), E. Ferri: Sociologia criminale, 1891, p. 391.
Un caz interesant de persistenta firei criminale ne-a fost comunicat de d. C. Cernat, fost senator de Putna. D. M. Bordnescu din Costesti, primise ca slugA pe un fost ocnas care ii fAgAduise cA se va purtA bine. OdatA mergand cu el ca vizitiu in pAdurea Golestilor, fostul ocnas se intoarce cAtre stApAn si-i zice: Cocoane, ia streanguI Asta si leagd-mA strAns si bine. Dar de ce rad ? Cocoane, leagA-md, cA nu e bine. Odat4 legat dupA ce esise din pAdure fostul ocnas spune stApAnului cA intrAnd in pAdure II apucase o furie nebunA de a sAvArsi un omor, i cA dacA nu-1 legA ar trebui ski omoare, fiindca nu. se ma,i putea tine. I-a fost insa milA de dAnsul fiindca 1-a primit in serviciu cAnd toti II respingeau. Op. cit., p. 26.
3) De Lanessan: Op. cit p. 260. 4) D'Olivecrona: Des causes de la récidive..Paris, 1873, p. 72 si urm._
-380
privatiunile omului cinstit §i viata 1inititä i bine ingrijita a detinutului; descrierea e foarte sugestiva. ,,Ce mai e §i asta? Pare ca viseaza, 1§i freaca ochii §i se intoarce ca sa priveasca ; .da domnule t el nu s'a in§elat, acestea sunt lucruri adevarate reale: pane, supd, came §i vin" 1). D. E. Ferri deasemenea spune ca, multi condamnati inIrebati de dansul i-au raspuns ca se afla in inchisoare ca la ei acasd, §i ca sä gasesc foarte bine a colo 2). Cu drept cuvant d. Maxvell imputd inchisorilor moderne »ca
sunt prea confortabile 3), iar d. de Lanessan arata ca aceasta
imprejurare e un indemn pentru infractori ca sa injurieze tribunalul pentru a li se lungi pedeapsa. Acest lucru ziee
ansul a devenit foarte des de cand, printr'un simtimant
exagerat de umanitate, s'au transformat inchisorile in locuinte aproape totdeauna confortabile, uneori luxoase, §i in care se da condamnatilor o hrand pe care multi lucratori ar puted sã o doreascd" 4).
1829. In organizarea penitentiarelor s'a facut gre§eala mare §i de neertat, ca s'a imbundtatit peste masura viata dinteinsele, fara sa se tina seamd ca viata multor categorii. de -oameni liberi este cu mult mai grea §i mai chinuita. Teoricianii clasici, dacd au nesocotit cu desavar§ire psihologia infrac-
-tiunilor, au dus la cel mai inalt grad, in regiunea absurdului, jocul silogismelor vatamatoare societatii. Benj. Constant §i B.
Boeresco erau de parere cd infractorii sd nu fie supu§i la munca fiindca se insulta munca facand din ea o pedeapsd 5). 1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino, 1865, p. 41, col. I. 2). E. Ferri: Sociologia criminale, p. 303. Confr. I. L. de Lanessan:
La lutte contre le crime, 1916, p. 261. 8) Dr. I. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin -de l'institut general psychologique, 1910, p. 240. Unul din primii care a .arAtat acest inconvenient al inchisorilor este K d'Olivecrona in opera sa Des causes de la recidive. Paris, Stockholm, p. 46 *i urm. 4) De Lanessan: Op. cit., p. 257. 5) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris 1818, T. I, p. 123-124; B. Boeresco: Des délits et des peines,p. 344. ObservAm
cä in realitate la noi se pare cA s'a ajuns la acest rezultat, de oarece -un fost director general al Penitentiarelor ne spune c, afard de PM.-tAresti, abia 15°/o din osanditi sunt supusi la mimed! Gr. Sdoescu: Raport asupra inchisorilor centrale, Rev. judicial* 1906, (an II), pag. 205.
38t
Dr. Despine merge cu ingrijirea infractorilor atat de departe!neat spune, eft trebue sa se schimbe fara intdrziere paznicii inchisorilor care le-ar deveni antipatici, flincicã infractorii sunt niste nebuni morali, care trebue bine tngrijii '). 1830. Chiar dupd moarte criminalul trebue sä fie mai binetratat decdt omul cinstit dar sdrac. In Congresul de antropologiepenald din Paris (1898), dr. Lacassagne, exprimand dorintelecongresului, a cerut ca sd nu se mai dea cadavrele condamna-
tilor la moarte familiei, ci sä se dea spre a se face studii prin disecare, addogand cd, dacd frica autopsiilot ar opri pe ucigasi ar trebui sa se inscrie in lege necesitatea acestei autopsii. D. Herbette, directorul administratiunei penitentiarelor s'a opus.. pe motiv cd dupd moarte drepturile societätii inceteazd i pedeapsa se stinge cu moartea inculpatului. In zadar se obiectã cd oamenii din spitale sunt dupa moarte supusi autopsiilor, Directorul inchisorilor din Franta replica cu multa convingere Inträrile i esirile din spital sunt libere ; nu este tot astfel cu o inchisoare 2). Ce batjocord i cu libertatea I A$ a dar de build voe se .
duce sdracul in spital, in loc de a fi cautat la casa lui ;
§i
pentruca face aceasta mare crimä, trebue sä plateasca chiardupd moarte cu autopsia cadavrului säu, fapta ca la trebuin0 s'a adresat societdtii. Saracul e fiber sä intre in spital, fie I Dar oare domnii asasini nu sunt liberi sä nu intre in puscarie? N'au cleat sä nu mai omoare oameni, ceiace desigur ca e cu mult mai usor decdt a scapd de boala. or de saracie 1: Afard de aceasta se face autopsia asasinatilor, care de--
sigur nu prin vointa lor au perdut viata, de ce nu s'ar face §i a asasinilor? Dacd autopsia e o pedeapsa, care nu se mai poate aplica dupa moartea condamnatului, de ce se supun, acestei pedepse victimele si se crutd ucigasii lor? Acum trei veacuri se admited in Germania darea cada-vrelor criminalilor la Facultati spre disectiune, in interesul §tiintei3) d. Herbette ne dä cu peste 300 de ani inapoi sub-, pretextul libertatli 1) Dr. Despine: La folie au point de vue philosophique, 1869. 2) Arch. d'anthropologie criminelle. Congres de Paris, p. 557. 3) Oarpzovius: Practice, Part. EL an CXXXVII, Nrile 72-76..
382
1831. Cand oameni luminati, au astfel de idei ciudate, ca sa. nu le numim altfel, cum Voiti ca lumea ctiminald sä aibd idei mai corecte despre situatiunea i drepturile unui infractor
in societate? Priviti, domnule presedintezicea un detMut aratan(I o paine rau coapta d-lui Feuilloley, presedintele Curtii
cu jurati nu e o rusine? Nu s'ar da painea aceasta unui soldat" 1). Desigur cd miselul care atentase la drepturile societalii, se credea indrituit sä fie mai bine tratat decat bravii soldati care apara societatea! in ofice caz, e neindoios ca soarta puscariasilor dupd cum spunea abatele de Mably la finele secolului al XVIII-lea 2)
este astazi mai bund decat a multor lucrdtori zii liberi, care pot sä jinduiascd traiul din penitentiar ca acel lucrator de care spune d. Reinach cä ar fi zis aratand o inchisoare. 8unt acolo rdu fdcatori, care au tot ce le trebueste. Eu si familia mea suntan cinstiti si noi avem greutate ca sa träim" 2). 1832. D. Garofalo a desvoltat aceastä idee in o pagina admirabild pe care nu ne putem opri de a o reproduce. Vorbind de pedeapsa cu moarte dansul zice:
Ce oarel Nu exista poate alte pedepse, afara de acea cu moarte, care sa poata infrand criminalitatea cea mare? E posibil sh credem Ca ergastolo sau recluziunea nu au nici o -virtute de infricosare? Pentru un om nu e oare tot atat de scumpd libertatea ca i propria viatd?
Ei bine nu. In aceastd materie a pedepselor privative sau restrictive de libertate nu trebue a se pune ca bazä de rationament sitntimantele individuale ale scriitorului, ci trebue sa ne coboram In cele mai de jos straturi sociale, si sa obseryam din acele addncimi ce impresiune produce luchisoarea. Valoarea libertatii se micsoreaza in mod de necrezut in clasele lucratorilor dela tara, care, cd toate ca numele a dispdrut, sunt totusi astazi servi glebae; astfel e mai cu seama in clasa celor 1) Revue pénitentiaire, 1909, p. 60. 2) AceastA muncd orcAt de asprA ar fi, nu e oare pe tot pArnAntul soarta sArAciei? Pentru ce voiti ca infractorul i sAracul sA aiba aceia§i soartA?` Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95. T. X,_p. 334.
8) I. Reinach: Les récidivistes, p. 120; Confr. Jul. Teodorescu. Cestiuni de drept penal §i §tiintA pénitentiarA. Bucure§ti, .1904, p. 73, care face un tabel foarte sugestiv intre munca zisa. liberA $i Viata din inchisorile noastre.
383
mai umili lucraori ai marilor manufacturi i ateliere, pentru care cuvantul munca silnicd pe viald, nu mai este o metaford, ci o tristä realitate a conditiuni lor. Pentru toti acestia, la vechea forma a robiei, s'a substituit acea nu mai putin aspra a banului, i libertatea ranidne pentru ei i acum o vorbd desarta. Experienta ne dovedeste ca, dacd multi din ei sunt i ramAn cinstii, aceasta nu provine din sanctiunile penale; infractiunea le este urita prip ea Insdsi, or din cauza rusinei sau descreditului de care nu vor
ca sä fie acoperiti. Dar desigur ca asa numita inchisoare corectionald, nu poate produce asupra lor nici o impresiune de desgust; multi din ei merg la inchisoare cu bucurie, ca la o odihna a grelelor lor osteneli, in care vor aved nesperata bucurie a repauzului, i cel putin un lucru destul de putin greu l cu siguranta painei de toate zilele si a focului in timpul ernii, 5i sunt tdrani care, fiind condamnati la 4 sau 6 luni de inchisoare, i capdtAnd libertatea in timpul ernii, nu se bucurd ca de o favoare, i pun la activul bilantului lor acea
economie pe care ar puted sä o faca in inchisoare. Dacd atat e de mica sau aproape nuld impresiunea pe care
Inchisoarea de scurtä durata o produce asupra unui mare numar de infractori de ocaziune, care nu sunt cu totul pervertiti, i pentru care infractiunea nu e o meserie, nici o aplecare necesard a naturei lor, se poate usor preveded cd amenintarea unei durate mai lungi a recluziunei nu va produce un alt efect asupra claselor celor mai mari infractori a cdror simtibilitate este cu mult mai inferioara decdt cea obisnuitä" 1833. Aceeasi observatiune fusese facutd de Dostoiewsky inainte de d. Garofalo Tdranul zice dânsul lucreaza de
sigur cu mult mai mult deck pwariasul, cdci in timpul verii el munceste i ziva i noaptea" 2). Si marele romancior rus,
aratä foarte bine pericolul acestei vieti mai trudità in afara decdt induntrul inchisorii : Nu sunt zice dânsul sdraci care savarsesc crime pentru ca sä fie trimisi la munca silnicd §i sd scape astfel de o libertate incomparabil mai penibild decal .recluziunea? Viata e mizerabild, poate nu totdeauna au avut ce sä manance ; se omoard muncind pentru ca sa- ina1) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888; p. 19 si 20. 2) Dostoiewsky : La maison des morts. 7kne ed. Paris. Pion Nournit p. 26.
384 . . ; in ocnA munca va fi mai putint aprigd, mai putin penibila, se va sAturd muncind mai bine
vuteascA pe patron . deck acum" 1).
Deasemenea Ortolan, dupd ce spuned cd trebue pentru munca osanditilor sd se aleaga lucrdrile cele mai desgustatoare, mai grele, mai periculoase $i mai insalubre, adauga Dar vai oricdt de grele, de periculoase ar fi ele, fie vorba de canaIele subterane ale ora$elor (egouts), de mine, de cariere sau de desecarea baltilor, totdeauna se vor gdsi lucratori cinstiti care nu trdesc decdt din astfel de lucrdri2), care socotesc ca un bine providential de a le obtine $i de a nu le lipsi ; i, va trebul oare ca aceastä muncd grea, acest mijloc de hrand meHtor al multor familii sa fie socotit i sa se dea_ I
ca o pedeapsd?" 3).
1834. Negre$it cd aceasta nu e logic, nu e rational ; ai de ad rezultd toate relele : Cre$terea cea mare care s'a produs in cifra tuturor infractiunilor zice Demetz are in mare parte cauza, aceastd falsa filantropie, care, in loc de imbundtatirea regimului moral al inchisorilor, nu s'a ocupat decat dea imbunatati conditiunile fizice ale pu$cdria$ilor. S'a uitat
cd pentru a Imbundtdli regimul inchisorilor, trebue a-C face mai eficace, iar nu mai pldcut pentru detinuli"4). 1835. Mintea conducAtorilor inchisorilor, mai ales la noi,_
s'a mai preocupat Inca de un alt lucru, de perfectionared. muncii detinutilor. Un fost director general al penitentiarelor,. cu pretentiuni rdu justificate de om competinte, se lAudd foarte mult cu productiunile materiale ale inchisorilor noastre. Cul drept cuvánt i s'a spus de un coleg al nostru : E laudabil ca.
un jet la Paris In 1900 a fost cumpArat ca un obiect de artd, cä s'a cultivat canepa de Piemont, ovAz Ligovo 3 i cd. s'a obtinut sfecld furagerd de 1q, chilograme ; dar ceeace nu' ') Ibidem: p. 62.
2) Ni s'a spus ce täranii de prin prejurul penitentiarului Targu Ocna, pretind ca un drept ab antiquo de a lucre aleturi cu ocnasii la therea de sare, spre a-si castige existenta. Dealtmintrelea oricine poate recunoaste-
ca teerea de sare din salinele noastre e cu mult mai plecute si mai ne periculoase decat lucrarea In minele de carbuni. 8) Ortolan: Elements. T. II, p. 67, Nr. 1462. Aceasta e dealtmin trelea spus si de Benj. Constant.: Collect. complete I, p. 124. 4) Demetz: Lettres sur le sygteme pénitentiaire.
385 spun.e i ceeace n'ar trebut sa uite raportul, este marea cestiune:
ce au devenit cei e$iti din penitenfiare"1).
Ce au devenit? E usor de inteles ce pot sa devina r Regimul penitentiar da rele rezultate cdnd e bine aplicat, ce poate sa fie cdnd e aplicat ca la noi I Statistica penala raspunde la aceasta intrebare 2). 1836. Rezultatele acestei nechibzuite organizari a peniten-
tiarelor este, ca multi oameni. care nu au natura criminala, cauta sd intre in inchisoare spre a scapd de greutatile vietii. Toti acei care s'au ocupat mai de aproape de cestiunea inchisorilor, recunosc acest adevar.
Bretigueres de Courtelles spune ca a vdzut 506 recidivisti la Clairvaux condamnati pentru furt sau vagabondare, care nu Meuse aceste fapte decdt cu gandul de a-si procurd o viata mai usoarã in inchisoare. Saptesprezece detinuti i-au declarat Ca nu au luat nici o precautiune cdnd au comis inJ fractiunea, fiindca aveau trebuinta de un an sau doi de sedere--, in inchisoare spre a-si indreptd sanAtatea. Recidivitii spune de Courtelles reintrd cu bucurie in inchisoare, ca si cum ar reintrd in casa lor, i tovarasii lor, fericiti de a-i reveded, Ii saluta cu numele de voiajori si de buni carnarazi8). (In alt autor Breton spune ca un pungas comited in toti
anii cdte o mica hotie spre a reintrd in inchisoare. La a 50-a oara, in locul inchisorii, in comun fu condamnat la inchisoarea ce-
lulara : Justitia m'a pacalitexclama elnu ma va mai prinde 4), Se spune ca. o familie de tigani a fost condamnatA de 16 ori pentru vagabondare ; lndata ce se apropid iarna, ea faced tot posibilul ca sa fie inchisa spre a aved locuinta, mancare, incalzire i imbrAcaminte in timpul ernii 5). 1837. De multe ori infractorii, departe de a fi bucurosi ca es din inchisoare, le pare rat] ca pleaca dinteun loc in care f+
,
Jul. Teodorescu: Minoritatea in fata legii penale, p. 105-106. Vezi stu(liul nostru: Româniasub raportul moral. Bucuresti, 1902_ 2 Anal. Ac. Seria II, T. XXIV. 8) Bretigueres de Courtelles: Les condamnés ct les prisons. Paris, 1838. Dupa Lombroso: L'homme criminel. Paris, 1887, p. 381. 4) Breton: Prisons et emprisonnements. Paris, 1875. (Dupa Lom,broso: (bidem). G) Lombroso: Op. cit., p. 382. Confr. de Lanessan: Op. cit., p. 1651
386
se deprinsesera. Lombroso citeaza cazul unui asasin, care chip&
indeplinirea pedepsii nu void cu nici un chip sa piece din inchisoare, i ruga pe director sa nu-I ded afara, spunand ca nu stie unde sa-si gaseasca existenta. Vazdnd cã cererea lui nu e primitd, se preface ca pleacd i apoi pe scara el Ii baga manerul unei linguri in pantece, se sue pe scard i se duce sa se culce in pat unde moare fdra sa-1 fi auzit niminea gemand1). Acelasi lucru ni-1 spune dr. J. Maxwell, substitut de pro, curor general la Curtea de apel din Paris. Dânsul citeaza cazul
unui vagabond din Perigneux care sparsese geamul unei pravalii numai pentru ca sa poata iernd in puscarie, si care dorind doua luni de inchisoare, a marturisit d-lui Maxwell, pe care il intrebase cam ce pedeapsd i se va da, cä daca i se va da numai 8 pana la 15 zile de inchisoare, va insultd pe judecdtori ca sa ajungd la cloud luni. Judecatorii necondamnându-1 decal opt zile de inchisoare, vagabondul a adresat insulte magistratilor, spre a puted stà mai mult in inchisoare. Distinsul magistrat francez arata cu drept cuvant ca pedeapsa inchisorii nu este egala, caci nu toate persoanele pretuesc deopotriva, libertatea i demnitatea omeneasca. Multi din cei a caror viata penibila se petrece in mizerie, doresc uneori,
mai ales in timpul ernii, sa sted in inchisoare. Ei se duc in inchisoare zice d. Maxwell - cu aceiasi pofta cu care feri-
citii pamantului se duc iarna la Coasta de Azur"2). 1838. Iatä rezultatul pedepselor privative de libertate ; aproape toate regimele au dat un complect faliment. Toata lumea ziced in 1868 dr. I. Ch. Herpin recunoaste astazi cä ceiace este nu mai poate sd ramdnd multa vreme ; cd inchisorile noastre, departe de a fl o garantie pentru ordinea sociala, sunt o plaga care roade, un focar de crime si de molipsire, i cd numarul rdufacdtorilor recidivisti creste intr'o proportiune inspaimantatoare"3). Legiuitorii insisi se pare ca au recunoscut acest adevar, cautand sa evite pe cat este cu putinta inchisoarea ca pedeapsa. 1) Lombroso: Op. cit., p. 291.
2) Dr. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin de l'Institut general psychologique. Paris 104me année, 1910, p. 232 i 234 §i urrn. s) Dr. I. Ch. Herpirz: Etudes sur la réforme et les systèmes penitentiaires. Paris, 1868 , p. 45.
387
Cod. pen. italian din 1890, art. 19, § 5 permite sa se substitue Inchisorii, dacd cere aceasta condamnatul, munca in serviciul Statului, judetului or comunei, socotindu-se doug zile de muncd drept o zi de inchisoare. Aceasta inlocuire fusese preconizata .de Aschrott, de Foreste, Getz, de Holtzendorf, de Liszt, Nocito Teichman 1).
1839. S'au pus mari sperante in regimul celular, si multe 'persoane ii sustin2). Delangle, presedintele comisiunei departamentale a Senet, mai tftrziu Ministru de justitie, ziced: Trebue sA declardm meted cd noi vom continua sä considerAm regimul celular ca 'singurul care poate exercitd o fericitd influentd asupra moralului detinutilor"8). D. Beranger, cunoscutul penalist francez a sustinut deasemenea regimul elular prin mai multe lecturi facute la Institut (Franta). Deasemenea in Congresul penitenliar international din Bruxelles din 1900, s'a admis cã regimul celular are o bund influentA fiziologicd i morala asupra conclamnatilor 4).
S'au invocat statistica in favoarea acestor inchisori; in uedia la 1845 nurnArul detinutilor era 1 la 521, iar dupa apli.carea regimului celular a ajuns in 1865 dela 1 la 907, cu toate ,cd furturile care se pedepseau altAdata. cu amendA, in urma. au fost pedepsite cu inchisoarea 5). In 20 de ani, din toti dertinutii din inchisoarea Baoksvinslet, numai trei au recidivat, adicd 0.15 recidive pe an din 220 detinuci6). 1840. Negresit cd regimul celular e o mare imburatatire in regimul inchisorilor. 1) A. Prins: Science pénale, Nr. 823. 2) E. Ferri: Sociologie criminelle. Paris, 1905, p. .598 citeazd 20 de partizani ai acestui regim. La noi l'a sustinut, intre altii d. St. Steitescu: ,Dreptul an. XX, p. V, Nr. 25, p. 211. 3) Ortolan: Elements II, p. 112. 4) Actes du Congres penal international de Bruxelles. 1900, T. I, p. 313 si u.rrn.; 331 $i urm.; 543, 544, T. III, p. 275 si 477, in Congresul
.de Anthr. crim. din Amsterdam: s'a pronuntat pentru sistemul celular, Baer (p. 456); Struelens (p.!458) $i altii. 5) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 313. 6) Ibidem: P. 327; Confr.deasemeni partizani ai regimului celular, B. foly Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 192-211; Dr. E.
Laurent: Les habitués des prisons de Paris, p. 603. V. Molinier: De Venseigement du droit criminel A Pise Toulouse, 1874, p. 63, 76 $i urm.
388
Am ardtat cd d. E. Mouton considera inchisoarea in comurr ca o crima sociald '), iar d. Thiry ca cel mai abominabil atentat
contra societatii,, declarand cd regimul celular este in principiu singura forma de inchisoare admisibild 2). 1841. Totusi Lombroso spune ca sperantele cele mari ce se con cepeau prin adoptarea regimului celular au Minas numai simple iluziuni, si. ca in Prusia, Belgia, Wurtemberg, Suedia, unde s'a adoptat acest regim, numarul recidivistilor a ajuns la 340/0, 500 si chiar peste 708/08).
D. E. Ferri mai cu seama e un aprig vrajmas al regimului celular, pe care 11 califica inuman, stupid, inutil, costisi-
tor') si absurd8); dupa dansul regimul celular este una din aberatiunile secolului al XIX-lea6),
*i. nu numai capii scoalei pozitiviste, dar si alti penalisti desl cu mai putina energie, au combatut inchisoarea celulard7). IThul din cei mai vechi adversari, poate chiar cel dintái, al regimului celular e Benjamin Constant. Nu irebue inchidere solitard zicea dansul in 1818. Izolarea desavarsita aduce la smintire, experienta o dovedeste. Nu aveti insa dreptul de a condamna pe om la degradare, la rasturnarea si distrugerea facultatilor morale" 8),
Dacd aceastd critica se adreseazd poate regimului celular
strict, pensilvanian, care se aplica la inceput, sunt insa alte persoane autorizate care au criticat mai tarziu regimul penitentiar pentru alte motive. Insd munca in celuld zice d. A. Prins naste o pro-blemd si tnai grava. 1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235. 8) F. Thiry: Cours. Nr. 302. 8) Lornbroso: L'homme criminel, p. 385; Confr. Molinier: Cours,I, p. 522.
') E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266. 5) La:symbiose du crime. Compte rendu du Congres d'Anthropologie criminelle d'Amsterdam, 1901, P. 225. (Raport). e) Soc. crim., p. 266 si Compte rendu du Congres d'Anthr. crim, d'Amsterdam, p. 459, unde spune cA nu regretA de a fi calificat, sunt 20 de anilin(urma, regimul celular ca una din aberatiunile secolului al XIX-lea. 7)
Vezi: Compte rendu du Congres- d'Anthropologie criminelle
d'Amsterdam, 1901: discursul d-lui de Dekterew, P. 455. 8CBenj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818, T. I, p. 275. .
389
Misiunea legiuitorului este de a lucrà in contra despo-puldrii satelor, de a combate päräsirea satelor in profitul oraselor. Regimul celular actual aduce tocmai acest rezultat ; el da oamenilor dela tat-A un mestesug ordsänesc i inlesneste miscarea de emigrare pe care ar trebui sa o itnpedice; el face -dintr'un bun cultivator de pamant un lucrdtor mediocru, ba-
gandu-i in cap ideia de a se arunca in cercurile industriale, §i departe de a-1 reclasa, *11 declaseaza si mai mult ')." Izolarea, dupa cum observä d. de Lanessan, un alt
adversar al regimului celular evitä coruptiunea reciprocd, -dar nu amelioreazd desigur pe cei inchii, poate chiar Ii impinge mai mult in criminalitate. i apoi dansul citeazd cuvintele d-lui Prins : ,,Se deprinde oare cu sociabilitatea un om dandu-i numai celula, adicd contrariul vietii sociale, ridicandu-i pand si aparenta unei gimnastice morale,.regulandu-i de dimi-neatä pand seara cele mai mici amdnunte ale zilei, toate snipcat-He
i
pand chiar cugetarile sale. Nu se pune el oare in
afard din conditiunile existentei, si nu-1 face sa. se dezobisnuiascd
,cu libertatea la care se pretinde cà it prepard ?" 2). 1842. Mai mult decal atat; imputinarea criminalità4ii, uti"litatea cea mare a regimului celular, i cauza pentru care so-
cietatea se expune la atatea sacrificii cu construirea de inchisori celulare, este contestatd, nu numai de Lombroso, dar si de d. Fr. de Listz, unul din cei mai distil* penalisti ai tim-purilor noastre. Intemeindu-se pe statistica oficiald, eminentul -profesor dela Universitatea din Berlin, a dovedit cä regimul celular n'a avut in Prusia un efect util asupra recidivei3). Vom observa. deasemenea cä chiar d. E. Mouton, care
8ustine regimul celular, recunoaste ca el conduce uneori la nebunie ; in 17 ani, dela 1851-1868 au fost in inchisorile din Cristiania 3 sinucideri i 51 cazuri de :nebunie, ceiace este 1 .220/0o pe ant).
n A Prins: Criminalité et repression, p. 138; Confr. Inca si p. 164 in care arata cà celulele sunt o injustitie fata cu oamenii cinstii Si Dr. Em. Laurent: Anthropologie criminelle. Paris, 1891, p. 55. I. L. de Lanessan: La lutte contre le crime. Paris, 1910, p. 260.
a) Fr. von Liszt: Zeitschrift fiir die Gesammte Strafrechtswissen-schaft. Wien, 1883, T. III. Confr. Prins: Op. cit., p. 148 nota. 4) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 325. Ce e drept tafautorut.
390
Aceiasi neincredere o are in inchisori in general si chiar in cele celulare, acel mare cugetator si. profund cunoscdtar al penitentiarelor care se numeste Dostoiewsky. Nu trebue zice dansul sa judecam crima cu opiniuni preconcepute; filozofia
sa e mai complicatä deck se crede. E dovedit cd, nici puscdriiler nici munca silnicd nu Indrepteaza pe infractor ; aceste pedepse nu pot decat sd-1 pedepseasca si sa asigure societatea contra atentatelor pe care le-ar putea comite. Recluziunea si
munca excesivä nu fac altceva deck sd desvolte in acesti oameni o urd profunda, setea placerilor oprite si. o spaiman-
tätoare neingrijire. De allei parte, sunt sigur al celebrul sistem celular nu ajunge decat un scop aparent 0 twleitor"'). $i este natural sd fie asa, caci desi izolarea infractorilor este o agravare, sunt insd oameni, care sunt siliti sä prefereaceastä izolare traiului räu din viata lor de toate zilele2). 1843. 0 persoand pe atat de veridical pe eat de competentä, d. Mace, fostul cap al sigurantei publice din Paris, ne
spune ca in Capitala Frantei se poate evalua la 50.000 ini mijlociu2), indivizii care se scoald dimineata fard sci stie curn vor dejuna si. pranzi in timpul zilei si unde vor dormi noaptea"In urnid dansul face o descriere foarte interesantã a greutatiil ce intampind acesti nenorociti de a-si gäsi un culcus pentru . noapte, pe care credem cd e bine sd o reprodueem. Vara ei se culcd sub poduri, in desisurile grddinilor itmase deschise, si mai ales pe radicaturile si santurile fortificatiunilor sau chiar in campurile si padurile dimprejurul Parisului. Iarna cestiunea culcatului e mai greu de rezolvat. Unii, se culcd in pimnitile caselor ce se construesc, altii in trasurile de transportat mobilele (demenagement), si in imprejurimileParisului in cuptoarele de gips; icativa petrec noaptea invar7 obiecteazd ea' 9 din 10 or nebunia e ereditard, asd ed germenul exist& Inainte de intrare. Insä cestiunea nu e aci; germenul poate sä existe, qi sd nu se desvolte or sd se desvolte dupd meziul in care se aflä. 1) Dostoiewsky : Maison des morts, 7-eine ed., p. 17.
2) In inchisoarea dela Sante, 2105 detinuti au cerut in timp de trei
ani ca sä li se aplice regimul celular in loe de inchisoarea In comun. E.Robin: La question pénitentiaire, Paris (1873), p. 41; Confr. Molinier: Op. cit., p. 69. 3) Ch. Desmaze: La crime et la debauche a Paris, evalueazd acest Itarndr la 6000; chiar In acest eaz el e destul de mare.
391
tindu-se imprejurul halelor §i garilor, in fine un mare numar din ei, gasesc adapost in stabilimentele ospitaliere de noapte,
in care se inscriu de ordinar, sub nume fals, ca masura de Vrevedere, fiindca multi din ei au avut afaceri cu justitia §i cu politia. Sunt unii care, jumatatea vietii lor o petrec In inchisori.
Inainte de a ajunge la majoritate, ei au fost arestati de mai multe ori, §i in mai multe randuri au fost condamnati pentru vagabondare §i evaziune (rupture de ban). Dar nimic nu-i indrepteaza, vagabonzi sunt, vagabonzi raman §i vagabonzi sfar§esc, . . . cand nu devin hoti de profesiune, cum se intampla cu multi din ei" '). 1844. Acest trist tabel e adevarat pentru toate capitalele §i ora§ele mari ale Europei, intr'un grad oarecare din cauza greutatii de a plati o locuinta. In Bruxelles sunt 6978 familii care n'au ca locuinta decat o singura camera, 2186 cu o singura mansarda §i 200 §ed in pimnite. S'a mai constatat Ca 1511 familii de peste 5 persoane 2),
n'au decat o camera de 8 metri cubi, pe cand celulele au de ordinar 30' metri cubil3).
Fata cu aceasta mizerie a oamenilor liberi, d. Ch. Desmaze ne spune Ca : Cele 1500 celule construite in inchisorile Senei, perfect tinute §i incalzite, primesc oaspeti voluntari, cari fac sa fie inchi§i in timpul de iarna, atat de greu pentru lucrator, §i se libereaza primavara" 4). In 1890 facandu-se o cercetare asupra locuintei lucrato-
rilor din Paris, s'a constatat Ca 9364 familii, din totalul de 19.284, locuesc intr'o singura camera, §i aceasta odae, la 2186 clintre ei se afla in mansarda, iar la 200 in subsoluri. Si trebue observat ca din cele 9364 familii ocupand o singura camera, 1511 familii erau compuse fiecare din mai mult de 6 membri5). 1) G. Mace: La service de la sureté par son ancien chef. Paris 1887, 12-eine ed. p. 213, 268 si 269.
2) AdicA 2 metri lungu, 2 metri latu si 2 InAltimea. Despre influenta locuintelor asupra criminalitAtii. Vezi Erbiceanu: Tendinte(e noi p. 489-504. 2) A. Prins: La defense sociale. Bruxelles, 1910, p. 87. 4) Ch. Desmaze: Op. cit., p. 104.
5) Congres international des habitations A bon marché, tenu a Bruxelles, 1897. Rapport al d-lui Soenens (dupA Erbiceanu, Tendinte 499).
392
Acest trist tabel e adevArat pentru toate capitalele si ora§ele mad ale Europei, intr'un oarecare grad. *1845. Astfel fiind lucrurile, soarta rnultor oameni de jos
find mai trista decat a puscdriasilor in inchisori, e foarte firesc ca inchisoarea sA nu sperie pe infractori, ci din contra
sd-i atraga ; ar fi chiar de mirat sd nu fie astfel cu actuala organizare a inchisorilor. Pedepsele privative de libertate, cu toate netagaduitele imbunAtAtiri, in timp de mai bine de un secol, nu au dat rezultatul dorit ca sd imputineze criminalitatea, sau cel putin sd impedece cre§terea ei. AstAzi nimeni n'ar mai putea sd zicd impreund cu Bertauld Ca, Inchisoarea, care la inceput nu era o pedeapsa, acum
ar fi pedeapsa cea mai des aplicata §1 aceea asupra meritului cdreia penalistii par eel p4in1 de acord?). Cea mai des aplicatd, exact; dar cea mai meritorie, foarte departe ! Nimeni nu poate sd mai aibd azi aceasta. iluziune.
Nu stim dacd omenirea nu va reveni cu timpul la ideia romand, mult timp domnitoare in tot cuprinsul Europei, formulatA prin cuvintele lui Ulpian : Career ad continendos
hoinines, non ad puniendos haberl debet, este insa afard
din orice indoiald cd, astAzi inchisorile, chjar cele celulare, nu au puterea nici de a indrepta pe cei pedepsiti, nici de a. infricosa pe cei ispititi sA comita infractiuni. 1846. Mai exact s'ar putea zice cd, inchisorile posedd in realifate o mica putere de indreptare si de infrico§are, insa in schimb, in starea de astazi ele provoaca sA sAvarseascd infractiuni pe oamenii care se Ad in mizerie sau inteo stare vecind cu mizeria. Legiuitorul ar trebul sA gaseascd un just meziu, intre inchisoarea morrnant de odinioard si inchisoarea palat din vremile noastre. Aceastd masura inteleaptd intre barbaric si indemnare la comitere de infractiuni, trehue sd recunoastem cä e greu de gash, fiindca depinde nu numai de timp, ci 5i de persoana, §i mai ales de persoana. In orice caz insa aceastd masura inteleaptd, spre a face pedeapsa Inchisorii eficace, trebue sd tina seamd de viata oamenilor liberi sdraci, iar nu de aceea a oamenilor cu care9 Bertaukl: Op. cit., Lect. XIV, p. 299, ed. IV.
393
care avere, cd.ci viata detinutului trebue totdeauna sã fie mai chinuitd si mai pacatoasa decal a oamenilor liberi sdraci. Acest lucru trebue sä-1 aibd totdeauna in vedere legiuitorul care voeste sä intrebuinteze pedeapsa relativ blanda a privatiunii libertatii, cdci altfel ea nu poate produce alte rezultate folositoare societgii, decdt de a o apArd vremelnic de infractiunile celor inchisi. 1847. Dacd aceasta e adevärat pentru celelalte tani ale Europei, cu atat mai mult e adevärat pentru tara noastra. Ocna, cea mai grea pedeapsd, puted sa späimânte in vremile vechi, cdnd Zalony ne spune cd viata in ocnd era atat de pacdtoasa kick nu s'a vd.zut decdt foarte rar un om care sd trdiascä in ocriä mai mult decat 5 ani. Unul din cei mai bdtrani paznici ai penitentiarului Targu Ocna ne spuned in 1890, ca pedeapsa de astazi a ocnasilor -este nemarginit de blanda in comparatiune cu ceiace a vazut el la inceputul slujbei sale. Pe atunci osanditii stau vesnic in ocnd ziva si noaptea si nu esau deck odatä sau de clouä ori pe an afara ; find nedeprinsi cu aerul liber, singuri cereau sa intre iardsi in ocnd, caci afara dormitau si stau cu ochii inchisi.
Negresit cd aceastä pedeapsa, de care vorbeste si A. Panu
era spdimantatoare pentru infractori, aproape ca si moartea, dar azi intrucdt e mai chinuit ocnasul decdt unii oameni liberi? Nu sunt oare oameni liberi dinprejurul ocnelor care cer ca sä munceascä alaturi cu ocnasii? Mai ales intr'o tara ca a noastrd, unde nu existä pedeapsa
cu moarte, munca silnicd singura, asa cum ea se executd in penitentiarele noastre, nu este o pedeasa destul de asprd si infricosdtoare pentru marii infractori. 1848. Legiuitorul francez n'a voit sd desfiinteze pedeapsa ecu moarte, desi s'a propus acest lucru in nenumarate ränduri Cel italian a suprimat ce e drept pedeapsa cu moarte, a avut -insd grija sd o inlocuiascd cu Er gastolo, o pedeapsa pe care insusi d. E. Ferri, un abolitionist, o declara mai rea decat moartea: Pedeapsa ergastolo zice art. 12 e perpetua. Ea -se executd intr'un stabiliment special, unde condamnatul rd.mane in primii 7 ani inteo separatiune celulard continad cu obligatiunea de a munci. In anii urmdtori el este admis la lucru impreund cu alti condamnati cu obligatiunea tacerii".
394
Regimul nostru represiv este dar gresit ; aceasta credern ca este in mare parte cauza marei sporiri a criminalitatii romane. *1849. Deaceia d. de Lanessan e contra regimului inchi-
sorilor si rezuma astfel ideile sale : Inchisoarea nu ar putea
sa exercite un elect preventiv de intimidare dent asupra indivizilor, care n'au trebuinta de a fi intimidati spre a scdpa de criminalitate. Ea e dar totdeodata ineficace ca mijloc de intimidare si corupatoare prin actiunea ce exercita asupra individului care i se da spre pedepsire. Daca voi adaoga Ca, in loc sa prezerve societatea in contra crimei, ea fabrica criminali aruncati in corpul social dupd o scurta durata de sedere corupatoare in zidurile sale, cred ca voi fi stabilit cd
cel mai vulgar bun simt consiliaza de a o suprima ca pedeapsa" 9.
E de sigur exagerare in aceastd violenta critica contra pedepselor privative de libertate, dar nu e mai putin adevarat ca, asa cum sunt organizate inchisorile, ea contine o foarte multd parte de adevar. c) Consecintele pedepselor privafiva de libertate.
Pe langa duratd si regim, o a treia cauzd de agra vare a pedepselor privative de libertate, sunt consecintele, sau pedepsele acesorii pe care ele le atrag. Nu vom intra in amanunte, pe care le vom studiã arid vom vorbi de fiecare pedeapsa in parte, vom spune insa ca regula generala cd, pedepsele privative de libertate criminale, atrag totdeauna ca o consecinta pedepse accesorii, pe cand cele corectionale propriu zis nu atrag ele insasi pedepse accesorii, ci numai in mod exceptional si din cauza naturei in1850.
fractiunei comise. Vom mai adaoga ca intre pedepsele privative de libertate criminale, trebue a distinge : munca silnicd si recluziunea atrag
consecinte sau pedepse accesorii prevazute chiar de codicele
penal, pc cand detentiunea si degradarea civica nu au alte pedepse accesorii de cat acelea prevazute de legile organice speciale. 1) I. L. Lanessan: Op. dt., p. 263; Confr. 294 i 295.
395-
§ 2. Munca Si Med.
1851. Munca silnicd, este ce cea mai grea din toate pedepsele admise de codicele penal cornun; ea constitue douä grade de pedeapsd in acest codice : a) munca silnicd pe viat& b) munca silnicd pe timp mdrginit, pe care le vom trata impreuna, cum face si legiuitorul in art. 10-14 Cod. pen. In privinta acestei pedepse, ca i in privinta celorlalte pedepse:privative de libertate, vorn studia trei cestiuni : 1) Durata ; 2) Regimul *i 3) Consecinte1e.
1852. Durata. Munca silnica este sau pe via0 1), sau pe timp marginit dela 5-20 de .ani. In codicele penal al marinei se prevede pedeapsa de 2-5 ani muncd silnica pentru pärasirea vasului in timp de resbel (art. 33) pedeapsa de 3-5 ani muncd silnicä pentru distrugerea de armament sau echipament al flotei (art. 39). In codicele penal german Zuchthaus, pedeapsa corespondent& dureazd, cdnd e pe timp marginit dela 1-15 ani. 1853. Regimu. Regimul muncei silnice e foarte aspru, cel mai aspru din toate regimurile pedepselor noastre privativede libertate. Art. 10 Cod. pen. sp_me ca cei condamnati la asemenea
pedeapsa vor fi supusi la un regim aspru" i cd se vor
Intrebuinp la lucrdrile cele mai aspre in intrul minelor, sau. si afar% din mine, pentru lucrdrile de utilitate publicd". Legea_ adaogd ca Ei vor fi pu§i in feare" 2). Chiar femeile desi su-
puse la muncd potrivit sexului lor, sunt totusi supuse la un_ regim aspru (art. 11). ExistA si in vechiul drept: Indreptarea legii Glava 346, zacon 3 si Pravila Vasile Lupu, Pricina 13, Nr. 104. Vezi editiunea Longinescu din 1912, p. 33. 2) Prin circulara din Aprilie 1908, d. C. Rddulescu, fostul sub-director--
al penitentiarelor, a suprimat lanturile afarA de cazul de pedeapsA discip1inar i pentru transportul ocnasilor. Curier. judiciar 1908, No. 30. InsA in timpul judecbtii inculpatii trebuie sA se prezinte liberi. Inaintea Curtii de casatie in 1869 s'a prezentat Stan Albulescu i alti tovarAsi al lui legati in lanturi; Curtea a cerut explicAri asupra acestei imprejurAri, si procurorul Gr. Pducescu a spus CA aceasta provine din cauza numeroa-
selor incercari de evadare. Curtea Admite in mod exceptional pentru acesti recurenti, a fi judecati in star ea In care se prezintA, fArA a ere& prin aceasta un precedent". Cas. crim. 341 din 30 Aug. 1869, 13. 240.
396
Regimul este acelasi la ambele pedepse, desi legea dispune in art. 12 Cod. pen. ca osanditii la munca silnica pe viatä sä fie despartiti de cei osanditi la munca silnica pe timp marginit. si sa aibd imbracaminte diferita. Munca silnicd se faced odinioara in Franta pe corabiile sau galerele Statului, din care cauza condamnatii la acea pedeapsd se numeau galerieni ; in 1791 condamnatii la munca silnica au fost intrebuintati la lucrarile mai grele, mine, arsenale maritime, desecare de balti etc. La noi munca silnicà s'a facut, si se face si astazi, dupa vechiul ociceiu al Orli in ocne; desi codicele Matei Basarab si Vasile Lupu vorbesc de catarga (galere), aceasta este insd desigur o simpla traducere fdcuta din nebagare de seamd, a legilor streine in care era pedeapsa catargii. Astazi pedeapsa muncii silnice nu mai are in Romania, dupd -cum am aratat, asprimea din vechile timpuri, cand unii osanditi
ramaneau in ocna atat ziva cat si noaptea. In Codicele penal Stirbei din 1850, art. 13 se spune expres ca cei condamnati la rnunca silnica pe timp marginit taiau sare ziva, iar noaptea -se inchideau in temnita, pe cand cei osanditi la munca silnica pe viata, isi faceau toata osanda in ocnd atat ziva cat si noaptea. Si nu mai vorbim de cumplita pedeapsa de a sta in ceiace ge numea ocna parcisitd. Astazi legiuitorul a schimbat acest lucru; toti osanditii, chiar cei osanditi la ocnd pe viatd sunt scosi st noaptea din ocna. Acei cari lucreazd la mine, zice art. 10 ult alin. noaptea se vor scoate afara si se vor inchide in temnitd, avand si feare de picioarea. 1854. Este de observat ea, dupd art. 14 Cod. pen. osanda la munca silnicd pe viata sau pe timp marginit, nu se pro-
nunta contra acelora care implinise 60 de ani la data pronuntdrei definitive; ci in locul muncii silnice ei sunt condam-
nati la recluziune pe un timp deopotriva cu acela la care ar fI trebuit sä fie osanditi la munca silnicd. Desigur ca legiuitorul s'a gandit ca la aceasta etate, munca silnica de tdere de sare in ocnd ar fi prea grea pentru batrani, cum ar fi si pentru femei.
Codicele penal francez din 1810 precum si Codicele penal
Stirbei, puneau limita de 70 de ani in loc de 60 '), iar pe de 1) Legea din 5 Mai 1834, a redus acest termen la 60 de am.
397
alta parte acest din urma Codice mai prevazator si mai cornplect decal al nostru, dispunea ca, daca cel condamnat la ocnaa Implinit etatatea de 70 de ani in inchisoare va face osanda in inchisoarea Giurgiului sau Brailei. In privinta regimului vom observa ca sunt unii care sunt de parere ca regimul penitentiar trebuie sa fie unul singur, cel mai bun care s'ar crede, pentru toti osanditii, sa nu se fact deosebiri de regimuri, ci numai de durata. Acest sistem propus de profesorul Thomson in Congresul dela Stockolm din 1878, a fost admis de o singura tara Olanda. Cu drept cuvant, credem noi, d. Vidal spune ca nediferentiarea regimelor penitentiare, e inconciliabila cu necesitatea individualizarii pedepsii, adica necesitatea adaptarii pedepsii cu gravitatea infractiunei si cu caracterul 0 natura infractorilor ')
1855. 3) Conseeinfe. Munca silnica pe viata si pe timp marginit implica in sine doua alte pedepse prevazute in Codicele penal, din care una e relativa tot la persoana, iar alta la averea osanditilor.
Art. 13 ne spune Ca cei osanditi la munca silnica, vor fi degradati civic si vor perde dreptul de a-si administra averea sau a dispune de dansa intre vii, in timpul executarii pedepsii. Vom läsa- la o parte degradarea civica, pe care o vorn. studia mai tarziu ca pedeapsa principala, aratand in ce consista ; aici vom vorbi numai de cea de a doua pedeapsa. 1856. Interdietiunea legald e prevazuta de art. 13 al. 1-3 Cod. pen. care spune : In tirnpul pedepsii lor cei osanditi la munca silnica, vor fi incapabili de a-si adrninistra starea si a dispune de dansa prin acte intre vii. Ei vor fi pusi sub curateln, dupa formele admise pentru numirea curatorilor, si nu li se va puted da, in timpul duratei pedepsei lor, nici o parte din averea sau venitul lor. Averea osanditului i se va da inapoi, dupa Incetarea osandei si curatorul ii va da socoteala despre administrarea averii". Interdictiunea legalá introdusa in Franta in Cod. pen. din 1791, nu e prevazuta printre pedepsele principale prescrise de art. 1, 7, 8' si 9 Cod. penal ; ea nu este nici odata pedeapsa principala, ci totdeauna pedeapsa accesorie, si in aceasta privinta se deosibeste de degradarea civica, pedeapsa care poate sa fie si principala si accesorie. ') Vidal: Coors No. 463.
398
Motive le care au fdcut pe legiuitor sd prescrie aceastg pedeapsa sunt multiple. Pe deoparte individul condamnat la munca silnica este in imposibilitate materiald de a-si administra averea, cdei regimul sever al acestei pedepse nu permite osdnditului sd-si ingrijeascd bine de averea sa, prin aceia cd el nu are decal putine relatiuni cu persoanele din afard din penitentiar. Pe de alta parte e temere ca osdnditul sd nu corupd, daca. .ar aved administrarea averii sale, pe paznici, or sA fie speculat
de ei spre a obtine o bund tratare '). Aceste motive sunt atal de puternice, incat vedem cd, chiar In secolul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, contrac'tele fäcute de un incarcerat erau nule 2); i trebue sd obseryam ca pe acest timp inchisorile erau de ordinar preventive, iar nu represive : carcer ad continendos homines non ad pumiendos.
Pe acel timp insd existand confiscarea generala a bunurilor, nu exisitã propriu zis interdictiunea legala cum e astazi -organizatä ; ea a inlocuit confiscarea generald a bunurilor 3). 1857. Nu trebue confundata interdictiunea legala, cu cea judiciard din Cod. civ. nici cu cea corectionala din Cod. pen.; diferentele cu cea din urmä le vom arata mai tarziu cand Vom vorbi de interdictia corectionala, deocamdata vorn arata deosebirea intre interdictiunea legala i cea judiciard. Intre aceste cloud institutiuni juridice diferentele sunt foarte
marl, si nu existä decal o singurd asemanare, ca ambele iau interzisului administrarea averii sale. Deosebirile sunt urmatoarele: 1) Interdictiunea legala e o pedeapsa, pe cand cea judi1) Confr. Garpon: Art. 31, Nr. 3 si autoril citati de dAnsul. Totusi .-dupA art. 51 al legii penitentiareior din 14 Mai 1847, condamnatii la munca
-silnicA au un mic peculiu, i anume 3/10 din produsul muncilor, iar cei care sunt recidivisti muncei 2/10. 2) Farinaceus:. Quest XXXV, N-Ie 1 si urm. E controversatA cestiu. -nea dacA interdictia legalA se ap1ic i contumacilor, Bertauld: (Cours,
p. 238), crede cA da, cAci art. 29, C. p. fr., nu distinge. In acest sena Chambery, 28 Ian. 1862, S. 62, II, 481; MoUnier, sustine insA pArerea con-
-trarie cAci contumacele e supus unei regim exceptional, find sechestrat(T. I, p. 380-381, confr. Normand: Cours. Nr. 256). 8) DesfiintatA in Titl, VI, art. 2, Cod. din 25 Sept. 1791.
399,
ciara, e o masura de protectiune in favoarea unei persoane incapabile.
Din aceasta deosebire teoretica rezulta celelalte consecinte practice. 2) Din veniturile interzisului legal nu 'i se poate da nicio parte spre a-i:imbunatati viata (art. 13, al 2), pe cand, din contra
veniturile interzisului nu numai ca se dau pentru intretinerea vietii, dar chiar se poate da si o parte din fondul averii pentru a-si cauta. sanatatea (art. 455 Cod. civ.). Cu alte cuvinte interrzisul judiciar perde numai administrarea averii sale, pe and interzisul legal perde si administrarea si folosinta averii sale pe tot timpul cat dureaza interdictiunea. 3) Interdictiunea legala, rezulta direct ca pedeapsa accesorie, din ala pedeapsa, in puterea legii, pe cand cea judiciara, trebue pronuntata de judecatori in mod expres, cand vad ca e persoana risipitoare nu-si mai poate carmui averea. 4) Actele facute de interzisul legal sunt nule absolut, adica nulitatea se poate invoca de orice persoana are interes, atat de osandit cat (i de cocontractantul sau. Din contra nulitatea actelor facute de interzisul judiciar, este o nulitate relativa,
care nu poate fi invocata decat de cel interzis, nu insa si de cocontractantul sau ; Motivul acestei deosebiri este ca interdic-
tiunea judiciara find o masura de protectiune a interzisului, nu se poate intoarce in contra lui, si in favoarea persoanei care nu are trebuinta de protectiune. Aceasta e dealtrnintrelea o regula generala, ca persoana capabila nu poate sa opuna incapabilului incapacitatea sa, si
sa ceara nulitatea unui act care ar fi fost valabil facut cu un capabil (art. 952 Cd. civ.). Din contra and e.vorba de interdictiunea legala, ad nulitatea nu provine din cauza incapacitatii osanditului, care poate e mai capabil si mai mintos de a incheia acte decal cocontractantul
sail, ci din cauza oprirei de a incheià contracte, pentru motivele pe care le-am aratat mai sus. Fiind vorba de o pedeapsa si nu de o protectiune, interdictiunea nu poate sa fie invocata numai de interzisul legal ci poate sa fie invocata de ambele parti contractante. Trebue sa adaogam insa ca, din interdictiunea legala nu rezulta ca cel osandit nu ar putea sa fie obligat la despagu-
400
bire civild prin infractiunile pe care le-ar comite ; el pur si simplu perde administrarea si folosinta averii sale '). Incat despre puterea i obligatiunile tutorului, ele sunt in general aceleasi ca i la interzisul judiciar 2). 0 cestiune foarte delicata este de a se sti ce se intampld cand condamnatul la munca silnica evadand face un contract ; interdictiunea legala dureaza in timpul evadarii ? Contractul incheiat de dansul va fi nul ? Cestiunea e discutata. Noi credem actul valabil, fiindcd
motivele interdictiunei nu mai exista aici. In general insa se admite parerea contrarie pe motiv cà textul legii ar fi favorabil acestei pareri, i ca altfel evadatul ar fl mai bine tratat decat detinutul. Ambele motive ne par slabe, textul legii zice : in timput
pedepsii, evadarea Insa impedeca pedeapsa. Incat despre tratarea mai favorabila a evadatului, ea nu se intampla oare si la prescriptiune ? Cel care a fost evadat 20 de ani a prescris pedeapsa, pe cand cel care a stat 20 ani In inchisoare 1111 a
prescrie. In afara de aceasta tertii pot fi inselati de evadat, nevazand pe individ inchis 8).
Vom spune in fine cd, interdictiunea legala nu rezultd decat din condamnarile contradictorii, !neat pentru contumace averea sa e sub sechestru 4).
1858. Ocnele nu dau bune rezultate, cei ce es din ele, afara daca sunt complect istoviti, sunt un pericol pentru societate. Deaceea in Franta, munca silnicd se face IT1 colonii, si cei condamnati la mai putin de 8 ani, trebue sa stea Inca un timp indoit cat pedeapsa lor in colonii, iar cei peste 8 ani in toata viata lor (art. 6). In anul 1887, Dec. 31, erau in penitentiarele noastre 1134de condamnati la munca silnica, dintre care 540 pe viata, femei nu erau decat 36. In 5 Ike. 1911, erau In penitentiarele centrale 1007 condamnati la munca silnica. 0 Blanche: Etudes I, Nr. 146 si jurispr. Curtii de casatiunefrancezä. 2) Vezi autorii: Garpon: Cod. pen., Art. 31, Nr, 29. 2) In sens contrariu, Degois: Traité, Nr. 731, p. 368. 6) Garpon : Op. cit., Art. 31, Nr. 6, doctrina i jurisprudenta. unanima.
40T
§ 3_
Recluziunea
1859. Reduziunea este ca 0 i mdnca silnica o pedeapsa principala criminala d drept comun.iV.dm Vorbi si de recluziune: sub Intreitul punct de vedere al 'duratei, regimului si conle attage aceastd pedeapsa. setintelor pe a) Durata recluziunei era dupd Codicele penal din 1864 dela.3 la 10 ani, insa In 1874. s'a ridicat minimum si acum recluziunea este dela 5-10 ani 1). Care e motivul acestei modificari ? D. B Missir nu vedeä nici unul i credea chiar ca aceasta este o eroare de tipar 2). In realitate !visa motivul este ca, prin corectionalizarea unor crime se suise maximum in-
chisorii corectionale dela 2 la 5 ani, si nu era firesc ca minimum pedepsii criminale sd fie mai jos decat maximum pedepsii corectionale. Pe Mug aceasta, crimele ramase erau socotite prea grave de legiuitorul din 1874, pentru ca sa fie pedepsite nurnai cu 2 ani de recluziune. Gresala d-lui Missir
este cu atat mai mare, cu cat un anonim, poate chiar autorul modificarii, spusese cu un an inainte motivul acestei schimbari in aceeasi revista in care scriia i d. Missir 3). Vom mai observa, relativ la durata recluziunei Ca, desi maximum acestei pedepse este 10 ani, insa, dupa cum am ardtat, in cazul, art. 14 C. pen. recluziunea poate dura 20 de ani, i poate chiar sa fie perpetua. 1860. b) Regimul. In Franta regimul recluziunii este hotarn printr'o deciziune ministeriala din 10 Maiu 1839: tacere absoluta, interdictiunea posedarii de bani, a uzului tutunului, vinurilor, spirtoaselor i orice bautura fermentata, munca obligatorie si pedepse disciplinare4). 1) In Cod. penal militar recluziunea poate sA fie chiar de 1-2 ani.. (Vezi art. 256, modificat in 9 Mart. 1906). 2) B. M. Missir: DreptuPT, 1873, Nr. 2. 8) Dreptul" 1872, Nr., p. 2, col. 1; Daca s'a condamnat un individl
la !2 ani de recluziune, chiar de ar fi vorba de o eroare ca s'a pus recluziunea in loc de mama silnic, deciziunea e casabilA. Cas. II 267, dim 27 Iul. 1876, B. 413. Deasemeni dacA s'a dat 4 ani de recluziune, chiar cAndt
curtea ar fi putut da maximum inchisorii corectionale prin aplicareat art. 60 C. p. Cas. II, 36 din 24 Ian. 1878 B. 48. Cu atAt mai mult e casabilA deciziunea care condamnA pe bazat art. 317 si 318 la 20 de ani de recluziune.. Cas. 11,11)82 din 30 Sept. 1903 B. 1186.
0 Ortolan: Elements, II, Nr. 1533, p, 139, .50195
402
La noi legea se margine§te sa. ne spund ca. regimul caselor de recluziune va fi in principiu bazat pe munca obligatorie inteo casa de munca, la lucrari determinate prin regulamentele acelei case de recluziune (art. 17 combin. cu 15, al. 1 §i 2). Legiuitorul nu vorbe§te insa de regim aspru relativ la recluziune ; de asemenea recluzionistul nu lucreaza in ocne, ci numai in penitentiar ; insa art. 15 alin. ult. prescrie §i la recluzioniti punerea in flare. 1861. Ceeace deosibe§te insa la noi regimul recluzioni§tilor de al ocna§ilor, pe langd blandetea relativa a regimului, este §i formarea unui peculiu, care sa le serveasca de mijloc de vietuire la e§irea din inchisoare. Aceasta dispozitiune e prescrisd in Franta prin ordonantele din 12 Apr. 1817 §i 17 Dec. 1843, care au modifi cat dispozitiunile legii spre a favoriza indreptarea condamnatilor. Aceste ordonante sunt generale §i privesc toate categoriile de intemnitati; cei condamnati la munca silnica primesc 3/10, recluzioni§tii 4/10, iar cei condamnati corectional 5/10 din produsul
muncii lor. Aceste proportiuni pot fi mdrite prin gratificari, or mic§orate in caz de recidiva, or ca pedeapsa pentru nesupunere 1).
La noi Cod. pen. nu prevedea peculiu pentru cei condamnati la munca silnica, ceeace desigur cä este nerational, de oarece peculiul nu e numai In interesul osanditului, ci §i al societatii, spre a evità recidiva din cauza lipsei de mijloace ; prevede insa dupa cum am spus acest lucru legea penitentiara din 1874 art. 51. Relativ la recluzionist, art. 15 al. 3 C. pen., dispune Ca, folosul ce va rezulta din produsul muncei se va imparti intre Stat §i osandit ; §i ca din partea osanditului, jumatate se va da in cursul osandei, iar cealalta jumatate se va pune la o parte, spre a forma pentru osandit un capital de rezervd, care i se va da la liberarea lui, conform dispozitiunilor reglementare ce se vor face intru aceasta" 2). 9 Normand: Cours Nr. 347, p. 309. In 1895, d. Leveilld a fAcut sä se adopte propunerea ca Mini§trii sd facA sä consume Statul produsul
munch arestantilor, spre a nu face cu ei concurenta muncii libere ; Confr. Vidal: Cours, Nr. 516. 2) DupA art. 51 al -legii penitentiarelor din 1874, cei osanditi la
recluziune primesc 4/1o, iar dacd sunt recidiv4ti 3/to, din produsul muncii lor.
403
0 alta deosibire Intre ocna§ §i recluzionist, este Ca art. 16 al. 2, prescrie cd in timpul osandei se va pule& da osanditului .0 mica parte din venitul averii sale, care se va fi determinat prin hotarirea judecatoreasca ca sa-i serve numai drept ajutor la .a sa vietuire, de va merita prin a sa conduita" (art. 16 al. 2). Aceasta dispozitiune este nerationala de oarece, pe deoparte stabile§te oarecare inegalitate intre condamnatii la aceia§ pedeapsa, iar pe de alta poate sa inlesneasca coruperea paznicilor spre a puteà evadd, or sa expund pe condamnat la specularea acestor paznici '). 1862. Conseeinte. Recluziunea produce ca i munca silmica, degradatiunea civica i interdictiunea Iegala pe timput osdndei (art. 16 al. 1), insa dupa cum am vazut, gratie pecuiliului §i mai ales dreptului de a acorda recluzionistului o parte 41in veniturile sale, se pierd o mare parte din beneficiile interidictiunei legale. Din fericire insa, dispozitiunea art. 16 al. 2, e facultativa pentru judecatori 0 in practica foarte rar fac aplicatiunea ei 2). § 4. Detentiunea 1863. Detentiunea este ca §i recluziunea o pedeapsa criininala. Ea a fost introdusa in F'ranta cu ocaziunea reformei din 28 Mai 1832, 0 este rezervata infractiunilor politice. Insa aceasta pedeapsa e foarte rar aplicata.
In Franta in timp de 28 ani, dela 1832-1860, a fost pronuntata de 174 de ori, ceeace face in meziu de 6 ori pe an, dela 1855-1871 abid odata pe fiecare an, iar dela 1871, tin timpul Republicei ceva mai des3). La noi detentiunea se pronunta atat de rar, incat la 31 Dec. 1887 nu se aflà nici un condamnat la aceasta pedeapsa .§i chiar statistica penitentiard nu aved rubrica pentru aceasta pedeapsd ; deasemeni astazi 5 Mai 1912 nu se afla nici un delentionist in inchisorile noartre. Detentiunea searnand cu recluziunea i chiar s'ar putea 9 Alte amAnunte relative la regim i peculiul detinutilor, se vor da la inchisoarea corectionall 2) Despre statistica recluzionistilor a se vedeà cele spuse la munca
Nr. 1774.
8) Ortolan: Elements, II, Nr. 1528, p. 135-136.
404
*ice cd detentiunea g jecluziunea infractorilor politici, ins& 1ntre raceste pedepse sunt deosibiri relative la duratd, regint consecinte. t.i 1864, Durakk detentiuneil este dela 3-10 ani, pe cand a; recluziunii est& dela 5-r10 ani; maximul e acelas, dar minimul e diferit, fiindcd al vecluziunii s'a §chimbat in 1874, iar al detentipnei a yamas ,acelaj care era In 1864.
Afar A. de aceasta deosibire iii privinta duratei, mai exist a Oita care e contestabild, nanume detentiunea nu poate sä fie niciodata perpetud, cum este recluziunea in cazul art. 14 Cod. pen. Zicem contestabildfiindcA dacd dup. textul legii e clar cd. In caz de pedeaps4 muncli silnice se va da recluziunea
cand e vorba de un batran de peste 60 de ani, tinand insa) searnd de intentiunea legiuitorului, s'ar putea sustine cä atunci cand infractiunea p politica ar trebui sa se dea ,infractorului pedeapsa detentiuneil iar nu a recluziunei, care e o pedeapsd, de drept comun. Jurisprudenta noastrd insa a admis solutiunea contrarie ; legea ar fi fost rationald dacd ar fi dispus cd in-
asemenea caz sd se dea detentiunea, insd cum ea n'a distins natura infractiunei pedepsita cu mud silnica de art. 14 Cod. pen., de aceia nici judecdtorii n'au distins, desi credem cd. spiritul legii impune distinctiunea1).
Conchidem dar ca aceasta a doua deosibire nu existA,, sau cel putin, e foarte contestabild. La Francezi mai exista deosibirea cä maximul recluziunii este de 20 de ani, iar al detentiunii de 10 ani. 1865. Spre a termina cele ce avem de spus despre durata, detentiunei, vom observa cd legiuitorul n'a fost rational, marginind detentiunea la 10 I ani i nefacand dintr'insa si din degradarea civicd o scard complectd pentru toate crimele politice. Francezii puteau sd margineascd. detentiunea la 101 ani, cdci pentru infractiunile politice mai grave aveau alte pedepse politice. Dar noi ce avem? Munca silnicA, pedeapsd comund pentru infractorii politici i cei de drept comun; est& insà. rational a. da unui infractor politic pedeapsa de drept 1) De si detentiunea vine lr scara pedepselor dupA recluziune,. insA ea nu poate fi datA and pedeapsa e micsoratA prin circumstante atenuante, 1 o faptA pedepsitA cu,recluziunea, Cas. rom. II, 114 din 15
Febr. 1895, B. 219. Confr. vol. I, No. 433. si vol. II, N-rile 1401-1402, 1645 si 1999.
405
-comun a ocnei ? Un mic grad, o mica deosibire in gravitate infractiunei, va face ca dela detentiune, una din pedepsele privative de libertate, cele mai blande, legiuitorul sa sard, fara transitiune, la munca silnica., cea mai grea pedeapsa pe care o cunoaste Codicele nostru penal Aceasta desigur nu e rational ; legiuitorul nostru trebuia sä admita chiar detentiunea perpetua. I
1866, b) Regimul condamnatilor la-detentiune difera foarte
mult de al recluzionistilor. Art. 20 spune cä asemenea osdnditi se inchid Inteo manastire, iar nu in inchisorile ordinare, ca ei nu sunt supusi la lucru, cd nu poarta un costum special ca pot corespunde cu persoanele din afara conform regulamentelor. Pe langd affasta, cei condamnati la detentiune, au drept sa-si indulceasca viata in inchisoare cu propriile lor mijloace, atat in ceiace priveste locuinta, cat i nutrimentul. Legiuitorul nostru din 1864, imitand in aceasta pe cel francez, a prescris pentru detentionisti regimul cat se poate de bland, desi detentiunea este o pedeapsa crirninala, regimul acestei inchisori e mult mai dulce decat al inchisorii corectionale ').
Se intelege ca intr'o privinta detentionistii sunt inteo pazitiune inferioara recluzionistilor, ei nu pot sa aiba un peculiu 4a esirea lor din inchisoare, fiindca nu sunt supusi la munca. Nimeni insd nu-i impedeca sa lucreze in inchisoare, si in acest caz e evident cd tot produsul muncii !dr le va apartine, si se vor afla in situatiunea superioard tutulor celorlalti Intemnitati -supusi la munca. 1867. c) Consecirge. Detentiunea nu atrage dupa sine nici 3) Legiuitorul nostru ca si cel francez a voit ca osanditii polittei -sA fie tratati cu totul altfel decat inTractorii de drept comun. Constiinta
publicA zice A. Crefiescu, unul din redactorii Cod. nostru penal nt permite a se pune pe acei picati in asemenea crime, la un loc cu furii ei cu ucigaii, i a-i supune la un regim tot atat de aspru, ca P pe cei
din urmA, pentru aceste motive s'a creat o pedeapsA. nouA pentnr acest fel de crime, care este detentiunea". i mai departe: Aceste .indulciri lAcute regimului Detentiunii, Comitetul le crede comandafe prin natura -crimelor la care se aplicA aceastä pedeapsA, adicA numai crimele polltice, pe care opiniunea publicA pretutindenea cu drept cuvant le consi-
dera ca despArtite prin o distantä enorma de crirnele ordinare". Al. Crefiesca: Comentariu al Codicolor romane (codice penal). LucrAri preparatoare, p. 26 si 49.
406
degradarea civica '), nici interdictiunea legald, a§a incat in privinta consecintelor recluziunea i detentiunea difera considerabil.
La Francezi, toate pedepsele criminale, i prin urmare sit detentiunea, atrag degradarea civica, legiuitorul nostru a cautat dar sa indulceasca §i mai mult pedeapsa detentiunei decat este la Francezi. Insa, daca dupa Cod. penal, pedeapsa detentiunei nu atragenici o consecinta, sau pedeapsa accesorie, prin legile organice speciale, aceasta pedeapsa, ca i toate celelalte pedepse crirninale, atrag consecinta unor incapacitati de functiuni §i drep-
tizi, cu atat mai grave cu cat ele sunt perpetue i la noi nu exista reabilitarea. Toate pedepsele criminale i unele din pedepsele corectionale atrag incapacitatea de a fi magistrat, profesor, portarel,.. avocat, membru al consiliului tehnic, alegator, etc. AO ca se
poate zice ca, daca la noi Codicele penal e mai bland decat_ cel francez in privinta detentioni§tilor, caci nu-i degradeaza. civic, in schirnb legile organice speciale sunt mult mai aspredecat legile speciale franceze, caci incapacitatile din cele franceze se pot sterge prin rehabilitatiune, pe cand ale noastre nu se pot sterge niciodata. Desigur cä aceasta e o inadvertenta a legiuitorului care in legile speciale n'a tinut seama de dispozitiunile Codicelui penal, ci s'a marginit pur i simplu a traduce legile organicestraine. § 5. Degradarea civica2).
1868. Aceasta e cea mai din urma §i mai blanda din pedepsele criminale, i totdeodata singura din ele care nu este privativa de libertate. Cu degradarea civica inttam. in studiul pedepselor privative de drepturi, prin urmare, trebue§te ca. ') E de observat cA dupA art. 182 C. J. Mil. din 24 Mai 1881, de gradarea militarA decurge §i din detentiune, aceasta este desigur o inadvertentA a legiuitorului din 1881.
2) La Francezi a existat mult timp moartea civilA care era per derea tutulor drepturilor; ea a fost desfiintatA in 31 Mai 1854; la noi in vechiul drept existA o pedeapsA analogA. Indreptarea legii, glava 113,. zacon 2.
407
inainte de a vorbi de degradarea civica, sa spunem caleva cuvinte despre pedepsele privative de drepturi in general. In sens larg, toate pedepsele sunt privative de drepturi,. fiindca ce altceva este pedeapsa cu moarte decat privatiunea dreptului de viatd? Ce este inchisoarea, daca nu privatiunea dreptuiui de a tral liber, iar amenda decal violarea dreptului de proprietate ? Cdnd zicem insa pedepse privative de drepturi in
special, intelegem perderea de drepturi politice, civile si de familie.
Astfel de pedepse gasim numai doua in enumerarea pedepselor facuta de art. 1, 7, 8 si 9. a) Degradarea civica, pedeapsa criminald, 0 b) Interdictiunea corectionala, pedeapsd de drept comun. Degradarea civica e cunoscuta chiar din anticitate. La Greci se numed atimia 0 putea chiar sd treaca la copiii condamnatului1); se pare ca ea a fost admisa chiar de Dracon2). Pena1i0ii vechi s'au ocupat si dân0i de degradarea civica.
Inca din secolul al XVI-lea, pentru a nu ne urea mai sus, Farinaceu, vorbind despre impartirea pedepselor, spune cd prin moartea civila nu se perde viata, se perde insa §i libertatea 0 cirepturile eetcitene#i 8).
Degradarea civica a fost introdusa in Franta de Cod. penal din 1791, art. 31, care dispuned cd individul condamnat
la degradare civica, va fi condus in piata publica a locului unde e tribunalul care a pronuntat osanda, 0 acolo grefierul ii va adresd aceste cuvinte : Tara te-a gasit vinovat de o fapta infama, legea 0 tribunalul te degrada din calitatea de cetatean francez" 4).
Astazi aceste forme teatrale nu mai exista nici in Franta, la noi nu au fost introduse niciodatd. Insä in Codicele .nostru 1) Iseu: Pentru succesiunea lui Aristarc., Nr. 20 (dupa citarea lui Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 167. 2) Demosten contra lui Aristocrat, § 62, dupa citarea ace1ura0, pag. 121.
3) Ex quam, lket quis vitam non amittat, amittat tamen et libertatem et civitatem". Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quaest XIX, Nr. 1. 4) In proectul de Cod. pen. fr., art. 28, in locul acestei pedepse era pedeapsa infamiei §i a carcanului; calaul trebuia sa zica aceste cuvinte: Tara te-a gasit vinovat de o actiune infarna. Legea i tribunalul te-au declarat infam.
408
penal militar din 1881, art. 183, se spune: Orice militar osdndit la degradatiunea militard, sau ca pedeapsa principala sad ca pedeapsa accesorie unei alte pedepse, afard de moarte, se conduce dinaintea trupei sub arme. Dupd citirea hotärirei, do.; mandantul pronunta aceste cuvinte cu glas tare : N. N. (numele si pronumele osdnditului), esti nedemn de a purta drrnele ; In numele Regelui, te degraddm". Indatä dupd aceasta i se iau toate semnele militare si decoratiunile ce are osdnditul, si, dacd este ofiter, sabia lui se sfaramd si se aruncd jos inaintea lui". Relativ la degradarea civica, vom studid: a) Durata, b) Drepturile pe care le ia, e) Consecintele, d) Critica acestei pedepse.
1869. a) Durata: Ca pedeapsa principald degradarea civica, dureazd ca si cealalta pedeapsd politica criminald dela 3-10 ani. Cand insä degradarea civicä e pedepsa accesorie, ea dureazd atat timp cat si pedeapsa principald, adicä se poate intinde pand la 20 de ani si poate chiar sä fie perpetua. La Francezi este perpetua in principiu, si nu poate Incetã decal prin reabilitare, revizuire, moarte sau amnistie 1). 1870. b) Drepturile luate prin degradarea civicd, sunt ardtate 1.n art. 22 Cod. penal, inteun mod foarte prolix si nesistematic, caci ce mai e trebuintä a se mai spune ca degradatul civic perde dreptul de a fi functionar, de a fi alegator sau ales, odatd ce se spune cd el perde toate drepturile civile si politice ? Vom addogd cd pe langd drepturile politice, degra-
darea civicd atrage si perderea unora din drepturile publice si de familie 2).
Vom observà cd degradarea civicd se pronunta uneori ca pedeapsd principald, iar alteori ea rezultd ca pedeapsd accesorie din alte pedepse (munca silnicd si recluziunea); in ambele cazuri insd ea rdpeste aceleasi drepturi. Ca pedeapsd principala degradarea civicd este edictatd de lege pentru infractiuni politice in cdteva cazuri putin nume1) Garpon: Code penal, Art. 28, No. 6 si 7. 2) Desl degradatul civic nu poate sä fie tnartur, totusi daca acuzatul
ori Ministerul public nu s'au opus la ascultarea lui, aceasta nu produce nulitatea desbaterilor. In Franta jurisprudenta constantä. Garpon, Art. :15, No. 17.
409 Toase : art. 102, 104, 105, 108, 110 Cod. pen. ; asa Inca ca pe-
deapsa principala degradarea civicd este o pedeapsa. politica,). Alteori degradarea civicä e o pedeapsd accesorie, care rezultä dintr'o altd pedeapsa criminald pronuntatä de judecdOH, astfel &pä cum am spus, munca silnica i recluziunea
atrag dupd sine degradarea civicä pe timpul osandei (art. 13 16 Cod. pen.) 2). 1871. c) Consecinte. Degradatignea civica, find o pedeapsd criminald, atrage dupa sine, ca i detentiunea incapacitätile pre-§i
Ardzute prin legile speciale ; trimitem dar la cele spuse relativ la consecintele detentiunei. Iar corespondenta sa din Cod. pen. Tnilitar, degradarea militard, pe langd degradarea civica, atrage perderea gradului, uniforma, insemnele, decoratiunile, i dreptul la pensiune (art. 183) 8). .
1872. In cazurile rare in care degradarea civicä e pronuntatä ca pedeapsa principald, ea poate fi Insotitä de jnchisoare corectionald pand la doi ani, iar dacd cel osandit e un strain, ori un Roman care a perdut drepturile, pedeapsa inchisorii nu mai e facultativä pentru judecdtori, ci, va trebui neaparat a fi pronuntata" (art. 23 Cod. pen.). Motivul acestei dispozitiuni este pentru a putea face aceastd pedeapsd deopotrivä simtitoare pentru toti, cdci altfel aceia care n'au drepturi politice, cum sunt sträinii, ori aceia cari le au, insä din diferite imprejurdri nu au capacitatea sä se foloseascä de ele, nu ar simti pedeapsa atat cat ar simti- o altii, care se puteau folosi de aceste drepturi. De ad s'a näscut controversa dacd la femei, care nu au drepturi politice, inchisoarea va fi obligatorie conform art. 23 al. 2 sau facultativa, conf. art. 234, al. 1 4). Noi credem cd pedeapsa inchisorii va fi facultativd pentrucd 9 Inainte de 1874 degradarea civica era uneori data ca pedeapsa principala la infractiuni de drept comun, de ex.: juramant mincinos (art. 293) §i bigamia (art. 271), ceiace probeaza cu cat de putina atentiune,
sau mai bine zis cu cata grabire, s'a elaborat codicele nostru penal. 2) La Francezi toate pedepsele criminale atrag degradarea civica, §i nu numai pe timpul osandei, ci pe viata. 3) Dupa d-nii Popescu i Fridman, Drept penal militar p. 58, degradarea civica ar fi perpetua. insa nu aduc nimic in dovedirea acesteiidei ; adaoganz ca legea generala ordinara e contra acestei pareri. 4) Normand: Cours No. 249.
410
regula e pusa in alin. 1, si n exceptiunea obligativitatii din allniatul 2 nu se cuprind i femeile I). 1873. Cum poate sä se sfärsasca degradarea civica. Desigur cd ea inceteazã prin moarte, amnistie i revizuire. Quid despre gratie ? Face ea sa inceteze degradarea civicä. Atunci cand degradarea civica este pedealAa principala, credem cä afirmativa trebuie admisä, fiindca In acest caz gratia nu poate fi deck o amnistie, fiind vorba de materie politica. Dealtmintrelea capul Statului putand prin amnistie sä ajunga la acest rezultat, nu vedem pentru ce n'ar putea sä ajunga la el si prin gratie.
Acest lucru e admis si in Frantaz chiar azi cand capul Statului n'are dreptul de amnistie 2). Cand insd degradarea civicd este ca pedeapsa accesorie, ea credem cä nu poate fi desfiintatä separat prin gratie, ci numai in mod indirect ca o consecintä a desfiintarii pedepsii principale 8). 1874. d) Criticile Matte degraddrii civice. Pedeapsa degradarii civice s'a criticat sub multe puncte de vedere, i trebuie sd recunoastem Ca unele din aceste critice sunt intemeiate. Cambacérês era contra acestei pedepse, fiindca credeá ca ea loveste principiul non bis in idem, bine inteles and ea este pedeapsa accesorie. Aceasta critica desigur cä nu e intemeiata, fiindca pronuntarea a doua pedepse in acelasi timp, de exemplu inchisoarea i amenda, nu pot fi socotite ca violând acest mare principiu de dreptate. Legea pronunta uneori trei pedepse de odata (art. 112 C. p.) si chiar patru (art. 32-1). Regula non bis in idem, nu e decat aplicarea in materie penala a irevocabilit4i hotaririlor si a respectului lucrului ju-
decat, S'ar viola regula non bis in idem, clan s'ar mai pe-clepsi Inca odattt o persoana deja pedepsita; cand insa judecatorii pronunta in acelasi timp conform cu legea doua sau mai multe pedepse ; or cand legea insäsi face sa rezulte oarecare consecinte din o pedeapsa pronuntata de judecatori, nu mai poate fi vorba de violarea regulei non bis in idem, de oarece legea or judecãtorii au tinut seama de ambele pedepse si au potrivit greutatea lor colectivA cu gravitatea infractiunei. 9 In acest sens Garcon. Art. 35, No. 41; Garraud. Traité I, p.328,. nota 6 §i ed 2-a , T. II, p. 418, nota 13; Bertauld, p. 242 fine. a) Garcon: Code penal annoté. Art. 28, No. 10. a) Ibidem. No. 9.
411
0 alta critica mai serioasä ce s'a adresat degradarii ci vice, este cd ea e inegala. Pentru unele persoane perderea drepturilor politice si a dreptului de a ocupd functiuni publice,
nu are nici o importantd, pe cand pentru altele aceasta pedeapsa e destul de grea. Legiuitorul a cautat insd sa inlature acest inconvenient, permitánd judecdtorilor, iar uneori obligandul prin art. 23
.
C. pen. sa adaoge i pedeapsa inchisorii corectionale pana la 2 ani, la degradarea civica pronuntata ca pedeapsa principa1a. 1875. Critica insa cea mai intemeiata ce s'a adus degradarii civice, este Ca, dupa cum spuned Beranger in sedinta Consiliului de Stat francez din 8 Oct. 1808, unele incapacitati ale degradarii civice sunt scutiri in loc de a fi pedepse 1). Astfel incapacitatea de a servi in armata, departe de a fi o pedeapsa, e dorita de multe persoane care nu fac din armata o carierd. Azi lumea nu mai are simtimintele celor vechi, care considerau cea mai mare pedeapsa perderea dreptului de a luptâ contra vrajmasilor, asd cd legiunea care scapase prin fuga de masacrul dela Cane, a fost pedepsita cu interzicerea dreptului de a mai purtd armele contra vrajmasilor Republicei. In realitate se poate zice cd, pentru neprofesionisti armata e impozitul sangelui, sau impozitul pazirei Statului ; se poate insa concepe ca o persoana s'd nu mai plateasca impozitele ,. or sa nu-si mai faca datoriile catre Stat, fiindca a comis o grava infractiune?
Deaceia in Franta legea din 15 Iulie 1889 a modificat dispozitiunile art. 34 C. p. fr., care faced pe condamnati incapabili de a servi in armata ; dupa aceasta lege ei vor fi pusi la dispozitiunea Ministerului marinei care ii poate intrebuintd pentru serviciile grele si urite ale cazarmelor. La noi legea este foarte defectoasa in aceasta privinta si legile recrutarii au exagerat si mai mult neinteleptele dispozitiuni ale C. pen. Intelegem ca o persoana greu condarnnata sa nu poata -deveni ofiter sau sa aibfi vre-un grad in armatd, caci aceste grade trebue sa fie socotite ca functiuni, care pot sa fie interzise persoanelor condamnate criminal siuneori chiar corectional, insd nu este rational ca pentru o condamnatiune penala un individ 0 Confr. Garraud: Traité, T. I, Nr. 329, i Précis Nr. 207; Al_ Orefiescu: Lucréri preparatoare (Comentarii al Codicelui penal), p. 27.
412
sd nu mai poata sd fie soldat. A fl soldat nu e un drept, ci o datorie, numai gradele pot fi socotite ca drepturi ale cetd.teanului.
Deasemenea s'a criticat, I cu drept cuvant interdictiunea de a mai fi martur a persoanei condamnate la degradarea civied, edei aceastä incapacitate nu loveste pe infractor, ci pe acela ce are trebuinta de dansul, si care nu are dupa cum ,observä Bentham
alegerea marturilor, ci e silit sä invoace pe
cet care sa gasit fatd cdnd s'a comis fapta 1).
Din aceasta cauzd, in Franta s'a propus de deputatul Cruppi in 3 Febr. 1905 suprimarea degraddrii eivice. Dupd noi suprimarea ar fi un rau ; tot ce trebue facut este de a se modified dispozitiunile legii relative la diferitele incapacitati care isvordsc din degradarea civied. Nu trebueste ca legiuitorul sä Imputineze varietatea deja prea mica a pedepselor.
II. Pedepsele corectionale. 1876. Aceste pedepse sunt in nurnär de trei : 1) Inchisoarea corectionald ; 2) Amenda corectionald, si 3) Interdictiunea corectionald, numitd i interdictiunea unor drepturi. Prin ur-
mare, avem o pedeapsa privativa de libertate, alta privativa de avere si in fine a treia privativa de drepturi. Pe langd aceste pedepse principale prevazute in partea generald a Cod. penal, in partea speciald se mai prevad alte pedepse corectionale secundare, perderea pensiunei (art. 140 C. p.), incapacitatea de a ocupd functiuni publice pe viatd, etc. Se mai prevad Inca pedepse aecesorii rezultand din unele pedepse corectionale aecesorii In unele legi organice speciale. De acestea toate vom vorbi in urtnd sub forma de apendice, dupa ce vom studid diferitele pedepse corectionale principale, preva-
zute de Cod. penal. Aceste pedepse le vom tratá in trei paragrafe. ') Vezi si cele spuse in proc. pen. relativ la marturii dela judecdtorul de instructiune. Confr. in acelasi sens C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 96 si 101, .care citeazd cuvintele lui Bentharn, relative la incapacitatea de a ft martur. Ca legea spre a face o sgArietura unui culpabil, strapunge cii spada corpul unui inocent".
413:
§ 1. Inchisoarea corectionala.
1877. Inchisoarea corectionald este o pedeapsd privativa de, libertate, care seamänd cu recluziurra, Insd se deosibeste de ea In privinta duratei, regimului si consecintelor. a) Durata. Inchisoarea corectionald merge dela 15 zile pan& la 5 ani ; aceasta in urrna reformei din 17 Febr. 1874,,
iar inainte de aceastd reforma ea durd dela 6 zile pdnd la doi ani t). Sa nu credem ins& cd legea modificatoare din 1874 a voit sd indspreascd pedepsele din Codicele penal ; din contra acea
lege a micsorat pedepsele la multe infractiuni i n'a marit la nici una. Scopul legiuitorului din 1874, care nu erd beccarian micsorAnd unele pedepse criminale, a fost de a sustrage dela juridictiunea juratilor unele crime relativ la care juratii adeseori
pronuntau achitari socotind pedepsele din Codicele penal ca pred aspre. Pentru a evitA desele achitdri, care ajunseserd un scandal, si care faceau sa se inmulteasca unele crime considerabil, legiuitorul a preferat o pedeapsd mai usoard, dar relativ mai sigurd, luAnd aceste crime dela jurati i ddndu-le tribunalelor corectionale. Aceastd modificare a fAcut necesard ridicarea maximului inchisorii corectionale dela 2 ani la 5 ani. Legiuitorul, voind sa pedepseasca cu pedeapse corectionale infractiuni care lnainte
erau crime si se pedepseau cu 5-10 ani de recluziune, a socotit cu drept cuvAnt, cd ar fi neindestulatoare pedeapsa veche corectionald dela 6 zile pana. la 2 ani, si a suit-o, 'inset nuinai pentru crimele corecfionalizate prtnlegea modificatoare dela 15 zile la 5 ani. Schimbandu-se regimul dela recluziune la Inchisoarea corectionald, el n'a voit ca i durata sd fie redusd la o cincime din ceiace erd, ci a admis termenul maxim ') In proiectul de Codice penal era pus ca maximum 4 ani, dar lu cradle preparatoare ne spun: Inchisoarea corectionala s'a redus dela 4 ani la 2 ani, fiindcA nu s'a vAzut nici o trebuintA de a urea durata acestei pedepse mai sus deck a fost §i pand acum in Codicele penale ale tärii romaneti". A. Cregiscu: Comentariu al Cod. pen. LucrAri, prepar., p. 27. Nu s'a vAzut din cauzA cA s'a lucrat prea pripit codicele penal, altfel s'ar fi Inteles ti§or ca, atunci cand o multime de crime din,. Cod. pen. fr. erau transformate in delicte, nu era rational a reduce matiimum inchisorii corectionale dela 5 ani la Francezi la 2 ani la noi.
414
pentru in6isoarea corectionald de 5 ani, care se gasea. in Cod. pen. fr. si in Cod. pen. tirbei, i pe care foarte impru, dent legiuitorul din 1864, II redusese la 2 ani, desi el insusi corectionalizase o multime de infractiuni care, in Codicele penal trancez constituiau crime. trebue dar sd observam in treacdt Ca, s'au facut corectionalizari si in 1864, cand s'a elaborat Codicele penal roman, si in 1874 cand s'a modificat ; ins& coiectionalizarile n'au fost dictate de acelas spirit ; in 1864 legiuitorul a corectionalizat din spiritul beccarian al indulcirei pedepselor, pe cand in 1874 el era animat de dorinta conservarii sociale, gray sguduita prin nefasta institutiune anacronica a juratilor1). El void sa inlature judecata juratilor pentru oarecare infractiuni, relativ la care foarte adeseori juratii pronuntau achitari ,socotind pedepsele edictate de lege ca prea aspre. 1878. Inchisoarea corectionala se poate sui in mod exceptional pana la 10 ani in caz de recidiva (art. 42 si 43 C. g.), de plasmuire de moneta (112 si 113 C. p.) or de sigilie (117 C. p.), in oare care falsuri (123, 124 si 125 C. p.), precum i incaz rapirea urnei de functionarii insarcinati cu alegerile (131 leg. electorala).
Deasemenea, daca un minor comite crime, el poate fi pedepsit cu 3 -15 ani de inchisoare corectionald (art. 63 C. p.). Prin urmare, maximum de 5 ani de inchisoare corectionala are numeroase exceptiuni in Codicele penal si prin legi speciale.
In cazul cand legea pronuntand inchisoarea corectionala n'a (ixat maximum, si minimum se admite cä maximum si tminimum va fi minimum inchisorii corectionale 2). 1879. Regimul. Inchisoarea corectionala, ca
i
recluziu-
nea are de regim munca; insa, legea doreste ca sa se tina seamä de meseria i aptitudinea condamnatului cand e vorba de inchisoare corectionala, pe cand la recluziune nu se cere acest lucru. E chiar fireascd aceasta deosebire, fiindca la recluziune detinutul stand mai mult timp inchis, cel putin 5 ani, 9 Confr. in acest sens mentionarea din deciziunea C. cas. Sect. Unite din 10 Iunie 1900. B. 1110. 2) Garpon: Cod. pen. an. Ar. 40, Nr. 6. Nu credem aceastä pfirere intemeiatä; i credem ca in asemenea caz legea s'a referit la maximum
general de 2 ani, daca legea e anterioara anului 1874, si 5 ani daca a intervenit dupg 17 Fevr. 1874.
415
'este timp ca el sa fie deprins la oricare mestesug, pe cand inchisul corectional poate sä fie condamnat abià la o lurid de Inchisoare, sau si mai putin, i daca nu ar fi pus sä mun@eascd la ceeace stie nu ar avea timpul necesar sä invete o altd meserie.
Aceasta in teorie ; in fapta insd, atat in inchisorile corectionale, cat si in cele de recluziune, administratiunea determind felul muncei dupd convenientele sale, atat la noi cat si
in Franta'). 1880. In schimb MM., din lege pare a rezultä altd deosibire intre recluzionisti i cei condamnati la inchisoare corecVonald, in privinta peculiului. Am vdzut cä la cei condamnati la recluziune, peculiul se imparte in doud parti, din care jumatate o ia Statul, iar cealalta jumdtate o ia osanditul ; din contra produsul muncii celor inchisi corectional, se va impdrti, 'conform art. 24, al. 3 Cod. penal : parte pentru cheltuelile casei de inchisoare, parte pentru a-i procurd oarecare indul-
cire, si parte spre a forma pentru dansul un capital de rezervd, care sa i se dea la a sa liberare conform regulamentelor speciale". Dupd dispozitiunile acestui articol, se pare dar ca detinutii
corectional au doua treimi din produsul muncii lor, pe cand Tecluzionistii n'au decal jumdtate. Aceasta ni se va pared raAional, and vom cugeta ca legea a trebuit sä faca mai favorabild soarta condamnatului corectional decat a recluzionistului.
Pe de altä parte primul stand cu mult mai putin In inchisoare n'ar fi avut timp sä stranga o sumd care sa-i serve la esirea din penitentiar ca mijloc de existenta pand Ii vagasi o ocupare 2)
Peculiul arestantilor, provenit din plata muncii lor, s'a considerat ca o bund mäsurd in congresele penitentiare din 1890 St. Petersburg si din 1895 din Paris 8). El ajunge uneori la 500 or 600 lei, in inchisorile franceze, insã din nenorocire s'a constatat ca 958/0 din liberatii din inchisorile franceze, ma1) Vezi Degois: Trait& Nr. 647, P. 335, nota 2. 2) Insä in legea penitentiare1or din 1874 se spune expres ca" din produsul muncei ce vor face arestantii osAnditi, ei vor trage 5/10, iar recidivistii 4/10 (art. 49), pe cand recluzionistii respectiv 4/10 si 4/10 (art.
.51). Cei preventiv pot lucrà daca voesc, 1nsd vor luà tot productul nuncii lor. 3) G. Vidal: Cours, Nr. 515, p. 637. Notele 2 si 3.
416
nánca ca peculiul in prima sAptamand dela esirea din inchiSoare ). Vom spune in fine,, "ca. in Franta e admis cd erezii n'au nici un drept asupra peculiuluf . de rezervd, aceasta COnform. art. 180 din regul. inchiSorilm-. frariceZe; insa ei mosten es6 peculiul disponibil, care se da detinutului in timpul inchisorii spre ,a-si iridulci traiul. 1881. Munca Iii penitentiare a fdcut sä se nascä inwortante diseutiuni. Ltisdnd la o parte cestiunea concurentiii pe care ea o face muncii libere ingreuindu-i traiul, spirite distinse au, combdtut münca in penitentiare. Benj. Constant admite cd societatea are dreptul chiar de moarte al culpabilului, dar nu pe acela de a-I supune la munck caci daca un om ar aved dreptul de a instrdind facultdtile sale
recddem inevitabil in sistemul robiei. El adaogd cd, a impune munca drept pedeapsa e un exemplu periculos, fiin dcd, multi oameni trdesc din muncd, i intreabd dânsul Ce poate fi mai imprudent, mai nepolitic, mai injurios, decdt de a prezentd munca drept o pedeapsd a infractiunei". Si termink spundnd cd, dacd munca e asprd, ea constitue o moarte inceata
si barbara, iar dacd e usoard, da o priveliste tristã pentru sufletul saracului, a carui inocenta nu-i serveste decat sd-i impund o existenta nu mai putin laborioasä, i cu mult mai precard" 2).
Aceiasi pdrere a fost sustinuta de un compatriot al nostnr B. Boeresco, care in valoroasa lui tezd de doctorat, zice: Munca_ nu trebue sd fie intrebuintata in penitentiare, nici ca pedeapsa.,. nici ca un mijloc de reformare si de instructiune profesionala, cdci ar fi nelogic de a face din ceiace formeazd unul din atri-
butele omului cinstit un mod de agravare si de infamie in o pedeapsd" 8).
Din contra Dufriche de Valazé, dupd ce spune cd detentiunea celor rdi ii pare nedreapta fiindcd ea constitue o sarcind pentru oamenii cinstiti, care vor munci pentru nutrirea lor, pecand acestia luptä pentru a le rapi averea celor dintai, adaoga 1) Ibidem: Nr. 51,6. Ibidem: Nr. 517.
2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818T. I, p. 123-124. 2) B. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, p. 344, Nr. 111_
417
In urma aceste cuvinte : Totul se schimbd, dacd se adaoga la aceastd detentiune condamnarea la munca publica" 1). Ortolan are o opiniune intermediard; el recunoaste cd nu e logic ca munca grea, acest mijloc de trai meritor al multor familii sd fie prezentat i aplicat ca o pedeapsa, totusi admite cd osanditii sd fie supusi la lucrarile cele mai desgustatoare, cele mai grele, cele mai periculoase si mai insalubre, addogand
cu melancolie cd tot se vor gäsi oameni cinstiti care traesc din asa muncd, i socotesc ca o nenorocire sa nu o aiba 2). 1882. Dupa noi nici o indoiala nu poate sä fie ed penitentiarele trebue sa fie organizate pe baza regimului muncii obligatorie. Infractorul, and nu e un animal raufacator, e cel putin un parazit social, care voete sd traiasca din munca altor oameni. E dar natural ca, daca nu putem sa facem autozit pe acest parazit social in timpul pe cat este liber, cel putin trebue sd luptam contra parazitismului SãU pe cat timp este in inchisoare, si-1 putem priveghea. Addogam cd este oarecare sperantä ca detinutul deprinzandu-se a fi autozit in inchisoare, ce este drept silit, poate va pastra aceasta deprindere si in afard din inchisoare cand va fi liber. Incat despre antisocialii brutali or ucigasi, este destul ca societatea nu se curata de ei distrugandu-i; a pretinde ca ea
sä§i munceascd pentru ca ei sa uzureasca, e o adevarata aberatiune. Despre muncd e neserios a sustine ca se degrada dacd vor munci si puscariasii, munca e sfanta i cele sfinte nu se spurca Nimeni n'a pretins cd se necinsteste mancarea, fiindcd mananca
5i puseariasii, nici cd nu mai trebue 3E1 invete oamenii cinstiti carte, fiindcd se obliga detinutii din penitentiare ca sa invete carte. Odata ce omul traeste in societate niunca e o datorie pentru dansul; o furnica insasi dupa cum zice Guyait
e datoare sa aducd viermusorul in furnicaria din care face parte 3), cum s'ar putea insa ca prin o infractiune criminalut sa se sustraga dela aceasta datorie sociald ? 9 Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alenvon, 1784, p. 345. 2) Ortolan: Elements, T. II, p. 67, Nr. 1462 B) Une fourmis de genie n'en doit pas apporter a la fourmiliereun.
vermisseau de moins, meme si elle voit l'univers au delà de sa formi Here, et l'éternité au delit de l'instant qui passe" L'irreligion de l'avenir. Paris, V-ème ed. 1893, p.-326. 50195
27
418
Este dar afara din orice indoiald Ca munca trebue sä existe in inchisori. 1883. Care este insa sistemul de munca preferabil intre cele doua sisteme al regiei si al adjudecatiunei ? Credem ca sistemul regiei este preferabil, de oarece el se conciliaza mai bine cu dorinta de reformare morala si de educatiune profesionala a condamnatilor I). 1884. Relativ la regirn vom mai observA cd, regimul inchisorilor corectionale e mai bland decdt al caselor de recluziune. Legea In principiu interzice fearele, afara de rele purtari, cAnd corectionalistii pot fi pusi i ei in feare, insa numai pentru
Cauza de disciplina si de siguranta. In fapt insa altadata se abuzA de punerea in feare ; sub pretextul sigurantei se puneau
adeseori detinutii in feare, pedeapsa destul de grea, fiindca fearele sunt astfel puse incdt cu greu se pot desface, si condamnatii neputandu se desbracd, sunt siliti sa sufere o murdarie nespusa. Acest lucru pe care I-am vazut in 1890 la penitentiarul din Iasi, este un abuz, flindca art. 25 C. p., arata cd aceasta indsprire a pedepsii nu se poate da unui condamnat decdt ca o agravare pentru rele purtari. Actualrnente, aceastä stare de lucruri s'a schimbat prin o dispozitiune a directiunei generale a inchisorilor. 1885. Vom spune in fine ca pedeapsa inchisorii corectionale se face in alte penitentiare decdt ale recluzionarilor. Legea cere mai mult decat atdt, ca osanditii sa fie despartiti clupd categorii. In realitate insa., desi exista penitentiare speciale pentru corectionali, adescori se vad in acelasi penitentiar
corectionali, ba chiar uneori prevenitii sunt amestecati cu condamnatii. Acest lucru regretabil a existat recluzionari
i
chiar in Franta, unde spre deriziune o lege din 5 Iunie 1875 a admis regimul celular pentru inchisorile departamentale. Lucru
aproape de necrezutexclamd d. VilleyMinistrul de interne, in sedinta din 27 Aprilie 1883 a spus in Camera deputatilor Ca, in cdteva inchisori departamentate si mai ales in cdteva inchisori din capitale de arondisment, sunt amestecati nu numai condamnatii, dar chiar condamnatii i prevenitii" 2). ') Vidal: Cours, Nr. 519; Confr. la noi Raportul d-lui Cir. Sdveseu, Direct. penit. din 1906, Revista judic., an. II si III. 2) Villey: Précis, ed. V-a, p. 437 nota 2-8.
419
Numarul condamnatilor corectionali din penitentiarele cen-
trale era la 31 Dec. 1887, dupa statistica oficiala, 1442, pe langa care mai existau i altii in inchisorile judetene pe care statistica perfitentiara nu-i arata. In 31 Dec. 1909 erau 1639, iar in 5 Dec. 1911 erau 1583. c) Consecintele difera considerabil la cele doua feluri de pedepse (recluziunea si inchisoarea corectionala); in principiu inchisoarea corectionald n'are prin sine insasi nicio consecinta,
pe cand recluziunea am vazut ca. atrage dupa sine degrada, tiunea civica i interdictiunea legala. Zicem in principiu, fiindca uneori inchisoarea corectionala
atrage oarecare pedepse accesorii pe care le vom arata dupa ce vom vorbi de pedepsele corectionale. Vom adaoga cà, dup. art. 261, Proc. pen., inchisorea corectionald de peste o lund atrage incapacitatea de a fi jurat pe termen de 3 ani. *1886. In fine, relativ la inchisorile corectipnale trebue sa semnalarn abuzul inchisorilor de scurta durata pe care astazi toti penalistii le critica cu drept cuvant. Nu existä astazi un singur crirninalistzicea d. Saleilles care sa nu fie de parere ca pedepsele de scurta durata sunt o plaga a regimului penite ntiar" ' ).
Acelasi lucru ni-1 spune i d. E. Ferri, vorbind de efectele dezastroase de coruptiune si de recidiva ale pedepselor de scurta durata, efecte pe care le deplange astazi unanimitatea penitentiaristilor ? 2). 7 Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 191,
ti H. Jay: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 129, care
spune cA: Penalistii lumei intregi sunt de acord asupra pericolului pedepselor de scurtA duratA. Este foarte trist sA constatAm, CA, cu cAt stiinta
independentA si desinteresata le desaprobA, cu atAt mai mult adminis-
tratiunea le practice. Vezi de asemeni Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 15; .T. I. de Lanessan: La lutte contre le crime, p. 215; A. Prins: Science pénale, N-Ic 786-787. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 392.
2) E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266. In acelasi sens L. PrOal: Le crime et la peine, p. 238. In Societatea generalA a inchisorilor din Paris, discutAndu-se cestiunea, mai toti au fost de Orem- cA pedepsele de scurtA duratA nu sperie nici nu indrepteazA pe condAmnat, din contra' ele 11 conduc aproape inevitabil la recidivA": RapOrtur d-lui A. Rivière in Rev. pén. 1903, p. 486. Confr. aceeasi revistA '188'2, p. 870; Confr. cele zise-la: pedepsele temporale vorbind de diVizianed pedepsebor. Mai ales asupra minorilor pedepsele de scurtA duratd sunt Si Mai
420
Abuzul pedepselor de scurtd durata exista mai ales Ia noi, unde beccarianisrnul e Inca puternic in magistratura. Pe fiecare an se observa la noi o constanta tendinta de a reduce pedeapsa inchisorii corectionale, asa ca pedeapsa mai mare de un an, sau chiar de 6 luni devine o raritate in tara noastra '). Cu alte cuvinte judecatorii tin sa sted condamnatul in inchisoare tocmai timpul necesar ca sd se perverteasca prin contactul cu infractorii profesionisti. Fireste I Odata ce infractorul a invatat toate regulele criminalitatii, judecatorii nu vor ca el sa simta
greul inchisorii, ori sa se plictiseasca acolo dupd terminarea studiilor sale, ci ii dau imediat libertatea ea sa pima in practica teoriile pe care le-a invatat in penitentiar I Nu se poate o politica penala mai nenorocita i efectele se vad prin marea crestere a criminalitatii romanesti 2). Lordul Coleridge aved dreptate cdnd zicea ca Tribunalele sunt uneori fabrici de infractori (29 Oct. 1894). In Franta s'a cautat sa. Inlature neajunsul prin legea zisa Beranger, de care vom vorbi mai tdrziu. § 2. Interdictiunea corectional'a
1887. Aceasta pedeapsa, numita si interdictiunea unor drepturi, seamana cu degradatiunea civica, pedeapsa criminalk prin aceia ca ambele aceste pedepse sunt privative de drepturi. Insd intre aceste doua pedepse exista urmatoarele deosebiri : a) Degradarea civica este un complex indivizibil de incapacitati, ea este perderea tuturor drepturilor civile, politice si de familie; din contra interdictiunea corectionala este luarea condamnabile; ele nu fac decat sa deprinda pe minor cu puscaria si sa.1
dea la dascalii criminalitatii. Vezi Garpon, Art. 66 No. 8. Ce e drept ca si inchisorile de lunga durata sunt criticate. Ch. Adolphe §i F. Hélie spun Ca agravarea, in caz de recidiva merge in contra intereselor societatei, fiindca, cu cat incarcerarea in vederea recidivei este mai lunga, cu atat mai mult condamnatii vor fi patrunsi de influenta ei deletara $i
vor duce, odata liberi, coruptiunea si perversitatea cu ei. Exposé du système de legislation criminelle. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 362.
9 Vezi I. Tanoviceanu: Romania sub raportul moral. Extras din Analele Academiei romane. Seria II, T. XXIV, Bucuresti, 1902. 2) Vezi I. Tanoviceanu: Un pericol national, cresterea criminalitatii in Romania. Iasi, 1E96, si Romania sub raportul moral, mai sus citat.
421
partiala a acestor drepturi. Aceasta e deosebirea fundamentala : art. 27 ne spune : ,La intampldrile prevazute de lege, judecatoriile vor putea pronuntd interdictiunea unuia sau mai multor
din drepturile aratate la art. 22". Prin urmare, interdictiunea corectionald e gradabila, se poate da dupd trebuinta de judecatori, luandu-se acele drepturi de care se crede trebuintd. De exemplu se poate interzice dreptul de a purtd arme unei persoane pricinase si care adesea se vede cä Intrebuinteaza armele.
Legea noastra insd este rat redactata, caci gratie art. 27 combinat cu 22 C. p., judecatorii ar putea dispensa de armata, sub forma de condamnare pe unii infractori. Legea franceza e mai bine redactata in aceasta privintd. b) Degradarea civicd e pedeapsd principala i uneori accesorie, pe cat interdictiunea corectionald e de ordinar o pedeapsa complimentara. Prin urmare, incapacitatile pricinuite de degra-
darea civica sunt aratate de lege, pe and cele care rezultd din interdictiunea corectionald trebuesc pronuntate de judecatori. E usor de inteles pentru ce degradarea civica e o pedeapsa accesorie, legald, pe cand interdictiunea corectionala, e o pedeapsa complimentara judecatoreasca ; prima din aceste pedepse find un complex indivizibil a putut legiuitorul odata pentru totdea-
una sd determine incapacitatile ce deriva dintr'insa, pe cand cea de a doua find partiala, implicand o alegere, trebuie ca judecatorii sa facd aceasta alegere determinand incapacitatile la care infractorul e condamnat. c) Interdictiunea se poate sa nu corespunda cu pedeapsa pe langa care se da, pe cand degradarea civica, atunci cand este o pedeapsd secundard accesorie nu dureaza dent atat timp cat dureaza i pedeapsa principald. 1888. d) Durata degradatiunei civice difera deasemenea de a interdictiunei corectionale, prima dureaza dela 5-10 ani, poate sa fie chiar perpetud, pe cand interdictiunea corectio-
nala nu poate sã dureze dent 6 luni pana la 6 ani. In mod exceptional, in cazul art. 95 C. p., interdictiunea poate dura pana la 10 ani ; iar in cazul art. 324 Q. p. pana la 15 ani 1). ') Deasemenea in cazul art. 140 si 145 C. p. incapacitatea de a ocupa functiune publicd e pe viatä. Confr. si 144 C. p. Confr. pentru deosibirile intre degradarea civicd i interdictiunea corectionala. Garpon Art. 43, No. 1.
422
1889. Nu trebuie confundatd interdictiunea corectionald pedeapsd corectionald privativa de unul sau mai multe drepturi civile i familie, cu pedeapsa accesorie criminald a interdictiunei legale care este nurnai relativa la bunuri, ludnd condamnatului administrarea bunurilor sale. Aceste cloud pedepse diferd din cauzä cd interdictiunea legala, este pedeapsd : a) Criminald, b) Accesorie, c) Relativa la bunuri, d) Poate fi perpetud, pe cdnd din contra interdictiunea corectionala e G pedeapsd: a) Corectionald, b) Complimentard, e) Privativa. de drepturi, Totdeauna temporard. Incat despre interdictiunea judiciard, care asemenea ia interzis lui administrarea averii, deosebirile sunt si mai mari, politice
cãci interdictiunea judiciard nu este o pedeapsd, asa. Inca nici o comparatiune nu e posibild. § 3. Amenda corectionala
*1890. Arnenda este o pedeapsa corectionala care Ioveste
pe condamnat in averea sa. Pedepsele care lovesc pe condamnat in avere sunt foarte vechi. Ele se gasesc in cele mai vechi codice penale cunoscute ; in legile lui Mang(ManavaDharma-Sastra) in codicile Hammurabi 1) si in legea mosaicd 2),
Am vdzut, cdnd am vorbit de inegalitatea pedepselor, cd la vechii Indieni, Manu admited ca pedeapsd arnenda de 8, de 16, de 32, de 64 i chiar de 128 de ori. In Codicele Hammu-
rabi cel care a furat un bou, un berbec, un porc, o luntre in templu sau in palat, va pldti de 30 de ori valoarea, iar dacä lucrul e furat dela un nobil de 10 ori valoarea, cdnd nu poate pldti el este ucis (§ 8). Pedepsele pecuniare au existat deasemenea i la Greci in legile lui Solon si la Romani in cele XlI table. Bodin observd ca in legile lui Solon, a celor XII table, si in legile vechilor Franci, Angli, Salieni i Ripuari toate pedepsele suns aproape pecuniare" 3). ') Vezi editia 2-a germanA Winkler. Leipzig 1903 si cea francezd d, Scheil; Confr. Dr. Ioh. jeremias. Moses und Hammurabi, Leipzig 1903 p. 23, 2) Vezi Thonissen. Etude sur l'hist du droit crim. T. II, p. 77, si
urm. Livre III, Ch. III, § 56.
a) Bodin: Republique, VI, Ch. VI, oh toutes les peines sont presque pécuniaires". C. p. 1030-1031, ed. cit.; Confr. Pastoret, Loix penales I, p. 59.
423
Dupa Montesquieu la popoarele barbare toate pedepsele erau pecuniare i aveau de scop repararea daunelor 9; tot aceea este si parerea lui Lithe care zice : Popoarele barbare incep justitia prin, despagubire, popoarele civilizate o incoroneaza prin pedeapsa" 2). Herbert Spencer din contra, si dupa dansul d. L. Proal, cred cã progresul social merge dela pedeapsa la spre reparatiune, i prin urmare la popoarele barbare pedepsele asupra persoanei au precedat pe cele pecuniare3).
Ne pare inutila o discutiune indelungata asupra acestui punct ; dupa noi e indestul sa aratam ca pedepsele pecuniare se gasesc in cca mai adanca anticitate. Este insa de observat ca, in discutiune se cufundã adeseori, cand se vorbeste de inceputul pedepsii, dupa cum cunfundau i cei vechi, pedeapsa cu despagubire civila. In realitate este evident ca la inceput pedeapsa n'a putut
sa fie pecuniara, ori o despagubire oarecare, ci o rasbunare animalica. Mai tarziu inst s'a cautat prin despagubire sa evite rasbunarea, i astfel s'au mai indulcit moravurile4). Cand triburile s'au organizat sub forma de mici State, ele au favorizat sistemul impacarii, care erA mai bland, i n'a admis pedepsirea decat in mod subsidiar, in caz de neimpacare : Si membrum
rupit ne cum eo pacit talio esto. Statului a convenit aceasta solutiune cu atat mai mutt, cu cat de timpuriu puterea guvernatoare a cautat sa se foloseasca de aceasta evolutiune a penalitatii, ca sa traga si ea un folos din compozitiune, la care ea luA parte ca autoritate prin fixare i executare. Pedepsele pecuniare la Germani, dupa cum ne spune Tacit se compuneau din doua pArti : una pentru cel vatamat i alta pentru fisc 5). ') Montesquieu: Esprit des lois. XXVIII, Cap. 36. 2) E. Littre: Origine ae l'ideé de justice, p.339. 8) Proal: Le crime et la peine, p. 342. 4) La inceput, banii nefiiind cunoscuti, in orice caz foarte rani, despagubirea si amenda erau date in animale, care formau avutia de capetenie a popoarelor primitive. Astfel la Romani legea Valeria din anul 245 a fixat la dou'a oi si cinci boi maximum amendei, iar legea Tarpeia din anul 300 a suit maximum la dou.§ oi i treizeci de boi. Aut. Gel.: Noct. At. XI, 1; Dion de Alicaruas: Antiq. Rom. X, 50. Tocmai legea Papiria a lui Papirius Cursor din anul 324 a stabilit plata amendelor in bani, socotind oaia 10 asi, iar boul 100 asi. Titu Liviu: Hist. IV, 30; Ciceron: De Republica II, 35. Varron: De rerustica II, I, 9. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit criminel, Paris 1880. p. 293. 5) Tacit Mores Germanorum, Cap. VII.
424
Num'ele lor era caracteristic : prima se nualea faidas, rdsbunare ), cea de a doua froedum, dela fried, pace 2), fiindcd. se (la fiscului, gratie cariia se evita rtisbunarea si se faceä impacarea 3). Ambele irnprund se numeau weregheld banul apararii 4).
Prin urmare ne pare inexact a pretinde cd pedepsele la inceput erau pecuniare, precum sustin Montesquieu si Littre ; este adevarat insd ca, organizandu-se Statele, pedepsele pecuniare au inceput sä joace un mare rol, cdci ele foloseau Statului mai mult decat bdtaia si uciderile.
Deaceea, dupd curn am vazut in legile lui Solon, ale celor XII table, ale Francilor, Anglilor, Salienilor i Ripuarilor, aproape toate pedepsele sunt pecuniare 3). In special legea salica nu pedepseste deck cu pedepse pecuniare, i chiar In secolul al IX-lea un capitular nu da paricidului cleat penitenta publica i confiscarea bunurilor. (Capit. XI, lib. VI, § 71), iar in altul din 798 (art. 43, § 1), pedepseste omorul cu o simpld amenda 6).
Seniorii au. continuat in evul meziu acest sistem productiv
de bani si de infractiuni. De oarece ei suportau cheltuelile judecdtii, amendele incasate erau venitul compensator, care venit a crescut foarte mult, ajungand sd se aplice pentru a inlocul pedepsele corporale.
In secolul al XV-lea vorbind de actiunile care se nasc din infractiune, Ang. Aretin spune cd actiunea publica serveste pentru vindicta sau pedeapsa fiscalai a§a ca dupd dansul, vi -dicta era o pedeapsa pecuniard. Chiar in veacul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, se pare ca pedepsele pecuniare erau cele mai intrebuintate: Pedeapsa pecuniard zice dansuleste din to ate celelalte azi cea 1) Poate in legatura cu goticul fijands dela fijan, a uri, si cu geranuI Feind, vrajrnas a iubi.
2) Poate in legatura cu goticul frijein a iubl,si cu germanul Fpeund, prietin. 8) Faidus era de dour', poate de trei ori mai mare decat fraedum. Vezi Thonissen. Le droit penal et la proc. pen. de la loi salique. Bruxelles, 1882, p. 210.
4) Probabil dela Wehr, aparare, banul apardrii. 6) Bodin: République, Livre VI, Ch, VI, p. 1030-1031. ") Pastoret: Lois pénales, I, 59. 7) Ang. Aretinus (mort inainte de 1460): Edit. 1578, p.20. Capitolul
intitulat: Et ad querelam Titii, Nr. 11.
425
mai obisnuitd atdt in judecatile mirenesti cat si in cele bisericesti" 1). Se pare ca nici Biserica nu despretuid acest mijloc de castig al suveranilor si al seniorilor feudali. Din cele mai sus spuse rezulta. cä pedepsele pecuniare, plecate la inceput din principiul despagubirei civile, au o origine foarte veche si au jucat mult timp un mare rol. De ele s'a folosit foarte mult rapacitatea seniorilor. 1891. Astazi rolul lor este foarte marginit in sistemul represiv, si ceeace-1 mdreste intrucalva este spiritul beccarian al judecatorilor. Care va fi insd viitorul pedepselor pecuniare? *1892. Sa fie oare adevarat cum crede H. Spencer, cd progresul social merge dela pedepse spre despagubire? Noi credem ca despagubirea e o notiune distincta de pedeapsa si Ca progresul despagubirei victimei nu va transformd pedeapsa intr'o sumd de bani. Mai mult decat atat, desi suntem pentru pedepsele pecuniare, credem cd ele, intru atát intrucal
nu exista confiscarea in legislatiune, trebue sa OA un rol foarte subsidiar, caci altfel stabilesc inegalitatea inaintea legii. Din cauza deosibirilor din ce in ce mai mari de averi din societatea moderna, si din cauza deprecierii monedei, pedepsele pecuniare devin pentru cei bogati o simpla admonestare, rarnAndnd adevaratä pedeapsa pecuniara numai pentru sdraci relativ la care, cum am spus, ele sunt o adevarata confiscare. *1891 Ant. de Polier de St. Germain ziced cu drept cuvant : ,,Pedepsele pecuniare sunt poate din toate felurile de pedepse
acelea care indeplinesc cel mai putin scopul pe care trebue sa si-1 propuna cineva prin pedeapsa, si deaceea sunt cele mai nerationale. Ele nu baga in suflet aceasta groaza salutara care departeazd de infractiune, nu lucreazd deloc asupra sufletului, dau deprinderea de a evalud greselile si a le rascumpard 1) Farinaceus: Op. cit., Lib. I. Titl. III, Quest 19, Nr. 51. Poena pecuniaria est ceteris omnibus aliis hodie magis in usuam in foro seculare, quam etiam in ecclesiastico". Existau chiar, dupd cum ne spune Jul. Clar, syndici fiscales, care assumunt partes accusatoris, etiam si pars non querelet, ut quotidie yidemus in practica servari". (Care luau rolul de acuzatnr, chiar dacA partea vatAmatä nu aducea plangere, dupd cum vedem intamplAndu-se in toate zilele in practicA). Jul. Clarus: Op. cit. Quaest III, Nr.'1. Ayrault deasemeni nume§te pe procuror le procureur fiscal. Ordre et formalité, Livre II, art. IV, Nr. 25, p. 213, fine ed. 1642.
426
cu bani, dau dreptul de a na se supune, platind; in sfarsit ele au un caracter de inegalitate isbitoare, prin aceea cd bogatul, care are deja atAtea mijloace de a comite infractiunea si de a o ascunde, rnai are si nococul de a fi cu mult mai putin pcdepsit decAt saracul, pentruca aceeas amenda, care ia adesea unuia trebuinciosul, nu face decAt sd priveze pe altul de o parte a prisosului sdu1). Aceea§ parere o aved despre pedepsele pecuniare Brissot
de Warville. ,Un bun judecAtorziced dAnsul trebue sã se fereascd de a pronuntd pedepse pecuniare; ele sunt de ordinar cauza stricaciunei moravurilor; nu egaleaza. niciodata infractiunea si vatAmä astfel societatea. Bogatul e putin jignit de
pedeapsd, pe cAnd ea prapadeste pe sarac; punga nu cornpenseazd niciodatd rdul pricinuit de nf ractiune" 2). *1894. Filangieri sustine pedepsele pecuniare, insd reluAnct
ideia lui Platon. (De legibus XI si XII) i Paul, (Sentent. recept), erd de parere cd ele trebue sA fie deopotrivA simtite de toti, adicd proportionate cu averea infractorului2). Pastoret deasemenea, sustinAnd pdrerea lui Filangieri, spune cd legea trebue sd fixeze nu cantitatea sumei, ci portiunea din avere care se va lua. dela culpabil, cutare crima va fi pedepsita cu perderea unei treimi, unui sfert, unei cin.
cimi din avere" 4).
Tot de aceea§ parere este si ilustrul Bentham5). *1895. Prin urmare chiar aceia cari au sustinut amenda, 1) Ant. de Polier de S-t Germain: Du gouvernement des moeurs. Llusanne, 1784, p. 290-291. 2) Brissot de Warville: Théorie, etc., I, 193-194, nota.
3) Filangieri: Scienza, T. IV, p. 63 si trad. fr., T. II, p. 66. 4) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149, Part. 2-a. 5) Bentham: Traités de ldgisl. T. If, p. 187. Voeste cineva sa stabileasca o pedeapsa pecuniard ? Ea trebue sd fie masurata pe averea infractorului. Determinati raportul amendei si nu calitatea sa absolutd. Pentru cutare infractiune, cutare quota-parte din avere, cu oarecare modificari, pentru a inláturd dificultätile unei executari literale a acestei regule". In acelas sens, dorinta exprimata de Congresul penitentiar international dela Budapesta din 1905. Amenda sd fie proportionald cu averea
condamnatilor si spre a o pronunta sa se facd cercetari asupra averii Lisilor condamnati". H. Joly, critica" acest lucru: Problemes de science crim., p. 96.
427
au pretins ca ea sd fie o confiscare partiala, spre a fi simtitd deopotriva de toti, i de sarac i de avut '). Legiuitorul mo-
dern Insa, nu numai Ca n'a admis acest lucru, dar nici chiar nu s'a gandit la inconvenientul slabirei amendei prin deprecierea banilor, inconvenient sernnalat Inca pe timpul Roma nilor, de Aul. Gelliu. In aceastti privinta cu mult mai Intelept Rothar, regele Lombarzilor, vazand cä sup4i lui s'au imbogatit §i ca pedepsele pecuniare devenise insuficiente, le-a proportionat la noile averi, satisfacand in acela timp i interesul fiscului i pe acela al sigurantei publice. (Cod. Lombard Cart. I, Titl. VII, § 15). Deasemeni Caterina II-a, imparateasa. Rusiei a ordonat ca sd se schrmbe valoarea pecuniara la fiecare 30 de ani. (Cod. rus., art. 19, § 443)2). Burgezimea foarte inteligenta, bine inteles pentru dansa, a §tiut nu numai sa desifinteze §i sa ponegreasca pedeapsa confiscatiunei, dar chiar sd se fereasca de mdsura rationala luatd de regele lombard, §i de autocrata rusa8)! In astfel de imprejurari, amenda orce ar zice aceia careo sustin spunand cd are calitatea de a fi divizibilã, reparabilar intimidantd §i cd love$te in cupiditate, simtimant din care nasc multe infractiuni4), este o institutiune condamnatd de echitate in forma sa actuald, §i prin urmare, trebue sd dispard sau sa. se reformeze transformandu-se in confiscare. Nu e admisibil .
ca amenda sä poata fi confiscare totald pentru unii, adicd pentru
saraci, fara sa poata niciodata sd fie cel putin confiscare partiald pentru ceilalti. Propunerea lui Ortolan, admisa i de d.
Thiry de a se calcula amenda dupa oameni pe zi, iunä sau 1) Vezi in acela$ sens o deciziune importanta prin motivarea sa a Cas. rom. 11, 334 din 5 Sept. 1869, B. 667 $i Dreptul, 1879, Nr. 37 : Considerand . . . ca la noi nu se gaseste un monument de Jegislatiune analog Ordonantei fr. din 1669 (art. 32, titl. 27) care sa opreasca a se lash amendele absolut la intelepciunea si la prudenta judecatorilor. Considerand ca sistemul globarei proportional cu averea contravenientilor nu este strain legislatiunei noastre (art. 174 C. civ.)". 2) F. Thiry: Cours, Nr. 306. D. Maxwell propune a se calcula dupa chirie sau cifra impozitelor. Dr. I. Maxwell: Actions psychologiques des peines, Bulletin de l'instit. gén. psychol., 10-eine année, 1910, pag. 240. 8) Adaogam la cele spuse despre confiscare ca introdusa in anul 672 de Sylla prin legea Cornelia de proscriptis (Ciceron: Pro. Roscio 43 si 44), ea nu intrecea mai niciodata jumatatea averii (Aul. Geliu: Noct. At. VII, 3)._ 4) Garpon: Code penal. art. 9, Nr. 7, care recunoaste insa defectut.
amendei ca flU e egala pentru toti.
428
an, or dupa munca sau chirie, este dupd noi un pas cdtre Areptate, dar nu dreptatea instisi. Dealtmintrelea credem si noi cd e bine, ceiace s'a admis 'in congresul penitentiar dela Pesta din 1905, cd, in regula generald sd aibd judecãtorii dreptul sä dea amenda ca pedeapsd suplimentard in toate cazurile in care ei recunosc aviditatea ca motiv al infractiunei, nu admitem insä cu cdngresul fixarea ,tle minimum sau maximum general1). 1896. SA examindm dispozitiunile legii relativ la amendd. Vom observa mai intai cd in codicele penal roman, conIrariu celui francez, nu admite amendä in materie criminala, ci numai in materie corectionala si de simplã ,'politie (confr.
art. 11 C. p. fr. si art. 9 C. p. rom.). 1897. Amenda e uneori pedeapsa principala (art. 166, 180, 163, 209, 341, 342, 109, 111, 115, 140, 143 si 152) de ordinar .complimentard, nici odata insä accesorie, cum credea V. Boerescu in mod gresit2).
Cum ar putea sa rezulte direct din lege o pedeapsd di,vizibild ca amenda ? Trebue neaparat sä intervingun judecator care sd fixeze cifra la care infractorul e condamnat intre maxi-mum si minimum ? Care este acest maximum si minimum amendei?
In art. 8 C. pen. se aratä minimum amendei: Amenda .dela 26 lei in sus", iar maximum nu se aratä in mod general3), -se prevede insd in partea speciala in mai toate cazurile când legiuitorul prescrie pedeapsa amendei. Cea mai mare amendd -corect'ionald prevazutd in partea speciala e de 10.000 (5.000) lei in cazul de ofensa in contra Regelui4) (art. 77 C. p.) si in caz de delapidare de bani publici (art. 140 C. p.), cand amenda .e pedeapsd complimentara.
1898. Ce se intampla cand legea prevede numai maximum si nu are minimum ? 1) Rev. pénit., 1905, p. 1278 ; vezi si cele spuse la N-r 1924. 2) B. Boeresco: Op. cit., p. 343, Nr. 112. 3) Acelasi lucru in Germania. De Liszt: Op. cit., § 63. 4) Confr. Thiry: Op. cit., Nr. 307 fine. In Germania in cod. pen.
Tirei sclavilor. De Liszt: Lehrbuch, § 63, III.
429
Se poate admite cä in asemenea caz judecdtorul se poatecobori pand la cea mai mica amenda1).
Cestiunea e mai delicatd cdnd legiuitorul nu prevede decdt minimum. Printr'o inadvertentd regretabila gasim atare pedeapsa in art. 112, 117, 123 §i 126 C. p, modificate in 1895..
Se admite cä in acest caz pedeapsa e fixd, §i cd minimum este in acela timp i maximum2). Aceastd jurisprudenta. e desigur contrarie textului legii, insa e greu de a gasi o alta . solutiune multumitoare 8).
Amenda nu trebue confundata cu alte pedepse sau institutiuni cu care se aseamana: 1899. a) Ea diferd de confiscare prin aceia cd, in caz deconfiscare, Statul cd§tiga proprietatea bunurilor confiscate, substituindu-se in dreptul condamnatului, pe cdnd in caz de amenda
nu c4tiga decdt o creanta contra condamnatului. In afara de aceasta confiscarea e luarea intregii sau a unei parti din averea
condamnatului, pe cand amenda este o creanta fdrä raport fix, intocmai ca i un legat particular, asupra acelei averi, b) Amenda se apropie mai mult cu corkfiscarea lucrului care a servit spre comiterea infractiunei or a rezultat din infractiune (art. 37 C. p.), insa diferd prin aceia cd ea da Statului creantd, pe cand confiscarea speciald din art. 37 da proprietatea bunului confiscat (confr. Inca 381, 387 §i 390 C. p.). In afara de aceasta confiscarea nu e supusa principiului necurnuldrii, §i nici nu poate fi inidurat prin aplicarea art. 60 C._ penal 4).
1900. Amenda se deosebeW foarte mult de despagibirile . civile, care nu sunt o pedeapsa, fiindca ele se {lau partii va9 Garpon: Code penal annoté, art. 9, N-rile 58 si 59: 2) Ace lasi, art. 9, N-rile 60 si urm. 3) Deaceia considerAm ca o vdditA violare a legii decis. Cas IF,. (6 din 28 Ian. 1898, B. 151, care a respins recursul in contra unei de-ciziuni prin care se condamnase un individ pe baza ant. 239 C. p. la (000 lei amendA. C. cas. spune cà cel vinovat a fost osAndit nu pe baza. art. 239 care prevede maximum 2000 lei, ci pe baza art. 8, al. 3 Cod. pen. care prevede cA pedeapsa ce poate fi data in caz de inchisoare. (art. 239, prescriind amenda si inehisoarea), este dela 26 de lei in sus. WA' a fi limitatA. Pe baza acestui articol, in cazul de bAtae prevAzut deart. 239 C. p. se poate da la noi, dupd C. cas. amendA de un adicA se poate pronuntà confiscareal ) Vezi Vidal: Cours, Nr. 564..
430
timate si au de scop sã repare rdul fãcut, pe cand amenda este o pedeapsd, fiindcd legea prin amendä voeste a preintampina alte infractiuni, iar nu sA. repare räul fäcut. In afard de aceasta pentru amenda nu existd solidaritate 1), pe cand la (lespagubiri civile existd2).
1901. d) Clauza penald se deosibeste si ea de amendd prin aceia ca: 1) Rezultä din o conventiune dintre parti, iar
nu din infractiune; 2) Are o cotitate fixd si nu e ldsatd la aprecierea judecdtorilor, si 3) Ea se ia, ca 9 i despagubirile civile, de persoana vdtdmatd iar nu de Stat or comund, cum se ia amenda. *1992. e) Amenda se apropie mai mult de amenzile fiscale, insd acestea se deosibesc de amendd: 1) Amenzile fiscale au un caracter mixt de despdgubire civild si de pedeapsd, de unde jurisprudenta francezd a tras consecintele cä se pot pronunta contra minorilor achitati pentru lipsa de pricepere, precum si contra persoanelor civil rdspunzdtoare3), cd pot fi cumulate4) i cd existä solidaritate intre cei condamnati 0), iar jurisprudenta romand tot din caracterul civil al amenzilor fiscale a dedus ea ele nu sunt de compe-
tenta sectiunei a na a Curtii de Casatiune6), cd nu se pot 9 In Franta existä art. expres care admite solidaritatea (art. 55 C. p.). Confr. Cas. fr. 5 Mart. 1898.S. et P.,1899. I, 300. La noi, in Belgia" (art. 39 si 50) si Italia (art. 39) nu existA solidaritate. 2) Cas. fr. Req resp., 26 Iunie 1894. S. et P., 1896, I, 167 si allele aco10, citate ; 17 Oct. 1894. S. et P., 1894, T, 488; 6 Apr. 1898, S. et P. 1902, 1, 4611; 28 Apr. 1902, S. et P., 1903, I, 31. 2) Cas. fr. 18 Martie 1842, S. 42, 1, 465; P. 42, 1, 726; Sect. Un. 13 Martie 1844, S. 44, I, 306; P. 44, 1, 448; Cas. fr. 30 Nov. 1869, S.70, I, 1115, P. 70, 272. 4) Cas. fr. 28 Ian. 1876, S. 76, I, 89, P. 76, 1,179, si 22 Dec. 1876, S.
77, I, 234, P. 77, 566 si altele citatedc Oarpon. Code penal annoté, Art.9, Nr. 162 $i urrn. 4) Aceasta o spune Ortolan, care insA o criticA, dupà cum vom aaita maL tarziu Vezi Nr. 1907 nota 2-a la noi.. 6) Cas. rom. 11, 3.1 din 26 Ian. 1882, B. 93; Confr. insA Sect. Un. 3 din 16 Iun. 1877, P. 445. Amenzile la delictele silvice dupA C. Cas. sunt niste pedepse si ca attic. sunt personale agentului. Cas. IL 407 din 31 Iul. 1897, B. 1001 in cdt despre celelalte Curtea de casatiune are altà,. idee: ConsiderAnd cA amenda ce se pronunta de legile fiscale, precurn de legea monopolului tutunurilor, de legea licentelor, de legea.vArnilor,
431
transformà in inchisoare in caz de insolvabilitate a recurentului, nici nu se sting prin moartea contravenientului'), i cd se prescriu dupä dreptul comun2). Iar din caracterul penal al amenzilor fiscale jurisprudenta francezd, a tras consecintele cd
amenzile fiscale nu trec la erezii in caz de moarte3), cd sunt susceptibile de executare prin constrAngere corpora16.4), si cd se prescriu conform regulelor Proc. penale5). 2) Ele se implinesc deadreptul de autoritätile administra-
tive färd intervenirea justitiei, care nu e chematd sd se pronunte decdt nurnai in caz de contestare din partea celui supus la amenda, cand se pretinde nedreptatit. 3) Amenzile fiscale n'au o quotitate fixd determinath de lege, de ordinar ele sunt un multiplu al sumei contraventiunei comise, pe cdnd cele penale desi sunt läsate la aprecierea judecdtorilor, care au sd constate mai, intdi dacd s'a comis infractiunea si al doilea sà. fixeze quotitatea amenzii, totO sunt restrdnse intre un maximum si minimum. etc., e in sensul dreptului penal pedeapsa, dar totdeodatA ea e i o reparatie civilA pentru fisc; cã acest caracter mixt al amendei are de consecintA cä amenda fiscalA nu e susceptibilA de reducere, si CA incasarea ei poate fi urmarita cigar si contra succesorilor culpabilului ; cA de altmintrelea la arnenda pronuntatO de legile fiscale are a se aplica regulele in privinta amendelor din Cod, pen. caci e amendA propriu zisA Cas. II, 6258 din 25 Mai 1894, B. 621 (dupd diverginta). Vezi nota dela Nr. 1907. P Cas. H, 319 din 12 Nov. 1908, B. 1%2 (civ.). Vorbind de amenzile pentru contraventiunile la legea fondului comunal, Curtea noastrà suprema spune CA aceste amenzi pot trece la erezi, fiindcA ele nu se pot
transformA In inchisoare. Insa instanta supremä dá ca dovadA a unui lucru contestat, un principiu deasemenea contestabil, dupPi cum vom afdt-a cAnd
vom vorbi de transformarea arnenzii in inchisoare. In rezurnat se poate zice cA Curtea de Cas. rom. dA amenzilor fiscale un caracter aproape exclusiv civil. Tot din caracterul civil al amenzilor fiscale V. Brdtianu tragea consecinta cA ele avAnd mai mult caracter de reparatiune deck de represiune, nu sunt individuate, i cel care le-a plAtit are recurs .contra codelicuentilor siii pentru plata pArtei lor din despAgubiri.Dreptul", 1873, Nr 74. Vezi insA N-r 1907. Cas. rom. III, 365 din 10 Dec. 1908, B. 2162 (civ.). Amendazice
C. Cas. vorbind de contraventiuni la legea licentelor avAnd caracter civil, nu se aplicA art. 395 Pr. pen. 3) Cas. fr. 16 Dec. 1898, S. et P. 99, I, 529; Confr. Blanche: Atudesi I, N-rele 298 si 299. 4) Cas. fr. 24 Iul. 1874, S. 75,1,23; P. 76, 36 si 25, Apr. 1884, S. 87, I, 340, P. 87, I, 807. 5) Cas. fr. 16 Dec. 1898, S. et P. 99, I, 529, .
432
4) Amenzile fiscale nu sunt individuale, ci se dau in bloc pentru toti complicii '). 1903. Amenda a dat nastere la urmAtoarea dificultate, pe
care legiuitorul nostru, dupd cum vom vedeA a rezolvat-a printr'un text expres. SA presupunem cA un individ a comis o infractiune i flind condamnat moare inainte de a se executA amenda ; pedeapsa va putea sA fie executatA asupra erezilor ?
Se Intelege de unde provine greutatea solutiunei. Amenda lovind numai bunurile, ea ar putea sd fie executatA
si dupd moarte, odata ce s'a constatat infractiunea ; pe dealtAparte amenda find o pedeapsa, trebue sa fie personalA si sti nu loveascA pe altul decAt pe acel care a comis infractiunea. *1904. Cestiunea a fost discutatA de mult timp intre penalisti. Farinaceu, dupa ce expune controversa opineaza ca, daca sentinta a fost data definitiv, si nu mai e supusA apelarii, condamnarea pecuniara trece la mostenitori ; el da ca rnotiv cA dupA sentintä condamnatul incepe a fi obligat exquasi contractu 2).
Grotiu deasemeni examineazA aceasta problemd juridica, si ne spune CA unii legiuitori, citAnd ca exemplu legea suabA,
admit trecerea la mostenitori numai dacA s'a dat sentinta, iar altii indata ce procesul s'a inceput, chiar clan nu s'a dat hotarirea, caci procesul da forma de conract deciziunei judecAtorului (sistemul roman 3).
*1905. La Francezi cestiunea e si astAzi controversatA, totusi, in general, doctrina i jurisprudenta francezA admit ea odatA hotArirea pronuntata, pedeapsa trece la mostenitori, fiindcA
dupa pronuntarea condamnArii Statul a cAstigat o creantA asu1) Confr. V. Brdtianu: Dreptul, III, Nr. 74, (1873); D. M. Deserteaux, conferentiar la Fac. de drept din Paris intr'un articol intitulat:
,Des caractères juridiques de l'amende fiscale", publicatà in Journal des Parquets, 1910, I, p. 127 163, sustine ca amenda fiscalti are un caracter de reparatiune fixatA de mai nainte (reparation forfaitaire) a prejuditiului Statului chiar pentru infractiunile nedescoperite. D. Vidal, combate aceastA idee. Cours, ed. IV, p. 1090 addenda. Vezi pentruarnenzile fiscale Garpon: Art. 9, N-1e 111 §i urm., care citeazA doctrina si jurisprudenta francezA in privin-ta lor. 2) Farinaceus : Lib. I, 'Lift I, Quest X, Nr. 45.
8) Grotius: Op. cit., II, 21, § 20; Confr. Carpzovius: CXLI, 3 si §i CXXXI, observ. I, Beihnzer.
4
433
pra averii lui de cujus i erezii primesc m4enirea cu da-toriile ei 1).
Bertauld spune ca odatd ce datoria exista, e inutil a cautat sorginta ei, i e chiar imoral ca mo§tenitorii sa se prevaleze de turpitudinea lui de cujus 2).
1906. La noi egiuitorul a admis formal in art. 35 C. ir., Ca, dacti hotarirea e definitiva, ea se va executd in contra mo%enitorilor i credem ca bine a facut 3). ln adevar, in zadar s'ar obiecta, cd osanditul in acest caz nici nu simte greutatea osandei, pe care o suferd numai rn(*. tenitorii, cad acela§i lucru se poate spune §i daca osanditul ar tral numai 2 sau 3 zile dupa ce hotarirea a devenit definitiva,_ sau dacd ar inebuni dupa aceasta. Aceasta e cu atat mai rational cu cat solutiunea contrarie prezinta inconvenientul cä poate ispiti pe condamnatul definitiv sä se sinucida spre a scapd pe mo§tenitori de o amenda considerabild care i,ar saraci 4). In acest sens Merlin: Repertoire V-be Amende; Bourguignon.1 Cod. Crim. I, 8; Legraverand: Op. cit., II, 612; Blanche: Etudes T, Nr. 300; Garcon: Op. cit., Art. 9, Nr. 106, care citeazd doctrina pentru $i contra.
2) Bertauld: Op. cit., Lect. XIV, p. 305. In acelasi sens, Blanche: Etudes I, p. 300. In acest sens sunt si lucrurile preparatoare, discutiunile din consiliul de Stat asupra art. 2, Proc. p., (art. 12, P. P. rom.). In sensul. contrariu Rauter: Op. cit., T. I, Nr..170, p. 277, care numeste eroare pA. rerea contrarie. 13) Aceastd solutiune e IuatA dupd § 20, C. P. prusian. Carrara e de pArere contrarie. E barbarA i nedreaptA, ziee dAnsul, veleitatea unor legiuitori contimpOrani, care pretind sA facA sa treacA la erezii culpabilului pedeapsa sub pretext ca e vorba de o pedeapsd pecuniarA. Am combAtut aceasta rigoare intr'o incintA legislativA.
Pare imposibil ca in secolul prezent zelul pentru finante sa orbeasca atAt de mult inteligenta unora". Carrara: Programma, § 647, nota 1, T. II, p. 16; Deasemeni e contra si de Liszt: Lehrbuch, § 74, Nr. II, i Cod. pen. ital., art. 85.
4) In acest sens, Civoli: Lezioni, Cart. II, Lect. XXXII, p. 312 si 313. InsA in materie de contraventiuni la legile speciale. C. cas. a admis ea se poate judecA recursul i dupa moartea contravenientului, de oarece amenda in acest caz nu se poate transforma in inchisoare. Cas. III, 319 din 12 Nov. 1908, B. 1962 (civ.). Deciziune foarte contestabilA. La Francezi, jurisprudenta admite solutiunea contrarie, desi in Franta nu exista un articol corespondent cu art. 33 C. p. romAn. Noi nu putem admite cA regula generala i rationala din art. 35 C. p., legiuitorul ar fi voit sa o 50195
28
434
In Belgia art. 86 C. p:, e general si se aplica si la amenda definitiv pronuntata 1).
1907. Afard de aceasta solutkine care pare ca ar contrazice caracterul penal, si prin urmare personal al amenzii, sub toate celelalte privinte amenda având caracter penal, urmdtoarele consecinte sunt necontestate i necontestabile.
a) Amenda nu poate fi pronuntatä fara un text de lege, crici nulla poena sine lege 2).
b) Ea se prescrie prin 5 sau 2 ani dupa cum e vorba de amenda corectionald sau de simpla politie. c) Nu se pronunta contra nebunilor sau celor lipsiti de pricepere. d) Nu se poate pronunta decdt contra persoanei care a
comis infractiunea, pe cdnd un tertiu poate sit fie civil raspunzdtor de comiterea unei infractiuni, desi nu este raspunzdtor penal (art. 1000 si 1001 C. civ. 8). e) Amenda fiind pedeapsd e supusd regulelor cumulului pi recidivei 4). f) Dacd mai multe persoane au fost condamnate la amendd, condamnarea trebue sä fie pronuntatd individual asupra fiecdrui infractor ; solidaritate nu poate sd existe in privinta amendei, precum nu existä in privinta nici unei alte persoane. Din contra cohdamnatii civil pentru delict or quasi delict sunt solidari räspunzàtori pentru tot quantumul despagubirei (art. 1003 C. civ.6). Deasemeni existä solidaritate la amenzile fiscale din cauza infrAnga in materie de contraventiuni la legi speciale, aci nu vedem nici textul legii, nici ratiunea pentru a nu se aplica acel articol i cAnd e vorba de amenzi relative la legile speciale. Vezi despre art. 35 C. p , si o decis. Cas. II, 114 din 16 April. 1882. B. 493. Vezi deasemeni cele spuse la Nr. 1902. 1) A. Prins; Science pénale, Nr. 928. 2) Garpon: Art. 9, Nr. 37,
2) Blanche: Etudes I, Nr. 285 si jurispr. C. cas. fr. 4) Acelasi I, N-le 301 si urm. 5) AceastA. distinctiune se gaseste si in .Pufendorf: Introductia 5i Cap. XXVII, § 20, p. 369; Confr. Blanche: Etudes I, 279 5i Garpon: Cod. pen. art. 9, Nr. 44 si 45 care arata doctrina si jurisprudenta conformA a
C. cas. fr. DacA amenda in materie penala e o pedeapsd 5i nu poate fi solidarA, insA in materie de contraventiuni fiscale se admite cA ea find o reparare a pagubei, poate fi solidarA. Garraud I, p. 577. La noi D. Alexandrescu: Dr. civ. vol. V, p. 559. Trib. Ilfov Sent. civ. 247 din 7 Mart. 1901, C. Jud. X. 302, Confr. i concluz. scrise p. 308.
435
caracterului lor mixt '). Ortolan critica acest lucru spunand: ,,Pedeapsa corporald sau de bani, indata ce e vorba de o pedeapsa, ea trebue sd fie esclusiv proportionata la culpabilitatea ficcdruia, si prin urmare personald" 2), insa dAnsul nu tine seatnä de caracterul mixt al amenzilor fiscale, din care derivd .aceastd consecintd. Cdneinsa osandirea constitue o amenda penala ? Jurisprudenta noastra a admis c o amenda are in principlu caracter penal.
Curtea noastra de casatiune a mers atht de departe cu recunoasterea caracterului penal al unor amende, Inca a declarat ca chiar dacd legea ar califich de despagubire civild o amendd, ea pdstreazd totusi caracterul penal. Vorbind de infractiunile, la legea politiei rurale, C. cas. ziced in 1876, ca : ,,Supunerea cuiva la o amendd intr'un caz penal, da faptei
caracter penal, care caracter nu dispare prin dispoziltunile speciale ale legii politiei rurale in virtutea cdrora amenda este in folosul pagubasului sau in folosul comunei, cà .amenda nu se transforma in inchisoare, ca osanditii se urrnh-
resc conform legii de urmdrire, ca dupa art. 105, leg. pol. rurale, parintii si tutorii stint civili rdspunzdtori pentru delictele comise de femeile, copiii, pupilii i minorii, care n'au vdrsta de 18 ani, ch in art. 106 se intrebuinteaza expresia de despdgubiri civile, cad or in folosul cui ar fi amenda, or cum s'ar executh, si orcine s'ar declard raspunzator a presta amenda, in sine supunerea cuiva la prestarea unei amende constitue o pedeapsd" 3). 1908. Cdteodatd amenda rezultd din cauza cd instanta transformil pedeapsa inchisorii prevazutd de lege in amendd. De aci s'a nascut cestiunea, poate instanta de apel, in urrna apelului nurnai al condamnatului, sh dea o amenda mai mare -deck aceia . care ar rezulta din transformarea amendei in inchisoare prevazutd de art. 28 si 30 C. p.? Curtea de casatiune a admis afirmativa, declardnd cd instanta de apel poate condamnd la 50 lei amendd pe crpersoand care fusese condamnata la 5 zile de inchisoare si facuse apel 9 Blarwhe: Etudes I, Nr. 283. 2) Ortolan: E16ments II, Nr. 1583, p. 199. 5 Cas. 11, 54 din 6 Febr. 1876, B. 67. Vezi insa N-r. 1902 nota 1-a.
436 §i
aceasta pe motiv ea amendd in scara pedepselor e o pe-
deapsa mai mica decat inchisoarea '). Curtea de casatiune n'a obserVat insa ca, desi in principiu aved dreptate, insa in cazul spus deciziunei sale se substitifid o pedeapSa carectionala (amenda
de 50 lei), unei pedepse de simpla Politie inchisoarea de 5 zile §i
amenda corectionala este o pedeapsa mai mare decat
in-
chisoarea de simpla politie. Consideram deciziunea Curtii de ca-
satiune ca o inadvertenta. 1909. Amenda se pare ca ar aved acest inconvenient ca nu poate lovi pe insolvabili2), legiuitorul n'a voit insa ca din aceasta cauza sa se crbeze o imunitate pentru insolvabili. Cu
tot proverbul francez Ca, oà ii n'y a rien, le roi perd aussl ses droits, legiuitorul a gasit mijlocul sa-si pastreze drepturile sale de pedepsire faVi cu insolvabilii luandu-le libertatea.
Cu altd cuvinte negasind nitnica la saraci, le confisca bratele, singura avutie a unui insolvabil, socotind drept 5 lei o zI de inchisoare. Cu modul acesta Constrangerea eorporala, considerata de multi ca o barbarie in materie civila, este inscrisa ca o pedeapsa contra aceluia care are pacatul de a fi sarac 8). Prin aceasta avem inegalitate de drept public, awl gratie acestei dispozitiuni, acolo unde bogatul plateste cu punga, saracul trebue
sa plateasca cu libertatea persoanei. 1) Cas. II, 1253 din 15 Iunie 1906, C. Jud. 1906, Nr. 6 L Aceiasi solutiune a admis'o Curtea de casatiune pentru ca sA ajunga la concluziunea inacceptibilA cA amenda rezultand din transformarea in-
chisorii e ilimitatA. Amenda dui:A Curtea noastra de casatiune, find asezatA in legea penala in urma inchisorii, oricare ar fi quantumul ei, ea e 9 pedeapsa cu un grad mai jos decat inchisoarea; prin urmare Curtea
poate transforma inchisoarea in o amendA de 500 lei cu aplicarea art. 28 C. p., Cas. II, 578 din 10 Nov. 1897, B. 1362. Si poate sa se pronunte
o pedeapsA de 6000 lei pe baza art. 239. Comb. 8 al. 3 C. p., Cas. II, 66 din 28 Ian. 1898, B. 151. Confr. in acelas sens Cas. II, 240 din 5 Mai 1887, B. 461; 469 din 11 Nev. 188g, B. 977 ; 469 din 4 Sept. 1896. B. 1278, 907 din 7 Sept. 1905. B. 1055; In aCelasi sens Normand : Op. cit. Nr. 1114.
2) In Franta amenzile incasate de Stat scad in 1901, erau incasate 320/o in 1905 numai 24°A, din condamnatiuni Rev. pen. 1908, p. 1b57. Foarte logic d. Maxwell, spune: MArturisesc cAideia constrangerii
nu-mi place; prin ea se inlocueste pedeapsa de ordin inferior cu alta de ordin superior, pentru singurul motiv cA osanditul nu poate prati". AceastA
idee vom arAta indatA ce a lost exprimatA de Farinaceu. Deaceia d. Maxwed propune, generalizand ideia d-lui Monis, fostul Ministru de justitie in cabinetul Waldeck-Rousseau, ca sa fie inlocuitA pedeapsa amenzii cu muncA pentru despagubirea victimei. Maxwell: Loc. cit., p. 240 si 245.
437
In legile vechi existd inegalitatea intre nobili i mojici : Pentru crimele care merita moartea zice Loysel mojicul va fi spAnzurat, i nobilul decapitat. Dupd art. 33 condica penald nobilul nu se supune la bdtae, ci se da pedeapsa corespunzdtoare.
Azi nu se mai face deosebire Intre nobili i nenobili, ci intre acei care au si cei care nu au ; avutii reprezintd pe nobilii
de odinioard, iar mojici sunt aceia care nu pot pldti a-
menzilel *1910. Dealtmintrelea aceasta reguld cu doud feluri de pedepse e foarte veche. 0 gasim In strdvechiul coclice Hammurabi (2250 a Chr.) uncle cel care nu putea sa pldteascd amenda era
ucis (§ 8). La 13.omani era principiul sd plateascd cu corpal cel care nu are bani` "), i acest principiu dureazd In tot evul meziu i chiar In cel modern cu singura restrictiune cä el
nu se aplica nobililor. Ordonanta lui Carol Quintul din 1532 zice: Cel care nu poate pldti gloaba, trebue sd sufere puscdria" 2).
Farinaceu vorbeste de regula acea vulgard si care se gaseste in toate gurile cd vinovatul care nu are avere pldteste cu trupul
i
adaogd cd nu se aplica nobililor si altor per-
soane de seamd, ci numai robilor si altor persoane de jos 4). El cautd chiar sä justifice aceasta exceptiune spunand cä daca persoanele de seamd ar fi pedepsite corporal, am ajunge la rezultatul, care lui Farinaceu i se pare absurd, cd nobilii s'ar pedepsi mai aspru decAt ar merita infractiunea comisd de ei5).
Acelasi lucru ni-1 spune si Menochiu. Acest din urmd aproba regula 6) i vorbind de exceptiunea relativd la nobili 7), adaogd cd ei sunt pedepsiti mai aspru cand e vorba de pedepse ') Luere in corpone, qui in aere non habet Leg. Dig. ult. In jus vocando.
2) Wer die Geldstraffe nicht erlegen Ican, muss das Gefangnus leiden" art. 216. Vezi Cornmentaris. Ed. Clasenius, 1683, FrancofurtiLipsiae, p. 851 si Blumblacher, 1694. Saltzburg, p. 400. Ei formuleaza: regula: Qui non habet in crimena luat in corpore. 5) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVI, Nr. 1. 4) Nobilibus et aliis honestis sed servis et aliis vilibus personis. 6) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVL Nr. 21. 5) Menochius: Op. cit., II, 457, Nr. 1, p. 570, col. 1. Menochius: Ibid. Nr. 11.
438
pecuniare '), §i cd substituirea pedepsii corporale trebue sa fie
mica si uward: at funis vel fastigationis2). In fine, Damhouder ne spune deasemenea cä E regulat ca acel care nu arc bani, SA plateasca cu corpul ... Care nu poate plan pedeapsa pecuniara din cauza lipsei, sä sufere pedeapsa corporala si dupa lege sd expieze cu corpul"). Aceasta:deosebire intre plata in bani i pedeapsa corporald care in vremile trecute constituid bätaia, e Inca una din cauzele care au fäcut ca pedepsele wail sd se considere ca o pedeapsa
r4noasd. 1911. Oricat ar fi de veche regula, ea ne pare nedreaptd; puted sä fie admisd in un timp in care neegalitatea inaintea legii era o regula, in vremile noastre insa ea e o patd in dreptul public. Regula : cel care nu platete in bani, sa plateasca cii
corpul, or este dreapta, §i atunci trebue sa se aplice §i in civil, or este nedreaptd §i in acest caz trebue sti fie eliminata §i din Codicele penal. Nu putem admite ca aceia care insala in civil sa nu stea in inchisoare fiindca stiu sa cornita inselaciuni si abuzuri de incredere mai rafinate, iar cei care in§alä mai grosolan cAzdnd in articolele Codicelui penal, sa infunde puscaria pentruca sunt mai inculti. In realitate legiuitorul penal modern n'a Pacut re-
lativ la regula. Qui non habet in aere, luat in corpore, decat sa substitue inchisoarea pedepselor corporale de altädatd, ceiace
desigur cd este o amelioratiune, dar nu este destul. TottO necesitatea practica a posibilitatii pedepsirei mi1) Menochius: Ibid. Nr. 12. Acest lucru e confirmaf si de Tiraquaa Mitius est agendum cum pauperibus quam cum clivitibus, cum. agitur de poene De poenis temperandis 2) Menochius: Op. cit., II, 457. Nr. 25. 3) Damhouder: De relaxationibus carceratorum XIX. Nr. 15, p. 61,
ed. 1555. Regulare est qui non habet in aere, luat in corpore . . . . Qui poenam pecuniarum prae inopia solvere non possit, corporalern poenam sustinet et corpore jure plectatur. Aceasta dispozitiune a transformgrii amenzii In inchisoare e prevazuta si de proc. pen. Sirbei. Vezi Sent. Trib. Ilfov Sect. I, din 30 Nov. 1862. Gazeta judiciara (Ar. Pascal), an II, Nr. 650. Conform art. 39 si 40 pr.
pen. condamnand pe cl-na M. F. care hianand caii la sosea lovise pe I. Dragos ofiter de gendarmi, insarcinat cu ordinea, la 190 lei amenda, hotararea prevede in caz de neavere cu 6 Zuni de triad-scare! E de observat cä hotararea era in contra unei doamne din inalta societate.
439'
cilor infractiuni comise de sdraci, a fäcut ca aceastd regula sa. fie mentinutel chiar in legislatiunile moderne, fiindcd altmintrelea
pentru faptele pedepsite cu amenda, insolvabilii s'ar bucura de nepedepsire 9. *1912. In cazul insa cand s'ar admite amenda in legisla-
tiune, parerea noasträ este cd ea trebue sä fie numai o pedeapsd complimentara proportionala cu averea, niciodatä pe deapsa principala. Ca find pedeapsd complimentara va cadea numai pe bogati, rail nu e mare, caci e natural ca sä nu dea decat acel care are. Dealtmintrelea nu avem alte exemple In Codicele penal de acest gen ? Drepturile politice in caz de degradare civicd nu sunt perdute decat de aceia care le au ; interdictiunea legala in caz de munca silnica i recluziune, nu produce efect deeat relativ cu aceia care au o avere de administrat.
Ca vor avea saracii acest mic privilegiu printre multele mizerii ale vietii lor, lucrul nu e atat de revoltant pe cat este de a mai crea un nou privilegiu pentru aceia care au destule altele.
Nu ni se poate opune nici obiectiunea cd avutii ar fi astfel mai aspru pedepsiti ; e natural sa fie astfel, fiindcd ei sunt mai vinovai cand comit infractiuni. 1913. Regula nedreaptd: qui non habet in aere, luat in
corpore este inscrisä in art. 28 C. p. care zice : La cas de nesolvabilitate a condamnatului, amenda se va inlocul cu Inchisoare. Durata inchisorii se va determina de judecatorie, socotindu-se drept 10 lei amenda o zi de inchisoare ; durata insä a inchisorii nu va putea fi, in asemenea caz mai mare de un an". 0 dispozitiune identica se gaseste in art. 30 C. p., relativ la amenda de simpla politie 2). 1914. Art. 28 C. p., care prevede transformarea amenzii in inchisoare, a dat nastere la urmätoarea controversd. Dupd art. 399 C. p.: Toate amenzile prevazute in acest 1) Vezi in favoarea amenzii penale Degois: Traité, Nr. 784, p. 390, care spune cA amenda e represivA, nedegradanta si inavuteste pe Stat. 2) Vezi discutiunea problemei constrAngerii corporale in materie penalA, cAnd a fost suprimatA (in Franta in 1867) in materie civilA si co-
mercialA in Degois: Traité, Nr. 782 care aratA cA altmintrelea sAracii n'ar mai fi pedepsiti, cAnd pedeapsa este simpla amendA. Dealtmintrelea dAnsul recunoaste cA transformarea amendei in inchisoare este un rAu
440
Codice se vor socoti pe lei noi. Cifra insd din textul legii va fl pretutindenea redusä la jumdtate, fdrd ca, In materie de delict
sa poata fi mai mica de 26 de lei noi. Amenzile pentru contraventiuni se socotesc in lei noi, fara nici o reducere". Intrebarea este dacd aceastä dispozitiune inscrisä in Codicele penal in urma modificarii din 17 Fevruarie 1874, care -e relativä la amenzile din Codicele penal date ca pedepse, se kreferd si la cifra din art. 28 Cod. pen., care aratd rndsura zilei de inchisoare in caz de transformare a amendei ? Cestiunea e controversata '). 1915. S'a sustinut parerea cd art. 399 C. p. nu se referd la art. 28 si 30 C. p., care nu prevad amenda, ci modul transformarii amendei in zile de inchisoare ; prin urmare, cei 10 lei din art. 28 C. p. nu se reduc la 5 lei. Principalul motiv invocat pentru a sustine aceastd Were, este ca. art. 399 C. p. ar reduce numai amenzile la jumdtate, el se refera dar numai la texturile care cuprind amenzile ca pedeapsd, iar
in art. 28 si 30 nu se prevad amenzi, ci mocha calculdrii lor. Se adaoga cd art. 399, dispune cd arnenda In materie de delict nu poate fi mai mica de 26 de lei ; cum Insd art. 28 prevede o amenda de 10 lei, dacd am reduce-o conf. art. 399 am avea o amendd de 5 lei2). 1916. Argumentarea nu ne pare intemeiata, mai intdiu fiindcd distinge acolo unde legea n'a distins; art. 399 vorbeste de amenzi si art. 28 si 30 se referd tocrnai Ia arnenzi. Legea zice clar ca : cifra din textul legii va fi pretutindenea redusd la jumdtate, afard de cloud exceptiuni anurne prevAzute de lege.
1) In materie de delicte sä nu scadd pedeapsa mai jos de 26 de lei, minimum amendei corectiOnale; 1) In o lege speciala Cod. silvic din 9 Aprilie 1910 amenda se transforma in inchisoare, socotindu-se o zi de inchisoare drept 10 lei amenda (art. 89). 2) St. Scriban: Articol in Curier judiciar, an. IX, (1900) p. 499 si an. XI, (1902) p. 482 in nota asupra C. Iasi II, 398 din 14 Mart. 1902 pe care o critica. In acelas sens C. Botez: Noul Cod de sedinta, Bucuresti, 1908, p. 634-635 care numeste eroare parerea contrarie. Cel putin aceasta formula ni se pare exagerata; nu poate fi eroard o parere inteo cestiune controversabilä, i incontestabil ca cestiunea e discutabila. D. Botez crede
ca eroarea ar proveni din cauza CA V. Boeresca tinand seama de dispozitiunea art. 399, al. 2 Cod, pen. a pus in art. 30 lei 5 in loc de lei 10.
441
2) In materie de contraventiuni, cifra rämane neschimbatd, pentru a nu ajunge la cifre nerdtunde i prea mici. Art. 28 nu inträ in nici una din aceste doud exceptiuni, prin urmare reinträ in regula generala care prevede reducerea la jumatate a cifrei amendei, pretutindea in textul legei. Legiuitorul n'a acut dealtmintrelea in aceastä materie, dent sä urmeze evolutiunea monetei, transformand leii vechi
in lei noi, care sunt aproape de 2 ori mai mari dent leii vechi.
E dar firesc ca dispozitiunea din art. 399 sä fie generala, cad vddit este ca, daca inainte se considera ziva de 3nchisoare prin privatiunea muncii echivalenta cu 10 lei vechi, in urma declardrii legiuitorului cd amenda va fi socotitd pe lei noi, la ziva de inchisoare va echivalä 5 lei noi. Inculpatii n'aveau de ce sa se planga, fiindcd reducandu-se pedepsele pecuniare la jurnatate,
soarta lor nu se agrava, cad ei stau tot acela$ numär de zile in inchisoare, ca mai inainte. De exemplu, acel condamnat la 100 lei vechi amenda, ar fi stat 10 zile in inchisoare inainte de 1874 ; dupd acest an pedeapsa s'ar reduce la 50 de lei, si lan s'ar considera cu 10 lei ziva de inchisoare, ar sta numai 5 zile in inchisoare, pe cand clan am socoti cu 5 lei ziva de inchisoare, va sta tot 10 ca si mai inainte. Negresit ca aceasta e solutiunea legiuitorului, caci este stiut Ca legiuitorul din 1874
n'a fost animat in modificdrile sale de spiritul indulcirei pedepselor ci de alte consideratiuni. i atat de adevärat este lucrul acesta, incat in materie de contraventiuni cifra amen dei
a rämas neschimbata, de0 se transfornui in lei noi; ar fi insd ciudat ca legiuitorul care agrava pedepsele contravenientelor, sä nu fi ldsat cel putin neschimbate pe ale delicuentilor, si chiar sä le reducd pe jumatate I i trebue sã observam cd aceastã reducere de pedeapsa nu numai ca ar fi rezervatä ex-
clusiv delicuentilor supusi amendei, dar chiar intre acestia nu toti ar beneficia de ea, ci numai condarnnatii la arnendd insolvabili, ale nror pedepse s'ar reduce la jumatate din ceeace erau inainte de 1874. Cu alte cuvinte legiuitorul ar fi agravat pedeapsa contravenientilor amendati, ar fi mentinut pedeapsa delicuentilor amendati solvabili, si ar fi micsorat numai pedeapsa delicuentilor supusi la amendd insolvabili. Un astfel de sistem nerational nu se poate admite cu usurintd. Ca amenzile in materie de contraventiuni au rämas nes-
442
chimbate, lucrul e natural, caci aceste pedepse sunt foarte micir §i legiuitorul n'a voit sa le faca derizorii.
In cat despre obiectiunea ca art. 399 zice ca amenda in materie de delicte nu poate fi mai mica de 26 lei, si prin reducere am ajunge la 5 lei, aceasta e pur i simplu o confusiun e.
Legiuitorul nu voeste ca amenda .corectionala sa fie mai mica de 26 de lei, si in sistemul nostru ea nu este mai mica. Dealtmintrelea, daca cifra 5 ar fi In contradictiune cu minimum de 26 de lei, atunci i cifra 10 ar aved acelas neajuns, si ar trebul ca ziva de inchisoare -sa fie calculata pe 26de lei 9. *1917. Jurisprudenta a avut indoeli asupra acestei controverse. Curtea de casatjune II, prin o deciziune veche din 27 Ian. 1886, a decis la inceput ca ziva de inchisoare se socoteste drept 10 lei amenda2), insa in 1889, prin alta deciziune s'a pronuntat in sensul sistemului sustinut de noi 8). *1918. Amenda contra marturilor care nu yin cand sunt chemati (art. 77, 155, 185, 329 si 378 Pr. p.), poate fi transformata in inchisoare ?
S'a sustinut negativa, pe motiv ca in Proc. pen. nu p-ot fi pedepse ci numai regule de procedura 4). Aceasta parere insa a fost combatuta, i dupa noi cu drept cuvant8). In realitate, amenda contra marturilor insolvabili e o adevarata pedeapsa, i prin urmare supusa regulelor generale ale pedepselor, printre care si art. 28 Cod. pen.8). Trebue un text ex1) In acest sens C. Hamangiu i N. M. Sotir: Codul penal anotat, Bucure§ti, 1903, care chiar au fScut reducerea in textul art. 28 C. p., (vezi nota dela art. 399, p. 316), ceeace dupA noi e o gresalA pentru o editare a legii, cAci aceasta ar puteA face sA se ignoreze cA cestiunea e controversatA. 2) Cas. II, Decizia din 27 Ian. 1886, B. p. 74. 3) Cas. II, 267 din 5 Mai 1889, B. 553. In acelas sens C. Iasi, II, 398 din 14 Mart 1902. C, judic. XI, 482.
Pentru transformarea amendei in inchisoare, sub Proc. pen. ,,Stirbei, vezi Nr. 1910, nota 3-a. 4) C. Ordnescu: C. judiciar, 1907, Nr. 2 si Revista judiciara, an. III din 20 Mai 1907.
3) 0. Gherhel: C. judiciar, 1906, Nr. 75, cu nota noastra in acela sens, si C. jud. 1907, Nr. 6. 3) La ultimul articol al d-lui Ordnescu n'am rAspuns, fiindcA nu am aflat deck in 1911 de existenta lui. Dealtmintrelea in acei articol nil
443
pres de lege ca sa admitem ca o amenda nu e pedeapsa, prin urmare nu e supusa regulelor generale ale pedepselor. 1919. Cine decide asupra transformarei amendei in inchisoare ?
Fiind vorba de executarea pedepsei, credem ca se va pronunta ministerul public, insa, daca cel condamnat nu va 11
multumit, el are drept sa reclame la autoritatea care a pronuntat hotarirea care se execut6, conform dispozitiunei art_ 28 C. p.'). *1920. Ce vom zice de amenzile prevazute de Cod. civ. art. 36, 54, 62, 174- si 1822, de Proc. pen. 77, 155, 168, 329, 378; Proc. civ. art. 488, 207, 216; leg. jud. de pace, art. sa si 88 si de celelalte legi speciale ?
Cestiunea e discutata. In Italia C, cas. a decis in 1893, Iunie 24, ca amenda e o adevarata pedeapsa, insa in 1895. Nov. 2, a admis solutiunea contrarie, ca nu se poate transforma amenda in inchisoare, daca nu se prevede aceasta expres in legea speciala2).
Aceeas solutiune a fost admisa si la noi prin cateva hotariri8).
*1921. Parerea noastra este insa ca opiniunea contrarie e mai intemeiata. Legea generala In materie de pedepse si de amenzi e Codicele penal si Intreaga parte generala a Codicelui penal, credem noi, se aplica la toate pedepsele prevazute prin orice lege, afarä bineinteles de dispozitiunea contrarie, in legea speciala; nu vedem dar de ce nu s'ar aplica i dispozitiunile
art. 28 si 30 C. pen. Aceste articole sunt puse sub Titl. II al Cartii 1, relative la aplicarea i executarea pedepselor, care se aducea nici un argument non, ci d. Ordnescu se multumeà sA spund cA chiar de ar fi toatd lumea in contra pArerii sale, va rAmAne singur cu aceastA modestA pArere, ceiace desigur CA e un drept pentru oriceopiniune sincerà, dar nu e un argument stiintific. I) In acest sens Trib. Neamtu, 214 din 4 Febr. 1902 si nota St.. Scriban: C. judic. XI (1901), p. 481 182; F. Hélie: Instr. crim. I, p. 572_ Nr. 173; contra Garraud: Trait& II, 22 j 23. 2) Vezi Mole: Op. cit., Cart. II, lect. XXV, p. 245, nota 3. 3) C. Iasi, Sect. I, 883 din 1903; Cas. II, 258 din 1894; St. Scriban: C. jud. XI, 481-482. Trib. Neamtu, 569 din 16 Apr. 1903, C. jud., 1903,. Nr. 53; Cas. II, 319 din 12 Nov. 1908, B. 1962, insA in motivare. In acelas
sens Garpon: art. 9, Nr.13.
444
.dispozitiuni natural cd trebue sa se aplice la toate pedepsele lard distinctiune, chiar cele prevazute prin legi speciale. Dacd nu s'ar admite aceastd solutiune, societatea ar fi -desarmatd tocmai contra elementelor färä cdpatai, contra cdror mu ar exista nici o sanctiune in acele cazuri. In van se invoacd argumentul a contrario din legile spe-ciale care prevad expres aplicarea art. 28 si 30 C. p. '), argumentul a contrario e bun cand duce la regula generala ; azi linsd regula generala este transformarea amendei in inchisoare. Noi credern din contra Ca, din acele legi trebue a trage nu un argument a contrario, caci nu vedem pentruce legile speciale ar aye& doua sisteme in aceastä privinta, ci un argument de similitudine ; prin ele se aratd cd in legile speciale, legiuitorul are aceeas vointq i acelas sistem ca in legea generala2). *1922. In caz insä de contraventiuni la legea licentelor, moartea contravenientului in cursul instantei de judecata, nu face sa inceteze actiunea Statului, relativ la daune, de oarece Jegea licentelor nu numai cd nu prevede transformarea amendei
In inchisoare in caz de imposibilitate de implinire, dar chiar pr.in art. 15 se prevede cd in caz de insolvabilitate se va incheià proces-verbal si se va opera prin contabilitate descar-carea amendei, ceeace dovedeste ca aceste contraventiuni nu au un caracter penal 3). Deasemeni Curtea noastrd de casatiune a decis cd art. 60 C. p. nu se aplicd in materie de contraventjuni la legea monopolului tutunurilor, i Trib. flU poate decdt sä confirme sau sa. in firme amenda din procesul-verbal, dresat de agentii respec-tivi4). Aceeas regula a admis-o relativ la contraventiunile pre9 Vezi in C. jud. XII, 463, diferitele legi speciale, care vorbesc si care nu vorbesc de schimbarea amendei in inchisoare. 2) In acest sens Cas. H, 398 din 14 Mart 1902, C. jud., 1902, Nr. 58 si nota, in ace1as sens de St. Scriban §i nota mai desvoltatä a ace1uiasi in C. jud., 1903, Nr. 53, asupra sent. Trib. Neamtu, 569 din 1903. Adaoga A. Oprescu, in Revista judic., an. II, 1906, Nr. 9, p. 122; Cas. II, 1222 -din 7 Oct. 1903, C. jud., 1903, Nr. 82, dupd diverg. Cas. III, 39 din 26 Ian. 1911 (dupd diverg.), Jurispr. an. IV, Nr. 7, p. 111, i Cas. III, 97 din 28 Tebr. 1911, Jurispr. Nr. 14, p. 222. 8) Cas. III, 30 din 4 Febr. 1909, B. 213 (civ.). Contravenientul mu-
rise cand afacerea se aflà inaintea instantei de trimitere, dupti casare. 4) Cas. III, 272 din 21 Oct. 1909, B. 1198 (civ.).
445.
vazute de art. 38 legea pentru asezarea
i
administratiunea
impozitului spirtoaselor 1). *1923. In fine vom spune cd sistemul transformärii amendei
in inchisoare s'a criticat si din cauzd cd ziva nu pretueste 5, lei pentru toata lumea, din cOntra, unii saraci stand in inchisoare nu numai ca iconotnisesc cei 5 lei, dar chiar scapd si de intretinere. Deaceea ar trebui ca cei arestati sd fie pusi sd faca oarecare lucrari publice, care sa fie echivalente pagubei2)._ *1924. Tendinta legislatiunilor este in acest sens. Astfel art. 210 Cod. forest. fr., da voe infractorului insol-
vabil sä scape de amendä, reparatiuni civile i cheltueli prin prestatiuni in natura, intretinand sau ameliorand padurile or clrumurile vicinale. 0 dispozitiune identica se gaseste in art. 19 Cod. pen. italian, precum si in Cod. pen. elvetian, elaborat de d. Stoss. In congresul penitentiar din Pesta, din 1905, s'a decis car in caz de insolvabilitate trebue a se evita ca sd se substituiasca amenda in inchisoare, cautand sa se incaseze amendit prin alte mijloace, mai ales prin prestarea muncii3). E i aceasta o ameliorare; jurisconsultii moderni intelegin fine cat de odioasa e in vremile noastre vechea regula Qui non habet in aere luat in corpore 4).
Apendice. Pedepsele corectionale accesorii sau complimentare.
1925. Afard de pedepsele corectionale principale pe care le-am aratat Ond aici mai gasim §i alte pedepse corectionalefie accesorie, fie complirnentare in Codicele penal sau in legile organice. 1) Cas,
111,
346 din 20 Nov. 1902, B. 1423 (civ.).
2) Jul. Teodorescu; Cestiuni de drept penal, p. (.6 si 67. In acest sens C. Iasi, 398 din 14 Mall 1902, C. jud., 1902, Nr. 5/ si nota aprobatoare, St. Scriban; adaogá nota mai desvoltatä a aceluiasi. in C. jud., 1903, Nr, 53, asupra sent. Trib, Neamlu, 569, din 1903; Cas.D, 1192 din 7 Oct, 1893, C. jud, 1903, Nr. 82, (dupti diverg.). 2) Rev. p6nit. 1905, p. 1279; Confr. 1164.
4) Un mic studiu asupra amendei de Ath. Kiriac; Dreptul, 1887 an. XVI, Nr. 80. Autorul face gresa1a de a discura cestiunea daca amend&
poate fi urmtirittl contra erezilor, uitand art. 35 C. Pr tradus dupa § 20. C. p. prus. Vezi si cele spuse de noi in privinta amendei la Nr. 1895,
446
Vom cita cateva dinteinsele: Dupa art, 141 C. p. delapidatorii de bani publici se vor pedepsi pe langa .celelalte pedepse prevazute in lege (inchisoarea corectionala i interdictiunea pe timp märginit): 1) Cu amenda dela VAYu din suma delapidata $i 2) cu perderea dreptului de pensiune. Prima din aceste douã pedepse este pedeapsa complimentara, $i va trebui pronuntata expres de ludecàtori, iar cea de a doua e o pedeapsa accesorie care deriva direct din lege, de oarece art. 140 C. p. dupa ce vorbe$te de celelalte pedepse, adaogA perzAnd i dreptul de pensiune". In art. 140 C. p. i in articolele urmatoare legea prevede pedeapsa perderii dreptului de a ocupa functiune publica fie pe toata viata, fie pe timp marginit.,(Art. 140, 142, 144-149, 154-156). Uneori aceasta pedeapsa este accesorie i rezulta direct din lege, alteori ea este complimentara $i trebue pronuntata de judecatori. In art. 444, 145 $i 146 perderea dreptului de a ocupa functiune pe viafd i dreptul de pensiune sunt desigur pedepse accesorii.
In articolele 154-157 C. p. este iara$i in mod neindoios o pedeapsa complimentara, fiindca trebue ca judecatorul sa precizeze intre limitele puse de lege, care e pedeapsa pe care el o da condamnatului. In art. 140 $i 142 C p., lucrul s'ar pared yindoios; fiindca legea desi vorbeste de o pedeapsa perpetua, insa pare ca cere o declaratiune a judecatorului ,.se va declara".
Parerea noastra este at aceste pedepse rezultä implicit din pedeapsa corectionala data, insa judecatorul poate prin aplicarea circumstantelor atenuante sa inlature acest efect al pe41epselor corectionale, pe cand el nu poate sä suprime degradarea civicä or interdictiunea legala dela pedepsele criminale. Recunoa$tem insa ica s'ar putea sustine i parerea conlrarie '). Afara de Codicele penal in legile organice, precum i in .alte legi, de exemplu in legea electorala (art.19), se prevad incapacitati rezultand din unele din pedepsele corectionale, i e -de observat ca, desi pedepsele corectionale sunt pe timp marginit, aceste pedepse -sau mai bine zis incapacitati sunt pe loata viata. 1) Vezi mai departe la Nr.22016.
447
III. Pedepse de simpla politie. 1926. Dupd art. 1 §i 9 Cod. pen. i art. 139 p. p. nu sunt decat cloud pedepse de simpla politie: inchisoarea i amenda; insd in Cartea 1II-a care se ocupd despre contraventiuni, art. 381 enurndrA trei pedepse pentru contraventiuni: inchisoarea, amenda §i confiscarea oarecdror lucruri.
Vom studid aceste pedepse in 3 paragrafe. § 1. Inchisoarea polttieneascä.
1927. Aceastd pedeapsa privativa de libertate seamänd ocu inchisoarea corectionala, insd diferA de ea prin duratd regim.
a) Durala inchisorii de simpla politie este dela 1-15 .zile, adica maximum acestei pedepse e minimum inchisorii corectionale.
Legea e rau redactata, fiindca dupa redactiunea ei este .discutabil dacA o pedeapsd de 15 zile e corectionala or de simpld politie. Se pot sustine cu succes ambele opiniuni, di spre a evitd acest lucru, legea ar fi facut mai bine sd zicA de inchisoarea corectionald CA incepe dela 16 zile, iar nu:dela 15,
(WO cum a zis §i de amenda cd incepe dela 26 iar nu dela 25 lei. PArerea noastrA este ca, astfel cum e redactata legea se poate condamnd o persoand la 15 zile inchisoare corectionald, odupa cum se poate condamnd i la 15 zile inchisoare politieneasca; aceasta va depinde de hotarirea judecAtoreascA. In cazul and hotarirea nu va precizd acest lucru, §i el nu va rezultâ nici din dispozitiunea legii care prescrie pedeapsa, se va da interpretarea cea mai favorabila infractorului, adicd se va considerd cd inchisoarea e politieneasca. Trebue sa observAm cA inainte de 1874 inchisoarea de simpla po1iie era numai pAnd la 5 zile; insA in 1874, contraventionalizandu-se uncle delicte (bAtaile §i injuriile) s'a admis pentru ele o noud clasa de contraventiuni pedepsite pana la 15 zile de inchisoare. Aceasta contraventionalizare a fost cu drept cuv.Ant criticata de d. B. Missir pe motiv CA, dacA era ade-
vat-at precum afirma. .comisiunea legislativa CA injuriile sunt
mai numeroase decal in Belgia §i in Franta, nu e un motiv
448
de a micsord pedeapsa. Pe de altä parte semnala inconvenientul cd, daca se descarcd curtile de apel, se impovdreazã judecatoriile de pace 9. In fine yam spune ca., in mice caz, cele 15 zile vor fi zile intregi, adicd si ziva 15 se va face inchisoare, cdci reforma din 1874 a schimbat maximum dela 5 zile, care desigur cd erau intregi, la 15 zile. Va fi insd diferenta intre cloud' pedepse de 15 zile de inchisoare corectionala, si de simpla politie in ceiace priveste regimul la care vor 11 supusi detinutii. 1928. b) Regimul inchisorii politienesti diferd de regimul inchisorii corectionale prin aceia cd el este mai bland si cã arestatii nu pot sa fie supusi la muncd. Legea e formald in aceasta privinta. Art. 20 C. p. zice: Nu vor puted fi intrebuintati la lucru fao voia lor, nici in inchisoare, nici afara din inchisoare. Regimul va fi foarte bland si, la nici uh caz, nu se va puted agrava prin punerea fiarelor". Vom addoga ca acesti detinuti nu se trimit in inchisorile centrale, ci fiecare judet are un penitentiar pentru ei, care se numeste arest judetean. E firesc lucrul acesta fiindca inchisoarea
politieneasca find foarte scurtd, termenul s'ar implini uneori in timpul ducerii la penitentiar si costul transportului ar fi prea mare. c) Consecinfe, adica pedepse accesorii or complimentare nu deriva niciodata din pedeapsa inchisorii politienesti. § 2. Amenda politieneasea3). 1929.
Amenda
zice art. 30 C. p. vorbind de amenda
politieneasca se pronunta sau singurd sau insofitd cu inchisoare politieneasca".
Legea se exprima incorect; nu amenda, care e totdeauna 1) B. Missir : Dreptul 1873, Nr. 2; in sens contrariu; Gr. Pciucescu: Dreptul 1873, Nr. 11. 2) Vezi Raider : Cours II, Nr. 177 si Berfauld: Cours lect. XIV, p. 302. 2) Art. 101 C. p. italian permite contravenientului dacA amenda nu
e mai mare de 300 lei si dacA legea specialA nu interzice acest lucru, ca SA scape de judecatA plAtind maximum amendei prevAzutä pentru. acea
contraventiune precum si cheltuelile procedurei ce s'a fAcut. D. Civoli aproba aceastA dispozitiune care evità perderea de timp pentru magistrati si cetateni, dar observA cu drept cuvant cA ea se va aplicA foarte rar, flindcA magistratii dau in general pedepse mai mici decAt maximum. Civoli: Lezioni, Part. II, Lect. XXX1V, p. 233.
449
o pedeapsd complimentara, e insotita de alta pedeapsd, ci ea insoteste ca pedeapsa complimentara, pedeapsa principald a inchisorii politienesti. Amenda politieneasca variaza. intre 5 si 25 lei inclusiv 9,
si se poate converti si ea in inchisoare ca si amenda corectionala. Ad cu toate ca nu exista controversä in privinta transformarii pe care am discutat-o cand am vorbit de amenda co-
rectionald (10 or 15 lei), credem cd ziva se va socoti tot 5 lei amencla, iar nu 10, si aceasta pe baza generalital,ii art. 399 C. p. Pentru aceasta nu vom invocA drept argument cd dacä se admite solut,iunea contrarie, condamnatul la 5 lei amend& ar trebui sä steA o jumatate de zi in inchisoare, pedeapsa neprevazutd de Codicele penal, cãci aceasta obiectiune se puted face si legiuitorului din 1864, sub care cestiunea nu puted fi controversatd. Ne intemeem insd pe aceia cd art. 399 spune
formal cd pretutindenea cifra amendii, iar nu pedeapsa arnendii, se va reduce la jumatate, prin urmare, trebue redusd si. in art. 30 C. p. alin. ultim al art. 399, nu se opune acestei interpretari, Ca' ci el se ocupa de pedeapsa amendei, iar nu de modul evaluarii. Amenda politieneasca diferd de cea corectionala nu numai
in privinta quatitatii, dar si prin aceia ca, dupa glasuirea art. 383 C. p. ea se ia, in folosul comunei, unde s'a comis contraventiunea". § 3. Confiscarea specialä. 1930.
Aceasta pedeapsa complimentara 2) exista dupa cum
am spus si in materie criminald sau corectionala relativ la ') In Franta, dupa d. lid. Theodorescu, amenda corectionala s'ar puteA sui pAnd la 3000 lei. Prefata la Cestiuni de drept penal", in realitate ins6 legea din 28 Oct. 1888, edicteazA maximum de 3000 lei de amendä, and prin circumstante atenuante amenda inlocue$te inchisoarea, care e pronuntatA singurA de lege. Normand: Cours, Nr. 573. 2) Dupà d. de Liszt, confiscarea si distrugerea obiectelor produse din infractiune sau spre a comite o in fractiune nu sunt pedepse. Lehrbuch. § 58. Vezi arnAnunte si discutiuni interesante asupra confiscArii in Degois : Traité, N-rile 786-803, si la noi G. Fratoslifeanu : Dreptul, an. XVIII (1889), Nr. 77, p. 625-629, $i Al. Oprescu; Discurs de deschidere, Curtea Bucure$ti, Drept., XXXIV (19(J5), Nr. 55, p.450 si 452, $i A. Prins:
Science pénale, N-rile 870-872; Garcon: Code penal, art. 11, -Nr. 4 0. bibliografia citatA de dansul. W193
29
450
Obiectele care au servit la comiterea or Incercarea de comitere a infractiunei, sau care au rezultat din infracOune. In mod general ea e prevdzutd in art. 37 C. p. In special art. 144 si 146 C. pen., prevazand delictul de mituire, ordoand cd sumele ce serveau spre mituire sd fie confiscate in interesul stabilimentelor de binefacere. In Cartea III, care vorbeste de contraventiuni, legea pomeneste in art. 381 cd a treia pedeapsa politieneascd: Confiscarea de oarecare lucturi ce se vor fi prins", si mai multe articole urmätoare prevad in mod special diferite cazuri de confiscare. Cum circumstantele atenuante nu sunt admise in materie de contraventiune, si cum art. 386, 391 si 394 C. p. sunt imperative, credem ca judecatorii nu pot dispensa pe condamnat de amenda in acele cazuri, pot insä sä facd aceasta in cazul prevazut de art. 384 C. p. In legile speciale gasim art. 80 Cod. silv. din 9 Apr. 1910,
care prevede confiscarea speciald a instrumentelor care au servit la comiterea infractiunii. 1931. Din caracterul penal al confiscarii, Curtea noasträ de casatiune a tras consecinta, cd aceasta pedeapsd nu poate ft
pronuntata decdt in virtutea unui text de lege (art. 16
Constit.).
Prin urmare, dacd s'a pedepsit cu amenda i confiscare o contraventiune la art. 385 al. 9 C. p., care prevede nurriai amenda, hotdrirea va fi casabild I). Concluziunea e perfect logicd2).
Lisa confiscarea e o pedeapsa de natura particulara, si aceasta explica poate pentru ce legea n'a citat-o cand a enu . marat pedepsele.
Vom observä mai intdi cd art. 60 C. p. nu se aplica relativ la confiscare, judecatorii nu pot Intemeindu-Se p6 acest articol sa hotarascd neconfiscarea corpului delictuiui 3). Tot din natura particulard a confiscarii rezultd ca regula necumuldrii pedepselor nu se aplica in materie de confiscare, astfel cd dacd un individ e condamnat la cloud pedepse una criminala si alta corectionala, prima absorbind pe cea de a doua, 1) Cas. II, 1163 din 5 Tunie 1907, C. Jud, 1907, Nr. 58; In Pranta 6arpon: Art. 11, N-rile 5 i urm. 2) Confr. C. Botez: Cod. de sed., p. 604. 5) B/anche: Etudes, T. I, Nr. 78.
451
nu impedeca aplicarea confikarii, daceexista in acea a doua -pedeapsa ), Blanche chiar trage consecinta ca s'ar putea pro-
nunta confiscarea in afara de orce pedeapsa, nu numai in rpateriile prevazute de legile speciale, dar chiar in materiile .ordinare 2).
1932. Obiectele confiscate devin ale Statului, $i prin urmare,
vanzandu-se produsul lor nu se da persoanei dela care s'au .confiscat. Considerand zicea cu drept cuvant Curtea de casatie in 1880 ca art. 37 da judecatorilor facultatea de a confiscet obiectele aratate in acest articol, ceiace exclude dreptul
-de a se impartasi cei condamnati, in caz de vanzare din ,pretul lor4 9,
CAteva regule generale asupra executArii pedepselor. 1933. Sub § 9, intitulat in mod impropriu amehda politie-
neascA, legiuitorul pune niste regule generale, din care pe cateva le-am examinat relatiV la modul de executare al pedepselor. Vom studiã aid pe celelalte. 1) Calculul termenului osdndei. Art. 33 C. p., care dif era In redactiune de corespondentul stu francez (pus gresit la inchisoarea corectionala), prevede ca ziva se socoteste pe 24 ore, Anna 3a de zile, i anul 365 zile i adaoga ca ziva dela care incepe pedeapsa $i ziva in care inceteaza se vor socoti ca zile depline. Cu tbate ca termenii legii par a dispune contrar In Franta, jurisprudenta i unii autori admit calculul pedepsii in luni nu
pe 30 lie zile, ci in ziva corespondenta a lunei. De exemplu condamnatul la trei luni incepand dela 1 Iulie, ese din inchisoare la 1 Octombrie, pe cand daca s'ar calcula pe zile (90 zile), lunile Iulie $i August flind de 31 de zile, condamnatul ar trebul liberat in dimineata zilei de 28 Septembrie. Noi ne pronuntam pentru aceasta din urrna solutiune, care ste conforma cti textul legii, i In acelasi timp mai dreapta 4). 1) Ibidenz: Nr. 79, care citeazd
i
acest sens jurisprudenta Curtii
cle casatiune francezA.
2) Blanche; Etudes, I, N-rile 81, 82 si 83. 3) Cas. II, 507 din 25 Nov. 1880, B. 408. 4)
Confr. pentru doctrina §i jurisprudenta francezil Garpon: Art.
-40, Nr. 7.
452
Curtea noastra de cas. pronuntandu,se in sens contrariu, a ajuns la solutia ciuclata ca doua pedepse de 6 luni i o zi nu intrec maximum de un an 9. Observam ca dispozitiunea art. 33 al. 2 C. p., Ca ziva jn
care se incepe si se sfarseste pedeapsa se vor socoti ca zile intregi, nu e rationald cand este vorba de pedepsede scurtd durata, mai ales cand e vorba de pedepse foarte scurte. Astfel individul condamnat la o zi sau chiar doua zile de inchisoare, arestat seara, ar puted sa ceara libertatea a doua zi dimineata, desi alin. 1 al aceluiasi articol spune cd ziva se socoteste de 24 ore. Este contradictiune intre cele doua aliniate, si credem cd singurul inijloc de a le concilid, este de a aplica calculul pe ore din alin. 1 al art. 32 C. p., la pedepsele cu zile, i alin. al 2-1ea la pedepsele cu lunile 2). 1934. Dar, de cand va incepe sã curga termenul osandei ? Cestiunea e ward cand individul este pus in inchisoare, dupa ce osanda a devenit definitiva. Insa, dacd individul a fost inchis preventiv in timpul judecatii, cestiunea e foarte grea i a facut sd se naseä multe dificultati, atat la noi cat si in Franta, chiar dupa legea din 1892. Art. 32 C. p., distinge clan individul inchis a atacat or ri'a atacat hotararea condamnatoare. a) Daca osanditul inchis preventiv in timpul judecatii n'a atacat hotarirea condamnatoare cu apel or recurs, termenut pedepsii va curge din ziva hotarirei date. Aceeasi soluOune a da legea in cazul cand atacand hotarirea osanditul a isbutit sa o modifice in interesul säu i aceasta chiar in materii criminate 3). Si aceasta chiar daca s'a schimbat calificarea faptei, Cas. II, 112 din 12 Ian. 1903, B. 123. Curtea de casatiune calcu-
leaza ca 6 luni fac 180 zile, prin urmare de doua ori 6 luni si o zi fac 362 de zile; termenul e dar cu 3 zile mai mic de un an. Credem Ca orice rationament s'ar face nu e posibil sä admitera ea de doll& ori 6 luni, si
doua zile pe deasupra, ar fi cu trei zile mai putin deck un and Prin asffel de interpretari sofistice dreptul sä departeaza de logica si de bunul simt. 2) Pentru diferite probleme care se pot naste asupra acestui articol. Vezi B. Missir: Dreptul, an. VII, (1879), Nr. 22, p. 179-180. a) Cas. rom. II, 1252 din 4 Nov. t902. Dreptul, XXXIII, (1902), Nr. 38,
Era vorba de un condamnat la 10 ani recluziune si care, in urma casarii. fusese condamnat la 6 ani recluziune. C. cas. zice cu drept cuvant ca
453
de exemplu find dat in judecata pentru bancrutd frauduloasd, e osandit pentru bancrutd simpla '). b) Daca facand apel or recurs n'a isbutit, nu-i se va tine seamd de timpul cat a stat in inchisoare preventiva intre hotdrirea atacata §i cea de respingere. Putin importa in amandoud cazurile apelul or recursul procurorului ; orcare ar fi rezultatul lor, nu de ele depinde ca sã se tind or sd nu se tind seamd de timpul petrecut in arestul preventiv dupa darea primei hotärtri 2). 1935. Art. 32 C. p., a rezolvat cu modul acesta oarecare
dificultäti, care existatri in Franta inainte de legea din 15 Nov. 1892; totu§i el este incomplect i n'a curmat toate dificultatile, dupa cum nu le-a curmat nici legea francezd din 1892. Noi avem asupra acestui articol o bogata jurisprudentd, care putem zice cd se afld Inca in stare de formatiune.
Vom examind cdteva din problemele ce s'au näscut asupra art. 32 C. p. Observam mai intai in treacat cd legiuitorul nu vorbe§te de inchisoarea preventivä din timpul instructiunei, ci numai de acea din timpul judecatii §i dupd darea unei hotdriri, ceeace e o lacuna 3). Cestiunea cea mai grea asupra art. 32 C. p., este de a se §ti care sunt efectele desistarii, adicd ce se vor intdmpla cand osanditul, dupa ce a fäcut apel or recurs, in urrnd s'a rdsgandit
§i l'a retras. trt. 32 C. p., nu face nicio deosibire intre pedepsele date pentru crime or delicte i respinge recursul contra deciziunei Curtii cu jurati Romanati, Nr. 4, (1902); Confr. Cas. II, 596 din 24 Mai 1904, B. 874. 1) Limoges: 14 Nov. 1907, D. 1909, II, 119; Confr. Degois: Traité, Nr. 2131.
2) Este indiferentS 1mprejurarea cA individul al cArui recurs a fost
respins, fusese achitat de tribunal i condamnat numai de Curtea de apel, cAci legea nu distinge si nu tine seamA de aceasA imprejurare; Cas. II, 1540 din 27 Iunie 1907, C. jud. 1907, Nr. 50, Bul. C. cas 1182. a) Cu drept cuvAnt, d. Al. Oprescu, sustinea cã ar fi fost bine ca
legiuitorul sä tins seamA si de preventiunea dinainte de condamnare. Discurs de deschidere la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul, an. XXIV, (1905), Nr. 55, p. 451, col. 2-a. Vezi i discursul de deschidere al Proc. gen. P. Sadoveanu la Curtea de apel, Iasi 1900-1901, care sustine seaderea facultativet a pedepsii preventive conform legii franceze din Nov. 1892, C. jud. IX, Nr. 59 si I. B. Georgescu, care cere imputarea inchisorii preventive din timpul instructiunei. Pag. juridice, II, 19.
454
*1936. Asupra acestei cestiuni s'au sustinut 4 pareri: a) lit
caz de retragere a apelului, durata pedepsii se va socoti din ziva cdnd judecandu-se apelul, in urma retragerii, Curtea va lua act si-1 va respinge. Aceasta sulutiune extrem de sever&
admisa de Curtea de apel Bucuresti in 1900, probabil prin c. gresita intelegere a jurisprudentii Curtii noastre d casatiune, de care vom vorbi indata, a fost data in rnajoritate, si ea din fericire a ramas izolatal). b) In caz de retragere a apelului durata pedepsii se va socoti din ziva retrager4. Aceasta solutiune a fost admisd de Curtea noastra de Casatiune prin. (loud deciziuni in 1889, nu destul de bine redactate, i care probabil ca au indus in eroare pe majoritatea Curtii de apel din Bucuresti in 19002). c) Jurisprudenta franceza distinge intre apel si recurs; ea admite ca termenul pedepsii incepe
din ziva retragerii in caz de apel, insa in caz de recurs ea considerd recursu1 ca nefacut, i cd termenul, ar curge dela data hotarirei atacate cu recurs8). Aceasta distinctiune Curtea de casatiune franceza o bazeazã pe consideratiunea de echitate Ca termenul de apel find
mai lung, condamnatul a avut timp sä cugete matur asupra lui, pe când gresala recursului este admisibila, timpul find foarte
scurt4). Ea a fost admisd si de Curtea noastra de casatiune in 1895 pentru acelas motiv6). d) Retragerea fie a apelului, fie a recursului, fard nici o distinctiune, face sa se considere apelul 1) Curtea Bucuresti II, 195 din 13 Mart. 1900, C. Jud. IX,. Nr. 31 p. 248.
2) Cas. II, 206 din 29 Mart. 1889, B. 395; si 299 din 23 Mai 1889, B. 567. In acest sens se pronuntA d. lonescu Dolj, care insA aplicA aceeasi regula si la recurs, asupra cAruia nu s'a pronuntat Curtea de casatiune, asA cA gresit dAnsul invoacA acestea (Mud deciziuni in sensul pArerii sustinutA de dAnsul. 3) Cas. fr. 22 Nov. 1855, D. 56, I, 44 si C. Paris, 17 Nov. 1850, D. 68 V 354 (pentru apel). Cas. fr. 2 lul. 1852, D. 52, I, 222 si20 Mai 1853, D.53,
I, 240 (pentru recurs). Confr. pentru doctrina si jurisprudena franceth. Garpon: Code penal annoté. Art. 23 si 24,. N-rile 66-69 i Garraud. Précis, ed. 8-a Nr. 642, si Blanche: Etudes /, Nr. 129, p. 169, care criticA jurisprudea francezA; controversa a rAmas in Franta chiar in urma legii din 15 Nov. 1892. 4) Vezi mai ales Cas. fr. 2. Jul. 1852S. 52, I, 470; citat de Blanche Etudes I, Nr. 129. 5) Cas. II, 724 din 7 Dec. T895. R 1466: admitand ca recursul retrag este ca nefAcut,
455
sau recursul ca nefacute, i timpul pedepsii se socoteste dela data sentincei atacate. Aceasta solutiune a fost admisa la noi.de Curtea de apel din Bucuresti, sect. II, prin cloud deciziuni ln 1889 ') si de mir noritatea Curtii (Bucuresti, Sect. II, in 19002) relativ la apel), *1937. Noun ni se pare ultima solutiune cea mai juridicn, credem ca in instanta noastrn suprerna care deja a fãcut ur si pas in 1895 parasind jurisprudenta severn din ,1889, va res. pinge mai tarziu solutiunea ibrida si de transactiune a Curtii de casatiune franceza, careia cu drept cuvant i-a imputat Blanche§ dealtmintrelea atat de respectos i aprobator al jurisprudentii Curtii de Cas. fr., ca ea interpretand astfel art. 23 C. p., face legea, iar nu o interpreteaza3). *1938. Noi nu putem aproba distinctiunea facuta de jurisprudenta franceza ; cã aceastä solutiune ar putea sa fie admisa
de un legiuitor ca buna, nu o tagaduim 4), dar cd ea ar fi solutiunea legii, asa fum e redactata, este cu neputinta de sustinut.
Nicaeri in lege nu vedem aceastä distinctiune, care ne pare cu atat mai nerationala, cu atat se poate foarle bine ca apelul, sa fi fost facut in pripa dupa sfatul unui avocat neconstintios sau imprudent. Deja pedepsirea legiuitorului, cãci e o adevArata pedeapsa
de a nu se tine in seamn timpul petrecut in inchisoare, este destul de grea pentru fapta de a uza de un drept acordat de lege, si care este de interes public : nu putem merge mai depute, si prin cale de interpretare sa intindem aceastä pedeapsa la acela care a facut .apel i l'a retras. Dupa noi desistarea la apel, ca i la recurs, echivaleaza cu nefacerea apelului. Textul legii vorbeste ce e drept de facerea apelului sau recursului, 1) Curtea Bucuresti, If din 8 Febr. 1889; si 330 din 12 Mai 1889. 2) At. Kivu, minoritate: Decis: C-Bucuresti 195 din 13 Mart. 1900, C. Jud. LX, 31, p. 248. ') Blanche: Etudes, loc. cit.
D. lonescu Dolj care expune aceastit controversA, sustine al 4-lea sistem cA fArd distinctiune, un caz de retragere a apelului sau recursului, termenul trebue sA curgd dela retragere. Este o opiniune mijlocie care se poate sustine, InsA dAnsul greseste cAnd invoacA in acelasi Sens hotAririle Curtii noastre de casatiune 206 si 299 din 1889. 4) Deaceea si d. Garraud declarA crt soluOunea neadmisibilA in drept. e totusi echitabili.
456
4dar dovadd cd se gandeste la facerea insotita de judecatd este alin. III al aceluia$i articol '). *1939. In orice caz, chiar daca nu s'ar admite solutiunea ipe care o sustinem, cu nici un chip nu putem sä incuviintam solutiunea data de Curtea de apel Bucuresti, sect. II-a in 1900, ca In caz de retragerea apelului, durata pedepsii se va socoti. din ziva cand apelul a fost respins2). Aceastd solutiune e cu atat mai inadrnisibild cu cat, dupd Insa$i motivarea Curtii retragerea apelului echivaleaza cu respingerea lui. Prin urmare,
tot ce s'ar ptited admite in cazul cel mai nefavorahil pentru detinutul preventiv, ar fi cd termenul pedepsii sa curga din ziva retragerii apelului, i aceasta pe baza art. 32 al. 1, caci in acest caz hotarirea a devenit definitivä din ziva acelei retrageri.
Adaogam insd cd e gresit cd retragerea echivaleazd cu respingerea, cdci cum se poate respinge ceiace nu se mai ju-
(lea prin fapta ca judecatorii nu mai sunt investiti? E mai natural ca retragerea sä echivaleze cu nefacerea, caci ambele .dispenseaza pe instanta a doua ca sa examineze fondul afacerii.
Retragerea sau desistarea, e in realitate luarea Inapoi a apelului. Ea dispenseaza instanta superioara de judecata ; prin rurmare nu e drept ca sä nu i se tind seamd de timpul detentiunei preventive in urma judecarii. *1940. 0 alta dificultate se prezintä Iii cazul cand find condamnat de tribunal un individ a facut apel care i s'a admis.
insä in urma a facut $i recurs care i s'a respins. Ce se va Klecide in cazul acesta ? Va perde osanditul si termenul dintre
sentinta tribunalului $i a Curtii de apel pe care-1 cd%igase, reusind in apel, prin faptul cd a perdut recursul in casatiune ? Negativa ni se pare incontestabild, cdci acest timp e definitiv ca$tigat conform art. 32 al. II. Dar daca timpi.il intre sentinta trib. i deciziunea Curtii,
i se tine in seamd, ce vom zice despre timpul dintre deciziunea Curtii de apel, care a admis in parte apelul, i aceia a Curtii de casatiune, care-i respinge recursul ? I se va tine In seamd i acest timp ? Credem cd trebuie a rdspunde afirmativ, 1) In acest sens Normand: Cours, p. 336. 2) C. Bucuresti 195 din 13 Mart. 1900, C. Jud. IX, 31, p. 248 in majoritate.
457
fiindca ar fi straniu ca sa se tina In seama timpul anterior al unei deciziunei i sa nu se tind in seama cel posterior 1). *1941. Ce se intampla clan, dupa casare, o instanta similard reduce pedeapsa data de instanta egala ? Curtea de casatiune a decis In 1893, ca termenul Incepe sa curga dela ultima deciziune, caci prima prin casarea ei nu mai are nici o existenta juridica" 2), insa in 1902, a schimbat aceasta jurisprudenta i, dupa parerea noastra, bine a facut3). In adevar, daca s'ar admite sofistica motivare din 1893, art. 32 C. p. nu ar mai avea. nici o aplicare in caz cand s'ar admite recursul dupa cererea condamnatului, caci i atunci s'ar putea zice ca prima deciziune nu exista. $i s'ar puted admite acelasi lucru, chiar in caz de apel. Curtea de casatiune uita insa ca recursul admis in favoarea osanditului nu se poate intoarce in contra lui in ceiace priveste fixarea zilei dela care incepe sa curga pedeapsa. Putem dar sa cpnsideram deciziunea din 1893 ca o adevarata gresala sau inavertenta a Curtii de casatiune, si sa ne unirn cu deciziunea din, 1902 care a admis o solutiune contrarie 4). *1942. i Curtea de casatiune perseverand in aceasta din urmä jurisprudenta, a mers mai departe, admitand chiar un
lucru care se poate contesta. Era vorba de un individ condam-
nat de Curtea cu jurati, caruia in urma recursului i se redusese pedeapsa, insa facand un nou recurs, acest din urrna recurs i s'a respins. Curtea de casatiune a decis ca, in acest caz termenul va curge dela prima deciziune a Curtii cu jurati, ti9 Aceasta era cel putin interpretarea parchetului Curtii de apel din Iasi in 1892, si putem zice si a Curtii noastre de casatiune (Vezi
No. 1931); in sens contrariu Blanche: Etudes, T. I, Nr. 126 si Cas. fr. 3 Iulie 1847, S. 47, I, 741; B. Nr. 148, citat de Blanche. Confr. Garpon: Art. 21-24, Nr. 65 care aproba solutiunea Curtii de Casatiune. 2) Cas. II, Sect. vac. No. 419, din 5 Aug. 1893; Confr. II. Nr. 38 din 25 Ian. 1894, B. 65. 2) Cas. II, 1252 din 4 Nov. 1902, Curler. Jud. XI, 688. 4) In acest sens $lef. Scriban: Curier. Jud. XI, 689 si Ionescu-Dolj: Curier. Jud. XI, 687. Asa s'a calculat pedeapsa abatelui Moriseau, pus in libertate indata dupa juclecata, caci espirase termenul de un an la care fusese condamnat, in timpul judecatii. Tot astfel a interpretat i parchetul general Iasi, in afacerea Onit si altii. Ionescu-Dolj: Curier. Jud. XI, p. 687, nota 10.
458
nându-se in seamd chiar termenul ce a curs intre a doua deciziune a Curtii cu jurati §i respingerea recursului contra ei1), Solutiunea poate fi contestatd, in orice caz doctrina §i juriSprudenta francezd este in sens contrariu. Noi insd; dupã motivul care 1-am invocat mai sus vorbind de ipoteza admiterii apelului §i respingerii recursului, credem cd solutiunea Curtii noastre de casatiune este bund. *1943. Se va tine seamd de inchisoarea preventivd ca sä reduca orice pedeapsa or reducerea se refera numai pentru pedeapsa care individul e inchis preventiv ? Cu drept cuvant Curtea de casatiune a admis aceasta din urmd solutiune2), cdci aceasta pare a fl fost intentiunea legiuitorului. Jurisprudenta Curtii noastre
de casatiune e in acela§ sens8). Interpretarea contrarie ar fi fost foarte periculoasd4)
*1944. 0 cestiune delicata este de a sti dacä timpul dela , arestarea individului definitiv condamnat pand la intrarea in inchisoare, se va tine in seamd, pentru a se scadeã din durata inchisoric. Tribunalul Sena prin o deciziune din 21 Aug. 1850 a admis afirmativa 5), dar Curtea de cas. francezd6) s'a pronuntat.
in sens contrariu si credem cu drept cuvant. In adevar, daca s'ar admite parerea contrarie, cei condamnati la o zi sau cloud de inchisoare, care ar fi prinsi la a distantd mai mare de casa de penitentiar, nici nu ar trebui 9 Cas. II, 596 din 24 Maiu 1904, B. 874. 21 Vezi dejziunile in Blanche: Etudes I, No. 133, care aprobA aceasra jurisprudentA. 2) Cas. II, 9 din 8 Ian. 1908, B. 83. 4
In adevAr un individ care a fost tinut inchis preventiv mult
timp, ar putea sã bath' sau sA fure fat-A sA se teamA de pedeapsa pe care o are deja indeplinitA. Ar puteA Mai ales sA batA pe judecAtori. Noi credem,
insA cA e inadmisibil a se conStitui o creantd de inchisoare, contra societhtii.
5) In acest sens se citeazA la noi o circularA a lui/V. A. Bdrzu, fost proc. gen. Curtea de Apel, Iasi, No. 19 din 1884 ; si mai tftrziu circulara in acelasi sens a d-lui I. Bastache, proc. gen. al Curtii de apel Galati si M. .i.tiu, proc. gen. al Curtii de apel Iasi. C. Jud. 1902, No. 83, p. 685, col. 2-a , nota 2-a . 9 Cas. Fr. 17 Dec. 1850, S. 51, I, 64; D. P. 50, I, 343; in acelasi sens.
Blanche: Etudes I, Nr. 175. Cazul rezolvat de Curtea de cas. se complicá prin imprejurarea cA insusi condamnatal se depArtase dela locul unde trebuiA executatd pedeapsa.
4591
arestati, caci pentru ei inchisoarea s'ar reduce la calatoria pe drum si la simpla vedere a inchisorii. Desk legea nu s'a gn dit la aceastd discutiune, insd art. 24 Cod. pen. pare mai favorabil acestei pareri, caci el prevede cd cel osandit la inchisoareva fi inches intr'o casci de coreefiune, §i in timpul ducerii. la inchisoare, desi privat de libertate, individul nu este inchisin casa de corectiune1),. 1945. Cine se pronuntd in privinta. aplicarii pedepsii ?, Dupin, procuror general al Curtii de casatiune franceat intr'un rechizitor din 27 Mai 1845, era de parere cd aplicarea . pedepsii apartine Ministeruldi public, insd dacd existd o con-, testare, se va pronunta justitia. In acest sens este si jurispru? denta Curtii de cas. In Franta 2) si credem. cd solutiunea este conformd legii. Curtea noastrd de casatiune s'a pronuntat in acelassens 3).
1946. 2) Publicatiunea condatnnaliunei, este presdisd. de legiuitor prin art. $4 C. p., ca pedeapsd accesorie numaL in materie de crima. Ea se face in extract si se afige in orasul. incare s'a pronuntat hotdrirea, in comuna uncle s'a comis crima,.
la locul unde se va executa pedeapsa si in fine, la locul do-, miciliului condamnatului.
Prin aceasta pedeapsd se stabileste Inca un interes de a._ distinge pedepsele criminale de celelalte pedepse. Nu trebue sa confunddm aceastd publicare cu. publicitateahotaririlor care trebue sä existe la toate hotAririle penale, nicL cu publicarea care poate fi ordonatd de judecdtori ca pedeapsd, complimentard corectionald 4). 1) Mi . justitiei printr'un ordin adresat parchetultd general, Iasi,. 7752 din 17 Maiu 1895 a dispus ca pedeapsa sA se calculeze din zivak IncarcerArii. AceastA pArere a fost sustinuta de d. /.Nicoleanu, ale cAi ei vederi, argumente sl citatiuni le-am admis si reprodus mai sus, pArAn duni-se intemeiate. Dreptul an. XV (1885), Nr. 5, p. 34-35 Vezi si lonescuDolj: Curier. Judiciar 1902, Nr. 83. 2) Blanche: Etudes, I, Nr. 134. Cas. II, 449 din 25 Nov. 1885, B. 869. 3) Cas. II, 167 din 19 Mart.1897, R 491; Confr. 273 din 20 Mai 1897, B. 777, si 383 din 1 lul. 11397, B. 983, si 254 din 14 Mai 1897, B. 753. In acest sens la noi M. Ciocdrdia: C. Jud., IX (1900), p. 453-458. Discurs-. de deschidere.
0 Vezi Degois: Traité, N-rile 804-809; Conk. Garpon: Code pe nal annoté. Art. 36.
-460
1947. 3) Dreptul condamnatului de a consunica cu ,familia e prevazut de art. 3T C. p. Acest articol ne pare rational, insa credem ea ar fi trebuit sa distinga diferitele genuri de condamnati, nepermitand de exemplu condamnatilor pe viata ca sa vada niciodata familia lor, celor condamnati la ununca silnicd pe timp marginit numai 1 data pe an sau la doi ani, etc. Trebue a face pedeapsa cat se poate de severd pentru marii criminali ; cei condamnati pe viata sa fie intru catva ca morti pentru familia lor. 1948. 4) Despdgubirile civile sunt prevazute de art. 36 C. p. Legea spune Ca ele se dau victimei, insa ea interzice de a se afecta de judecatori la alte trebuinte, chiar la vre-o opera .de utilitate publica, §i chiar cu consimtimantul partii vatamate.
Legiuitorul s'a temut ca generositatea reala sau prefacuta a partii vatamate sa nu influenteze pe juclecatori in sensul de a exagerd cifra despagubirilor. Daca tribunalul a spus numai cd partea civila a destinat
despdgubirile fentru opere de bine-facere, hotarirea nu este nula 1). Cu atat mai mult nu se poate cere casarea hotarirei .care n'a dispus ca despagubirea sa fie data operelor de binefacere, cad aceasta ar fi contra legii. Ni se pare chiar ciudat ca o asemenea cestiune a fost dusa pana la Curtea de casa-tiune in Franta 2).
In sa, daca s'a facut cerere de daune in'erese, instanta de fond trebue sd se pronunte asupra ei, chiar clacä s'a addogat -cà despagubirile sa se pronunte in favoarea unui a§ezarnant de bine-facere ; altfel este casare3). Vom adaoga Ca In. Curte de casatiune a decis ca produsul unui delict nu poate servi spre despagubirea unui tertiu, ci numai victimei infractiunei Daca partea civila cere daun §i declara ca le darue§te 1) Cas. fr., 25 Apr. 1854, S. 56, I, 511 si Pal. 56, I, 479.
2) Cas. f., 25 Febr. 1830, B. 54; S. et p. chr. In acelasi sens Gar.con: Op. cit., art. 51, Nr. 5. 3) Cas. II, 132 din 12 Mart. 1891, B. 350. 4) Cas. II, 437 din 22 Nov. 1905, B. 1458 (civ.). Afacerea tragerilor
false dela Finante. Principiul este in sine drept, aplicatiunea insä era gresitã, de oarece e inaçlmisibil Ca prin tragerile false s'ar prejudicia *Statul; (in realitate se prejudiciau actionarii care erau privati de norocul de a le esi renta la sort).
46P
unei jnstitutiuni de bine-facere, Blanche este de pdrere cd cererea nu e nuld, ci numai atribuirea ei, cdci numai ea estecontrarie legii. Dânsul citeazd in acest sens C. cas. fr. 1).
Priviri de libertate care nu sunt pedepse. 1949. Sub acest titlu, ca apendice, vom studid cdteva rndsuri judiciare si administrative care desi sunt o privatiune a libertatii, nu sunt insd in realitate pedepse propriu zise. In aceasta categorie inträ; 1) Detentiunea preventivd. 2) Inchiderea minorilor. 3) Inchiderea nebunilor. 4) Inchiderea vagabonzilor. 5) Inchisoarea pentru datorii. I) Detentiunea preventia 1950. Vom fi foarte scurti asupra inchisorii preventive,
fiindcd aceasta e o materie de procedurd penala. Privatiunea libertatii in dreptul modern este de ordinar o pedeapsd, insd in unele cazuri ea are de scop de a se asigura de persoana detinutului. Inchisoarea preventivä e arestarea inainte de judecatd a untii individ care a comis sau.se crede cd a comis o crimft sau cel putin un delict important. Scopul deteritiunei preventive este quadruplu: i) Ca sd impedece pe culpabil sä fug; 2) Sa nu corupCr pe martori sau sa pund altepiedici justitiei; 3) RI fie la disnozitiunea justitiei spre a puted sä ia orice inforrnatiuni dela el; 4) Si evite perpretrarea de noi infractiuni din cauza excittrii in care se afld condamnatul or al;ii in contra lui din cauza infractiunei. Detentiunea preventivd nu este o pedeapsd, ci o mfisurd. de procedurd, deaceia se va studid mai de aproape in Procedura pmald. Ea se distinge de pedeapsd, prin aceia cd pedaapsa se executd chap judecata i condamnare, pe cand inchisoarea preventivä se executd in timpul infractiunei si al judecatii. In afard de aceasta, inchisul preventivf, nu poate fi recidivist, si in nici un caz nu poate fi supus la lucru. Inchisoarea preventivd, trebue sd mdrturisim cd este o. tristd violare a libertatii, si cateodatä a dreptatii si a inocentii; insä necesitatea sociald adeseori o dicteaza. Ar fi totusi de 1)
Cas. fr. 25 Iul. 1830, Bul. 1830, Nr. 54.
462
dorit ca sd nu se abuzeze de ea, lungindu-se cu lunilo cum .adeseori s'a vazut in tara noastrd. Spre a evitd acest lucru legea
de organizare judentoreascd din 1890, prin art. 92, a voit ca
st intervind si tribunalul la confirmarea mandatelor de arestare, care inainte, erau ldsate la apreciarea numai a judecdtorului de instructie. Aceastä mdsurd a fost mentinutd in leaile ulterioare. '2) Inchiderea minorilor infractori, care au lucrat färä pricepere. 1951. Art. 62 C. p. dispune cd, dacd un minor intre 43-15 ani se constatd cd a lucrat fdrd pricepere, cand a comis o infractiune, el nu se va pedepsi, ci se va da sub paza pdrintilor spre a-1 aved in mai de aproape prtiveghere, or se va pune o mandstire, unde va sta un numdr de ani fixat 'de judecdtori, nu insä mai mutt decat pánd la majoritate. Aceastd internare a minorului in mdnastire este ce e
drept o privatiune a libertdtii, insd nu e o pedeapsa, cdci legea
-singura zice cd, minorul intre 8-15 ani, care a lucrat fard Tricepere nn se va pedepsi. In realitate dispozitiunea legii e.0 indsurd de corectare sau de educare, luatä contra minorului .care a lucrat fdrd pricepere, si care nu are pdrinti in a cdror viitoare supraveghere sd se poat4 increde justitia. 1952. In Rornânia Insä dispozitiunea legii este in fapt ne-
aplicatd. Penitentiarul de minori Mislea, nu cuprinded altddatd decat minori mai mari de 16 ani ; vechile statistici ale peni-
lentiarelor, de ex. statistica pe 1887, tabela No. 4, care ardtd impartirea detinutilor dupd etate, nici nu pomeneste pc deti-nutii mai rnici de 16 ani, ci in prima coloand sunt trecuti detinutii dela 16-21 de anil care in 31 Dec. 1887 erau in numär efe 137 bArbati si 2 fernei, dacd \rpm exclude prevenitii1),. Prin urralre, se pare cA justitia i adrainistratinnea, noasträ
nu se preocupau nci chiar de minorii mai mid de 16 ani, 'earl au lucrat cu pricepere, cu atAt mai mult nu s'au preocuTat de aceia care ifau lucrat ,cu pricepere. Actualmente se gasesc in penitentiare i minori mai mici 1) Relaliv la renitentiarul Mislca, vezi o monografie Simion E. Niculescu. Istoricul casei de educaVnne corec4ionaLa pentru minori Mislea, Plo:.;ti 1909_
463
de 16 ani. Dupa intormatiuniie luate la Directiunea penitentiarelor au intrat in cursiil anului 1910 In penitentiarele centrale 95 barbati si 10 femei condamnati, mai mici de 14 ani Totusi si astazi, pentru minorii fait pricepere nu existd asezarnantul special de care vorbe§te Codicele penal. In orice caz sub punctul de vedere legal, din cauzä ca inchiderea minorilor cari au lucrat fara pricepere nu e o pedeapsa, rezulta cd nu poate sa fie vorba in asemenea caz de recidiva, daca mai tarziu acea persoana devenita majora a 'con& vre-o infraCtiune 2). 3) Inchiderea nebunilor
1953. Inchiderea nebunilor se faced la noi altddatä in s'au mod patriarhal, asa. Inca puteau sa se intample abuzuri, cum
chiar intamplat in Franta. 0 lege a intervenit in 15 Dec. 1894, care reglementeaza actualmente aceastd materiet dealmintrelea cu totul streina legislatiunei penale, cdci aceasta privatiune a libertatii nu constitue o pedeapsa. $i nu constitue o pedeapsd
chiar atunci cand internarea s'ar face din cauza unei crime comise de un nebun ; deaceia in cazul cand nebunul revenindu-si in fire, ar comite o infrpctiune, el nu va fi socotit ca recidivist. 4) Inchiderea vagabonzilor 3) vi prostituatelor 1954. Art. 217 voind sa defineasca pe vagabonzi, zice ,,Vagabonzii, adica oamenii fara capatai, sunt acei care nu au nici domiciliu statornic, nici mijloc de hrana, nici exerciteazd obisnuit vreo profesiune sau mestesug".
1) De uncle a luat Directiunea penitentiarelor cifra de 14 ani pentru
statistica sa, n'am putut afla. In vechile statistici se prevedeA cifra leg)alä 16-20 api. 2) Garraud: Précis, ed. XI, Nr. 25e, p. 477. 3) Vezi asupra vagabonzilor: Discurs de deschidere al d-lui Raicrividecinu, Ia deschiderea anultii judecAtoresc ai amrlui
f899 a Ctrrtii
de apel, Ga1ai. Dreptul an. XXVII (1898), N-rele 57 si 5.8. C. Jud. an. rya, Nr. 32 Interesante-amAnunte isoricei filosofice in A. Prins: Science
penale et droit positif. Bruxelles 1899. Uwe IX, N-rile 977 i007, p. 569
i urm.
464
Toate 1mprejurarile de care vorbeste legiuitorul nu constituesc o infractiune, insa predispun la infractiune. Istoria si statistica zice d. Prins arata ca vagabondarea este anticamera criminalitatii" '). Deaceia unele legislatiuni considera
simpla fapta a vagabondarii ca o infractiune; astfel e legea franceza : a noastra nu considera aceasta stare ca o infractiune, insa in orice caz, stiind cat de periculoasa este pentru societate, desi declara ca vagabondagiu nu se pedepseste (art. 221), ia masuri ca sa evite aceastä plaga sociala. Acei declarati de vagabonzi zice art. 219 se vor aduna inteo manastire, sau un alt loc anume determinat prinleun regulament de administratiune publica, si se vor supune a invata o meserie, cu care sa se poata hrani, sau vor fi obligati a lucra in meseria ce cunosc. Timpul sederii lor in asernenea loc va fi dela *ease luni pana la un an". Aceasta trimitere la rnanastire, desi seamana a fi o penalitate, care se da dela 6 luni pana la un an, insa nu e adevarata pedeapsa. Francezii pedepsesc atat vagabondagiul cat i cersetoria,
pe care le considera ca delicte pedepsite cu inchisoarea; la noi insa legiuitorul n'a voit sa ia decat masuri pretrentive, iar nu represive contra vagabonzilor. Cum insa in Romania nu exista localul ori institutiunea speciala pentru vagabonzi, aceasta dispozitiune, ca pi cea relativa la minorii fara pricepere este platonica. Dan vagabonzi-
lor nu se aplica In realitate art. 219 C. p., In schimb Insa, atat ei cat si prostituatele sunt adeseori detinuti prin aresturi motiv-ca ei calca legile de politie. Acest abuz exista atat la noi, cat si in Franta, unde chiar se pare ca el e cu mult mai des decat la noi. Fata cu aceste tiinte, desigur putin interesante, se pareea principiul libertatii individuale nici nu ar exista in dreptul public. Insa zic d-nii Ch. Adolphe *i F. Helie se invoaca oarecare imprejurari speciale, se citeaza certe clase de persoane care ar motiva o derogare la aceasta regula ; neconte3) A. Prins: Criminalité et repression, 13. 64. Luther in prefatA Liber vagatorum, zice: E important ea suveranii, seniorii, consilierii, oraselor i ai burgezilor sA fie prevAzatori, si sa inteleagA cã nevenind in ajutor sAracilor se adaoga infractorii. Trebuie dar ca fiecare oras,. fiecare stat sA cunoascA sAracii i sA le vinA In ajutor".
465
nit se aresteaza fara mandat si fara judecata, evadatii din inchiocne, dezertorii, soldatii retardatari, cersitorii, femeile publice, nebunii, calatorii fard pasport i strainii" 1). D. Garraud ne spune acelasi lucru. Dar administratiunea zice dansul este armata, sau se pretinde armata, chiar actualmente cu oarecare drepturi, pe care trebuie sa le precizam in. contra cersitorilor, femeilor publice, nebunilor, calatorilor fara pasport i strainilor". Aceasta privatiune a libertatii e desigur un abuz, care se
perpetuiaza din cauza ca politia e rareori certata de justitie pentru violarile de lege pe care le comite. Trebuie sa marturisim dealtmintrelea ca, agentii politienesti care fac astfel de arestari sunt de buna credinta, caci sunt convinsi Ca lucreaza in interesul public. Lucrul e asà de obisnuit incat li se pare ca este o lege consacrata prin obiceiu; asa au apucat dela cei de mai inaintea lor, asd continua si ei2). Nici aceasta inchisoare a vagabonzilor nu poate fi considerata ca o pedeapsa si nu atrage recidiva, afara dacä e vorba de vagabond in prevederile art. 223 §i 224 C. p. care constituesc infractiune. 5) Inchisoarea pentru datorii.
1955. Putine institutiuni au trecut prin faze atat de extreme ca inchisoarea pentru datorii zisa i constrangerea corporala. Nu numai ca legislatiunile au trecut dela cea mai mare asprime, pedeapsa cu moarte, la indulgenta extrema i absoluta, nepedepsirea, dar chiar, lucru ciudat s'a vazut in aceiasi legislatiune, aci instituindu-se pedepse foarte severe pentru simpla negligenta or nenorocire, ad in schiinb nepedepsindu-se cea mai mare si cea mai vadita rea credinta a debitorului care nu-si plateste pe creditorul sau. *1956. Cu cat vom strabate mai mult in noaptea secolilor zice Eschbach cu atat vom veded acest lucru ciudat ') Ch. Adolphe §i F. Retie: Théorie, T. II, Nr. 535. 2) In anul 1879, dupa cum se. vede In statistica publicatä In 1884 4p. 78-79), din 480 preveniti pentru vagabondare, din care 182 s'au isgonit din tat% conform dispozitiunei art. 220 C. p. find streini, iar restu1 eau osandit la diferite pedepse, bine inteles in cazurile In care vagabondarea constitue §i la noi o infractiune, art. 223 §i 224. 50195
466
persoana iar .nu bunurile unui om, rdspunde de datoriile sale. La Romani, debitorul care nu plated pe creditorul sau era un adictus, adicä devened sclavul lui. Cand un debitor Ca
aved mai multi creditori, acestia aveau drept sd-f vanda. peste Tibru, i daca nu puteau sa obtind un pret bun, ei aveau dreptul
dupd cum ne spune Aul. Gelliu in Noctes Atticae tae i sasi imparta membrele lui.
sa.-I
Tertiis nundinis, partis
secanto si plus rninusve secuerunt se fraude esto. Iata vechile timpuri. Ldsand pe cele intermediare, sä ardtam, sau mai bine zis sa discutdm sistemele epocei moderne. *1957. In vechiul drept francez se admited inchisoarea pentru datorii ; Revolutiunea o desfiinteaza. in 9 Martie 1793, dupd propunerea lui Danton, i o reinfiinteath in Ventose, an. IV. Cod. civil a admis constrangerea corporald in art. 2059-2070, insã restrangand aplicatiunea ei; legile ulterioare au restrans-o si mai mult, si in fine legea din 22 Iulie 1867 a suprimat-o cu desdvar§ire in materie civild i comerciald, afara cand e vorba de o obligatiune nascand dintr'o infractiune, regula care exista
si in Belgia. 1958. Pe cand in Franta se desiiinta treptat inchisoarea pentru datorii, si aproape cand ea dispdrea din legislatiune, in Romania se promulga legea din 12 Sept. 1864, asupra constrangerii corporale prin care se reglementa aceasta materie. Ea fusese propusd de guvernul Cogalnicianu, ceruta de comerciantii Capitalei prin glasul starostelui lor C. A. Rosetti si sustinuta de V. Boerescu, G. Costa-Foru, Cogalnicianu, si Papiu Ilarian. Combattita cu furie de conservatori, respinsd in sectiuni ; legea s'a promulgat de Alexandru Ion I Cuza, in puterea Statului din 2 Mai 1864. Dealtmintrelea institutiunea erd foarte veche in Romania2). 1959. Noi nu vom studid aceastd lege, pentru bunul motiv cd ea n'a fost i probabil cd nu va fi niciodata aplicata. n'a fost aplicata, din cauza di in dispozitiunile ei transitorii se ziced : 1) Ca se va infiinta in fiecare judet o casd pen0 Legea fusese cerutà prin o petitie iscalitA de 118 comercianti fruntast ai Capitalei in interesul comerciului. 2) V. Boeresca, profesor de dr. comercial la Fac. de drept din Bucuresti, pe atunci liberal. In sedinta din 19 Ian. 1864. Dim. Ghica 11 acath cä de cand s'a intors din strainAtate a sustinut ideile cele mai radicale.
467
tru inchisoarea penala i alta pentru inchisoarea de datorii; 2) Se va face un regulament de administratie al acestor case (art. 75); 3) Legea nu se va aplicà decat 10 zile dupä ce se va constatd prin Monitorul Oficial executarea acelor cloud prescriptiuni de mai sus, adica facerea casei si a regulamentului (art. 76). Regulamentul find mai lesne de facut, fiindcd el nu cered bani, s'a facut si s'a promulgat la 3 Ian. 1865, insd casele de arest nici pand astdzi nu s'au infiintat, ceiace a facut ca legea sa nu se aplice niciodatd. 1960. $i, acurn e timpul sa ne Intrebam : e bund sau rea inchisoarea pentru datorii ? Si ad, ca in multe alte privinte partidele inaintate sunt intr'o profunda eroare. Ele cred Ca ocrotesc pe oamenii de jos, scapand pe saraci de inchisoare, si in realitate nu fac decal sa ocroteascd reaua credinta a celor de sus, si sa ruineze creditul personal, de care saracul are mai multd trebuinta decat oricine.
In realitate lipsa unei legi de constrangere corporala e favorabila nu saracilor, ci avutilor, sau clasei burgheze, care pot sa faca abuzuri de increderc abile fara sa se teamd de Tigorile legii penale.
1961. aci nu trebue sd uitam acest fapt ca, dacd altd
amanet, dacã e un functionar or pensionar gaseste un mijloc de credit in leafa or in pensiunea lui, iar cdnd n'are nimic din toate acestea recurge la o escrocherie, caci are capul mai fin si mai dispus la fraude decat un Oran sau un lucrAtor, care sunt lipsiti de toate aceste mijloace. Astazi rar se intampla cazuri de insolvabilitate la saraci, sau la oameni cu putina avere, pentru bunul motiv cd lor nu le face credit nimenea, din contra insolvabilitatea e frecuenta la oamenii mai mult sau mai putin avuti,. care nu se multumese sa-si mandnce averea lor, ci de iordinar cauta sa insele pe creditori f)rofitand de lipsa unei legi ipentru inehisoarea penitru datorii. Astazi sunt adevarate cuvintele tul Naporeon" I
468
care ziced cd sunt faliti milionari care insultd morala publica prin fastul ion! *1962. Dovadd cä legea din 1864 nu era indreptata in contra
saracilor este cd ea cered ca datoria sd fie de eel pulin 500 lei, pentru ca judecatorii sd aibä dreptul de a pronunta inchisoarea pentru datorii (art. 10), si 1000 pentru a fi obligati sa o pronunt.e. E evident insd, cd asemenea sume considerabile in 1863 nu se incredintau färd amanet sau ipotecä la persoane sdrace sau unui tdran. Legea din 1864 nu era dar indreptata in contra saracilor, ci contra escrocilor, lucruri cu totul diferite, putem chiar zice contradictorie. Lipsa legii de constrangere corporald tocmai pe sdraci
ii loveste, iar nu-i ocroteste, cãci le tae orice credit de care au uneori trebuinta chiar avutii, cu atat mai mult sdracii. Din contra pe burghezi legea ii ocroteste cdci le dd Inca un mijloc, dacd nu licit, cel putin nepedepsit, de insusirea bunului altuia. Atat de adevdrat este cd legea nu puted fi contra poporului, si nici chiar contra burghezimei cinstite, incat in
sedinta din 18 Noembrie 1863 a Camerii deputatilor, ea a fost sustinutd de un democrat infocat Cost. Rosetti, ca staroste al negustorilor, si combdtutã de conservatori ca Grig. Sturza, G.
Ghica si C. N. Brdiloiu, din care unii isi aparau propria lor cauzd.
In orice caz nu Brailoiu, pdrintele Codicelui penal Stirbei din 1850, care rezervd bâtaia pentru mojici, poate fi socotit mai democrat ca Dufriche de Valaze 9, si nici nu e admisibil cd va apärd interesele poporului mai bine si mai inteligent decat Cost. Rosetti.
Dar sä ldsärn la o parte aceste consideratiuni, ci sä discutam cestiunea in sine: inchisoarea pentru datorii, trebue sd existe in o legislatiune ? 1963. Mai intaiu vom observd cd noi nu admitem inchisoarea pentru datorii, decal cu conditiunea ca creditorul sd. 1) Dufriche de Valazé: Lois pénales; Aleneon: p. 394. Contracter plus de dettes qu'on ne peut acquitter On nomme tres mal A. propos cette action très commune, banqueroute; c'est un vol qu'il faut punir de la deportation pendant trois ans". Sustine deasemeni constrAngerea corporalA; Troplong: De la contrainte par corps. Paris, 1847, p. IV §i CLXXXVIII; Bentham: Théorie des peines I, p. 154; Paucity:Lacantinerie Précis de droit civil.
469
dovedeasca reaua credintã a debitorului, sau cel putin ca a facut cheltueli exagerate in raport cu averea sa, ctiestiune care va fi apretiata de judecatori. Cu aceastd restrictiune, ni se pare
cd inchisoarea pentru datorii, este tot ce poate fi mai drept. In adevar, cand o persoand furd, sau prin insaldciune isbuteste sä sustraga o parte din avere, acea persoand cade sub prescriptiunile legii penale ; pentru ce n'ar caded i un in4:livid care abuzeazd de increderea ce-i se acordd, ludnd niste bani i nerestituindu-i cu rea credinta ? Pentru ca acela care ar furd o paine sä fie pedepsit, i acela care insald si face sa i se dea zecimi i sute de mii de lei, pe care nu le mai restitue,
sä poata sã stea in libertate ? Nu indreptateste acest lucru, amarele cuvinte ale lui Proudhon : Un sarac a furat o paine, trebue condamnat; le miserable I pourquoi n'a-t-il vole des millions ?"
1964. Dar dacä aceastä comparatiune sau aserndnare nu
e complecta, existä alta in care se afld identitate aproape complecta. Dup. Codicele penal din 1864, art. 343, culpabilii de bancrutd frauduloasd se pedepseau cu recluziunea, iar cei culpabili
de bancrutd simpla se pedepseau cu inchisoarea corectionala dela o lund pana la doi ani (art. 345). Dupa legea din 1874, bancrutarii fraudulosi se pedepsesc cu maximum inchisorii si cu interdictiunea pe timp marginit; in fine, Codicele de comert din 1886, mentinand pedeapsa pentru bancruta frauduloasä, pedepseste pe bancrutarii simpli cu inchisoarea dela 6
luni la 2 ani. Prin urmare, pedeapsa chiar a bancrutarilor simpli este destul de mare ; ce este insä bancrutul deck un comerciant care nu mai face fata pldtilor, si care, pe langa aceasta, e culpabil de negligenta sau de cheltueli exagerate. Ne intrebdm insd, dacd un comerciant culpabil de negligenta e pedepsit cu 2 ani de inchisoare cand e insolvabil, drept este oare ca civilul in acelasi caz, i chiar cand este de rea credintä sa scape cu totul de pedeapsa ? Este oare intelept i drept ca, in aceiasi legislatiune sä existe cloud dispozitiuni atat de diferite, comerciantul nesolvabil si de rea credinta sa poata sa fie condamnat pEnd la 5 ani de inchisoare, iar civilul nicio zi ? 1965. Nu numai CE aceasta dispozitiune e nedreapta, dar chiar ea aduce rele rezultate sociale, cdci gratie ei o multime
470
de persoane care ar trebui sd stea in inchisoare ca unele ce sunt certate cu onoarea, adeseori infecteazd atmosfera politica,
ocupand situatiuni inalte In Stat, cdci, din nenorocire acesti escroci sunt adeseori inteligenti, e1ocini, abili i culti. Ce poate fi mai revoltant decat a veded un ministru, un prelat inalt, un legiuitor, un judecdtor inalt, care au inselat in dreapta si in stanga, cä yin sd carmuiasca afacerile Statului ? Acest judecdtor, care judecd si pedepseste furtul de 5 lei, el care a furat zecimi _de mii de lei, acest prelat propagator demorald pe care el insusi o violeazd in mod scandalos; acest deputat care face legi spre a ocroti averea cetAtenilor pentru, ca el sa o fure mai bine ; acest ministru sau prefect care inspec-
teazd inchisorile unde ar trebui sd fie ei insii internati, nu sunt oare niste persoane care sfideazd morala publica si care ar trebui ca sd stea in fundul puscdriilor, iar nu in fruntea institutiunulor Statului ? Nu ar trebui oare curdtitd atmosfera politica de acesti indivizi odiosi ? Cum ? Un comerciant hancrut simplu, adicd vinovat numai
de o simpla negligentd, de exemplu cd nu a tinut registre in regula, va puted fi oprit de a face comerciu, conform dispozitiunilor art. 874, ult. alin. Cod. de corn., desi comerciu e un mijloc
cinstit prin care el nu cautä decat painea pentru el si pentm familia sa, iar un civil va puted sd manjascä demnitatea oricdrei functiuni publice, fie chiar din cele mai inalte, cu infama sa persoand ? Aceasta e desigur culmea nedreptdtii si a lipsei de logicd.
1966. Cand s'a votat in Franta legea din 22 Iul. 1867, prin care se desfiintd inchisoarea pentru datorii, aceasta s'a fdcut cu o micd majoritate, atat la Camera 107 contra 95, cat si la Senat 53 contra 46, ceeace dovedesteziced d. Ch. 13eudant la cursul sdu de drept civil dela Facultatea de drept din Paris cd legiuitorul aved nedomirere asupra acestei legi 9. Distinsul profesor, examind in urmd i combdtea. In mod victorios diferitele motive ce se invocau in favoarea legii abolitioniste din 1867. 1967. 1) Vorn reproduce argumentele sale. Constrangerea corporald ziceau adversari sai e o mdsurd destul de gravd, cdci priveazA pe a persoand de liber1) Lectiunea XXXII din 21 Ian. 1884..
471
tatea sa, i pe familia debitorului de rnunca lui. La aceasta s'a raspuns cd, dacä inchisoarea pentru datorii aduce turburare in familia debitorului, neplata datoriilor poate sä produca turburdri in familia creditorului, cand el e declarat falit, fiindcd nu poatc sa-si pldteascd creditorii. Pe langa aceasta noi vorn addoga, ca acelasi motiv se poate invoca si in contra constrangerii corporale in materie penald, i totusi niminca nu o combate in aceasta materie. 2. Se spune cä debitorul poate sft fie de bund credintä. Dar, aci un duplu raspuns : mai intdi legea va cere creditorului sã probeze reaua credinta a debitorului, si, pe langa aceasta, obligatiunea de a nutri pe debitor in timpul inchisorii, face ca un creditor sa nu tind sd se inchidä un debitor nenorocit, ci numai unul de rea credintd. 3. Se mai spunea cd inchisoarea pentru datorii poate fi un
mijloc de extorsiune (chantage); ca creditorii vor putea sä scoata bani dela pdrinti amenintAndu-i cu inchiderea copiilor lor. Acest motiv e slab, fiindca abuzul nu poate face nedrept un lucru care in sine este drept. i apoi acest abuz se poate face si cand copilul comite un furt, o escrocherie, un abuz de incredere, un fals sau orice alta infractiune, i deaceea chiar la noi unde nu existã legea constrangerii corporale, camdtarii formând banda neagrä au inventat extorsiunea prin intrebuintarea iscaliturilor falsificate ale pdrintilor de cdtre copii. In oriee caz e mai drept sä sufere parintii cheltuelile copiilor, decdt alte persoane strdine. 4. Se obiecta in fine ca. in 10 ani legea constrangerii corporale nu se aplicase decdt dela 1200-1500 ori, ceiace era G dovadd cd ea cazuse in desuetudine. Acl ra;punsul acelora care sustineà constrangerea corporald
era topic, ei observau cd tocmai temerea de inchidere pentru datorii facuse ca ea sd nu se aplice deck foarte rar I). 1968. Cel putin, dacd legea constrAngerii corporale nu se pune in practicd, ar trebui ca sd se declare nominative toate titlurile i efectele financiare, si in acelasi timp orice avere sä 9 E tot atat de absurd a se invoca rara aplicare a inchisorii pentru datorii, pe cat ar fi dacA s'ar invocA in contra pedepselor corporale in Anglia rara aplicare a pisicei cu nouA cozi. Dealtmintrelea argumentul acesta e sofistic, cAci dacA inchisoarea pentru datorii s'ar spune ea' nu produce efect, iar dacd se apHcA rar, se spune cA e inutilA
472
fie urmaribila afara de ceiace trebue pentru hrana si imbracamintea debitorului. 1969. Noi insa credem ea omenirea va merge in alta directiune, legiuirile vor adopta falimentul pentru civili, care exista la toate popoarele anglosaxone, si pe care noi 11 preferam
constrangerii corporale, fiindca loveste chiar negligenta sau chelLuelile exagerate ale debitorului civil. Institutiunea falimentului ca si politele alta institutiune
alta data exclusiv comerciala, se va generaliza spre marele folos material si mai cu seama moral al societatei 1). Azi nu -se mai poate admite neegalitatea din vremile vechi cand dupa cum ne spune Farinaceu : cesiunea bunurilor nu era permisa ,,negutatori!or sau chiar altor insolvabili dolosi si fraudulosi, care nu din pricina norocului, ci din culpa lor proprie si din viclesug au devenit insolvabili". Insa chiar atunci era mai multa dreptate caci se pedepseau aceia care stiind ca sunt insolvabili se faceau ca sunt avuti si contractau multe datorii" 2). 1970. Am putea mentiona Inca printre privatiunile de libertate care nu constituesc o pedeapsa propriu zisa si pe acea prevazuta de art. 330 si urm. din Cod. Civil, relativ la dreptul
de corectiune al parintilor asupra copiilor lor. Dar cazul este atat de rar, !neat nu merita sa ne ocupam de el. (Vezi totusi un caz dtat la Nr. 1773 Nota 2-a).
') Vezi arnanunte in scrierea noastra. Or inchiderea pentru datorii
or falimentul pentru civili, Bucuresti 1906. Publicatä $i in Curierul judiciar. 2) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVI, Nr. 26 si urm mer caotoribus seu etiam aliis dolosis et frandulentis decoctoribus, qui non
fortunae vitio, sed eorurn propria culpa et dolo in paupertatem devenerunt .
.
...... scientes se non esse solvendo, faciunt se divites
et plura contrahunt debita.
CAPITOLUL III.
MICSORAREA
I INGREUNAREA PEDEPSELOR
1971. Noi am aratat in partea I Cap. IV, ca sunt imprejurdri care au de rezultat sa micsoreze sau sä ingreuneze pedeapsa. Aceste imprejurdri le cunoastem si nu ne vom mai ocupa de ddnsele, 'Msa sub punctul de vedere al rezultatului lor, adica efectul lor asupra pedepsii, ne-am rezervat sä vorbim in
partea doua care trateazd despre pedepse. Vom imparti acest capitol in cloud sectiuni : 1) Cauzele de micsorare. 2) Cauzele de ingreunare ale pedepselor.
Sectia I. Micsorarea pedepselor. 1972. Nu vorn vorbi aici de scuzele absolutorii sau peremptorii, care au de rezultat sä apere cu totul de pedeapsa, fiindcd le-am ardtat deja in partea intdia a acestui curs. De asemenea i pentru acelas motiv nu vom vorbi de scuzele atenuante, relativ la care am ardtat si efectul, adicä micsorarea de pedeapsa. Ad ne vom ocupd numai de circumstantele atenuante.
Circumstantele atenuante. 1973. In codicele penale moderne si mai ales in cel francez si intrucatva si in al nostru, teoria circumstantelor atenuante joacd un mare rol. Poate ca Nogent Saint-Laurent a exagerat cdnd afirma. in Camera francezd, cd. art. 463 (fr.) este filozofia codicelui penal, insa nu e mai putin adevarat cd acest articol care corespunde art. 60 C. p. roman: are o nernarginita importanta ata in teorie. cat si in aplicatiunea practica.
474
1974. In Franta, circumstantele atenuante la crime se aplicau intre 1833-1850 de 68 Vo, intre 1851-1860 de 70 Vo, iar in 1903 a ajuns la 77 0 o, adicd 1339 din 1750 condamnatiuni 9; iar la tribunalele corectionale intre anii 1851 si 1890 au variat dela 57 0 o la 68 0/0.
Ce va fi la noi in WO E greu de spus neavând o statisticd judiciara atat de bine alcdtuita, ca cea franceza, insa un vechiu membru al parchetului, ziced in 1900 : Nu stiu dacd in 5 0 0 din pedepse s'a aplicat mdcar minimum prevazut de lege", si adaugd ca magistratii nostri abuzeazd de art. 60 C. p.2).
*1975. In teorie, cestiunea daca trebue a lasd magistratului
o latitudine de apreciere in aplicarea pedepselor este foarte veche, fiindcd vedem cd ea e discutata chiar de Platon. Ilustrul discipol al lui Socrat. nu se pronunta in mod absolut, ci face distinctiunea urmatoare : Intr'un Stat in care tribunalele sunt stabilite cu toata intelepciunea posibila, in care acei care
sunt destinati sa judece, au primit o buna educatiune si au trecut prin incercarile cele mai severe, nu e nirnic mai bun de facut decat sa se lase judecatorilor grija de a reguld in cele mai multe cazuri pedepsele si amendele. In caz contrariu nu trebue a lasd la discretiunea judecatorilor impunerea pe-
depselor dealt relativ la cele mai mici afaceri, reguland aproape totul legiuitorul insusi3). In secolul al XVI-lea, Bodin se pronunta si el pentru la-
sarea unei latitudini judecatorului in aplicarea pedepselor. Generalement zice dansul toutes les loix portans peines certaines se trouvent injustes, s'il n'est permis en quelque 1) Rev. pénit. XXX (1906), p. 389; Confr. Molinier Vidal: if, 497. Dupd d. Vidal se pare cd atat la jurati cat si la tribunalele corectionale mezia a plicArii circumstantelor atenuante ar fi de 50 0/0 (1355 din 2878 la jurati, si 98.059 din 206.197 la trib. corectionale). D. Vidal: Cours Nr. 792, p. 919, nota 4, din care extrag aceste cifre statistice pe anul 1900, spune totusi cd trib. fr. sunt indulgente. Ce ar zice de ale noastre? 2) P. Sadoveanu, fost procuror, prim-procuror, procuror de Curte,
procuror-general si procuror de sectiune la In. Curte de casatiune. Discurs de deschidere la Curtea de apel, Iasi, 1900-1901. C. judiciar, IX, Nr. 59, p. 473, col. 2-a.
9 Platon: De legibus, IX, ed. V. Cousin: T. VIII, p. 197-198 si ed. Schneider, p. 876.
475
sorte au Magistrat de croistre ou diminuer icelle selon la drconstance des lieux" Aceea§ parere o aved §i Pastoret la finele veacului al XVIII-lea. Trebue ziced dânsul SA se lase judecatoruluir când pedeapsa e bine determinatd, libertatea de a potrivi durata, dupd Imprejurdrile infractiunei, oprind totu§i de a prelungl pedeapsa peste un termen fixat"2). Bentham la rdndul sdu sustine aceea§ parere5). 1976. Care a fost sistemul legiuitorilor ? La inceput, in vechile Codice Manu, Hamurabi, Moisi, etc., pedepsele sunt fixe, in general moartea, surghiunul sau o amendh fixa. La Romani, dupd cum spune Dumont, nu existau,
pedepse fixe decdt pentru infractiunile ordinare, care se judecau dupd reclarnatiunea unei parti, iar pentru cele care sepedepseau extraordinar, dupa cererea partii publice, pedepsele-
erau arbitrarii4). In vechiul drept francez §i german, pedepsele erau in general arbitrarii, judecatorii având dreptul dupa. majoritateaautoriIorsapronune chiar pedeapsa mortii, färd ca ea sd fie prevazuta anume de lege5). Ei aveau deasemenea dreptul de a mic§ord pedepsele6). 1977. Revolutiunea francezd, luptand contra nedreptatilor
§i arbitrarului din vechiul drept, a ccezut cd face bine §i e 1) Bodin: De la republique, VI, 6 (p. 1040, ed. cit.). In general toate
legile care stabilesc pedepse anumite, sunt nedrepte, dacd nu e permisintru cAtva judecAtorului de a creste sau micsora pedeapsa dupA lmpre jurArile locurilor". Vezi Nr. 1016.
2) Pastoret: Lois pénales, T. II, p. 75: II faut laisser au juge
quand la peine est bien déterminée la liberté de nuancer la durée, suivant les circonstances du crime, en lui defendant toutes fois de la
prolonger au dela d'un terme fixé". 5) Nu trebue a inflige aceeas pedeapsA pentru aceeas infractiune la toti infractorii, fArA exceptiune. Trebue a tine seamä de imprejurArile care intluenteazA asupra simtibilitatii". Bentham: Traités. T. II, p. 146. 4) Dumont: Op. cit., p. 19. 5) Loysel: Institutes coutumières, Livre VI, Titre II, Rég. 2-a; Carpzovius: Practicae novae, ed, Böhmer: 1757, Part. I, Qu. XXIV, Nr. 9; Qu. XXV, Nr. 1; Part. II, Qu. LXVII, Nr.41 ; Part. III, Qu. CXXXII, Nr. 59. Carpzovius aratd pe autorii care sustin cA arbitrariul se intindeh
pand la pedeapsa cu moarte, InsA el admite pArerea contrarie. Quaest CXXXIII, Nr. 26.
6) Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CL, N-rile 75 si 85.
476
,.consecintd cu sine, introducand pedepse fixe stravechile legislatiuni ').
i tarifate ca in
In legile din Iu lie si Octombrie 1791, nu exista nici
maximum nici minimum, ci pedepse fixe. Pentru o anumita finfractiune pedeapsa era aceeas pentru toate persoanele fara -deosibire de irnprejurarile in care fapta fusese savarsita. Judecatorul din timpul Revolutiunei, nu e decat un constatator al infractiunei, iar in urma un instrument mecanic, un automat al legiuitorului in privinta aplicaru. pedepsii 2). 1978. Adeseori omenirea, i in special Francezii, tree din o extremitate in alta, si nu totdeauna in aceste extreme se gaseste solutiunea cea mai build. Pedepsele arbitrare In vechiul drept erau nerationale, pedepsele fixe sunt o aberatiune fiindca infractiunea nu e un lucru fix, decat in abstractiune. In realitate insa, infractiunea este atat de variabila, incat se_ poate afirind un lucru care s'ar pared paradoxal, cd dela creaitiune n'au existat doud infractiuni matematic identice in ceeace priveste culpabilitatea infractorului, precum n'au existat cloud* persoane matematic identice in ceeace priveste fizicul, educatiunea, inteligenta i starea sanatatii. Deaceea legiuitorul francez a fost silit sa schimbe sistemul pedepselor fixe, stabilind in
niste limite extreme de- maximum Si minimum, intre care judecatorul sä aibd facultatea sa dozeze pedeapsa dup't impre-
jurarile in care s'a comis infractiunea. Curtea de casatiune franceza, in observatiunile sale asupra proectului de Codice penal, aratd foarte intelepteste, Ca legea nu poate preveded si determina toate nuantele variabile ale infractiunei, i deaceea .trebue sd se lase o latitudine intre maximum si minimum 3). Intre aceste limite judecatorul trebue sa individualizeze pedeapsa, Orland searna de toate imprejurarile in care s'a aflat individul in momentul comiterii infractiunii
1) Vezi amanunte despre pedepsele arbitrare din vechiul drept francez si de motivele care au facut pe Revolutiune sá admitS pedepse fixe. D. Degois: Cours, N-le 817-823 si Garpon: Code penal annoté,
Art. 5, Nr. 18. La noi vezi G. Mironeseu: Puterea de apreciere a judecdtorului in materie penal6", Revista de drept i sociologie. An. II, vol.
I.
2) Confr. Garcon: Art. 4, Nr. 20. 3) Observation du Tribunal de cassation: p. 195 bis. 4) Vezi Garpon: Code penal annoté, Art. 5, p. 22. Relativ la indi-
47T
1979. Limitele acestea sunt insa indestulatoare pentru a buna aplicare a pedepsii ? In privinta maximului incontestabil, ca da ; legiuitorul trebue sa puna o margine superiaara peste care judecatorul nu poate sa treaca, fiindca altmintrelea arbitrarul judecatoresc ar deveni o tiranie 1). Insa in privinta minimufui s'a simtit aproape imediat dupa introducerea lui, trebuinta de a se trece
peste el, cand e vorba de infractiuni mai mici, si gasim o dispozitiune in acest sens in art. 646 din Codicele din brumar, anul IV, care e embrionul circumstantelor atenuante.
Ministrul de justitie francez in darea de seama din 3 complinientar, an. XI, spuned cd ar fi de dorit, ca chiar la jurati, dupa declararea afirmativa a juratilor asupra culpabilitatii, sa se poata declara, daca se crede de cuviinta ca existã in favoarea acuzatilor scuze sau circumstante atenuante 2). Totusi codicele penal francez din 1810 a stabilit in principiw pedepse marginite, intre un maximum si minimum ; numai cand
era vorba de un delict care a cauzat o paguba mai mica de 25 lei, art. 463 C. p. permited judecatorului sa dea o pedeapsa mai mica decat cea prevazuta de lege. 1980. Juratii considerau insa pulepsele inscrise in Codicele penal ca prea mari, i deaceia practicau ceiace s'a numit minciuna milostivd (le pieux mensonge), dand verdicte negative chiar atunci cand faptele si faptuitorul erau deplin dovedite. Deaceia a intervenit legea din 25 Iunie 1824, a careinecesitate contele de Peyronnet, mai tarziu Ministru de justitie al lui Carol al X-lea, o explica in expunerea de motive catre Camera deputatilor, spunand: Condamnatiunile devin din
ce in ce mai rare, si justitia nu inceteaza de a se plange de vidualizarea pedepsii, vezi Saleilles: L'individualisation de la peine. Paris, 1898. Inainte de dAnsul a scris Wahlberg: Das Princip des Individualisirung in der Strafrechtsflege. Wien, 1869. Vorbise asemeni de individualizare si A. Geyer, in discursul din 15 Ellie 1869, asupra pedepsii cu moarte, pronuntat in Insbruck. PedeapsaziceA dAnsultrebue sA se acomodeze dupd calitAtile individuale ale fiecdrei infractiuni comise; ea trebue sa fie multiformA, flexibilA, extensibilà, atunci numai se poate mAsurA bine individualizdndu-se, cum se zice astAzi, astfel incAt sA corespundä vinei infractorului". Sulla pena di morte, trad. de L. Weinberg-Lucca, 1869, p. 11. Garpon: Op. et loc. cit. 2) Vezi: Observation du Trib. de casation, p. 224.
478
neputinta sa"). Prin art. 4-12 ale acestei legi, se acordd Curtilor la jurati, adicd judecdtorilor asesori, dreptul de a declara cã sunt circumstante atenuante, si prin urmare, de a modifiea pedeapsa, micsorand-o 8i chiar transformand-o in pedeapsd corectionala 2) in caz de trei crime : 1) Infanticid comis de mama ; 2) Lovituri i rdniri care au cauzat o incapacitate de peste 20 de zile si 3) furturi calificate, dacd acuzatii nu sunt nici vagabonzi nici recidivisti. 1981. Reforma din 1824 nu si-a produs efectul dorit, din cauzd cd judecatorii profesionisti care nu considerau legea penald ca prea severd, cum o socoteau juratii, nu acordau mai niciodatd
circumstante atenuante, ceiace vdzand juratii au continuat sä achite ca mai inainte. Legiuitorul a fost silit dar sa vind cu o noud lege, care a largit si a intins aplicarea eircumstantelor atenuante. Legea din 28 Aprilie 1832 a introdus cloud modifiedri In aceastd materie : 1) Ea a luat declararea eircumstan-telor atenuante dela asesorii Curtilor cu jurati si a dat-o juraVor. Aceasta reforma se explicd prin consideratiunea cd circumstantele atenuante sunt cestiuni de fapt, i aceste cestiuni se judecd in mod firesc de jurati. Pe langa aceasta legea din 1824, (land circumstantele atenuante Curtilor, iar nu juratilor, a voit sd evite abuzul acordärii circumstantelor atenuante, insä
evitand acest abuz, dedese peste altul, acela al neacordarii, ceiace faced. pe jurati sti. continue sd aducd verdicte negative, §i prin consecintä scopul legii din '1824 nu era realizat. Legea din 1832, (land juratilor dreptul de a acordd circumstante atenuante si de a sill astfel pe judectitori sä indulceascd pedeapsa coborandu-se sub, minimum, voià sa ajungd la rezultatul ur-
märit si de legea din 1824, imputinarea achitarilor nedrepte 'dela jurati. 2) Legea din 1832 a generalizat aplicarea circumstantelor
atenuante, admitand-o in toate materiile, in trime, delicte si chiar in materie de contraventiuni3). 0 lege din 13 Mai 1863, a fixat o limita la atenuarea in materie corectionald, pe care a suprimat-o in 27 Nov. 1870, 9 Mooiteur, 28 Mai 1824. 2) Sistem care existä i astazi in Austria, art. 338 Pr. pen. 3) Art. 483, al. 2 C. p. fr. zice: Art.6463 al acestui codice va fi apli-
cabil la toate contraventiunile de mai sus.
479
decretul guvernului Apararii nationale, revenind astfel la legea din 18321). Cu toate reformele facute prin legea din 1832, juriul con-
tinua sa practice si azi minciana milostivd2), deaceia guvernul francez voeste sa dea juratilor dreptul de a lua parte §1 la pronuntarea pedepsii 3).
1982. Circumstantele atenuante s'au introdus in foarte multe legislatiuni, mai ales acolo unde exista juratii, acesti insurgenti contra legii, in scopul de a evita numeroasele achitari. Ne multurnim sä citam art. 91 si 92 C. p. ung. al crimelor §i delictelor din 28 Mai 1878, si art. 21 C. p al contraventiunilor din 14 Ian. 1879 si art. 59 si 60 C. pen. italian din 1890. In Germania, circumstantele atenuante sunt admise de
regula in materie de crime si la 9 delicte (la care Novela din 1876 a adaogat Inca 3 delicte); in materie de contraventiuni
ele nu sunt admisel). *1983. La noi circurnstantele atenuante sunt prevazute deja
de Regulamentul organic al Muntenier prin art. 262 si 293 lit. 0, sub nume de imprejarciri miqoratoare" ; insa numai Domnul putea sa faca aplicarea lor, micsorand pedeapsa6). Codicele penal $Iirbei din 1850 MI a admis circumstantele atenuante ; ele n'au fost introduse nici prin reforma acelui Codice din 8 Aprilie 18536). In raportul sau asupra Codicelui
penal din 1864, B. Boerescu spune ca in Condica *tirbei lip9 Ortolan: Elements, II, Nr. 1660, p. 239, criticd decretul din 1870;
critica sa e nefundatd, insã mai criticabil ne pare motivul care s'a dat pentru suprirnarea legii din 1863, cd legiuitorul trebue sã indulceased, iar nu sd agraveze pedepsele. Ca reguld generald si absoluta aceastd frazd este o aberatiune. Degois: Cours, Nr. 827. 8) Vezi proectul din 20 Mart. 1908. Rev. pénit., 1908, p. 658 si discutiunea lui in Societatea generald a inchisorilor din Franta; Ibid., 1909, 2)
p. 1003 si urm. Conf. Corentin Guyho: Les jures mditres de la peine. Paris 1908. 4) Berner: Lehrbuch, § 138, P. 285, ed. 1898 si trad. ital. § 160, p. 248.
5) Se poate sustine cd circumstantele atenuante sunt mai vechi la noi. § 174, Cond. crim. Sturdza din 1826 zice: Hotdrirea din pravild a pedepsii vre unii fapte, cAnd se va judecd a fi foarte asprd, dupd ging-Asia persoanii vinovatului, atunce se micsurézd, pentru cd trebue sã se socoteascd duhul pravilei i sarsitul ei, cdtre care priveste, si nu totdeauna sd se ea dupd gldsuirea cuvintelor". 8) Monitorul Oficial", Desbaterile, p. 1277.
480
sesc circumstantele atenuante, flindcd ele sunt strans legate cu institutiunea juriuluil). 1984. Codicele nostru penal actual a admis in art. 60 circumstantele atenuante; acest articol a suferit in 1874 o indoild modificare asupra careia vom reveni mai in urma.. 1985. Ce vom zice despre circumstantele atenuante? Trebue sd existe in legislatiune? Nu e vorba de imprejurdrile de fapt ; ele au existat totdeauna decand existã legi penale si de cand se comit infractiuni. Intrebarea este insd, dacd legiuitorul care stabileste pedepse fixe, or pune un minimum de pedeapsd, trebue sd dea
facultate judecatorului, ca el sa se scoboare sub acel minimum?
Institutiunea circumstantelor atenuante a fost apreciata foarte diferit. -Scriitorii francezi in general o laudd. Beranger zice cd circumstantele atenuante au fost pentru Franta o binefacere2); Ortolan este de aceeasi pdrere8). Proectul de Cod pen. italian al lui Zanardelli Muda asemenea aceasta institutie : Institutiutiea circumstantelor atenuanteziceâ raportule una din cele mai mari cuceriri ale legislatiunilor penale moderne, si nu trebue inldturatd, fiindcd opera judecdtorului integreazd in valutarea culpelor omenesti, opera legiuitorului" 9. D. Degois deasemenea sustine institutiunea circumstant.elor atenuante pentru trei motive : 1) Nu e cu putinta ca legiuitorul sd prevadd toate circumstantele atenuante de fapt; 2) Timpul schimbd gravitatea infractiunilor ; 3) Dacä pedepsele par prea aspre judecatorului, el recurge la nzinciuna nillostivd, pentru ca sa evite aplicarea unei pedepse pe care o considerä ca prea aspra5). 1988. Din contra, d. Civoli nu pare favorabil acestei institutiuni. Dânsul spune cd geneza istorica a circumstantelor atenuante nu pledeazd in favoarea lor, cdci ele au fost create din cauza achitarilor deplorabile ale juratilor, care nu prove1) Dovadd cA aceastA afirmare e inexactA, este cA la noi au existat
circumstante atenuante pe timpul Regulamentului Organic and nu se infiintase Inca juriul. 2) Berenger: ,De la repression pénale, I, p. 267. 9 Ortolan: Elements I, Nr. 1111. 4) Raportul Zanardelli din 1887, Nr. L, 9 Degois: Traité, Nr. 1073.
4811
nea din cauza indoelii asupra culpabilitatii acuzatului, ci din cauza ca pedeapsa ce s'ar da in caz de condamnare ar fi preamare '). Deasemeni a criticat circumstantele atenuante Bonneville de Marsangy, spunand ca ele au avut un efect desastruos asupra criminalitatii, i ca ar fi una din cauzele cresterii numarului crimelor 2).
Carrara,. critica cu multd asprime institutiunea circumstantelor atenuante. Toscana i-zice dansuls'a guvernat mult si bine fard circumstante atenuante"). *1987. S'a criticat mai ales legiuitorul francez din 1832,, fiindcd el interneindu-se pe institutiunea circumstantelor atenuante nu a introdus cu ocaziunea revizuirei Codicelui penal din 1832, multe din reformele preconizate de penalistii de pe acele vremi. In adevar, in Expunerea de motive a guvernului 5i in raporturile comisiunilor legislative, circumstantele atenuante se prezentau ca un mijloc de a evita intreaga modi.
ficare a Codicelui penal in sensul indulcirei pedepselor, pentru a inlatura discutiunea asupra pedepsii cu moarte, asupra modului pedepsirei tentativei si complicitatii la fel or mai putia decat fapta isbutita, or fapta autorului principal.
In scurt, circumstantele atenuante erau un remediu general pentru toate imperfectiunile Codicelui penal. Adeseori in discutiuni s'a zis : Circumstantele atenuante vor implini lipsa" 4).
Cu alte cuvinte zice Ortolan care spune cele de mai sus, si care dealtmintrelea este favorabil circumstantelor atenuante legiuitorul se descarca pe jurati sau pe judecatori desarcina lui de a legifera ; era o dimisiune a puterii legiuitoare, in profitul juratilor sau al judecatorilor"5). Aceiasi critica o adreseaza legiuitorului din 1832, Fr.. Carrara in, scrisoarea sa catre Mancini din 24 Noembrie 1872:
Oameni reuniti sub singurul resort al libertatii intr'o adut 5) Civoli: Op. cit., T. I, Lect. YIX, p. 157. In yranta, dupa cum ne spune acelas autor, achitarile la jurati, in urma legii din 28 Aprilie1832,, au sc'azut dela 460/o la 25 8/0 si mai in urmä Ia 19 Vo. 2) .8. de Marsangy: De l'amélioration de la loi criminerle. Introduction i primele 43 de pagine. 8) Carrara: Programma § 702, p. T11, nota. 4) Les circonstances.attenuantes y pourvoiront". 5) Ortolan: Elements, I, Nr. 1123.
50195
St
482
nare, in 1832, pentru a reface cel mai rau codice, pe care 1-a vazut vre-odata pamantul, nu stiura sd facd altceva mai bun, dent sa atribue juratilor sarcina reformei prin rnijlocul circumstantelor atenuante" '). 1988. Fata cu aceste pareri extreme asupra circumstantelor atenuante; Bertauld, are o opiniune mijlocie, dânsul se intreaba : Dreptul acesta dat judecatorului ca sa inlature pedepsele prevazute de lege e un bine sau un rau ?". Si raspunde facdnd urmatoarea distinctiune : Ar fi de netagaduit un rau, daca nu ar fi pentru jurati decal un mijloc sd revizuiasca sistemul nostru penal, sa declaseze infractiunile, sä abroge sau sa mentina pedeapsa cu moarte, sä asemene sau sd nu asemene tentativa cu crima consumata, complicele cu autorul principal, si sa puna astfel in locul solutiunei legii o solutiune capritioasd i variabild, o solutiune adeseori dictata de pornirea unei aprinderi 2) Aceasta facultate de micsorare pare o necesitate pentru pedepsele care nu au maximum si minimum, pentru pedeapsa cu moarte i pentru pedepsele perpetue. Aceste pedepse inflexibile impuse juriului ar fi avut adeseori de rezultat scandalul nepedepsirei ; facultatea micsorarii era o garantie de pedepsire. Chiar pentru pedepsele temporare facultatea masuratä de a modifica natura lor era un lucru de dorit, cu conditiune numai ca exceptiunea sa nu confiste regula, i atenuarea sa nu fie apriori in orce afacere i pentru toti un fel de drept
c4tigat"3).
1989. Ce vom zicc in fata acestor pareri diforite ? E bine sã existe in legislatiune circurnstantele atenuante ca un mijloc pentru judecator sa ded o pedeapsa mai mica decdt minimum prevazut in lege ? Nu avem nici o indoiald sa ne pronuntam contra institutiunei
circumstantelor atenuante care pricinuesc in mod inutil o multime de greutati in aplicarea pedepsii. Ce insemneazä in adevar a vorbi de un minimum, cdnd judectitorul poate sa dea o pedeapsa mid mica decdt pedeapsa minima prin aplicarea circumstantelor atenuante ? Nu e aceasta o contradictiune ? 9 Fr. Carrara: Di alcune obiezioni elevate contro l'abolizione della pena di morte. Roma, 1872, p. 6. 2) Une solution d'entrainement". ') Bertauld: Lect. XVI, p. 397 si 399.
483
1990. De ad nu urmeazd cd noi suntem partizani ai respectarii minuIui pedepsii; dip contra noi credern cd cel mai bun sistem in aceasta privinta e sistemul Codicelui penal olandez din 3 Martie 1881, care nu prevede deck maximurn fiecarei pedepse, iar pentru minimum nu are deaf minimum general prevazut in acel codice ').
In acest codicp circumstantele atenuante sunt inutile flinda judecdtorul are totdeauna facultatea de a cobori pedeapsa print va crede de cuviinta, nefiind legat de lege decat In ceiace priveste maximum pedepsii. Ncgresit Ca, cu modul acesta legislatiunea revirte in ceiace ce priveste minimum la pedepsele arbitrare din vechiul drept
francez. Dar astazi toatd lumea admite cä nu trebuie a silui constiinta judecatorului penal fäcandu-1 sä dea pedepse mai
mari deck ar vol, caci altfel
silim sä pronunte achitdri, uzand de dreptul suveran de apreciere asupra existentei faptei ori dovedirea autorului comiterii. Vorbind de sistemul codicelui penal al Revolutiunii, ca vinovatii sd se pedepseasca nu de om ci de lege, ludnd astfel orice arbitrar al judecdtorului, Carrara observa cu drept cuvant ca acea doctrind a fost o tristä incercare 2). Referindu-se la codicele penal bavarez din ii
1861, dansul spune cd acest codice e ldudat fiindcd lasa o mai largd putere de apreciere judecdtorului, i apoi adaogd: Azi -se considerd ca un progres puterea de apreciere a judecdtoru-
lui, pe cand 80 ani in urmà se considerd un progres a-i hid acest arbitrar"3). 1991. Bertauld merge chiar mai departe in reactiunea sa 'contra sistemului Revolutiunei, si este de pärere cd, legiuitopentru a fi consecinte ar fi trebuit sa revind la pedepsele
arbitrare din vechiul drept, care singure permit de a tine socoteala in mod complect, adequat de toate expiarile morale pe care agentul le-a suferit in afard de represiunea sociald 4). Nu putem sä admitem aceasta parere ; admitem suprimarea mnimu1ui pedepselor, insd, dupd cum am spus, maximum 9 In sens contrariu, Garcon: Code penal, Art. 5, Nr.22, care pretinde ca trebuie a fixA un minimum dill cauza abuzului cu pedepsele de scurtA duratA. In acela sens deputatul socialist Haase in Congresul social democrat din Mannheim din 1905. Vezi Addenda. 2j Carrara: Programma, P. G., § 887. Ibid..§ 758, notd. 4) Bertauld: Op. cit., Lect. XVI, p. 359.
A)
484
este necesar, cãci altfel judecatorul deyine un tiran 1). In definitiv sistemul olandez ne pare cel mai bun, caci el suprimand minimum special, face inutile circumstantele atenuante, prin care sa ajunga Intrucdtva aproape la acelasi rezultat, insd prin corn-
plicatiuni si limite arbitrare. Zicem aproape la acelasi rezultat, cdci desi gratie circumstantelor atenuante, pedepsele prevAzute in lege se pot micsord in mod considerabil, totusi prin aceastä micsorare se. ajunge la un alt minimum legal peste care judecdtorul nu poate sd treaca. 1992. Dealtmintrelea trebuie sd observam cd nici circumstantele atenuante, nici suprimarea minimului pedepselor, nu
pot aved de rezultat ca sd facä inutild discutiunea asupra. parificarii sau diferentierii de pedeapsd la tentativei ori la cornplicitate. $i dovada acestui adevar, e faptul cä, atdt la noi, unde existä circumstante atenuante, cat si la Olandezi unde e suprimat minimum pedepsei, legiuitorul a rez-olvat aceste probleme in sensul diferentierii de pedeapsd intre autor i complice, intre culpabilul de atentat i acela care a isbutit sà comita infractiunea. In adevär, dacd sub punctul de vedere al pedepsii minime, devine inutild deosebirea intre aceste cazuri, este Insd important sub punctul de vedere al maximului pedepselor "daca exista diferentiare sau parificare de pedeapsä In materie de tentativl
si complicitate. $i la noi, si la Francezi, gratie circumstantelor atenuante se poate da autorilui aceeasi pedeapsd care se da complicelui, insd la noi niciodatä nu se poate da, ca la Francezi, complicelui pedeapsa care e prevazuta in lege pentru autorul principal. Cuvintele les eireonstances attenuantes pourvoiront, erau dar o gresald. Vom observa, chiar in privinta rninimului, este o gresaid a se crede cd, daca existä posibilitatea de a acordd circumstante atenuante, este inutil a pedepsi pe complice, ori pe. culpabilul de tentativã cu un grad mai jos; in adevär, dupa curn
vom veded, circumstantele atenuante nu au de efect ca sd .
egaleze toate pedepsele in privinta minimului; aceasta e adevarat numai relativ la unele pedepse, iar nu la toate. 1) D-lfSaleilles deasemeni este pentru suprimarea minimului pedepselor, nu insii si a maximului. De l'individualisation de la peine. Pari& 1898, p. 168; Confr. cele spuse de Carrara. Programma P. G.,§705 si 706..
485
1993. Concluziunea celor spuse pima aici este ca pedepsele nu trebuie sa fie fixe, ci trebuie a se !Asà judecatorului o latitudine de apreciere. Relativ la aceastd apreciere limita maxima e necesara, fiindcd nu trebuie a lasa nici chiar pe un infractor la absoluta discretiune a judecatorului, cu atat mai mult cu cat mice orn poate in certe imprejurari sa comita o infractiune, si prin urmare toti am puted fi supusi la bunul plac
al judecatorilor penal 1994. Dupä aceste explicatiuni introductiv.t sa intram in .explicarea dispozitiunilor legii.
Codicele nostru penal in principiu nu admite pedepse fixe, ci lasa, judecdtorului o latitudine intre maximum si minimum, si chiar permite ca judecatorul sa se scoboare sub minimum
prin aplicarea circumstantelor atenuante. Zicem in principiu, -caci prin exceptiune, si exceptiunile sunt destul de numeroase, legiuitorul nostru prescrie uneori si pedepse film Vom cita pedepse"fixe, fara maximum si minimum, in art. 119, 120, 123 al. II, 131, 140, 145, 150, 158, 165, 172, 200, 204, 205, 216, 242, 243, 246, 264, 265, 271, 2722 287, 396, 397, si art. 882 C. Comert.
1995. Trebuie insa sa observam ca, desi aceste articole prevad pedepse fixe färd maximum si minimu, insa gratie art. 60
C. pen., care prevede rnicsorarea de pedeapsd prin aplicarea circumstantelor atenuante, judecatorul are in realitate latituAine de apreciere in aplicarea pedepsii. 1993. Sunt insa articole in Codicele penal, si, lucru ciu*dat, introduse chiar in anul 1895, care prevad adevdrate pe.depse fixe ca in timpul perioadei revolutionare. Vom cita. articolele 112, 113, 117, relative la falsificarea de moneta, in care legiuitorul interzice aplicarea circumstantelor atenuante, si care in acelas1 timp prevad pedepse fixe farä maximum si minimum. Aceasta este o reintoarcere inconstienta, provenita desigur
-din o ignoranta nepermisa a principiilor penale, la sistemul astazi in mod unanim parasit si criticat al legislatiunei revoflutionare. Acea Jegislatiune isi aved desigur explicatiunea si Intru catva justificatiunea, in excesul firesc al reactiunei contra
.arbitrarului pedepselor din vechiul drept francez, si in lipsa ,de precedente apropiate care sa arate inconvenientul pedepseior fixe. Legiuitorul nostru insa din 4 Mai 1895, carp institue pe-
486
deapsa fixd de 5 ani de inchisoare corectionala iar in caz derecidiva 10 ani, si nu lasä latitudine in privinta pedepsii decdt. In ceiace priveste pedeapsa accesorie a interdictiunei corectionale si a amendei, n'are nici o scuzá, caci dupa cum zice ordonanta Carolina, intr'un caz analog, daca el nu stiik cum sa, legifereze trebuid sd intrebe pe cei care stiu si se pricep sti legifereze in materie penald '). 1997. Afard de cazurile mai sus citate, Codicele nostru, penal prevede pedepse marginite intre un maximum si minimum, si lasä in acelasi timp judecdtorului facultatea ca, prin aplicarea circumstantelor atenuante (art. 60 C. p.) sa. se scoboare sub minimum. Dupa Codicele penal din 1864, judecdtorul care admited id existd circumstante atenuante aved facultatea sa se scoboare sub minimum si sd aplice o pedeapsa,. cu unul sau mai multe grade Mai jos. Reforma Codicelui penal din 17 Febr. 1874, prin care, intre alte modificari, s'au corectionalizat mai multe crime, a atras dupd sine o indoita modificare a art. 60 C. p. Mai intdiu, unele din crimele care s'au corectionalizat in 1874, legiuitorul nu a voit sä se poata pedepsi mai usor in ceeace priveste minimum decat inainte de 1874. Legiuitorul din 1874, care nu urmared indulcirea pedepselor, ci numai imputinafea achitdrilor la jurati, a inlocuit pedeapsa criminald de mai nainte de 1874, la unele infractiuni prin o pedeapsa corectionala, dar minimum la care se ajungeL prin aplicarea circumstantelor atenuante inainte de 1874, a ramas neschimbat dupd aceasta data, fiindcd el era inchisoarea corectionala de un an. In consecintd, pe cdnd inainte de reforma din 1874, numai la recluziune, detentiune si. degradatiunea civicd, judecatorul nu puted sd scoboare pedeapsa la mai
putin de un an prin aplicarea circumstantelor atenuante, iar in ca2 de pedepse corectionale el se puted cobori pand la minimum pedepsii de simpla pOlitie, dupa 1874, in caz cdnd legea pronunta maximum inchisorii corectionale judecatorul are aceeasi limita minima de un an sub care nu se poate cobori 2) 9 Aceeasi lege mai comite enormitatea de a prescrie si amenda corectionalA fArA sA prevadd maximum ei. -) Aceasta n'a impedecat pe Curtea de apel din Bucuresti, Sect. IP.
487
Astfel ca, actualmente trei pedepse criminalc : recluziunea,
detentiunea si degradarea civicd, i o pedeapsa corectionala, maximum inchisorii, sunt puse pe aceeasi linie, in ceeace priveste scdderea la care se poate ajunge prin aplicarea cirrumstantelor atenuante; in aceste patru cazuri judecatorul nu poate
da o pedeapsa mai mica de un an de inchisoare
corec-
tionald 1).
A doua modificare, mai putin importanta, este cd s'au substituit cuvintele minimum 15 zile la cuvintele minimum 6 zile, in textul art. 60 C. p., de oarece legea din 1874 a urcat la 15 zile maximum inchisorii politienesti. Vom examind efectul circumstantelor atenuante in materie criminald, corectionald si de simpla politie. 1998. a) In materie criminalci efectul admiterii circumstantelor atenuante este de a micsord pedeapsa in mod obligator 2) cu un grad 8) si facultativ cu cloud sau mai multe grade 4). Judecatorii asesori au facultatea sd aprecieze daca trebue sä aplice al doilea grad al scoborirei pedepsii, desi nu ei, ci juratii pronunta existenta circumstantelor atenuante. aceasta regula se aplica nu numai la crimele prevazute prin 2 luni la delictul de bigamie pedepsit dupà art. 271 C. p., cu maximum inchisorii. Curtea motiverazd deciziunea spunAnd CA limita de un an se aplicA numai la acele fapte care ,prin natura lor sunt crime', i prin circumstantele atenuante sau minoritatea se pedepsesc eu maximum inchisorii corectionale, iar acolea care prin natura lor sunt simple delicte se pot cobort mai jos. Asemenea absurditati ca hotAriri i motivare nu se discutd, ci e semnaleazd numai ca un exemplu de negligentA in judecata afacerilor penale, si de exageratA pornire spre indulgentS a judecAtorilor nostri. 1) Cas. II, 500 din 1 Nov. 1894.. B. 1110 ; Sect. Vac. 441 din 31 Iul. 1896,
B. 1147 si C. Jud. IX, p. 455, col. 1. Cas. II, 141 din 6 Febr. 1902,B. 196; Confr. Cas. II, 644 din 26 Martie 1907, B. 511. 2) Degois: Traité, p. 30, Nota 1 i Nr. 828, p. 408. Sect. Vac. 600 din 2 Aug. 1899, B. 896. Gas. 11,603 din 29 Mai 1902, B. 711 si 1188 din 28 Oct. 1903,B. 1308. Dealtmintrelea coborirea poate fi chiar de o simplã zi sub minimum. De ex.: 2 ani 11 luni si 29 zile, pe minori condamnati pentru crimA, cArora li se aplicase art. 60 C. p. Cas. II, 1411, din 3 Dec. 1904, B. 1818.
3) Se tine seamA e genul pedepsii iar nu de duratA. Prin urrnarer dacd prin aplicarea art. 60 C. p., s'a redus pedeapsa 5 ani de munca silnicA la 7 ani de recluziune nu este o violare a legii. Cos. Il, 332 din 26 Iunie 1887, B. 619. 4) Cas. Crim. 35 din 14 Febr. 1869, B. 56.
488
Codicele penal, dar i la cele prevazute prin legile speciale, afard de dispozitiune contrarie In legea speciala 1). La aceasta reguld facem observatiunile urmAtoare : 1999. 1) CAnd coborindu-ne in scara pedepselor criminale
dam peste pedeapsa privativa de drepturi a degradatiunei ciwice, or o pedeapsd politica a detentiunei, in mod obligator se trece peste ele si se da pedeapsa inchisorii corectionale ; aceasta din cauzd cd degradatiunea civicd si detentiunea sunt pedepse politice care nu se pot da infractorilor de drept comun 2). Ar rezultA de aci in mod logic ca., in cazul cand se .da munca silnicd sau recluziunea pentru o infractiune politica, prin aplicarea circumstantelor atenuante sd se poata da detenliunea sau degradatiunea civicd, insd legiuitorul nu face nicio distinctiune. Totusi, tinand seamd de spiritul legii, iar nu de textul ei, parerea noastrd este cd in asemenea caz, ca i in cazuri analoge 8), judecdtorii vor puteA sd dea in caz de circumstante atenuante, pedeapsa detentiunii or a degraddrii civice. Vedern dar cd uneori prin aplicarea circumstantelor atenuante coborArea se face cu mai mult de cloud grade, si cd,
nici odatd prin aplicarea art. 60 C. p. nu se poate ajunge la detentiune dacä tinem seamd de textul, iar nu de spiritul legii.
2000. 2) Am vazut mai sus cd trei pedepse criminale: recluziunea, detentiunea i degradarea civicd, i una corectionald, maximtim Inchisorli corectionale sunt puse pe aceeas 1) Degois: Traité, Nr. 1084. DupA Cod. pen. mil., prin aplicarea circumstantelor atenuante se poate uneori ajunge dela munca silnica pe timp marginit la recluziune salt chiar la inchisoarea corec(ionald dela 1-2 ani. (Art. 256, C. J. M., modif. in 1906). 2) Deaceea cu drept cuvAnt C. cas. II, 114 din 15 Febr. 1895. B. 219 a
casat o deciziune a Curtii cu jurati care dedese complicilor ca pedeapsd detentiunea de 3 ani, iar pe autori ii condamnase pe baza art. 317, la recluziune. A cea hotArire a Curtii cu jurati proba o nepermisA ignorantA a legii la niste magistrati in 1895. Confr. o deciziune in acelasi sens a Cas. crim. rom. 356 din 8 Oct. 1869, B. 249-252. (Reg. de cOmp.); si Cas. crim. 56 din 1 Martie 1869. B. 84. 3) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403, 1645, 1863 nota 2 si 1864.
') 0 infractiune pedepsità cu maximuni inchisorii corectionale, prin aplicarea circumstantelor atenuante nu poate sd fie pedepsitA mai putin de un an. S'a sustinut ce e drept contrariul i s'a adtnis de Curtea de apel Bucuresti, IV, 100 din 1910. C. judiciar, 1910, Nr. 28 ; aceastd
489
ainie in ceeace priveste minimum la care se ajunge prin aplicarea circumstarrtelor atenuante; la toate 111.1 se poate scobori pedeapsa la mai putin de un aii. Sistemul legiuitorului e arbitrar, cdci el pune pe aceeas linie 10 ani de recluziune, cu 5 ani de inchisoare corectionald, in ceeace priveste minimum la care se ajunge prin aplicarea circumstantel6r atenuante, el e antipodul simpIitaii sistemului olandez, care e foarte simplu cdci, neprescriind un minimum, face inutild teoria circumstan-telor atenuante.
2001. 3) CAnd legea pronunta maximum unei peclepse criminale, judecdtorii vor da minimum in caz de circumstante atenuante, legea este imperativd; in mod facultativ ei pot sd {led o pedeapsd cu un grad mai jos, fie chiar maximum acelei pedepse. *2002. ObservArn cd legea dispune in alin. 6 Curtea va puled tried aplicet i o amendd dela 500-4000 lei", fard insd a specified cu claritate la care cazuri se va aplicã aceastd amenda. Anume s'ar puted pune intrebarea dacd amenda din
alin. 6 al art. 60 C. p., se aplica in toate cazurile cand gdsindu-se ciroumstante atenuante se scoboard pedeapsa, sau numai in cazul prevAzut de aliniatul precedent (Nr. 5), adicd
in caz and se aplicä circdmstantele atenuante la o fapta pedepsitd cu. recluziune, detentiune, degradatiunea civicd sau maximum inchisorii corectionale? S'ar puted sustine cd amenda se poate pronunta In toate cazurile fdrä deosebire, cdci legea nu distinge si nu se referd
nurnai la aliniatul precedent, de oarece ea nu zice: in acest caz, or, in cazul prevazut de aliniatul precedent. PArerea deciziune pe care noi am criticat-o (C. jud. ibid. In notd) cu drept cuvant a fost casata. in Sect.-Unite, deciz. 9 din 10 Iunie 1910. B. 1110 $i C. jud. 1911, Nr. 8, Jurispr. an. III, Nr. 25, p. 390, o deciziune lungd $i bine motivatd.
E insd de regretat cd opiniunea contrarie a putut gdsi atAti aderenti in Suprema instant& incdt a trebuit ca sa. intervind SectiunileUnite. Si litera i spiritul legii aratd cä faptele pedepsite cu maximum inchisorii corectionale, prin aplicarea art. 60 C. p., nu pot fi pedepsite mai putin de un an. Ele sunt vechi crime corectionalizate, i dacd legiuitorul le-a scAzut considerabil maximum, ca sd le sustragA dela jurati, el nu aved nici un motiv sd le schimbe vechiul lor minim, rezultAnd din aplicarea art. 60 C. p., fiindcd el nu urmAred prin reforma sa in dulc irea pedepselor..
490
noastrd e insd cd amenda nu sP poate da decat in cazul cdnd prin aplicarea circumstantelor atenuante or a unei scuze atenuante, pedeapsa a devenit corectionald. i, motivul care ne face sa admitem aceastd solutiune este cd, in Codicele nostru penal, amenda este o pedeapsd corectionald si de simpld politie, prin urmare, ea nu poate sa figureze pe langd o pedeapsd criminald.
Asupra aplicarii circumstantelor atenuante in rnaterie crimin-dd se nasc urrnAtoarele probleme :
*2003. a) Dacd prin inlaturarea unei circumstante agravante sau prin admi-terea unei scuze legate fapta nu se pedepseste dealt corectional, cine are sa se pronunte asupra circurnstantelor atenuante ? Curtea o juratii ? Cestiunea e controversatd. *2004. In Franta, jurisprudenta constantd a Curtii de casatiune admite cd se va pronuntd Curtea 1), iar dacd s'au pronuntat juratii, declaratiunea lor nu obliga pe Curte. Aceasta.
interpretare se intemeiazd pe termenii legii, care obliga pe Curte sd facd scddere numai cand e vorba de crime 2).
ln cazul insd cand minorii sunt judecati de Curtea cu jurati, in Franta se admite cd jvratii se pronuntd asupra circumstantelor atenuante3). *2005. La noi cuvintele : Cdnd juriul va declard cä existã
in favoarea acuzatului recunoscut culpabil, circumstante atenuante, pedepsele ce pronuntd legea in contra unor asemenea acuzati se vor modified dupd cum urmeazd" : (al. 2 al art. 60) se aplicd incontestabil in toate cazurile cánd o afacere se judecd. de Curtea cu jurati, prin urmare, chiar in cazul cdnd fapta ce se judecd este un delict, asupra circumstantelor atenuante se va pronuntd juratii, flinded legea nu distinge, si motivul de a evità conflictul intre jurati si Curte, al legii din 1832 Cas. fr. 20 Iulie, 1867, S. 68, I, 148, 30 Dec. 1831, S. 84, I, 351, 29 Ian. 1882. S. 84, I, 354. In acelas sens, Molinier Vidal: Cours II, p. 75.
2) Vidal: Cours Nr. 242, Degois: Traité, N-rile 1088 si 1090; Normand: Cours Nr. 562, care invoaca" Iucrárile preparatoare ale legii din 1832; contra (irtolan: Elements, care criticA jurisprudenta Curtii de casatiune francezá. 8) Cas. fr. 28 Ian. 1847, S. 1848, I, 728 si Molinier Vidal: II, 486; Normand: Nr. 563.
491
existä si in acest caz. Deaceea credem cd este conformd legii jurisprudenta Curtii noastre de casatiune 1)t 2006. /22 Se pot acorda circumstante atenuante contumacelui ?
Jurisprudenta francezd admite negativa2), si Blanche e de aceeas parere, fiindcd dupd dansul, circumstantele atenu-
ante sunt o favoare, care nu se poate acordà unui rebel al 1egii3). Se mai adauga in acest sens un argument de text, acela cd legea lasd juratilor la Curtile cu jurati, facultatea de a acorda circumstante atenuante, iar nu asesorilor Curtii, insd_ cand e vorba de judecata unui contumace, juratii nu iau parte la judecata, ci judecd numai asesorii Curtii4). Ambele aceste argumente sunt slabe. Se spune cd un contumace e un insurgent contra legii, care nu meritä favoarea ei, dar, dupd cum observa. Molinier,,
care califica eroare grava acest motiv, Curtea cu jurati nu acorda favoruri, ci face justitie acordand circumstante atenuante.
Inca despre rebeliunea in contra legii, nu poate fi considerat rebel acela care se teme de aplicarea legii penale, fie ea dreaptd, fie o eroare judiciard. Argumentul de text ne pare si mai slab. In adevdr, dacd_ legea in art. 365 P. P. si art. 60 C. p. spune cd juratii vordeclard dacd exista circumstante atenuante, cauza este cd in general ei se pronunta asupra circumstantelor i cestiunilor defapt, dar cand nu juratii, ci asesorii se pronuntd asupra culpabilitatii, cumuland astfel i oficiul juratilor, cum este in cazul Cas. II, 296 din 26 Aug. 1878, B. 295; deciziune bine motivath, Cas. II, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143 ; Cas. II, 6 tre$it) din 10 Sept. 1881, B.
683; II, 467 din 27 Nov. 1881, B. 890, si 416 din 26 Sept. 1888, B. 811; Cas. 11, 409 din 30 Oct. 1885, B. 796; Cas. II, 24 din 16 Ian. 1891, B. 76; Cas. II, 216 din 15 Febr. 1905, B. 209, si 2301 din 17 Oct. 1906, B. 1622. In sens contrariu: Cas. II, 138 din 27 Febr. 1874, B. 84. Conform cu jutisprudenta sa, cu drept cuvant, C. cas. II, 387 din 22 Oct. 1886, B. 828,
a decis c daca' in materie de delict de presa, juratii n'au acordat circumstar4e atenuante, judecatorii Clirtii nu sunt in drept sä le acorde ei dela sine. Cas. fr., 4 Mart 1842, S. 42 I, 471; $i J. P. 42; I, 585, 14 Sept. 1843, S. 43, I, 919, si Pal. 44, I, 251. 2) Blanche: Etudes VI, Nr. 674; Confr. 703. 4) In acest sens G. Costa-Foru: Magas. jud. T. II, p. 223-224.
492
de contunacie, e evident ca ei sa se pronunte si asupra circumstantelor atenuante. Cu alte cuvinte legea in articolele ci-
tate nu a voit sä rezolve problema pe care o discutdm, ci a dispus pur i simplu ca atunci cdnd iau parte la juclecata aseson i juratii Curtii cu jurati, juratii se pronunta asupra circumstantelor atenuante iar nu asesorii. Se stie dealtmintrelea cd inainte de legea din 1832, asupra admiterii circumstantelor atenuante se pronunta. Curtea, iar nu juratii, i cd legea din 1832 a luat aceasta atributiune dela Curte si a dat-o juratilor spre a impedeca conflictul intre cele doua elemente ale Curtilor cu jurati si spre a evitã verdictele negative ale juratilor de teama neacordarii circumstantelor atenuante de jurati. Aici insd, unde nu mai sunt cele cloud elemente, in mod firesc se va prosnunta asupra circumstantelor atenuante Curtea, care rezolvand cestiunea de fapt a culpapabilitatii, va trebui sd rezolve i gradul culpabilitatii. In scurt legea n'a rezolvat cestiunea pe care o discutam ci a vorbit de eo quod plerumque fit. Dealtmintrelea sistemul pe care 11 combatem are incon-
venientul ca distinge acolo unde legea n'a distins, fiindcd nicderi legea n'a facut vre-o restrictiune sau rezerva in privinta neaplicarii circumstantelor atenuante la contumaci. Infine,
vom adaoga ca, daca Curtea are drept chiar sa achite pe contumace, nu vedem pentru ce nu ar avea dreptul mai mic ca sa-i acorde circumstante atenuante. Deaceia ne pronuntam in contra sistemului Curtii de casatiune franceza, considerand mai intemeiat sistemul contrar al doctrinei franceze 1). 2007, c) Se aplicd art. 60 C. p, la crimele prevazute prin legile speciale ?
Fara nici o indoiala raspundem afirmativ, afara dacd legea speciala dispune expres altfel. Aceasta solutiune care este admisa in Franta2), trebue cu afortiori admisa la noi din 1) Molinier deja cit.; Ch. Adolphe §i F. Hdlie: Théorie VI, N-rile 2693-2694; Garraud: Traité, II, Nr. 153, ed. 1-a. Précis, ed. 9-a, Nr. 247, ed. 11-a, Nr. 202; Bertauld: Op. cit., p.414; Normand: Op. cit., Nr. 565; Vidal: Cours, Nr. 242. Degois: Cours, N-rile 1089 si 1904; Villey: Op. cit., p. 520 si au citati de dânsul in nota 4, ed. V-a. trail 2) Normand: Op. cit., Nr. 560, P. 436.
493
cauza generalittitii cu care se exprimd legiuitorul In art. 60, C. p. El nu vorbeste de pedepsele din codicele penal, ci seexprimd In general zicand: pedepsele ce pronunfd legeal). Dealtmintrelea scopul legii franceze din 1832, care voeste-
sd evite achitdrile la jurati, cere neaparat ca art. 60 C. p. sd se aplice in toate cazurile de crime, chiar cele prevAzute prin legile. speciale, mai ales in materie de crime, pedepsele fixe sunt un adevarat pericol social. 2008. Ce vom zice pentru crimele comise de militari ?Credem cä crimele pur militare, prevdzute special de C. Just. mil, nu sunt susceptibile de aplicarea art. 60 C. p.; ne bazdm pe expunerea limitativd a art. 195 C. J. M. si pe dispoz. art. 128 acelasi codice2), art. 60 C. p. se va aplica insä chiar la militarii care comit infractiunile de drept comun3). 2009. -13) In rnaterie coreclionald, judecdtorul care constatä existenta circumstantelor atenuante face in acela§ timp aplicarea lor.
Este insti acest judecdtor obligat sd se scoboare subminimum, cand declara ca existd circumstante atenuante ? Jurisprudenta francezd admite, intemeindu-se pe termenii legii sunt autorizali", cd tribunalele corectionale, chiar constatând circumstante atenuante nu sunt obligate sä se scoboare sub minimum, si prin urmare, dactt nu s'au scoborit nu e casare 4). Doctrina francezd este In general de aceiasi pdrere cu jurisprudenta 5).
2010. Curtea noastrã de casatiune a adrnis ambele sisteme Prin multe deciziuni, incepdnd din 1874 ea a admis sistemul Curtii de casatiune francezd. Considerand ziced Curtea deCasatiune in 1905 cd. art. 60 lasd de facultatea judecdtorilor sd 1) Confr. si art. 256 C. J. Mil. 2) In Belgia legea din 4 Oct. 1867, art. 1 e formalä in acest sens. 8) In Franta legea din 19 Iulie a suprimat aceastä distinctiune care exisa in art. 204-247 C. J. M. si art. 262-330 Cod. marinei. Costa-Fonz
admiteà c4 art. 60 nu se aplicä la tribun. militare. Mag. judec., vol. II, pag. 224. 4) Cas. fr. 14 Ian. 1852, S.. 53, I, 678; 10 Aug. 1877, Bul. crim., Nr. 188; 4 Ian. 1808, Sir. 1808, I, 207..
5) Blanche: Etudes, VI, Nr. 698; Degois: Nr. 1097; Normand; Cours, Nr. 572, p. 446, care critica' insä sistemul legiuitorului. In sens contrar Desjardins: Rev. crit. de leg. et de jurispr., 1886, T. XV, p. 6 si 7.
494
-substituie inchisoarei amenda, farti insä a fi obligati prin dispoziii1e citatului articol" 1) Insa prin alte deciziuni, Curtea de casatiune s'a pronuntat in contra sistemului admis de doctrina i jurisprudenta franceza, si acum jurisprudenta noastrti pare sä fie fixata n acest sens2) Acolo unde nu este minimum, C. Cas rom. e de parere ca jude-caorul trebue sã se scoboare sub minimum general de 15 zile 3). 2011. Acest sistem care se departeazad e doctrina i jurisprudenta franceza, ni se pare atat de contrariu textului spiritului legii, incat suntem aproape ispititi sa.-1 considerärn 1) Cos. Rom. II, 138 din 27 Febr, 1874; 339 din 6 Sept. 1876, B.527. .Cas. rom. II, 296 din 28 Aug. 1878, B. 295, si 1024 din 28 Sept. 1905, B. 1006; 231 din 18 Mai 1888; 126 din 26 Mart. 1890; 423 din 18 Febr. 1908, B. 309; Jurispruden(a 1908, p. 120. 2) Cas. rom H, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143; 467 din 27 Nov. 1881 B. 890 (lung motivatA); 1537 din 3 Iunie 1909, B. 787 si C. Jud. Nr. 67, casand deciziunea Curtii Bucuresti If, 95 1909, care desi acordase circurnstante atenuante nu se coborase sub minimum. Cas. II, 1537, din 30 Iunie 1909, Jurispr. II, Nr. 23, p. 358 si 2967 din 30 Sept. 1909, ibid; Nr. 31, p. 486 Cas. 11,276 din 2 Oct. 1909, B. 787 nota; Cas. II, 818 din 11 Mart. 1911, C. Jud. 1911, Nr. 39, Cas. II, 77 din 16 Ian. 1912 Jud. 1912, Nr. 10 p. 120. Cas. II
345 din 1 Febr. 1910, jur. an. III, Nr. 9, p. 135; Cas. II, 2933 din 5 Oct. 1910, Juris. an. III, Nr. 33, p. 524; Confr. Cas. II, 156 din 19 Ian. 1910. Jur. an. III, Nr. 8, p. 123. Cas. II, 211 din 27 Iunie 1912. C. Judie '1912 Nr. 28, p. 335. Sapt. jurid. an. I (1912), p. 188. C. Cas. spune cä acordand circumstante atenuante in materie de bancrutd trebue sä condamne la mai putin de 15 zile inchisoare, si ca 1000 lei e mai putin de 15 zile inchisoare. SApt. jurid. I, 188 Confr. Cas. II, 376 din 15 Febr. 1912. C. Jud. 1912, fir. 31. La bancrutA trebue a da mai putin de 15 zile. Ce e drept cd Curtea de Cas.
face o ciudatd aplicare a regulei pe care o admite, atunci cand decide cA dacA se pedepseste de judecAtori cu 1 an inchisoare delictul de inselaciune (pedepsit de lege cu 1 lunA-1 an si cu amenda dela 26-1000 lei), a trecut sub minimum si a dat aplicare art. 60, fiindcd legea prevede cumulatiunea acestei pedepse. Cos. H, 2599 din 1 Nov. 1911 C. Jud. 1911, Nr. 79, p, 643. Vezi si Addenda. In schimb dacA pedeapsa in loc de a fi cumulativA ar fi alternativA, amenda trebue coboritA sub 26 de lei! De unde scoate. in. C. cas. toate aceste distinctiuni? (Cas. '11, 77 din 16 Ian. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 12, p. 120 si nota relativL la jurispruden(d). Nu putem sti; suprema instanta s'a deparfat de jurisprudenta francez A. i acum inoatA in plin arbitrar.SApt. juricl. 1, 146. 3) AceastA solutiune a admis-o in caz de 1.-Ainuire prin decizia 2697
din 30 Sept. 1909, B. 997; si Cas. II, 345 din 1 Febr. 1910, B.228, Cas. II, 1398 din 1 Iunie 1910. B. 971.
495
nu un sistem de interpretare a legii, ci o eroare i vadita violare a legii. In adevar, daca in materie criminala judecatorii sunt obligati sa se scoboare mai jos minimum, sub pedeapsa de casarea
hotarirei, cauza este ca art. 60 C. p. care se referd la aplicarea circumstantelor atenuante in materie de crime e poruncitor, intrebuintand termenii : se vor modified, va aplica; din contra, in materie de delict legiuitorul se exprima spunand cä tribunalele corectionale sant autorizate", i autorizarea cuiva nu este o obligatiune pentru dansul cio facultate. $i nu invocam numai termenii legii, care ar putea sa fie o intamplare, ci i spiritul legii '). Daca la jurati, judecatorii sunt obligati in caz de circumstante atenuante sã se coboare sub minimum, cauza este ca altfel ei s'ar pune in conflict cu juratii i le-ar paraliza verdictul. De ad ar rezulta achitari pe care tocrnai legea din 1832 a voit sa le evite (land circumstantele atenuante juratilor, si obligand pe judecatori sd se scoboare sub minimum atunci cand juratii au Visit ca sunt cir cumstante atenuante. In materie corectionala acest inconvenient nu poate sa existe, de oarece judecatorul care constata existenta circumstantelor atenuante, face tot el si aplicarea pedepsii, incat nu poate fi temere de un conflict care ar a duce achitarea culpabililor. Prin urmare, in general, daca va fi
pentru darea unei pedepse mai mici dealt minimum, el va -acorda circumstance atenuante, iar in caz contrariu, nu le va acorda decat prin distractiune, din cauza deprinderii de a aplica In mod mecanic mai totdeauna art. 60 C. p. la toate infractiunile. $i aceasta distractiune, or daca nu e distractiune, aceasta
ignoranta, nu poate fi un motiv de a se da o pedeapsd mai mica decat aceia pe care au arbitrat-o judecatorii faptei in limitele puterii de apreciere care le este acordata de lege2). 2012. Dar daca noi ne pronuntam pentru sistemul doctrinei si jurisprudentii franceze de lege lata, nu putem insa, *i probA cã e intAmplare se poate vedeA din art. 63 C. p. care deasemenea intrebuiateath formula: este autorizat", i desigur cA in acel caz judecatorul e obligat sA reducA pedeapsa cu sau 1/2. 2) PArerea contrarie, in sensul jurisprudentii romAne a fost sustinutd la noi de th N. Durma: C. Jud. 1893, Nr. 32, care considerA cuvintele sunt autorizate ca impunAnd obligatiune judecAtorului corec1/43
lional.
496
vorbind de lege ferenda, sa nu spunem ca ef este criticabir sub punctul de vedere al ratiunei. In adevar, pentru ce sa se mai faca apel la art. 60 C. p. daca judecatorii nu fac aplicarea lui (land o pedeapsa mai mica decat maximum Nu e oare o gluma neertata de a admite-
circumstante atenuante unui individ si de a-i da o pedeapsa. intre maximum si minimum, poate chiar maximum ? Daca judecatorii nu aveau intentiune sa se scoboare sub minimum, pentru ce au mai facut apel la art. 60 C. p., care tocmai are de scop a le da facultatea sa se scoboare sub minimum pedepsii?-
Dupa noi, in pura ratiune e tot atat de absurd a admite existenta circumstantelor atenuante faia a se scobori sub minimum, pe cat este absurd a se stabill de lege un pretins minimum de pedeapsa, pe care legea permite a-1 depasi prin acordarea circumstantelor atenuante '). 2013. Observarn cä legea permite in alin. & si 9 din art. 60 ca judecatorul corectional in toate cazurile sti coboare pedeapsa pana la inchisoarea de simpla politie, adica o zi, si chiar sa transforme inchisoarea in amenda, care insä flu poate fi in nici un caz mai mica decat amenda de simpla politie 2), adica 5 lei. Cu alte cuvinte, toate pedepsele corectionale, afara de maximum inchisorii prevazut in alin. 5 al art. 60 C. p.2),. se pot reduce la minimum pedepselor de simpla politie, adica al amendei politienesti. Pedepsele corectionale sunt dar si astazi in ceiace priveste minimum, arbitrare ca in vechiul drept. francez 4). ') Prin o deciziune recenta C. Cas. II, 52 din 11 Ian. 1911, Jurisprudenta an. IV, Nr. 6, p. 85 a decis ca, daca o lege noua a admis circumstante.
atenuante, pe care cea veche nu le admitek hotarirea e casabila daca aplica vechea lege, fiindca judecatorii nu se credeau indrituiti sa micsoreze pedeapsa. Noi credem ca Suprema instanta s'a pronuntat in mod prea extensiv; solutiunea ni se pare dreapta cand judecatorii au dat minimum, sau s'au apropiat de minimum, nu insa cand ei au dat maximum or s'au apropiat de el. Confr. 1158 si 1212. 2) Insa nu e obligat sa se scoboare sub minimum, deaceia cu drept cuvant Curtea noastra de casatiune a decis ca, daca legea pronunta pedeapsa fixa de 2 ani (art. 204 C. p.), judecatorul nu violeaza legea cand prin aplicarea art. 60 C. p. da o lima de zile de inchisoare, iar nu o pedeapsä mai mica de 15 zile. Cas. II, 1338 din 28 Apr. 1910, B. 640. 8) Cas. Sect. Un. 9 din 10 Iunie 1910. Jurispr. an. III, Nr. 25, p. 3901 si C. Jud. 1911, Nr. 8. Vezi Nr. 2000, nota. 4) Degois: Traité Nr. 1098.
497
2014. Am zis toate pedepsele corecfionale; ce e drept,_ ult. alM. al art. 60 C. p. vorbeste numai de inchisoare si de amenda, socotind ca in general numai acestea sunt pedepse principale corectionale ; nu este insa indoiala ca chiar daca interdictiunea corectionala ar fi pedeapsa principala, prin aplicarea circumstantelor atenuante ea se poate scobori tot pana la minimum amendei de simpla politie. Desi legea nu spune acest lucru, insa aceasta solutiune se impune prin un a fortiori ; nu se poate admite de oarece nu e in sistemul legiuitorului, ca o pedeapsa mai jos in scara pedep-
selor sa aiba prin aplicarea art. 60 C. p., un minimum mai ridicat decat o pedeapsa superioara. Prin urmare daca inchisoarea corectionala se poate reduce la 5 lei amenda, cu atat mai mult se va puted reduce la acest minimum, interdictiunea corectionala. 2015. Legea vorbeste de transformarea inchisorii in amenda
corectionala, spundnd ca se poate da chiar minimum acelei amende ; ea nu ne spune insa care e maximum amendei care se poate da prin inlocuirea inchisorii corectionale. In Franta, dupa ce aceasta cestiune a fost discutata 1), legea din 28 Oct. 1888 a adaogat un aliniat la art. 463 C. p., in urmatoarea cuprindere : In cazurile in care amenda inlocueste inchisoarea, amenda este de 3000 lei". 2016. La noi Curtea de casatiune a admis ca maximum amendei care rezulta din transformarea inchisorii corectionale este nedeterminat, caci oricdt de mare ar fi el, in sistemul legii
noastre amenda corectionala e o pedeapsa mai mica decdt inchisoarea corectionala. Astfel s'a pronuntat Curtea noastra de . casatiune prin o deciziune bine motivata din anul 18792) si de
atunci a persistat in acest sistem prin o serie de deciziuni. In consecinta Curtea de casatiune a admis inlocuirea pedepsii de o luna de inchisoare corectionala cu 1000 lei ; deasemeni a admis i amenda de 2000 si chiar de 6000 lei a), ') Vezi Molinier-Vidal: Cgurs, II, p. 482, care aratà jurisprudenta. Trr
general doctrina si jurisprudenta admiteau a maximum amendei in asemenea caz e minimum amendei corectionale (15 lei la Francezi, 26 lei la noi). 2) Cas. II. 334 din 5 Sept. 1879, B. 677 si Dreptul, 1879, Nr.37. 2) Cas. II, 275 din 22 Iul. 1880, B. 217; Cas. II, 240 din 5 Mai 1887, B. 461; Ca.s. II, 469 din 11 Nov. 1888, B. 977; Cas. II, 449 din 11 Aug. 1889, B. 700; Cas. II, 469 din 4 Sept. 1896, B. 1278; Cas. II, 578 din 10, 50795
32
498
2017. Avem mare indoiald ca sá admitem sistemi1 Curtii de casatiune. In adevdr daca presupunem ca aceasta transformare de inchisoare corectionala in amenda, se 'pronunta contra unui irrsolvabil, el neputand plati amenda, ea se va transform&
in inchisoare si atunci el va suferi poate o inchisoare mai lunga decal acea pe care a inlocuit-o pretinsa indulcire a pedepsii inchisorii corertionale prin amenda. Addogam cd, gratie acestei jurisprudente, judecatorii capatã dreptul de confiscare a averii oricdrui om orica de avut, ceeace. Ldesigur cd nu e in intentiunea legiuitorului. Afara .de aceasta pedepsele arbitrare in privinta maximului sunt excluse in legislatiunea noasträ, 0 i daca nu admitem cu jurisprudenta francezd dinainte de 1888 ca maximum al amendei, minimum amendei corectionale, nu vedem la ce sumd se poate limit& amenda care inlocueste inchisoarea corectionala. *2018. Ce vom zice despre delictele prevazute prin legile
speciale, atunci când legea nu prevede expres aplicarea sau neaplicarea art. 60 C. p. ? In acest caz aveavor judecatorii dreptul sä acorde circumstante atenuante ? In Franta cestiunea e discutatd 1); la noi insd, credem ea trebue sd rdspundern afirmativ, ca i la crime, din cauza generalitatii art. 60 C. p.2). Evident cd ele nu se pot aplica la Nov. 1897, B. 1362; Cas. II, 66 din 28 Ian. 1898, B. 151; Cas, II, 534 din 22 Iunie 1894, B. 737; Cas. II, 907 din 7 Sept. 1905, B. 1054; Confr. Cas.
II, 2031 din 22 Iunie 1910, Jurispr. an. III, Nr. 21, p. 347; Cas. II, 211 din 27 Ian. 1912, &Apt. juridicA, an. I, Nr. 12, p. 188, punAnd in principiu cá, prin transformarea inchisorii in amendA se poate pronunth o amendd
mai mare decAt echivalentul zilelor de inchisoare. (Dupa art. 28 si 30 C. p.)
1) Dupd Vidal, circumstantele atenuante nu se aplica in Franta la delictele speciale fArA o dispozitiune expresA a legii; Cours, Nr. 2-13 si Normand: Cours, Nr. 560, p. 436. Vezi ins& in sens contrariu Degois: Traité, Nr. 68; Confr. 1086. In Belgia legea din 4 Oct. 1867, art. 1, dispune formal cd circum-
stantele atenuante nu se aplicA la de:ictele prevAzute prin legile speciale, dacA legea nu prevede formal acest lucru. 2) Cas. III, 39 din 20 Ian. 1911, (dupA diverg.). Jurispr. an. IV, Nr. 7,
p. 111, admite regula afarA de dispozitiunea contrarA in legea specialä, aplicând aceastA regulA la delictele din legea monop..tut. pedepsite cu amendA mai mult de 26 de lei, susceptibilA de a fi convertitti amenda
in inchisoare. In acelasi sens Cas..III, 97 din 28 Febr. 1911, jUrispr. an. IV, Nr. 7, p. 222.
499
.despdgabirile rezultand dintr'un delict silvic, pot insd sd se -aplice la amenda sau inchisoarea pentru delicte i1vice 1). Incat despre delictele comise de militari, credem cd trebue
-a face aceea§i distinctiune ca si la crime, intre delictele pur militare la care nu se aplicd art. 60, si delictele 'Cod. pen., ,,ordinar la care se aplicti. Vom spune in fine, eft in Franta s'a propus ca art. 463, P. p., sd se aplice la toate delictele 2). 2019. c) In materie de contravenliuni, art. 60 C. p. nu prevede aplicarea circumstantelor atenuante. Curtea noastra de casatiune e constantd in acest principiu3). Ea da ca motiv cd legea nu cere vointd ir materie de contraventiuni. Motivul este neintemeiat, cdci dacä ar fi adevärat ar urtnd cäart. 60 C. p. sä nu se aplice in caz de delicte neintentionate, cuin ar ft de pildd ornorul or loviturile prin imprudentä sau bancrutd 1) Cas. rom. II, 3460 din 16 Nov. 1909, B. 1341; Cas II, 261 din 28 Ian. 1911, Jurispr. IV, 9, g. 140. Si jurispr. anterioarA; Cas. I1 55 $i .56 din 30 Ian. 1891, B. 100; 68 din 5 Eebr. 1891, B. 230; 114 din 4 Mart. 1891, B. 337; 139 $i 140 din 13 Mart. 1891, B. 358; 384 din 7 Aug. 1891, B. 870; 510 din 18 Nov. 1891, B. 286; 16 din 15 Ian. 1892, B. 78; 77 din 11 Febr. 1892, B. 158; 286 din 20 Mai 1892; B. 517; 271, 277, 279 si 283 din 1892, in notA la p. 517; Cas. H, 425 din .3 Aug. 1892, B. 703; 4,clin 11 Ian 1 893, B. 48; 210 din 26 Apr. 1893, B. 423; Sect. Vac. 398 din 4 Aug. 1893 B. 690; 209 din 4 Mai 1894, B. 573; 185 din 17 Mart. 1895, B. 480; 288 din .6 Mai 1895, B. 807; 313 din 4 Iunie 1897, B. 904 si 1300 did 10 April. 1907, B. 701 $i 1300 din 13 Iunie 1907, B. 114:. Vezi foarte multe alte deciziuni in
Cod. pen. anotat in acelasi sens, cA se pot acorda circ. aten, in materie de delicte silvice. Relativ la delictele vamale deasemeni se aplickart. 6Q 6.. v., Cas. II. 462 din 19 Nov. 1886, B. 905.. Idem la contrav. la legea mon. chibritur., Cas. II 5461din 9 Vec. '18137,
:B. 1033 ; 316 din 31 Mai 1889, B. 576; 323 din 5 Iunie 1889, B. 07; Gas. III, 39 din 26 Ian. 1911, C. jud. 1911,11r. 33, (dupA diverg). 2) Proect propus tle d. Boury, deputat de Eure, trimis de CamerA la comisiunea de reforma legislatiunii civile i penale. Gazetette des Tri1bunaux, 24 Mai 1908. a) Cas. II, 381 din 4 Nov. 1875, B. 313; Cas. H,`240 din 15 Tun. 1877,
B. 285; 292 din 16 Aug. 1815, B. 195 (cas. in inter'esi legii); 297 ditv28 Ilunie 1888, .B. 641; 317 si 318 din 31 :Mai 1889, B. 578; 322 din. 5 ilunie 1889, B. 636; 105 ,clin 15 ,Febr. 1893, B. 195; 195 din14 Mart. 1898,43. 463; .Sect.-Unite, 4,din 113 Febr. 1899, B. 255 i Dreptul, 1899, Nr. 28; Casi II, 752/1898, Dreptul, 1899, Nr.20; Cas. I1, 752-±756 din. 251 Nov:31898, B. 1374
i nota 1.
500
simpla. Dealtmintrelea existä i contraventiuni care desigurpresupun o intentiune. Insa adevaratul motiv care a facut pe legkiitor ca sd nu admita aplicarea art. 60 C. p. in materie de contraventiunir
este cä el a crezut ca aceste pedepse sunt in general destul de usor pedepsite si nu e nevoe ca judecatorul sd fie autorizat sa se scoboare sub minimum. 2020. In aceasta privinta legiuitorul nostru s7a departat de modelul francez 1), si nu a fdcut bine, cdci din aceasta cauzd ajungem la rezultatul ciudat ca, pe cand un delict gray
pedepsit cu 3-5 ani de inchisoare corectionala, poate sa fie pedepsit prin aplicarea circumstantelor atenuante cu 5 lei . amend.% o contraventiune mica pedepsita cu 10-15 lei amend&
politieneascd, nu poate sd fie pedepsit cu minimum de 5 lei! amenda.
De exemplu, omorul prin imprudenta al unui om poate fi pedepsit cu 5 lei amendd (art. 248 comb. cu 60' C. p.), iar omorul or rdnirea prin imprudenta a unui animal domestic strain, nu se poate pedepsi cu mai putin de 15 lei amend& (art. 393 al. 2). Deasemenea recidiva celor mai mici contraventiuni va if pedepsita cu 3 zile inchisoare (art. 388 C. p.), pe cand recii
diva unor delicte din cele mai mari se poate pedepsi
CUL
cinci lei amenda. *2021. Ca aplicatiune riguroasat a acestui principiu, Curtea
noastrd de casatiune, a casat in interesul legii, in 1875, o, sentinta a Trib. Arges care condamnase pentru contrayentiunea din art. 396 al. 2, la amenda fara tnchisoare, cumi prevede legea 2). Astfel, pc cand injuriile mai grave din
art. 299 C. p. pedeps03ile cu IS zile pana la 3, luni de inchi soare S cu 200 pana la 2000 lei, se pot pedepsi cu cinci lei amenda, prin aplicarea circumstantelor atenuante, injuriile mail 1) Vezi Normand: Cours. Nr. 560, p. 436. In codicele penal unguresc circumstantele atenuante se pot da 4i in materie de contraventiuni. Art. 566 C. pen. belgian, da voe sA scadAl pedeapsa pAnA la un leu. Confr. §i art. 79-85 .din Cod. penal belgian relativ la circumstantele atenuante in materie de crime i delicte. In Franta deasemeni prin cir-cumstantele atenuante se poate reduce pedeapsa, contraventiunilor la o. zi de inchisoare i un leu amendA (art. 483, al. 2, adaus in 1832).
2) Cas. II, 292 din 16 Aug.. 1875,. B.. 195.
501
putin grave din art. 300 C. p. pedepsite cu 25 lei amenda cu 1-15 zile, nu se pot pedepsi mai putin de 25 lei amenda, trebue neaparat pronuntata i o zi de inchisoare. Desigur cd acest sistem e nelogic i arbitrar. Totusi e afard de orice indoiald cA, jurisprudenta Curtii noastre de casatiune este conformd cu legea 1), i deaceia oricdt de criticabil ar fi acest sistem sub punctul de vedere al tratiunei, el este admis de doctrina noastrd 2). 2022. Dispozitiunea legii in aceastd privintd e atat de absurdd, Inca cu tot textul legii, se pare cd tribunalele, aplicd art. 60 si in materie de contraventiuni 3). Aceasta e desigur o
violare a legii, fiindcd art. 60 C. p. vorbeste de juriu si de tribunalele corectionale, prin urmare nu se referd la tribunalele de simpld politie, care judecd contraventiunile. Ce e drept cd art. 60 al. 8 C. p. vorbind de pedeapsa inchisorii sau amendei, nu distinge si nu adaogd i cuvAntul coreetionale, dar proba cd legiuitorul nu s'a gandit la inchisoarea i amenda de simpla politie, este cA, vorbind de reductiunea caie rezultd din aplicarea art. 60, legea spune cd se poate da in caz de inchisoare sau amendci, 15 zile de inchisoare ; este insd evident ca inchisoarea de 15 zile nu poate fi socotitd ca o pedeapsd inferioard amendei de simpld politie. Legiuitorul a voit dar incontestabil sd vorbeascd de amenda i inchisoarea corectionald, iar nu de cea de simpld politie. Sistemul legii poate fi absurd, insd desigur cA este acela admis de jurisprudenta Curtii noastre de casatiune 4). ') Ca o aplicare a acestui sistem, Jud. Ocol. BuzAu a hotArit cd art. 60 C. p. nu e aplicabil chiar cAnd se face augmentarea pedepsii in caz
de recidivä de contraventiuni. Cartea de jud. 1543 din 19 Dec. 1906. C. Ju.d. 1907, Nr. 23, P. 183, col.,2-a .
2) D. Alexandresco: Drept civil, VI, p. 392, nota 2 si C. Botez: Noul codice de Sedinta al jud. de pace, Bucuresti 1908, p. 42. D. Botez critica i dAnsul neadmiterea de lege a circumstantelor atenuante la contraventiuni. In acelasi sens Al. Oprescu: Revista JudiciarA, an. II, 1906,
Nr. 9 (15) p. 124. Vezi in sens contrar Enz. Dan: C. Jud. 1908, Nr. 37,
p. 298, nota 3 si Codul general al judecatoriilor de ocoale, Art. 51, N-rile 25 si 26.
2) C. Botez: Op. cit., p. 599 nota 1; Ern. Dan: C. Judiciar, 1908, Nr. 37, p. 290, nota 3. 4) C. Cas. II, 2024 din 19 Sept. 1911, C. Jud. 1911, Nr. 84, dupd ce
mult timp a admis acest sistem, acum pare ca l'a parasit. Zicem pare
502
*2023. Ce vom spune despre contraventiunile din legile spe-
ciale ? Art. 60 C. p. se aplica la acele contraventiuni ?Cu toate cd cestiunea s'a discutat inaintea instantelor judecatore§ti, nici o indoiald, nu poate sd existe ca, afard dedispozitiune expresa a legii '), circumstantele atenuante nu pot. fi aplicate la contraventiunile prevazute de legile speciale. Astfel cu drept cuvant Curtea noastrd de casatiune a. decis ca
art. 60 nu se aplicä in materie de contraventiuni la legea monopolului tutunurilor 2), nici la contraventiunile la lege& fondului comunal or a licentelor 3), or la legea beuturilor spirtoase 4), or la legea timbrului 5). Cand la noi circumstantele atenuante .nu se pot aplica la contraventiunile prevAzute de Cod. penal, nici vorba nu poate fi, afard de dispozitiune contrarie a legii speciale, cd circumstantele atenuante nu pot Lii aplicate in materie de contraventiuni la legile speCiale 6).
Aplicarea circumstantelor atenuante Ia pedepsele accesorii §i complimentare *2024. Pand acum ne-am ocupat numai despre efectul circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale ; ne rdmanedin cauzA cd ea n'a rezolvat direct cestiunea, insä discutAnd dacA prin aplicarea art. 60 in cazul art. 393 si 395 C. p. se poate da pedeapsa de50 lei, implicit admite ca se poate aplicA art. 60 C. p. in materie de contraventiuni. Solutiunea datA de Curtea casatiune cd nu se pot da 50 lei prin aplicarea art. 60 C. p. e conformA legii. Vezi nota noastrA asupra deciz. C. Cas.; Confr. C. Jud. 1912, Nr. 18, articolul d-lui I. Popovici, $i nota noastrd. 1) Cum e de exemplu art. 59 al. 5 din Cod. silvic din 9 Apr. 1910.. 2) Cas. II, 317 si 318 din 31.Maiu 1889, B. 578 ; 614 din 19.Nov. 1896, B. 577 ; 658 din 4 Dec. 1896, B. 1660; Cas. III, 272 din 21 Oct. 1909, B. 1197. 8) Cas. I, 346 din 3 Sept. 1903, C. Jud. XII, 681. 4) Cas. III, 12 din 20 Sept. 1905, B. 1135 (civ.). 9 Amenda pentru npprezentarea registrelor la agentul fiscal find.
o amendA fixd egala cu taxa patentei pe un an, nu poate sa fie micsoratA. Cas. III, .80 din 13 Febr. 1912. C. Jud. 1912, Nr. 31, p. 372; si Cas. III,
491 din 5 Dec. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 4; Cas. III, 42 din 31 Ian. 1912; Cas. III, 75 din 10 Febr. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 3. 5) Vezi insd deciziunea Cas. II, 1054 din 5 Dec. 1901, B. 1663, care
admite aplicarea art. 60 C. p. relativ la contraventiuni la legea pescuitului, pe motiv cA art. 46 din acea lege face trimitere la dreptul comun. C. Cas. uitd insA cA dreptul comun nu admite aplicarea art. 60 in materie de contraventiuni. Mai vezi deasemenea Cas. Il, 1296/1905 care aplicAi art. 60 la contraventiunile la legea sanitarA.
503
sa examindm efectul lor asupra pedepselor pe care legea le alaturä pe langd pedepsele principale. a) Pedepsele accesorii fac corp cu pedeapsa principala pe langd care sunt alaturate, deaceia efectul circumstanVlor atenuante lucrand asupra pedepsii principale se va rdsfrange si asupra pedepsii accesorie, a carei duratä e legata de durata pedepsii principale. De exemplu : degradarea civica find o pe-
deapsã accesorie pe langd munca silnicä sau recluziune, e evident ca reducerea muncei silnice pe viatd la munca silnicä pe timp mdrginit va reduce si durata degradatiunei civice la acelasi timp. *2025. Judecatorii nu au drept sa reducd prin circumstante atenuante in mod separat pedeapsa degradatiunei civice ori a interdictiunei legale, caci se opun la aceasta termenii formali ai art. 13 C. p.; nici chiar pe cale de gratie nu se poate ajunge la acest rezultat pentru acelasi motiv. *2026. Deasemeni cand e vorba de o pedeapsd oricat. de mica, and fapta care e pedepsita atrage dupa dansa o incapacitate, judeattorii nu pot inldtura acea incapacitate prin
aplicarea circumstantelor atenuante, cdci in acest caz pedeapsa acFesorie (incapacitatea) deriva din natura infractiunei, iar nu din pedeapsd '). De exemplu: conform art. 19 si 26 din legea electorala, nu pot fi alegatori sau alesi, persoanele condamnate pentru crima sau pentru unele delicte anume prevazute in art. 19. 2027. Pedepsele complimentare se pronunta expres de judecatori ; au ei insd dreptul sd nu le pronunte, dispensand pe condamnati de aceste pedepse prin aplicarea art. 60 C. p.? Jurisprudenta francezd admite afirmativa pentru motivul caret dupa parerea noastra, este topic, cd legea permite sa se re-
ducd pedepsele corectionale la minimum pedepselor de simpla politie. i interdictiunea corectionald dact ar puted sa ramana, judecdtorii nu ar mai puted inlocul pedepsele corectionale cu
pedepse politienesti. Aceiasi solutiune s'a admis si de jurisprudenta noastra.2). 2028. Quid de confiscarea speciald ?
Atat doctrina cat ijurisprudena franceza admit ca judecdMolinier: Cours, T. II, p. 483. 2) Cas. II, 2599 din Nov. 1911, C. Jud. 1911, Nr. 79, p. 643. 11
1
504
torii trebue sa pronunte confiscarea chiar in caz de aplicarea art. 60 C. p., fiindca. aceasta pedeapsa e comund la toate genurile de infractiuni, si scopul ei este de a scoate din comerciu am lucru vdtdmätor. In realitate, dupa cum am aratat vorbind ,despre confiscarea speciald, aceasta nu e in realitate o pe,deapsa, ci o masura de igiend sociald. In orice caz, când legiuitorul ordond confiscarea, scopul lui principal nu e pedepsirea infractorului 9.
2029. Spre a termind cele ce aveam de spus in privinta .efectului circumstantelor atenuante, ne mai ramdne sa precizdrn caracterul pe care II cdstiga infraetiunea dupa aplicarea circumstantelor atenuante. Ce se intampla dacd prin aplicarea art. 60 C. p. crima s'a pedepsit corectional, or delictpl s'a pedepsit cu pedeapsd .de simpla poli0e. Pastreaza infractiunea caracterul sat legal, or ia calificarea dupa pedeapSa care i s'a aplicat ? In Franta se ddmite cd infractiunea isi va pastrã caracterul de crima sau de delict, si aceasta pe baza dispozitiunilor art. 1 C. p.2). Credem cd aceiasi solutiune trebue sä fie adrnisd si la noi. Cestiunea are importanta mai cu seamd in materie de recidiva ; noi insä am examinat-o in capitolul V, Sect. IV, lit. d, cand am vorbit de recidiva dela delict la crima. Sectia II. Circumstantele agravante. 2030. Circumstantele agravante ca si cele atenuante pot fi legale sau judecdtoresti. Cele legate sunt anume prevazute de lege si sanctionate cu o agravare a pedepsii pronuntata chiar de lege, pe cand cele judecatoresti sunt lasate cu totul la aprecierea judecatorilor, si nu au alt efect decát sd facd pe judecdtor sa dea o pedeapsd mai mult apropiata de maximum sau chiar maximum prevazut de lege. Si Inca si la aceasta nici un text de lege nu-I obliga pe judecator, ci pura ratiune. Insd circumstantele agravante judecatoresti tocmai fiindca
nu au nici un efect legal ca cele atenuante judecatoresti, nu 9 In acest sens Molinier: Cours II, 483; Garraud: Précis, ed. 3-a, Nr. 272 §i ed. 9-a, Nr. 246, ed. XI-a, Nr. 204; Villey : Précis, p. 466, ed. VI-a ; Degois: Traité Nr. 1103; Blanche: Etudes I, Nr. 78; Ch. Adolphe i F.
Hélie: VI, Nr. 2445. 2) Degois; Traité Nr. 1109.
505
se pronunta in mod expres de judecatori. Nu vom intra din nou in studiul circumstantelor agravante, fie legale, fie judecatoresti ; primele au fost deja studiate in partea I, rap. IV al acestui curs, iar cele judiciare nu le vom studiA fiindat nu au nici un efect relativ la aplicarea texturilor de lege, si de aceia nu prezinta nici o dificultate doctrinalA. Concursul circumstantelor atenuante cu cele agravante.
Poate sä existe acest concurs ? Evident cd da. Un om sArac, impins de foame, furA prin escaladare alimente ; el are circumstanta agravantd a escaladarii si circumstanta atenuantA a sArAciei. Legea insasi recunoaste in mod formal posibilitatea acestui concurs in art. 60 C. p. si 365 Pr. pen. prin 2031.
cuvintele: chiar in caz de recidive. 2032. Dificultatea este insA de a se sti dacd trebue a se face intAi aplicarea cauzelor atenuante si apoi a celor agravante, or trebue a proceda in sens invers. 2033. Si cestiunea nu e fArA interes practic, cum se poate vedea din urmAtoarele exemple.
SA presupunem cA un individ comite o crima pe care legea o pedepseste cu recluziunea, cA existA in favoarea lui circumstante atenuante, insa e recidivist. DacA vom face mai intAi aplicarea circumstantei agravante a recidivei, prin aplicarea art. 41 C. p., culpabilul va fi pedepsit cu munca silnicA pe timp mArginit, si fAcand in urmA
aplicarea art. 60 C. p., pedeapsa poate fi recluziunea sau maximum inchisorii corectionale (art. 60 al. IV). DacA din contra vom face mai intai aplicarea circumstantelor atenuante si apoi al celor agravante, atunci avem rezultatul urmätor : prin aplicarea art. 60 C. p., condamnarea la recluziune se poate reduce la un an de inchisoare corectionalA, si apoi, prin aplicarea art. 41 sau 42 (aceasta se poate discutà dupa cum vom vedeA), osAnda se poate tidied pAna la 5 ani de inchisoare corectionala, nu poate insA ca vinovatul sA fie pedepsit cu recluziunea. Exista dar diferenta intre rezultate, diva ordinea in care se vor aplicA circumstantele atenuante si agravante. SA luam alt exemplu : Primus a comis un furt cu efractie, el este recidivist, are
506
insa circumstante atenuante. Dan se aplica intai circumstanta agravanta a recidivei pedeapsa va fi maximum inchisorii corectionale i apoi facand aplicarea. circumstantelor atenuante pedeapsa nu se va puted reduce la mai putin de un an. Daca. din contra se aplica mai intai atenuarea ajungem la minimum, amendei politienesti, si in urrnd sau nu se va mai agrava pe, deapsa find vorba de pedeapsa de simpla politie, care nu se poate combina cu o pedeapsd coreetionald, sau cel mult, se va da maximum arnendii de simpla poliie, adicd 26 lei, fiindcd legea zice ca se va da maximum acelei pedepset Diferenta in orice caz e dar considerabila. Trebue sà spunem in treacat, inainte d,e a da alte exemple,
ca jurisprudenta romana in aceste cazuri aplicd drd nici
Q.
indoiala, intaiu atenuarea si apoi agravarea, intemeindu-se pe dispozitiunile art. 60 C. p. care zice ca, reducerea pedepsii in caz de pedepse corectionale pdnd la minimum pedepselor de simpla politie, se poate face chiar in caz de recidivd.
SA Warn o ultima ipoteza, in care se va veded si mai larnurit diferenta, de rezultat intre cele doua moduri de procedare.
Un individ comite o infractiune pedepsita de lege cu munca silnica pe viatd, el e recidivist, are insa circumstante atenuante.
Daca am vol sa facem intaiu aplicarea circumstantelor atenuante i apoi a agravantei recidivei, individul va fi pedepsit cu maximum muncei silnice pe timp marginit, daca din contra se face mai intaiu agravatiunea i apoi atenuatiunea, agravarea find imposibild la o faptd pedepsita cu munca silnica pe viatd, se va condamnd culpabilul la munca silnica pe timp marginit prin aplicarea art. 60 C. p., iar nu la maximum acestei pedepse.
Din aceste exemple se poate veded ca rezultatul nu e acelas daca se apnea intdiu circumstantele atenuante, or se aplica circumstantele agravante; in general, afara de ultima ipoteza e mai favorabi linculpatului a se aplica. intaiu atenuarea pentru ca agravarea sd se facd intCo pedeapsa mai mica.
2034. Care e solutiunea acestei probleme? Raspunsul nu e usor.
Autorii francezi se muncesc sa gaseasca raspunsul in
507 texturile legii, facându-le sd zica ceiace vor fiecare dintr'insii ').
Noi credem ca, a rezolvd cestiunea dupa textul legii nu, e cu putinta, fiindcd legiuitorul nu s'a gandit la aceastä cestiune ; trebue, dupd pdrerea noastrd, a ne cdrmui dupa spiritul legii, dupd intentiunea probabild a legiuitorului. 2035. Astfel find ne intrebdm, cum ar fi rezolvat legiuitorul nostru aceasta cestiune? Zicem legiuitorul nostru, fiindcd, noi trebue sd tinem seama de spiritul legislatiunei noastre pe-
nale, iar nu al celei franceze. Noi credem, ca legiuitorul nostru find un adept al principiilor beccariane de indulcire a pedepselor, ar fi adoptat solutiunea cea mai favorabild inculpatului, adica ar fi admis ca circumstantele atenuante sau agravante sd treaca inainte, dupa cum at- 11 interesul infractorului pentru ca sd fie pedepsit mai usor. In general dar se vor aplica intdiu circumstantele atenuante, si apoi agravanta recidivei Dealtmintrelea aceasta e foarte rational, fiindcd inainte de a ne intrebd de antecedentele infractorului, de ceeace a fdcut altadatd, trebue si determindm prealabil ce a facut actualmente, constatand gravitatea infractiunei, care rezultd din fapta comis4 si din toate imprejurarile in care a fost comisd. 2036. Art. 60 C. pl pare chiar favorabil acestei interpretari, permitdnd in alin. ultim ca judecatorul sã se scoboare pand la pedepsele politienesti, chiar in caz de recidiva, farL sa distingd intre diferitele delicte. Dacd s'ar admite interpretarea contrarie, uneori judecatorul nu ar mai aved aceasta latitudine, fiindca prin aplicarea circumstantelor agravante ar puted sa ajungd la maximum in chisorii corecVionale, dela care,
prin aplicarea art. 60 C. p., nu se poate ajunge la o pedeapsa mai mica de un an2). 1) Vezi Degois: Traité. Nr. 1113 si urm.; despre jurisprudenta vezi Garcon: Code pen. annoté, art. 56, 57 si 58, N-rile 148 si urm. Doctrina
si jurisprudenta admit cá, in caz de concurs intre recidiva i circum stantele atenuante, se aplicd mai intaiu agravarea recidivei. Vezi Garraud: Traité I, 262 si ed. 2-a, II, 461 si Precis, ed. 9-a, N-rile 250-252 si ed. XI, N-rile 205-208. Garcon: Op. cit., 56-58, Nr. 148: Laborde: Cours, p. 600-
si ed. 2-a, Nr. 504. si urm.; Villey: p. 497 si ed. VI-a, Nr. 468 si urm. Vezi i jurispr. fr. in Garcon: loc. cit. 2) In Franta jurisprudenta, dup d. mai multe indoeli a admis in 1866.
-508
2037. Afard de recidiva mai sunt i alte circumstante agravante; deasemeni nu trebue sä uitam ca pe langa circumstantele atenuante mai existä i scuze atenuante. Cestiunea se .complica dar si mai mult cand vom presupune concurs de .circumstante atenuante scuze atenuante i circumstante agra,vante.
Sa presupunem de ,exemplu un minor de peste 15 ani, care a comis un furt cu efractiune si care e recidivist, insd are si circumstante atenuante. Aci avem ca circumstante agrawante efractiunea si recidiva, ca scuzä atenuanta minoritatea pi ca circumstantd atenuanta sardcia or lipsa de educatiune. Ce pedeapsa se va da infractorului? 2038. Este incontestabil cd agravanta efractiunei trece ,inaintea celorlalte, pentru bunul motiv cd ea face parte din insdsi numele delictului furt cu efractiune; delictul cu agravanta sa constituesc, putem zice, o infractiune speciala. Prin urmare ,pedeapsa va fi conform art. 310 C. p., inchisoarea corectionald
dela 3-5 ani. 2039. De aici incep insd dificultdtile. Daca vom aplica Intdi circumstanta agravanta a recidivei ajungem la maximum inchisorii corectionale (5 ani), i apoi prin aplicarea circurnstantelor atenuante inchisoarea se poate reduce pand la un an, (art. 60 al. 5); tinand In urrnd seama. de Imprejurarea ca inculpatul e minor vom ajunge la o pedeapsa .de cel putin 4 luni. Dacd din contra aplicam Intdi circumstantele atenuante, .ajungem la 5 lei, si recidiva nu produce nici un efect. conform art. 60 al. 8, sau cel mult sub pedeapsa pand la 25 lei, si find
vorba de un minor pedeapsa se va reduce la jurnatate sau la a treia parte, dupd glasuirea art. 63 alin. 3. Conform sistemului pe care 1-am admis, credem cä se vor aplica intdi circumstantele atenuante1).
i
ci
ca pedeapsa ordinarA trebue agravata din cauza recidivei inainte de a se aplicA micsorarea care rezulta din circumstantele atenuante. Normand: Cours, Nr. 576, p. 449.
') Dupa Ortolan din contra circumstantele atenuante trebue totdeauna aplicate In urma, pentruca ele sa. se poata intinde asupra intregului complex al infractiunei impreuna cu toate imprejurarile sale, Pentru ca sA se faca infractorului aplicatiunea art. 60 C. p., trebue a se -face toate operatiunile legale asupra pedepsii i in urn-fa asupra rezul-
509'
*2040. Vom lua si doua exemple din jurisprudenta rornana.
Un minor comite un omor cu pandire, si acordandu-i-se circumstante atenuante, el e condamnat la 5 de inchisoare
corectionala. Curtea de casatiune a casat aceasta hotarire, pentru motivul ca trebuia sa se aplice mai intai scuza minoritãtii, ceiace reduced pedeapsa muncii silnice pe viata la 3-15
ani de inchisoare corectionald (art. 63 al. 2), si in urma pe baza art. 60 pedeapsa nu putea sa fie mai mare de 3 ani. Inalta instanta spune ca circumstantele atenuante s'au introdus pentru a indulci rigoarea legii; i deaceea trebue a fixa mai intai
aplicarea celorlalte scuze or cauze de micsorare, a se vedea pedeapsa care rezulta si in urrna st se aplice circumstantele atenuate '). Aceasta solutiune care se apropie de parerea lui Ortolan 2) ni se pare admisibild fiindca vine, pentru alte motive, la acelasi rezultat cu sistemul pe care-I sustinem noi. Alt exemplu; Un individ fusese condamnat la un an de inchisoare co,
rectionala facandu-se intai aplicarea scuzei atenuante a mino ritatii (art. 63 al. 2), si apoi a circumstantelor atenuante (art. 60 alin. ultim). Curtea de casatiune a respins recursul facut. Citam aCeste din urmd deciziuni pentru principiul pe care-I.
pun, caci in fapt respingerea recursului se impunea oricare ar i circumstantelor atenuante. fi fost ordinea aplicarii scuzei Aplicand intai scuza ajungem la 31/3-5 ani de inchisoare corectionala, si cu circumstantele atenuante se poate da orice pedeapsa inferioara la 3 ani i 4 luni. .Aplicand din contra.. intai circumstantele atenuante, pedeapsa poate fi de 1-5 ani de inchisoare corectionala, si find vorba de un minor pedeapsa . tatului final al acestui calcul judecatorul trebue sa aplice micsorarea motivata pe circumstante atenuante. Ortolan: Elements II, Nr. 1666, 244. Poate cA aceasta solutiune ar fi de adoptat i la noi dacil nu am avea dispozitiunea art. 60 al. 5, care in caz de maximum inchisorii nu permite reducerea pendepsii la mai putin de un an. Solutitinea lui Ortolan,
este in Franta favorabila infractorului, pe cand in Romania ar fi in ge neral defavorabila. 9 Cas. II, 643 din 2 Iunie 1904, B. 992; Cas. II, 1270 din 25 Oct. 1904, B. 1534; Concl. Proc. gen. G.Sehina i Cas. II, 412 din 5 Mart. 1907, B. 442; Cas. II, 1034 din 28 Sept. 1905, B. 1108. 2) Cas. II, 1034 din 28 Sept. 1.905, B. 1108, si 442 din 5 Mart: 1907: B. 442.
510 -care i
se putea da era 4 luni pana la
2
ani
i
jumatate.
Recursul era dar in toate cazurile inadmisibil, i ceiace ne importa este principiul din considerente ca trebue a 8e pune scuza atenuanta inaintea circumstantelor atenuante. 2041. Rezumand aceasta discutiune, vom spune ca mai intai se va determinã genul infractiunei, tinandu-se searna de .circumstantele In care .ea s'a comis, i punand agravantele legale care fac individualitatea legala a infractiunei, in urma
se va face aplicarea scuzelor atenanute si a circumstantelor atenuante, si in fine se va agrava pedeapsa din cauza recidi vei.
2042. Fara indoiala ca aceasta solutiune chiar rationala {le ar fi, e foarte mestesugita si chiar contestabila ; deaceea
bine ar fi fost ca legea insäi sa fi avut grija sa determine ordinea aplicarii cauzelor de micsorare si agravare a pedepsii sau si mai bine inca daca ar fi adoptat sistemul olandez al suprimarii minimului pedepselor.
Apendice Legea franceza asupra agravärii
i
atenuarii pedepselor.
Suspendarea pedepsii.
(Legea Bérenger din 14/26 Martie 1891)
2043. Aceasta lege, numita legea Berenger, dupd numele
autorului ei, d. Berenger, senator, e intitulata: Loi sur l'atténuation et l'aggravation des peines". De si numele ei e inexact,
vom studià totusi pe scurt in acest capitol principiile legii franceze din 14426 Mart 1891.
Scopul legii Berangerzicea un distins magistrat francez, tste de a evita infractorilor primari demni de interes, sederea periculoasd in inchisoare i consecintele indirecte care decurg {lin ea : perderea slujbei, greutatea de a gas! alta la liberare, mizeria familiei privata de salariul capului ei, adeSeori mai
Tele decat insusi pedeapsa. Se evita astfel declasarea con{lamnatilor si recidivele care provin din aceasta cauza" 1). 2044. Dispozitiunea principala a acestei legi este ca, daca ') Mourrat: Bulletin de l'Union intern.. du droit penal, 1910, an. :XVII, p. 275; Gonfr. Degois: Traité, N-rile 1164 §i 1165.
511
o persoanaa fost condamnata la inchisoare sau la amenda. '), si n'a mai fost condamnat inainte pentru crima sau .delict de drept comun, judecatorii au facultatea sa decida motivat cä pedeapsa va fi suspendata. Suspendarea este pentru un timp de 5 ani dela data hotarirei, $i daca in acest interval n'a fost condamnat din nou, infractorul pentru o crima or un delict mai gray, condamriarea anterioarä e considerata ca neavenita, iar in caz contrariu prima pedeapsa se executa. Impreuna tu cea de a doua fard sa fie confundate. Suspendarea nu cuprinde cheltuelile de judecata, daunele interese, pedepsele accesorii i incapacitatea rezultatid din condamnare, toate acestea inceteaza insd de drept la expirarea celor cinci ani, dacd nu a intervenit o noud condamnare, Desi. condamnarea e inscrisá in cazierul judiciar impreuna cu mentiunea ca pedeapsa a fost suspendata, ea nu mai este inscrisa in extractele care se libereaza partiIor. *2045. Aceasta dispozitiune este ca atenuare, sau mai bine zis principala dispoziOune fayorabila infractorilor. Dar mai sunt i alte dispozitiuni de indulcire a represiunei penale. a) In Cod. pen. fr. art. 58 si 59, recidiva in materie de crima sau delict, nu era marginita in timp relativ la cei doi termeni ai recidivei ; dupd legea din 26 Martie 1891, trebue ca a doua infractiune sd se fi comis in termen de 5 ani, altfel
nu exista recidiva. (Confr. la noi art. 46, care prevede un termen de 10 ani). Observam insd ca relativ la crime nu- exista nici un termen fixat pentru ca savarsirea sd constitue o recidiva.
b) In caz de recidiva dela delict la delict trebue sa fie vorba de recidiva speciala, iar nu doua delicte diferite cum 'ar fi furtul si bataia. Dealtmintrelea legea nu cere reiteratiune, ci considera ca putand forma recidiva delictele asemanatoare, 1) In Belgia, chiar in caz de cumul de infractiuni. insd totdeauna cu conditiunea ca pedeapsa sd nu treacd de 6 luni. In Franta, proectul Bérenger nu preveded suspendarea decdt a pedepsii inchisorii corectionale nu si a -amendei, din cauzd cd legea void mai ales sd evite pervertirea prin sederea in inchisoare, dar in urrnd s'a admis i suspendarea amendei, caci s'a spus ca ar finelogic sä se suspende o pedeapsa mai mare si sä nu se poatä suspedtld lima mai mica.
i apoi ar fi si' inconvenientul ea un complice sa fie mai rat'
tratat decdt autorul. Degois: Traité, Nr. 1171- Totusi la contraventiuni nu se admit6 suspendarea pedepsif; Ibidem: Nr. 1172, nici la crime; Ibidem: 1167 si 1170.
512
ca furtul, inselaciunea i abuzul de incredere. Deasemeni vagabondarea i inselaciunea sunt considerate ca formai-id acelas, delict sub punctul de vedere al recidivei. Prin aceste dispoziOuni legea Berenger void sd. Ioveascd pe infractorii profesionali. c) Agravarea recidivei nu se aplica in caz de a se comite al doilea delict, decét la pedeapsa inchisorii, si nu la toate pedepsele ce trage dupa sine cel de al doilea delict. *2046. 0 singura agravare a introdus legea din 14/26 Martie 1891, in contra infractorilor, aceea cd a suprimat termenul minim de un an (la noi 6 luni, art. 43 C. p.), ce se cered pentru primul termen al recidivei, ceeace faced ca sd.
scape de aplicarea regulelor recidivei 800/0 dintre Prin urmare, trebue ca primul term en al recidivei sé fie inchisoarea sau amenda, dar nu mai existä ca inainte de 1891
un termen minim de un an de inchisoare ; astfel s'a creat ceeace s'a numit in Franta mica recidipc11). 2047. Legea din 14/26 Martie 1891 a fost apreciatä in sensuri diferite i pdnd astézi nu se poate Inca spune dacd ea a produs bune or rele rezultate in Franta. Multi au criticat aceasta lege, care fiind fdcutd in contra recidivistilor, contine dispozitiuni in favoarea lor. In proectul primitiv si in intentiunea propunatorului legii, era distinctiune intre infractorii ocazionali i profesionisti, indulgentd pentru primii, asprime pentru cei din. urma ; in lege numai prima parte a trecut, balanta intre indulgenta i severitate a fost distrusd" 2). Chiar d. Laborde care o sustine, critied ciuntirea legii in privinta agravarilor pe care le propusese d. Berenger 3) (modificarea art. 463 C. p.), punand un minimum de coborare in caz de circumstante atenuante 4), i agravarea progresiva in caz de mai multe recidive 6). Vezi despre Legea Béranger intre altele: Laborde: Cours élémentaire de droit crirninel, 1891, Apendice, i Vidal: ed. IV, N-rile 527 si urm.
2) M. Oudinot: Bul. de l'Un. in t. du droit penal, XVIII, Livr. 1, (1911), p. 73.
3) Laborde: Op. cit., Nr. 57, si (Molinier) Vidal: Traité théor. II, p. 342, si Oudinot: Bul. de l'Un. Int. de droit penal, p. 73-75. 4) In aceasta privintd parerea noastra este c'a, bine a facut legiuitorul, si ca legea e superioard proectului. 5) Laborde: Cours, Apendice, Nr. 4, ed 1-a. Pentru ed. 2-a vezi N-rile 51t i urm.
513.
D. Jouvenet ardta in 1900 ca. legea Beranger nu da bune rezultate; infractorii indarjiti dupd dansul s'au inmultit ') acelasi lucru ii declard in 1910 si d. Marcel Chatel, profesor la Universitatea din Rennes, in congresul din Rennes al sectiunei franceze a Uniunei internationale de drept penal 2).
In fapt tribunalele franceze aplicd din ce in ce mai des suspendarea pedepsii; din 17.881 suspendari in 1892, s'a ajuns la 42.329 in 1907 ; din 127 condamnari suspendate la mia de recidivisti primari in 1892, s'a ajuns la 329 la mie in 19073 ). D. M. Oudinot a declarat in 1910, cd nu se poate pronunta.
dacd legea Berenger a produs scaderea recidivei, funded omultime de alte legi, cum e de pildd relegarea recidivistilor, care curatd teritoriul metropolei de infractorii recidivisti s'aut produs aproape in acelasi timp 9, afirma insa cd n'a produs in Franta inmultirea infractorilor primari, lucru de care se. temeau adversarii legii5). D. Mourral, consilier la Curtea de apel din Rennes, inteun
eminent raport la congresul din Mai 1910 al Uniunei inter. nationale de drept penal, sect. francezd, tinut la Rennes, spunea.
ca, clan legea Berenger n'a dat pand acum rezultatele la care se spera, cauza nu e principiul or redactiunea legii, careia
se poate imputa numai cd e putin extensivd, ci din cauza_ aplicarii defectoase a legii de catre magistrati 6). Sunt insit pe-
naIiti francezi, ca d. G. Vidal, care vdd in mod favorabil legea din 14/26 Martie 1891, si rezultatele sale in Franta 7). 2048. La noi, tara de ultra-clasicism penal, legea Berenger, a gasit multi partizani, i chiar s'a propus mi 24 Ian. 1897 de-
d. P. Grddisteanu, un proect de lege din initiativa parlamentat-A pentru a se introduce si la noi suspendarea pedepsii8), 1) Paul Jouvenet: Etude sur le casier judieiaire. Paris)
1900,
p. 9, nota. 2) Bul. de FUn. Lit. du droit penal, 1910, an. XVII, pd 288. 8) Rev. pénit., 1910, p. 127; Confr. Oudinot: Bul. de NI I., XVIII; Livr. 1 (14111, p. 74 §i '75. 4) Bul. de rUn. Int. dr. p, 1911, p. 87-89: 5) Ibictem: p. 90. Bul. de rUn. Ini. dr. pen. 1910 (an. XV1I, p. 238. ') Vidal: Cours, ed. IV. Paris, 1911, N-rile 273 §i 527, p. 39T§i 695-
Vezi expunerea de motive §i proectul de lege cu lauda lui In Curier. jud., 1897, Nr. 6 (articol probabil de Chebapcea). Cu toate ca d_ brdcligeanu invoacA nutoritatea noastrA dAndurne nemeritatul titlu de50495
33
514
nu numai in materie de crime, dar chiar in materie de delicte. Insa, cand parchetele au fost consultate la noi asupra introducerii suspenddrii pedepsii, ele au rdspuns cd legea nu e rea, dar nu trebue introdusd fiindcd lipsesc cazierele judiciare si sistemul antropometric1). Pentru acelasi motiv s'au pronuntat contra introducerii suspendarii pedepsii in tara noastra, d. I. D. Filitti, care a facut un scurt comentar al legii Berenger in 18972), i d. Bastache in discursul de deschidere al Curtii de apel Galati, anul 1897 1898, ca procuror general al Curtii de ape13).
Cei mai multi insa dintre magistrati i juristi s'au pronuntat in favoarea legii fdrd nici o rezervd4). 2049. Ce vom zice despre suspendarea pedepsii ? Negresit
cd, din cauza relei organizatiuni a inchisorilor, mai ales in tara noastra, e de dorit ca infractorii primari sd nu intre decdt foarte rar in inchisoare. De oarece pedeapsa, in sistemul pe care 1-am adaptat, se intemeiazd pe principiul apärärii sociale, intrucdt se va dovedi cd suspendarea pedepsii, care arneninta pe infractor dacd ar comae o noud infractiune, produce rezultatul de a opri pe infractor de pe povarnisul rau pe care a alunecat, vom fi partizani ai suspenddrii pedepsii. E adevdrat ca suspendarea pedepsii pentru ,ilustrul profesor dela Universitatea din Iasi", studiile noastre publicate pAnd in 107 si dupa aceastA data nu pot fi invocate in favoarea acelui proect de lege. D. Em. Dan, avocat, in nota asupra afacerii Gordneanu-Papazu, spune cA acea deciziune dovedeste Inca odatd necesitatea introducerii in legislatiunea noastra a Suspenddril pedepsii", C. Judic., X, p. 665 666. Insd nu aduce nici un argument temeinic, si e greu de inteles cum o asemenea afacere ar fi o dovadA de necesitatea legii suspendArii pedepsii in tara noastrA. 1) Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 61, P. 495. 2) Dreptul, XXVI (1897), N-rile 17 si 18. 3) Ibidem: N-rile 58 si 61, p. 471 si 493.
4) St. Stdtescu: Discurs de deschidere, Curtea de apel,Bucuresti, 1897-1898. Dreptul, XXVI, Nr. 51. Scarlat Popescu,Trim. Presed. Curtii
de apel Bucuresti. liAspuns la discursul de deschidere, 1903-1904. Dreptul, 1903 (an. XXXII), Nr. 53, p. 45; S. D. Dobrea, Ibidem- (1903), Nr. 26, p. 220; Al. Oprescu:_ Discurs de desclaideFe la,Cuytea de apel din Bucuresti. Dreptul, XXXII (19051), R. 451-4N_; Julian Teodorescu, profesor de drept penal la Univeitatea din Iasi, C. Yu'dic.,, 1905,,Nr. 53, p. 421-422.
515
prima infractiune prezinta inconvenientul ca indeamnd pe indivizi sa fie infractori primari, de oarece pe langa speranta ,de nepedepsire ei au si aceia de suspendarea pedepsii. $i se poate chiar ca infractorul nefiind descoperit sa se incurajeze din cauza nedescoperirei la comiterea de noi infractiuni, i sa devina poate pdnd in momentul descoperirei un infractor profesionist '). Insd aceastd eventualitate ne pare mai putin probabild decal coruptiunea in inchisoare i declasarea individului care a stat in puscarie. Cu atat mai mult am fi partizani ai legii, dacd ar fi dovedita in mod incontestabil afirmarea d-lui M. Oudinot ca legea Berenger n'a produs in Franta fnmultirea infiactorilor primari2), lucru ce ni se pare putin probabil sub punctul de tvedere logic.
In orce caz la noi legea Berenger nu poate fi introdusd fiindca ea se intemeiazd pe distinctiunea intre infractorii primari si recidiviti, distinctiune care nu poate fi facutd färd caziere judiciare. Acesta e dar Inca un motiv pentru a se introduce si la noi folositoarea institutiune a cazierelor judeciare.
*2050. Suspendarea pedepsii este de origina engleza3), legea engleza din 7 Aug. 1887 intitulatd: Legea de incercare a infractorilor primari4), este complectata prin legea din 21 1) Deaceia ilustrul Carrara, care a prevdzut aceastd obiectiune se pronunta contra liberdrii provizorie ca suspendare de pedeapsa (el vor-
beste si de executarea unei pdrti din pedeapsd si de liberarea condi-tionald).LCarrara considerd aceastd institutiune ca vdtdmAtoare tutelei ju-
ridice, fiindcd face incertd pedcapsa primei infractiuni; ea impedicd recäderile, darface mai usoard prima adere. Dupd Carrara spaima de .azi a recidivei provine din cauza statisticei care aratà cifre mari, si se uita cd totdeauna au fost infractori de obicei. Alta data zice ilustrul penalist italian s'a crezut a se impedecd recidiva cu sträjnicia pedepselor pAnd la cruzime, azi când credinta in teroare, slava Domnului, a slabit, unii voesc sd evite recidiva nu cu strajnicia pedepsii a doua ci cii indulgenta primei pedepse. Conchizand Carrara spune ca liberarea micsoreaza siguranta si opinitmea de sigurantä. Programma, P. G., T. II, § 1027, Oudinot: Bul. de l'Un.Int. dr. penal, 1911, p. 90. B) Pentru prima oard ins& s'a admis suspendarea pedepsii pentru Ininori in 1870, iar in 1880 pentru toti infractorii primari de Statul Boston din America. Vezi Laborde: Cours, Nr. 51.1, -p. 310, nota 1, ed: 2-a. 4) Probation fur first offenders act.
516
Aug. 1907 intitulata : Legea de incercare a inf ractorilor'), care prevede nu numai suspendarea pedepsii, dar §i suspendarea pronuntarii pedepsii 2).
In Belgia, dupd legea din 31 Mai 1888, suspendarea pedepsii diferd de sistemul francez :
1) Se suspenda numai pedepsele mai mici de 6 luni de in chisoare.
2) Timpul de incercare e de cel mutt 5 ani. 3) Nu existä agravare a pedepsii in caz de recidivd3). Vom mai citd legi care admit condamnarea conditionald acea a cantonului de Geneva din 1892, in Portugalia din 6 Iulie 1893, in Italia legea Roncheti din 26 Iulie 1904 i in Ispania legea din 19 Martie 1908. Uniunea internationald de drept penal Inca din anul 1889, in congresul dela Bruxelles, s'a pronuntat in principiu pentru condamnarea conditionald, insd conformandu-se aceastd institutiune caracterului §i starii morale a fiecdrui popor 4). *2051 La noi dacd nu s'a introdus suspendarea pedepsii
in legislatiunea penald comund, s'a introdus prin art. 50 al legii instructiunii in sistemul pedepselor disciplinare ale corpului didactic, tocmai acolo unde in Franta nu existd6), i unde nu exista nici motivele care au dictat legea suspendarii pedepsii. Legea find facuta de persoane necunoscdtoare principiilor
juridice, §i aplicata de persoane tot atat de necompetente nu, a putut da hune rezultate 6). 9 Probation at offenders act. 2) D. Marcel Chdtel pare favorabil sistemului anglo-american al stispendarii candamnarii, caci nelini§tea unei pedepse proriukate a carei quotitate nu se cunoa§te, este mai mare deck a pedepsei. Bulletin del'Un. intern. du droit penal, 1910, an. XVII, 295. 3) D. R. Simons in Revue de droit penal et criminologie, arata, ca legea belgiana a cauzat deceptiuni profunde din cauza relei sale organizatiuni, inferioare celei franceze. Bul. de l'Un. Int. du dr. pen., 1910, T. XVII, p. 291.
') Bul. de l'Un. Int. du dr. pen., an. XVII (1910), p. 289-290. 5) Vezi parerea Consiliului de Stat francez din 24 Ian. 1911, ca raspuns la adresa Minist. Instructiunei publice prin care era intrebat daca legea suspendarii pedepsii din 26 Maiu 1910, care intinde aplicaiunéa lgii Bdrenger, se* aplica §i la pedepsele disciplinare ale juridit-tiunilor universitare. Réspunsul e negativ. Revue genet.. d'administration. XXX] Verne année. Avril 1914, p. 418; 6) Vezi in Curierul judiciar, an. XX, Nr. 67 (1911) deciziunea ith cazul Chiricescu §i nota noastra.
CAPITOL UL IV.
CAUZELE CARE PREVIN SAU FAC SA INCETEZE PEDEPSELE. 2052. Aceste cauze sunt in numdr de sease, dintre care cinci : prescriptiunea, gratia, amnistia, moartea si revizuirea sunt generale, si una ertarea sotului in caz de adulter este speciald. Sub formd de apendice vom vorbi de reabilitare. Sectia I. Prescriptiunea pedepselor 1). 2053. SA presupunern cd o persoand condamnata reuseste sa. se sustraga dela pedeapsd, ascunzandu-se sau fugind in altä
Ord. Dupd un termen care variazd, dupd cum e vorba de crimä, delict sau de contraventiune, condamnatul scapd de pedeapsd, in acest sens, cd in urmä pedeapsa prin efectul prescriptiunei este stinsd, si nu mai poate fi executatd contra lui. ,) Legiuitorul trateaza" aceasta materie in proc. pen., 'Mgt ea flind
o materie de fond iar nu de formA, care face parte din dreptul material iar nu cel formal, e mai logic ca s'a fie tratata, cum fac autorii fran,cezi, in codicele penal. Dealtmintrelea prescriptiunea civild se gäseste An codicele civil, iar in Italia prescriptiunea pedepselor e tratata de legiuitor in codicele penal. Vezi aceastil cestiune discutata in Oral i: Op. .cit., Cart. II, Lect. XXXII, p. 308, nota 1. Berner criticd formula francezA prescrierea pedepsei si propune: prescrigiunea executdrii cAci pedeapsa nu se poate prescrie, de oarece
nu incepe deck din mornentul execularii, si nu se poate concepe deck prescrierea dreptului de a executà pedeapsa ce a fost hotkitä. Lehrbuch, § 158 ed. 1898 si § 170, p. 275, ed. ital.
518
2054. Care e motivul acestei scutiri de pedeapsd, numità prin aserndnare cu ceeace existd in dreptul civil, prescriptiunea pedepsii ?
S'au dat mai multe motive de o valoare contestabila. S'a spus de unii, anume de Real si de Louvet, raportorul Codicelui penal in corpul legislativ, cd viata de liniste si chinurile constiintei sunt o pedeapsa indestulatoare pentru a ispasI infractiunea.
Real, in expunerea sa de motive, ziced cä nu poate sa. existe un supliciu mai ingrozitor decdt acesta incertitudinea crudd, care rapeste criminalului siguranta fiecarei zile, repausu1
fiecarei nopti, cdnd sabia justitiei std atdrnatã 20 de ani pe capul culpabilului. Acest chin mai crud deck moartea, zicea dânsul n'a rasbunat oare in destul crima si n'a legitimat prescriptiunea ?
Real desvoltd prin aceste cuvinte o idee exprimata Inca din secolul al XVI-lea de Montaigne: Oricine asteapta pedeapsa, o suferd, i cine a meritat-o o asteapta, rantatea plasmueste
chinuri in contra ei insäsi" '), idee adrnisa in secolul- al XIX de multi penalisti 2).
2055. Acest motiv desi are oarecare temeinicie nu e indestulator, flindcd dacd infractorul a fugit intr'o tard cu care nu existä reciprocitate or tratat de extraditiune, el nu are sä se teama de nimic. Meat despre musträrile de constiintd, dacd ar existd n'ar mai trebui nici o pedeapsa. Ortolan, partizan dealtmintrelea al prescriptiunei pedepsii,
vorbind de acest motiv 11 combate : Nu pot admite zice dansul motivul pueril i rutinar dat in fraze retorice, cd remuscarile, nelinistea, chinurile suferite de vinovat sunt pentru el o expiatiune indestulatoare. Md intreb ce remuscdri arzd-
toare, ce neliniste amard, a suferit acela care, udând florile 1) ,,Quiconque attend la peine, ii la souffre, et quiconque l'a meritée l'attend. La méchanceté fabrique des tourments contre soy". Montaigne: Essais, Livre II, ch. V. Edit. Gamier: Confr. i cuvintele lui Bruneau, citate in Proc. pen. relativ la prescriptiunea actiunilor. 2) Le Sellyer, Rodiére, F. Hélie,. Boitard, Hoorbecke; Confr. §i Normand: Cours., Nr. 585, care citeazd in sensul acestei pAreri cuvintele lui Pufendorf: Livre IV, ch. XI, § 2 fine, farA sA observe cA Pufendorf, vorbe§te de prescriptiunea actiunei publice, iar nu de prescript,unea pedepsii pe care nitheni nu o sustineA pe acel timp. Pentru F. Hdlie, conf. si edit. Beccaria: Paris, 1870, p. 80.
519
puse pe fereastra sa, in contraventiune cu regulele politienesti,
a facut sä cadä apa pe trotoar, sau acela care e vinovat cä a facut o partida de vanatoare fard permisiune, or intr'un timp
oprit. Trebue pentru a ajunge la un rezultat atat de gray ca acela al stingerii dreptului de a pedepsi pe care il are societatea, sa existe motive neipotetice, si care sä fie decisive" 1). 2056. A1ii au dat ca motiv, cd pedepsele intemeindu-se pe justitia absolutd i utilitatea sociala, desi justitia e in contra prescriptiunei pedepselor, insa utilitatea sociala cere ca sä nu se mai pedepseasca un individ care s'a sustras mult timp dela pedeapsa. Nu mai e necesitate de a pedepsi o infractiune uitala, fiindca perzandu-se amintirea faptei rele, exemplul nu mai c util.
Din contra reamintind rail, el se reinnoeste sub pretext de a aplica remediul 2).
2057. Lasana la oparte acest conflict imoral i foarte contestabil intre cerintele dreptatii si ale folosului obstesc, ne in-
trebam insa, adevarat sa fie oare ca prescriptia pedepsii este utila societatii ?
Ca ea este sau mai bine ca poate sä fie utild unor condamnati, lucrul este evident, contestam insä cd prescriptiunea pedepsii ar putea sd fie folositoare societatii. In adevdr, un individ condamnat trebue sä aibä ferma convingere cd, odatd condamnat e dator sa execute pedeapsa, pi nimic decat moartea nu-1 poate sustrage dela consecintele faptei sale. Altfel legea ar da ca premiu nepedepsirea acelora care prin fuga or ascunzandu-se, isbutesc sä scape catva timp de executarea pedepsii, si care nu numai ca. au 1) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1853; Bertauld, combate i dansul acest motiv. Cours, Lec.t. 28, ed. IV, p. 600 ; Contr. i combaterea lui Carrara: Programma, P. g., § 717. 2) Bertauld: Cours, Lect. XXVIII, p. 600; Garraad: Précis, Nr. 438, ed. 3-a si ed. 9-a, Nr. 398. Vezi in notä combaterea celorlalte motive, (p. 568, nota 1) si ed. XI, Nr. 328 si nota, p. 617 ; Ortolan: Elements, Nr. 1853; Haus: Op. cit., Nr. 13`,1; I. G. Filiti: Proc. gen. al Curtii de casatiune. Discurs de deschidere -din 17 Aug. 1881, B. p. 619; Coat.. Carrara: Programma, P. g.,§ 717; Confr. Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 76, ed. 1905 si trad. fr. T. I, § 75, p. 430, care spune cd prescriptiunea se justified prin aceea Ca urmarirea i pedeapsa dupd o trecere de timp e in disproportiune cu dificultatea si in certitudinile de constatare ale afacerii, CU turburarea cauzatä in o stuatiune profund inrädäcinata i intinzand departe ramificririle sale".
520
violat intelm moment poate de uitare legea penald, dar continuä sd o violeze din nou nesupunandu-se pedepsii la care au fost condamnati. Curioasa ni se pare legea care zice: Omorul
trebue pedepsit cu munca silnica, dar dacd individul care 1-a comis e atat de abil incat sd nu fie prins, fapta lui este atdt de rneritoric, !neat 11 iearta de pedeapsa 1 Ni se Pare ciudat CA,
o dupla cdlcare a legii sa fie mai bine tratata decat una singura, si ca asasinul care n'a stat nici o zi in inchisoare sEi poata in al 21-lea an, sEi fie fiber de orice pedeapsa, pe cand coautorul
sau de asasinat, care a stat 20 de ani in ocna, daca nu-i sa redus pedeapsa prin gratie, sd aiba insa sa faca. 10 or 20 de ani de munca silnicd. 2058. Spectaculul unui infractor zice Bentham care se bucura in pace de fructul infractiuni sale ocrotit de legile pe care le-a violat, este o ispita pentru rau-facatori, un obiect de durere pentru oamenii cinstiti, o insulki publied adresatd justiliei i moralei. Pentru a simti toata absurditatea une nepedepsiri dobandita printr'o trecere de timp, nu trebue decdt -sa presupunem legea conceputa in acesti termeni, dar dacd botul, ucigasul si nedreptul dobanditor al averii altuia, isbuteste
sa eludeze in timp de 20 de ani vigilenta tribunalelor, abililatea lor va fi rasplatita, siguranta lor restabilita, si fructul infractiunei lor legitimat in mainile lor" '). 2059. In afara de aceasta, prescriptiunea pedepsii are un rezultat deplorabil, acela ca aduce inegalitatea intre infractori. In adevar, bogatul care a comis un delict, va putea foarte usor
sa stea cativa ani In strainatate, pand cand i se va prescrie pedeapsa, pe cand acel care nu are mijloace Fzi nu cunoaste limbi straine, nu va puted face acest lucru cu aceeasi inlesnire. E inutil a combate argumentul ca., reamintind infractiunea
uitatd, se reinoeste raul, caci ni se pare absurd a se sustine ca, atunci cand se arata ca justitia umana, ca acea divina, mai curand or mai tarziu loveste neaparat pe culpabilul care nu scapa niciodata de consecintele faptei sale, aceasla ar face un rau moralitatii publice si sigurantei sociale prin rearnintirea infractiunei comise. *2060. Ilustrul Carrara spune cd prescriptiunea pedepsii a fost rau sustinuta si aparata, cele 3 argumente, (abandonarea I) Bentham : Traités de législ. II, p. 149.
521
presupusa, presupunerea expierii si po,esiunea impunitatii), nu sunt intemeiate. Argumentul temeinic este incetarea scopului pedepsii (cesazione del suo fine). La aceastadupa Carrara nu se poate raspunde, si e destul pentru toate" '). In rearitate argumentul autorului italian e tot argumentul utilitätii, pedeapsa nu ar mai fi utila societatii. Am aratat insd ca aceasta parere e neintemeiatd. Dealtmintrelea rdspunzánd direct lui Carrara, vom observä a scopul pedepsii este apararea societatii si societatea nu este aparata atunci and asasinul nepedepsit reintra in sanul sdu. Sustragandu-se dela pe-
deapsa ucigasul a dovedit ca este abil, iar nu ca s'a pocait, siguranta §i. mai ales linistea societatii nu pot fi astfel ocrotite.
In zadar, Carrara cauta sä sustina a prescriptiunea peepsii este prescriptiunea acctunei judicati a Romanilor, ea din infractiune naste actiunea de a provoa condamnarea infractorului, iar din sentinta de condamnare naste actiunea de a obline executarea condamndrii, cd in fapt ambele sunt tot actiuni, si a nu se prescrie pedeapsa or condamnarea ci actiunea 2).
Aceasta e o sofisma, fiindca actiunile dispar odata ce hotarlrea a rdmas definitivd. Se stie a Romanii defineau actiunea : Actio est jus persequendi jadicio quod sibi debetur 3); prin urmare, dupd ce s'a dat hotarirea, actiunea adica
dreptul de a duce litigiul in justitie a dispdrut, si e inlocuit prin hotarirea condamnatoare or achitatoare care s'a obtinut 4). 2061. In realitate nu exista nici un cuvânt temeinic care sa indrituiascd aceasta ciudatä institutiune numita prescriptiunea. pedepselor, introdusti de penalisti prin o asemanare neinteleapta cu prescriptiunea din dreptul civil. *2062. Deaceea spirite foarte distinse au combdtut prescriptiunea penald in general, iar in special prescriptiunea pedepselor. Vom citd pe Servan 5), Brissot de Warville '), Ben1) Carrara: Programma, P. G., §715, nota 1. '2) Carrara: Op. et loc. cit. 3) Actiunea e dreptul de a urmari prin justitie ceeace ni se datoreste". Instit. Just. Cart. IV, Titl. 6. 4) Dealtmintrelea Carrara, duprt cum vom vedea mai in urma se contrazice, fiindca el nu admite ptescriptiunea in caz de evadare. 5) Servan: De la leg. criminelle, L. I, ch. 1, art. 5, § 3. 3) Brissot de Warville: Théorie des loix criminelles. Ch. II, Lect. 2.
522
tham '), Cocceius, Feuerbach 2), Zahariae, etc. Chiar Beccaria, care dealtmintrelea a sustinut indulcirea pedepselor, relativ la
prescriptiunea penald a scris aceste cuvinte: Prescriptiunea nu trebue sä existe in favoarea. sceleratilor, care au evitat prin fuga pedepsele crimelor atroce, care au fost dovedite si a cdror amintire subsista mult timp in amintirea oamenilor, insä se poate admite pentru infractiunile ohs-sure i putin considerabile" a).
Si e de observat cd daca Beccaria e chiar contra prescriptiunei actiunei, Carrara deaserneni favorabil prescriptiunei pedepselor, respinge prescriptiunea in caz de evadare cdci altfel
s'ar da o recompensd evaddrii, insa o admite in caz de condamnare in lipsa 4), distinctiune putin intemeiata cdci nu se
poate intelege pentru ce acela care a isbutit sd scape dip inchisoare sa fie mai bine tratat decdt acela care find culpabit a isbutit sä nu intre. *2063. In fine, d-nii E. Ferri 5), R. Garofalo 6) si A. Prins 7),
admit prescriptiunea pentru infractorii de ocaziune sau de pasiune, nu insa pentru cei de obicei sau nascuti, distinctiune deasemeni neintemeiatd, fiindcd distinctiunea intre diferitele clase de infractori nu este atat de precisa, Inca sa lasam pedepsirea sau nepedepsirea infractorilor la absolutd discretiune a judecatorilor. 2064. Deaceea noi rdrndnern ferm convinsi cd prescrippunea pedepselor flU trebue admisd inteo bund legislatiune, Tlindca ea face pc infractori sä spere cd vor sail-A de pedeapsa, ceeace este o incurajare la comiterea de infractiuni. Infractorii au deja norocul nedescoperirei, al achitdrii in caz de desco1) Bentham: Op. et loc. cit. Adaogd Principes de code penal, Part. III, Chap. III, p. 162-163. 2) Liszt: Lehrbuch, ed. 1905, § 77, p. 292 si trad. fr. 1911, § 76, p. 432, aratd in acelasi timp cat de tarziu si cu greutate s'a admis in Wile germane institutiunea prescriptiunii chiar a actiunii. 6) Becearia: Dei delitti e delle gene, § 30; Chiar aceastA mica restrictiune, F. Hélie, in traducerea i notele sale asupra lui Becearia
o combate, p. 80. 4) Carrara: Programma, P. G., § 715, nota 2. 5) E. Ferri: La sociologie crimin., ed. IV, Nr. 73 fine, p. 742. 6) R. Garofalo: Criminologia, p. 399; Confr. p. 448. 7) Prins: Science penale, Nr. 964, p. 562 i Nr. 963: in orice caz trebue exclusd fatä cu recidivistii.
523..
perire, al fugii sau ascunderii in caz de condamnare, nu credem
ca trebue sa adaogam la toate aceste motive inevitabile de indemnare la comiterea infractiunei, prescrierea pedepsii 1).
i
motivul sperantei de-
Istoric i legislafiune comparatA *2065. Prima lege romana care stabile§te prescriptiunca in materie penala este legea Iulia : De aclulterius, (an. 18 ori 17 A. Chr.). Legile romane nu vorbesc insa deck de prescricrea actiunei publice, iar nu de prescrierea pedepsii2), pe care n'a cunoscut-o nici vechiul drept occidental. Prescriptiunea pedepsei e necunoscun in dreptul penal german din evul meziu;
Carolina nu vorbete de ea 3). Carpzov arata formal ca ea nu exista pe timpul sau 4). Baiardi in notele sale asupra lui Iuliu Clar spune Ca un condamnat, nu poate invoca prescriptiunea etiarn post quinguaginta annos post sententiarn captus fuerit5) *2066. Totu§i spre finele vechiului drept francez, se pare ca prescriptiunea pedepselor exista, caci Jousse ne spune ca pedepsele se prescriu prin 30 de ani3). Aceasta evolutiune se opereaza cu incetul parasindu-se traditiunea romana 7), care in Prusia renana a ramas 'Ana in 1870. 1) Confr. Civoli: Part. II, Lect. XXXV, p. 335, 356-358, care se pronunt'a contra prescriptiunei pedepselor perpetue. ') Bertauld din contra sustine cA prescriptiunea de 30 de ani se aplicA la Romani $i la condamnArile penale, cAci ele dau nastere la actiu-
nea judicati. Cours p. 602. AceastA pArere e admisA $i de Carrara: Programma, P. G. § 717, nota 1, $i de Past3ret: Lois pénales, T. II, partea IV, p. 99. 3) De Liszt: Lehrbuch, § 77. 4) El spune cA dacA prescriptiunea e intreruptA prin o acuzare orin,tructiune, acuzatul nu mai poate invocA prescriptiunea; si aceasta cu atAt mai mult cAnd prescriptiunea e intreruptA prin condamnare, cAci atunci nici odatA nu se mai prescrie condamnarea. Carpzovius: Practica Partea III, Quid CXLI, N-rile 53 si 54. 5) Chiar dacA a fost prins dupA 50 de ani dupA darea hotarirei". Baiardi supr. Jul. Clar. Qu. LI, Nr. 2. 6) jousse: Nouveau commentaire sur l'ordonnance de 1670. Paris, 1763, p. XXIX. 7) Villey: Cours, p.540, crede cA vechiul drept francez n'a cunoscut prescriptiunea pedepselor si cA ea a fost introduse; pentru prima oarA de Codic,ele din 1791. Pe baza lui Jousse credern CA aceasta e o-
eroare.
524
Codicele penal francez din 1791, a prescris in mod formal ca, nici o pedeapsd nu se va puted executa. dupd 20 de ani dela pronuntarea ei, iar Cod. pen. fr. din 1810 a admis aceIasi principiu cu modificari in art. 635, 636 si 639 Cod. instr.
crim. Aceste articole au inspirat aproape toate legislatiunile penale ulterioare impreund cu a noasträ. Ne multumim sä citam .§ 67 C. p. germ. 1), art. 120 C. p. ungar, care admite prescriptiunea de 10-25 de ani, art. 76 Cod. pen. olandez din 1886,
0 art. 95 C. p. ital. din 1890. Ih schimb, au fost legislatiuni penale chiar in secolulul al XIX-lea, i exista unele chiar azi care nu admit prescriptiunea pedepselor. Vom citd intre primele Cod. pen. prusian din 1851, § 59 ; C. p. al Toscanei, arts 96 ; C. p. rusesc revi*2067.
zuit in 1866, care a precedat pe cel promulgat in 1903, iar -Antre legislatiunile care chiar azi nu admit prescriptiunea per ,depselor, vom cad legislatiunea americana, englezd 2), si C. p. ,danez din 1866. Codicele penal al Austriei nu o admite decdt
pentru infractiunile mai putin grave nu insa pentru crime, ,ceiace dupa cum am vazut este parerea pe care o sustine Beccaria. 2058. Relativ la prescriptiunea pedepsii vom examind 4 .cestiuni. : a) Intinderea, adica la ce pedepse se apnea; b) Durata ; c) Intreruptiunea, d) Efectele i e) Prescriptiunea con-
Lclamnatiunilor civile.
a)
Intinderea prescription& pedepselor.
Prescriptiunea nu se aplica deck numai la pedepsele care au trebuintd de o executare materiald, adica la pedepsele privative de viatd, de libertate, ori de bunuri (pedepse pecuniare). Din contra, pedepsele privative de drepturi, nefiind %usceptibile de o executare materiald nu se pot prescrie3). Sau, ca sd fim mai exacti, aceste pedepse nu se pot prescrie fiindcd in fapt ele se executa chiar lipsind infractorul, fiindcd 2069.
9 In Germania prescriptiunea pedepsii cu moarte si celei perpetue este de 30 de ani (§ 70). 2) De Liszt spune cd Beccaria, Cocceiu §i Feuerbach au luptat contra prescripOunei penale, institutiune streind dreptului anglo-ame, irican. Lehrbuch, § 77. 2) Vidal: Cours, Nr.59.
525.
el este impedicat de a le exercita pe tot timpul cat condamnatul se sustrage dela aplicarea pedepsii. In aceasta materie nu ar putea fi vorba de prescriptiune deck numai in cazul cand prin circumstante extraordinare condamnatul ar continua
sa-si exercite drepturile sale; insd chiar in acest caz autorii admit ca tot nu ar putea sä fie vorba de prescrierea acelor pedepse '). Sunt dar imprescriptibile : pedeapsa degradarii civice si a interdictiunei legale, pedeapsa interdictiunei corectionale si in-
capacitatile care rezulta din legile speciale 2). La Francezi, unde degradarea civica rezultand din pedeapsa criminald este perpetua i supravietuieste dupa executarea pedepsii principale, aceastd observatiune are interes. In adevar, se poate ca un individ sa fi scdpat de pedeapsa principala criminald prin prescriptiune, el totusi va ramane degradat civic. Insa chiar la Francezi interdictiunea legala nu dureaza dent pe cat timp dureaza pedeapsa principala, i dispare prin prescriptiunea acelei pedepse. La noi este incontestabil ca prescriindu-se osanda principala se prescrie i degradarea civica, deoarece art. 13 ult.
alin. spune Ca: Osanda la munca silnica atrage dupa sine degradatiunea civica pe timpul osandei". Atat executarea cat si prescrierea pedepsii principale, atrag la noi, prin cale de consecinta, incetarea degradatiunei civice ca pedeapsa accesorie. Insa trebuie sa observarn cd, daca in Codicele penal pedeapsa accesorie a degradatiunei civice nu e perpetua ca la Francezi, incapacitatile prescrise prin legile speciale relativ la conda.n-
natii criminali, sunt perpetue la noi ca si la Francezi, ceiace mictoreaza considerabil interesul deosebirei intre cele doud legislatiuni. b) Timpul cerut spre a prescrie pedeapsa
2070. Legea penala franceza, i dupa ea toate legislatiunile europene care au admis prescriptiunea pedepselor, disting in privinta timpului cerut pentru prescriptiune intre pedepsele criminale corectionale si de simpla politie.
') Normand: Op. cit., Nr. 604, p. 463, L Cas. roju. II, 29 din 26 Martie 1898, B. 573 (elect.). 2) Cas. rom. II, 7, din 9 Apr. 1901, B. 676.
.
526
In legea noastrd prescriptiunea este de 20 de ani pentru pedepsele criminale, 5 ani pentru cele corectionale si de 2 ani
pentru cele de simpla poliie. Legea din 17 Aprilie 1875 a addogat cate un aliniat in art. 596 si 597. Proc. pen. scurtand considerabil durata prescriptiunei pedepselor in materie de crirna si delict de presa ; in materie de crimd de presa pedeapsa se prescrie prin 3 ani impliniti dela data sentintei care le-a pronuntat in ultima instanta, tar in materie de delict prin un an dela data hotarirei. 2071. Sistemul legii pare simplu, insa el este nedrept si da nastere la o discutiune. Este nedrept cad nu e rational a admite aceeasi prescriptiune pentru orice pedeapsa criminala pentru munca silnica pe viata ca pentru recluziunea de 5 ani, pentru inchisoarea corectionala de 5 ani, ca pentru inchisoarea corectionala de 15 zile. Legea ar trebui sä stabileascä o proportiune intre durata i natura pedepsii deoparte, i timpul cerut pentru a prescrie de alta. parte. 2072. Pe langa aceasta legea nu ne spune clar de ce se
va tine seama cand se va face aplicarea prescriptiunei, de pedeapsa data sau de calificarea infractiunei. De ad majoritatea autorilor i jurisprudenta franceza, intemeindu-se pe textul
legii, sustin ca se va tine seama de calificarea legald a iniractiunei. In adevar, legea zice : In materie criminald, in materie coreqi9nald, prin urmare, cand un individ comae o infractiune
pe care legea o pedepseste cu pedeapsa criminala, iar judecdtorii prin aplicarea circumstantelor atenuante o pedepsesc numai cu pedepse corectionale, suntem in materie criminald pi prescriptiunea va fl de 20 de ani. In acest sens s'a pronuntat ,Curtea noastrd de casatiune in 1886'). Dupd textul legii solutiunea este incontestabil exacta', insa pe cat este de legald, pe atat solutiunea este nerationala. Caci, ceeace trebue sä tinem in searna cand e vorba de prescriptiune, este gravitatea pedepsii care e echivalentul infraciunei cu toate circumstantele in care s'a petrecut, iar nu fapta. in abstract care nu reprezinta nimic' decat o notiune juridica. abstracta. 2073. De cand incepe sa curgd termenul prescriptiunii
'pedepselor ? 1) Cas. II, 354 din 9 Sept. 186.
527
SA reluarn fiecare clasd de pedepse in parte
a) ln materie criminald conform art. 596 Pr. pen., cei 20 de ani incep dela data deciziunei condamnatoare, fie cd s'a facut fie cd nu s'a facut recurs in contra ei 5i chiar atunci cAnd este pronuntata in contumacie ). Cu alte cuvinte, de i hotarirea nu devine definitiva decat dupd respingerea recursului or trecerea timpului de prorogare a contumaciei (20 de ani), termenul de prescriptiunea pedepsii curge totusi din ziva därii hotdririi curtii cu jurati.
b) In materie corectionald2) sau de siinpld politie legea distinge : pedepsele pronuntate in ultirna instanta se prescriu din ziva pronuntrtrii condamnärii ca 5i pedepsele
criminate, iar la cele pronuntate in prima instantd termenul prescriptiunii incepe sä curga din ziva expirdrii termenului de apel (art. 597 5i 598 Pr. p.). Ce se intampla când o hotdrire e data in lipsd? Pedeapsa data in lipsd in prima instanta va incepe sA se prescrie la expirarea termenului de apel care e mai lung, iar in a doua instantä prescriptiunea pedepsii pronuntate in lipsa, va incepe sd curga dela data hotarirei rärnasa definitiv5 prin respingerea or nefacerea opozitiunei3). c) Intreruperea i suspendarea prescriptiunei pedepselor 2074. Legea nu vorbeste de intrerupere si de suspendarea prescriptiunei pedepselor ; rezultd de acidupa cum cu drept cuvant observä d. Garraud ca trebue sd urmdm dupa principiile generale ale dreptului. De oarece prescriptiunea penala s'a introdus prin asemdnare cu prescriptiunea civild, tot prin asemänare se va admite si intreruperea prescriptiunei pedepsei. Care vor fi insa cauzele de intrerupere ?
Prescriptiunea pedepsei nu se va intrerupe decdt prin executarea materiald a pedepsei. Fund vorba de o pedeapsa pecuniara trebue o executare ,asi(f?ra bunurilor, an comandament nu este suficient. 1) Vezi Vidal: Cours Nr. 589. ;) In rnaterie 'de contraventiune la legfa vAnatului (i906) termenul este de 8 luni flela comiterea pedepsii, oricare ar ft pedeapsa (art. 34). 3) Vezi amAnunte in Vidal: Cours, loc._ cit.i
528
Daca o executare a condamnarii a produs o plata partiala a amendei, prescriptiunea va incepe sA curga din ziva acestei executari.
Incat despre pedepsele privative de libertate, prescrip-
tiunea se intrerupe daca osanditul e prins si dus a inchiscare, adica daca incepe a-si executa pedeapsa. Prinderea singura nu e indestula pentru intreruperea prescriptiunei, cAci
ea nu e o executare a pedepsei, ci un mijloc ca sa se ajunga la executare '). 2075. Daca, dupa ce a fost prins i dus la inchisoare condamnatul scapa, un nou termen de prescriptiune incepe sä curga, a cArei intindere va depinde dupa natura pedepsei. Dar, de cand va incepe ea sa curga? DacA am considera termenii art. 596-598 Pr. pen., termenul prescriptiunii ar curge totdeauna dela data hotarirei definitive de condamnare, ceeace ar duce uneori la rezultate neadmisibile. SA presupunem un condamnat la munca silnich pe viatA care in al 20-lea an reuseste sa scape 0 singura zi, sau o ora dia Inchisoare ; daca termenul prescriptiunei ar curge dela data hotarirei condamnatoare, evadatul ar prescrie imediat pedeapsa ceeace desigur ca nu este intentiunea legii2)..
In realitate legea voeste ca individul condamnat sa se fi bucurat de libertate In timp de 20 de ani dela data pronuntarii hotarirei crimina!e.
Daca ea s'a exprimat altfel, cauza este cá s'a gandit la cazul obisnuit al curgerii prescriptiunei fara ca pedeapsa sa fie intrerupta prin prindere i executare. Este afara din urice indoiala ca termenul prescriptiunei curge din momentul hotarirei definitive, cand osanditul n'a stat de loc In inchisoare, iar dacA el a fost prins si a stat in inchi,
1) Cu atAt mai mult nu putem adrnite cA prinderea culpabilului, spre a fi extrAdat ar puteà sa aibA de rezulfat sA intrerupA prescriptiunca pedepsii, inainte de a fi extrAdat autoritAtilor romAnesti. In akest fel a judecat C Bucuresti, S. r, 358 din 11 Sept. 1910. Rev. critia àe drept, I, (1910), Nr. 1, part. II, p. 11; in nota solutiunea e criticatA4e d. A. Javara, si sustinutA de d. C. N. Toneana: Ibidem,tiAn. -019111), Nr. 4, care citeazA in Sensul Curtii IdticurecitiR 00-jurisprudenta. frattezA. (Eroare la inetputuf articolttini, spturAnd cd Mil/trete se t*escriu prin4420 de anil). Noi rredem cA, de oarece legiaitore nici nu prevede intreruperea prescriptiunei pedepsii, nu putem fi prea extensivi in aceastA materie. 2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1905.
.
529
soare in acest interval, prescriptiunea va incepe sa curga dela data ultimei safari din inchisoare. Daca un individ condamnat la munca silnica pe 20 de ani, a executat 19 ani i 11 luni din pedeapsa i apoi a scapat, el nu va puted prescrie restuI
pedepsii de o luna ce i-a mai ramas deck dupa 20 de ani dela data evaziunii. Din contra, clan acelasi individ n'ar fi stat o singura zi la inchisoare, adica daca a isbutit sa scape cu totul de executarea pedepsii in timp de 20 de ani, termenul prescriptiunei va incepe dela data hotarirei definitive. Rezultatul este desigur nedrept, insa o institutiune absurda nu poate da decat rezultate absurde. 2076. Incat despre suspendarea prescriptiunei pedepsii, credem cã nu exista. Ce este suspendarea prescriptiunei si in ce ea difera de intrerupere ? Raspunde art. 1875 C, civ. Suspensiunea opreste cursul prescriptiunei pe timpul cat dureaza, fara insa a o sterge pe timpul trecut".
Este evident Ca nu se pot admite in materie penala cauzele de suspendare ale prescriptiunei civile, cum este miuoritatea i interdictiunea (art. 1876), aisatoria (art. 1878-1881 C. civ.). In materie penala, daca se incepe a se executa pedeapsa, prescriptiunea ei se intrerupe, adica incepe un nou
termen de prescriptiune; nu se vede insa care ar putea sa fie motivul pentru care s'ar suspenda curgerea prescriptiunei pedepsei.
*2077. D. Villey, care este de parerea contrarie, pretindecä prescriptiunea e suspendata in timpul executarei pedepsii,
fiindca a suferl o pedeapsazice dansulsi a o prescrie sunt doua lucruri contradictorii, care nu pot concura."). Eminentul profesor are dreptate ca nu se poate ca o pedeapsa sa se execute si sa se prescrie In acelasi timp, ins& credem Ca dansul comite o eroare cand pretinde ca prescriptiunea e suspendata in timpul executarii pedepsii. Adevard este Ca, in acest caz prescriptiunea pedepsii este intreruptd,. adica timpul anterior al prescriptiunei, si nici timpul duratei intreruperii prin executare nu se va tine in seama pentru durata prescriptiunei. Desigur intreruperea i suspendarea au efect
comun ca pe cat timp ele dureaza, prescriptiunea nu poate1) uilley: Op. cit., p. 542, ed. V-a i p. 510, ed. VI-a. 50195
31,
530
curge, insa ele diferd prin cauzele care le da nastere cat si prin efectele ce produc aceste cauze asupra timpului anterior intreruperii sau suspenddrii. Atat cauzele cat si efectele probeazd ca nu poate fi vorba de suspendare a prescriptiunei pedepselor. Cauzele, fiindca cele din dreptul civil nu se pot admiCe prin asemdnare in materie penala; efectele, fiindca dacd s'ar admite cd executarea pedepsii este o cauza de suspendare, n'am mai avea cauze de intrerupere a prescripOunei pedepsii, ci numai de suspendare. Deasemenea credem ca d. I'll ley este in eroare cand pretinde ca Ortolan e de aceiasi parere cu dansul, de oarece Ortolan spune Ca: dela evaziune incepe, dupa parerea noasträ
o noud prescripliune, cu un nou termen"1), ceiace dovedeste ca, dup. Ortolan, timpul de prescriptiune anterior eva-
ziunei nu se tine in seama, cu alte cuvinte ca in acest caz este intrerupere, iar nu suspendare a prescriptiunei pedepsii 2). 2078. Vom addoga dealtmintrelea cd nu e nici un motiv de asemanare pentru a aplica, in materie penala, suspendarea
prescriptiunei care se gaseste in materie civila. Cand legea civila suspenda prescriptiunea in favoarea persoanelor incapabile de a-si administra. averea, (minori, interzisi, femei maritate), care e administrata de alte persoane, ea voeste sa proteaga pe acesti incapabili in timpul incapacitatii lor, dar in materie penala suspendarea prescriptiunei pedepsii nu ar fi o protectiune, ci o agravare pentru infractor pe care nu o putem
admite fard text de lege si färd motiv de asemdnare prin analogie3). *2079. Este adevdrat cd jurisprudenta franceza admite suspendarea pedepselor4), i noi credem ca bine face. In Franta
pedepsele sunt suspendate. a) In cursul cercetarii identitatii unui condamnat. b) In cazul cand 2 pedepse succesive n'au fost cumulate5). c) In cazul prevazut de legea Berenger6). Incat despre alienatiunea mintald dupd condamnare, ea 9 Ortolan: Op. cit., Nr. 1905.
2) Vidal, deasemenea e de parere ca, dupa evadare e intrerupere, iar nu suspendare; Vidal: Cours Nr. 592 ed. 8) In acelasi sens, Normand: Op. cit. Nr. 600, p. 461. 4) Cas. crim. fr. 14 Dec. 1901, D. 904, 1, 593. 5) Cas. crim. fr. 26 Aug. 1859, P. 60, I, 165. 4).G. Vidal: Cours Nr. 592 ed.
531
nu suspenda executarea i prin urmare transferarea alienatului in azil impedeca curgerea prescriptiunei pedepsii 9. Noi credem
insd ca suspendarea pedepsii trebue sd atraga suspendarea .prescriptiunii pedepsei. d) Efectele prescriptiunei pedepselor. 2080. Prescriptiunea pedepsii are acest efect cd apara pe condamnat de pedeapsa in acest sens ca pedeapsa nu mai poate fi executata contra infractorului condamnat. Precum prescriptiunea civila apara de plata, tot astfel i cea penala apara de pedeapsa care e plata infractiunei comise. Insa trebue sä facem aceasta observatiune, ca, daca prescriptiunea apara de pedeapsa, ea insa nu are de efect ca sa stearga condamnarea care ramáne in fiinta i poate sa atraga dupa ea consecinte. 2081. In Franta, daca individul condamnat comite o nouä infractiune dupa ce a prescris pedeapsa la care fusese con-damnat, el va fi socotit recidivist adica prima condamnatiune i se va tine in seamd spre a i se ingreund pedeapsa. La noi aceastä consecinta e discutata dupa cum am aratat and am vorbit despre recidivd.
Pe langd aceasta atat la Francezi cat si la noi, chiar dupa prescrierea pedepsii legiuitorul rezervd o pedeapsa accesorie condarnnatului pentru crima.
Art. 596 al. 2 si 3 P. P. stabileste o regula fixa si obligatorie i alta facultativa pentru administratie. Reguia obligatorie este Ca administratiunea nu trebue sa. tolereze ca persoana
care a prescris pedeapsa criminala sa locuiasca in judetul in care locueste victima infractiunei sale, aceasta in scopul de a -evità conflicte noi. Legea merge mai departe i dispune cd, se poate chiar ca sa se hotarasca locul judetul, vom rectifica noi in care va trebui sä locuiasca osanditul care prin prescriptiune a scapat de executarea pedepsii. Aceasta insd este facultativ pentru administratiune. Interdietiunea locuintei in judetul in care locueste victima,
pare a fi perpetuu fiindcd legea nu prescrie nici o lirnita. VQ1I1 mai addoga ca dupd cum am spus i la noi, ca la Francezi, acel care a prescris pedeapsa principala, desi pre-
)
G. Vidal, ibidem; Garraud: Précis, ed. XI, Nr. 103.
532
scrisa in principiu i pedepsele accesorii, nu este insd aparat de incapacitatile rezultand din legile speciale, care cer numai condamnare iar nu si executarea pedepsii. Prescriptiunea pe-
nala este de ordine publica, prin urmare chiar daca nu o invoacd osanditul, autoritatile administrative au datoria de a nu executa o pedeapsa prescrisa. e) Prescriptiunea condamnatiunilor civile. 2082. Pe langa pedeapsd, culpabilul poate sd fie condamnat i la despagubiri catra partea vatamata ; prin ce timp se vor prescrie aceste condamnatiuni civile ?
Brissot de Warville nu admitea prescriptiunea actiunei civile, cu atat mai mult a condamnarii la despagubire pentru o infractiune. El era de parere ca infractorul trebue cu toata
trecerea timpului sa repare dauna privata Buna purtare a unui vinovat nu trebue sa atraga prescriptiunea decat relativa la reparatiunea exemplard cerutd pentru binele general" 1). Legiuitorul francez si roman n'au admis insa aceasta parere. Art. 599 Pr. pen. disptine : condamnatiunile civile cuprinse in deciziunile date in materie criminala corectionala sau poliljeneasca, i devenite nerevocabile, se vor prescrie dupa regulele Codicelui civil". Tar in Codicele civil gasim art. 1890,
care dispune ca prescriptiunea, in cazurile in care legea nu a defipt un alt termen de prescriptiune, cum este in cazul de fatd, se implineste in termen de 30 de ani. 2083. De cand incep acesti 30 de ani ? Raspunsul e foarte usor pentru hotaririle Tribunalelor ordinare, fie ele date in lipsa, fie contradictor. Termenul curge din ziva cand hotarirea care pronunta condamndrile civile a devenit irevocabila, i vom vedea. in Proc. pen. cand o hon.Tire devine irevocabila. *2084. Ce vom spune pentru condamnatinnile civile pronuntate in contra unui contumace ? De cand incepe sd curga termenul prescrierii lor ? Se pot concepe cloud sisteme : 1) Prescriptiunea sa nu inceapa sa curga cleat dupa expirarea termenului pentru pur-
garea contumaciei. Pentro aceasta se poate zice cd, hotarirea contra contumacelui nerarnanand definitiva, decat dupa ee a 1) Brissot de Waroille: Theorie des lois climinelles. T. I, p. 203.
533
expirat termenul in care contumacele prezentandu-se are drept sa doboare deciziunea condamnatoare, pand atunci hotdrirea contra contumacelui nu e irevocabild, i prin urmare prescriptiunea condamnatiunilor civile nu poate sd inceapa mai inainte,
cad nu se poate prescrie ceiace nu se poate executa. Prescriptiunea ar fi dar de 50 de ani, adica 20 de ani termenul in care se poate purga contumacia, si 30 de ani prescriptiunea conform art. 1890 C. civ. 2) Prescriptiunea condamnatiunilor penale nu are nimic comun cu a condamnatiunilor civile, prin urmare, termenul dela care incepe prescriptiunea condamnatiunilor civile nu depinde de timpul purgarii contumaciei. Si este natural sa fie asa, fiindca prezentarea contumacelui face sa cadd condamnatiunea penala, insa condamnatiunile civile pronuntate in contra contumacelui trebue a se considera ca irevocabile din momentul ddrii hotararei, i prin urmare, dela acea data trebue sä curga termenul prescriptiunei. Contumacele scapd de pedeapsa fiindca
nu se poate pune mana pe el in timp util, insa nimic nu impedica pe partea vatamata sa execute hotararea in ceiace priveste despagubirea asupra averei contumacelui; ea nu poate fi obligatd pentru executare sä astepte intoarcerea voluntard .a contumacelui or prescrierea pedepsii, cad altfel s'ar ereà o situatiune favorabild contumacelui. Dacd dar partea vatamata care a obtinut condamnatiuni civile nu executa dreptul sat asupra averii contumacelui, trebue sa admitem prin cale de consecintä cd termenul prescriptiunei curge in contra sa dela data hotararei de condamnare. Aceasta e parerea general admisd in Franta 9, care si noua ni se pare intemeiata. Codul penal belgian are o dispozitiune formald in acest sens.
2) Gr ati a. 2085. Gratia este dreptul pe care il are capul Statului de
a erta total sau partial pe unul or mai multi indivizi anume precizati de pedeapsa la care au fost condamnati 2).
Seneca o defineste foarte scurt zicand ca: Gratia este 1) Degois; Traité, Nr. 2143; Confr. Vidal, Nr. 5940.
2) Carpzovius aratä cä prin gratie se poate nu numai aparà de pedeapsa, dar i sCadea pedeapsa non solum remittere, sed et mitigare possunt Poenas". Part. III, Qu. CL, Nr. 28.
584
remiterea pedepsii meritate 1). Ertarea partiala a pedepsii mai poartd si numele special de comutare. Din definitiunea gratiei rezultä cä ea nu poate intervenP
decat dupa ce s'a dat o hotdrare condamnatoare definitivd. Istoricul dreptului de a gratia.
2086. Dreptul de gratie sau de ertare a existat in toatetarile chiar din timpurile cele mai vechi. In tArile de monarhie absoluta in care capul Statului are dreptul de viatä si de moarte, dreptul de a judecd, condamnd i achitã dupd legi sau chiar contra legilor, dreptul de gratie nu puted sä nu existe pentru Suveran. In timpurile primitive pedeapsa intemeindu-se pe ideia rdsbundrii, era natural ca dupd cum particularul vdtdmat or familia lui aveau dreptul sä erte pe infractor, tot astfel si capul tribului or al Statului care s'a substituit individului in dreptul de pedepsire sä aihd dreptul de a-I ertd dupdp judecata prin gratie, precum aved di eptul de a-I apara de pedeapsa prin o hotarare achitatoare. Deaceia gasim dreptul de gratie la toate popoarele vechi.
II gasim in dreptul roman, in vechiul drept francez si in cel romanesc. Observam insa cä chiar in timpul monarchiei absolute, dreptul de gratie nu era absolut; probabil cd obiceiul ii pusese oarecare limite 2).
2087. Ca a existat in Romania atat in Moldova cat si in Muntenia, avem dovadd in cronicele tat-H. Miron Costin spune cd $tefan Tomsa, dupa ce a invins pe Movilesti, a ucis pe multi partizani ai lor ca Kiritd postelnicul, Balica hatmanul Miron stolnicul, insä pe Vasile Stroici fiul logofatului Lupu Stroici II ertase3). In urrnd cronicarul adaoga : Venia est poenae meritae remissio. Senneca: De Clementia, II, cap. VII.
2) Desi Regele, a cArui putere nu are margini, are puterea sA deA ertare orcArei infractiuni, totusi sunt oarecare crime pentru care a declarat cA nu va acorda niciodatA". Pothier: Traité de la procéd: crim., Nr. 197, ed. Bugnet, p. 501, care aratA acele crime: duelul, asasinatul, cei care platiti omoarA or insultA, rapt cu violentä, ultragiul magistratilor. Ordonanta din 1670, Titl. XVI, art. 4. 3) Iar pe Vasilie Stroici ti ertase Stefan vodd, numai invAtase pe NicoritA armasul sä-1 ducA sA vadA perirea ce1orla1ti, ca sd-i fie grija mare pre urmA de moarte. CA erea om tAnAr Stroici si din casA mai
535
Ace la vdrsator de sange era d'intaiasi data Tom§a voda. Pentru un diac (scriitor) ce era foarte de treaba la scrisoare, s'au rugat boerii sd-1 erte, ca este carturar bun ); au raspuns Stefan
voda. : Ha, ha, ha, mai carturar deck dracul nu este altul Si tot l'au omorat i pre acela" 2). In Muntenia avem un alt exemplu istoric. Dupa ce flu lui Const. Cantacuzino postelnicul, dovedesc nedreptatea pArei vornicului Stroe Leurdeanu contra parintelui lor rare fusese ucis de Grig. Ghica voda, dupa Ora vornicului Leurdeanu, Antonie voda din Pope§ti, cu sfatul tarii osdnde§te la moarte in 1669 pe Stroe Leurdeanu. Iar jupaneasa Elena §i cu feciorii ei n'au vrut, ci s'au rugat lui Antonie voda sd-1 erte de moarte §i sa ia cinul calugaresc, ca va da el seama inaintea infricoatului judet". Domnul l'a ertat i Stroe Leurdeanu a fost calugarit la Snagov punandu-i numele de Silvestru" 8). In lipsa Domnului gratierile se faceau de divanul domI
nesc 4).
2088. In Franta, dupa ce dreptul de gratie a existat in tot timpul vechiului drept, el a fost desfiintat in timpul Reveche si mai cinstet deck toate casele din tars, ce zilele lui cele sfdrsite cum zice cuvdntul, vAzAnd cd merge la perire, si nu-i spusese armasul povestea, s'au apucat de sabia unui dArdban sd moara cu rescumpArare, cA ered de firea lui inimos. Ce indatA l'au impresurat arAbanii, si n'au apucat
sà scoatd sabia, care I ucru dacd au spus armasul lui Stefan vodA, in-
data au pus de l'au omorat si pre dAnsul racnind Stefan vodd: Ai cAinele! Au vrut sä moarA cu sotii". Miron Costin: Edit. Cogalniceanu, Letopisete, ed. 2'a. T. II, p. 263; si ed. Ureche. Opere complecte Miron Costin, T. I, p. 461 si 462. ') Acest obicei exista si in Occident, unde chiar judecAtorii isi atribuiserd dreptul, interpretAnd rAu legea 31, Dig. XLVIII, Titl. 19, ca s apere de pedeapsd or sd micsoreze pedeapsa infractorilor care ex-
celd intr'o arta. Barbeyrac in nota asupra lui Pufendorff: Droit de la nature. Lib. VIII, ch. III, § 17, T. II, p 479 fine. Contr. Jul. Clarus: Op. cit., LX, Nr. 26 care spune CS insigne peritia vel excellentia in aliquo artificio", poate fi o cauzA de ertare sau de micsorare a pedepsii. Vezi deasemenea Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CXLIX, N-rile 62-65 si autorii citati de dAnsul. 2) Miron Costin: Loc. citat. 3) Magasin istoric pentru Dacia, V, p. 5; Confr. I, p. 357. 4) Divanul Cnejiei Moldovei in timpul ocupatiunei rusesti, compus de I. Sturza, Ion4ci Conta vorn., Depasti vorn., Ion Canta vist., C. Greceanu vorn., M. Sturza vorn., fac de serbdtorile CrAciunului mai multe liberdri de osdnditi. Vezi condica de cercetarea arestatilor de criminal pe 1789 si 1790, f. 52 si 53, A. S. Iasi.
536
volutiunei prin Cod. pen. din 1791 ; insä el a fost restabilit in 16 Thermidor. an. X, si in urma mentinut in legislatiunea francezd pana astäzi. 2089. La noi dispozitiunile legii, desi sunt luate dela Belgieni, institutiunea este insd dupa cum am al-Mat foarte veche si a existat in toate timpurile. Art. 93 din constitutiune vorbind de prerogativele Regelui
spune: El are dreptul de a erta sau micsora pedepsele in materii criminale, afard de ceeace se statorniceste in privinta Miniatrilor. Prin formula in materie criminald, legea voeste sd zicä materie penala. Vorn spune infine, cd gratia era prevdzuta si in Regulamentul Organic: Domnul va putea sd micsoreze pedeapsa vinovatilor i Inca a-i erta la unele intamplari (art. 298 Reg. org. al Munteniai". Confr. art. 355 Reg. org. al Moldovei1). Legitimitatea dreptului de gralie. 2090.
Putine cestiuni de drept public au fost mai mult
discutate decal dreptul de gratie. Opiniunile sunt impartite si spirite foarte distinse au sustinut si au combatut dreptul de gratie.
Seneca a exprimat intr'un mod sublim exercitarea dreptului de gratie, sfatuind pe Neron sd-si zicd in sine insusi : A ucide contrariu legii, oricine poate, a !Astra viata contrariu legii nu poate nimini afard de mine"2). Filosofii stoici au combatut dreptul de gratie, cdci gratia ziceau ei iartd ceeace trebue a fi pedepsit, inteleptul insd nu
face nimic care nu trebue facut, nici omite ceeace trebue fäcut" 3). ') Vezi cele mai sus spuse asupra istoricului dreptului de gratie. Art. 13 Cod. pen. din 1791 suprimA dreptul de gratie cu aceste cuvinte semnificative: Uzul tutulor actelor care tind a impiedeca sau
a suspenda exercitarea justitiei penale, uzul scrisorilor de gratie, de revizuire, de abolire, de ertare sau de comutarea pedepsii, va fi desfiintat pentru orce crima urmArita de jurati". Vezi asupra istoricului dreptului de gratie Aug. Pierantoni: Dell abolizione della pena di morte. Torino, 1865, p. 34. 2) Seneca: De Clementia, I, 5. Occidere, contra legern nomo non potest, servare, nemo, praeter me. 2) Seneca: De Clementia, II, 7.
537
Ciceron mai practic nu cauta deal interesele tezei pe care voeste sã o sustina; el sustine dreptul de gratie, pledand pentru Liguriu, combate vorbind contra lui Verre 1). *2091. Gratia a fost mult Mudatd in diferite timpuri; Ayrault in secolul al XVI-Iea o calificd de cea mai frumoasa floare din coroana suveranului"2). Dumont la finele secolului al XVIII-lea spuned Ca dreptul de a face gratie e cea mai frumoasa prerogativa a suveranitatii" 3), iar imparatul Napoleon I,
in scrisoarea din 3 Aprilie 1808 catre fratele sau Ludovic, Regele Olandei, spuned deasemeni cd Dreptul de gratie este unul din cele mai frumoase si mai nobile atributiuni ale suveranitatii".
Dreptul de gratie a mai fost sustinut de Bodin') in secolul al XVI-lea, de parintii filosofiei dreptului, H. Grotiu3), Pufendorf6), Burlamaqui7), Vatte181 si de marele Montesquieu 9)
de Romagnosi"). Pufendorf explicd dreptul de gratie prin aceia Ca, clan suveranul poate desfiinta o lege pentru juste motive, cu atat mai mult poate sa suspende efectele legii in privinta unor anumite persoane si in certe imprejurari "). El insa recunoaste
ca, dacd legea e riguroasa trebue mai bine sa se indrepteze, iar daca circumstantele sunt favorabile, judecatorii sa micsoreze pedeapsa.
Pufendorf admite gratia numai exceptional pentru ser1) Carmignani: Teoria, III, p. 250, nota 2. 2) P. Ayrault: Ordre et formal. Livre I, art. V, Nr. 15, ed. cit., p. 88. 8) Dumont': Lois criminelles, p. 37. I. Bodin: Les six livres de la République I, ch. VIII. 5) H. Grolius: Le droit de la guerre, II, ch. XX, § 21 si 24, T I, p. 84 si 85, ed. cit. 6) Pufendorff: Le droit de la nature. VIII, cll. III, § 16 si 17. 7) Burlamaqui: Principes du droit dela nature et des gens. Paris, 1820, T. II, p. 385. 8) Vattel: Le droit des gens. Paris, 1835. Liv. I, ch. XIII, § 173, T. I, p. 242. 8) Montesquieu: Esprit des lois. Livre VI, ch. 16. 10) Romagnosi: Genesi, 3-a ed., T. II, p. 113 si urm. 11) Cam aceeasi este si ideia lui Carpzov care spune ca numai acela poate sa contravina la legi, care le-a edictat eum solum legibus contravenire potest, qui easdem promulgavit". Practica.Part. III, Qu CL, No. 16, ed. Biihmer, 1757, p. 496, col. 1.
538
viciile facute de culpabil or de familia sa, pentru o industrie rand, calitati extraordinare, etc. 1). In realitate Pufendorf este un sustinator moderat al dreptului de gratie. Montesquieu pare un partizan mai calduros al
acestei institutiuni : Curtile de ertare sunt un excelent mijloc pentru guvernele moderate ; aceasta putere pe care o are principele de a erta exercitata cu intelepciune, poate aveà admirabile etecte 2). *2092. In schimb, dreptul de gratie a gasit multi adversari mai cu seama in veacul al XVIII-lea si al XIX-lea. Inca din secolul al XVI-lea Farinaceu, era de parere ca principele nu poate gratia omorul cu precugetare; gratia ho-
Intoidi deliberati facta a principe non valets), caci, dupd curn arata dansul, pedeapsa omorului e de drept divin, si nu poate ucigasul sã fie scutit de principe 4). Acelas lucru 11 spun Damhouder i Carpzov despre talharie. Acest din urrna s(atueste pe suverani sa nu abuzeze de dreptul de gratie 5). Filangieri combate gratia prin o dilema : Orice gratie facuta unui infractor zice dansul e o derogare la lege ; daca gratia
e dreapta, legea este rea, daca legea e buna gratia e un atentat contra legii, in prima ipotezã trebue desfiintata legea, in cea de a doua gratia" 6 \ Cam acelasi lucru if spune si Bentham, vadit inspirat de Filangieri, rezumand ceiace se zice in contra dreptului de gratie :
Paca legile sunt prea aspre, puterea de a face gratie e ua corectiv necesar, insa acest corectiv e tot un rau. Faceti legi bune si nu creati o bagheta magica care sä alba puterea de a le anula. Daca pedeapsa e necesara nu trebue a o inlaturk daca nu e necesara nu trebue a o pronunta" 7). 1) Pufendorff : loc, cit. 9) Montesquieu: loc. cit.
"1) Gratia omorului cu precugetare acordath de suveran, nu e valabilä". Vezi totui cele spuse la amnistie in nota 2-a. 3) Farinaceus: Op. cit. Lib. I, Titl. I. Quest VI, Nr. 15-17. 6) Carpzovius: Practica Part I, Qu. XXIII, Mr. 4; $i Part. III, Qu CL, Nr. 44-47. 6) Filangeri: Scienza della legislazione ed. ital. cit, T. IV, p. 503. Lib. III, part. IV. Cap. 57 §i T. II, p. 192-193, ed. fr. Cart. III, part. IV, Cap. 33. ') I. Bentham: Principes du code penal, HI-erne part. Ch. X, T. II, p. 192,
539
Chiar Beccaria 1) $i discipolul sau Pastoret se pronuntd
contra dreptului de gratie. Acest din urma reproducand cuvintele lui Ciceron : Pro Ligurio, ca Oamenii prin nimic nu se apropie mai mult de D-zeu decdt ertand pe oameni 2), a adaogk
ca Ideia nu e mai putin falsa. A fi drept $i a fi bun sunt deopotriva, de esenta fiintei supreme ; i, pentru oameni clementa inceteaza de a fi o virtute, and inceteaza de a fi unità . cu dreptatea". El citeaza in urma cuvintele lui Totila Regele
Gotilor care ziced acela$i lucru e a comite infractiuni or a. impedecà pedepsele, i cd daca infractorii nu sunt pedepsiti, imperiul Gotilor va fi distrus" 3).
Punându-se sub punctul de vedere al justitiei absolute, Kant, combate $i dansul dreptul de gratie. Dreptul de gratie (jus aggratiandi) zice dansul fie indulcind pedeapsa, fie ertand pe infractor, este dintre toate drepturile suveranului cel mai ispititor, pentru ca sa dea mai multa stralucire inaltirnei suveranului i prin aceasta chiar, sa faca cea mai mare nedreptate. In ceiace prive$te infractiunile supu$ilor intre ei, nu se cuvine dreptul de gratie suveranului, caci ad nepedepsirea (impunitas criminis) este cea mai mare nedreptate pentru cei vatamati.
Prin urmare, numai cand e vorba de o leziune care se refera la el insu$i, (crimen laesae maiestatis), poate intrebuintk
dreptul de gratie. Insa, chiar in acest caz, nu are acest drept cand nepedepsirea ar lovi in siguranta publica a poporului. Acest_ drept este singurul care merita numele de drept de maestate"4), Au mai combatut dreptul de gratie Barbeyrac, Bernardi,_. Bavoux, Livingston ') i Feuerbach 6) Beccaria: Dei delitti e delle pene. XX, § 46. 7) Homines ad Deos, nulla re, proprius accedunt, quam salutem 6)
hominibus dando. 8) Pastoret: Lois penales, T. I, p. 35-36: I, ch. VI Ejusdem ingenii est delicto se obstringere et delictorum supplicia impedire omnino, aut_ hunc poenas dare, aut Gothorum rempublicam interrere necesseest".
1) Kant Metaphysische Anfangsgriinde der Recstslehre Konigsberg 1797, p. 206. 2) Citati de Carrara: Programma, p. 9, § 710; prin urmare: F. Hélie-
se insala cand afirma ca primul care a combatut dreptul de gratie ar fi Beccaria, F. Hdlie. Traité des delits et des peines Paris. 1879, 2-eme ed. Preface p. LXXXIV, $i pag. 130. Eroarea e cu atat mai mare cu cat noi am aratat ca, dreptul de gratie a fost combatut chiar in anticitate de filosofii stoici.
3) Citat de d. Liszt: Lehrbuch, § 75.
-540
*2093. Altii au combatut dreptul de gratie in principiu, insa cu moderatiune i facand rezerve. Astfel este Brissot de Warville. Avem oare trebuintã se intreaba Brissot de a tempera prin expectativa gratiei rigoarea pedepselor? Nu fara indoiala,
pedepsele sunt blande dar sunt iremisibile, dacd luati fraul iremisibilitatii, vom cadea in dezordinea din care voim sa esim".
Ar crede cineva ca Brissot se va pronunta in mod logic contra dreptului de gratie, in realitate insa el nu combate decat abuzurile acestui drept. ,,Nu voesc totusi a prescrie cu desavarsire gratia, eu ma radic contra abuzului dreptului de gratie, contra acestei funeste traficari care se face in oarecare State, contra usUrintei periculoase cu care infractorii obtin gratierea" i). Daca ar fi vorba numai de abuz, orice discutiune e inutila, -cdci nimeni nu poate sustine abuzul care perverteste o institutiune oricat de bund.
Este vorba numai de uzul dreptului de gratie, de stirbirea iremisibilitatii pedepselor ; in aceasta privinta insa, cu
mult mai logic ne. pare Bentham, and spune Ca daca se fac pedepsele nesigure, trebue in compensatiune a le face rnai aspre: Ce vont zice oare de puterea stabilitd tocrnai pentru a face pedepsele nesigure? Astfel e totusi consecinta imediata a puterii de a erta" 2). Carmignatai, deasemeni este un modefat in privinta drep tului de gratie. Ce e drept ilustrul discipol al lui Beccaria scrie : Cu multa intelepciune observa nemuritorul Beccaria, ca cu cat pedepsele devin mai blande, clementa i ertarea
sunt mai putin necesare. Fefice de natiunea in care ele ar fi funeste". Dar in urma el califica gratia irnpreuna cu Montesquieu3), de cea mai frumoasa prerogativa a Suveranului, si declara ca e necesara in tarile in care sunt pedepse capitale ireparabile4). 1) Brissot: Op. cit., T. I, p. 201. 8) Bentham: Principes du Code penal, T. II, p. 190. 8) Montesquieu: Esprit des lois, VI, ch. 21. 4) Carmignani: Elementi, § 375; Confr. Inca un temperat aparAtor
al dreptului de gratie, A. Prins: Science pénale et droit positif, care desi sustine gratia, recunoaste cA raspandind-o excesiv, este a se condamn& sistemul penal si a arAtà ca el nu poate realizà conditiunea unei
bune justitii. Se injoseste si se compromite acest dreptzice d. Prins Land se face din el un surup ordinar al mecanismului represiv". (N-rile
541
2094. Si acum, dupd ce am citat aceste pareri deosibite, este timpul sä spunem i parerea noastrã in privinta dreptului de gratie. Mai intai ne pare incontestabil cd e o exageratiune a se pretinde cd dreptul de gratie ar fi cea mai frumoast prerogativd a Suveranului, caci dacd ertarea ar fi cea mai frumoasd prerogativd, lasarea ca sd se execute hotdririle penale ar fi o uritä fapta a Suveranului, iar osandirea vinovatilor un lucru odios. PArerea noastra este cä cea mai frumoasd misiune a Suveranului si a judecdtorilor este nu ertarea, provocatoarea infractiunilor, ci dreptatea, adicd apdrarea societätii prin infligerea de suferinte celor rdi. Noi suntem contra dreptului de gratie, care este un rest al vechiului drept de viatd si de moarte al Capului Statului, drept absurd si atavistic, cum il numeste Lombroso 9. In dreptul modern, capul Statului nefiind un judecdtor, nu trebue sä aibd dreptul de a stirbl irevocabilitatea hotdrarilor, cãci el are datoria sä le execute, iar nu sa desfiinteze puterea lor. Am vdzut cd Pufendorf explica dreptul de gratie, prin imprejurarea cd. Suveranul care are drept sä desfiinteze o lege pentru juste motive, cu atat mai mult poate sä suspende efectele legii in certe imprejurdri in privinta unor anumite persoane 2).
Aceasta e o consecintd logica pentru monarhiile
absolute din timpul cand scria. Pufendorf, and monarhii puteau face si desfiinta total sau partial legile. Dealtmintrelea Pufendorf nu face decal sd desvolte ideia exprimatä cu mult 931-938). F. ffilie e deasemeni favorabil (lreptului de gratie i cu toatA admiratiunea sa pentru Beccaria, in aceastA privinta el II combate; Traité des délits et des peines. Paris, 1870, prefata p. LXXXIV i LXXXV, 130 si 131.
1) Lombroso L'uomo delinqente ed. IV-a. Torino, 1889, T. I, p. 94- si
trad. fr. L'homme crimiriel Paris, 1887, P. 98. 2) G. Picot credeA cA dreptul de gratie ar derivA din dreptul de
justitie al capului Statului. GratiaziceA dAnsuleste consecinta dreptului de justitie: seful aveà singur, dreptul de a judeca; eAnd prin forte lucrurilor, el a delegat aceste puteri, a retinut dreptul de gratie . . . Clementa a devenit astfel un atribut al regalitAtii". Rev. pen., 1899, p. 917. Desi aceastA idee e gAsitA dreaptA de d. A. Berlet (Rev. pen. 1911, p. 761), noi o credem neintemeiatA, pentru douA motive: 1) FindcA azL capul Statului au mai are dreptul de a judeca, d-upA cum nu-1 are nici .pe acela de a face legi; 2) FiindcA dreptul de a judecA nu implicA pe.acela de a gratiA, care e negatiunea justitiei.
542
4nainte de dansul, de S-tul Augustin, care deasemenea intemeid dreptul de gratie pe dreptul Suveranului de a face legi. Imparatul--zice S-tul Augustin poate anula hotararea pi -a absolvi pe osanditul dela moarte, si a-I ertd, cad nu e
supus legilor, acel care are puterea de a face legile"). In monarhiile temperate cu regim constitutional, si in republice, Suveranul neavand dreptul sa facä legi, nici sä ia parte la judecatd, este absolut nelogic ca sa infranga puterea legilor a hotaririlor judecatoresti2).
Ortolan spunea ca gratia trebue sd alba doua destinatiuni diferite : una extraordinara i exceptionala, iar cealaltd ordinara i regulara. Ca masurd extraordinara ea trebue sa indrepte aberatiunile de severitate ale legii i erorile judeca-
toresti, ca masura ordinara, gratia trebue . sä fie o rasplata pentru aceia care aratä ca s'au pocait in timpul inchisorii3). Relativ la aberatiunile de severitate, ceeace nu prea este pacatul legislatiunilor moderne, si in special a celei romane, raspundem cu Filangieri si Bentham, Ca legea trebue modificata, iar nu calcatd in mod arbitrar. Nimic nu este mai usor decat, dupa cum am spus, sä se suprime minimum pedepselor ca in Codicele penal olandez. Incat pentru erorile judiciare, exista dreptul de revizuire, ') Imperatori licet revocare sententiam, et reum mortis absolvere, et ipsi agnoscere, quia non est subjectus legibus, qui habet in Totestate legem ferre". 2) In urma scrierii acestor linii am gasit aceastä idee foarte bine exprimata de Pinheiro-Ferreira, in editiunea sa a lui Vattel: Se poate
zice dtinsulsä se conceapa dreptul de a face gratie intr'un guvern in care toate puterile se gasesc reunite intr'o singura mânä, fiindcd aceasta e o aberatiune mai mult. Dar ceeace posteritatea va pricepe cu greu, este ca, dupa ce s'a recunoscut separarea i independenta puterilor, ca baza a sistemului constitutional, secolul nostru sa fi putut socoti nest pretins drept ca una din cele mai frumoase prerogative ale coroanei constitutionale, adica, ca sub acest regim, sa se fi lasat la voia #Capului puterii executive ca sa nimiceasca deciziunile puterii judecatoresti". Vattel: Le droit des gens. Paris, 1838, T. III, p. 185, Note. Livre I, § 174. .3) (rtolan: Elements, T. II, N-rile 1916-1920. Confr. Picot, dupa care gratia ar fi utilä: 1) A mic§ora uneori
rigorile excesive ale legii, pe care judecatorii n'au putut sa o calCei 2) Pentru repararea eroriloir judiciare ; 3) Pentru a tempera aplicarea -pedepsii cu moarte. Rev. pénit., 1899, p. 938.
543
sd se largeasca aceSt drept dupa cat va cere trebuinta, spre al puted indrepta orice eroare judiciard. Ramane rasplata condamnatului pocait.
Lasam la o parte ca, dupa cum am aratat, infractorul pocait este o pasare rara, i omitem deasemenea ca pocainta -este o virtute negativa, pe care daca o recompensam, cu atat mai mult ar trebui sa dam o recompensa oamenilor cinstiti care n'au comis nici o infractiune, lucru la care nimeni nu
s'a gandit. Dar, in afara de aceasta, cine se va pronunta asupra existentei pocaintii ? Negresit administratiunea, insa administratiunea e putere executiva, a carei datorie este sa execute legile i hotaririle judecatoresti, iar nu sa le moAifice.
Dar chiar daca am admite reducerea pedepsii, ca incurajare pentru buna purtare a infractorilor in timpul osandei, aceasta trebue facuta prin liberarea conditionala, care este o gratie moderna, facuta cu chibzuinta. Aceasta reducere de pedeapsa, cred Ca ar trebui sa fie pronuntata tot de justitie, dupa raportul .administratiunii ; iar cand e votba de Curtile cu ju-
rati, va fi competenta Curtea de apel a locului in care s'a pronuntat condamnarea.
In orice caz, Capul Statului n'are nici un rost sa se amestece in executarea justitiei penale, caci chiar de ar voi el sa exercite in mod drept prerogativa aceasta, nu are nici competinta, nici mijloace de informatiune. Imprejurul capului Statului, nu se invarteste decal administratiunea superioara, care in mare parte, cand nu e condusa de inferiorii sai erarhici, este influentatd de pasiuni politice ; nu trebue insa ca justitia in general, si mai cu seama cea penala, sa sufere cea mai mica atingere a pasiunilor sau combinatiunilor politice. S'a spus ca dreptul de gratie a fost combatut din cauza ahuzurilor ce s'au facut in vechiul drept francez cu scrisorile de gratie ; si am vazut chiar ca Brissot combate numai abuzurile si usurinta cu care infractorii dobandeau in unele tari
iertarea pedepsii. Nu suntem de aceasta parere; noi credem CA institutiunea este in sine insasi contrarie principfilor juridice. Dreptul de gratie a zis Lombroso e una din multiplele contradictiuni ale dreptului modern ; cu toate ca. el se lauda ca a rupt orice relatiuni cu religiunea ; admite totusi una
din consecintele sale (suoi portati). 0 persoand e declarata
544
culpabila de lege, si vine sd o gratieze o persoana strain& legii" L).
Meat despre abuzuri cu dreptul de gratie, ele au existat si vor exista. Cine poate sa ne spund ca abuzuri nu se fac si astazi cu ac-st drept din alte timpuri, care pune toate condamnarile penale la discretiunea capului puterii executive si a oamenilor politici care il inconjoara? Fara indoiala ca e foarte usor sd afirmam cä toate pacatosiile s'au facut Inainte vreme de parintii nostri, iar noi nu comitem nici una, 1nsa nu e mai putin adevarat, ca daca se va pastra mentalitatea noastra, urmasii nostri ne vor gasi si pe noi si institutiunile noastre tot atat de defectuosi, pe cat gasim noi pe oamenii si institutiunile trecutului. Parerea noastra este di trebue sa evitam in institutiuni tot ce poate lasa prea mare latitudine arbitrariului,
si dreptul de gratie e arbitrarul personificat. Pentru aceste motive noi impreuna cu Lombroso 2) si discipulii sdi D-nii E. Ferri 8) si R. Garofalo, ne pronuntam ho-
tarn contra dreptului de gratie4). Acest din urrna considera gratia ca o institutiune invechita, destinatd sa dispar si sa fie inlocuita cu liberarea conditionala si cu revizuirea periodica a sentintelor nedeterminate5). 2095. Dar, daca ne pronuntam in principiu contra dreptu-
lui de gratie, cu atat mai mult ne pronuntam contra acestui drept in tam noastra si aceasta pentru doud motive: 1) Fiindca administratiunea noastra e cu mult inferioara celei din Occident, si gratia este lasata cu totul in mana adrninistratiunii ; 2) Mai cu seama din cauzä cã legile noastre penale sunt destul de blande, iar justitia represiva si mai blanda; prin urmare,
este mai putin trebuinta decat in oricare alt Stat de ertarea or indulcirea pedepselor infractorilor. Am vazut ca atat partizanii cat si adversarii dreptului de gratie ca : Pufendorf, Bentham, Brissot de Warville, Beccaria, Carmignani, Ortolan si
Picot, pun in legatura dreptul de gratie cu asprimea legilor 9 C. Lombraso: Sull 'incremento del delitto in Italia. Torino, 1879. ed. 2-a, p. 40; Confr.: L'uomo delinquente, ed. V-a, T. II, p. 492. 2) Lombroso: L'uomo delinquente, ed. IV, T. I, p. 94. 3) E. Ferri: La Sociologie criminelle, ed. 1V-a fr., p. 741-742.
4) In sens contrariu partizan drcptului de gratie; Degois: Traitd, Nr. 1200-1202.
6) R. Garofalo: Criminologia, p. 399 si urm.
545
penale. Astfel fi ind nicaeri mai putin ca la noi nu este justificat de cerintele justitiei penale ca dreptul de gratie sa nu existe in legislatiune.
2096. Efectele gratiei. In privinta gratiei, formelor si efectelor sale, legea nepunand regule, suntem siliti a urma re-
gulele traditionale, desi ar fi de dorit ca aceasta materie sa se regulamenteze prin lege '). Gratia se aplica la pedepsele corporale si la cele pecu-
niare, nu se aplicd insd la incapacitatile rezultand din condamnatiuni, nici la despagubirile civile 2). Ce e drept Ca incapacitatile particulare care sunt o con-
secinta a condamnatiunei penale, vor urma soarta pedepsii principale, si astfel indirect gratia regala va aved influenta si asupra lor. Insa, lucru care se pare ciudat, ceiace se poate face indirect, nu se poate face direct. Motivul care s'a dat pentru a explica acest lucru, este ca altmintrelea gratia ar produce acelasi efect si ar face inutild rehabilitarea condamna-
tului, motiv care desigur ct nu se poate invoca la noi uncle lipseste reabilitarea 8).
Dupd practica ministerului de justitie din Franta, gratia se poate da pentru pedepsele principale privative de drepturi cum e degradatjunea civica, si pentru pedepsele complimentare, nu se poate insa da pentru pedepsele accesorii care rezultd din o condamnatiune principala 4) 2097. Pentru ca gratia sà poat6. interveni se cere neaparat ca osdnda sd fie irevocabila si executarea sa fi fost posibild5); dupd obiceiurile ministerului nostru de justitie nu se cere
insa ca executarea sa fi inceput. Principiile, ce e drept cd nu se opun acestei solutiuni, insd ea poate sä dea nastere la abuzuri si la paralizarea complectd a justitiei penale, deaceia n'ar trebui sd se intample deck in cazuri extraordinare §i ab.solut rare. 1) Degois: Traitd, N-le 1197 si 1101 (iie. 2) Degois: Traité, Nr. 1202; Cas. rom. II, 90 din 26 Mai 1892. B. 526 (civil).
2) S'a mai spus cd, dacd s'ar puted acordà gratia unei pedepse accesorii, s'ar puted astfel acordd o amnistie individualà, motiv dease menea, Mil valoare, cAci dacd Suveranul are drept sA acorde amnistia generald, pentru ce nu ar puted sd acorde si amnistia individuald? 4) Vidal: Cours Nr. 595. 5) Vidal: Ibidem. 35. 50195
546
2098. Se admite ca gratia nu se poate sa intervind in timpul contumaciei, caci hotdrirea data in contra contumacelui /Care caracterul definitivitatii, si e numai provizorie. 2099. Comutându-se pedeapsa prin gratie, se poate depasi maximum legal al pedepselor ? D. de Liszt admite negativa1), si cu drept cuvdnt, caci regula este cd nulla poena sine lege,
§i o pedeapsa de 25, 35 sau 45 de ani de muncd silnica nu e prevazuta de legea noastrã. Solutiunea contrarie ar putea chiar sä pricinuiasca abuzuri, de exemplu and s'ar comutei 5 ani de recluziune in 15 or 20 de ani de inchisoare corectionala. Practica Ministerului nostru de justiOe este insd contrarie
ace,tei interpretari; pedeapsa muncei silnice pe viatd este uneori comutatd in pedeapsa muncei silnice pe timp marginit
de 30 sau 35 ani, care insä se considerd din ziva inceperii .osandei. Credem aceasta interpretare contrarie dispozitiunilor Codicelui penal. 2100. Gratia dupa cum am spus, nu poate lovi decat indirect pedepsele accesorii; adaogam ca, in ceiace priveste incapacitdtile prevAzute prin legile speciale, acelea nu pot fi suprimate nici chiar indirect, cdci acele pedepse or incapacitati rezulta din condamnare iar nu din pedeapsd. 2101. Incdt despre condamnarea la despagubiri civile, ea
deasemeni nu poate fi stearsd or micsoratd prin gratie, cãci altfel s'ar jigni dtepturile partii vatamate. Acest lucru a fost inteles i practicat de foarte mult timp. Insazice Damhouder in secolulul al XVI-leaconform obiceiului, partea (vatamata) este totdeauna indrituitd ca sa ceard reparat'runi i daune interese, desi Suveranul a gratiat pe cel osandit" 2). Este inutil sa observdm cu Farinaceu, cä gratia nu redd bunul nume, cãci aceasta nu e un lucru care ar puted depinde de vointa Suveranului 3). 2102. Gratia poate fi individuald sau colectiva 4), insa chiar atunci cand este colectiva nu se poate confunda cu amDe Liszt: Lehrbuch, § 75, Nr. II i trad. fr., p. 426. 2) Damhouder: De abolitionibus, CXLVI, Nr. 4. 8) Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. I, Quest VI, Nr. 45. ,,E1 spune l)
cd principele nu poate remoyere infamiam facti", cáci principele Jinn potest facere ut homines credant ilium esse bonum, quem credunt et credere volunt esse malum'. 4) Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Tit. I, *Quest VI, N-1e 50-61.
547
nistia, fiindcd ea, cel putin dupd parerea noastrd, nu impedecd recidiva, i in afard de aceasta, gratia permite cererea de re-
vizuire. Asupra acestei difere* vom reveni insä cand vom Torbi despre amnistie. 2103. Gratia se poate refuzd ?
S'a sustinut de unii afirmativa, credem insä cd aceasta 4opiniune nu este intemeiatd, pentruca gratia e renuntarea societatii la dreptul shu de a pedepsi, i e evident cd oricine poate sã renunte la un drept al sal. Dealtmintrelea Statul cheltueste cu localul i intretinerea condamnatilor, i prin urmare are drept sd nu facd aceste cheltueli decat intru atAt intrucdt crede cd acesta este in interesul societatii ').
Ni se pare insa evident ca se poate renutO la o comutare care ar aved o conditiune sau ar face soarta con.damnatului mai defavorabild, caci gratia este o institutiune in favoarea condamnatilor, care nu se poate Intoarce in con. tra bor.
*2104. Formele gratiei. Asupra formelor nimic juridic, cdci dupa cum am spus, gratia nu e reglementata prin lege. Ne marginitn sa spunem cd gratia nu se motiveazd, insd deqetul de gratie trebue contrasemnat de Ministrul justitiei2). *2105. Vom spune, in fine, relativ la gratie cd in Italia, gratia variazd intre 3500-5000 pe an, adica 0.131 pand la 0.210 la 1000 locuitori, pe când in Franta ea nu trece de 1100 pe an, adica .0.002 la 1000 locuitori 8). La noi numdrul anual al gratierilor intre anii 1866 si 1910,
a variat intre 746 cifra maximum din anul 1879 si 1832 pe 18994) in mijlociu 248 pe an ; ceeace revine cam 0.004 la 1000 locuitori.
1) In acest sens, Vidal: Cours, Nr. 595; Degois: Traité, Nr. 1204; A. Prins: Science penale, Nr. 938. 2) Degois: Traité, Nr. 1199 nota 1. g) Lombroso: Incremento del delitto, p. 128.
4) Vezi G. Nedelca: Dreptul capului Statului de amnisiie si de a erta sau Tnicsora. pedepsele, Bucuresti 1906, p. 260. Aceste tifre au fost complectate cu Statistica judiciard actualmente in curs de tipArire dupd
comunicarea ce ai s'a facut de d. Scraba, a unei pakini dih acea StatisticA, M, care a aparth itt.Martie 1912. Vezi Statistich jucliciara a RozaAniei, p. LXXIX.
548
3) Amnistia. 2106. Amnistia e un cuvant grecesc care insemneaz& nitare ; in materie penal& amnistia e uitarea nu numai a pedepsii, ci chiar a infractiunei. Efectul amnistiei este dar cu mult mai radical decat al gratiei; pe cand gratia nu face altceva decat sä scuteasca pe un condamnat de executarea pedepsii, amnistia printeo fictlune de drept, face sa se considere atat infractiunea cat si chiar condamnarea ca neexistand. De aci rezulta mai multe consecinte juridice. 2107. a) Amnistia §tergand infractiunea produce efecte reale ;
amnistiatul nu poate fi recidivist, caci infractiunea i pedeapsa
lui sunt considerate ca neexistand. Deaceea amnistia atrage suprimarea buletinului din cazierele judiciare in Virile unde ele exist& Lombroso critica aceasta consecinta a amnistiei. Mai ales zice dansul nu stau la indoiala sa cred vatarnatoare dispozitiunea care considera ca neavenita o fapta amnistiata. Poate prea bine in teoria legala ca aceasta infractiune sa nu existe, insa din aceasta nu rezulta ca ea n'a existat pentru. biata societate care a suferit-o si care gratie acestei dispozitiuni e expusa a-o suferi din nou" 1). 2108. b) De oarece amnistia §terge i infractiunea, ea Nse poate da inainte de judecata, care devine inutila in caz de amnistie. Din contra, dupa cum am vazut, gratia nu poate interveni decat dupa condamnarea definitiva. Ea am spus Ca e scutirea totala sau partial& de pedeapsa. trebue dar sa existe o pedeapsa,. pentru ca sa poata interveni scutirea. Prin urmare, prin amnistie se poate paraliza actiunea pu-
blica, si se poate desfiinta pedeapsa, pe cand prin gratie nu se poate produce decat acest din urma efect. ikceasta distinctiune este facuta foarte lämurit deja de Pufendorf care ne spune : Ins& amnistia (abolitio) se deosi-be§te de adevarata gratie, ca amnistia intervine fie in timpul instructiunei prealabile, fie (in timpul judecatii) sentinta criminal& definitiN a.netiind Inc& data, find terminata procedura preparatorie, pe cand gratia nu intervine decat dupä ce s'a dat sentinta condamnatorie" 2). 1) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, p. 137. 2) E. Pufendorf Introductio. Cap. XXVI, § 9. Distinctiunea intregratie si amnistie e fAcutA chiar in veacul al XVI-lea, insA nu cu destulA.
549
2109. c) Gratia am vAzut cã in principiu este individualA
si personala, din contra amnistia este realA, ea se da relativ la anumitA fapta i profitA de ea toate persoanele care au sävarsit acea fapta, fie judecate, fie nejudecate, fie autori, fie complici '). 2110. d) CondamnArie pecuniare, cum sunt amenzile si
cheltuelile cAtre Stat, InceteazA prin amnistie, pe cand din contra gratiatul e dator sä plateasca cheltuelile de judecatA. 2111. Cea mai importanta deosebire intre amnistie si gra-
tiere, si care explica intrucatva pe celelalte este cA amnistia se da numai in materie politica. Art. 93 din Constitutiune, vorbind de prerogativele Re-
gelui, ne spune cA : El are dreptul de amnistie in materie poiitied" 2).
Prin urmare numai in materie politica, vointa Capului Statului poate produce a cest rezultat radical ca, nu numai sã apere de pedeapsa, dar chiar sA opreasca judecata spre a descoperi pe infractor si a-1 infiera cu hotArirea condamnatoare. 2112. SA nu ne mirAm de acest lucru ; infractiunile policlaritate de catre Farinaceus: El ne spune cä gratia poate fi particulara .,si generald, ca in acest din urma caz se numeste abolitiune. Abolitiunea (amnistia) nu contine crimele (crimina) enormissima, ca asasinatul, falsul, les-maiestatea, crimele comise de judecator in exercitiul functiunei, i cele de,cei aflati in inchisoare. Farinacen, adaoga ca nu trebue sä se confunde
abolitiunea, care nu stinge crima, ci numai justitia judecatorului, si se dä pentru o bucurie publicä, pe când indulgenta stinge cauza i crima, si in acest caz poate sã erte chiar crimele cele mai atroce (Nr. 61). Ca rp-
zoo deasemenea spune cA sunt infractiuni poprite de legea divinA pe care Suveranul nu le poate erta. Practica, Part. III, Qu. CL, N-ic 29-38 si Observ. I, BOhmer.
Priveste ea si delictele accesorii or conexe, cum ar fi mArturia mincinoasä in favoarea amnistiatilor ? C. Craiava II, din 12 Sept. 1907. Pag. jur. I, Nr. 17 a admis in majoritate afirmativa. Credem opiniunea contrarie mai intemeiatä, de oarece infractiunea nu a servit la prepararea infractiunii amnistiate. Astfel este si jurisprudenta francezä. Vezi F. Hélie: Instr. II, Nr. 1091 si jurisprudenta citata de dfInsul. Merlin: Rep. V-bo. Complice, Nr. 5. La noi I. B. Georgescu in nota asupra Curtii din Craiova. In sens contrariu C. N. Toneanu: Pag. jud. I, Nr. 18, p. 136.
2) Ca institutiune juridicä amnistia in Romania e o creatiune a Constitutiunii din 1866; despre diferitele cazuri de amnistie in numAr de 15 incepand cu cea din 10 Maiu 1866 si sfarsind cu acea din 9 Maiu 4906, vezi G. Nedelcu: Dreptul Capului Statului de amnistie si de a erta au micsora pedepsele Bucuresti 1906, p. 48-120.
550
tice, dupa cum am vdzut, sunt tratate de legiuitor inteun mod cu mult mai favorabil decat infractiunile de drept comun. Cu, sau färd cuvant legiuitorul crede cd, de multe ori ertarea produce mai bune rezultate decat pedeapsa, fiindca face sä inceteze pasiunile politice i sociale. Aceasta e mai cu seamd motivul pentru care amnistia poate interveni chiar inainte de judecata, pe cand gratia nu poate interveni decat In urma unei condamndri definitive si irevocabik. 2113. Insä oricat de radicale ar fi efectele amnistiei, sunt oarecare consecinte ale faptei comise care nu pot fi inläturate. Astfel amnistia scuteste de pedeapsd pe viitor i terge consecintele pedepsei suferite, insh executarea materiald trecuta, nu poate sd fie inexistentd, cdci quod factum est, infecturn fieri non potest. 2114. Ce vom spune insa in privinta despagubirilor civile? Cestiunea e controversatd. Existä e deciziune din 8 Martie 1659 a Parlamentului de Paris reprodusa de Le Sellyer, care admite ca prin amnistie persoana amnistiatd scapa si de despagubirile civile '). Aceeasi parere a fost sustinutd si de Le Graverand, unul din primii comentatori ai codului penal francez din 1810, care cita in acest. sens legea din 12 Aug. 1793 2): Insa doctrina i jurisprudenta franceza sunt in sens con-
trarie). In acela§ sens s'a pronuntat i doctrina belgiana4), iar la noi d. D. Cuculi 5). 1) Le Sellyer: Traité de l'exercice et de l'extinction de l'action publique et privée, T. I, p. 560. 2) Le Graverand: Traité de la législation criminelle en France 3-ème ed. Paris 1830, T. II, p. 765. 8) Bertauld: Cours, Lect. XXV, p. 541; Blanche: Etudes Nr. 155; Dalloz: Rep. V-ba. Amnistie Nr. 139; Dutruc: Memorandtim du ministère public. V-130 Amnistie, Nr. I; Garraud: Traité, ed. 1, Nr. 84, p. 355 si Précis éd. 8-a, P. 257; ed. 9-a. Nr. 258, P. 358, ed. XI-a ; F. Belie: Instr. crim. No. 1100; Morin: Rep. V-ba Amnistie Nr. 15; Mangin: Trait& de Faction. publique 3-eme ed. Paris 1876, Nr. 446, p. 312, care combate in special pArerea lui Le Graverand; Ranter: Nr. 868; Rodiere: Inst. crim. p. 32; Le Sellyer: Op. cit., p.561, Nr. 2162 i 338; Sourdat: Traité de respons, T. I, Nr. 20; Vidal: Cours No. 710.
Jurisprudenta francezd este constantA fn acest sens. Cas. fr. 12
Maiu 1878, S. 78. I, 48; 20 Iul. 1878, S. 80, I, 301. 4) Haus: Principes, Nr. 995, p. 253; Prins: Science pénale, Nr.955.. 5) D. Cuculi: Dreptul an. XX (1891), p. 355.
551
Aceastä din urmd opiniune ne pare intemeiatd, fiindcd nicderi textul legii nu consacrd o atare derogatiune la principiile generale ale dreptului si ale echitatii. *2115. Ce vom spune despre efectele deja produse prin condamnare ?
Relativ la lucrurile confiscate, credem cã nici o indoiald nu poate existã ca ele nmi vor fi restituite, deoarece confiscarea este o masurd de naturd mixtd Inca despre sumele deja platite tezaurului public, parerea noastra este cd ele trebuesc restituite, awl, nu e drept ca acela care a prelungit, poate prin sicane, judecatd, sa fie tratat mai bine decdt acela care a fost judecat i executat mai repede.
Ca aceastd nedreptate se poate intdmpla in materie de pedepse privative de libertate, o recunoastem, insd acolo puterea faptului implinit e mai mare decat vointa legiuitorului i puterea fictiunei legale. Inegalitatea ce se poate inläturd prin
lege, trebuie inlaturata, in orice caz nu poate fi admisa fara text formal de lege 2). Relativ la perderea functiunei din cauza pedepsii, se admite deasemenea cä nu se poate revocà prin amnistie efectul
destituirei, cu atdt mai mult cu cat poate o altd persoand a fost numitä in acea functiune 3). Daca amnistiatul fusese condamnat la muncd silnica si a
facut un testament in timpul condamnarii, el e incontestabil valabil, cdci la noi art. i 3 C. p. interzice diSpunerea averii
numai prin acte intre vii. Quid dacd a facut o donatiune, sau un contract inainte de amnistie? Amnistia face sd devind valabile acele acte, caci ea are de efect a considerd infractiunea i condamnrnea ca neexistentä 4).
*2116. Cestiunea e mai delicatd in caz de divort din cauza condamnärii la munca silnica sau recluziune pe ham art. 213 9 In acest sens articol expres C. p. italian (art. 89). 3) In sens contrariu pArerii noastre art. 89 Codicele penal italian. 3) In acest sens Civo/i: Op. cit., T. II, lect. 33, p. 318-325 care spune cA in Camera italinA a prevalat opiniunea contrarie recunoscAndu-se
valabilA alegerea lui De Felice, Bosco i Barboti, cari fusese alesi in timpul cAnd nu erau eligibili din cauza unei condamnatiuni. (Ibidem; p. 325, nota 2).
4) In acest sens Normand: Cours,Nr. 616.
552
C. civ. Dacd sotul inocent divortat s'a recdsatorit, evident ca
amnistia nu poate desfiinta acea cäsatorie, care e un drept castigat pentru cei doi soti, divortati si casdtoriti conform legii. Dacd insd sotul inocent nu s'a casatorit, cestiunea este cu mult
mai grea. D. Normand e de parere ca vechea cäsatorie redevine valabila1). Ar fi poate conform principiilor ca sotul amnistiat sO ceard nulitatea hotarirei de divort, si cäsatoria sa reinceapä din nou din momentul hotarirei de anulare.
Judecatorii insa vor putO sd resping cererea de anulare a sentintei de divort dacä sotul inocent se opune ? Suntem in mare indoiala, insd inclinam pentru afirmativa.
Mai intai, sub punctul de vedere legal nici un text de lege nu prevede aceastd anulare a unei hotarari definitive. AfarA de aceasta sotul are un drept ca§tigat conform legii prin o hotarare judecatoreascd, s'i drepturile ca§tigate trebue respectate afara de un text formal care dispune contrariul. In orce caz ne pare incontestabil ca amnistia nu va produce efect retroactiv, in privinta casatoriei, ceiace ar avea
de rezultat sä dea amnistiatului uneori copii cari nu sunt ai sai. Legitimitatea dreptului de amnistie.
2117. Dreptul de amnistie in materie politicO e in general
bine vazut, ceiace se explica prin favoare de care s'au bucurat infractorii politici la scriitorii secolului al XIX-lea. Insã
§i acest drept, ca si gratia trebue sa dispara, cdci contra lui sc ridica aceleasi obiectiuni ca si contra dreptului de gratie, Din doud lucruri unul : or legea nu trebue sd pedepseascd infractiunile politice, or daca le pedepsete nu trebue sä admitd paralizarea in mod arbitrar a hotararilor judecatore§ti in materie politico. 0 bunä legislatiune nu va pedepsi decat infractiunile po-
litice care lovesc in interesele tdrii, dar cand le va pedepsi hotararea va fi irevocabila. Dupä parerea noastra, Romanii, ace§ti legiuitori incomparabili au fost cei mai intelepti in aceasta materie. Dealtmintrelea zice Mommsen cloud imprejurdri do9 Normand: loc. cit.
553
vedesc foarte vddit stabilitatea ordinei juridice romane ; pe deoparte analele romane nu pomenesc decat un mic numar de acte de acest fel (amnistii), de alta parte legile romane n'au termen consacrat pentru a numi aceste acte at,NriCYCE9'. sau
&aria, sunt notiuni juridice grecesti. La Romani notiunea nu lipseste cu totul, dar n'are termen juridic pentru a o exprima" t). Deaceia cu drept cuvant, Mommsen califica amnistia, drept o violare a ordinei juridice2). lar parerea noastra este, cd popoarele moderne nu trebue sa aiba drept model legislativ Capritiile tiranice ale anarhismului plevei din straturile poporului grecesc, ci regulele intelepte, bazate pe principii juridice ale Statului roman. Cine trebue sä alba dreptul de amnistie?
2118. Dacd am admite acest drept, 1-am da fard indoiald corpurilor legiuitoare, iar nu puterii executive, fiindcd amnistia e o derogatiune generald la lege, sau curn o califica d. Civoli :
abrogarea momentana si partiala a legii in interesul Iinitei sociale"). Amnistia, dupa cum am spus e reaiä, iar nu personald, ea priveste pe toti cei culpabili de a fi comis cutare in-
fraciune; este dar o lege noua partiald care deroga la legea generala.
Se invoaca insa in sens contrariu interesul social de a nu addoga mai mult patirnile si turburarile politice prin discutiunile din parlament 4); insa acest motiv ni se pare neintemeiat in fapt i ca proba este exemplul tarilor in care amnistia se acordd de parlament. Astfel in Franta, confr. art. 55 Constit. din 4 Nov. 1855, amnistia se da prin lege; astdzi art. 3 al. 2 Constit. din 25-28 ')
Mommsen: Droit penal romain, T. II, p. 140-141 si ed. germ.,
pag. 458.
2) Ibidem: T. II, p. 195 si ed. germ., p. 504. 3) In acest sens Civoli: Op. si loc. cit. Carrara adoptA si dAnsul pArerea lui Hello: Droit constitutionnel, Part. II, Till. I, cap. II, Sect.10, § I, cA trebue a se conferi amnistia de puterea legiuitoare, pentrucA, zice Carrara: Amnistia e o derogare la lege in viata i activitatea sa, si o invaziune a puterii judecAtoresti, cAreia ii se schimbA cursul cu_ inversiunea puterilor". Carrara: Programma, 1'. G., § 711, nota 1. 4) In acest sens Thiry: Cours, Nr. 357.
554
Febr. 1875, atribue tot Camerilor dreptul de amnistie, care seexerciteaza adeseori in Franta1). Ace lasi lucru este si in Belgia.
4) Moartea. 2119. Moartea e un caz de incetare a pedepsii2), ea insa nu prezinta nici o problema juridica si deaceia nu ne vom ocupd de dansa sub punctul de vedere al incetarii pedepselor. Vom reveni insa in procedura penala cand vom vorbi despre
stingerea actiunilor.
5) Revizuirea. 2120. Revizuirea cand isbuteste are si ea de efect sa faca. sa inceteze pedepsele ; insa revizuirea find o cale de retrac-
tare a hotararilor o vom studid tot in procedura penala (art. 445-449).
6) Ertarea, in caz de adulter a sofului culpabil definitiv condamnat. 2121. Art. 270 C. p. care prevede acest caz special destingere a pedepsei, va fi studiat tot in procedura penala, cand
vom vorbi de stingerea actiunilor pentru a nu scinda explicarea art. 270. Apendice.
Reabilitarea3). 2122. Atat gratia, cat si executarea pedepsei lasa dupa ele consecinte rele pentru individul care a lost condamnat. E adevarat ca, in dreptul nostru pedepsele criminale nu atrag degradarea civica dent pe timpul executarii lor (art. 13 C. p.), insa, condamnatiunile criminale, cat i unele din condamnaLegile de amnistie din 10 Apr. 1908 si 18 lunie 1909.
2) Tertia causa poenae executionem impediens est mors delinquentis. Quae non solum accusationem et inquisitionem impedit, sed et delictum ipsum extinguet'. Carpzovius: Practica, Part. III, Quaest CXLI, Nr. 1. Acelasi autor ne spune cd moartea nu impedica pedeapsa confiscArii bunurilor. Ibid., Nr. 2. s) Vezi intre altii Degois; Traité, N-rile 1132-1161 si ca monografie Billecocy : De la rehabilitation en matière criminelle. Paris, 1868, si Iul. Bregeault et Láonce De lagarde. Traité théorique et pratique de la Rehabilitation des condamnés. Paris 1886.
555,
Vunile criminale, atrag dupa ele o serie de incapacitdti prevdzute prin legile speciale, de ex.: dreptul de a fi alegAtor sau ales in parlament, dreptul de a fi functionar, avocat, etc. Si trebue sä observdm ca aceste pedepse sunt perpetue, fiindcä legea nu prescrie nici un termen pentru durata lor.
Care ar fi mijlocul pentru ca aceste incapacitati sa dispard ?
2123. Mai multe täri au admis reabilitarc a penald, care, dupa cum 0 defineste Haus, este : actul puterii sociale, care face sa inceteze in persoana condamnatului incapacitatile pro nuntate de judecator sau alipite de lege la oarecare condam,natiuni 1). Reabilitarea poate sä fie judiciard cand ea este individuald si intervine dupd cercetari, astfel sunt la Francezi dispozitiunilelegii din 14 Aug. 1885 si 10 Martie 1898, formând art. 619 634 Cod. Instr. crim. ; sau de drept or legala, and legea o acordã in
general individului indeplinind certe conditiuni. Astfel legea Berenger din 26 Martie 1891, legea din 5 Aug. 1899 si 11 Iulie 1900, se pot considerd ca instituincl o rehabilitare legala care intervine automatic 2).
2124. In ambele cazuri reabilitarea produce efectul cd osAnda e considerata ca neavenitd cd nu se mai tine in seamd la recidivd, i deaceea se scoate buletinul de condamnare din. casierul judiciar, acolo unde exista aceasta institutiune. *2125. In Belgia dupa art. 87 al Cod. pen. din 1867, reabilitarea intervine de drept in acelasi timp cu gratia. D. Thiry declard cd acest sistem e logic, cáci nu intelege cd poate sa. existe deosibire intre o pedeapsd principald i una accesorie Ni se pare cd autorul belgian nu are dreptate, cãci altceva este pedeapsa propriu zisd, i altceva incapacitate care rezulta dintr'insa. Se poate admite ca cel mai mare criminal, pentru vreun oarecare motiv, de exemplu o boald grea sau pocainta dovedita, sd fie scutit de executarea pedepsii, care poate cd l'ar omori, dar, ca sd aibd pretentiunea de a fi Ministru, Mitropolit sau Consilier la Inalta Curte de casatiune, aceasta admisibil, orcdt de bolnav sau pocait ar fi. 1) Haus: Principes, T. II, Nr. 1013. 3) Confr. R. Rougier: Rev. pénit. 1906, p. 539. 3) F. Thiry: Cours, Nr. 351.
-556
*2126. Istoric. Reabilitarea a existat la Romani sub numele de integrurn restitutio. In vechiul drept francez, Regele
avea drept sa dea carti de reabilitare, al caror efect era sd scape pe fostul condamnat de infarnie, restabilindu-1 cum se zicea pe atunci, en sa bonne fame et renommee. De oarece insä, numai in pedepsele criminale exista infamia, rezultd ca numai atunci se admitea. reabilitarea. Constituanta a admis reabilitarea, pe care o numea al doilea botez, si a inconjurat-o cu forme teatrale analoge cu degradatiunea civica. Doi ofitseri municipali, in urma deciziunei consiliului comunal, conduceau, find tflCiflI cu esarpa, pe condamnat inainta tribunalului criminal, si dupa citirea hotarirei in contra condamnatului, ziceau cu glas tare : Cutare si-a ispasit crima sa suferindu-si pedeapsa ; acum purtarea sa este fara prihana, cerem in numele tarii sale pata vinei sale sa fie stearsd". Tar presedintele tribunalului, era dator ca, fard sd delibereze, sa pronunte urmatoarele cuvinte : Dupa atestarea si cererea tarii tale, legea si tribunalul sterge pata crimei tale" 1). Redactorii cod. pen. din 1810 au admis si ei reabilitarea in materie criminald, si numai in 1848 s'a intins reabilitarea si la materiile corectionale. *2127. In tdrile romanesti reabilitarea n'a existat decat
sub imperiul Cod. pen. airbei din 1850 (art. 291-300 proc. cod. pen.), cand ea se numea restatornicirea osanditilor. Codicele
nostru penal actual n'a admis-o, asa ca reabilitarea nu exista in legislatiunea noastra.
*2128. Pentru ce nu s'a admis reabilitarea In vechile noastre legislatiuni? Un magistrat spuned in 1884 ca motivul ar fi fost neega-
Thitatea inaintea legii. Daca condamnalul era boer, el se reabilita cum putea fara nici o forma. Cand condamnatul era din poporul de jos, ce reabilitare sa dobandeascal El din nastere n'avea nici un drept, era desniostenit de mai dinainte prin forta lucrurilor, pentru dansul nu era decat datorii i sarcini greje. Iata de ce reabilitarea la noi a mai ramas necunoscutd" 2). Aceasta exlicatiune n'are absolut nici o valoare ; institu1) Cod. penal din 1791. Part., Titl VII, art. 6 si 7. 2) Grig. Columbeanu. Despre reabilitarea condamnatilor. Discurs Tronuntat ca Proc. gen. la 16 Aug. 1884 la redaschiderea Curtii de ape!.
Craiova. Craiova 1884, p. 11-12.
557-
tiunea reabilitarii nu are nici o legaturd cu egalitatea inaintea legii.
In adevdr, dacd reabilitarea ar fi legata cu egalitatea inaintea legii, or cu alte principii democratice, cum a putut sa existe in Franta inainte de 1789? Va putea oare pretinde cineva cd Franta in timpul vechiului rgirn era mai egalitard, nu zicem ca noi astäzi, dar chiar cum erau Wile noastre in trecut?
La noi omul din popor putea ajunge la cele mai inalte trepte si chiar Domnitor ; putem cita pe Toderasco Ianovici 10 ani logofat mare (prim ministru) al lui Vasilie Lupu vodd Lupul Colivarul ajuns vistier mare la Cantemir vodd, Stefan Rdsvan, Gheorghe Ghica, Ion Calmdsul si Constantin Cantemirr care au ajuns Domnitori. Pe cand la noi, prin slujbe si vitejie
se inobila cineva si ajungea la cele mai inalte trepte ale boeriei si chiar Domnitor, la Francezi si la alte popoare, aristocratia era ereditard. Prin urmare, dacd inegalitatea inaintea legii ar Li in legaturd cu lipsa reabilitdrii, reabilitarea ar fi trebuit sa nu existe nici la Francezi in vechiul drept.
Dar mai e ceva. *2129. Am spus cd in legislatiunea penald a Principelui B. D. tirbei a existat reabilitarea, pe cand astazi ea nu exista ;. va puteà oare pretinde cineva cd redactorii Cod. pen. Stirbei,
care au admis bätaia insd nurnai pentru inojici, erau mai egalitaristi, decat redactorii actualului nostru codice penal? Prin urmare, explicatiuuea data nu poate fit admisa ; daca. numai boerii aveau drepturi la noi in vechile timpuri, era natural ca tocmai ei, care aveau puterea, sd se ingrijeasca ca sä introducd o institutiune care le-ar fi folosit numai lor, redandu-le drepturile perdute chiar in cazul cand s'ar fi fdcut nevrednici de a le mai exercita. *2130. Adevarata exlicatiune este cu totul alta. Dacd in vechiul nostru drept, nu se vorbeste de reabilitare cauza este cd notiunea reabilitdrii era prea find, prea abstractd, pentru a puteä fi inteleasd de strärnosii nostri. Reabilitarea este ridicarea incapacitatilor civile si politice care rezultd din pedepsele de oarecare gravitate. Insä, in. timpurile vechi aceste incapacitati, care astazi se gasesc in legile organice speciale, nu erau precizate prin lege ; de oarece
nici o lege nu le crea, era firesc cd nici o lege nu. se preo-
558
cupa de modul curn ele ar puted sd inceteze. Nimeni nu se ganded atunci la soarta unui condamnat dupa ce el si-a implinit osanda.
2131. Dealtmintrelea situatiunea lui era foarte simpld, fiindcd nici o incapacitate nu urmà din pedeapsa de executare. Nu puted fi atunci vorba de alegalor sau eligibil fiiindca
nu existd regimul reprezentativ. Meat despre functiuni, ele atarnau dela atotputernicia Domnului, i dacd Domnul void, nimic nu-1 impiedeca sä ded cea mai mare functiune chiar unui osandit nereabilitat. Cu alte cuvinte reabilitarea era inutild pe acele timpuri ; -ea nu puted fi nici mdcar inteleasa. Cand Domnul void sä erte pe cineva, 11 puned in slujbd i atunci se confundâ reabilitarea cu darea functiunei.
Iata adevarata explicare a lipsei reabilitdrii in vechiul nostru drept. Trebue a se admite reabilitarea?
2132. Multe persoane sustin afirmativa, fiindcd, dacd sc admite cd omul se poate uneori indrepta, pentru ce ar purta el in toata viata consecintele condamndrii sale? Neexistand reabilitarea, omul care a suferit o condamnare, nu mai are nici un interes sä se indrepteze, ceeace e un rdu pentru societate, cdci dupa curn spune d. Degois, reabilitarea nu e in interesul condamnatilor, ci al scocietatii care luptd In contra recidivei1).
Aceste idei sunt foarte bine exprimate de F. Hélie Reazice distinsul penalist francez de$teapta simtul moral in inima condamnatilor, i Ii Malta in ochii lor, face sa-i luceascd inainte speranta de a reintrd in viata civild si -de a redobandi toate drepturile cetateanului. Un interes social este legat Cu desvoltarea acestei institutiuni. Acest interes nu e numai de a face sA intre in societate oameni folositori, de a reformd pe cetatenii perduti, dar i acela de a incuraja pe -c-ontlamnati in decursul iungilor incercdri la care sunt supusi prin ideia regenerdrei poibile, i de a prezerva de coruptiune prin asigurarea ei vor puted redobandi stima publica. Aceasth. bilitarea
1) Degois: Traité, Nr. 1133.
559
singura cale, care le este rezervatä spre a-i duce spre bine ; Daca nu ar avea-o, desigur cä ei s'ar pune inteo stare de rdsvratire impotriva societtitii, pentruca nu ar mai aveá nimic de asteptat dela dansa. Aceasta dar e o ispita ca sd-i facd sd devina mai buni, un ajutor, spre a-i transformd in cetateni folositori" 1). In favoarea rehabilitarii s'a mai spus in Franta de raportorul legii din 14 Aug. 1885. Din toate mijloacele pe care stiinta penitentiard le .pune la dispozitiunea legiuitorului pentru a indrepta pe culpabil, nu e nici unul mai eficace si mai activ (lecat speranta rehabilitarii. Nu este deasemeni in acelas timp nici unul mai moral, mai sublim, mai conform ideilor de drep-
tate si de urnanitate". Pe langa acestea s'a spus cd reabilitarea mai are meritul fata cu gratia, cd dä petitionarului i societatli garantia unei hotariri judecatoresti, ca evitä pericolele de banuiald si intarzierile din cartoanele ministeriale2). Iatd argumentele ce se aduc in favoarea acestei institu-tiuni; sunt ele intemeiate ? Trebue a se admite reabilitarea osanditilor ?
2133. In teorie institutiunea n'ar fi rea, caci este evident ca pot fi infractori care se indreapta, si care se cãesc in toatd viata lor pentru infractiunea pe care au savarsit-o. Admitem chiar cd uneori aceasta pocainta poate sä existe la cei mai mari infractori, chiar la aceia care au savarsit crime. 2134. Insa, mai i'ntai ne intrelyam, oare ideia reabilitarii va opera minunea pocdintei ? Condamnatul nu poate fi nicio'data sigur ca cererea de reabilitare va fi incuviintata, i chiar
de ar fi sigur, pocainta trebue sa rezulte din cainta pentru fapta sävarsitä, iar nu din calculul pentru a dobandi reabilitarea, caci pocainta calculata nu garanteaza. societatea. In afard de aceasta ne temem ca institutiunea reabilitarii
va da rele rezultate. D. Normand recunoaste ca. in Franta pand acuma, cel putin, aceasta institutiune a reabilitarii n'a dat toate efectele i bunele rezultate care se asteptau dela dansa pentru ameliorama morald a condamnati1or"3). 9 F. Hale: Traité de l'instruction criminelle. Paris, 2-eme ed. 1867, T. VIII, Nr. 4096.
2) Bregeault et De lagarde: Traité de la rehabilitation des condamnés. Paris, 1886, p. 9 3) Normand: Op. cit., Nr. 630, p. 478.
560
Dacd aceastd instituthine nu da bune rezultate in Ori vechi, cu bune traditiuni administrative, la ce ne putem astepta dacd ea ar fi admisd in tara noasträ ? 2135. i avem cu atat mai multd indoiald daca trebue sä admitem reabilitarea, cu cat noi credem cd aceastd institutiune nu poate profita poporului, ci numai partii celei mai putin interesante din patura burgheza. In adevar, nu e probabil ca. un Oran, or un lucrdtor, care a fost condamnat la o pedeapsd privativd de drepturi cetãtanesti, sa se intereseze prea mult si sd cheltuiasca timp si bani pentru a scapa de consecintele condamnarii. Ce perd in definitiv aceste persoane? Dreptul de a fi alegator, atata tot; cdci
nu e probabil ca un tdran or un lucrdtor sd tragd nädejde se fie ales reprezentant al natiunei, sa devind functionar or advocat, dupa ce a fost osdndit la o grea pedeapsa. Astfel find, e oare probabil cd aceste persoane vor face mari sacrificii ca sa obtina reabilitarea, numai pentru a redobandi titlul si dreptul de alegator ?
Este a ne face o mare iluziune, crezdnd ea Oranul, in general, tine la dreptul de a fi alegator indirect, cand chiar orasanul nu vine la alegere, afard dacd nu este bagat in luptele politice. sau adus de politie or de partidele politice. Cui va profita dar reabilitarea ? Poporului? Mai niciodata. In general, de ea se vor folosi fostii functionari abuzivi, pe care societatea i-a dat afard din sanul sdu, fiindca s'au aratat nevrednici de increderea ce li se acordase. SA fi existat reabilitarea la noi, si de ea ar fi profitat
desigur un fost de 2 ori Ministru de justitie, care a terminat in puscarie delapidarea dela Casa de depuneri, un fost Ministru de resbel, si militari din cele de mai sus trepte, care au prevaricat in functiunile lor; in fine toata cohorta functionarilor in-
fierati de justitie, al cdror numdr din fericire a scazut foarte mult in tara noasträ. Iatd aceia cari ar fi cerut poate reabilitarea, si care ar fi putut sd o obtina ; iar incat pentru popor el ar fi trebuit sa fie multumit cd in legile sale s'a introdus Inca o dispozitiune pretinsa liberald de burghezia cea mult isteatal 9. 1). Reabilitarea a fost combdtuta in Italia de Buccellati. Vezi Puglia: Diritto penale, I, p. 388.
56 V
2136. La noi s'a admis reabilitarea, nu credern insd pentru aceste motive, ci pentru alte consideratiuni. In legislatiunea noastrd, dupa cum am spus, contrariu cu ceiace este la Francezi, degradarea civica rezultand din pedepsele criminale de drept comun nu este perpetua, ci dureazã
cat dureazd si pedeapsa principala (art. 13 si 16 C. p.). De asemeni i la noi, ca si la Francezi, degradatiunea civicd, atunci
cand e pedeapsa principala nu dureazd mai mult decdt zece ani. Probabil cd legiuitorul nostru ii va fi zis ca., in atare imprejurdri reabilitarea judecdtoreasca este inutild, cad ea intervine de drept la expirarea osdndei principale1). Cu alte cuvinte, legiuitorul nu mai preveded reabilitarea judiciara, fiindca puned in locul ei in codicele penal reabilitarea de drept, legald.
Ca acesta e probabil motivul care a facut sa nu se introducti la noi reabilitarea rezultä din cele serise de G. CostaForu2), si din cuvintele prin care Al. Cretescu ca Prim-presedinte al In. Curti de casatiune, raspunded in 16 Aug, 1878, la discursul de deschidere al d-lui Sc. Pherechyde, Procurorul general al Curtii8); atat Costa-Foru, cat i Cretescu find deplini cunoscdtori a motivelor de deosibire intre codicele nostru penal si cel francez4). ') Vezi Costa-Foru: Magasinul judecMoresc, IJ, p. 23: 2) G. Costa-Foru: Magazinul judecatoresc, II, p. 23. ') Al. Cre(escu, spunea in raspunsul sau la discursul de deschidere
ca, legiuitorul in art. 13 C. p. a fost condus de ideia umanitarA de a usura pedepseIe, prescriind ca degradarea civica sA inceteze odata ca pedeapsa principalA Dar pe de alta parte adaoga Al. Crefesca printr'o inadvertenta anevoe de imaginal, a mentinut cele mai multe din pedepsele accesorii prin diferitele legi speciale, dintre care unele sunt. chiar posterioare codicelui penal. Cu modul acesta s'a ajuns la rezultatuL Alestul de straniu, cA toate pedepsele accesorii au devenit perpetue si irernisibile, ip li,psd de reabilitare, contra tutulor principiilor legii pepple, trebue sã marturisim, spre onoarea legiuitorului, chiar contra intentiunei sale". (Buletinul C. cas., 1878, Sect. II-a, p. 442). Observatiunea lui Al. Cre(escu este intemeiatA, semnalam totusi ia tceacat o mica eroare; nu toate pedepsele accesorii sunt perpetue in legislatiunea noastrA, astfel incontestabil ca interdictia legala poate sai 6eyerpetuA si temporarA. 4) Primul c fost profesor de legislatiune penalA in timpul redactArii Cod. pen., iar cel de al doilea ca membru in consil. de Stat care a elaborat Codicele penal. 5u195
36.
.562
2137. Dacd aceasta va fi fost motivul pentru care Jegiuitorul nu a introdus reabilitarea in legislatiunea noastra, desigur .cd
el nu e intemeiat, caci Codicele penal nu este singura
noastrd lege care reglementeazd consecintele pedepselor. Desi, conform Cod, penal, complexul incapacitatilor rezultand din degradarea civicä, inceteazd la finele pedepsii, insd legile speciale supun pe fostul condamnat care si-a implinit pedeapsa, la o serie de incapacitdti perpetue 1). $i trebue sã observarn cd aceste incapacitati, sau pedepse accesorie rezultd nu numai din
pedepsele criminale, ci si din cele corectionale, i ca chiar Cod. pen. din 1864, prevede in unele articole incapacitati pe viata. (art. 140 si 145 C. p.). Legea penald se poate zice cd e logica i rationald relativ la reabilitare ; dacd vom tine insd seama si de dispozitiunile din legile speciale, nu putem cleat sä regretam cd legiuitorul nu a introdus reabilitarea in legislatiunea noasträ. Caci din doud lucrud, unul : ori sd nu se admitä incapacitati perpetue pentru
toate pedepsele criminale i unele din cele corectionale, pi atunci reabilitarea este de prisos, sau, dacd se admit pedepse perpetue accesorie, trebue introdusa reabilitarea, fiindcd nu este
logic ca aceste pedepse accesorie sd nu poata sd se stinga niciodata in o legislatiune care admite diferite moduri de stingere ale pedepselor principale. Din aceste cloud sisteme de legislatiune, cel dintaiu imi pare mai bun. 2138. Am dat o explicare pentru care credem cd legislatiunea noastra n'a admis reabilitarea. Mai poate sd existe pi a doua, anume cä legiuitorul a avut de model nu numai Cod. pen. fr. ci si cel prusian din 1851. si in acel Codice penal neexistând reabilitarea 2), se poate ca legiuitorul sa se fi luat dupa el. *2139. Oricare ar fi insä motivul pentru care nu s'a introdus
reabilitarea in legislatiunea noastrd, de aproape 40 de ani s'a cerut incontinuu, mai ales de magistrati prin discursurile de 1) Aceasta observatiune p fost facuta de d. B. Missir, Inca din 1873, Dreptul" 1873, Nr. 18. 2) Berner: Lehrbuch des Deutschen Strafrechts. Leipzig 18,58, § 170 si trad. ital. § 182, p. 285; DeaSemenea nu exist& reabilitarea in Austria,
Ungaria si Olanda. Vezi Alimena Studi di proc. pen. p. 19.
563
,deschidere, ca legiuitorul sd repare omisiunea din 1874 '). De .aceia credem cd, mai curand sau mai tarziu se va face ceva in aceasta privintd, sau introducandu-se reabilitarea judiciard cum de atdtea ori s'a cerut, sau reglementandu-se durata incapacitNilor de prin Jegile speciale, cum sustinem noi, si cum ,pare cd era intentiunea legiuitorului din 1864, dispundnd cd degradatiunea civicd, atunci cand este pedeapsa. accesorie, 1) Primul care a cerut introducerea reabilitArii in legislatiunea rioastrA actual4 dupd cat cunoastem, este d. B. MAssir. Dreptul 4873,
No. 18, articol ,foarte judicios. D. Sc. Pherechyde a cerut deasemeni rea1A-
litarea prin discursul ski de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de cas. din 16 Aug. 1878. Dansul era in eroare cAnd pretindea cà legiuitorul nostru a tdiat ped'intreg o institutiune veche in tard" ; cdci reabilitarea la noi nu data deck dela Cod. $tirbeir din 1850. Obseryh insA cu drept cuvant, cd osandele principale sunt aproape toate temporale, si chiar munca silnicA poate deveni temporard prin gratie, pe arid cele accesorii sunt perpetue, i nu pot dispArea prin gratie. Insd dacA pedeapsa e irevocabild nu mai poate fi moralizatoare, fiincd nu mai indeamnii la indreptare. Dansul conchidea cd rdu a facut legiuitorul cand a facut osandele accesorii mai usoare irevocabile, pe (sand cele mai grele i principale sunt revocabile. Nu e vorba de inlAturarea efectelor morale, dar se pot anula cele juridice. In fine d. Pherechyde arata cA adeseori Ministerul de justitie primea cereri de reabilitare. In rdspunsul sdu Primul Presedinte Al. Cretescu, se aratA si dansul partizan al reabilitärii penale. Buletin C. cas. Sect. II, pe 1878, p. 442. . Reabilitarea a mai fost cerutd de d. Grig. Columbeanu, Proc. gen. iscurs de deschidere C. Craiova, 16 Aug. 1884 (Craiova 1884), de P. Stoica Proc. gen. discurs de deschidere, Sept. 1886 si Prim Presed. Curtii
Iasi G. Lido, In rdspunsul sdu, Dreptul an. XV, Nr.. 61, p. 483 487. I. Costacopolu: Dreptul an. XXVI (1897), Nr. 14 ; t. Steitescu Procuror la C. cas. discurs de deschidere 1900/1901, Bulet. 1900, p. 976 ; N. Zamfirescu Proc. Curtea Bucuresti, discurs de deschidere 1903/1904 si Prim. Presed. Scarlat Popescu ca rdspuns la discursul de deschidere, Dreptul XXXII, No. 53; G. Iliumuian: Dreptul, 1903, an. XXXII, N-rile 81 si 84; t. Scriban: C. Jud. an. XII (1903), Nr, 38; C. S. Ballan: Sufletul criminalului. Focsani 1911, p. 41. In fine, vom spune cd in sedinta Camerii Deputatilor din 1884, d. .Naca, a propus un proect de lege de reabilitare care da acest drept Re.gelui : In virtutea dreptului sdu de grape Regele poate sd facA sA inceteze
in parte sau in total si incapacitatile pronuntate de judecatori sau acelea pe care legea le face sA reztilte din oarecare condamnAri". Aceastd propunere iscAlitd de 16 deputati nu s'a transformat in lege. Vezi Dreptul an. XIII, Nr.18..D. C. Popescu primul redactor, care criticd aceastd propunere in Dreptul XIII, Nr. 20, spunand cd ea confundA gratia cu .amnistia si dã Regelui reabilitarea.
564
nu va dura decat atdta tfmp cat d'ureazd pedeapsa principala.
*2140. Spre a termina cele ce avem die spus in pHvinta reabilitarii, vom addoga atat in vechiut Codice de coiner-
ciu (art. 338-348), cat si in cel nou exista o institutiune comerciald cafe se numea restatornicirea falitilor, iar actualmente reabilitarea falitilor, ale caror efecte sunt determinate de Codicele de comerciu. Aceasta reabilitare prevazuta de legiuito-
rul comercial in art. 826 si urm. are oarecare asemanare cu reabilitarea penala, insa e departe de a se confunda cu dansa. $i de aceia in Italia, pe langa reabilitarea fhlitilor prevazuta in Codicele de comerciu exista si reabilitarea penala in art. 100 C. p. italian din 1890, sub, titlul ,,Stingerea actiunei publice
si a condamnatiunilor penale"., Ne marginim la aceste explicatiuni in privinta reabilitarii, neintrand in amanuntele de organizatiune ale unei institutiuni pe care noi nu o avem in legislatiunea noastra.
FINE
ADDENDA') La pag. V linia 1 : H. Grotius ed. latina. Lausanae 1752. La pag. 6 nota 2-a adaogd: Art. 7, 117, 118, 129, 132, 133, 134, 140 si 219. Damhouder sfatueste deasemeni ca in afacerile mari, pedepsite cu moartea, judecdtorii sä consulte pe jurisconsulti. Damhouder : Op. cit., LXXVI, N-rile 33 si 35. La pag. 7, nota 8 : In congresul socialistilor germani din 1906 din Mannheim, s'au consacrat mai multe sedinte cestiunilor peuale. Rev. pénit. 1907, P. 654 si urm. La pag. 13, Nr. 19 in text a se adaoga dupd prima frazd inainte de cuvantul Rdsbunarea" : Un cetWan se pldnge, dar Republica e adevarata parte vdtdmatd, zic Demosten si Isocrat. Vezi R. Roland: De l'ésprit du droit crirninel. Paris, 1880, p. 143.
Pag. 21, nota 1. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit criminel, p. 70. Pag. 21, nota 2. Confr. acelasi p. 91. Pag. 37, Nr. 53, nota 6 adaogd B. I. Dorobantzou: De la tentative specialement dans le droit roumain. Paris, 1907, p, 18.
La pag. 47, Nr. 66 in text. 0 critica tot atat de generald op face d. Garcon : Se poate a se contestd caracterul stiintific al impunatorului edificiu al d-lui Lombroso, a se crede cd ipotezele sale cutezatoare nu oferd nici o certitudine, cd ele nu 1) Cititorii vor ertà cd aceste addogdri n'au fost puse la locul lor. Dorinta de a tipdri cat mai curand acest curs a facut sä omitem cdteva aucruri care n'ar fi trebuit omise. Dealtmintrelea in timpul tipärirei am .continuat sd citim poate mai mult decdt oricAnd, in dorinta de a cornplecta pAnd in ultimul moment cursul pe care-I publicdm.
566
se interneiazd pe nice o dovadd pozitiod ( 0, a se negd realitatea omului criminal si a infractorului ndscut. Se pare au aceasta scoald, dupd ce a strdlucit, atAt de luminos, a cdzut deja in plina decade*, si cd nu se mai tine seamà de ea". Vezi Prefata operei d-lui Rappaport: La lutte autour de la réformedu droit penal en Allemagne. Paris, 1910, p. X. Pag. 49, Nr. 68 la fine ca o nOta. (nota 5): contra tipului criminal s'a pronuntat i d. de Liszt: De neuer Ideen in der Strafrechtswissenschaft. In Deutsche Litteraturzeitung, XXVI,. N-rile 11 si 12 din 1906. Pag. 57, Nr. 79 fine ca notd. G. Cantilli la cursul sàu .dedrept penal (manuscris p. 82) rezuma astfel cestiunea scoaleip lombrosiane. Sistemul lui Lombroso, consistä in a zice ca. omul naste criminal si cd trebue sä cdutdm a-1 indrepta 1" Pag. 59, Nr. 82 fine. D. Garcon,, desi adversar al scoalei lombrosiane, recunoaste totusi i dansul acest merit lui Lombroso : Nu e mai putin adevdrat, cd prin ideile pe care aceasta scoalã le-a agitat, prin problemele pe care le-a pus, prin refutdrile pe care le-a provocat, ea a contribuit foarte mult sd. atraga atentiunea juristilor, medicilor, filozofilor, asupra necesitatii de a cauta .inainte de toate cauzele profunde ale infractiunii. Ea a isbutit a interesd despre aceste cestiuni chiar opiniunea publica.
Insa, cu toate acestea, adevdrul este eã scoala de antropologie criminald este care a aratat importanta decisivä a factorului personal in fenomenul social al crimei, si care a facut sä inteleagd at nu era destul, pentru a gasi solutiunea. problemei represiunei, de a studià. infractiunea, simpla enti-
tate juridica, ca trebuid mai cu seamá observat infractorul care, singur este o realitate vie si activd. Toate scoalelemoderne care au acceptat acest punct de plecare, se leaga astfel de scoala antropologica; sunt fiice emancipate, de sigur,.
ingrate si revoltate chiar, dar e cu neputinta a tagadui legatura care le uneste cu dansa". Garcon: Prefata la Rappaport opera mai sus citata p. X. Pag. 66, Nr. 94 fine in notd. Vezi N-rile 1415 1419 si 1818-1819.
Pag. 95, Nr. 134 fine. In acela§ sens deputatul socialist Haase, in discursul sau la Congresul socialist democrat a spus:
,,Daca sunt persoane care s'ar puted face responsabile de-
567
cresterea actuala a criminalitatii, sunt politicianii care impedeca politica scolara, conducand insd politica vamala. Sa nu uitam cã, societatea este care din saraci face culpabili". Rappaport: Op. cit., p. 25. Pag. 95, nota 3 fine. In afara de aceasta societatii se mai imputa de multi si pervertirea detinutilor in inchisori. In congresul penitentiar din Londra, unul din membri a zis: Socie-
tatea e in mare parte raspunzatoare de crimele care se comit; in aceste locuri blestemate unde ea adund pe raufacatori, se comit un mare numar de infractiuni". Roland: De l'esprit du droit criminel, p. 451. Pag. 97, nota 3. Confr. i rezumatul unei conferinte a d-lui de Liszt in Rappaport: Op. cit., p. 12.
Pag. 125, Nr. 177 ca nota 3. Mai ales in Germania divergintele asupra diferitelor principii ale dreptului penal sunt foarte numeroase si greu de rezumat. Vezi totu;i o incercare de a le rezuma in Rappaport: Opera citata. Pag. 128, Nr. 182 fine in nota. Chiar Condica criminala Sturza spune cd: trebue sa se socoteasca duhul pravilei si sfarsitul ei catre care priveste, si nu totdeauna sa se ee dupa crlasuirea cuvintelor". Pag. 145, dupa Nr. 212, trebue pusd intitulatura : Dreptul
penal actual in vigoare. Pag. 148 a se complecta finele adresei in locul unde sunt
puncte, cuvintele urmatoare va e$i din", care se gasesc in editiunea lucrarilor preparatoare de A. Cretiescu. Pag. 148, Nr. 218 dupa cuvintele: In comitetul legislativ" a se addoga in nota Comitetul legislativ era compus din Al. Cretiescu, presedinte, si G. Vernescu si Ion Strat, membri. S'au format doua comisiuni: C. Bosianu i I. Strat pentru revizuirea Codicelui penal si Al. Cretiescu si G. Vernescu pentru procedura penala. Raportorul pentru Codicele penal a fost Ion Strat, iar pentru procedura penala Al. Cretiescu. Vezi Lucrarile preparatoare publicate de Al. Cretiescu, sub titlul Comentar al Codicelui Romaniei". Codice penale. Bucuresti, 1866, p. 23.
Pag. 149, Nr. 219. In loc de 23 Sept. 1864, 22 in editiun ea tiparita.
Pag. 149, Nr. 220, in nota. In lucrarile preparatoare tiparite se zice si I. G. Vernescu.
568
Pag. 149, nota 1, adaogd: si. pag. 27; Confr. cu 46 ediliunea lucr. prepar. Al. Cretiescu. Pag. 149, nota 2, adaogd: pag. 40 Lucrdri preparatoare public. Cretiescu. Pag. 149, nota 3, adaoga si p. 44 publ. Cretiescu. Pag. 449, ca nota 4. Trebue a addoga pe P. Poenaru si Al. Papadopol Calimah. Ibid. p. 165 si 168. Pag. 149 ca nota 5. Dupd lucrdrile preparatoare publicate de Al. Cr6tiescu, sedinta din 26 Septemvrie e ultima sedintd, iar art. 368 C. p. este ultimul revizuit. Pag. 150, Nr. 221 ca nota (2-a), a se addoga: Dosarul Archi-
velor Statului e inform relativ la procedura penald; in schimb insd din publicarea Lucrarilor preparatoare de A. Cretiescu, raportorul comitetului legislativ la procedura penala, se vede a procedura penala s'a discutat in comitetul legislativ (p. 91 154), si foarte sumar in consiliul de Stat; Cretiescu, desi arata cd discutiunea s'a inceput la 28 Sept. 1864, si cd ultima sedintä e din 2 Oct. 1864, nu arata impartirea modificdrilor pe .sedinte, si toate modificdrile se reduc la 4 paginil Pag. 154, nota 1 fine. Pentru dreptul penal vezi Al. Oprescu, Revista judiciard, Nr. 1 din 5 Sept. 1905 si Nr. 9 din 1906.
Pag. 164, nota 6 fine. F. Puglia defineste infractiunea: violarea normelor juridice sanctionatd cu pedeapsd. Manua le di diritto penale, T. I, p. 101. Pag, 168, dupd Farinaceu si Menochiu ca nota: Ace lasi lucru la Greci. Vezi cuvintele lui Lycurg contra lui teocrat, reproduse de R. Roland. De l'esprit du droit criminel, p. 163. .
Dacd legiuitorul n'a prevazut, cauza e ea' el credea cd atari fapte ne comise nu se vor comite niciodata. Pusi in fata lor, sunteti totdeodatd judecatori si legiuitori". Pag. 175, nota 4 fine si A. Cretiescu. Comentariu al Codicelui penal, p. 112. Pag. 176, nota 8, adaogd Al. Cretiescu, p. 113. Pag. 183, nota 1, dupd alin. 2 adaoga: Cas. II, 51 din 13 Ian. 1909, B. 60. Iar la finele notei adaoga: In legea judecatoriilor de ocoale din 1908, art. 122, dispozitiune formald in acest sens.
Pag. 203, nota 1. Vezi si cele spuse in aceasta privinta In procedura penald, Partea II, Cap. II. Politia audientii.
Pag. 212, Nr. 321. Ea ne pare, iar nu Ea nu ne pare intemeiatft", cum din gresald e pus in text.
569
Pag. 213, nota 2. Confr. Cretiescu, coment. Cod. pen., p. 129 si urm., si Pothier, Procedure criminelle, N-le 5 si 6. Pag. 214, in notd asupra cuvintelor hors chrétiente. Se pare cd nu exista nici in anticitate, de oarece Grecii care yeneau sa facd cornerciu in Egipt aveau drept sd fie judecati in Naucratis de un tribunal special compus din Greci. Josif: Antiquit. Jud. Lib. XVI, Cap. 1. Pag. 232, nota 5. Novelli, Tract. singul., Nr. 27 spune ca universalitdtile nu se pedepsesc capitaliter, fiindca nu au corp adevdrat ci inchipuit, si ar fi absurd sa se decapiteze copii (infantes) si altii din universalitate, care n'au comis infractiunea ; dar contra zisei universalitäti se rnicsoreazd pedeapsa. Pag. 260, la Nr. 413 ca notd. De aci rezultd cd nu poate sa fie tentativä de sinucidere, pentruca sinuciderea nu este o in fractiune.
Pag. 261, nota 2. Adaoga : si jurisprudenta 1908, p. 52. Pag. 264, nota 2. Confr. R. Roland : De l'esprit du droit criminel, p. 142. Pag. 272, la Nr. 431 in notd. Aceasta idee era sustinutd si in scoald. Intr'un manuscris romanesc din 1849 de drept penal pe intrebdri si raspunsuri dupd Carmignani se spune: Dreptatea §i politica ne indatoreazd a imputa incercarea mai putin deck sävarsirea, pentrucd mai putind vatamare e incercarea de vinovdtiei cleat in vinovdtia savarsitd. Legea trebue sa dea totdeauna cercdtorului de vinovätie intr'o pedeapsd mai mica, un
folos si interes ca sa se lase de a inainta spre sdvarsirea vinovdtiei". Manuscris la Casa scoalelor, p. 26. Pag. 273, Nr. 433 fine. Confr. si Nr. 1999, C. Cas. a decis insd contrariul. Vezi T. II, Nr. 1864. Pag. 274, nota 3. La noi D. Alexandrescu : Drept civil VII, p. 627. Pag. 287, Nr. 456 dupd primul aliniat. In proiectul nostru de Codice penal in ambele cazuri era aceiasi pedeapsa. Vezi
nota 1, p. 291. Pag. 291, la finele notei. Observam cd in proiectul primitiv al Cod. nostru penal nu se deosibea pedeapsa tentativei de a infractiunei savarsite dar neisbutite. Al. Cretiescu. Comentar al Cod. penal. Lucrari preparatoare, p. 30 Pag. 321, Nr. 197 fine. In sensul subiectiv pe care il susinem noi. Vezi B. I. Dorobanzo. De la tentative spécialement
570
dans le droit roumain. Paris, 1907. (Teza de doctorat), p. 97 116. Autorul discuta foarte bine aceasta cestiune. Pag. 323, la Nr. 500, ca nota (5). Inteun manuscris din 1849 de curs de drept penal romanesc dupd Carmignani, sespune la p. 10: Orice vinovatie se alcatueste din doua elementuri : unul moral §i altul fizic ; moral este vointa sau cugetul cu care s'au facut fapta; fizic este calcarea cea materiala a legii din care se pricinueste paguba societatii". Pag. 339, nota 2-a. La Greci deasemenea intentiunea erk socotita ca tot atat de criminala Ca i actul. R. Roland: Op. cit., p. 142. Pag. 357, finele, Nr. 569 in nota. Comite imprudenta me-
dicul care, din lipsa de priveghere la imprimarea unei carti de medicina ce a editat ca reclama pentru produsele sale, lasa sa se strecoare cu multa negligenta erori relative la dozarea medicamentelor, i astfel -pricinueste moartea. Dreptul 1912, Nr. 18, p. 144 si Bulletin des sornmaires, 1911, II. Pag. 396, nota 6. Vezi i articolul intitulat : La criminalild juvenile al d-rului P. Garnier. Congres d'Anthropologiecriminelle d'Amsterdam. Compte rendu, p 296 si urm. Vezi pag. 383 si urm. articolul d-lui Struelens. Pag. 403, Nr. 641 fine In not& Vezi asupra efectului batranetii, asupra criminalitäii, un raport al dr. P. Wellenbergh, medic
alienist la Haga In Compte rendu du Congres international d'Anthropologie criminelle. Amsterdam, 1901, p. 128.
Fag. 404, Nr. 643, fine in nota. Relativ la nebunia mo-
rala M. Benedikt a spus: E o nenorocire cd formula nebunie moralci a fost introdusd in stiinta. Asa. numitii criminali nascuti, ageneratii, sunt in mod fatal, inteun oarecare grad, inimicii societatii, si ei sunt materia principala (les sujets) a justitiei numita penala". M. Benedikt: Congres d'Anthropologie criminelle. d'Amsterdam. Compte-rendu, p. 457. Pag. 422, nota 1. Despre legatura intre alcoolism i criminalitate, vezi interesantul memoriu al d-lui M. Ivernes, publicat in Archives d'antropologie criminelle, a doctorului Lacas-
sagne an. XXVII din 15 Ian. 1912, p. 1-36. Pag. 434, Nr. 698 fine, in notã. Lucrarile preparatoare sunt confuze, fiindca se \Tad doua pareri, pedepsirea propusd de G. Vernescu i nepedepsirea sustinuta de C. Bozianu, si apoi amendamentul continand actuala redactiune a art. 57, C..
571'
pen., propus de Al. Cretiescu si primit de consiliu; se vede insa ca aceste cuvinte prin circumstante atenuante independente de vointa", au fost adaogate dupa discutiunea asupra
betiei; prin urmare ele se refera mai cu seama la betiesi consacra parerea lui G. Vernescu. Lucrari preparatoare, p. 158. Pag. 44-5, Nr. 717 fine, in nota.
i Pothier: Traité de la
proced. crim. Nr. 183, ed. Bugnet, T. X, p. 49. Pag. 445; Nr. 718. Surdomutul se pedepea si in condica penala Stirbei. Vezi art. 196- si 197. Vezi i comentariile dreptului penal de V. Petroni, p. 153. Pag. 450, Nr. 729 fine. Relativ la infractiunile pasionale din nenorocire legea noastra ca i cea franceza nu are dispozitiune speciala.
E adevarat ca, in caz de provocare prin adulter este scuza atenuanta din art. 258 C. p., insa aceasta nu e destul. Pe cat timp existä juratii ar trebui ca infractiunile pasionale sa fie corectionalizate. Adaogarn ca. la Francezi exista art. 64C. p. force irresistible, gratie caruia se poate in unele cazuri pronunta achitare. Confr. G. Vidal: Cours N-r 181. Pag. 462, Nr. 754-, la finele alin. 2-lear in nota, Vezi si H. Leyret: Les jugements du president Magnaud. Paris 190%. p. 16 si urm.
Multi au criticat aceasta hotarare, intre altii ziarul Les Debats" relativ la consultarea careia presedintele Magnaud a raspuns cu multa dreptate. Cred ca autorul acestei consultari nu s'ar fi exprimat astfel daca n'ar fi mancat 36 de ore. Pag. 464-, nota 1. In acelas sens la noi d-nu D. Alexandresco : Drept civil VII, p. 597. Pag. 517, Nr. 860 dupa alin. penultim in nota. Inculpatul
pentru delict de ultragiu nu poate cere sa se apere dovedind adevarul faptelor imputate. Cos. II, 408 din 17 Febr. 1912. C. jud. 1912, Nr. 34, p. 407 i Trib. Suceava Nr. 1391/911. Pag. 51 a, nota 1 fine. Vezi N-rile 219 si 1413. Pag. 527, Nr. 875. Carrara e de parere Ca, cu cat crestecivilizatiunea sa se micsoreze numarul infractiunilor largind libertatea omului i deplange mania de a imnulti numarul infractiunilor pentru a recurge la periculosul .remediu al magistratului penal, contra unor actiuni care nu au caracterul deinfractiune si catre care parintii nostri s'au multumit cu alte-
_572
mijloace de prevenire". Carrara: Programma P. G. I, p. 57, § 17. Vezi tot acolo i Ellero. Pag. 546, nota 4. Cas. II, 254 din 30 fan. 1908 B. 123, adaog i Jurisprudenta 1908, p. 37; iar deciziunea 503 din
9 Febr. 1910, B. 248 e publicata si in Jurisprudenta an. III, Nr. 8, P. 125 si N-r 9, p. 138. La finele notei a 4-a a se adaoga :
Prin deciziunea din 9 Febr. 1910. C. cas, a decis ca prescriptiunea in asemenea caz e cea din art. 598 p. p. Pag. 546, Nr. 905 fine, a se adaoga in notd: Infractiunile la legea repausului duminical pedepsite cu 5-200 lei amenda sunt delicte continuate. Cas. II, 356 din 2 Febr. 1911, Jurisprudenta IV, Nr. 8, p. 123. Pag. 548, nota 4. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit -criminel, p. 16.
Pag. 548, Nr. 909 fine ca nota (a 6-a). In anticitate erau cu mult mai numeroase. Astfel rabinii au calculat ca in legea mosaicd erau 365 opriri, si 248 porunci de actiuni. Pag. 549, Nr. 930 dupa cuvantul Romania" a se adaoga in nota: A Cretiescu. Comentariul al Cod. pen. Bucureti 1866, p. 130; V. Petroni: Comentariile dreptului penal, 1857, p. 511; D. Alexandresco : Dreptul civil T. VII, p. 619. Pag. 56, nota 2-a .adaoga. Confr. Cas. II, 231 din 26 Ian. 1911, jurisprudenta Nr. 8, p. 121.
Pag. 569, la nota 2-a adaoga: ,§i Cas. lI, 2538 din 3 Sept. 1910, Jurisprudenta III, Nr. 30, p. 468: falsificarea la diferite epoce a semnaturei aceleiasi persoane. Pag. 569, la nota 4-a adaoga: In schimb furarea intr'o noapte a diferite lucruri, bani din tesghea,haine etc., constitue o singura infractiune. Cas. II, 3992 din 18 Dec. 1909, jurisprudenta III, Nr. 3, p. 38. Pag. 570, Nr. 951 fine ca nota (5-a). In acest sens Cas. II, 3759 din 15 Dec. 1910, jurispr. an. IV, N-r 2, p. 24. Pag. 577, Nr. 962 dupd cuvintele: ca loc al comiterii in nota; confr. in aceasta privinta Pothier : Traité de la procedure .criminelle. Nr. 6, edit. Bugnet a 2-a, T. X, p. 392. Pag. 579, Nr. 965 a se addoga dupa cuvintele procese la avocat. Art. 11 legea licentelor care pedepseste pe acei care fac obisnuit comerciu de bauturi spirtoase Mat a poseda licenta. Cas. I, 281 din 21 Sept. 1892, B. 765; Cas. I, 305 din '9 Oct. 1892, B. 858.
573-
Pag. 583, Nr. 975. Dupa cuvintele: Si bine a facut Icgiuitorul", a se adduga In nota (a 3-a): Confr. in acelasi sens R. Roland: Esprit du droit criminel. p. 274. Pag. 584, nota 1. Confr. si Nr. 1062, nota 5. Pag. 589, Nr. 986, fine: e) Cand e vorba de delictele politice si de presd, sedinta secreta la Curtea de casatiune, conf. art. 51, al. 2, leg. org. jud. din 1909, nu se poate admite decat in unanimitate. Pag. 595, Nr. 998, fine, in text: 0 altd deciziune a Curtii noastre de casatiune spune Ca delictul politic este o crimä sau delict, al cdrui, nu numai caracter predominant, dar i scopul exclusiv i unic e politic; adicä impiedecarea cetatenilor de a-si exercitd drepturile politice sau atingerea organizatiunii politice si sociale a Statului. Prin urmare, zice hotarirea, dacd un particular impartind manifeste electorale, i crezand cd cloud persoane II urrnäresc ca sd-i ia manifestele, le face observaVuni i apoi scotand revolverul, adresandu-se unuia din ei, care era agent de politie, 11 injurd si-I ameninta, e un de-lict politic. lar in notä : Cos. II, 799 Ain 6 Apr. 1912. (Nepublicata).
Pag. 595, nota 4: Si alta. deciziune, Cas. II, 1653 din 18 Mai 1910. Jurispr. III, 21, p. 323, care spune cd delictul e politic atunci cand se intreprinde un atac nedrept, exclusiv contra ordinei politice a Statului, pentru motive politice, cu scopul de a schfmba ordinea Statului in total sau in parte. Pag. 599, la nota 3. In sens contrar Tribunalul Covurlui 11,1630 din 13 Iunie 1900. C. jud. 1900, p. 223: Cand e vorba
de un delict de presd, orcare ar fi natura lui intrinseca, el e tot de competenta juratilor. Se propusese cu ocaziunea revizuirii constitutiunii contrariul, dar nu s'a admis, temandu-se de abuzuri. Vezi si C. Craiova, II, 871 din 2 Oct. 1901 si Trib. Dolj, II, 11 42 din 1901, C. jud. X, p. 578, hotarind icã violarea
legii presei, art. 17 din 13 Apr. 1862, relativ la punerea numelui i domiciliului constitue un delict de presd de compe
te* juratilor. Pag. 600, la nota 3,a : La noi s'aurmat aceeas evolutiuneimitand ctirenttil francez, clupa ee a fost strajnicie la inceput;. cand Vou redaetat Codicele noastre,. unul din redactori, AL. Cretiescu, mai tarziu Prim-presedinte al Curtii de casatiune,_ exprima ideile timpului spunand: Constiinta publica nu per--
5721-
mite de a pune pe acei picati in asemenea crime, la un loc .cu furii i cu ucigasii". Al. Cretiescu: Coenentar al Codicilor
romane, Codicele penal. Lucrari preparatoare, p. 26; Confr. p. 49.
Pag. 622, in notd, dupd cuvintele : circumstantd agravanta", la finele alin, pen. ultim. Necunoasterea etatii nu se poate invoca don casatiune.; in afard de aceea, legea nu cere ca instanta de fond sd arate ca infractorul cunosteà etatea victimei. Cas. II, 258 din 28 Ian. 1911. Jurispr. IV, Nr. 8, p. 119.
Pag. 654, la finele notei a doua. In acelasi sens. Jud. ocol. Baldcita (Mehedinti), 143 din 14 Mart 1912. C. jud. 1912,
INr. 24, p. 285, solutiune bund insh rau motivata, prin aceea tca da ca motiv al nepedepsirei seopul ; insä, dupd cum am ardtat, scopul e o cauzä de micsorare, Lax nu de aparare de pedeapsd, T. I, N-rile 539-543. Pag. 676. Dupa nota 3-a. Confr. cas. II, 3692 din 13 Dec. 1910, Jurisprudenta, an. IV, Nr. 3, p, 48, care a decis cd e cumul de delicte, clan inculpatul a comis delictul -de ultragiu prin lovire si prin cuvinte. Pag. 676, ca nota 4, dupd alin. 1 al N-rului 1125. Vezi in acest sens Cas. III, 40 din 7 Febr. 1907, B. 329, care spune -cd, in asemenea caz se violeazd autoritatea lucrului judecat. Confr. deasemeni D. Alexandrescu: Dr. civil, VII, p. 612. Cu selrept cuvant Cas. I, 217 din 3 Mai 1905, B. 640 (civil)? vorbind de o contraventiune la legea zaharinei, prevazutd i pettepsita 'de cloud legi, tinand seama cd scopul tlind identic i cã e de
principiu ca nimeni nu poate sä fie urmärit de cloud oripntru aceeas fapta, a decis cd nu se poate da deck o singurd pe-deapsd. In acelas sens Cas. III, 40 din 1907, mai sus citata. In ambele cazuri era vorba de o contraventiune prevazutd si .de legea pentru interzicerea limportului zaharinei si de regulamentul de priveghere sanitard. Pag. 681, la nota 1, critica acest sistem i Bonneville de Marsangy: Traite des diverses institution complementaires du .systeme pénitentiaire. Livre IV, i d. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 363. Pag. 664. In nottt la finele numarului 1137. Inteun manuscris din 1849, continand Dreptul criminal prescurtat dupd
carmignani, se spune (pag. 46): Pqdeapsa eea mai mare irebue sc nghqci pe cea mai mica", Nanuscris ja. Casa
575
-scoalelor, probabil cursul de drept penal dela inceputul studierii dreptului penal la noi). Vezi si pag. 48, tot acolo ; sistemul
.absortiunei se gaseste si in Codicele penal Stirbei din 1850. Vezi art. 43 si V. Petroni. Comentar, p. 205. Pag. 698, nota 3, adaoga si Nr. 2012. Pag. 727, la finele notei 3-a. Vezi N-rile 1158 si 2012. Pag. 775, la Nr. 594, adauga: 3) Exercitarea dreptului.
VOLUM1TL II Pag. 7, Nr. 1268, dup& cuvintele dreptul roman, a se Acelas lucru exist& si in dreptul atenian. R. Roland: De l'esprit du droit criminel, p. 142. Pag. p10, Nr. 1275, nota 4. Acelas lucru si la atenieni. R. Roland: Op. cit., p. 142. Pag. 76, la nota 1. Adaoga : si .1864. Pag. 81, nota 4. Vezi si D. Alexandrescu: Dr. civil, VII, p. 657, nota 1. Pag 140, nola 2-a. In Anglia s'a constatat c& numArul infractiunilor este in proportiune direct& cu pretul hectolitrului _adauga.
de grau. Deaceea d. R. Roland sustine c& mizeria e cauza preponderenta a infractiunii: De l'esprit du droit crirninel, p. 397. Iar d. Fr. de Liszt a spus cu drept cuvânt: Si totusi ar trebui sa fie evident, de exemplu cã, o lege care asigur& lucratorului un interior demn de om, si care prin aceea chiar ii PArocura un slab reflect al vietii de familie, va contribui cu mult mai mult decdt o duzinä de legi penale, ca sa. r&dice pe al IV-lea si al V-lea Stat, i sa faca sa descreasca numarul -crimelor". Journal des Parquets, T. XVII (1902), p. 16.
Cu atat mai mult aceste idei sunt sustinute de corifeii socializmului. Noi cerem zicea deputatul Haase, in congresul partidului socialist democrat, tinut la Mannheim, in 1905 crearea de locuinte pentru lucrãtori mai eftine i mai bine facute, pentru ca marele numar de crime contra moravurilor e legat de mizeria domestic& actuala. IV oi cerem des_fiintarea tutulor regulamentelor care au de efect sd ridice
pretut obiectelor de alimentare, $i prin urmare supri-
marea politicei vamale actuate. Cei care due aceastd p0.1iticd, sustin prin aceasta chiar crima. .
66
,
et
Dacä sunt persoane care s'ar puteã face responsabile
576
de cresterea actuala a crirninalitag sunt politicianii, care impedeca politica scolara, conducand insa politica vamala. Sa nu
uitam cä societatea este aceea care face din saraci culpabili de infractiuni
"
A pedepsi pe aceia care nu au un coped§ pe capul lor, pe cersctori si pe vagabonzi, este un. procedeu pe atat de salbatic pe cat este de nefolositor. Trebue a judeca cu blandete pe criminali, pe care prin faptul chiar al organizarii sale societatea e silita sa-i creeze necontenit". E. Rappaport: La lutte autour du droit penal en Allemagne, p. 25 si 26. $i rezurnand ideile din raportul sau, Haase termina spunand aceste cuvinte ca program : Mai putine dispozifiuni penale, ?i mai multd politicd sociald, iatd inainte de toate cuveintul nostru de ordine". Rappaport, Op. cit. p 26 si 28, Pag. 119 nota 28. Acelasi lucru se pare ca era si la Gali Cesar. De bello galico IV, § 15 ; Confr. R. Roland: De l'esprit du droit criminel p. 314, Pag. 140 nota 5. Vezi interesante citatiuni in Roland op. cit. p. 340. Pag. 185 finele numarului 1573 in nota. Deputatul socialist
Haase in raportul sau cere ca amenda sa fie in proportiune cu venitul. Ibid, p. 26. Pag. 195 nota 1. Deputatul socialist Haase in congresul dela Mannheim, observa cu drept cuvant ca in 1904, in totalitatea uzinelor supuse regirnului asigurarilor contra acidentelor muncii
137.673 lucratori au fost raniti, si totusi nu s'au luat masuri in contra acelora care din cauza lipsei de rnasuri protectoare contra accidentelor muncii sunt raspunzatori de ciuntirea si de moartea atator 4-nii de lucratori. Rappaport : Op. cit. p. 27. E foarte multa dreptate in
aceasta critica a organizarii justitiei noastre represive. Pag. 202 nota 2. Deuteronom XXV, 1-3 si R. Roland: Op. cit. p. 88. Pag. 209 nota 1. Confr. la noi d. M. Bestelei : Cateva propuneri pentru exemplaritatea ,si eficacitatea pedepselor. Bucuresti 1906, p. 130, care arata bunele efecte ale bataii, dar .se pare -c a nu are curagiul sa 0 sustina.
577
Pag. 285 la finele notei care continua dela pagina. precedentd. SociaIitii dau ca argument in privinta pedepsii cu moarte,. cd societatea care face saraci, face prin aceasta i pe culpabili;.
prin urmare nu are drept sa-i pedepseasca cu moartea. Discursul deputatului socialist Haase la congresul socialist democrat dela Mannheim in Sept. 1905 in Rappaport : La lutte autour de
reforme du droit penal en Allemagne, p. 25. Motivul ar avea valoare dacd toate infractiunile mari ar proveni din cauza sdraciei; i chiar atunci consecinta logica ar fi suprimarea oricdrei pedepse, iar nu numai a pedepsii cu moarte. Pag. 347, Nr. 1790 in notd. Despre inchisoarea irlandezd,, vezi o monografie intitulata : Etudes sur le systeme pénitentiaire itlandais de Van der Brugghen fost ministru de justitie
in Olanda cu o prefatd de ilustrul Fr. de Holtzendorff. La Haye, 1864. Pag. 365, Nr. 1807 la finele alin. 3 in nota. Un caz curios
aproape de necrezut pentru tara noastra, intamplat in 9 Maiu 1912. Un fost ocnas Ion Georgescu s'a aruncat in Dunare; pescuindu-se cadavrul sdu, s'a gasit in buzunarul hainei un bilet in care spunea ca, dupd ce a implinit o pedeapsd de 201 de ani de inchisoare, find liberat din ocnd de vreo luna, i neputand sd-si agoniseascä hrana, el s'a hotarit sä se sinucidd. Universul, 1912, Nr. 127, Vineri 11 Maiu p. $, col. 2-a. Ni se pare totusi curios ca fostul ocnas sd nu-si fi putut gasi de lucru in tara noastra. Pag. 370, Nr. 1815 fine. Societatea de patronare s'a infiintat in 10 Nov. 1907 in Bucuresti sub presedintia d-lui Sc. Pherechyde, Prim-Presedinte al Inaltei Curti de casatiune cu 391 membrii.
Pag. 375, nota 5. Deputatul Haase in raportul mai sus citat spune : Trebuie a converti in dedepse pecuniare numeroasele iiedepse privative de libertate, care lovesc actualmente infractiunile de minima importantd. E destul aplicarea a atari pedepse pentru a arunca in calea crimei, prin contactul coruptor al inchisorii, pe numerosi invidizi cdrora, dealtmintrelea, aceste pedepse fac sd pearda munca lor, aruncand familia lot intr'o mizerie profunda". Rappaport : Op. cit., p. 26. Adaoga Inca. Gomot raportorul comisiunei Camerei deputatilor la legea.
din 14 Aug. 1885 C'est surtout dans la prison que se f ormele récidiviste". 50195
578
La Nr. 1825 relativ la abuzurile i traiul bun din penitentiare a se veded opera noastra. : Criminalitatea in Romania, p. 578 si 579.
Pag. 419, Nr. 1886. Vezi despre abuzul pedepselor de scurta duratd in Romania, memoriul nostru intitulat: Criminalitatea in Romania". Bucuresti, 1909. Anal. Acad., Seria II, T. XXXI, p. 569 si urm. Pag. 439, Nr. 1911 fine in nota: Nu trebuie a se transforma pedeapsa pecuniara in pedeapsa privativa de libertate, in caz de insalvabilitate a condamnatului". Raportul deputatului socialist Haase in Congresul socialistilor democrati din Mannheim in 1905. Vezi Rappaport: Op. cit. La cele spuse la Nr. 1616 relativ la batae vom adaoga ca bdtaia a fost sustinutd si de d. Loubat, procuror general la Lyon, in sedinta soc. generale a inchisorilor din Franta din 24 Apr. 1912. Distinsul magistrat vorbind de criza represiunei penale a criticat cu multd energie umanitarismul noilor legi penale din Franta; dansul a ardtat ca legiuitorul pdcatueste prin sensiblerie in faceréa legilor, iar magistratul prin slabiciune in aplicare. Natural cd d. Beranger cel direct vizat a luat cuvantul ca sa-si apere schilozii sai copii, insa lucru demn de observat i dansul a recunoscut cd oarecare crime au luat un caracter de violentd, si cä criminalitatea juvenild e inteo crestere in adevar nelinistitoare. Despre legea suspenddrii pedepsii, autorul ei recunoaste ca a slabit represiunea, insa aruncä
vina pe rnagistrati elle n'a pu affablir la represion que par
le sin gulier abus qu'en ont fait les magistrate. (Sedinta 22 Mai. La Temps 24 Mai 1912, p. 4, col. 2-a)'). In definitiv raul se recunoaste de toti, dar n'au curagiul sä aplice fierul rosu pe rand, ci in continuu se arunca vina pe magistrati. Vom Mai atrage atentiunea asupra circularii adresatä de d. Loubat magistratilor din resortul salt prin care ii tnvilOr 1) Sa ceard pedepse aspre pentru recidivisti i sd se opuna la 1) Vezi si Rev. péuit., 1912, p. 658 si urm.Aceste idei fusese desvoltate de d. Loubat intr'un articol in Revue politique et parlementaire, 1911, p 434 si urm., intitulat: La crise de la repression. E de observat rA, cu toate criticele ce i s'au fAcut de d. Berenger si de altii, discursul d-lui Loubat adeseori intrerapt de aplauze, s'a terminat cu aplauze prelungite, ceiace dovedeste CA ideile sale erau impartAsite de multi din membrii SocietAtii generale a inchisorilor.
579
tcircumstantele atenuante in favoarea lor ; 2) A cere relegarea prin concluziuni scrise, cand va trebui ; 3) A se opune cu tarie
la admiterea legii suspendarii pedepsii cand nu e vorba de un prevenit in adevar demn de interes ; 4) A face apel contra -tutulor hotararilor care vor fi respins concluziunile parchetului .asupra acestor puncte. Procurorul general adaoga ca, pentruca instructiunile sale sä aibd o sanctiune efectivd, procurorii vor da relativ la tabelul de inaintare al magistratilor, informatiuni .despre gradul de fermitate in pedepsire, al magistratilor, -anuntà cd, in viitor nu va mai prezenta pentru inaintare intr'un
post superior nici un magistrat care s'ar fi notat prin slabiciune in represiune. (Ibidem p. 6, col. 4-a). OHce nemultumiri ar fi provocat ideile magistratului francez, jignind amorul propriu national, aceste idei sunt simptomatice.; ele exprima un curent de opiniune publica de care va trebui in cele din urma sd se tina. seamd. Sa nu uitam ca. in Frantd, unde pand acum cativa ani curentul umanitarist era aproape -sä desfiinteze pedeapsa cu moarte, a fost ifi urma silit sä cedeze pasul fata cu presiunea puternica a opiniunei publice. i astazi vedem ca, in tara in care void sd se suprime pedeapsa cu moarte pe cale judecatoreascd, lumea aproba uci,derea cu dinamita si melinita pe cale administrativa. I E evident ca dacd toate mijloacele intrebuintate se vor constatd ineficace i crirninalitatea va continua sa creased, in cele din urma se vor Idsa pretinsele principii la oparte i vor cugeta toti la
-principiul suprem ca salus reipublicae est suprerna lex. La cele spuse la Nr. 1618 trebue sd adangdm ca. magistratii danezi ardtandu-se foarte ostili pedepsii bataii, §i nepronuntand-o decat de vreo 10 ori in 6 ani, bataia a fost desfiinrtatã in Danemarca prin legea din 1 Apr. 1911. Rev. pénit., 1912, p. 678. Am alrut dar dreptate sd spunem cd o pedeapsa .orcat de folositoare ar fi, dacd nu e in spiritul public, nu trebue sa fie iintrodusa intr'o legislatiune. Opiniunea publica. -trebue -sa fie luminata, nu insa violentata, mergand in contra curentului .sa u.
Pag. 446, Nedemnitatea de a fi alegdtori a celor ce tin ,case de joc de noroc, trebue -sa rezulte din o condamnare judecdtoreascd, i in acest caz ea dureazä pe toatd vieata. Cas. II 448, din 9 Mart., 1912 vi C. Craiova II 98/911. C. Jud. 1912: Nr. 36, p. 432.
(580
Pag. 483, Nr. 1990, addogare la nota 1-a: In CongresuI partidului socialist democrat din Mannheim, deputatul Haase
in raportul sat spune: Noi nu voim ea sa se fixeze pentru diferitele infractiuni un minimum de pedeapsd sub care judecdtorul sa nu se poatä cobori ca pedeapsd Aproape totdeauna in adevdr, aplicarea minimului pedepselor conduce la un exces de severitate". Rappaport, op. cit., p. 26. Nr. 1886. Relativ la pedepsele de scurtä duratd, deputatul Haase, in acela§ congres, cerea prin raportul sal.] ca ele sd fie transformate in pedepse pecuniare, op. cit., p. 26. Pag. 494, nota 2. Adaoga printre deciziunile care hotdrese ca §i in corectional acordarea de circumstante atenuante, aduce obligarea de a se cobori sub minimum, Cas. II, 377, din 14 Fevr. 1912; C. Jud. 1912, Nr. 33; Confr. Cas. II, 301, din 8 Fevr. 1912; C. Jud. 1912, Nr. 37, p. 444. Pag. 499, Nr. 2018 (fine adaoga in text). Dacd legea nu prevede decal maximum, de ex.: in cazul art. 53 l 54 C. p., pedeapsa trebue sä fie redusa sub minimum general de 15 zile de inchisoare. Cas. II, 301, din 8 Fevr. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 37, p. 444 §i alte hotäriri acolo citate in nota.
ERATA (Citeva din .erori observate chiar in' timpul tipirirei)
rag.
VI linia 8: vor in Joe de vom. 14: Rousseaud in loc de Rousseau. XIV XV Lombroso, iar nu Lombraso cum e scris de 3 oH gresit XVI V. Petroni 1857 in loc de 1856. 29 linia penultimA: Vouglans in loc de Vonglans. 81 , 1: trebue suprimat Nr. 116. 204 nota 2: Oppenhoff In loc de Oppenbhoff.
.
212 Nr. 321 fine. Ea ne pare in loc de ea nu ne pare. 375 linia 13: eitaguni in loc de citantiuni. 376 24: dintre in loc de: din Râmnicul Válcei si de Pitesti. 378 14: moralizarea in loc de moralitatea. 378 nota 1: D. in loc de Dr. 383 linia 31: romantier in loc de romancior. 393 , 3: constantä in loc de constata. 526: Gandin in loc de Gaudin. 527: A se pune nota 1 in locul nota a 2-a si Myers. 546 nota 4: 1908 in loc de 1808. , 680 linia 25: absorbet in loc de absorbetit. , 759: Brouardel in loc de Bronardel. 796 1inia. 19: Leveillé in loc de Leveille. T. II, p. 5 Jinja 1: jucat in Joe de ucat. .17
17
P. 9,
.
5: anterioare.si posterioare, in loc de anterioare posterioare
TABLA DE MATERII CAPITOLUL VI. PLURALITATEA INFRACTORILOR.
Teoria complicitätiL 1256. Coparticiparea delictoasä. 1257. Pluralitatea infractorilor nu scade pedeapsa, ci poate sa fie o cauza
de agravare. 1258. Nu vom studid deck colaborarea secundara, nu orce participare delictoasa. 1259. Dividerea materiei.
Sectia I. Definitiune, etimologie, interesul distinctiunei fntre complici §i coautori. 1260. Etimologie. 1,L61. Conexitatea; deosebirea ei de complicitate. 1262. Definitiunea complicitatii. 1263. Dificultatea materiei.
1264. Interesele distinctiunei intre complici $i coautori. 1265. Punct comun intre complicitate si colaborare de coautor. 1266. Jurisprudenta franceza confundd pe complici cu coautori.
Sectia II. Istoricul complicitätii. 1267. In dreptul roman nu era creata actuala teorie a complicitatii; lipsea chiar numele de complicitate.
1268. Complicele era pedepsit in dreptul roman cu aceia$i pedeapsa ca autorul. 1269. In evul meziu lupta doud sisteme: al parificdrii de pedeapsd din dreptul roman, $i al diferentierii de pedeapsa din legea longobardd. 1270. In vechiul drept francez domind sistemul parificArii de pedeapsa. 1271. Sistemul diferentierii de pedeapsa nu placed autorilor. 1272. Vechiul drept german era pentru parificarea de pedeapsd, Ordonanta Carolina prin art. 177 dispune controlul. 1273. Daca nu exista diferentierea legala, exista in vechiul drept difcrentiere judiciara.
584 1274. Francezii au mentinut si mentin si astAzi sistemul parificArii de pedeapsa. 1275. Vechiul nostru drept era deasemeni pentru parificarea pedepsii. 1276. Cateodatä in practica noastra judecatoreasca veche cotnplicele se pedepsea mai usor. Sectia III. Conditiunile complicititii. 1277. Distinctiunea complicilor de alti coparticipanti. 1278. Infractiunile comise de multime de persoane. 1279. Acestea nu sunt cazuri de complicitate propriu zis.
1280. Comp lice e acela care participa in mod secundar, care ajuta la comiterea infractiunei. 1281. Legiuitorul nostru numeste autori numai pe executorii materiali ai infractiunei. . 1282. Conceptiunea stiintifica a deosebirei. 1283. Pentru complicitate se cer 4 conditiuni.
1284. a) Sa fie vorba de infractiune. De aci rezulta cA nu poate sa fie complicitate la sinucidere. 1285. Coautorul de sinucidere se pedepseste. 1286. E insa indiferent daca autorul principal a fugit, a murit or e necunoscut.
1287. In caz de achitare sunt distinctiuni de facut. 1288. Asupra furtului dela parin0 vom reveni. 1289. Coautorii furtului dela parinti si tainuitorii sunt supusi pedepsii. 1290. Nu exista complicitate in caz de amnistie. 1291. Complicitatea la infractiunile speciale: trimitere. 1292. ControversA asupra mArturiei false in cazul art. 290 C. p. 1293. 0 hotarare criticabila a Trib. suprem al Germanici. 1294. b) Infractiunea sa constitue crima sau delict. Motive le pentru care nu e complicitate la contraventiuni. 1295. Critica legii.'
1296. Opiniunea d-lui de Liszt. Critica ei.
1297. Mai ales trebue pedepsit agentul provocator la contraventiuni, fiindca e un coautor. 1298. c) Ajutorul trebue sa fie dat cu intentiune. 1299 Intentiunea trebue constatata prin hotarare. 1300. Nu poate sa existe complicitate la infractiunile neintentionate, 1301. Farerea ca poate sa existe complicitate la infractiunile neintentionate. Combaterea ei. -1302. Cauza acestei opiniuni e ca se confunda coautorii cu complicii. 1303. Rezultatul absurd la care s'ar ajunge cu aceasta parere. 1304. Relativ la delictele contraventionale, jurisprudenta franceza admite ca poate exista complicitate. Combaterea acestei jurisprudente. 1305. Combaterea parerii d-lor Garcon si Vidal. 1306. Cazurile de participare la infractiune dui:4 Carirara. 1307. d) Complicitatea trebue sa se indeplineasca In unul din modurile prescrise de lege. Consecintele acestei conditiuni.
585
1308. Consecinta cA nu poate sä existe complicitate la infractiunile de inactiune. 1309. Complicitatea negative:1 admisd altAdatA
i
chiar in Cod. penal
din 1810.
1310. A existat in Cod. pen. Iosef 11, i in vechiul drept roman. 1311. Astäzi nu mai e admisA.
Sectia IV. Diferitele cazuri de complicitate. 1312. Cele trei genuri de complicitate. § 1. Complicitatea anterloarã comitern Infracpunei.
1313. Complicitatea anterioard cuprinde pe cei care indeamnA sau preparA comiterea infractiunei. 1314. a) Agentii provocatori. 1315. Critica legii; agentii pro vocatori sunt in realitate autori intelectuali.
'1316. Legea prevede dottà feluri de complicitate. I. Provocarea callficata.
1317. Provocarea calificata prin daruri or protnisiuni. 1318. -,Provocarea prin amenintäri.
1319. Prin abuz de autoritate sau de putere. 1320. Prin uneltiri culpabile. 1321. Prin dare de instructiuni; instructiunile trebuesc sa fie date cu intentiune. 1322. Complicitatea prin dare de instructiuni nu trebue sA fie intovar4ita de daruri sau promisiuni. II. Provocarea simpld.
1323. Provocarea simpla introdusA in 1874. 1324. Critica pedepsirei sale, de cdtre Bosianu. Combaterea ei ; aprobarea legii din 1874. 1325. Totu§i modificarea art. 47 C. p. din 1874 este criticabilA fiindcA
pune pe aceiai linie provocarea simplA cu cea calificatA. 1326. Alin. 2, al. art. 47, face inutil alin. 1 al aceluia$i articol. 1327. Se pedepse$te chiar provocarea farA efect; explicarea pedepsii in acest caz. 1328. AceastA dispozitiune nefiind un caz de complicitate trebuiA pusA In partea specialA. 1329. Legislatiune comparatd: Franta, Belgia, Germania §i Anglia. 1329 bis. Aprobarea pedepsirei provocArii neizbutite. 1330. Mituitorii se pedepsesc la noi? Controversa; sustinerea afirmativei. 1331. Comerciantul care provoacA la delictul vamal de declaratiune falsA cade sub aplicarea art. 50 leg. vamalà? Discutiune. 1332. Provocarea la contraventiuni nu se pedepse§te. 1333. DacA provocarea a produs un efect mai mic, va rezultà mic§orare de pedeapsa.
586
1334. Quid daca instigatorul a dep4it marginile instigarii? Distinctiune 135. Quid de provocarea facuta in scop de a prinde pe infractor? Controversa. 1336. Alti complici anteriori comiterii infractiunei. § 2. Complicitatea concomitenta.
1337. Caracteristica complicitatii concomitente. 1338. Art 50, alin. 3, rail redactat. § 3. ComplicItatea posterioarl.
1339. Ea cuprinde gazduirea $i tainuirea. 1340. Gazduirea este infractiune de obicei. 1341. Tainuirea nu e o complicitate. 1342. Astazi toti admit ca tainuirea nu e un caz de complicitate. 1343. Tainuirea consista in acte foarte diferite. 1344. Exista $i tainuire considerata complicitate.
Sectia IV. Pedeapsa in materie de complicitate. 1345. Doua sisteme In privinta pedepsii complicitati: 1) criminalitatea de inprumut; 2) Criminalitatea independenta. 1346. I. Criminalitatea de imprumutat. a) Cu pedeapsa atenuanth. 1347. b) Cu egalitate de pedeapsa. 1348. II. Criminalitatea independenth; parerea lui Carrara. 1349. Tendinta doctrinei spre cea din urma parere. 1350. Sustinerea ei. 1351. Legea pedepseste diferit pe diferiti complici.
§ 1. Pedeapsa complicitcifii anterioare. 1352. Pedeapsa de o potriva cu autorul. 1333. Egalitatea de pedeapsä legala, nu inseamna egalitate judiciara. 1354. Pedeapsa egala ca autorul este dreapta. 1355. Se poate sustine chiar o pedeapsa mai mare. 1356. Lucru sustinut si. de vechii penalisti. 1357. Sustinerea acestei pareri. 1358. Parerea lui Carmignani $i Bertauld.
1359. Combaterea parerii extreme a lui Carrara de a se descarca de raspundere pe autorul material. 1360. Provocarea simpla nu era pedepsita dupa Cod. pen. din 1864; motivele nepedepsirei aratate de G. Costa-Foru. 1361. Combaterea lor.
1362. Trebue Insa diferentiare de pedeapsa intre provocarea simpla si cea calificata.
1363. In vechiul drept se deosibea in privinta pedepsii, provocarea simpla de cea calificatà. 1364. La noi legea in privinta provocarii simple a trecut dela o extremitate la alta. Critica legii.
587 1365. Gratie circumstantelor atenuante se poate diferentia pedeapsa. 1366. Legea pedepseste si provocarea care nu produce efect. 1367, Rossi combate pedepsirea in acest caz. 1368. Critica parerii lui Rossi. 1369. Legiuitorul prescrie o pedeapsa lima. 1370. Critica legii.
1371. Alfa critica, art. 47 al. 4 C. p. 1372. Pedeapsa provockii calificate care nu produce efeet. 1373. Provocarea care nu produce efect in vechiul drept. 1374. Provocarea prin presa. 1375. E bine sa existe pedeapsa si in acest caz, chiar cand nu produce efect..
1376. Ceilalti complici anteriori se pedepsesc mai usor ca autorul. § 2. Pedeapsa eomplicitátii concomitente.
1377. Rezumarea precedentelor istorice.
1378. Codicele penal actual pedepseste mai usor pe complice deck pe autor. 1379. Sustinerea sistemului codicelui penal. 1380. Sistemul diferentierii dominant in doctrina. Cestiunea a pierdut
din importanta ei din eauza introducerii circumstantelor atenuante.
1381. Insa chiar asthzi nu e absolut fara interes. 1382. Influenta circumstantelor agravante ale atrtorului principal. 1383. 1) Cele personale nu privesc pe complice. 1384. 2) Cele reale privesc pe complice. 1385. Quid de cele reale necunoscute complicelui ? In Franta privesc pe complice. 1386. In Romania legea dispune contrariul. 1387. Aprobarea sistemului Jegii noastre. 1388. Agravanta rezultand din cauza relatiunilor intre autor si victimA1389. In Franta cestiunea controversata, jurisprudenta admite agravarea. 1390. La noi trebue a admite ca agravanta complicelui nu priveste in acest caz pe autor. 1391. De lege ferenda ar fi de preferat sistemul contrariu. 1392. Agravanta complicelui nu priveste pe autorul principal. 1393. Agravanta complicelui se tine in seama lui insusi ? In Franta jurisprudenta admite negative. 1394. La noi trebue sA admitem solutiunea contrarie. 1395. Aceleasi regule se aplica si la canzele de neculpabilitate, la scuze si la circ. atenuante. 1396. Quid relativ la tainicile luari ? Argumente ce se pot invoca pentru nepedepsirea complicelui. 1397. Sustinerea pedepsirei complicelui in acest caz. 1398. In Franta jurisprudenta admite contrariul. 1399. In caz de rapt apararea profita si complicelui. 1400. Complicele unui inconstient e considerat ca si cum ar fi comis eh insusi infractiunea.
588 1401. Legea In art. 48 C. p. voeste sA evite pedepsirea complicelui de drept comun cu pedepse politice. 1402. Pedeapsa complicilor in caz cAnd autorul principal e pedepsit cu detentiunea or degradarea civicd. 1403. Art. 49 C. p. se refer% la minimum special. 1404. Complicitatea indispensabild din art. 51 C. p. In acest caz complicele se pedepseste la fel cu autorul principal. 1405. Exemple de complicitate indispensabilA. 1406. Trebue pusA cestiune separatA pentru ea la jurati. 1407. Ea prezintd dificultAti: legislMiune comparatd.
1408. Cazuri exceptionale in care complicele se pedepseste la fel cu autorul. 1409. Poate sA existe complicitate la complicitate? Controversd. 1410. Sustinerea afirmativei. '1411. Poate existA complicitate la tentativa. 1412. Nu poate Insd sa existe tentativA de complicitate. 1413. Marturii in duel nu pot fi socotiti complici. 1414. Instigarea la instigare e supusd pedepsii.
4415. Efectul cAintei autorului principal. Pdrerei lui Carrara $i Irnpallomeni.
1416. La noi trebue a distinge intre participanti. 1417. Efectul cdintei agentului provocator. 1418. Doud exemple de complicitate din jurispr. romAnd. § 3. Pedeapsa complicitdfii posterioare 4419. Expunere istoricd. In anticitate aceea$ pedeapsd ca autorul. 1420. Aceea$ asprime in evul meziu $i vechiul drept. 1421. Insd sunt multi autori cari au sustinut diferentiarea de pedeapsA.
1422. Erau insA fapie de complicitate posterior% pentru care vechii autori admiteau pedeapsa mai mica. 1423. Vechiul nostru drept admitea asemenea paritatea de pedeapsd. 1424. Rezumatul vechiului drept. 4425. Dreptul nostru actual distinge intre gAzduitori si tdinuitori. 1426. GAzduitorii sunt pedepsiti ca niste complici. 1427. 1) Gitzduirea e infractiune de obicei. 4328. Motivul legii.
1429. 2) Tdinuitorii nu sunt considerMi complici, ci sunt considerati comitAnd o infractiune de sine stdtAtoare. 1430: In cazul art. 56 C. p. tAinuirea este un caz de complicitate.' 1431. Motivul legii.
1432. Consecintele trase din jurisprudentd din irnprejurarea cd tAinuirea nu e complicitate. 1433. Rude le de aproape sunt scutite de pedeapsd in caz de tdinuire. 4434. Aceastd dispozitiune se gAse$te $i in vechiul drept. 1435. Aceastd scuzA se poate aplicd si in caz de gdzduire.
143J. Dear reaua credinta intervine dupd primirea lucrului ? Controversa. Sustinerea pedepsirei.
389 1437. Exista solidaritate in privinta despdgubirilor ? Controversd. Sustinerea negativei. 1438. Nu poate sA existe tainuire in caz de tainice luAri. Critica legii. 1439. Nu se cere la tainuire cunostinta precisä a infractiunei comise. Complicitate correspectivfi. Rixe
1440. Cazul cand nu se stie cine din o multime, a cornis infractiunea.. Vechiul drept. 1441. Jurisprudenta Italiei meridionale i legislatiunea comparatd. Art 388 C. p. italian. 1442. Critica lui de Impallomeni si Sc. Sighele. 1443. Materia n'a fost indeajuns studiatd, trebue a distinge 4 cazuri: 1444. 1) Dacd se stie cd autorul e necunoscut, iar coparticipantii sunk complici, li se va da pedeapsa complicitaIii.
1445. 2) In cazul cand toti au fdcut fapta, insä numai unii au isbutit, pedeapsa va fi la toti de complici, intru cat nu se cunoaste autorul.
1446. 3) Dacd participantii au comis fapte diverse. dar nu se stie ce a, comis fiecare, pedeapsa va fl tot aceea a complicilor. 1447. Era insd necesar ca legea sa fi prevdzut aceste cazuri. 1448, Deosibirea intre complicitate i responsabilitate corespectivd. 1449. 4) In caz cand din o multime s'a aruncat piatra fard prealabila intelegere, nu poate fi vorba de complicitate. Toti scapd de rdspundere dacd nu se descoperd in fractorul. Rixele (gal cevile) 1450. Definitiunea lor de Carrara. Art. 379 si 380 C. p. Italian. 1451. Motivul scaderii de pedeapsd. 1452. In Codicele penal roman, dacd autorul nu se cunoaste, existd apd-
rare de pedeapsa. Se aplica regulele dreptului comun. PARTEA II-A.
DFSPRE PEDEPSE. 1453. Impdrtirea rnateriei. CAPITOLTJL I.
Definitiunea, rolul §1 calitAtile unei bune pedepse. 1454. Definitiunea pedepsii. 1455. Etimologia cuvintelor poena i pedeapsa. 1456. Nu orice sanctiune este pedeapsa in sensul dreptului penal. 1457. Comparatiunea intre pedeapsd si medicament. 1458. Pedeapsa e o fortd menitã sá lucreze asupra vointei.
1459. E mai bine a preveni deck a pedepsi. 1460. Interesul personal fiind parghia cea mai puternicd a civilizatiunei, trebue a se face oamenii sa inteleagd prin instructiune interesul lor de a nu comite infractiune.
590 1461. Si instructiunea trebue sä fie morala. 1462. Legiuitorul trebue sa se gandeasca mai mult la scoli educative $1 legi economice. 1463. Aceasta idee e veche, insa n'a fost realizata. 1464. Legile economice au o mare importanta. 1465. Exemple pentru acest adevar. 1466. Nu trebue insa a ne face pre& mari iluziuni de puterea legilor. 1467. Orice ar face legiuitorul tot vor ramane infractori. 1468. Insa incontestabil cA numarul lor se va micsora. 1469. Legiuitorii vechi au avut o incredere nemarginita $i au apoteozizat pedeapsa cuvintele lui Manu in Manava-Dharma-Sastra. 1470. Platon cla deasemeni o mare importanta pedepsei. 4471. Parerea lui Caton despre magistratii core nu-si fac datoria sa pedepseasca. 1472. La Evrei pedeapsa are un caracter religios. 1473. Parerile D-lui Bernard, Bodin $i Bentham asupra rolului social al pedepselor. 1474. Nimeni nu contesta utilitatea pedepsei, Irish' se doreste pentru ea un rol suplimentar. 1475. Comparatiunea educatiunii criminalilor cu educarea copiilor.
Catititile ce trebue sit aibi pedepsele. 1476. Enumerarea celor mai principale (7).
§ 1. Pedeapsa trebue sei fie dreaptei, adicd proportionalei cu infracfitmea. 4477. Principiul este admis de toti, insa greutatea consistä in aplicarea lui practica. 1478. Din studiul istoric al pedepsii se vede ca omenirea a mers dela o extremitate la alta. 1479. Legea egipteana veche i cea indiana (Manu) foarte aspra. 1480. Deasemenea legislatiunea asiriana Hammurabi. 1481. Legea evreiasca relativ mai blanda. 1482. La Greci se pot cità legile lui Dracon. 1483. Legea Celor XII Table este si ea severa. 1484. In vechiul drept francez se continua severitatea. 1485. Aceiasi asprime exista i In Anglia, 1486. Chiar la inceputul veacului al XIX-lea. 1487. Aceiasi severitate pretutindenea. In Italia. 1488. In Germania. 1489. In Suedia. 11490. Un tabel al penalitatii in vechiul drept. 1491. Sub punctul de vedere al pedepsii omenirea Meuse putin progres. 1492. Se poate chiar spune CA ea mersese inapoi. 1493. Severitatea a existat si In vechiul nostru drept. 1494. Filozofii
i penalistii erau pentru severitate. Ciceron, Aul. Geliu.
1495. Citatiuni din Carpzov $i Farinaceu.
591
1496. Ayrault mai moderat, insd nu cade in exagerAri de indulgentA. 1497. Chiar primii discipoli ai lui Beccaria sustin uneori pedepse destul de aspre.
1498. Sunt insä si persoane care chiar in anticitate au sustinut indulgenta: Paul, Seneca, Marcian, Isocrat. 1499. Si aceasta chiar in evul meziu. 1500. In epoca modernd M. Montaigne si Th. Morus. 1501. Dintre penalisti Farinaceu, Tiraqueau, Damhouder, Blackstone si Montesquieu.
1502. Acestea insd sunt pdreri rdslete; severitatea pedepselor se poate veded din exemplul procesului Damiens. 1503. Executiunea lui Damiens i alte cruzimi produc o revoltd in suflete. 1304. Beccaria si opera sa Del delitti e delle pene. 1505. El cornbate tortura. 1506. Tortura a fost combdtutd si inainte de Beccaria. 1507. Insd in general penalistii o sustineau. 1508. Dupd Beccaria putini o mai sustin. 1509. Tortura se desfiinteazd in Suedia, Franta 5i Austria. 1510. La noi e desflintata. prin Regul. organic. 1511. Astdzi nimeni nu o mai sustine; ea a rdmas insä in practica po-
liitilor
1512. Cuvintele lui Beccaria relative la asprimea pedepselor: sustinerea bldndetii.
1313. Cuvintele lui Beccaria au avut o mare inrdurire asupra legiuitorilor, judeatorilor i scriitorilor. 1514. Si asupra suveranilor Frideric II, Regele Prusiei; Gustav III, Regele Suediei; Iosif II. Impdratul Austriei; Petre Leopold, Duce le de Toscana. 1515. Chiar asupra Printilor nostri fanarioti. 1516. Dela Beccaria incepe a pdtrunde in stiinta penald spiritul filozofic de reforrnd a legislatiunei penale. 1517. Acadertaile pan premii pentru probleme penale. 1518. Codicele penal francez din 1810 rezistd cerintelor generale spre indulgentd.
1519. Efectele beccarianismului incep sd se simth chiar in primii ani ai secol. al XIX-Iea.
1520. Unii incearcd sd se opund curentului, dar in zadar. 1521. Benj. Costant. atacd in 1817 rigoarea Cod. pen. din 1810. 1522. Dela 1810 pdnd astAzi s'a luptat necontenit la indulcirea Cod. pen. fr. 1523. Intreg secolul al XIX-Iea considers ca revendicare democraticA in-
dulcirea pedepselor. 1524. Exemplu de exageratiunea tendintei de a se indulci pedepsele. 1525. Idei mai intelepte relativ la pedeapsd. 1526. Combaterea exageratiunilor. 1527. Miscarea spre indulcirea pedepselor a inceput 5i la noi pe timpul Domnilor fanarioti. 1528. Rezultatul irnbldnzirei pedepselor la noi. 1529. Gresala legiuitorului nostru din 1864.
592
1530. Actualmente este exagerare de indulgentA, lucru recunoscut demulte persoane. 1531. MAsura pedepsii e foarte grea. 1532. Regulele sunt : 1) SA evite extremele. 1533. Pericolele severitAtii excesive sunt trei: 1534. a) Face pe infractor sa comitA infractiune mai mare spre a scApa_ de pedeapsa faptei sAvArsite ; 1535. b) Atrage nepedepsirea prin achitare; 1536. a) Pedeapsa find o suferinta, trebue evitat excesul ei. 1537. Indulgenta exageratA e si mai periculoasä fiindcd imulteste crimina 1 itatea .
1538. Inteleptele cuvinte ale lui Bentham si ale lui Romagnosi desprepedepse prea blAnde. 1539. D. Saleilles cere chiar pedepse prea severe. 1540. Experienta secolului XIX si XX a probat pericolul indulgent& excesive.
1541. Pericolul indulgentii cAnd este deosebire de pedeapsd intre diferitele State. 1542. Combaterea afirmatiunei cA infractiunile ar provenl numai din nepedepsire, iar nu si din moderatiunea pedepselor. 1543. 2) Trebue sä se tinA seamA de starea de civilizare a poporului. 1544. Explicarea severitAtii din vechile legi.
1545. Beccaria a avut dreptate s'a lupte contra pedepselor aspre din timpul sAu.
1546. Gresala este a discipulilor lui Beccaria din ultimele timpuri de a exagerA indulgenta. 1547. Exernplul Romei. Eroarea lui Pastoret si Carrara. 1548. Un alt important exemplu in RomAnia. 1549. Mai pot sd fie si alte cauze care sä facA trebuincioasA o mai mareasprime a legii.
§ 2. Pedeapsa trebue sd fie personald. 1550. Nimeni astazi nu contestA acest principiu. 1551. In trecut acest principiu a fost nesocotit. Cod. Hammurabi. 1552. Legea mosaicA, sirianA, persanA si greacA. 1353. Legislatiunea romand superioarA; ea admite personalitatea pedepselor
1554. In vechiul drept european nu s'a respectat principiul personalitatii pedepselor. 1555. InsAsi Revolutiunea francezd nu 1-a respectat. 1556. Ideile romane se regAsesc in scrierile penalistilor si la noi la Miron Costi n.
1557. Bentham trateazA pe larg si magistral aceastA materie. 1558. Principiul personalitAtii pedepselor a fost nesocotit si in vechiul drept romAnese. 1559. Astazi singurul interes al cestiunei este relativ la deSfiintarea confiscArii generale. 1560. H. Grotiu, Pufendorf si Burlamaqui desi partizani ai personalitAtii pedepselor, nu sunt contra confiscArii.
593.
1561. Confiscarea admisA de Cod. pen. din 1816, $i sustinutA de multi autori. 1562. AdmisA in toate timpurile.
1563. Confiscarea in timpul lui Farinaceu atribuiA averea rudelor, nuj fiscului.
1564. Bodin prevede adevArata confiscare in favoarea fiscului. 1565. Discutiunile asupra confiscArii in secolul al XVIII-lea. 1566. Confiscarea e combAtutd in secolul XIX de toti i nesustimrta de nimeni. 1567. Azi desfiintatA pretutindenea; la noi desfiintatA prin Regul. organic. 1568. Argumentele contra confiscArii sunt slabe. 1569. Abuzurile nu sunt un motiv, fiindcA ele sunt inerenteoricArei pedepse. 1570. In orice caz ele sunt mai putin de temut astAzi. 1571. Inc At despre personalitatea pedepselor ea cere sA nu se loveascA,
direct alte persoane. 1572. Argumente in favoarea confiscArii. 1) DacA se confiscA sAracului bratele singura lui avere, de ce nu s'ar confiscA i averea bogatului? 1573. 2) DacA se admite amenda, ea poate fi o confiscare totalti pentru sArac, de ce sA nu poatA sA fie confiscare si pentru bogat? 1574. Confiscarea totalA insA ar fi nedreapta. 1575. Obiectiunea cA ar lovi familia e neintemeiatA. 1576. Miron Costin a exprimat foarte bine dreapta mAsurA in aceastA materie. § 3. Pedeapsa trebue sd fie deopotrivd pentru tog. 1577. Consecinta a principiului egalitAtii inaintea legii.
1578. Ad nu e vorba de pedeapsA deopotrivd tutulor celor cari comit o faptA, ci numai sA nu facA legea deosebire de clase. 1579. Motivul regulei. 1580. Legea tine uneori seamA de persoane.
1581. Si acest principiu n'a fost respectat in trecut. Legea IndianA. 1582. Inegalitate la Romani numai intre. liberi $i sclavi. 1583.In vechiul drept inegalitate intre nobili $i nenobili relativ la pedepse1584. AceastA inegalitate nu existA decAt la pedepsele arbitrare, nu la ccle fixe. 1585. In timpul Revolutiunii spiritele era pregAtite pentru aceastA reforma-.
1586 Inegalitatea inaintea legii penale existA $i in vechile noastre legislatiuni.
1587 Azi egalitatea inaintea legii penale existA scrisA in lege, insA nur se aplicd in fapt.
§ 4. Pedeapsa trebue sd fie reparabild. 1588.Pedeapsa ar trebui sA fie reaparabilA fiindcA omul se poate sA Men gre$eli.
1589. Ca o consecintA se condamnA pedeapsa cu moarte $i orice pedepse corporale. 1590. In realitate nici o pedeapsA nu e complect reparabilA 50195
3c
.594
§ 5. Pedeapsa trebue sd fie moralizatoare. 1591. Scopul pedepsii e indreptarea infractorului. 1592. Din nenorocire mai ales pedepsele privative de libertate, n'au acest rezultat. § 6. Pedeapsa trebue sd fie publicd. 4593. Pedeapsa are de scop sa serve si de exemplu. § 7 Pedeapsa nu trebue s.l ofenseze bunele moracuri. 1594. In vechile noastre legi era pedeapsa purtarii prin targ in pielea goala.
1595. Ele au existat $i in apusul Europei. 1596. Ele au cusurul ca lovesc in simtima tul de pudoare chiar al persoanelor nevinovate. 1597. Trebue a proscrie i pedepsele corporale? 4598. Indoelile noastre asupra acestei probleme in 1891. 1599. Astazi credem ca trebesc diferentiate atacurile contra persoanei de acele contra proprietatii relativ la pedeapsa. 1600. Dispozitiuni criticabile ale legii. 1601. Astazi incepe un curent pentru introducerea pedepselor corporale. 1602. La inceput lumea nu era protivnica bataii. 1603. Introducandu-se inchisorile $i mai ales imbunatatindu-se regimul lor s'a pus mare incredere in pedepsele privative de libertate. 1604. Insa azi iluziunea in privinta inchisorilor a disparut i deaceea un curent in favoarea pedepselor corporale. 1605. Bataia a existat la toate popoarele vechi ca pedeapsa. 1606. Deasemenea in vechiul drept inainte i chiar dui:a Beccaria nu s'a contestat legitimitatea bataii. 1607. Ea a existat $i in vechiul nostru drept pana la punerea in vigoare a actualului Cod penal. 1608. PenaliVii vechi i chiar Beccaria $i discipulii sai n'au condamnat bataia.
1609. Astazi pedepsele corporale destlintate aproape pretutindenea. 1610. Cuvintele lui Destoievsky contra 'YAWL 1611. In ultimele timpuri multe persoane s'au pronuntat pentru pedepsele corporale. 1612. Parerea lui Mouton, Beaussire $i Gr6ard. 1613. Lombroso, Spencer, si Dr. Lacassagne, Honnorat. Pisica cu noua cozi 1614. Efectul pedepselor corporale in Anglia. 1615. Chiar ziai e franceze inaintate s'au pronuntat pentru bataia apasilor. 1616. Cuvintele lui Gérault Richard $i ale ziarului Le Temps. D-nii Cuche $i D-r Corre.
1617. Sub punctul de vedere legislativ este de notat Anglia. 1618. In Danemarca s'a introdus pedeapsa bataii. Vezi i Addenda, p. 578. 1619. Deasemeni in Statul Oregon din Satele-Unite. 1620. Sustinerea pedepselor corporale. Jignirea demnitatii e un simplu prejuditiu i azi, din cauza egalitatii n'ar mai exista acest prejuditiu.
595
1621. BAtaia are meritul ca e exemplara, intimidatoare putin costisitoare si Impedeca contagiunea coruptiunei. 1622. Ea nu priveazA familia de acel care i dA mijloacele de trai.
1623. La noi unele din aceste motive sunt mai puternice, find tara agricolA, iar penitentiarele rAu organizate. 1624. Inainte de inchipuita sa demnitate, infractorul are trebuinta el si familia lui sa manance. 1625. Desfiintarea batAii a fost o abilitate a clasei dominante, care a suprimat'o atunci cand s'a admis egalitatea inaintea legii. 1626. BAtaia frisa nu trebue sA fie admisd decat legiferata, altmintrelea este o salbaticie. 1627. In Romania n'ar trebui introdusa frindca sant spiritele nepreparate si legiuitorul trebue sä tina seama de spiritul public. 1628. Insa trebue a cornbate prejudiul pedepsii bataii ar fi in contra demnitatii omenesti. 1629. Concluziunea asupra calitatilor unei bune pedepse. CAPITOLUL II CLASIFICARILE PEDEPSELOR
§1 enumerarea diferitelor pedepse prescrise de lege 1630. Impartirea capitolului.
Sectia I. Clasificärile pedepselor 1631. Diferitele clasificAri ale pedepselor.
§ 1. Sub punetul de vedere al gravitälli 1632. Trei feluri de pedepse: 1) Criminale ; 2) Corectionale; 3) De simpld politie. 1633. 1) Enumerarea pedepselor criminale. 1634. In Codicele penal francez si Stirbei, mai multe pedepse criminale. 1635. 2) Enumerarea pedepselor corectionale. 1636. 3) Enumerarea pedepselor de simpla politie. 1637. Interesele acestei clasificari.
§ 2. Sub punclul de vedere a earacterelor (politice, de drept COMM i rnixte) 1638. In dreptul francez sunt douA scari deosibite de pedepse: de drept comun i politice. 1639. Legiuitorul nostru a unificat cele doua scAri criminale. 1640. La noi nu existA decat pedepse mixte i politice. 1641. S'ar putea socoti ca pedeapsa de drept comun recluziunea. .1642. Pedepsele politice sunt numai pentru infractinni politice. 41643. Pentru delictele politice nu existA pedepe corectionale politice. 1644. Rezumat. 1645. Interesul diviziunei.
596
§ 3. Sub raportul duratel 1646. Existd pedepse perpetue si timporare.
§ 4. Sub punctul de vedere al dependenfii (Principale, accesorii si complimentare) 1647. Trei feluri de pedepse. 1648. Pedepsele accesorii. Enumerarea lor; din ce pedepse rezultd? 1649. Judecdtorul nu are trebuintA sA le pronunte. 1650. Pedepsele complimentare trebuesc pronuntate de judecdtor ca 0 cele principale. 1651. Enumerarea lor. 1652. Cauza stabilirei a doud feluri de pedepse secundare. 1653. Confiscarea speciald este si dansa o pedeapsd complimentara.
§ 5. Sub punctul de vedere al drepturilor luate 1654. Pedepsele privative de viatd, de avere, de drepturi, de libertate.. 1655. Alte diviziuni ale pedepselor din vechiul drept. Sectia II. Diferitele pedepse prescrise de lege 1656. Sistemul simplist de pedepsire al legiuitorului e criticabil. 1657. In vechiul drept pedepsele erau mai numeroase si mai variate. 1658. AstAzi Cod. pen. roman prevede 5 pedepse criminale, afar& de pedeapsa cu moarte din Codicele penal militar. 1659. Intelesul de pedeapsä criminald in vechiul drept. I. Pedepsele criminale
§ 1. Pedeapsa cu moarte 1660. La noi cestiunea pedepsii cu moarte nu are interes practic, cil numai stiintific. 1661. Triumful abolitionistilor repede si intolerant. 1662. Aberatiuni abolitioniste. 1663. Presiune asupra antiabolitionistilor. 1664. Ideia gresita cd antiabolitionismul ar fi legat cu principiile politice: 1665. Ca dovadd: a) OH; b) persoane; c) ratiunea.
1666. a) In Elvetia, State le-Unite si Franta, trei republice insemnate existd pedeapsa cu moarte. 1667. Republica romand a mentinut pedeapsa cu moarte si a restrans-o. in perioada de decadenta. 1668. b) In Franta Iacobinii au fost mai mult partizani ai pedepsii cut. moarte decat Girardinii. 1669. Parlamentul francez din Dec. /908 nu era compus de reactionari si totusi a respins suprimarea pedepsii cu moarte. 1670. Legiuitorii si filozofii vechi, desigur nu reactionari, s'au pronuntat toti pentru pedeapsa cu moarte. 1671. Cuvintele lui Platon.
597 1672. Seneca o considera uneori ca o milostivire. 1673. In secolul al XVIII-lea e sustinutà de Montesquieu. 1674. Si de J. J. Rousseau. 4675. De Mably si Diderot. 1676. De Danton. 1677. De Robespierre. 4678. De Marat.
1679. De Brissot de Warville. Contradictiunea lui Lepelletier de SaintFa rgeau. 1680. De filozoful Kant.
4681. De Benj. Constant si Gladstone. 1682. In schimb au fost abolitionisti multi suverani absoluti.
1683. E chiar natural ca despotii si suveranii absoluti sd fie contra pedepsii cu moarte la infractiunile de drept comun. 1684. Multe persoane cu idei conservatoare au fost abolitioniste. Contradictiune semnalatA de Tarde relativ la duelisti. 1685. Numdrul abolitionistilor a scdzut. 1686. Pedeapsa cu moarte sustinutd de filozofi si combdtutd de poeti.
1687. Pedeapsa cu moarte nu e dar o cestiune de principii politice. 4688. c) Ratiunea dovedeste cd nu poate fi legaturd intre pedeapsa cu moarte si principiile politice. 1689. Modul tratkii cestiunei. 1690. Examinarea argumentelor lui Beccaria. 1691. Primul argument se intemeiazd pe ideia gresitd a contractului social. 1692. Chiar de s'ar admite, partizanii contractului social sunt pentru pedeapsa cu tnoarte. 4693. Sub punctul de vedere al utilitAtii, Beccaria pretinde eh' inchisoarea
perpetud e mai intimidkoare deck moartea. 1694. Combaterea acestei idei.
1695. Chiar de ar fi adevdrata, partizanii pedepsii cu moarte nu cer desfiintarea pedepselor perpetue. 1696. Argumentul a pedeapsa cu moarte ar inspird mild si indignare. Combaterea lui.
1697. Argumentul cd pedeapsa cu moarte ar fi un rdu exemplu. Combaterea lui. 1698. Argumentul oroarei pentru calk'. 4699. Se poate contestd oroarea.
1700. Dar chiar de ar fi adevdrat, are cu totul alte motive. 1701. Argumentele lui Beccaria sunt slabe. 1702. Cu atat mai mult eä el admite pedeapsa cu moarte in materie politicd.
1703. Ideie impartasita si de Pastoret, dar foarte periculoasd si nenorocitd. 1705. Abid in secolul al XIX-lea s'a inteles aceastd gresald. 1706. Contradictiunea lui Beccaria. 1707. Alte argumente: 1) argumentul religios. Combaterea lui.
1708. 2) Combaterea argumentului cd pedeapsa cu moarte ar fi indivizibild.
1709. 3) Argumentul ca pedeapsa cu moarte ar fi ireparabild.
598 1710. Dovedirea erorilor judiciare. 1711. Incontestabil CA se pot comite erori judiciare. Exemple din Romania1712. Aceasta nu e motiv pentru desfiintarea pedepsii cu moarte, fiindcd toate pedepsele sunt ireparabile. 1713. Orice institutiune are imperfectiuni. 1714. 4) Argumentul cd pedeapsa cu moarte nu e coregatoare. Combaterea lui. 1715. Nici celelalte pedepse nu au aceastd calitate. 1716. 5) Combaterea argumentului cd pedeapsa cu moarte este neegald._ 1717. 6) Argumentul cA pedeapsa cu moarte ar fi imorald. Combaterea lui. 1718. 7) Argumentul cd pedeapsa cu moarte nu ar fi exemplard. 1719. Argument combdtut chiar de unii abolitionisti. 1720. Pedeapsa cu moarte nu poate aveA decAt un efect relativ ca orice altd pedeapsd.
1721. 8) Argumentul cd Statul c4tigd mai mult din inchiderea decAt din uciderea condamnatului. 1722. In astfel de cestiuni economia nu e lucru principal: e insd contestabild economia. 1723. Argutnente in favoarea p-depsii cu moarte. Ea e utild fiindcd poate
pdstrà viata acelora pe care i-ar ucide criminalul. 1724. Cuvintele lui Herb Spencer. 1725. Legile trebue sd fie in report cu poporul; Carmignani sustine pArerea contrarie. Combaterea parOald a celor zise de Spencer. 1726. Chiar la un popor civilizat trebne mentinutd pedeapsa cu moartefeta cu criminalul care e un sAlbatic. 1727. Compararea cu despotismul nepotrivitd. 1728. Mai exact se exprimd V. Conte. 1729. Oarecare rectificdri la cele zise de Conta; inexact cä dupd desfiintarea,
pedepsii cu moarte, numdrul crimelor mari s'ar fi imputinat. 1730. Contestabil cd moravurile RomAnilor ar fi mai blAnde ca ale altor natiuni. 1731. Chiar de ar fi astfel inadtnisibil ca Dedeapsa cu moarte sd fie numai pentru streini. 1732. Nu este just a uri or a despretui pe infractori, le putem insa ardtd,
urd sau dispret. 1733. Lupta in Italia contra pedepsii cu moarte. Contro la corrente"
a,
d-lui Garofalo.
1734. Observatiunile judicioase §i critica sa contra suprimdrii pedepsii cu moarte. 1735. Legea noastrd e in contrazicere cAnd aplicd pedeapsa cu moarte cu atAta profuziune in legea militard, §i o proscrie cu desdvdrsire in legea civild. 1736. Deasemenea dreptul de a ucide pe arestatul care fuge e o contrazicere a principiului. 1737. Cuvintele judicioase ale principelui de Bismark care deasemeni. arata contradictiunea legiuitorului. 1738. IntAiul argument este exemplaritatea pedepsii cu moarte. Cestiunea exemplaritatii pedepsii cu moarte e foarte importantd.
599 1739. Exemple de neaplicarea pedepsii cu moarte $i relele sale rezultate. 1740. Experienta a fost facuta $i la noi.
1741. In schimb aplicarea pedepsii cu moarte a avut rezultate bune. Exemple din tari streine. 1742. Exemple din tara noastra. 1743. Cazul important citat de Cristison. 1744. Deaceia multe State dupa ce au suprimat pedeapsa cu moarte au reintrodus-o. 1743. Cifre statistice relative la efectele supresiunii pedepsii cu moarte. 1746. Aceasta e argumentul cel mai tare in favoarea pedepsii cu moarte. 1747. Fraze frumoase ale abolitionistilor $i combaterea lor. 1748. Discutiunea nu are valoare decat pe baza statisticei. 1749. Rezudiat asupra acestui prim argument. 1730. Al doilea argument este Ca pedeapsa cu moarte favori,zeazd selecfiunea social& 1751. Obiectiunea d-lui de Lanessan; combaterea ei. 1752. Rasa marilor criminali tinde sa dispara. 1753. E natural ca sA se caute selectiunea rasei fata cu criminalii, cand unii propun distrugerea chiar a degeneratilor inconstienti. 1754. Pedeapsa cu moarte preferabila asexualithrii.
1755. 3. Al treilea argument este ed singura pedeapsd cu moarte asigurd absolut societatea tin contra .ucigasului. 1756. Inlocuirea pedepsii cu moarte in uncle tari e revenirea la vechile torturi, provocand nebunia. Cuvintele juste ale lui Tarde. 1757. Citarea catorva cazuri de inlocuire a pedepsii cu moarte. 1758. Chiar astAzi unii propun inlocuirea pedepsii cu moarte cu o inchisoare specialA vrednicA de a inspira groaza. 1759. Pedeapsa Cu moarte e Inca populara in unele tan. 1760. Citarea partizanilor $i adversarilor pedepsii cu moarte. 1761. Toti legiuitorii vechi, chiar Moisi $i Crist au fost pentru pedeapsa cu moarte. 1762. In evul meziu $i in epoca modernA, filozofli $i. scriitorii deasemenea favorabili. 1763. In secolul al XIX-lea multi scriitori in Franta, mai ales profesori, s'au pronuntat pentru pedeapsa cu moarte. 1764. Partizanii pedepsii cu moarte in alte tari $i la noi. 1765. Antiabolitioni$tii in diferite tari $i la noi. 1766. Rezumarea discutiunii. and va trebui suprimatd ped. cu moarte. 1767. In Romania nu trebue introdusd fiindcA e inpotriva spiritului public al tArii. Trebue InsA a lupta pentru producerea unui curent favorabil pedepsii cu moarte. 1768. In Franta si Italia e mai usor sA lipseascA pedeapsa cu moarte. 1769. Legislatiune comparata.
Peaepsele privative de libertate 1770. Importanta pedepselor privative de libertate si prin urmare al studiului Inchisorilor. 1771. a) Durata pedepselor privative de libertate.
600 1772. Pedepsele perpetue.
1773. Combaterea pedepselor perpetue de unele persoane; ce s'a zis contra lor. 1774. Suprimarea lor de Cod. pen. fr. din 28 Sept. 1791. 1773. Cod, pen. din 1810 le-a admis. 4776. Ele au fost mentinute in 1832; cuvintele rationale ale raportoruIui legii din 1832. 1777. Sustinerea pedepselor perpetue. 4778. Pedepsele temporare. 4779. Pedepse nedeterminate. 1780. Cazuri de pedepse nedeterminate in vechiul nostru drept. 4781. b) Regimul pedepselor privative de libertate.
Sistemele penitentiare 1782. In apusul Europei trei sisteme: a) Penitentiar; b) Al relegarii; c) Mixt.
1783. Doti& elemente de deosebire ale sistemelor penitentiare: izolarea si munca.
1784. A) Inchisoarea in comun, inconvenientele sale. 1785. Acesta e sistemul tarii noastre. 1786. Date statistice relative la penitentiarele noastre. 1787. B) Inchisoarea celular strict& Inconvenientele costului prea mare al unei celule.
1788. Produceh efecte rele organice: deaceia astazi rut se mai intrebuinteaza.
1789. C) Sistemul auburnian; bune rezultate, dar e cel mai costisitor. 1790. D) Sistemul irlande7; vom reveni asupra lui la liberarea conditionalä.
1791. E) Inchisoarea celulard moderatd.
Istoria inchisorilor si a regimului celular 1792. Inchisorile au existat la Indieni $i la Greci. 1793. La Romani ca la toate popoarele vechi, inchisoarea era mai mult
preventivä deck pedeapsa, ceiace a rau as mult timp in vechiul drept. 1794. In evul meziu $i in cel modern inchisorile erau groaznice. 1795. Biserica apusand e prima care a facut oarecare progrese in regimul inchisorilor. 1796. Totusi chiar in veacul al XVIII-lea inchisorile erau intr'o stare ingrozitoare. 1797. Tot astfel erau inehisorile $i la noi. 1798. Protestele scriitorilor produc efectul Ca se indreapta atentiunea asupra inchisorilor $i incep studii $i reforme la finele veacului al XVI II-lea. 1799. Rezumat al reformelor facute in Franta in secolii al X VIII-Iea $i al XIX-lea.
1800. Daca in Franta nu s'a putut introduce sistemul celular in schimb s'a imbunatatit si mai ales s'a indulcit considerabil traiul in inchisori.
601
1801. In Romania s'a urmat o directiune identica. 1802. Principe le Bibescu face imbuna tatiri in Muntenia. 1803. In Moldova Grig. Ghica-Voda cauta sa introduca regimul auburnian. 1804. Pentru a putea face reforma Ghica-Vodä cere dela guvernul fran-
cez o persoana competinte si i se recornanda F. Dodun des Perières. 1805. Totusi inchisorile noastre lasau mult de dorit in 1871. 1806. In 1874 se face o lege si un regulament bun dar care nu s'au realizat in practica.
Liberarea conditionali i patronarea 1807. Greutatea condamnatului dupa ce a esit din inchisoare sa ia calea dreapta. 1808. Pericolul mare ce-I prezinta liberatii pentru societate. 1809. Importanta problema: le lendemain de la peine. 1810. a) Liberarea conditionalci san anticipaid. 1811. Unii au combatut-o. 1812. Cei mai multi o sdsdn. 1813. In orice caz preferabila gratiei. 1814. b) Societeitile de patronare. Originea lor. 1815. Utilitatea lor si date statistice relative la ele.
Rezultatele regimului Inchisorilor 1816. Un regim ideal de inchisori. 1817. S'a crezut mult timp ca penitentiarele gratie imbunatatirilor aduse, indreapta pe detinut. Astazi nu mai este aceasta credinta. 1818. Infractorul nu se caeste. 1819. Din contra se lauda cu ceiace a facut. 4820. Ineficacitatea inchisorilor de mult recunoscuta. 1821. Cu introducerea sistemului celular sperantele au renascut, dar din nou au fost inselate. 1822. Recidiva creste n econ ten i t.
1823. Cazuri caracteristice din Romania de neeficacitatea regimului inchisorilor. 1824. Un caz din Franta. 1825. In penitentiare chiar se comit infractiuni. 1826. Si chiar de personalul insarcinat cu moralizarea arestantilor.
1827. Lucrul e firesc din cauza cA lipseste personalul ideal de moralizare a detinutilor si este si foarte grea aceasta opera. 1828. i apoi inchisorile nu sperie pe infractor astfel cum ele sunt azi organizate, caci traiul e prea bun. i1829. In organizarea penitentiarelor s'a facut gresald Ca s'a imbunatatit peste masura viata detinutilor.
3830. Chiar dupa moarte infractorul este mai bine tratat cleat omul cinstit sarac. Cuvintele d-lui Herbette. Critica !or.
602
1831. Cand oamenii luminati au astfel de idei, cu atat mai mult infractorii.
1832. Viata saracului liber si a infractorului inchis dupa d. Garofalo. 1833. Cuvintele lui Dostoievsky $i Qrtolan. 1834. Nu e rational ca viata infractorului sA fie mai bunA deck a omului cinstit.
1835. Grgita inte1egere a misiunei inchisorii. 1836. Rezultatele acestei gre$eli; se provoaca criminalitatea profesionista.
1837. Unii nici nu vor sA ese din inchisoare $i altii doresc ca sA intre. 1838. Recunoa$terea rAului rezultat dat de penitentiarele actuale. 1839. Sperantele in regimul celular. 1840. Regimul celular e o imbunatatire a regimului inchisorilor insA nu prea mare. 1841. Cele zise de Lombroso, Ferri, B. Constant, A. Prins $i de Lanessan contra lui. 1842. Alte critici ale regimului celular. 1843. Greutatea de trai a omului liber. Constatärile d-lui Mace. 1844. Cestiunea locuintelor in Bruxelles $i Paris. 1845. Poate ca era mai inteleapta ideia romanA asupra inchisorilor: Carcer ad continendos non ad puniendos. 1846. Legiuitorul ar trebui sa gäseasca justul meziu intre inchisoarea mormant de odinioara i inchisoarea palat de astazi. 1847. Consideratiuni particulare Romaniei.
1848. In alte taH sunt ca pedepse supreme pedepse destul de aspre. 1849. Parerea d-lui de Lanessan asupra regimului inchisorilor $i apreciarea ei. 1850. c) Consecinfele pedepselor priva(ive de libertate.
§ 2. Munca silnicd. 1851. Munca silnicA are doua grade de pedepse. 1852. a) Durata muncei silnice. 1853. b) Regimul muncei silnice. 1854. Condamnatii de peste 60 de ani. Art. 14 C. p. 1855. c) Consecintele muncei silnice. 1856. Interdictiunea legala. Motive le ei. 1857. Deosebirile ei de interdictiunea judiciara. 1858. Rezultatele pedepsii muncii silnice. 1839. a) Durata. 1860. b) Regimul.
§ 3. Recluziunea.
1861. Peculiul sau plata muncii. 1862. c) Consecinta.
§ 4. Detenfianea 1863. Consideratiuni generale: istoric, statistica. 1864. a) Durata.
603-
1865. Critica legii. 1866. b) Regimul. 1867. c) Consecinte dupd legile speciale.
§ 5. Degradarea civicd. 1868. Consideratiuni generale: istoric. 1869. a) Durata. 1870. b) Drepturile luate. 1871. c) Consecinte. 1872. CAnd e pedeapsd principald poate fi intovArd§itd de o pedeapsd complimentard. 1873. Modurile de stingere ale degraddrii civice. 1874. d) Criticile aduse degraddrii civice. Combaterea lor.
1875. E adevdrat insd cd uneori legea (Id scutiri in loc de pedepse. II. Pedepse corectionale. 1876. Enumdrarea acestor pedepse.
§ 1. Inchisoarea corectionald. 1877. a) Durata.
1878. Cazuri exceptionale cAnd trece de 5 ani. 1879. b) Regimul. 1880. Peculiul.
1881. Munca in penitentiare combAtutd de unii. 1882. Sustinerea muncii in inchisori. 1883. Munca in regie preferabild. 1884. Cestiunea purtdrii fearelor. 1885. Regretabila amestecare a condamnatilor cu prevenitii. 1886. Abuzul pedepselor de scurtd duratd.
§ 2 Interdigiunea corecfionald. 1887. Deosebirea intre interdictiunea corectionald
8i
degradarea civicA-
1888. Durata.
1889. Deosebirea cu interdictiuni legale. § 3. Amenda corecfionald
1890. fstoric: pedeapsa loarte veche. 1891. Astäzi rolul pedepselor pecuniare este foarte mArginit. 1892. PArerea lui H. Spencer despre viitorul lor. 1893. Unii le-au criticat. 1894. Aceia care le-au sustinut au inteles sd fie o confiscare partiald. 1895. Critica legilor moderne. 1896. Deosebirea intre legea romAnd §i francezd. 1897. Cazuri de amendd, limitele sale. 1898. Cazurile cAnd nu se prevede maximum or minimum.
-604
1899. Amenda nu trebue confundatA cu confiscarea. 1900. Ea se deosibe$te de despAgubirile civile. 1901, $i de clauza penalA. 1902. Se aseamAnA mai mult cu amenzile fiscale. 1903. Moartea celui condamnat la amendA atrage apArarea de pedeapsa? 1904. Cestiunea discutatA $i. in vechiul drept. 1905. 5i astAzi discutatA la Francezi. 1906. Legea noastrA distinge; aprobarea legii. 1907. Sub alte raporturi amenda are caracterul penal $i de aci mai multe consecinte. 1908. CAnd se transformA inchisoarea in amendA se poate da o pedeapsd
mai mare decit proportia din art. 28 si 30 C. p. Critica unei deciziuni a Curtii Casat. rom. 1909. Transformarea amendei in inchisoare pentru insolvabili. Critica legii.
1910. RegulA foarte veche. Qui non habet in aere luat in corpore. 1911. RegulA nedreaptA, mai ales cAnd ea nu este regulA generald de drept. 4912. Chiar de ar fi admisA amenda, ea trebue sA fie numai o pedeapsA complimentarA.
1913. Art. 28 $i 30 C. pen. 1914. Dispozitiunea art. 399 C. p. se aplicd $i la transformarea amendei in inchisoare? 1915. Unii au sustinut negativa. 1916. Combaterea acestei pAreri. 1917. Jurisprudenta Curtii de casatiune.
1918. Amenda contra marturilor insolvabili se poate transformit in inchisoare? ControversA. Sustinerea afirmativei. 1919. Cine se pronuntA' asupra transformArei amendei in inchisoare? 1920. Amenzile prevAzute de Codice, proc. civ., proc. pen. $i alte legi se pot transformA in inchisoare? Controversa. 1921. Sustinerea afirmativei. 1 922. Dispozitiuni speciale din legea licentelor $i a monopolului tutunurilor. 1923. Sistemul transformArii amenzii in inchisoare criticat. 1924. Tendinta legislatiunilor.
Pedepse corectionale accesorie or complimentare.
1 925. Alte pedepse corectionale accesorie $i complimentare din Cod. pen. $i din legile speciale. Unele sunt incapaciati $i e de observat cA uneori sunt perpetue. M. Pedepse de simplä politie. 4926. EnumArarea lor.
27. a) Durata. 1928. b) Regimul. 1
§ i. Inchisoarea Folifieneascd.
605 § 2. Amenda polifieneascd. 1929. Dispozitiunile legii. Art. 30 si 399 C. p.
§ 3. Confiscarea special& 1930. Dispozitiunile art. 37 si 381 C. pen. 1931. Confiscarea e o pedeapsa de natura particulara supusa unor regule speciale. 1932. Obiectele confiscate devin ale Statului. Apendice.
Regule gen erale asupra executdrii pedepselor.. 1933. 1) Calculul termenului osdndei.
1934. De cand incepe pedeapsa inchisorii cand osanditul a fost inchis preventiv? Distinctiunea facuta de lege. 1935. Art. 32 C. p. prezinta dificultati. 1936. Asupra efectului desistarii 4 pareri deosebite.
1937. Sustinerea ca retragerea apelului or recursului se va consider& ca si cum apelul or recursul n'ar fi fost facute. 1938. Critica jurisprudentii franceze. 1939. Critica unei deciziuni a Curtii de apel, Bucuresti.
1940. Ce se intampla cand apelul s'a admis, dar recursul s'a respins? 1941. Quid daca dupa casare instanta de trimitere reduce pedeapsa? Critica deciziunii din 1893 a Curtii noastre de cas. si aprobarea celei din 1902.
1942. Perseverarea si extensiunea principiului admis in 1902. 1943. Se va tine in seama timpul preventiunei pentru reducerea inchisorii din orce infractiune or numai pentru acea pentru care a fost inchis? Controversa. Admiterea ultimei opiniuni. 1944. Daca se tine seama de timpul arestarii pana la intrarea in inchisoare? Con troversa. Sustinerea negativei. 1945. Cine se pronunta asupra aplicarii pedepsii? 1946. 2) Publicitatea condamnatiunii. 1947. 3) Dreptul condamnatului de a comunicd cu familia. 1948. 4) Despeigubirile civile.
Priviri de libertate care nu sunt pedepse. 1949. Diferitele cazuri. 1950. 1) Detentiunea preventiva. Scopul ei.
1951. 2) Inchiderea minorilor infractori fara pricepere. 1952. In Romania fara aplicatiune. 1953. 3) Inchiderea nebunilor. 1954. 4) Inchiderea vagabonzilor si prostituatelor. 1955. 5) lnchisoare pentru datorii.
1956. A existat in dreptul roman si chiar pedeapsa cu moarte contra4 debitorilor insolvabili.
606 1957. A existat si in dreptul vechiu francez. 1958. La noi s'a promulgat legea constrAngerii corporale atunci cAnd se desfiinta in Franta. 1959. Legea nu e interes sa fie studiata de aproape fiindca riu s'a aplicat niciodata. 1960. Sustinerea legii. 1961. E singurul mijloc de credit al saracului. 1962. Dovada ca legea din Nov. 1863, nu era contra saracilor. 1963. Cu ce conditiuni ar fi admisibila inchisoarea pentru datorii ? 1964. Compararea cu legea comerciala. 1965. Utilitatea purificarii atmosferii politice. 1966. In Franta desfiintarea legii cu mica majoritate. 1967. Obiectiunile contra constrAngerii corporale i combaterea lor. 1968. Masuri inlocuitoare ale constrAngerii corporale. 1969. Mai util inca falimentul pentru civili. 1970. Cazul de corectiune al parintilor din art. 330 C. civ. CAPITOLUL III MICSORAREA SI INGREUNAREA PEDEPSELOR.
1971. Efectul cauzelor de micsorare si de agravare al pedepselor. Sectia I. Micsorarea pedepselor.
1972. Ne vom ocupa numai de efectul circumstantelor atenuante.
Circunistante atenuante 1973. Importanta materiei.
1974. Statistica aplicrii lor in Franta. 1975. Latitudinea de apreciere a judecatorului in penal. Istoric: Platon, Bodin, Pastoret, Bentham. 1976. Istoricul in legislatiuni si in vechiul drept francez. 1977. Sistemul pedepselor fixe admis in perioada revolutionara. 1978. Sistemul pedepselor fixe nu e rational ; pedeapsa trebue individualizata.
/979. Limita maxima trebue sa existe, pentru trecerea :ub minimum s'au introdus circumstantele atenuante: origina lor. 1980. Minciuna milostiva (achitarea spre a evita o pedeapsa prea aspra) a facut sa se intinda circumstantele atenuante i la unele crime in 1824.
1981. Reforma din 1824 nu si-a ajuns scppul si legea din 1832 a generalizat circumstantele atenuante. 1982. Legislatiune comparata.
1983. La noi circumstantele atenuante au fost introduse prin Reg. organic, insa lasate la aplicatiunea Domnitorului. In Codicele penal $tirbei nu existau. T1984. Cod, pen. roman le-a admis.
607 1985. Multi au läudat aceastA institutiune. 1986. Alti au criticat-o. 1987. Mai ales din cauzd cEt in 1832 legea n'a admis multe reforme care de altfel erau in spiritul public si al legiuitorului, läsAnd indrep-
tarea pe segma judeatorilor. 1988. PArerea mijlocie a lui Bertauld. 1989. Combaterea institutiunei circumstantelor atenuante. 1990. Aprobarea sistemului Cod. pen. olandez. 1991. PArerea lui Bertauld de a reveni la pedepsele arbitrare. 1992. Admiterea sau neadmiterea circumstantelor atenuante nu face MutilA discutarea problemei parificarii de pedeapsA or diferentierii intre complici, sau in caz de tentativA.
1993. Concluziune: pedepsele nu trebue sd fie fixe. 1994. Se gAsesc chiar astAzi pedepse fixe in Cod. penal romAn. 1995. Gratie art. 60 C. p. nici aceste pedepse nu mai sunt fixe afarA de cozul cAnd legea interzice aplicarea art. 60 C. p. 1996. Sunt insA
i
pedepse absolut fixe in legea noastrA; critica legii
din 4 Mai 1895. 1997. Modificarea din 187-1 a art. 60 C. p.
1998. I. In rnaterie crirninald efectul circ. atenuante este scAderea oblio-atoare sub minimum. 1999. CAnd se da peste o pedeapsd politicA se trece peste ea, si scActerea
e si mai mare. 2000. Trei pedepse criminale si una corectionala prin aplicarea art. 60 C. p. ajung la acelasi minimum. 2001. In caz cAnd legea dA maximum unei pedepse prin aplicarea art. 60 C. p., judecAtorii pot da minimum. 2002. Se poate da amendd de 500-1500 lei in cazul cAnd aplicAndu-se art. 60 C. p., se ajunge la o pedeapsA tot criminalA? Sustinerea negativei
2003. Cine se pronuntà asupra circ. atenuante cand fapta la jurati a ajuns sA fie pedepsitA corectional? 2004. Jurisprudenta francezA. 2005. Jurisprudenta romAnA.
2006. Se pot acordà circ. atenuante contumacelui? Controversa; sustinerea afirmativei. 2007. Art. 60 C. p. se aplicd si la crimele prevAzute prin legile speciale. 2008. In Cod. just. militare trebue a distinge. 20u9. II. In materie corectionald e obligat judecAtorul sA se scoboare sub minimum in cazul art. 60 C. p.? ControversA. Jurispr. francezA admite negativa. 2010. Actualmente Curtea de cas. romAnd admite afirmativa. 2011. Combaterea acestui sistem. 2b12. Sistemul legii e insA criticabil dupd ratiune. 2013. Aproape toate pedepsele corectionale sunt i astAzi arbitrare in privinta minimului. 2014. Deasemenea i interdictiunea corectionala. 2015. Maximum amendei corectionale in Franta.
608
2016. Jurisprudenta C. cas. romAne este cA maximum rezultAnd din transformarea inchisorii corectionale, este nedeterminat. 2017. Criticarea lui.
2018. Relativ la aplicarea art. 60 C. p. la delictele din legile speciale,. controversa. Sustinerea afirmativei. Materie de contraventiuni. 2019. In materie de contraventiuni, art. 60 C. p. nu se aplicA. 2020. Critica legii noastre. 2021. Un caz interesant al neaplicArii art. 60 la contrav. 2022. Dispozitiunea legii e atat de absurdA incAt tribunalele romAnqti, uneori violeazA legea.
2023. Art. 60 C. p. nu se aplicA la contrav. politieneti din legile speciale.
2024. Aplicarea art. 60 C. p. la pedepsele aldtarate: a) La cele accesorii se scade pedeapsa prin cale de consecintA.. 2025. JudecAtorii nu pot insA a reduce separat aceste pedepse. 2026. Deasemenea nu pot inläturA incapacitAtile rezultAnd din legile speciale, §i deriivAnd din natura infractiunii.
2097. Pedepsele complimentare pot prin aplicarea art. 60 C. p. sä tie suprimate. 2028. Quid de confiscarea specialA? Ea nu poate fi InlAturatä prin aplicarea art. 60 C. p. 2029. Consecintele transformArei infractiunei prin circumstantele atenuante.
Sectia IL Circumstantele agravante.
2030. Cele judecAtoreti nu au importantA doctrinalA, iar cele legale alt fost studiate.
Concursul circonstantelor atenuante cu cele agravante. 2031. Acest concurs se poate intAmplà. 2032. Care trebue sà fie aplicate intAi in caz de concurs ? 2033. Interesul practic al distinctiunei. Exemple. 2034. Cestiunea e insolubilA dupA textul legii. 2035. Trebue sA ne intrebAm care ar fi vointa legiuitorului tinAnd seam& de spiritul legii. Deci va fi ordinea care va da pedeapsa cea mai, blAndA.
2036. Cazul de recidivA prevAzut de lege. 2037. Un caz in care sunt diferite circumstante. 2038. Agravanta legald trece totdeauna inainte. 2039. Ordinea celorlalte circumstante. 2040. Exemple din jurisprudenta romAnA. 2041. Rezumarea discutiunei. 2042. Ar fi bine ca legea sA prescrie ordinea.
609 Legea zisi Berenger din Franta: de agravare §1 atenuarea pedepselor. 2043. Scopul acestei legi. 2044. Dispozitiunea principalA a legii e suspendarea pedepsii. 2045. Alte dispozitiuni favorabile condamnatilor.
2046. Agravarea prin suprimarea termenului de un an intre cei doi termeni ai recidivei, mica recidivA. 2047. Aprecierea legii Bérenger i efectele ei. 20-18. Propunerea de a se introduce si la noi legea suspenddrii pedepsii. 2049. Legea ar fi poate bunA, dacA ar existA caziere judiciare. 2050. Originea institutiunei; legislatiune comparatd. 2051. Introducerea unei dispozitiuni de suspendarea pedepsii In legea instructiunii publice. CAPITOLUL IV CAUZELE CARE PREVIN 1 FAC CA SA INCETEZE PEDEPSELE 2052. EnumArarea diferitelor cauze care aduc acest rezultat.
Sectia I. Preserip.gunea pedepselor 2053. Cazul de aplicare al prescriptiunei pedepselor. 2054. Motivul prescriptiunei pedepsei; diferite explicdri. Quiconque attend la peine ii la souffre. 2055. Combaterea lui. 2056. Altii au invocat utilitatea socialA. 2057. Combaterea acestui motiv. 2058. Cuvintele lui Bantham. 2059. Rezultatele absurde ale acestei institutiuni. 2060. Motivul propus de Carrara. Combaterea lui. 2061. In realitate nu e nici un motiv temeinic al acestei institutiuni, imitatA din dr. civil 2062. CornbiltutA de Beccaria, Brissot, Bentham, Feuerbach, Cocceiu, Zahariae, etc. 2063. Unii au propus prescriptiunea cand e vorba de infractori de ocaziune sau de pasiune. 2064. Prescriptiunea pedepselor nu trebue admisA.
Istoric §i legisIatiune comparati 2065. Prescriptiinea pedepselor mult timp necunoscutl. 2%6. AdmisA la finele vechiului drept francez i Ong astAzi in Franta, 2067. Sunt InsA codice penale moderne care nu o admit: legislatiunea comparatA.
2068. Punctele de examinat relativ la prescriptiunea pedepsii. 2069. a) Intinderea prescriptiunei pedepsii. Ea nu se aplicA la pedepsele care n'au trebuintA de executarea materialA. 2070. b) Timpul eerat pehtru a prescrA e deosebit la crime, delicte sii contra+entiuni. 59195
39
610 2071. Critica legii.
2072. Se va tine seama de pedeapsa or calificarea infractiunei ? Controversa. 2073. De cand incepe sa curga termenul prescriptiunei ? Distinctiunea in materie criminala, corectionala si de simpla politie.
c) Intreruperea i suspendarea prescriptiunii, pedepselor 2174. Trebue sa urinam dupa principiile generale ale dreptului. 2075. Dupa ce a fost prins, daca osanditul scapa, incepe de aci termenul prescrierii pedepsii. 2076. Despre suspendarea prescriptiunii. Controvert'. Sustinerea ca nu exista. 2077. Combaterea parerii d-lui E. Villey. 2078. Nu este motiv in penal de a se admite suspendarea pedepsii. 2079. Suspendarea pedepsii in Franta.
d) Efectele prescriptiunii pedepsii 2080. Pedeapsa e inlaturata, dar ea poate avea urmari. 2081. Urmarile penale in caz de prescrierea pedepsii in Franta si la noi. e) Prescriptiunea condamncirilor civile 2082. Brissot era pentru neprescrierea condamnarilor civile rezultând dintr'o infractiune. Art. 399 Proc. pen. a dispus contrariul: Termen 30 ani.
2083. De cand Incep cei 30 ani ? Dela data ramanerii definitive a condamnarii. 2084. Pentru contumace controversa. Admiterei ca termenul incepe dela data condamnarii. 2)
Gratia
2085. Definitiune.
2086. A existat totdeauna in vechime. 2087. $i in Romania a existat in vechiul drept. 2088. In Franta a fost desfiintata in 1791 i apoi reinfiintata in an. X. 2089. La noi ea se gaseste prescrisa in Constitutiune. 2090. Gratia a fost laudata de unii si de alti combatuta. 2091. Sustinatori ai acestei institutii. 2092. Adversari ai dreptului de gratie. 2093. Sustinatori moderati ai acestui drept. 2094. Combaterea gratiei In Statele constitutionale. 2095. Mai ales inutila si periculoasa in Romania. 2096. Efectele gratiei. Pedepsele accesorii nu le poate sterge decal indirect. Cauzele, acestor regule. 2097. Osanda trebue sa fie definitiva. 2098. In favoarea contumacelui se admite ca nu poate sa intervina. 2099. Comutandu-se pedeapsa nu se poate depasi maximum pedepselor. Practica contrarie a Ministerului nostru de justitie.
611
2100. Incapacitatile din legile speciale nu sunt stinse prin gratie. 2101. Deasemenea despagubirile civile. 2102. Gratia poate fi individuala or colectiva. 2103. Gratia se poate refuza? Sustinerea negativei. 2104. Forme le de gratie nu sunt aratate de lege. 2105. Date statistice relative la gratie. 3. Amnistia.
2106. Amnistia difera de gratie. 2107. a) Amnistia impedica recidiva. Critica lui Lombroso asupra acestui efect.
2108. b) Ea poate interveni si fnainte de judecata. 2109. c) Amnistia este realä, iar nu personala. 2110. d) Cheltuelile catre Stat inceteaza in caz de amnistie. 2111. e) Amnistia se da numai in materie politica. 2112. Favoarea acordata infractorilor politici se explica. 2113. Sunt insa efecte care raman si dupa amnistie. 2114. Quid despre despagubiri civile? Controversa. Sustinerea ea amnistiatul datoreste despagubiri civile. 2115. Quid despre efectele deja produse ale amnistiei. 2116. Cestiunea e foarte grea relativ la divort. 2117. Discutiunea asupra legitimitatii amnistiei. In general mai bine preWad decat gratia. Combaterea totusi a amnistiei. 2118. Amnistia trebue acordata de catre parlament: La noi constitutiunea dispune ca se da de Rege. 4. Moartea 2119. Nu prezinta nici o dificultate juridica.
5. Revizuirea 2120. Materie de procedura.
6. Ertarea in caz de adulter a sotului culpabil definitiv condamnat 2121. Va fi studiata in procedura penala. Apendice
Reabilitarea 2122. Ea are de scop sa faca sa inceteze direct pedepsele accesorii si incapacitatile din legile speciale. 2123. Reabilitarea: Definitiunea Doud feluri de reabilitari legala si judiciara.
2124. Efectul ei in ambele cazuri. 2125. Critica parerii d-lui Thiry. 2126. Istoricul reabilitarii la Franoezi. 2127. In Romania ea n'a existat in vremile vechi. 2128. Motivul pentru care nu a existat. Combaterea parerii ca motivul .ar fi neegalitatea de clase din .trecut
612 2129. Reabilitarea a existat in Cod.pen. tirbei. 2130. Adevdratul motiv este cd reabilitarea e o conceptiune juridicd prea subtire pentru o legislatiune putin desvoltatd. 2131. Nici nu era atunci trebuincioasd reabilitarea. 2132. Trebue admisa reabilitarea? Ce s'a spus in favoarea sa. 2133. Teoretic institutiunea n'ar fi rea. 2134. Institutiunea aceasta cid roade rele cbiar in Franta. 2135. Are inconvenientul ca nu poate folosi poporului, ci tocmai clasei care meritd mai putina favoare cand comite infractiuni. 2136. La noi reabilitarea n'a fost admisa. Motivul probabil al neadmiterii2 este cd degradarea ci vied nu dureazd dealt pe timpul osandei principale.
2137. Acest motiv insa nu e fundat, cdci sunt alte incapacitati perpetuecare supravietuesc pedepse principale. 2138. Poate cd legiuitorul a tinut seamil cd reabilitarea nu exista in Cod. pen. prusian din 1851, unul din cele doud modele ale legii noastre_ 2139. Reabilitarea s'a cerut continuu In Romania. 2140. Reabilitarea existä in materie comercialit, Insd nu este acelasi lucra cu acea din Codicele penal.
TABLA ALFABETICA A MATERIILOR. TRIMITEREA SE REFERA LA NUMERE IAR NU LA PAGINE 3.
Absolutorie scuze, 1172 si urm. Accesorie, pedepse 1648-1.650, 1925; cu circumstante atenuante,
2024-2027. Acte preparatoare, 371 400. .Acte de executare, 400 406. Adulter, ertarea in caz de adulter, 2121 ; flagrant delict de adulter,
1110-1115. Agenti provocatori, 1312
i urm., sunt dupa lege complici an-
teriori comiterii infractiuni. Provocarea calificata; faptele In care ea consistä, 1316-1323; provocarea simplä, 1323 1327 ; provocarea care nu produce efect, 1327-1329 bis. Mituitorii, 1330. Provocarea la contraventiuni, 1332. Pedeapsa agentilor provocatori, 1352-1374. Provocarea prin presä, 1374 si 1375. Agravante, vezi Circumstante agravante. .Agravanta autorului principal, 1382-- 1391. Agravanta complicelui, 1392-1395. Agravarea pedepselor, 1971 ; legea Berenger, 2043 si urm. Alcoolismul, efectele sale dezastroase, 681-688. Alienatiune rnintalä, vezi nebunia. Amenda corectionald, 1890 si urm.; transformarea ei in inchi-
soare, 1908 si urm. Addenda, p. 576, 577 si 578. Amenda de simpla politie, 1930.
1) In tabla alfabeticA n'am intrat in mari amAnunte spre a nu repeth cele cuprinse in tabla de materii, in care e rezumat cuprinsul fie-càrui numAr. Indatä ce e gäsit numärul in tabla alfabeticd, se poate gasi cu u§urintä in tabla de materii amAnunte relative la acea materie.
614 Amenzi fiscale, 1902 i 1906 nota. Amnistia, 2106-2119. Amorul istoric, 727-730. Periculoasa teorie a lui Berner, ai 732. Sistemul pedepsirei da bune rezultate, 733. Animus delinquendi. Vezi intentiaea. Antropologia criminalä, 81 i 82. Antropometria, 1254. Apararea legitimä, vezi Legitimci apdrare.
Apararea sociall
731)
ca fundament al pedepsii, 55-176. regule, 1933 §i urm.
Aplicarea pedepselor,
Arbitru liberul arbitru, 104--129. Arnie ca circumstanta agravanta, 1056. Atenuante, vezi circumstante atenuante. Atenuante scuze, 1092. Atenuarea pedepselor, 1972 i urm. legea Berenger, 204 §i urm. Auburnianfi inehisoarea, 1789. A utori sau coautori i complici ; 1256-1259 ; 1264-1266 ; 1277._
Avort, tentative, 435-437. Baroul, imunitatea lui, 302. Bätaia ca pedeapsa, 1598-1629, 1586, §i Addenda, pag. 578 §i 579.
Milli*,
641.
!Wenger, legea Berenger, 2043-2052. Bertillonagiul sau identificarea antropometrica, 1254: Betia. Pericolul alcoolismului i propuneri de combaterea
Iui 681-689; vechiul drept, 689-692; trei cazuri trebue distinse in legea noastra, 693-699 ; betia partiala, 700 ; formeaza cestiunea separata la jurati, 704.
Bigamia, infractiune momentana, 936. Valuta, 92-94 ; 1415 1419 §i 1818-1819. Calculul pedepselor, 1933 §i urm.
Cantitatea ca circumstanta agravanta, 1059-1063. Capitulatiunilor, regimul, 323-333. Cauze de neculpabilitate, 594 §i. urm.; deosebirea lor de faptele jus-
tificative, 867-871; deosebirea de scuzele absolutorii, 1091.. Cazierele judiciare, 1241. Celular, regirnul, vezi penitentiare. Cheile mincinoase, 1054-1055.
Circumstantele in care se comit infractiunile, 1016. Distinctiunea
intre ele §i intre elementele constitutive, 1016-1018. I. Agravante. a) Anterioare, precugetarea i pandirea,
615
1021 1029; b) Concomitente, cauza,
1030 ;
persoana,
1031-1037; locul, 1037-1042; timpul, 1042-1045 ; cali-tatea, 1045 ; pluralitatea infractorilor, 1046-1051 ; efractiunea, 1051; escaladarea, 1052 si 1053; cheile mincinoase, 105-1- si 1055; arme, 1056; srthimbarea portului, 1057; instrurnentul executarii, 1058; cantitatea, 1059-1063; intamplarea, 1063 ; c) Posterioare, consecintele infractiunei,
1064-1069; circumstantele agravante in concurs cu atenuante, 2030-2043. II. Atenuante. Deosebirile intre ele i intre scuze, 1116; sexul, 1119; lipsa complecta de cultura, 1121. Importanta materiei, 1973. Statistica, 1972. Istoric, 1975-1994. Apreciarea institutiunii, 1985-1995. Aplicarea lor in materie criminala, 1998-2008 in materie corectionala, 2010-2018 .si Addenda, p. 580 ; in materie de contraventiuni, 2018-2023,
1237, 1931, 1922. Aplicarea relativ la pedepsele alaturate, 2024-2030, 1925 Circumstante atenuante la contumace, 2006. Circumstantele atenuante la legile speciale, 2007. Circumstante atenuante la militari, 2008. Clasificarile infractiunilor, 879 si urm.: 1) Sub raportul gravitatii crime, delicte i contraventiuni, origina diviziunei si importanta ei, 879 883. Criticarea diviziunii, 886-890; Interesele diviziunii 891 ; nu are insa criteriu tii ntific, 893 897 ; cri ma pedepsita corectional, controversa, 897-904.; infractiunile prevazute prin legile speciale, delictele contraventionale, 904-907. 2) Sub raportul executarii materiale: a) Actiune i inac-
tiune. Istoric, 939-915; astazi exista infractiuni de inactiune, dar regula nepedepsirii nerevelarii sau complicitatea negativa ne admisa, 915-921; Cauza exagerarii legii moderne
i
calea pe care trebue sa mearga legiuitorul,
921-924. Interesul diviziunii; b) Momentane si continue. Contestarea acestei diviziuni, origina ei, continuitatea moralä, controversele, interesul deosibirei; o) Simple si de obicei, 964 si 965. Cele de obicei putin numeroase, 966. Cand exista obiceiul, 967, 968. Interesul practic al diviziunii, 969; d) Flagrante i neflagrante. Defmitiunea infractiunilor flagrante, 971 ; diviziune veche dar azi putin interesanta, 972-976. e) Intentionate t i neintentionate, 976.
616
3) Sub punctul de vedere al obiectului. a) Contra interesului public or privat, 978-981. b) Po litice, de drept comun, electorate, de presA, 981 si urm. Interesele diviziunii, 981-988; greutatile de aplicare ale diviziunii si incercArii de solutiune a problemei, 990-1000; infractiunile electorate, 1003 si 1004; Infractiunile de presa, 1005 si 1006 ; materia intractiunitor politice nu e complect lamuritd;
c) Infractiuni prevazute de Cod. penal si infratiuni prevazute de legi speciale. Codicele penal roman; confectionarea lui, 213 226 si prefata p. VII, nota 1. Complicitatea; deosibirea ci de coparticipare, 1256 1259. Etimologie ; 1260; deosibirea de copexitate, 1261 ; definitiunea,
1262: distinctiunea intre complici si coautori, 1264 1266 si 1277. Istoricul complicitatii, 1267-1277; Infractiunile comise de multime, 1278; Conditiunile complicitatii, 1284 si urm. a) Sa fie vorba de o infractiune ; nu exista complicitate de sinucidere, 1284; b) Infractiunea sa fie o crima sau un delict, 1294-1298. 0) SA existe intentiunc, 1296-1307; d) Complicitatea trebue sA se indeplineasca in unul din modurile prevazute de lege, 1307; nu poate exista la infractiunile de inactiune, 1308. Complicitatea negativA, 920, 1309-1311.
1) Complicitate anterioard, 1312 *i urm. vezi agentii provocatori. Provocarea calificata, 1317 si urm. Provocarea simplA, 1323 *i urm. Alti complici anteriori afara de agentii provocatori, 1336. 2) Complicitate concomitentd, 1337 si 1138. 3) Complicitatea posterioard, tainuirea si gazduirea, 1339-1345. Pedeapsa in materie, complicitate ; sistemele posibile, 1345 1352. Pedeapsa cornplicitAtii anterioare. egalitatea de pedeapsA, 1352-1377. Pedeapsa complicitatii concomitente, 1377 si urm. Influenta agravantelor autorului principal asupra complicilor, 1382 1391. Agravanta complicelui, 1392 si 1395. Tainicile luari, 1396 1398. Raptul, 1399; Complicitatea indispensabild, 1404-1408 ; Cornplicitatea la complicitate, 1409 si 1410; Complicitatea la tentativA, 1411 ; Marturii in duel, 1413; Instigarea la instigare, 1414 ; Cainta, 1415-1419. Pedeapsa complicitatii posterioare, 1419 s>i urm. Istoric, 1419-1424; GAzduitorii, 1427
617
si 1428 ; Tainuitorii, 1429-40. Tainice luari, tainuire, 1438 ; Complicitate corespectiva, 1440-1450. Rixele, 1450-1452. Complimentare pedepse, 1650-1654 ; 1925 ; cu circumstante atenuante, 2027-2030. Complotul, infractiune continua, 939. 2043. Concurs de circumstante agravante cu atenuante, 2031 Concurs de infractiuni, vezi : carnal §i recidiod. Condamnarea conditionalA, 2043-2052. Conexitate, deosebirea de complicitate, 1261. Confiscarea, 1895 si nota.
Conflscarea generalà a bunurilor, 1559
1576 ;
1899; Speciala,
1930 1932. Conflictul legilor penale Consecintele
in timp or in spatiu, vezi Legea penald.
infractiunii ca circumstanta agravanta, 1064-1069. vatarnate nu e fapta justificativa, 864.
Consimtimantul partii
Constrangerea, 734 si urm. a) Fizica nu se pedepseste, 736 si 737 ; b) Morala altadata se pedepsea, acum insa nu se
pedepseste, 738-749; Constrangerea prin foame 749-758. Alte cazuri de constrangere morala, 758-764; baza legala a constrangerii in legea romana, .765 773 si p. VII-a, noata 2-a , din Prefata. ConstrAngerea corporalA, 1955-1971. Contractul social fundament al pedepsii, 46-48. Contraventiuni, vezi Clasificarea infractiunilor cornise in tara streina, 313 ; Tentativa de contraventiune, 449 ; complicitate, 1294, 1295 ; cumul, 1141, 1142 ; recidiva, 1235-1237. Prescriptiunea pedepselor 2070 ; circumstante atenuante 2039. Contumace.
2098 ;
Prescriptiunea condarnnarilor civile, 2084; Gratia, prescriptiunea pedepsii, 2073; circumstante atenu-
ante, 2006. Coparticiparea §i
complicitatea, 1256-1259 si 1264 1266, 1277,
1281, 1282, 1284, 1286, 1289. Corectiuna, dreptul de corectiune, 1612, nota 4. Corectionale, pedepse, 1876 si urm. Corp orale, pedepsele, 1589-1629 si addenda la fine, p. 578 si 579. Corporatiunile, vezt persoanele morale. Crime, vezi Clasificarile infracfiunilor comise in strainatate,
315 ; Tentativa, 413, 432-437 ; Complicitate, 1294 1298 ; Cumul, 1138-1139 ; Recidiva, 1216 si urmatoarele ; Prescriptiun ea, 2070.
618
sau gresala, 554 si urm.: Regula qui in re illicita, 558
Cu Ipa
562 ; Uciderea unei persoane in locul alteia, 562-568; Uciderea prin alt mijloc, 568 ; gresala mediata, 569-570 ; responsabilitatea comitentului, 571 ; compensarea greselelor, 572;
motivul pedepsirei infractiunilor neintentionate, 573-579; indulgenta jurisprudentii, 579. Gresa1a provine din eroarea de drept or de fapt. Vezi aceste. nume. Cauzele care inlatura culpa sau dolul : I) constient, II) con.strdngerea,.
III) Exereilarea dreptului or trnplinirea datoriei. Vezi aceste nume.
1024 si urm. Concurs ideal de infractiune, 1125; infractiune complexa, 1129. Diferitele sisteme, 1133
Cumul de infractiuni, 1136 ; 1148 ;
istoric, 1136 si 1137. Regulele de aplicare, 1138
caracterul cumulului, 1148; pedepsele accesorii complimentare, 1153 si 1154.
8i
Dactiloscopia, 1255. Degradarea civick 1868-1872; 1858, 1867. Delicte, vezi Clasificarea infractiunilor. Delicte comise in strainatate, 315. Delicte. Complicitate, 1294. Delicte contraventionale, 904 907. Delicte. Cumul, 1138. Delicte flagrante, 971-975. Delicte. Prescript. 2070. Delicte. Recidiva, 1216 si urrn. Delicte. Tentativa, 438-448. Dementa,
vezi Nebunia, 1139.
Desistarea la tentativa, 415-419. Despägubirile civile, 1901, 1948, 2101
si 2114; prescrierea lor,
2082-2085. Detentiunea, 1863-1868. Detentiunea preventivk 1950. Determinismul i liberul arbitru, 104-129. Diviziunile infractiunilor, vezi Clasifiedrile Diplomatied imunitatea, 303 306.
infractiunilor.
infractiunile la care exista, 508-510; Importanta dolului sau intentiunei, 510 si urm. Vezi Intenfiunea.
Dolul,
Dovedirea irnputarii, 860. Dreptul penal, definitiune,
1-5 si 8; Numirea lui, 6 si 7 ; Utilitatea studiului, 9-12 ; Impartirea materiei, 234-237.
619 Dreptul de profesiune, Duelul, Duelul,
exercitarea religiunii, etc., 859.
861, 862.
märturii In duel, 1113. Durata, abuzul pedepselor de scurta duratd, 1886, si Addenda. Educatiunea, influenta sa asupra criminalitatii, 115 119. Efractiunea, 1051. Egalitatea pedepselor,
1577 si urm. Vezi Pedeapsa, lit. c. Vezi si Addenda, pag. 576. Elementele infractiunei, vezi Infrac,Uunea. Epilepsia larvatä, 63, 69, 72, 76. Ereditatea cauzd de criminalitate, 109-115. Eroarea de drept si de fapt, 582-594. Erorile judiciare, 1590. Ertarea nu e o faptd justificativd, 865 si 866;
Ertarea in caz
de adulter, 2121. 1052-1053; provocarea prin escaladare, 1109. si urm. Perioada neresponsabilitätii pAnd la 8 ani
Escaladarea, Etatea, 597
deplini, 608-612; a responsabilitdtii Indoioase, 612-616; a responsabilitatii reduse, 616-619; a responsabilitätii depline, 619 si 620; pedeapsa minorilor, 621-635; pericolul criminaIitäii minorilor i mdsuri1e de indreptare, 635-641 ; etatea inaintata, 641; inchiderea minorilor infractori färd pricepere, 614, 615, 1951, 1952, 1205. unui drept sau profesiuni or religiuni admise, aparä de pedeapsa, 859.
Exercitarea
.
Exteritorialitate, 3 13. Exträdarea, 333-350. Fapte justificative, 773
si urm., deosibirea intre ele i cauzelede neculpabilitate, 867-870. Filozofia, introducerea filozoficd, 13 si urm.; contestarea dreptului de pedepsire al societatii, 15 i 16; diferitele sisterne pentru fundamentul dreptului de a pedepsi, 17; sistemul
rdzbundrii, 18-32; sistemul utilitd,Ui sociale, 33-46; sistemele contractuale, 46-48; sisteinul justitiei absolute, 49-50 ; sistemele mixte, 51-54 ; sistemul apcirdrii sociale i §coala pozitivista penala, 55-176; terza scuola, 177-178; uniunea internationald de drept penal, 179. Flagrante,
vezi clasificarile infractiunilor.
Flagrantul delict de adulter constitue provocare; conditiunile ce-
rute de lege, 1110-1115.
620
749-758. calitatea de functionar, circumstanta agravantd, 1033-1035, 1580. Fundamentul dreptului de a pedepsi, vezi Filosofia. Foamea,
Functionar,
Gazduirea,
infractiune de obicei, 1340; pedeapsa Vizduirei 1427,
1428, 1435.
2085 2106. GrepIa, vezi Cul pa. Gratia,
Identificarea antropometricg, 1 254. Ignoranta Ignoranta
de drept nu apard de pedeapsd, 587-594. de fapt apara, 582-587.
Imunitatea baroului, 302. Imunitatea diplomatick 303-306. Imunitatea parlamentark 301. Incapacitati rezultand din pedepse, 1925. 'Inchiderea minorilor färã pricepere, 614, 615, 1951, 1952, 1205. Inchiderea nebunilor, 1953. Inchiderea vagabonzilor i a altor persoane, 1955. Inchisoarea corectignala, 1877-1886. Inchisoarea politieneascN, 1927-1928. Inchisoarea preventiva, 1950. Inchisori i regimul lor, vezi Penitentiare. Inchisoarea pentru datorii, 1955-1971. inconeienta, 595 si urm. Individualizarea pedepsei, 1978. Infractiunea. De fin itiu n ea, 238-250. Neextrddarea infractorilor po-
litici, 344. Elemente, 350 si urm.: 1) Subiectul activ, 351 366. Persoanele morale, 360 366 ; 2) Obiectul pasiv al infractiunii, 366-369; 3) Actiunea sau inactiunea, 369-371 ; a) Elementul material ; acte preparatoare, 371-400; acte de executare, 400-406 ; Tentativa, 406-456 ; infractiunile sdvarsite dar neisbutite, 456-471; infractiuni imposibile, 471 499 ; b.) Elementul imaterial, 499 si urm. Dolul, 582 554 ; Gresala sau culpa, 554-582; Ignoranta de fapt, 582 587 ; ignoranta de drept, 587-594; Cauze care inldturd dolul sau culpa, 594 si urmatoarele; Etatea, 597-671 ; Neibunia, 642-681 ; Betia, 681-707; Somnambulismul si ipnotismul, 707-716 ; Surdomutism, 716-722; Mania, 722 727 ; Amor, 727-734 ; Constrangerea fizica i morald, 734 773 ; Faptele justificative, 773 si urm. ; Legitima aparare,
621
775-835 ; Ordinul legii sau al autoritatii legitime, 835 859. Dreptul de profesiune, 859. Infractiuni de actiune si de inactiune,
vezi Clasificarile infrac-
tiunilor, 909-924; nu poate exista la ele complicitate, 1308, Infractiuni, clasificarile lor ; vezi acest cuvant. Infractiuni colective si concurente, 976. Infractiuni complexe, 1129. Infractiuni continue i momentane, 925-963 ;
vezi Clasificdrile-
infractiunilor. Infractiuni electorale, vezi Clasificdrile infractiunilor. Infractiuni flagrante si neflagrante, vczi Clasific. infr. Infractiuni imposibile, 479-499. Infractiuni pasionale, 727-734. Infractiuni pluralitatea, 1022-1023. lnfractiuni politico si de drept comun, vezi Clasificdrile infract. Infractiuni de presä, vezi Clasificdrile infractiunilor. Infractiuni preterintentionale. Vezi Culpa. Infractiuni sävarsite dar neisbutite, 456-471. Infractiuni simple si de obicei. Infractiuni. Vezi acest cuvant. Infractiuni. Circumstantele in care se comit infractiunile: vezik
acest cuvant. Infractiuni. Cumul de infractiuni: vezi acest cuvant. Infractorul nascut, 91-96. Infractorul nebun, 101. Infra ctorul de obicei, 97. Infractorul de ocaziune, 96. Infractorul pasional, 100 ; confr. infractiunile pasionale, 727-734. Inlocuitorii pedepsii, 1462-1468. instigarea, la instigare, 1414. Intâmplarea, cu circumstanta agravanta, Intentiupea :
1063. Cand exista, 508-510 ; Cauza importantei sale, 510
Recunoscuta totdeauna, 511-512 ; efectul lipsei sale 513 514 : a) Intentiunea singura nu se pedepseste; cauza nepedepsirei, 517-524. Istoric, 524 i urm.; b) Unita cu actepreparatorii nu se pedepseste, 530; Unita cu acte preparatorii se pedepseste, 531 si 532; importanta intentiuneif recunoscuta de cei vechi, 534-539; Scopul sdu, mobilut diferd de intentiune, 539-543; Rezultatul lipsei de intentiune, 545-549 ; Carld se cere intentiunea, 549-553 ; In-
622
fractiuni intentionate si neintentionate, 976; Intentiunea se cere ca o conditiune la complicitate, 1298-1307. Interdictiunea corectionalà (a unor drepturi), 1887-1889. Interdictiunea legard, 1856-1858, 1867. Intinderea legii penale in timp i in spatiu: vezi legea penald. Intreruperea 5i. suspendarea prescriptiunei pedepsii, 2074-2080. Introductiunea filozoficd, 13 180.
introductiunea istoricd, 180-231. Vechiul drept penal francez, 187-197; Dreptul intermediar, 197-199; Dreptul actual in vigoare in Franta si parerile asupra lui, 199-206; Dreptul penal roman inainte de 1865, 206-213; Prepararea actua-
lului godice penal roman, 213-226, si Prefata p. VII, nota 1-a ; Modificarile lui, 226-232. Legile penale ale Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei. Inviolabilitatea suveranului, 299 si 300. lpnotismul: vezi somnarnbulismul. lrlandez, sistemul, 1790 si Addenda, p. 577. Istoria dreptului penal. Vezi introductiunea istoricd. Justitia absolutä, fundament al pedepsii, 49-50. Legea Bérenger, 2043-2052. Legea penall. Intinderea ei in timp, 250-258; Conflicte relativ
la incriminare si pedeapsa, 254-267; relative la procedura penald, 267-279; relative la prescriptiune, 279-288. Legea penalä. Intinderea in spatiu, 288-349. Infractiunile comise in Romania, 289-309; infractiunile comise in straindtate, 309-323; comise in tdrile necrestine, 323-333; extradarea, 333-350. Legislatiuni penale strdine, 233. iLegitima aparare. Istoric, 775-782; definitiunea, 782; conditiuni,
783 si urm.; atacul dela autoritate, sistemul Curtii de Casatiune francezd si romand, combaterea lui, 790-802; se poate exercita contra oricarei persoane, 802-805, i in favoarea oricarei persoane, 805 si 806; legitima aparare
rqlativ ta bunuri nu existd, 806-816; relativ la onoare exista, $16 si 817 i uciderea unei, alte persoane, 818 ; pro-
vocarea nu exclud6 legitima aparare;, flagrantul delict, 819-823. Limita legitimei aparari, 824. Cazuri speciale de legitima apdrail; 0 'Escaladatbrul nocturn, 827-831 ; 2) parare de farturi cu viotentd, 83V; 3) Provocarea prin stluire, 8324 Liberarea conditionald, 1807-1814.
623 Lombroso §i opera sa capitala L'uomo delinquente, Locul ca circumstanta -agravanta, 1037-1042. Mania.
59-64.
Istoric, 722 si 723. Scaderea de pedeapsa, 724 ; omorurile
pasionale, critica juratilor, 724-727. Pedepsirea da bune rezultate, 733. Marturii in duel, 1413. Marturie mincinoasa; tentativa, 448. Maximum Minimum
pedepselor, sustinerea lui, 1990 si Addenda, pag. 580. pedepselor, combaterea lui.
Minoritate,
vezi date.
Militari, Circurnstante atenuante, 2008. Mituitorii, 1330. Mixte; sistemele mixte asupra fundamentului pedepsii, 51-54.
stinge pedeapsa, 2119; Pedeapsa cu rnoarte, nu e legata cu principiile politice, 1664-1689. Argumentele lui Beccaria,
Moartea
1689-1702. El admite pedeapsa cu moarte in materie politica 1702-1706. Argumente contra pedepsii cu moarte 1707-1723. In favoarea pedepsii cu moarte, 1723 1759; Citarea partizanilor si adversarilor pedepsii cu moarte 1760-1765. Concluziune, 1766 si 1768. Legislatiune cornparata, 1769, si Addenda, pag. 577. Moartea condamnatului la amenda, 1903-1907, 2119. Mobilul sau seopul, 539-543 : difera de intentiune. Moralizatoare, pedeapsa trebue sa aiba aceasta calitate, 1591-1592. Munca silnica, 1851-1858. flebunia, 642 si urm. 1. In timpul comiterii infractiunei, apara
de pedeapsa, 656-670. Dupa comiterea infractiunii a suspenda judecata 670 si urm. Inchiderea nebunilor, 1953. 'Nebunia morala,
63, 69, 643.
vezi intinderea legii penale in timp. Obicei. Infractiunile de obicei. Vezi Clasificarile infracjiunilor, 964-965. Obicei; infractorul de obicei, 97. Obiectul pasiv al infractiunilor, 366-369. Ofensarea bunelor moravuri, pedeapsa trebue sä evite ofensarea bunelor moravuri, 1594 si urm. Vezi cuvantul pecleapsd lit. g. Omoruri pasionale, 724-727, 733, vezi si 100. 9 Ordinul legii sau al autoritatii legitime, 835 si urm. Orice infractiune s'ar colnite e-apärare de pedeapsa, 837 ; Cand ordirhil Neretroactivitatea,
624
autoritdtii legitime e ilegal ; Controversd; sustinerea apardrii de pedeapsa, 839-852. Jurisprudenta Curtii noastre de casatiune 853 859. Paricidul nu este scuzabil, 1106 si 1107. Parlamentard imunitatea, 301. Pasionaje ilifractiuni, 727-734, confr. 100. Patronare, societati, 1814 si 1815 si Addenda, p. 577. Pedeapsa. Definitiune 1454 ; Etimologie, 1455. Nu orice sanctiune e pedeapsa, 1456; Rolul pedepsei, 1457 1475 ; Calitatile pe-
depselor : a) Proportionatd eu inf racliunea; istoric, 1477 1503. Procesul Damiens 1508 ; Beccaria, 1504 si urm. Tortura
combdtutd, 1506-1512 ; Blandetea pedepselor sustinuta de Beccaria si efectele operii sale, 1512-1520. Incercarea de rezistenta contra curentului beccarian, 1520. Exemplu de exagerara tendintei de indulcire, 1524. Greutatea proportiondrii pedepsii, 1531. Pericolele severitatii pedepselor 1533-1536. Pericolele indulgentii, 1537 1542 ; Trebuc a
tine seamd de starea de civilizatiune a poporului, 1543 ; b) Personald, 1550 si urrn. istoric, 1551 1 559 ; Confiscarea generald a bunurilor, 1559-1576 ; c) Egald,1577 §i urm.. Explicarea regulei, 1577-1580 ; Istoric, 1580-1586 ; Egalitatea modernd este in lege, nu Insd in fapt, 1587; d) Re-
parabild, 1588
1590 ; e)
Moralizatoare, 1591-1592;
f) Publicd,1593; g) Sd nu of enseze &mete moravuri,1594§i urm. Pedepsele corporale, 1598-1629. Clasificarile pedepselor 1630 i urm. ; Micsorarea i agravarea pedepselor, 1971 si urm. ; incetarea pedepselor, 2052 si urm. ; Calculul pedepselor,1893 i urm. Regule de aplicarea pedepselor 1933 si urm. ; individualizarea pedepselor,.1978. Pedepse fixe, 1993
1996. Suspendarea pedepsii, legea Berenger, 2043-2052.. Pedepsele, Calculul lor, Nr. 1933 i urm. Pedepse corectionale, 1877 si urm. Pedepse criminale, corectionale si de simpld politie, 1632-1637.. Pedepsele criminale, 1660 si urm. Pedepsele, diferitele pedepse. Vezi numele lor. Pedeapsa, inlocuitorii sdi 1462-1468. Pedepse maximum 0 minimum, daca trebue sd existe in legislatiune: Pedepse nedeterminate, 1779-1780. Pedepse pecuniare, vezi amenda. Pedepse perpetue i timporare, 1646, 1771--1778.
625
Pedepse politice de drept comun mixte, 1638-1646. Pedepse polifiene0i, 1920 si urm. Pedepse principale, accesorii i complimentare, 1657-1644, 1925. Pedepse privative de viata, libertate si de bunuri. Pedepse de scurta durata; abuzul lor, 1886 si Addenda p. 578 si 580.
Penitentiare; Diferitele sisteme, 1781 si urm. a) Inchisoarea In comun, 1784-1787 ; b) Inchisoare celulara, 1787-- 1789 si 1791 ; 1839 1843 ; 1592 ; c) Inchisoare auburniana, 1789 ; d) Sistemul irlandez, 1790. Istoria inchisorilor, 1792-1800. Istoria Inchisorilor in Rómania, 1801-1807. Liberarea conditionala, 1807-1814. Societatile de patronare 1814 si 1815. Rezultatele regimului inchisorilar, 1816-1849 ; 1591, 1592 si Addenda p. 577 si 578. Pensilvanian, sistemul, 1787-1788. Peremptorie, scuze, 1072 si urm.
Persoana, ca circumstanta agravanta, 1031-1037; 1578-1580. Personalitatea pedepselor, 1550 si urm. Persoanele morale, ca subject activ al infractiunei, 360 366 ; ca obiect pasiv, 367. Pluralitatea infractorilor, 1046-1051 ; 1256 si urm. Vezi corn-
plicitatea. Pluralitatea infractiunilor, 1022 si 1023 ; cumul i recidiva; vezi aceste cuvinte. Pozitivistg, §coala penala : vezi scoala pozitivista penala. Premeditarea §i pândirea, 1021-1029.
Prescriptiunea, pedepselor, 205a si urm. Aprecierea ei, 2055 2084 : Istorie i legislatiune comparata, 2065-2068. Intinderea, 2069 ; Timpul cerut de lege, 2070-2074 ; Intreruperea suspendarea, 2074-2079; Efecte, 2080-2081 ; Prescriptiunea condamnatiunilor civile, 2082-2085. Proportionarea pedepselor cu infractiunea, 1477 si urm. Provocarea in caz de injurie nu este fapta justificativa 863; nu exclude legitima aparare 819. Provocarea, 1093 si urm. prin vi9jente fizice, conditiuni, 1098 1096 ; paricidul i uxoricidul nu sunt scuzabile, 1106-1108,
provocarea prin escaladare, 1109; prin flagrant delict de adulter, 1110 1115. Efectul provocarii, 1115. Provocarea ca o complicitate simpla i calificata: Vezi Agenti provocatori. Publicitatea pedepselor, 1593; 1946. 50195
40-
626 Raptu, infractiune momentand, 936. Räsbunarea, fundament al dreptului Reabilitarea 2122-2140.
de a pedepsi, 18-32.
Recidiva, 1167 §i urm. Definitiune §i etimologie, 1170 ; istoric, 1176 1180 ; conditiunile recidivei, 1182-1214 ; efectele §i pedeapsa recidivei, 1215-1235, 1822 §i. urm., do vada recidivei, cazierele judiciare ; identificarea antropometricd, dactiloscopia, 1238 .1255. Recluziunea, 1159-1163.
inchisorilor, vezi Penitenfiare. inviolabilitatea, 299 300. Reparabilitatea pedepselor, 1588 1590. Responsabilitatea morald, 161 §i 162. Responsabilitatea sociald, 163. Conceptiunea pozitivistd, 164 166. Retroactivitate, vezi Legea penald. Regimul Regard,
Revizuirea, 2120. Rixele, 1450-1452. Sanctiunea penald, element
constitutional infractiunei, importanta lui, 871 §i 872; dificultatea distinctiunii intre .sanctiunea civild §i penald, 875. Sanctiunile disciplinare nu dau faptei caracter de infractiune, 476. Schimbarea portului, ca circumstanta agravantä, 1057.
55-176. Operele principale $i naterea ei, 56-59. Lombroso §i opera L'uomo delinguente,
ccoala pozitivistà penard,
59-64. Criticele %cute teoriilor lombrosiane, 64-74. Discutarea lor, 74-78 ; principiile antropologiei penale, diferite genuri de infractori, 78 104. Cestiunea liberului arbitru §i a fortelor care lucreazd asupra vointei, 104-129. Discutiunea asupra preponderentei fortelor care lucreazd asupra vointei ; coala numitd franco-belgiana, 129-138 ; criticarea coalei pozitiviste pentru negarea liberului arbitru §i raspunsul la criticd, 138-161. Combaterea notiunei de responsabilitate, 161-167. Consecinte practice ale teoriei §coalei pozitiviste penale, 167-176. Scopul sau mobaul, 539-543; difera de intentiune. Scopul la tentativa, 420 421 ; vezi i Addenda, vol. II, cele scrise ca addogare pentru pag. 654, nota 2-a. Scuze, 1070 §i 1071. a) Absolutorie, diferite motive, 1072 §i 1073; delatorul, 1074-1081 ; tainicile luari, 1082-1088 ; dojenirea superiorului §i intinderea de catre jurisprudentd
627
a acestui drept, 1089 si 1090. Comparare intre scuzele absolutorii si cauzele de neculpabilitate, 1091. b) Atenuante, speciale si generale, 1092. Sentintele nedeterminate, 1779-1780. Sinucidere, 1119 §i 1120, nu exista tentativa, 413 ; nici compli-
citate, 1284. La tentativa am omis sa spunem acest lucru, insa el rezulta din conditiunea ceruta la Nr. 413. Sistemele, in privinta fundamentului dreptului de a pedepsi, vezi cuvântul Filozofie. Somnambulismul §i ipnotismul, 707 si urm.; atrage nepedepsirea, 712 si 713 ; pedepsirea in caz de negligenta, 714. Societatile de patronare, 1814-1815.
Straini, infractiunile comise de straini, vezi Legea penald. Subiectul activ al infractiunii, 351-366. Substitutivii pedepsii, 1462-1468.
istoric, 716-719 ; infractiunea comisa de surdomut se pedepseste, 720-721.
Surdomutismul,
Suspendarea pedepsii. Legea Berenger,- 2043-2051. Suspendarea prescriptiunei pedepsei, 2076-2080. Tainicile luäri, 1396-1398, 1438. Thinuirea, 938, 1340-1345, 1429-1437, 1439. Tentativa, 406 si urm. Definitiunea, 407 ; Conditiunile, 408 .5 i
urm; A) Inceput de executare, 408-410 ; B) Intentiunea, 411-412 ; C) Crima sau delict, 413; D) Curmare involuntara a executarii, 414-422; Pedeapsa tentativei, 422-432 ; Tentativa de crima, 432-437 ; Tentativa de delict, 438 449 ; Tentativa de contraventiune, 449 ; Critica legislativa, 450-456 ;
Infractiuni savârsite, 456-471; Infract. imposibile, 471-499; Tentativa de complicitate, 1412 ; Marturie mincinoasa, 948 ;
Tentativa de avort, 435-437. Terza scuola, 177-178. Timpul ca circurnstanta agravanta, 1042-1045. Tipul criminal, 65-68, 74, 75, 78, 79. Tortura, Suprimarea ei, 1505-1512. Uniunea internationalä de drept penal, 179.
Utilitatea, ca fundament al pedepsii, 36-46. Uxoricidiul, nu e scuzabil, 1108. Vagabonzi, 1056, 1057, 1954.
77,
0 w
CC
a.
PRETUL L-EI 10
Cursul de PeoCedurà Penalä va apäreA in luna Noemvrie a acestui an. L
