1. Arhitectura inginerilor (arhitectura fierului şi a sticlei) . Crystal Palace – primul simbol al lumii moderne. Expoziţiile internaţionale internaţional e din perioada 1851-1900 de la Londra şi
Paris. Galeria de maşini, arh. Ferdinand Dutert, ing. Victor Contamin, Paris, 1889. Turnul Eiffel – triumf uluitor al tehnicii la sfârşitul secolului al XIX-lea, Paris, 1889.
Unii istorici privesc evoluţia arhitecturii moderne ca un eveniment social, şi susţin ca s -ar fi dezvoltat în urma revoluţiilor sociale şi politice.Alţii văd arhitectura moderna ca fiind pornită de dezvoltarea tehnologiilor şi a industriei, şi astfel prin accesul la noile materiale precum sticla, oţelul şi betonul a dus la apariţia noilor tehinici de construcţie a clădirilor ca parte componentă a revoluţiei indu striale. Un promotor al construcţiei în fier a fost Henri Labrouste - autorul – operă cu faţade celebrei Biblioteci Sainte-Genevieve din Paris, – clasice, dar cu ineriorul revoluţionar, realizat graţie unei structuri metalice elegante de fier, de la fundaţii şi pînă la acoperiş. Această structură combină pilaştri de piatră, autorul izbutind izbutind să reducă la minim punctele de sprijin ale sălii de lectură Labrouste a mai realizat pentru Napoleon al III-lea, Biblioteca Împerială, devenită Biblioteca Naţională din Par is- considerată capodoperă în opera arhitectului. Biblioteca prezenta un program cu totul deosebit: rafturile de cărţi se găseau chiar în sala de lectură, depozitul devenind centrul întregii compoziţii. Interioarele sălilor de lectură erau acoperite de cupole de teracotă şi luminate printr-un ingenios sistem cu nervuri din fier acoperite cu sticlă prevăzute cu mari luminatoare. Utilizarea fierului şi a sticlei a conferit celor două biblioteci o nouă spaţialitate a vastelor interioare, în care subţiri coloan e metalice susţin cupolele - luminatoare ce se pierd în interioare de largă continuitate spaţială. Combinaţia sticlă -oţel dădea posibilitatea unei luminări masive a spaţiilor interioare. Arhitectura inginerilor a început odată cu Crystal Palace , , Londra, realizat de grădinarul Joseph Paxton şiinginerul Charles Fox, care avea mai mult valoare de manifest, decît arhitectonică; a fost proiectat timp de 8 zile, avînd la bază metoda ridicării serelor; a ieşit cîştigător la concursul cu 245 participanţi și a fost terminat într-un timp record - elementele prefabricate au fost montate în mai puţin de 4 luni. Construcţia creată pe baza modulului planimetric (2,44m) cu latura de 7m, era
caracterizată de alternanţa a 5 nave principale de mari dimensiuni şi alte spaţii m ai mici. La nivelul superior, se aflau galerii legate transversal. Învelişul clădirii constituia cc.93 mii m² de sticlă. Dacă problema ventilaţiei a fost rezolvată, acumularea căldurii crea mari dificultăţi. Expoziţiile universale au devenit locul experimentării ideale pentru noile tehnici de construcţie. După triumful primei Expoziţii Universale de la Londra (6mln de vizitatori)s-a deschis o primă Expoziţie la Paris - Le Palais de l‘industrie de Viel, construit cu această ocazie.Pînă la sfîrşitul secolului expoziţiile universale se succedau în cele două capitale. „ La Gallerie des Machines” a a fost construită de arhitectul Ferdinand Dutert şi inginerul Victor Contamin pentru Expoziţia Universală din Paris din 1889 - era un vast complex dinamic, lumin os, cu dimensiuni uriaşe, de 115*420*45m, acoperit cu 23 de arce îmbulonate, cu 3 cerniere. Articularea mobilă a arcelor la fundaţii, permitea absorbirea dilatărilor generale de variaţiunile de temperatură. Interiorul ritmat de arce gigantice, care păreau a se sprijini într-un punct, i-a impresionat profund pe vizitatori. Galeria Maşinilor nu a fost numai încăpere pentru a demonstra mecanisme, ea însăşi era „mecanism expoziţional‖. A fost demolată în 1910. Turnul Eiffel –maxima împlinire a inginerilor; avea 300m înălţime,era în 1889 cea mai înaltă construcţie din lume.Realizat de către Gustave Eiffel pentru Expoziţia Universală de la Paris; printre 107 de proiecte propuse, cel prezentat de echipa lui Gustave Eiffel a cîştigat.Turnul comemora un secol de la Revoluţia Franceză.Fundațiili turnului e s -au realizat la cîţiva metri sub nivelul stăzii, fiind finisate în 5 luni. Pe fundaţii au fost aşezaţi 16 pilaştri de sprijin şi pe fiecare 4 din aceştia s -a fixat cîte un pilon, care formau baza nivelelor superioare ale turnului. Pentru a ridica primul nivel,constructorii au utilizat schele din lemn şi cricuri hidraulice. Într-un timp record-2 ani, 2 luni, 5 zile-la 31 martie 1889, întreaga construcţie a fost finisată, iar Eiffel a fost distins cu Legiunea Franceză de Onoare. Turnul prezintă peste 18mii piese, cîntăreşte cca.10mii tone. Trebuiesc urcate 1665 trepte pînă în vîrful acestuia, astăzi turnul măsoară 320m cu o antenă radio în vîrf. care poate oferi priveliştea Parisului unui număr de 800 de oameni concomitent.
2.Şcoala din Chicago. Şcoala din Chicago . Importanţa Şcolii din Chicago. Chicago în a doua jumătate a secolului al XIX -lea. Creaţia lui Henry Hobson Richardson. Creaţia lui Wiliam Le Baron Jenney. Creaţia lui Louis Henry Sullivan & Dankmar Adler. Auditorium Building, Chicago, 1886-1889; Wainwright Building de St.Louis, Chicago, 1890-1891; Guarantee Building, Buffalo, 1894-1895; Cage Building, Chicago, 1898; Magazinele Carson, Pirie & Scott, Chicago, 1899-1904. Expoziţia columbiana din 1893 şi urmările ei. ȘCOALA DIN CHICAGO – mişcarece a pus bazelearhitecturiimoderne din 1880 – 1900.În America a avutloc prima încercare de a da structurilormetalice o f ormăarhitecturalăsimplă, economicăşifuncţională. economicăşifuncţională. Aicisafolositceamaiavansatatehnica Aicisafolositceamaiavansa tatehnica de construcţie a podurilorşi podurilorşi a clădirilorindustriale,aufostinventatenoitipuri clădirilorindustriale,aufostinventatenoitipuri de fundaţieşiferestreorizontale, fundaţieşiferestreorizontale, folosindu-se scheletulmetalic. scheletulmetalic.Caracteristic pentruŞcoala din Chicago era faptulcă, problemeleartisticeşifuncţionaleeraurezolvateînstrînsălegătură cu celeinginereşti.
3.
:Stilul Art Nouveau în Belgia, Franţa, Spania, Italia. A
ART NOUVEAU (din franceza - arta n oua) - nume generic al stilului primei
faze a modernismului în arta si arhitectura europeană şi americană la sf.sec.19 – sf.sec.19 – înc.sec.20, fenomen fenomen complex ce a constituit o punte netă între civilizaţia veche şi cea nouă. In diferite tari sunt acceptate diverse denumiri : denumiri : Belgia - "Art Nouveau" / "Style coup de fouet" / "Ligne belge" Franţa - "Art Nouveau" sau "Style Guimard",
Austria - "Secession" Germania - "Jugendstil" sau "Neustil",
Italia - "Stile Floreale" sau "Stile Liberty", Anglia - "Modern Style" sau "Studio Style", Scoţia - "Glasgow Style", Spania - "Modernismo "Modernismo", ", Catalonia - "Arte Joven", Statele Unite - "Tiffany Style", Japonia - "Siro-Uma", Finlanda - "Stil Kalevala" Kalevala",, Olanda - "Nieuwe Kunst", Rusia - "Mir Iskusstva" sau "Mодерн "Mодерн", ", România - "Stil Ion Mincu" sau "Neoromânesc". Mulţimea de denumiri nu trebuie să ne inducă în eroare.Apariţia aproape simultană a noului stil in diferite tari demonstrează un fenomen amplu ce a însumat totalitatea totalitatea manifestărilor spirituale.
- LEA CHICAGO ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX -LEA oraşulatinge un ritm de dezvoltareinaltcaurmare a industrializăriiagriculturii. industrializăriiagriculturii. ÎnStateleUnite ,ţinea prima poziţieînmaterie de producţie a fierului, oţelului, maşiniloragricole,mobilei, constituiarăscruceadrumurilorferoviareşicelmai constituiarăscruceadrumurilorferovi areşicelmai mare port interior din ţară. În 1871 dupaincendiu care a distrusaproape tot oraşul a venitcrizacatastrofalăeconomică. din 1873 s -a începutmarele BOOM de afaceri (1880).Multecompanii de construcţii, mai ales aşa -numitele „Buildinguri de afaceri‖, au Caracteristicilestilului: căpătatdimensiunişivitezeuriase.Pragmatismularhite căpătatdimensiunişivitezeuriase.Pragmatismularhitectural ctural era renunţarea la modeleistoriciste, modeleistoriciste, resimţitcaexpresie a mentalităţiipropriedoarlui mentalităţiipropriedoarlui Chicago. căutarea unei noi şi moderne sinteze a artelor, Creaţia lui HENRY H OBSON O BSON RICHARDSON: Antrepozitelemagazinului Antrepozitelemagazinului Marshall Marshall Field – Construcţiedin zidărieportantă, tendinţaspreunitateastilistică, fărăscheletmetalic.Parteruldestinatpăstrăriimărfii, poziţia dominantă a ornamentului, ornamentului, dar nu aplicat ci implicat, esteevidenţiatorizontalşi are apariţiadecoraţiei constructive, goluricaracteristiceclădirilorutilitare.Niveleleurmătoare, tematicanaturalistă: flori, animale, insecte, celedestinatecumpărătorilor, utilizarea liniei ca element de forţă: a) forme concav -convexe ; suntgrupatepeverticalăşisuntcaracterizate suntgrupatepeverticalăşisuntcaracteri zate de formem asive b) forme geometrice. festive în arc semicircular. Nivelul de sus are Art Nouveau-ul in Belgia a fost reprezentat de Victor Horta, Paul Hankar, destinaţietehnică.Clădirea destinaţietehnică.Clădirea se caracterizeazăatîtprinsimplitateamonumentalăşilogicacompoziţi Henry van de Velde.Victor Horta a proiectat locuinte luxoase pt elita industriala si politica belgiana. Constructiile rezidentiale - Hotel Tassel, onală a formelor, cîtşiprinmareaeconomie de decoraţie.
Creaţia lui WILIAM LE BARON JENNEY: Primul „zgîrîienori” modern(Home Insurance Building) – imobil cu zeceetajedestinatbirourilorsocietăţii de asigurare Home Insurence, avîndschelet de oţelînvelitînzidărie cu caracteristoricist, caracteristoricist, toatecamereleluminate toatecamereleluminate la maximum m aximum prinferestremarişifiindtotodatărezistent prinferestremarişifiindtotodatărezistent la foc, a fostridicatînanii fostridicatînanii 1883 – 1885. Lucrarea era primulexemplu de ceeace se vanumimaitîrziu Chicago – Construction, iarautorulei, William Le Baron Jenny, va fi socotitşefulşireprezentantuluneidirecţii socotitşefulşireprezentantuluneidirecţii de dezvoltare a şcolii din Chicago. – un mare magazin cu 8 etaje, prima Leiter Building(1889) Building(1889) – construcţie din lume, în care scheletulmetali sc heletulmetalicc a înlocuitabsoluttoatezidurileportante, înlocuitabsoluttoatezidurileportante, exterioareşiinterioare, exterioareşiinterioare, prima expresiedirectă a osăturiirectangulare, înplasticaexterioară a arhitecturii, ceeace a dustotodată la naşt ereaferestrelormari, orizontale, cevor fi numiteapoi „Chicago Windows‖.
Hotel Solvay, Casa particulara si atelierul lui Victor Horta - au planificare libera, sunt asimilate unor structuri de forme naturale, folosesc pe scara larga metalul si sticla, sunt plastice in solutiile spatial-volumetrice, spatial-volumetrice, tind spre o unitate stilistica desavarsita. Inclusiv si pentru resedinta partidului socialist francez - Casa Poporului, Victor Horta a folosit ornament decorativ in abundenta, fiind primul care a introdus in stilistica Art Nouveau-ului linia unduitoare, plina de forta – forta – « « lovitura de bici ».
Art Nouveau-ul in Franţa a fost reprezentat de Hector Guimard, care a
imbinat noile linii abstracte si ornamentale cu ingeniozitatea inginereasca. In opera lui Guimard pot fi identificate trei etape: un stil rustic (Castel Henriette, 1900); un stil urban (Castel Béranger, Béranger, 1898) ;şi ;şi un stil, caracterizat de utilizarea unui material compozit, din fier forjat şi sticlă, cu care realizează realizează staţiile metroului din Paris.Intrarile Paris. Intrarile in metrou construite intre 1899 – 1899 – 1904, 1904, cu formele lor exuberante, fluide sunt o demonstratie a folosirii tehnologiilor moderne pentru decorarea noiiinfrastructuri – metroul parizian – – care a contribuit enorm la statutul de metropola Creaţia lui LOUIS HENRY SULLIVAN & DANKMAR ADLER. Art Nouveau-ul in Spania a fost reprezentat de moderna al orasului. Auditorium Building, Building,Chicago – ceamaigrandioasăsală de Antoni Placido Guillermo Gaudí i Cornetcare a fost un arhitect catalan spectacole din aceavreme, sala de concertepentru 2500 de faimos atât pentru stilul său unic, cât și pentru proiectele sale puternic transformatăînsalăpentruadunări ări cu 7000 de locuriputea fi transformatăînsalăpentruadun individualizate.Deși individualizate.Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a locuri. creat un întreg stil original.Hotaratoare a fost intalnirea cu Eusebi Güell i Wainwright Building the St.Louis,Chicago – Bacigalupi, bogatul industriaș care, văzând una din vitrinele originale ale lui exprimastilularhitectural a lui Sullivan ceţine de carc asulînalt. Gaudí, a fost fascinat de talentul t ânarului artist. Dorind săsă-l cunoască, l-a l-a Faţadelesuntîmpărţite de imposteîn relief finisate cu c ărămidă, invitat în casa lui și a început astfel o relație de sinceră prietenie și lipsescarcadele.Cercevelelesuntadînciteşifinisate de admirație, care a durat până la moartea bogătașului. Acesta i -a oferit teracotăînaşafel , casădeaimpresie de contopire cu sticla arhitectului posibilitatea financiară de a realiza cele mai importante importan te opere Guarantee Building, Buffalo – vestitmai ales prinpiloţiiviţibili de ale sale: Palatul Güell, Parcul Güell, Cripta Güell, Pavilionul Güell. Mai tarziu la parter, nivelulacestafiind total vitrat, imobilcereprezintăpunctul a realizat Casa Milà si Casa Batló. Cu realizareaBisericii Sagrada Familia, culminant al opereişirealizareaprincipi ilor sale. Gaudi si-a inceput cariera de arhitect si tot cu ea a sfarsit-o tragic. Cage Building, Chicago
Magazinele Carson, Pirie & Scott , Chicago
EXPOZIŢIE MONDIALĂ COLUMBIANĂ DE LA CHICAGO DIN 1893 a marcatînceputulsfîrşituluicercetărilorîntreprinse marcatînceputulsfîrşituluicer cetărilorîntreprinse de Şcoala din Chicago, riguroasaeiesteticăstrcturalăfiindînghiţită riguroasaeiesteticăstrcturalăfiin dînghiţită de ecle ctismulistoricist.
Art Nouveau in Italiaa fost reprezentat de Raimondo Tommaso d’Aronco cu
Pavilionul de onoare la Prima Expoziţie internaţională de Arte Decorative, Torino, 1902; de Ernesto Basile cu Casa delle Civetti, Roma, 1900 si de Giovanni Brega cu Villa Ruggeri, Pesaro, 1902.
4Art
Nouveau în arhitectură.Rusia,Austria,Germa arhitectură.Rusia,Austria,Germania,Scotia nia,Scotia
Art Nouveau (termen provenit din limba din limba franceză însemnând Artă nouă) este un stil un stil artistic artistic manifestat plenar în artele în artele vizuale, designul vizuale, designul și architectura de la începutul secolului începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu c u precădere în Statele Unite ale Americii și Canada. Art-Nouveau, nume generic al stilului primei faze a modernismului,chiar dacă a durat două decenii, a constituit o punte netă între civilizaţia veche şi cea nouă. Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu a ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În acest bloc de artișți și tendințe a trecerii spre modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de ―Jugendstil‖ în Germania și O landa, respectiv Sezessionsstil, sau ―Secesionism‖, în Viena, Austria, ambele inspirate de, dar și grupate ideatic în jurul periodicul de avangardă vienez Jugend (Tinerețe). Atât artiștii germani și olandezi, cât și cei vienezi luptau cu convenționalismul sfârșitului secolului 19 și, în același timp, încercau să se desprindă de toate ism -ele anterioare prin găsirea de noi formule artistice viabile, părăsirea drumului neted al sălilor de expoziție consacrate, găsirea de noi spații ambientale / funcționale / expoziționale și expunerea lucrărilor pe cont propriu. Art- Nouveau – un curent al frumuseţii stilizate, uneori utopice, dar expresie acută a „bucuriei de a trăi‖. Promotorii Artei 1900 au acordat arhitecturii un rol prioritar, refuzînd ierarhia artelor. Arhitectura se manifesta prin forma obiectului, decoraţiunea, mobilierul, designul domestic, pînă şi unele detalii vestimentare abundau în acea perioadă de elemente de inspiraţie vegetală, animală sau antropomorfă. Important pentru noul stil a devenit sloganul lui Henry van de Velde „Înapoi spre natură‖. Noua generaţie a recreat o nouă imagine a lumii, urmărind să redefinească „frumosul‖ şi să deschidă artei noi perspective, în lumina reconsiderăii trecutului ptin cheia modernităţii. m odernităţii. In general, stilul se caracterizeaza prin linii curbe, ondulate, dinamice, fara sa se cada in excese ornamentale. Noutatea pe care a adus-o acest stil fata de stilurile care l-au precedat a fost faptul ca s-a inspirat foarte mult din natura . 1 (Rusia)
P e r s o a n e i m p o r t a n t e a l a r h i t e c t u r iiii a r t n o u v e a u :
- Feodor Shekhtel (Casa Reabuschinski, Moscova1902;Gara Iaroslav, Moskva-1902; Vila Derojinski, Moskova-1902) Shekhtel (1859 – 1926). Principalele sale opere sunt: Casa Riabuschinski; Casa Derojinski; Teatrul de arte din Moscova; Tipografia Levenson. Cele mai bune construcţii ale lui Shekhtel, în stilul „neorus‖ sunt: Complexul de pavilioane de la expoziţia universală din Glasgow (1901); Gara din Iaroslav (1902); Villa proprie din Kunţev (1905); vila Levenson, proiectul ca sei poporului(1902). În 1902-1904 Shekhtel a proiectat (şi construit) o nouă clădire pentru Gara Iaroslav, în stil neorus. Folosind principiul pentru arhitectura rusă veche de combinare într -un tot întreg diferite construcţii diverse după formă şi scară, arhitectul a scos în evidenţă volumul sălii de aşteptare principală, unită cu vestibulul şi avansala, asigurînd o trecere directă către peron. Casa Reabuschinski considerată un exemplu clasis al stilului modern rus, consrtuită în 1900 în Moscova. Este neobişnuită atît clădirea cît şi scara centrală din marmoră, cu balustrade ce amintesc de valul mării care parcă se prelinge de la etaj, formînd vîrtejuri şi prăbuşindu -se.În exterior, casa este decorată cu o friză de mozaic multicolor, cu elemente vegetale. În timp ce în Austria, Germania și Olanda mișcarea era legată de revista Jugend, în Rusia mișcarea era grupată în jurul revistei Mir iskusstva, revistă de artă influentă, care, printre altele, a generat propulsarea companiei de balet Ballets Russes în centru l atenției Europei și a lumii întregi, respectiv a determinat consolidarea supremației baletului rus ca fiind cel mai influent din întregul balet al secolului 20. In Germania, cladirile sint realizate de Henry Van de Velde,sunt printre cele mai frumoase și distincte exemple de arhitectură și design Art Nouveau. 2 P e n t r u A r t N o u v e a u , G e r m a n i a era importantă ca centru de textile şi mobilă, şi într -o măsură mai mică – de arhitectură. Hermann Obrist (1863-1927), elveţian după provenienţă vine în 1984 în Munchen, pentru a partcipa mai tîrziu la crearea atelierelor de arte şi meşteşuguri din Munchen. Schiţele lui Obrist pentru broderii l -au inspirat pe arhitectul August Endell (1871-1924) în design-ul faţadei atelierului foto Elvira (1896-97), în Munchen, decorat cu un relief uimitor abstract, în culori turcoaz şi roşu, care aminteşte de căluţii de mare, de valuri mari care se sparg, sau de dragoni.
Alţi arhitecţi şi artişti reprezentanţi ai stilului Jugendstil, în Germania au foar Bruno Paul, Richard Riemerschmid şi Pankok. In Austria stilul era numit Secesionism, de la miscarea artistica cu acelasi nume. Arhitecti prestigiosi precum Joseph Hoffmann (1870 – 1956) şi Joseph Maria Olbrich (1867 – 1908), elevi ai lui Otto Wagner (1841 – 1918) el însusi un important precursor al curentului. curentului. Un rol notoriu în ecloziunea variantei austriece a Art Nouveau – ului îl are pictorul Gustav Klimt (1862 – 1918), considerat lider al miscării sezession. ART nouveau Scotia Scotia Persoane importante al arhitecturii art nouveau: (Scotia) - Charles Rennie Mackintosh (Şcoala de Arte din Glasgow, 1897-1899; Hill House-1902-1903.) 3 Creatorul Art Nouveau- ului scoţian este considerat Charles Rennie Mackintosh
Edificiie lui dovedesc o stăpânire excepţională a spaţiului şi folosirea judicioasă a culorii, Jocuri de lumină, spaţii adesea asimetrice, dar întotdeauna fluide, şi elementele de decoraţie integrate arhitecturii produc efecte spectaculoase. spectaculoase. Charles Rennie Mackintosh Creaţia sa este caracterizată ea de a evedenţia un detaliu decorativ pe de laconism, de puter ea fundalul unui perete gol, de combinări de materiale diverse, cu texturi şi cromatisme subtile, ce realizează o sinteză a decorului cu construcţia, acea „ invenţie‖ numită „ ornamentul constructiv‖. Mobilierul creat de Mackintosh, de excepţională valoare formală şi perfecţiune a detaliilor, pare a fi expresia subtilă a autoironiei specific scoţiană. În anul 1896, compania „Honeyman and Keppie‖ în care lucra Mackintosh, a cîştigat concursul pentru proiectarea noii Glasgow School of Art . Clădirea avea o prezenţă puternică de ―masă‖ avînd trei faţade din granit sur, iar a patra, din cărămidă şlefuită aspru. Clădirea a fost dotată cu sitstemele cele mai performante (pe acel timp) de regulare a microclimatului. microclimatului. Cu o schemă planimetrică liniară, „Şcoala‖ conţine de partea intrării 2 rînduri de aule,iar în partea superioară se află scara principală înconjurată de o galerie muzeu. În părţile extreme ale planului sunt s unt adăpostite direcţiunea şi biblioteca, planul influienţează faţadele impunînd asimetrii unifamilială.Exteriorul unform „Hill House” 1902 reşedinţă unifamilială.Exteriorul şi gri al clădirii se contopeşte cu cerul rece şi înnourat al Scoţiei. Construcţia total asimetrică formează diverse forme şi niveluri de acoperiş Decorul minim, pereţii grei şi geamurile rectangulare exprimă o construcţie puternică şi sobră. Însă calităţile exterioare ale clădirii sunt aproape opuse interiorului cald, exotic, decorat cu atenţia şi „moale‖.Feminitatea intimă interioară şi masculinitatea lumii exterioare.Ceainăriile Willow –Spaţiile se împărţeau în camere de ceai pentru doamne, şi pentru domni, cu conţinut şi coloristică corespunzătoare.Era o cameră de ceai (tea -room) pentur bărbaţi cu masă de biliard în culori întunecate, iar camera doamnelor era decorată în alb, roz argintiu -gri, cu panouri de stejar şi pînze. Faţada exterioară este o compoziţie asimetrică, abstract modelată, cu curbe uşoare pe unele suprafeţe, şi adîncimi diferite ale geamurilor. Faţada e albă, în contrast cu cele din piatră naturală ale clădirilor din vecinătate. Caracteristicile de bază:tematica naturalistă(flori , animale),folosirea motivelor iconice şi stilistice din arta extremului orient;utilizarea unor elemente morfologice, precum arabescurile liniare şi a unui repertoriu crom atic bazat pe ritmuri generate decurbe şi contracurbe, spirale, volute, şi predilecţia în ceea ce priveşte culoarea, pentru tentele reci, liniştite, transparente asonante, dispuse în mod plat sau cu venaturi, irizaţii şi sfumaturi;neacceptarea proporţionării sau echilibrului simetric şi căutarea de ritmuri muzicale cu marcate dezvoltări în înălţime sau în lăţime şi înclinate spre ondulări şi sinuozităţi;evidenţa constantă a comunicării prin empatie a unui sens de agilitate, elasticitate, lejeritate, tinereţ e,optimism. 4 A u s t r i a : Ver Sacrum Magazine: „Primavara Sacra‖ revista ce a dus la propagarea miscarii stilului Jugenstil in toate Europa.
Otto Wagner - arhitect austriac, urbanist, stiut pt impactul sau asupra aspectului orasului sau natal Vienna. Pina in mijlocul anilor 1890 el deja proiectase citeva cladiri in stil Jugenstil. Wagner era f interesat in urbanism, in 1890 el a proiectat planul orasului Vienna, dar doar liniile de tren urban au fst realizate „Stadbahn‖. Mai tirziu, in 1897 el s-a alaturat lui Gustav Klimt, Joseph Maria Olbrichsi Josef Hofman si au format grupul grupul artistic „Vienna Secession‖.
Statiile metroului Vienez „Wiener Stadbahn”, astazi numit viena U-Bahn liniile U4 si U6, si Vienna S-Bahn. Ele sunt cunoscute fiind in stil Art Nouveau. Cele mai semnificate sunt 2 din cladiri de la intrare in metro in Karnplatz, acum utilizate ca cafenea si respectiv muzeu. Hofpavilionul a fost statie construita pentru imperatorul Franz Joseph.
Majolikahaus. Acest bloc de apartamente din Viena cunoscut ka Majolikahaus a fost proiectat de catre arhitectul austriac Otto Wagner la inceputul secolului 20. Fatada cladirii este acoperita cu placi de ceramica, cunoscute ca majolica, luind forma florala. Constructia este un exemplu excelent al stilului Secesiunii, versiunea vieneza a stilului Art Nouveau. Acest stil a fost marcat de un spirit caracteristic revolutionar de iluminare, si este considerat Art Nouveau chiar si in pofida formelor sale plate si rectilinii. Prin manipularea lui Wagner a materialelor statice bogate in culori, arhitectul a fost capabil sa pastreze o particularitate traditionala a ornamentarii. Majolikahaus continua sa isi pastreze scopul sau initial, cel de a fi uzat la apartamente in chirie. Austrian Postal Savings Bank (Banca postala de economii din Austria) a reprezentat primul pas al lui Wagner catre Art Nouveau si Neoclasicism. Inalta de 8 etaje, cladirea ocupa un cartier intreg.Fatada bancii masiv simplificata, apartine neoclasicismului. Idea principala al lui Wagner a fost sa implementeze materiale moderne pentru a crea forme noi. Intreaga fatada este acoperita cu placii patrade de marmura. Acestea sunt atasate de structura principala din caramida cu ajutorul mortarului si ornamentat cu buloane din fier care la fel formeaza un sablon. Josef Hoffman este arhitect austriac, nascut in Moravia, a studiat alaturi de Otto Wagner. I-a intilnit pe alti arhitecti precum Josep Maria Olbrich si Moser si impreuna au fondat Secesiunea Vieneza in 1897. (Secesiunea vieneză (în limba germană : Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută după modelul "Secesiunii müncheneze" .Mișcarea a reunit artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.
Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului "Art Nouveau" apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându -se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.) S a n a to r i u l P u r k e r s d o r f c o m p a r at cu
Casa Moser, reprezinta un mare pas spre abstractizare si o miscare departe de Artele istorice si traditionale. Acest proiect a servit ca un precedent important si sursa de inspiratie pentru arhitectura moderna care s-a dezvoltat in prima jumatate a secolului 20, ca de exemplu primele lucrari ale lui Le Corbusier.Sanatoriul a fost mai mult un hotel decit un spital si s-a transformat intr-un loc de intilnire sociala si artística a societatii vieneze. Palatul Stoclet din Br uxelles este
considerat drept capodopera lui Hoffman si reprezinta una dintre cele mai luxoase s rafinate case particulare ale secolului 20. Hoffman a abandondat moda si stilurile anterioare si a realizat o cladire cu adevarat moderna cu o compilatie asimetrica din blocuri dreptunghiulare, subliniate de linii si colturi exagerate. Hoffman impreuna cu colegii sai au conceput fiecare aspect al conacului, pina la minerele usilor. Gustav Klimt (14.06.1862-6.02.1918) a fost un pictor simbolist austriac si unul dintre cei mai proeminenti membri ai Secesiunii Vieneze. Este renumit datorita tablourilor sale, picturilor murale, schitelor precum si prin alte obiecte de asta. Subiectul primar al lui Klimt a fost corpul feminin, datorita caruia, lucrarile sale sint marcate de un sublim erotism. Klimt a devenit unul dintre membrii fondatori si presedinte a Secesiunii Vieneze in 1987 unde a ramas pina un 1908. Obiectivele grupului au fost cele de a oferi expozitii ale tinerilor artisti neconventionali, de a aduce lucrarile celor mai buni artista straini in Viena si de asemenea de a publica propria revista pentru a prezenta activitatea membrilor Secesiunii. Joseph Maria Olbrich (22.12.1867-8.08.1908) a fost un arhitect austriac si co-fondator al Secesiunii. A fost cel care a proiectat celebra cladire Secession Hall care a devenit punctul de reper al intregii miscari al carui moto este scris deasupra usii de intrare in pavilion : «Pentru fiecare virsta arta sa, pentru fiecare arta- libertate»
5. Raţionalismul timpuriu în arhitectură. Cuvântul raționalism provine din latină, ratio însemnând „rațiune‖. Rationalismul in arhitectura corespunde unei tendinte introduse in Europa la inceputul secolului al 20-lea, tendinta care a mentinut un angajament puternic cuceririlor estetice ale Cubismului. Curentul Bauhaus (1919) a fost decisiv in dezvoltarea unui rationalism durabil in arhitectura. Constructivismului adoptat de catre arhitecti aduce cu sine utilizarea sistematica a formelor elementare in compozitiile arhitecturale in asa fel incat sa se obtina simetrie, echilibru si regularitate in intreaga proiectare. Reprezentanti: Adolf Loos, Auguste Perret, Tony Garnier, Petrus Berlage, Peter Behrens. Caracteristicile stilului: utilizarea sistematica a formelor elementare in compozitiile arhitecturale in asa fel incat sa se obtina simetrie, echilibru si regularitate; acoperirea plata a acoperisurilor; simplificarea ornamentelor; suprefetele vitrate immense; folosirea diferitor materiale (lemn, otel, sticla, diferite metale, etc.)
Adolf Loos ―Ornament şi crimă‖, 1908 - pamflet publicat intr-o revista din Viena. In eseul lui a explicat filosofic "pasiunea pentru suprafețe netede și prețioase", descriind ca ornamentele pot avea un efect negativ asupra stilului. Loose a introdus sensul de ―imoralitate‖ referitor la ornamente, descriind un nou mod de arta moderna. Eseul a ajutat la definirea ideologiei modernismului în arhitectură. Adolf Loos, Casa Steiner, Viena 1910 - În construcția sa, Loos începe în mod normal cu un volum principal în care spațiul, configurația, și elementele respectă regulile și compoziția de arhitectură clasică. El organizează interiorul acestui volum cu cuburi mai mici, cutii dreptunghiulare și cilindri aranjate într -un puzzle volumetric. În asa mod a fost subliniate anumite aspecte, cum ar fi coerența funcțională, lipsa de ornamente, economisirea spațiului, utilizarea acoperișului plat pe partea din grădina s.a. Adolf Loos, Imobil Comercial şi hotelier Goldman & Salatsch, Viena, 1910 – la început, clădirea a fost criticata pentru contradicțiile sale: nivelul inferior comercial din marmură, cu coloane clasice si o intrare mare adincita in interior, fiind în contrast cu etajele superioare cu pereti goi din ipsos, lipsiti de ornament și cu ferestre simple fără tamplarie. Loos a optat pentru o strunctura din pereti secundari din beton armat care ar putea fi ușor reproiectat după cum este necesar. Adolf Loos, Casa Rufer, Viena, 1922 – ―casa cub‖ cu dimensiuni 10x10x12m. Axa de compoziție este un singur pilon central, care îndeplinește atât o funcție structurală cit și un sistem cu un canal pentru electricitate, apă și încălzire. Acest sistem structural este susținut de pereții exterio ri principali. Sistemul simplu permite sa fie mai putini pereți despărțitori interni, fiind înlocuiti cu pereți subțiri sau cu ajutorul mobilei din lemn. Adolf Loos, Casa Tristan Tzara, Paris, 1926 – casa are 5 nivele. Fațada principala este împărțita în două părți, finisaj de piatra partea de jos și tencuiala alba partea de sus. Aceste ziduri mari care se curbeaza ușor spre interior, au ferestre relativ mici. În ambele părți a cladirii sunt două intrări mari, fiind placate cu piatră creeaza impresia de monument . La ultimul nivel este o terasa cu gradina care creeaza efectul de continuitate a zidului de piatră de la primele nivele. Adolf Loos, Casa Moller, Viena, 1928 - fațada principala este simetrică și sobra. Fatada exterioară este de culoare albă, compactă cu pereti dreptunghiulari, subliniind natura lor geometrica, avind funcția de perete despărțitor intre spatiul public si cel privat. Casa are ferestre dreptunghiulare, insa singurul element care iese în evidență este paralipipedul alb deasupra i ntrării. Adolf Loos, Casa Müller, Praga, 1930 - cunoscut ca un reper inovator al arhitecturii moderniste devreme, Villa Müller întruchipează ideile lui Loos "economie si funcționalitate‖. Loos a proiectat o fațadă cub alba, insa interiorul fiind bogat decorat cu mobilier confortabil, folosind materiale ca marmura, lemn, si suprafețe din mătase. Coloana comuna a fost inlocuita cu 4 coloane din beton, aranjate intr-un plan dreptunghiular in jurul unei axe centrale. Doi dintre acesti piloni sunt
in camera, unul incadrat in casa liftului, iar celalalt in grosimea peretelui.
Auguste Perret şi creaţia în beton armat. Imobil din str. Franklin nr.25, Paris, 1903 - modul în care a organizat interiorul a fost anticipat de dezvoltarea ulterioara a lui Le Corbusier a planului liber. Perret a făcut intenționat pereții despărțitori a apartamentului secundari de -a lungul, iar îndepărtarea lor parțială ar fi determinat un spațiu deschis, punctat doar de o serie de coloane. O interpretare ingenioasa a avut proiectarea balcoanelor in plan semi-octagonal fapt ce a permis fiecarei camere o vedere frumoasa asupra Parisului. Auguste Perret, Garajul Ponthie, Paris, 1906 – garaj pentru automobile construit din beton, care a fost demolat mai tirziu in 1970. Auguste Perret, Teatrul de pe Champs-Elysees, 1910-1913 - acesta a fost planificat inițial ca structura din oțel , insa a fost construit din beton din cauza riului Sena . Fatada si avanscena este din marmura Allier și integrate in reliefuri din marmură albă Bourdelle. Cele patru grupuri de coloane interioare au rămas vizibile . Fațada este clasificata ca monument istoric. Maurice Denis a realizat cupola. Pictorii Édouard Vuillard, Ker-Xavier Roussel si Jacqueline Marval au contribuit de asemenea si la decor. Auguste Perret, Notre-Dame du Raincy, 1922-1923 – aceasta este o realizare importantă în istoria arhitecturii, deoarece pentru prima dată, arhitecții au proiectat o biserică făcut în întregime structura din beton armat. Legeritatea a 32 de coloane zvelte și lumina de la fere strele mari, cu variații subtile de culoare a definit o noua impresie estetică: turnul (lanternă inspirat din turnurile medievale) este deasupra pridvorului pe lățimea naosului, între Baptisteriul și capela a morții care sunt la sfârșitul culoarelor, origi nalitatea principala a bisericii este ca altarul este amplasat spre Occident.
Tony Garnier şi ―Oraşul industrial‖ - publicat în 1918. Garnier a elaborat un plan a unui oraș perfect , care a fost implementat parțial în Lyon. In conformitate cu acest plan, școlile generale și profesionale au fost amplasate în apropierea întreprinderilor industriale, în scopul de a facilita educația publică. Nu a fost nici un loc acordat pentru biserici și clădiri ale agențiilor de aplicare a legii, presupinind că persoana î n cauză este în măsură să facă față cu gestionarea propriei lor afacere. Mare influență asupra planului a avut un creator Emile Zola. În deceniile următoare , ideea de zonare funcțională a fost adoptată de către membrii CIAM și a avut un impact excepționa l asupra construirii orașelor, cum ar fi Brasilia. Petrus Berlage şi Bursa din Amsterdam - remarcabilă prin structura deschisă din oţel şi folosirea cărămizii olandeze. La concursul pentru noua bursa, in 1883, Berlage a luat locul 4. Urmatoarele patru versiuni ale acestui proiectului al lui au fost din ce in ce mai simplificate, pana la forma finala, cea mai simpla si rationala. Cu toata modernitatea, specificul culturilor nordice se pastreaza in calitatea spatiului, in expresivitatea peretelui gol din caramida aparenta si mai ales in structura rationala liber exprimata. De remarcat relatia tectonica dintre zidul de caramida si coastele metalice care sustin luminatorul. Peter Behrens si A.E.G (Allgemeine Elektrizitäts Gesellschaft) Behrens fusese cel ca re a revoluționat arhitectura industrială, fiind unul liderii construcțiilor de fabrici ș i oficii din materiale precum beton, cărămidă, oțel și sticlă. Peter Behrens a influențat indirect, dar marcant, pe studenți săi Walter Gropius, Ludwig Mies van der Rohe și Le Corbusier. Designul industrial este o formă specială a designului și a proiectării din industrie, care este considerată a fi o formă de artă aplicată în structura căreia se regăsesc funcții estetice, de utilizare și de îmbunătățire a produselor industriale pentru a fi mai ușor de folosit și de produs. Rolul unui designer industrial este de a căuta, crea și a executa obiecte reproductibile industrial prin găsirea de soluții care să includă probleme de inginerie, producție, marketing, dezvoltarea l iniei de produse și vânzări.
6. Creaţia lui Frank Lloyd Wright în perioada 1889 -1935. Frank Lloyd Wright (nascut Frank Lincoln Wright, 1867 -1959) a fost un arhitect american, designer de interior, scriitor si educator, care a proiectat mai mult de 1.000 de structuri si a completat 500 de lucrări. Wright a crezut in proiectarea structurilor care au fost în armonie cu umanitatea si mediul in care traieste omul, conform unei filozofii numită arhitectura organică. Această filozofie a fost cel mai bi ne exemplificată prin una din lucrarile lui celebre – ―Fallingwater‖ (1935), cunoscuta si ca ―cel mai bun exponent al tuturor timpurilor al arhitecturii americane.‖ Wright a fost un lider al miscării si al scolii de arhitectură Prairie si a dezvoltat conceptul de casă Usoniana, o viziune unică pentru planificarea urbană în Statele Unite ale Americii. Casa preriei (trăsăturile caracteristice).
Prairie Houses (casele de preerie) Între 1893 – 1909, proiectele sale de case se încadrează în asa numitul grup al Caselor de preerie (―Prairie Houses―), având caracteristici comune cum ar fi: clădiri extinse si joase, cu acoperisuri înguste si înclinate, contururi clare, structuri externe suspendate si terase largi, precum si folosirea multor materiale nefinisate. Denumirea de ―case de preerie‖ a fost dată întrucât designul lor este armonios integrat în peisajul din jurul metropolei Chicago. Aceste case sunt, de asemenea, creditate de a fi primele exemple de ―plan liber―, în engleză ―open plan.‖ Din această perioadă fac parte casele: Frank Lloyd Wright House, 1893; Winslow house, 1893-1894, Harley Bradley house, 1900, Susan Lawrence Dana house, 1899-1900, Frank Thomas house, 1901, William Fricke house, 1901-1902, Willits house, 1901-1902, Frederick Robie house, 1906-1909. Winslow house 1893-1894, în timpul acela i- a
uimit pe toţi prin aspectul său „straniu‖. În locul volumelor divizate cu acoperişuri complicate, are un plan compact, masă laconică, forma acoperişului simplă. Faţadele sunt cu factură netedă, lipseşte decorul. Autorul caută noi procedee de decor ce ar corespunde epocii. Factura pereţilor primului nivel reiese din zidăria din cărămidă netencuită, al doilea nivel placat cu plăci ceramice. Ferestrele au proporţii orizontale. Încăperile sunt încă dreptungh iulare în plan, cu aspect obscur, închis, se respectă simetria. Willits house, 1901-1902,
planul corespunde tradiţiei americane, cruciform cu căminul amplasat în centru. Aripile alungite ale construcţiei cu deschiderea încăperilor în trei părţi leagă inte rioarele cu grădina. Acoperişul în pante, cornişa mare apără ferestrele orizontale(fâşii) de soarele torid. Continuarea acoperişului sunt consolele de protecţie a teraselor din curte, a parcării automobilelor. Clădirile ecleziastice şi civile: - în ele se reflectă concepţia individuală a lui Wright de tratare a spaţiilor izolându -le de exteriorul lumii înconjurătoare, exprimate în „casele prerii‖; - edificiile prezintă un spaţiu unitar, nedivizat, separate de lumea exterioară; - pereţii sunt masivi; - lumina pătrunde prin acoperiş sau ferestre amplasate la înălţime. Imobile civile si ecleziastice: Larkin Company Administration
Building, New York, 1903-1905; Templul Unirii 1904-1907. Larkin Company Administration Building, New York, clădirea administrativă a firmei Larkin, amplasat ca un volum desinestătător, înconjurat de aripile corpurilor mult mai înalte ale fabricii. Între clădirea administraţiei şi turnurile regulate, amplasate lateral de ambele părţi ale intrării există o corelaţie specială. În in teriorul turnurilor sunt amplasate scările care urcă brusc la înălţimea de 30m. acest edificiu s-a prezentat în faţa criticilor ca o aglomeraţie de figuri geometrice stranii, cu unghiuri ascuţite. Caracteristicile lui: unghiuri drepte, unghiuri ascuţite, linii verticale şi orizontale clare, neîntrerupte, fixe în plan geometric. Clădirea nu are carcasă, materialul de construcţie fiind cărămida, ca şi la casele de locuit, acoperişul este plan cu lumină de sus. Mobila şi seifurile sunt încadrate, este prima clădire cu oficii unde se foloseşte aerul condiţionat. Cercevelele ferestrelor şi uşilor din metal. Partea interioară prezintă un spaţiu unic 5 etaje înălţime, înconjurată perimetral de galerie şi formând astfel o curte interioară mare cu lumină de sus. Stâlpi regulaţi din cărămidă se înalţă cu o rigurozitate gotică, separă galeria de restul spaţiului interior. Templul Unirii 1904-1907, unul din primele edificii construite din
beton. Aici Wright foloseşte procedeul (utilizat anterior şi ulterior în nenumărate cazuri în clădirile publice) de iluminare a încăperilor de sus prin felinare şi ferestre amplasate la înălţime. Principiul distrugerii
„cutiei interioare‖ are aici tendinţe nu orizontale ca în „casele prerii‖, ci verticale (de înălţare).
7.Creaţia lui Frank Lloyd Wright în perioada 1936 -1959.
Stilul propriu: Avery Coonley house, 1907-1908; Avery Coonley
Playhouse, 1911-1912, Frederick Robie house, 1906-1909; Taliesin house, 1911. - în această perioadă are loc cizelarea, definirea stilului propriu al lui Wright, eliberarea faţadelor de decor; - în unele case încă se mai întâlnesc procedee tradiţionale, cum ar fi simetria, totuşi există tendinţa generală de debarasare de complexitatea şi masivitatea vremii, de imitaţia st ilurilor istorice; - aspectul clădirilor este echilibrat şi clar, uneori sobru; - în plan: utilizează forme noi, formă de litera „L‖, încăperile comunică între ele nu prin uşi, ci prin deschideri mari, formând un spaţiu unic, planul este liber, interiorul se contopeşte cu exteriorul; - tendinţe orizontale evidente, dinamica paralelă a acoperişurilor, Wrihgt intenţionat foloseşte metode planimetrice ale caselor tradiţionale populare americane. El tinde spre formarea unei imagini ce ar reflecta trăsăturile caracteristice culturii americane.
Influenţe europene şi japoneze: Midway Gardens, Chicago, 1913-
1914; Imperial Hotel, Tokyo, 1915-1922; Jiyu Gakuen School, Tokyo, 1915-1922. Casa Cascadei pentru Edgar J.Kaufmann, Pennsylvania, 1935-1939.
Arhitectura japoneză a exercitat o influenţă mare asupra lui Wright, casa japoneză se caracterizează prin simplitatea structurii şi a aspectului, interior deschis ce comunică cu exteriorul, luminos, este vizual laconică, lipseşte mobila masivă, pereţii sunt uşori. În concepţia sa, casa de locuit trebuia să „corespundă vieţii‖, şi nu să fie o cutie în care aceasta se ambalează. Wright propune principiul locuinţei raţionale şi practice. „Destinaţia construcţiei – mai întâi de toate, este de a sluji multilateral omului, şi nu de a c rea impresie.‖
Casa Cascadei pentru Edgar J.Kaufmann, Pennsylvania, 19351939.
Unul din exemplele cele mai cunoscute este celebra Fallingwater, locuinţa pe care Frank Lloyd Wright a proiectat -o pentru familia Kaufman în mediul rural al statului Pennsylvania. Deşi Wright a avut multe soluţii pentru a proiecta clădirea, a ales cu totul să o realizeze direct deasupra unei cascade. Astfel, clădirea se încadrează extrem de armonios în pădure, fiind construită deasupra apei curgătoare şi fiind parte continuă a pantei abrupte a albiei majore a pârâului. Striaţiunile orizontale ale zidăriei de piatră, care utilizează materiale locale, respectiv culoarea bej a betonului cornişelor, extensiilor şi balcoanelor se încadrează ―organic‖ în pădure. Citat de Frank Lloyd Wright: „Un doctor îşi poate îngropa greşelile, însă un arhitect nu poate decât să -şi sfătuiască clienţii să planteze viţă de vie.”
Frank Lloyd Wright a fost un arhitect american, designer de interior, scriitor si educator, care a proiectat mai mult de 1.000 de structuri si a completat 500 de lucrări. Casa Cascadei pentru Edgar J.Kaufmann, Pennsylvania, 19351939. Unul din exemplele cele mai cunoscute este celebra Fallingwater, deşi Wright a avut multe soluţii pentru a proiecta clădirea, a ales să o realizeze direct deasupra unei cascade. Astfel, clădirea se încadrează armonios în pădure, fiind construită deasupra apei curgătoare şi fiind parte continuă a pantei abrupte a albiei majore a pârâului. Striaţiunile orizontale ale zidăriei de piatră (material local), culoarea bej a betonului cornişelor, extensiilor şi balcoanelor se încadrează ―organic‖ în pădure. Trăsăturile caracteristice ale casei U.S.O.N.A., anii 1930 -1940. Usonia si casa usoniana Usonia a fost un cuvânt folosit de Frank Lloyd Wright pentru a se referi la viziunea peisagistica asupra Statelor Unite, incluzând planificarea orașelor si arhitectura clă dirilor. Casele usoniene (The ―Usonian Homes―) erau tipic mici, cu un singur nivel, fără garaj, sau prea mult spațiu de stocare. Erau, de obicei, realizate în forma literei L pentru a se potrivi în jurul unei grădini terasate, construite pe loturi de pământ ieftine, care aveau forme ciudate, ca rezultat al împărțirii unei suprafețe de teren în loturi de dimensiuni si forme variabile. Ralph Jester House, John C.Pew House, Madison, Wisconsin, 19381940. Proiectul casei R. Jester - prezintă un alt exemplu de soluţionare neobişnuită în plan. Arhitectul a proiectat o casă cu un plan unic in forma de L. Costul final de construcție a fost de 5.500 dolari. A doua casă a lui G. Jacobs , Madison . Wiskonsyn , 1942, este curbată în plan şi reprezintă o parte a inelului care înconjoară grădina. Stilul propriu în locuinţa anilor 1930 -1950. Arhitectura organică Una din cele mai interesante filosofii ale lui Frank Lloyd Wright era aceea că o clădire nu trebuie să aibă un anumit stil arhitectural, ci trebuie să reiasă din mediul înconjurător. Mai exact, arhitectura convieţuieşte cu natura, motiv pentru care casele trebuie construite din materiale locale, iar culorile să fie specifice zonei. Această filosofie a influenţat şi alţi mari arhitecţi ai epocii moderne, precum Antoni Gaudi şi Santiago Calatrava. Una din cele mai celebre construcţii moderne inspirate din arhitectura organică a lui W right este Opera din Sydney, a arhitectului danez Jorn Utzon. Honeycomb Casa lui Paul R. Hanna, California 1935-1937 In plan ca modul, are la baza hexagonul cu unghiuri de 120grade, de aceia i se spunea „Casa-stup‖, fiind si înconjurată de terase. Locuința este amplasată în aşa mod, ca să se păstreze copacii existenţi. Principalele materiale de construcţie, sunt: cărămida, betonul, lemnul , sticla, care nu sunt mascate şi ascunse cu alte materiale de finisare speciale. Acoperişul este din cupru, conţine un strat de hârtie de aluminiu, pentru o termoizolaţie mai bună. Imobile administrative, sociale, publice. 1. Solomon R. Guggenheim Museum, New-York, 1955-1956 A fost proiectata si executata timp de 16 ani si este probabil capodopera lui cea mai cunoscuta. Clădirea este gândită ca o gigantică spirală din beton armat, interiorul este similar cu interiorul unei scoici. Acest motiv geometric unic a fost menit pentru a permite vizitatorilor să vizioneze cu ușurință colecția Guggenheim de picturi. Galeria se iluminează şi din partea curţii interioare care e acoperită cu o cupolă din sticlă, ce oferă lumină dispersată 2. S.C.Johnson&Son Company Research Tower, Racine, Wisconsin, 1936, 1944-1950 Un exemplu "tipic" de Art Deco, clădirea are peste 200 de tipuri diferite de cărămizi curbate de culoare roșie, folosite atât în interiorul cât și în exteriorul clădirii. Culorile folosite de Wright sunt crem, pen tru coloane și mortar, respectiv "roșu Cherokee" pentru pereți și mobilier. Mobilierul, care a fost designat de asemenea de arhitect, reflectă liniile curbe și întreaga alură a clădirii. 3. Anne Pfeifer Chapel, Florida, Southern Colege, Lakeland, Florida, 1938 Frumos amplasata pe o pantă ușor în creștere într -un mediu ca grădină tropicală, acesta este ideal pentru o clădire de spirit meditativ. Fără vederi din interior spre exterior, cu excepția balcoanelor care sunt proiectate de la nivelul doi. Pereții din blocuri de beton sunt perforați de goluri abstracte în care este amplasat sticlă colorată, admițând lumina în tonuri subtile prin pereții de la interiorul parterului. 4. Unitarian Churh, Shorewood Hils, Wisconsin, 1947-1949
Planul este compus din doua triunghiuri echilaterale, spate in spate. Triunghiul din spate, care este mai puțin înalt, conține zona de intrare, o bucătărie și un șemineu. Sanctuarul ocupă triunghiul din față, iar aici plafonul crește rapid atât de la spate cat și din părțile laterale. Toat e lumina intră în sanctuar, prin cortina de s ticlă din fata. 5. V.C.Morris Gift Shop, San Francisco, California, 1948-1950 Clădirea in sine reprezintă un volum circular ascuns după un simplu zid de cărămidă. Intrarea principala se face printr -o versiune actualizată a arcului Roman, curba se repetă în detaliile din interior. În conformitate cu Wright acest tip de intrare atrage trecătorul mai mult decât atunci când mărfurile sunt prezentate în vitrina. Rampa din interior și al doilea nivel sunt realizate din be ton alb. 6. Price Company Tower, Bartlesville, Oklahoma, 1952-1956 Wright a proiectat într-adevăr copacul sau de beton și sticlă exact cum a vrut el: centrul de servici pe vertical a fost trunchiul, iar toate utilitățile au fost cuprinse în acest ax vertical. Toate etajele au fost ca consola de la trunchi, iar pielea exterior a fost pur și simplu învelite în sticlă și metal. Citat de Frank Lloyd Wright: „Un doctor îşi poate îngropa greşelile, însă un arhitect nu poate decât să -şi sfătuiască clienţii să planteze viţă de vie.”
8. Avangarda rusă (constructivismul rus). Creaţia lui Constantin Melnikov
Constructivismul - este o miscare artistică ce s -a născut în Uniunea Sovietică imediat după Revolutia bolsevică. Este o metodă de avangardă sovietică (un stil, o orientare) în arta plastică, arhitecturii, fotografiei şi arta decorativă aplicată, care a cun oscut o dezvoltare în perioada anilor 1920 – inceputul anilor 1930. În anul 1924 a fost înfiinţată oficial Organizaţia de Creaţie a Constructiviştilor, reprezentanţii căreea au elaborat o aşa numită metodă funcţională de proiectare, bazată pe un studiu ştiinţific al particularităţilor de funcţionare a clădirilor, construcţiilor, Adevărate monumente caracteristice complexelor locative. constructivismului sovietic sunt: fabric, cantine, Palatele muncii, cluburi muncitoreşti, case comune. Caracteristicile stilului: forme laconice,geometrice regulate şi cu un aspect exterior monolitic; forme dreptunghiulare şi volume fără decor; acoperişe plane; ferestre mari cu vitralii încadrate în ramă dreptunghiulară sau pătrată; construcţii din beton armat; un rol important în compoziţie revine încăperilor de comunicaţii (scări,galerii,ascensoare). Avangarda rusă se împarte în două perioade,cu liderii săi – arta pictorilor de stînga iar de cealalta parte mişcarea novatoare în arhitectură. În această situaţie se crează două concepţii creative constructivismul (Moscova)şi suprematismul (Vitebsc) Reprezentanţi: Vasilii Kandinsky, Kasimir Malevitch, El Lissitzky, fraţii Pevsner, Vladimir Tatlin, fraţii Vesnin, Ivan Leonidov, Konstantin Melnikov, A.Sciusev, Ilia Golosov. Melnicov Constantin. Arhitect rus care la început a activat în neoplasticismul sec. XX. Mai tirziu a trecut pe poziţia arhitecturii avangardiste în perioada de predare în Vhutemas ( Высшие Художественно-технические мастерские1920). Mereu a luat în consideraţie functiile tehnice a clădirii. Construcţiile lui sunt monumentale, sculpturile abstracte, fiind in căutarea formelor lucide, emoţionale, dar puse pe un constructivism bine gândit. În căutarea expresiei Melnicov, des apela la construcţiile consolă, activiza în forme axele diagonale, se adresa la utilizarea figurilor geometrice rar întrebuinţate în ARH, ca triunghiul, paralelogramul, conul, parabola. Pavilionul URSS la Expozitia internaţionala de Arte Decorative, Paris,1925 Pavilionul era construit in 2 etaje dintr-o carcasa usoara din lemn. O mare parte din suprafata peretilor exteriori erau acoperiti cu sticla. Planul dreptunghiular a cladirii se intretaia pe diagonala cu scara deschisa ce ducea la etajul 2, pe care era suprapuse placi din lemn. In dreapta scarii era un turn-pilon pe care era montat secera si ciocanul si literele ―СССР‖. Garajele in creatia lui Melnikov A proiectat pentru prima data un garaj la Paris, cu o capacitate de o mie de masini. Constructia avea o forma de cub din sticla translucida cu 10 etaje, cu structura suspendata de tip consola. Acest proiect nu a fost realizat insa Melnikov a folosit ideea la construirea urmatoarelor
garaje la Moscova (ex. garaj Бахметьевский, garaj pe str. Новорязанск, garaj ВАО ―Интурист‖, garaj Госплана СССР). Cluburile Muncitoresti in creatia lui Melnikov In anii ‘20 -‘30 in URSS a inceput activ constructia cluburilor, din cele 10 constructii din Moscova 6 cluburi au fost proiectate de Melnikov. Toate cele 6 cluburi din aceasta perioada difera ca forma, marime si functionalitate. Desi exista 2 caracteristici commune pt toate cluburile lui Melnikov: sistema flexibila a salilor, care permitea unirea si separarea incaperilor cu ajutorul peretilor despartitori mobili si folosirea scarilor exterioare ce ajuta la economisirea spatiilor interioare a cladirilor culturale. În construirea clădirii clubului în numele lui Rusacov (Moscova, 1927), spaţiul sălii este structurat în nucleul principal şi 3 amfiteatre de formă dreptunghiulară. Fiecare din ele poate funcţiona diferit ca sali aparte sau un tot întreg cu o scenă unică, sunt realizate din beton armat în consolă. Alte exemple de cluburi: Casa Culturii a chimistilor ―Каучук‖, Cl ubul fabricii ―Буревестник‖, Clubul fabricii ―Свобода‖, s.a. Casa-atelier Konstantin Melnikov, Moskova, 1927-1929 Compozitia voluminoasa a casei consta din 2 cilindri de acelasi diametru dar inaltimi diferite, care se intersecteaza la o treime a raei, formind astfel un plan neobisnuit in forma cifrei 8. Ferestrele intr-unul din cilindri sunt formate din hexagon. Casa-atelier a fost punctul culminant al creativitatii lui Melnicov, acest tip de constructive fiind unical in timpul sovietic. Proiect pt monumentul lui Christofor Columb, SaintDomingue, 1929. Monument in forma de far (300m inaltime), din 2 conuri unite la virf. Conurile se incorporeaza la o treime din inaltimea lor, iar conul de deasupra este rotit cu ajutorul a unor aripi triunghiulare plate. Aripile se roteau cu ajutorul vintului si ocupau asa o pozitie in care taiau vintul, opunindu-se in asa mod vintului, asigurind stabilitatea intregii structure. In partea de jos a m onumentului trebuia fi amplasata statuia lui Columb. Acest monument nu a fost construit. Proiect pt Palatul Sovietelor, Moscova, 1931 Palatul Sovietelor era un edificiu imens dedicat lui Vladimir Lenin, dar avea si un rol administrativ, fiind locul de intalnire al delegatilor diferitelor republici socialiste din cadrul Uniunii Sovietice. Avea o inaltime de 415m si trebuia sa fie cea mai inalta constructie din acele timpuri, insa dupa razboi constructiile au fost stopate si in locul palatului a fost construita Catedrala ―Hristos Mintuitorul‖. A.Sciusev a fost un architect, lucrarile sale fiind o sinteză dintre arhitectura imperială rusă și cea stalinistă: Mauzoleul lui Lenin, A.Sciusev, 1924-1929 Șciusev a primit sarcina de a proiecta și a construi în trei zile un mormânt în care să poată intra toți cei care doreau s ă -și ia rămas -bun de conducătorul statului sovietic. La inceput mauzoleul a f ost construit din lemn si Constantin Melnikov a proiectat sarcofagul. Mai tirziu Sciusev a proiectat mauzoleul din piatra. A fost folosit marmură, porfir, granit și andezin pentru noua construcție. Proiect pentru biblioteca Lenin, Moscova, 1929 Sediul Narkomzem, Moskova, 1928-1933 Construit in stilul constructivismului timpuriu pentru Comisariatul Agriculturii, una dintre cele mai mari si mai importante in ceia ce priveste cladirile publice urbae in Moskova. Cladirea include 4 parti principale, grupate in jurul unei curti. Coltul cladirii este accentuat cu ajutorul unui perete rotungit, prin care in partea superioara apar muchiile ascutite ale volumului dreptunghiular. Ferestrele sunt amplasate intr-un ritm pe orizontal si sunt ferestre tip ―banda‖.
9. Avangarda rusă (constructivismul rus). Creaţia lui Ivan Leonidov.
Constructivismul - este o miscare artistică ce s -a născut în Uniunea Sovietică imediat după Revolutia bolsevică. Este o metodă de avangardă sovietică (un stil, o orientare) în arta plastică, arhitecturii, fotografiei şi arta decorativă aplicată, care a cunoscut o dezvoltare în perioada anilor 1920 – inceputul anilor 1930. În anul 1924 a fost înf iinţată oficial Organizaţia de Creaţie a Constructiviştilor, reprezentanţii căreea au elaborat o aşa numită metodă funcţională de proiectare, bazată pe un studiu ştiinţific al particularităţilor de funcţionare a clădirilor, construcţiilor, complexelor locative. Adevărate monumente caracteristice constructivismului sovietic sunt: fabric, cantine, Palatele muncii, cluburi muncitoreşti, case comune.
Caracteristicile stilului: forme laconice,geometrice regulate şi cu un aspect exterior monolitic; forme dreptunghiulare şi volume fără decor; acoperişe plane;
ferestre mari cu vitralii încadrate în ramă dreptunghiulară sau pătrată; construcţii din beton armat; un rol important în compoziţie revine încăperilor de comunicaţii (scări,galerii,ascensoare).
Reprezentanţi: Wassili Kandinsky, Kasimir Malevitch, El Lissitzky, fraţii Pevsner, Vladimir Tatlin, fraţii Vesnin, Ivan Leonidov, Konstantin Melnikov, Sciusev, Ilia Golosov. Creatia lui Ivan Leonidov:
Institutul Lenin – proiectul de diplomă al lui Leonidov, 1927, Moscova- complex amplasat în afara oraşului, pe malul râului Moscova(în timp ce proiectele analogice erau proiectate în oraş). Edificiul în totalitate este divizat pe părţi, în loc de o clădire unitară, Leonidov creează o compoziţie spaţială din volu me separate, fiecare prezentând o figură geometrică simplă: de la prisma verticală – depozitul de cărţi, la volume joase, cu un singur nivel ce străpung masa verde a parcului, pe malul râului – auditoriile, în forma unei sfere mari de sticlă, ridicată de la pământ pe un suport uşor, ajutat de trunchi de con. Elementul care încheie compoziţia – linia şinei care porneşte de la turn spre centrul oraşului. Complexul de figuri la prima vedere separate formează un ansamblu unitar, care organizează spaţiul în jurul său, şi în acelaşi timp parcă se dizolvă în el. Pentru a accentua geometria construcţiilor, masa uşoară a lor, autorul include în compoziţie – cabluri şi forme spaţiale, motivate nu numai constructiv, dar şi artistic. Peste 40 de ani acest mod de tratare a volumelor va deveni cartea de vizită a hai -teckului britanic, Oscar Nimeier inspirat din acest proiect va crea Centrul guvernamental din Brazilia. Tipografia ziarului Izvestia, Moscova, 1926 În prima versiune a proiectului era un turn de casa cu mai multe etaje, care nu a fost efectuat. - unul dintre exemplele de constructivism mature interpretat ca stil. Baza de divizare a fațadei este subliniată arhitectural cadru. Acesta este completat de o casă a scărilor geamuri verticale și orizontale balcoane. Cladirea este ‗‘încoronată‘‘ cu patru ferestre hublou rotunde. O componentă importantă a arhitectural "decorul", a fost inscriptionate cu numele ziarului "Izvestia a URSS și a Comitetului Executiv Central", din păcate, înlocuite acum . Teritoriul alocate pentru construcție a fost mic, iar autorii au prezentat inițial proiectul turn de 11 etaje. Dar din considerente urbane s -a forțat să se renunțe la mare altitudine. Versiune a fost adoptată de șase etaje inaltime.
Sediul Tzentrosoiuz, Moscova, 1928 Clădire Tzentrosoiuz - unul dintre primele complexe de birouri de mari dimensiuni din Europa complet vitrate. Construit într- o competiție deschisă în 1928. Primul lucru care atrage atenția atunci când se apropie - este o suprafață de sticlă gigant pe fatade, raft uri deschise, structurile de sprijin, blocuri de birouri, spațiu parter disponibil (în clădirea se poate trece în mod liber), acoperiș orizontal, roșu -brun. Complexul oferă locuri de muncă pentru 3.500 de angajați, și o sală de conferințe mare (unitate evidențiat separat), sală de club, o sală de lectură, un restaurant s.a. La parter se afla o intrare spatioasă, hol, scări deschise și rampe pentru comunicarea între etaje. Casa industriei, Moscova, 1929-1930 Organizare spațială dezvolta noi locuri de muncă pentru angajați. În loc de spatii de birouri de obicei sunt camere de lucru fără pereți, unde distribuția funcțional de spațiu printr -un mobilier de birou mobil (recepție, care a devenit larg răspândită în Occident). În volum principal avem forma paralelipipedică, fiecare etaj este împărțit în două părți: zona de lucru - o cameră mare, fără pereti tradiționali și o zonă de relaxare - conservator. În plus, un etaj este deschis și sa transformat într-o terasă-grădină, în același scop este acoperișul plat. Leonidov a propus utilizarea flexibilă a spațiului de mulți ani anticipind principiile de astăzi ale clădirilor de afaceri.
Sediul Narkomteajprom, Piata Rorie, Moscoa, 1934 Prima impresie a proiectului Narkomtjazhproma a fost- compoziție spațială ușoră , elevatie si silueta de turnuri de sticlă, unite în zona de la primul etaj și tribunele stilobat. Turnul principal este conceput sub forma unui paralelipiped vertical: în partea de jos (de bază) a cadrului de plasă. In partea de sus - pereții de sticlă - ecrane ușoare cu structuri metalice izolate ajurate afara din inox. Al doilea turn - turn de scrutin in plan, cu o silueta elastica (curbă de ordinul doi). Este conceput ca un contrast la primul. Peretii exteriori blocuri de sticlă. Leonidov a crezut că va of eri posibilitatea de a păstra integritatea formei, folosind materiale neobisnuite. Al treilea turn este conceput în termeni spațiali (trei frunze), dar fațade, în același timp extrem de simple.
Creatia lui Ilya Golosov:
Clubul Zuev, Moscova, 1927-1929 În acest proiect cilindrul vertical, casa scarii pa rcă este întretăiat de paralelipiped,fiind principalul element din complexul compoziției. Combinația dintre un cilindru și paralelipiped - una din tehnicile preferate I. Golosov. Conform ideii sale, cilindrul de formă simetrică, cu o axă verticală își păstrează independența și joacă rolul de element principal în complexul compoziției tridimensionale.Autorul experimentează cu forma dată, încercînd de a identifica ceea ce o face independentă față de volumul de lângă ea și, în același timp, dominantă în compoziția totală. I. Golosov pune cilindrii săi în colțul clădirii. Dar întreaga abilitate a compoziției manifestată de I. Golosov este că el folosește aici, legile percepției vizuala. Pentru rotungirea unui unghi drept este destul de simplu , folosind o pătr ime din cilindru si atunci cind ‘‘introducem‘‘ acest cilindru în clădire creăm iluzia ca privitorul vede clar cilindrul complet. Și odată ce o persoană percepe o formă cilindrica, obtinem deja independența compozițională și vizual se subintelege ca este el ementul principal al construcției tridimensionale.
Proiect pentru monumentul lui Christofor Columb, Saint Domingue, 1929 Monument in forma de far (300m inaltime), din 2 conuri unite la virf. Conurile se incorporeaza la o treime din inaltimea lor, iar conul de deasupra este rotit cu ajutorul a unor aripi triunghiulare plate. Aripile se roteau cu ajutorul vintului si ocupau asa o pozitie in care taiau vintul, opunindu-se in asa mod vintului, asigurind stabilitatea intregii structure. In partea de jos a monumentului trebuia fi amplasata statuia lui Columb. Acest monument - avea un centru ştiinţific -cultural cu săli de şedinţe, congrese mondiale, observator, centru teleradio. În centrul complexului era amplasat muzeul lui Columb.
Creatia Fratii Vesnin:
Proiect pentru ―Palatul Muncii‖ , Moscova, 1923 Proiect de construcție nerealizat 1922-1923. Se planifica în centrul capitalei construcția unui mare complex, dezvoltat pe orizontală, care era să combine funcțiile Casei Sfatului, Palatului Congreselor, teatru, Casa de Cultura, comisia partidului, muzeu, restaurante, etc. Proiectul prezentat de frații Vesnin a devenit prima clădire în stilulul constructivismului, câștigind locul al treilea. Clădirea cu înfățișare modernă se combina perfect cu planul clar și rational, luînd în considerație utilizarea celor mai recente material de construcție. Caracterizat prin studiul și proiectarea atentă a părților funcționale. Sala pentru spectatori a fost rezolvată print -un amfiteatru, avea formă eliptică și era înconjurată de spațiul foaierului. Podul orizontal, suspendat unea volumul sălii pentru spectator cu blocul rectangular, de formă simentrică, terminat la 20 de etaje. T urnul culmina cu un specific pilon grilat, ce forma pe fundalul cerului un contur geometrizat. Printre toate proiectele prezentate, propunerea fraților Vesnin reprezenta ideile unei noi arhitecturi progressive.
Proiect pentru Sediul ziarului « Leningradskaia Pravda », 1924 Proiect in care foarte bine se evidentiaza trasaturile si caracteristicile constructivismului, tratate in mod special si specific de fratii Vesnin, construit in 1924. Fratii Vesnin au propus un proiect ce avea la baza un patrat de 6x6m, si inaltimea de 26m. La parter a fost propus grup de incaperi la intrare (garderoba, ghiseu informational). Primul etaj urma sa fie sala de lectura, al 2-lea sa contina oficii, si ultimele 2 nivele – redactie. Compozitia fatadelor – un colaj din mai multe forme, dimensiuni si facturi contrastante. Pe acoperisul ultimului nivel urma sa fie instalat un far rotitor ce sa lumineze pe timp ne noapte. Usile la intrare, ascensoarele si carcasul cladirii vizibil pe exterior trebuia sa fie ca un simbol al dinamizmului ziarelor.
Hidrocentrala de pe râul Dnepr (ДнепроГЭС), 1929 Proiectarea partii arhitecturale a acestui baraj incepe in 1929 cind Victor Vesnin si grupul in fruntea carui el a fost au cistigat concursul arhitectural. Se considera ca in aceasta perioada de timp el proiecteaza cele mai reusite proiecte ale sale, iar acest proiect. Formele simple si stricte corespundeau cerintelor arhitecturale timpurilor celea: simplitate, unicitate, functionalitate. Pe linga baraj se preconiza si consturctia retelelor de poduri pentru baraj, initial fiind ideea de a proiecta constructii masive din metal si granit, insa Vesnin a propus inlocuirea lor cu constructii metalice usoare, si econome.
Creatia lui Vladimir Tatlin:
Monumentului Internaţionalei a III-a 1919—1920 (Muzeul rus, Leningrad.) Tatlin n-a renunţat niciodată la creaţia sculpturală independentă şi una dintre realizările sale cele mai însemnate rămîne macheta Monumentului Internaţionalei a III -a, o piesă metalică de spirit ascensional, în spirală, datind din 1919— 1920 (Muzeul rus, Leningrad). El pleca de la teza că artistul trebuie să devină un tehnician, fiind obligat să folosească metodele industriale, spre a contribui direct la producţia bunurilor materiale. După, părerea lui arta va putea fi pusă într -adevăr în slujba societăţii doar atunci cînd „artistul-inginer" va organiza armonia întregului mediu ambiental.
10. Neoplasticism. Scoala din Amsterdam. Curentul “De Stijl”
Neoplasticism - a fost un stil, sau mișcare, de artă în anii 1920 originar în Olanda, cunoscuta sub numele curentului ―De Stijl‖ fondata de Piet Mondrian si Theo van Doesburg, in Leiden in 1917. Idea - revistei cu același nume "De Stijl» , care a fost publicat în Leiden in ediție de 200 de exemplare. . Curentul era asociat cu filosofia matematicii M.G. Shunmakersa. El a propus folosirea paletei de 3 culori primare:rosu, galben si albastru. Aceasta ideie a fost dezvoltata de Piet Mondrian care sa bazat pe 2 principii de formare: 1.intersectia liniilor in unghi drept , pentru echilibrul compozitiei verticale si orizontale. 2.Separarea celor 3 culori primare prin dungi: negru , gri sau alb, aceste evidentiau suprafetele. Scopul acestor mișcări era de a găsi un nou limbaj care reflectă procesele schimbării fundamentale care au loc în societate, și combină studii teoretice cu realitatea înconjurătoare. Caracteristicile stilului: 1. Folosirea formelor dreptunghiulare regulate; 2. Pictura abstracta cu forme dreptunghiulare mari vopsite in culori primare; 3. Folosirea paletei de 3 culori primare: rosu, galben si albastru; 4. intersectia liniilor in unghi drept; 5. Separarea celor 3 culori primare prin dungi: negru , gri sau alb. Reprezentanti: Piet Mondrian, Theo van Doesburg, Gerrit Thomas Rietveld, J.J.P. Oud Piet Mondrian - pictor olandez memebru de Stijl, care a fost fondată de Theo van Doesburg. Picturile reprezinta forme rectangulare de roșu, galben, albastru și negru, separate de linii groase, negre . Creatia: Broadway Boogie Woogie, Compozitii cu plane rosii, albastru, galben, gri; Composition with Gray and Light Brown etc.
Theo van Doesburg - pictor olandez, arhitect, urbanist și teoreticianal neoplasicismului. Co-fondator și lider al " De Stijl" . El a susținut că proiectarea a spațiului ar trebui să se bazeze pe proporții geometrice simple, desene precise și abordare rațională. Potrivit lui, fiecare element fiind proiecție pur spațială. Theo Van Doesburg, împreună cu Georges Vantongerloo și Sophie Taeuber-Arp a proiectat decorul pentru Aubette Café de la Strasbourg.
Aubette Café de la Strasbourg 1926-1927 Compusa din două sali mari dreptunghiulare cu décor present pe toate suprafetele, in culori primare . Folosirea linilor vertical si orizontale sunt diluate cu liniile diagonale. Mobilierul este curbat. Iluminatul artificial este realizat prin difuzoarele simple formate din două tuburi metalice m ontate pe tavan. Arhitectul sustinea ca exteriorul cladirii trebuie sa determine si viitoarea planimetrie. Moartea lui a pus capat curentului ―De Stijl‖
Gerrit Thomas Rietveld - arhitect si designer de mobilier de origine olandeza. Membru ai miscarii De Stijl. Rietveld este cunoscut datorita creatiilor sale in materie de mobilier, precum Scaunul Rosu si Albastru, si a casei Schroder, ce a intrat in patrimoniul organizatiei internationale UNESCO. Prima manifestare in spatiul tridimensional a fost realizat de Gerrit Rietveld. În 1917, pornind de la ideea tradițională a unui scaun -pat pliant - "scaun roșu-albastru" -manifest de constructivism în design de mobilier. Acest tip de s culptură abstract format din două plăci și benzi de diferite lungimi, pictate în culori primare.
Casa Schroder-Rietveld, Urecht, 1924 Casa a fost transformata in muzeu.Interiorul este o zona deschisa dinamica. Casa prezinta doua nivele. La parter, in jurul scarii centrale se afla bucataria, o camera pentru citit, un birou, dormitorul slujitorului si o camera pentru depozitare. La etaj, se afla dormitoarele (care sunt despartite prin pereti despartitori portabili), living-ul si baia. Fatadele sint suprafete tencuite in alb si nuante de gri, rame de ferestre si tocuri de usa negre si mai multe elemente lineare, vopsite in culori primare. Fiecare zona este pictata intr-o anumita culoare. Fatadele sunt un colaj de planuri si linii, in asa mod s-au obtinut mai multe balcoane.
Jacobus Johannes Pieter Oud - el a lucrat împreună cu WM Dudok în Leiden , si, Theo van Doesburg și a devenit membrul miscarii De Stijl. Stilul său de creație a fost ca o expresie tridimensională a principiilor estetice ale grupului. Lucrări timpurii de Oud (hotel Nordveykerhute 1917, Villa Allegonda în Katwijk, 1917) sunt reprezentate prin geometrizm usor rotungite la colturi. Opere renumite Dansing de l‘Aubette, Strasbourg, 1926 -1927 a fost construita in 1925 in Rotterdam .
Café De Unie, Rotterdam, 1924-1925 Fatada reprezinta o compozitie de plane dreptunghiulare vopsite in culori primare, si tencuiala alba.Compozitia repeta culorile si texturile folosite de Oud, Fatada este tratata ca o suprafata cu relief, dupa coloane, ferestre, afise si pete contrastante de culoare rosie a fatadei care e similar cu tablourile lui Mondrian. Cafeneau era conceputa ca o cladire temporara intre 2 cladiri care a construit o prelungire a strazii din Rotterdam. In 1940 Cafeneaua a fost distrusa in urma bombardarilor, si reconstruita in 1986 ani mai tirziu pe strada Mauritsweg la o distanta de 500m de situl original
Oud-Mathesse proiectat de J.J.P. Oud Casa a fost construita din lemn, avind o structură simetrică simplă, constând din două volume intersectate albastru și roșu, prevăzut cu o structură de acoperiș galben. Interiorul este din lemn lacuit , coșul de fum cu cărămizi galbene și un vitraliu. În interior există un spațiu mare în cub de culoare roșie și o cameră mai mică, o bucătărie, o toaletă, și un spațiu de depozitare în cub albastru. În unele publicații Oud a numit-o casa semi-permanent.
Resedintele Kiefhoek, Roterdam, 1925-1927 de J.J.P. Oud Resedintele constituiau circa 300 de unitati locative, 2 magazine, un serviciu de apa calda, 2 terenuri de joaca o biserica. Casele blocate in 2 nivele sint amplasate in rinduri alungite. Fatada este in benzi de sticla de culoare gri-inchisa cu benzi de caramida galbene. Ușile din față sunt de culoare roșie. Grădinile sunt separate de ziduri din cărămidă galbenă și închisă de garduri albastre . Planul caselor consta din living, veranda, bucatarie, o scara semicirculara care duce la nivelul 2 unde sint situate 3 camere.
Relatia ―De Stijl‖ - Bauhaus Theo Van Doesburg a incercat sa extinda miscarea De Stijl in alte Tari europene in 1921. Primul obiectiv de extindere a fost Bauhaus. In 1920 Doesburg Intilneste la Berlin pe Walter Gropius, Adolf Meyer si Bruno Taut. In opinia lui Doesburg Bauhaus, este o miscare mistica si romantica, facand aluzie la constructiile medievale. Theo van Doesburg a influențat formativ Bauhausul, care era încă în faza de auto-descoperire. Acțiunea sa se datorează revenirea la forme cubice simple. Nu numai reducerea de suprafețe pătratice și de extinderea cub este un tribut adus la De Stijl.
13. Creaţia lui Walter Gropius
Clădirea Bauhaus din Dessau, arhitect Walter Gropius Walter Adolph Gropius (* 18 mai 1883 - † 5 iulie 1969), arhitect şi pedagog german, fondator şi director al Bauhaus, unul din marii arhitecţi ai secolului 20, care a trăit şi creat în Germania, până în 1934, şi apoi în Statele Unite ale Americii, din 1937 până la moartea sa. Viaţă personală şi profesională în Germania Născut în Berlin, Walter Gropius a fost cel de-al treilea fiu al lui Walter Gropius, un specialist şi expert în arhitectură şi construcţii, angajat al guvernului, şi Manon Auguste Pauline Scharnweber (* 1855 - † 1933), a cărei familie deţinea o proprietate lângă Berlin.Precum tatăl său, Walter Gropius a fost un arhitect. Clădirile designate de el foloseau materiale extrem de moderne la vremea respectivă, aşa cum ar fi: beton, beton armat, structuri de oţel şi cărămizi de sticlă. Nu întâmplător, lucrările sale arhitecturale sunt comparate frecve nt cu artefacte vizuale, cel mai adesea cu picturi abstracte. Atelierul clădirii Bauhaus din Dessau, exemplu superb de "transparenţă" totală. Bauhaus În anul 1919 Gropius a fondat Bauhaus, termen ce este utilizat pentru a desemna atât Staatliches Bauhaus , o şcoală de artă, design şi arhitectură originară din Germania, activă între 1919 - 1933, respectiv un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, mobilierul şi decorările interioare ale secolului 20. Ambele sensuri ale termenului Bauhaus sunt desigur strâns legate de Walter Gropius. Studenţii de la Staatliches Bauhaus erau educaţi interdisciplinar şi complex ca arhitecţi, constructori, designeri, fotografi, pictori, creatori de mobilier şi textil e, etc.. În acelaşi timp, erau stimulaţi să utilizeze materiale noi, specifice producţiei de masă , având ca produs final al activităţii lor clădiri, în special industriale, furnizate "la cheie." Scopul declarat programatic al lui Walter Gropius era clădirea livrată integral, de la designul arhitectural iniţial până la mobilarea încăperilor şi decorarea acestora cu artefacte. Tot în spiritul viziunii sale integratoare a habitatului uman, atât a celui personal cât şi a celui profesional, Gropius argumenta prin demonstrare conceptul de eficienţă arhitecturală, prin care un astfel de ansamblu de clădiri era realizat arhitectural şi constructiv cu mijloace materiale şi umane minime. Anglia şi, apoi, Statele Unite ale Americii În 1934, după ce naziştii închiseseră Staatliches Bauhaus în 1933, Gropius a părăsit Germania, unde era absolut c lar că urma să devină un "duşman al poporului." Pentru început, între 1934 şi 1937 a trăit şi locuit în Marea Britanie, fiind implicat în proiectul Isokon. În 1937 se va stabili în Statele Unite ale Americii unde va rămâne până la sfârşitul vieţii sale. Casa Gropius Imediat va proiecta şi construi o casă fanion, o casă programatică pentru viziunea sa arhitecturală, Casa Gropius. Casa este localizată în rurala Noua Anglie (New England), în localitatea Lincoln, Massachusetts, fiind un exemplu superb a ceea ce reprezenta stilul Bauhaus adaptat noii sale patrii şi timpurilor ce urmau să vină. Casa Gropius, locuinţa gândită, proiectată şi realizată în 1937 - 1938, în Lincoln, Massachusetts , de către însuşi Walter Gropius De altfel, Casa Gropius a fost una dintre clădirile ce au exercitat o imensă influenţă asupra arhitecturii nu numai în Statele Unite, dar şi pretutindeni, fiind considerată un exemplu elocvent de ceea ce fost numit prompt, de către critici şi cunoscători, ca modernism internaţional sau noul stil inte rnaţional. Termenul nu i-a plăcut deloc lui Gropius, crezându-l deplasat şi total neadecvat, subliniind: " Am construit-o [casa] astfel încât să absorb în propria mea concepţie acele caracteristici ale arhitecturii Noii Anglii pe care le-am considerat vii şi potrivite construcţiei casei." .
Profesional, atât Walter Gropius cât şi Marcel Breuer , considerat de mulţi ca protejatul lui Gropius, fuseseră invitaţi ca să predea la Harvard Graduate School of Design din Cambridge, Massachusetts, începând cu anul universitar ce începea în 1937, toamna. Cei doi au mai colaborat, până în anul 1941, când carierele lor au luat direcţii diferite, şi la realizarea proiectului Aluminum City Terrace din statul Pennsylvania. În anul 1944, Walter Gropius a devenit cetăţean naturalizat al Statelor Unite ale Americii. Anii TAC În anul 1945, Gropius a fondat firma TAC (The Architects' Collaborative), o firmă de arhitectură pe care a constituit -o cu un grup de (pe atunci) tineri arhitecţi americani, firmă ce a devenit în timp una dintre cele mai bine cunoscute şi respectate firme în domeniu. Printre
altele, stilul promovat de TAC, dar ş i de Gropius însuşi a fost adeseori numit The New Bauhaus. Printre arhitecţii şi colaboratorii săi iniţiali se numără şi Norman C. Fletcher , Jean B. Fletcher , John C. Harkness, Sarah P. Harkness, Robert S. MacMillan, Louis A. MacMillen şi Benjamin C. Thompson, toţi deveniţi ulterior nume cunoscute în arhitectura americană şi de pretutindeni. Walter Gropius a murit în anul 1969 în Boston, Massachusetts la frumoasa vârstă de 86 de ani. Ca o concluzie succintă a personalităţii sale se poate spune despre el că avea un acut simţ al realului şi că era văzut adesea purtând costume clasice cu un papillon (bowtie).Printre studenţii săi s -a găsit şi scriitorul şi teoreticianul Sigfried Giedion.Printre altele, Gropius este amintit nu numai ca unul dintre cei mai influenţi arhitecţi ai secolului 20, fondator al Bauhaus, realizator de clădiri având o marcă inconfundabilă, dar şi prin numele unui întreg complex arhitectural al Berlinului de azi, districtul Gropiusstadt. Clădiri importante Fagus Works, 1910 - 1911, Alfeld an der Leine, Germania Bauhaus, 1919 - 1925, Dessau, Germania Casa Gropius, 1937 - 1938, Lincoln, Massachusetts Harvard Graduate Center (1949 - 1950), Cambridge, Massachusetts (The Architects' Collaborative) [2] Universitatea din Baghdad (1957 - 1960) John F. Kennedy Federal Building (1963 - 1966) Attleboro Junior High School (1948) Pan Am Building (astăzi Metlife Building ), (1958 - 1963), New York, New York, împreună cu Pietro Belluschi şi cu arhitecţii proiectanţi Emery Roth & Sons Interbau Apartment Blocks (1957), Hansaviertel Berlin, Germania, cu TAC şi Wils Ebert Wayland High School (1961), proiect ce a câştigat un concurs
Cuvântul german Bauhaus (bau - a construi și haus - casă) desemnează de obicei Staatliches Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice,designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX. Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius în orașulWeimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessauși Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către naziști în 1933, unul dintre cele m ai importante și inspirante curente ale arhitecturii moderne și, mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil internațional. Chiar mai mult, odată cu emigrarea fondatorului mișcării artistice Bauhaus, Walter Gropius, în Statele Unite ale Americii , această mișcarea artistică cunoaște o renaștere cunoscută sub numele generic de "Stilul The New Bauhaus", numit și "Stilul New Bauhaus". La rândul său, The New Bauhaus devine un factor educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului originalului Bauhaus până în prezent. Traducerea în spiritul ambelor limbi a noțiunii Staatliches Bauhaus ar fi "Școala de stat pentru arhitectură"; totuși cea mai apropiată și normală referire în limba română este "Casa Arhitecturii". Curentul artistic Bauhaus, extrem de puternic și influent, a luat naștere însă în clădirea Bauhaus din Dessau. Școala de artă Bauhaus a existat în trei orașe diferite sub conducerea a trei directori diferiți, toți arhitecți. A fost creată și a început să funcționeze la Weimar , între 1919 și 1925, a continuat și a atins apogeul artistic la Dessau (unde se găsește și cunoscuta clădire Bauhaus), între 1925 și 1932, și a fost mutată la Berlin, unde a funcționat între 1932 - 1933, cunoscând atât declinul său artistic, cât și brutala ei închidere de către naziști, în 1933. Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919 și1928, continuatorul "tradiției Bauhaus", Hannes Meyer , între 1928 și 1930, și directorul declinului artistic și existențial, Ludwig Mies van der Rohe, între 1930 și 1933. În afara celor trei orașe diferite și a celor trei arhitecți -directori foarte diferiți, mișcării Bauhaus i-au fost oferite continue provocări, schimbări și redefiniri. Alături de continua lipsă de fonduri, întrucât Republica de la Weimar era nu numai extrem de conservatoare, dar și relativ săracă, opoziția inflexibilă a unora din liderii de "modă veche" ai Germaniei anilor 1920, continua schimbare
a profesorilor precum și puternicele tensiuni interne și externe au fost tot atâtea cutremure puternice. Aceste modificări continue, afectând sub toate aspectele funcționalitatea școlii, au făcut ca în decursul existenței sale relativ scurtă, de doar 14 ani, școala Bauhaus să fie supusă unei continue "goane" pentru flexibilitate, schimbare, delimitare, definire, actualizare, redelimitare, redefinire, etc.. În ciuda acestor avataruri, ceea ce rămâne remarcabil la stilul Bauhaus sunt extrema sa unitate și puternica individualizare artistică, fapte care fac orice astfel de artefacte și clădiri să fie ușor de recunoscut. 14. Expresionism în arhitectură.
Expresionism- a apărut la finele secolului 19 şi dezvoltat în primele decenii ale secolului 20, mai ales în Germania, acest curent, este greu de circumscris în arhitectură, fiind extrem de variat ca modalităţi de expresie: în pictură, sculptură sau grafică. În primii ani ai secolului Expresionismul frizează chiar o estetică a „urîtului", atît din pricina modalităţilor de expresie şocante, cît şi din aceea că se punea un preţ incomparabil mai mare pe conţinut decît pe formă. Dar Expresionismul este o artă care urmează transpunerea vieţii psihologice în operă. Cea mai generală trăsătură a Expresionismului în concepţia construcţiilor ar consta într -o anume independenţă a formelor faţă de funcţia piesei arhitecturale propriu -zise, ceea ce contrazicea viziunea funcţionalisţă a majorităţii arhitecţilor moderni. Putem clasifica două mari familii morfologice ale Expresionismului în arhitectură: Prima familie: cu forme ascuţite, dinamice şi ornamentaţia viu ritmată, folosind tencuieli şi materiale colorate — mai ales cărămidă aparentă —familie în bună măsură germanică şi nordică, amintind de spiritul acelui „Backsteingotik" („Goticul de cărămidă"); Dar cele mai tipice pilde de Expresionism din prima categorie morfologică s -au datorat arhitecţilor germani. Ele fuseseră anunţate încă de operele preexpresioniste, de la finele secolului IX ca marele Magazin Wertheim din Berlin, realizat de arhitectul A. Messel în 1896. Pe aceeaşi linie s -a înscris Opera lui F. Hoger , Casa chiliana, un mare imobil cu opt etaje, construit in 1923 —1924 la Hamburg, este situat pe un teren de aproximativ 6.000 mp , constuită într -o plastică agresivă, unghiulară, din cărămidă aparentă şi cu o bogată decoraţie ce zimţează volumele dinamizîndu-le, este renumit pentru vârful său, care amintește de prora unei nave, și fațadelor, care îndeplinesc un unghi foarte ascuțit la colțul Pumpen-și Niedernstrasse. Cea mai bună vedere a clădirii este de la est datorită elementelor accentuate verticale și poveștile de sus încastrate, precum faţada curbata de pe strada Pumpen, cladirea are nişte dimensiuni enorme, are un beton armat structurat si a fost construit cu ajutorul a 4,8 milioane de cărămizi Oldenburg intunecate. Cladirea este construita pe un teren foarte dificil, astfel încât pentru a obține o stabilitate a fost necesar pentru a construi de la 16 de metri adâncime armat- armatura din beton. Este una din cele mai remarcabile pilde de arhitectură expresioniste. Tot din familia geometral-anguloasă a primei categorii fac parte şi unele opere ale arhitectului H. Poelzig, ca Uzinele din Luban sau Castelul de apă din Posnan , construit în metal şi sticlă din prisme poligonale suprapuse (ambele în 1911— , 1912). Dar cele mai semnificative exemple de expresionism în creaţia lui Poelzig sînt cele înscrise pe linia secesiunii din Miinchen Buntes Theater (Teatrul multicolor, 1901) din Berlin. Marele teatru din Berlin, realizat de Poelzig în 1919, , pentru regizorul Max Reinhard, prin transformarea circului Schumann, cu o capacitate de 3500 locuri ,avînd o cupolă uriaşă de care atîrnau mii de conuri răsturnate cu vîrful în jos, arăta literalmente ca o grotă cu stalactitei, plafonul boltit iar in hol și în altă parte, Poelzig a făcut uz de be curi colorate pentru a crea fundaluri vizuale izbitoare. Intrările separate au fost furnizate cu locuri scumpe si ieftine. Teatrul a inclus, de asemenea, un restaurant pentru membrii publicului bogate, o cantină pentru membrii audienței mai sărace, precum și un bar. Artiștii și tehnicienii bucurat de propriul lor bar, o frizerie, spațiu amplu dressing, iar echipamentul de scenă modernă. În prima categorie deasemenea se înscrie Het Scheep ("The Ship") un bloc de apartamente în cartierul Spaarndammerbuurt de la Amsterdam realizate de arhitectul M. de Klerk între 1917 şi 1921, utilizînd multă cărămida aparentă. Cladirea seamana vag conturul unei nave. Aspectul său este foarte neconvențional din toate unghiurile. Proiectat în 1919, clădirea conține 102 de case pentru clasa muncitoare, o sală de ședințe mică și un oficiu poștal , care din 2001 este muzeu de Scoala de la Amsterdam.
Iar a doua familie expr esionistă cu forme prin excelenţă plastice, moi, curbiliniare în general, ce par turnate sau tăiate direct în masa materialului, viziune derivînd parcă direct din supra -simbolismul unui Gaudi sau. Guimard familie ce se confundă mult cu aşa -numita arhitectură-sculptură . A doua categorie a arhitecturii expresioniste cu forme plastice, sculpturale, este strălucit reprezentată de arhitectul E. Mendelsohn, care a construit Observatorul astronomic Einstein din Potsdam , în 1920.Este un observator astrofizic. A fost construit la summit-ul de la PotsdamTelegraphenberg pentru a găzdui un telescop solar proiectat de către astronomul Erwin Finlay-Freundlich .Cladirea a fost concepută în primul rând în jurul valorii de 1917, construite 1919 1921, după o unitate de strângere de fonduri, și a devenit operațional în 1924. Deși Einstein nu a lucrat niciodată acolo, el a sprijinit construcția și exploatarea a telescopului. Acesta este încă un observator solar de lucru de astăzi, ca parte a Institutului Leibniz de Astrofizică Potsdam . Au fost mai mult de o jumătate de duzină de telescoape in laborator. Aceasta a fost una dintre primele proiecte majore ale lui Mendelsohn , completate, atunci când un tânăr Richard Neutra a fost pe personalul său, și construirea său cel mai cunoscut. Exteriorul a fost conceput inițial din beton, dar din cauza dificultăților de construcție cu design complex și deficitul de război, o mare parte a clădirii a fost de fapt realizat din caramida, acoperita cu stuc. Deoarece materialul a fost schimbat în timpul construcției clădirii, desenele nu au fost actualizate pentru a le găzdui. Acest lucru a cauzat multe probleme, cum ar fi fisurarea și umezeală. Lucrări de reparații extinse a trebuit să fie făcut doar cinci ani de la construcția inițială, supravegheat de Mendelsohn însuși. De atunci, numeroase lucrări de renovare au fost efectuate periodic.Clădirea a fost grav avariată de bombardamentele aliate în timpul al doilea război mondial. Acesta a suferit o renovare completă în 1999, pentru cea de a 75-a, pentru a corecta problemele cu igrasie și degradare, care au menirea de zeci de ani de reparații. Acesta este adesea citat ca unul dintre cele câteva repere ale arhitecturii expresioniste . Marile magazine Schocken (1927, Stuttgart)E. Mendelsohn
Clădirea a f ost un magazin cu un stil modern, într-un context urban. Acesta a fost construit din caramida si beton. Zona comercială din cadrul clădirii a avut în principal mobilier din lemn și, în lipsa de aer condiționat, a avut un număr mare de ferestre. Din nou, din cauza lipsei de aer conditionat, sala de hrană a fost situat la subsol. Numele magazinului a fost afișat în litere mari si iluminate după lăsarea întunericului. Broșura pe care el a proiectat pentru deschiderea dispune de schiță de culoare Mendelsohn l ui. El a creat, de asemenea, un stil de logo- ul și branding bazat pe literele de pe fațada magazinului. 15. Art Deco în arhitectură. Arhitectura Art Deco este denumirea generică a unui curent artistic şi a unui stil arhitectural puternic reprezentat în construcţia a numeroase clădiri şi structuri din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Canada (mai ales, dar clar distinct şi în alte locuri ale lumii, cum ar fi oraşul Napier din Noua Zeelandă sau Asmara, capitala Eritreei) în deceniile 1921 - 1930 şi 1931 - 1940 (cu reverberaţii ulterioare relativ întâmplătoare şi necoordonate) şi care a fost derivat din influenta şi complexa mişcare culturală şi artistică a primei jumătăţi a secolului 20, Art Deco. Apariţia istorică a zgârie-norilor la sfârşitul secolului al 19lea pe pământ american şi apoi canadian a fost unul din factorii declanşatori ai unei noi revoluţii în arhitectură. Clădirile puteau să atingă înălţimi de nebănuit înainte, fiind în acelaşi timp din ce în ce mai eficiente şi mai bine construite. Ceea ce le lipsea era "doar" un stil artistic care să le încălzească, să le umanizeze şi să le facă de neuitat. Chrysler Building. 1928-1930. Clădirea Chrysler Building este un zgârie-nori din New York, realizat în manieră Art Deco, care se găseşte în partea estică a cartierului Manhattan, la intersecţia a două străzi cunoscute, 42nd Street şi Lexington Avenue.Considerată emblematică pentru mişcarea artistică Art Deco, şi în special pentru arhitectura Art Deco, clădirea a fost proiectată şi realizată de arhitectul american William Van Alen . Astăzi, după aproape opt decenii de la inaugurarea sa, Chrysler Building este considerată una dintre cele mai valoroase şi deosebite clădiri foarte înalte d in New York City şi din întreaga lume. La cei 319 metri înălţime ai săi, incluzând structura decorativă finală şi antena, Chrysler Building a fost pentru scurt timp cea mai înaltă clădire din lume. La finalizarea clădirii Empire State Building, în 1931, a trecut pe locul al doilea. După distrugerea clădirilor gemene World Trade Center din anul 2001, Chrysler
Building şi -a recâştigat locul de a doua cea mai înaltă clădire din New York. Empire State Building, New York, USA, 1930-1931. A a fost proiectat de William F. Lamb de la firma de arhitecturǎ Shreve. Lamb și Harmon au produs desenele clădirii în doar două săptămâni, cu ajutorul desenelor și modelelor sale de mai devreme pentru construcția Reynolds în Winston -Salem, Carolina de Nord și Carew Tower în Cincinnati, Ohio ca bază. Clădirea a fost proiectatǎ de sus în jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și Eken, iar proi ectul a fost finanțat în principal de către John J. Raskob și S. Pierre du Pont. Empire State Building se ridică 381m, la etajul 102 și incluzând vârful de 62m înǎlțimea ajunge la 443.09m. Este un zgârienori și se află la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street 34. Cladirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 și 1972. A fost terminată în 1931 și a rezistat pe primul loc in top până ce a fost construit World Trade Center. În urma atacurilor teroriste cu bombe și distrugerea World Trade Center în 2001, Empire State Building a devenit din nou cea mai înaltă clădire din New York City. Empire State Building a fost numită de către Societatea Americană a Inginerilor civili ca una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. Empire State Building este în prezent cel mai înalt zgârie-nori din Statele Unite (după Turnul Willis și Trump International Hotel and Tower, amândouă aflându -se în Chicago), și pe locul 15 în topul internațional. Rockfeller Center,Raymond Hood 1939 . Este un complex comercial, clădirecare acoperă 22 de acri (89.000 m 2) între străzile 48th și de 51 în New York City , Statele Unite ale Americii . Construit de către familia Rockefeller , este situat în centrul de Midtown Manhattan , se întinde zona dintre Fifth Avenue și Sixth Avenue. Acesta a fost declarat un punct de reper istoric național în 1987. Acesta a fost cel mai mare proiect de construcție privat desfasurat vreodata in timpurile moderne. Constructor principal și "agent de gestionare" pentru proiectul masiv a fost John R. Todd. Arhitectul principal a fost Raymond Hood. Pe parcursul a nouă ani, în profunzimea depresiunii, construirea de Rockefeller Center ar oferi locuri de muncă pentru 75.000 de muncitori. Dar impactul unui astfel de angajament masiv a fost simțit chiar mai profund asupra moralului a orașului, stimulate de mișcare încrezător Rockefeller. Rockefeller Center a fost primul proiect din lume, pentru a include birouri, magazine, restaurante, studiouri de radiodifuziune, și locuri de divertisment într-un singur complex. Printre acestea din urmă, Radio City Music Hall (deschis în 1932 și, recent restaurat) a uimit publicul din timp cu uluitoare cu frunze de aur avanscenă arc sale. Fuziunea dintre Art Deco şi zgârie -nori, dintre arta rafinată multimilenară a Europei şi tehnologia în acţiune a Lumii Noi, veche de doar trei sute de ani, urma să determine una dintre cele mai frumoase, fertile şi emoţionale mariaje din lumea artei, Arhitectura Art Deco. Dacă în cazul continentului nord -american arhitectura Art Deco s-a manifestat mai ales în cazul zgârie- norilor, cu excepţ iile de rigoare presărate în diferite locuri, dintre care cea mai notabilă este a unui întreg cartier numit Art Deco District din oraşul Miami Beach, Florida, altundeva în lume arhitectura Art Deco s-a manifestat în special în cazul clădirilor de dimensiuni mici şi medii, aşa cum ar fi, case, clădiri de birouri, sedii a companii de mici dimensiuni, fabrici de produse aparţinând industriei uşoare, cinematografe, bănci, biserici şi biblioteci.
16)Creaţia lui Le Corbusier în perioada 1905-1945 . Primele
vile. Calatorie in Europa. Sistemul Domino. Pavilionul ―L‘Esprit Nouveau‖ la Expoziţia internaţională de Arte Decorative, Paris, 1925. Proiect pentru concursul ―Palatul Ligii Natiunilor‖, Geneva, 1927; Ministerul Industriei Uşoare (Tzentrosoyuz), Moscova, URSS, 19281934; Palatul Sovietelor, proiect nerealizat, Moscova, URSS, 1930. Cinci puncte de pornire ale arhitecturii contemporane. Vila Savoye, Poissy, 1929-1931. Modulor, 1942-1948. Unité d‘Habitation, Marseille, 1947-1952. Primele vile: Proiectata de celebrul arhitect Le Corbusier si construita in anul 1929, Vila Savoye este o constructie moderna, o
reactie venita in urma schimbarile perioadei respective, din domeniul social si economic. Casa a ramas o icoana a operei arhitectului, avand o contributie extraordinara in definirea principiilor Stilului International. Proiectul casei reprezinta una dintre cele mai importante contributii la arhitectura moderna a secolului XX, devenind si un proiect de referinta din istoria arhitecturii. În cei 20 de ani Corbusier a proiectat si construit mai multe vile moderniste, a stabilit numele său. Majoritatea dintre ele sunt situate în Paris și suburbiile sale. Aceaste vile sunt: La Roche / Jeanneret (1924), Villa Stein la Garches (acum Vokreson, 1927), Savoy vilă în Poissy. Trăsăturile caracteristice ale acestor clădiri - forme geometrice simple, fatade albe netede, ferestre orizontale, utilizarea de schelet intern din beton armat. În aceste clădiri utilizate de Corbusier Codul lui arhitectural "Cinci puncte de plecare ale arhitecturii moderne." Calatoreste mult in Germania si in Europa de Est. In 1917 se stabileste la Paris si, interesat de arhitectura, dezvolta mai multe teorii. In 1922 are colaborari cu varul sau, Pierre Jeanneret iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial isi pune la punct teoriile idealiste cu privire la cladirile sale m odulare. În 1914-1915 Le Corbusier a făcut un pas hotărât spre modernism cu "Domino" al sau, proiectarea sistem ului de locuințe. Scheletul casei Domino cuprinde trei plăci orizontale dreptunghiulare, șase coloane zvelte susțin fiecare dintre cele doua placi superioare și șase blocuri în partea de jos, cu trei plansee conectate cu scari din beton armat. Coloanele, sau "piloni", au fost stabilite la marginile exterioare ale plăcilor, care să permită libertate pentru umplere, pereti neportanti. Casa Domino (domiciliu -inovatie) care rezumă idea planului liber. Acestuia i se vor adăuga mai târziu alte principii (faţada liberă, fereastra in bandă, acoperişulin terasă si ridicarea casei pe piloţi) impreună cu care va forma cele ―Cinci puncte ale arhitecturii‖. Le Corbusier este probabil cel mai de seama reprezentant al Miscarii Moderniste. Geniul sau cuprinde dialecticul, poeticul si artisticul, arhitectura sa fiind produsul acestor surse.El a demonstrat în 1925, la expoziţia Internaţională de artă decorativă în ParisPavilionul „L‘Esprit Nouveau‖ (1) arătând în el „casă de locuit –vilă, în mărime reală‖.În 1927 concursul Mondial pentru Palatul Ligii Naţiunilor în Geneva, a devenit unul din cele mai importante etape în istoria arhitecturii contemporane. Pentru prima dată arhitecţii au dat provocare rutinei academice în acest domeniu, în care ea domina timp de căţiva decenii –proiectând clădiri monumentale administrative.Cu toate că academia câştigase această bătălie, dar şi-a pierdut din imagine.De la bun început, era clar că din 337 de lucrări expuse la expoziţie, cele mai evidente şi interesante lucrări erau a lui Le Corbusier şi Pierre Jannere, ce adevereit mai apoi. Pe parcursul deceniilor exista un stil impus pentru clădirile oficiale de stat, fiind la fel pentru multe ţări. Cînd a apărut problema despre clădirea din Geneva, persoanele oficiale sau adresat către acest stil impus. În proiect lui Le Corbusier atenţeie sa acordat eficienţei funcţionale a organizării complexului.Crearea Palatul Ligii Naţiunilor (2) cu organizarea ei complicată şi cu funcţii diverse a impus divizarea lui în trei părţi: secretariatul – pentru lucrul zi de zi a administraţiei; locul pentru adunările diferitelor comitete, sesiuni şi sala pentru adunările anuale ale Asambleei. Pe lângă aceasta se cereau spaţii destul de mari pentru bibliotecă. Proiectul lui Le Corbusier şi Pierre Jannere au fost găsite cele mai compacte şi raţionale hotărâri ale acestor probleme. Marea clădire a Asambleei avea o privelişte către lac. Doi pereţi frontali vitraţi. La proiectarea Salei marii pentru asambleie, calculată pentru 2600 de oameni, au fost luate toate cerinţele, necesare pentru sălile mari. Se cerea de proiectat Sala de adunări în aşa fel ca din orice punct să fie totul bine văzut şi auzit. Pentru a asigura aceste cerinţe, tavanului i sa dat curbură parabolică(după sfatul lui Guistave Lyon). Mijloacele tehnice propuse pentru obţinerea efectelor acustice Le Corbusier le transformă în estetice. În planurile lui Le Corbusier este foarte minuţios elaborată problema transportului. În timpul s esiilor Asambleii Generale ea devinea foarte critică, şi proiectul trebuie să asigure
posibilitatea de asigurare rapidă a miscării fluxurilor mari de automobile. În proiectul Le Corbusier-Jannere toate trei clădiri de bază şi treccerile supraterane de legătură au fost poziţionate pe un relief intact intr-o concordanţă cu natura. Le Corbusier rezumă – în cinci puncte fundamentale – principiile tehnice ale noii arhitecturi, principii bazate pe revoluţia tehnică înfăptuită de societatea modernă. 1.Separarea funcţiilor portante(stâlpi şi grinzi) de părţile purtate (ziduri şi pereţi despărţitori); osatura fiind independentă (oţel sau beton armat), ea îşi va avea stabilitatea în sol fără ajutorul zidurilor de fundaţii trdiţionale. 2.Faţada liberă –care nu mai are nici o funcţie portantă obligatorie – poate fi socotită la nevoie ca o simplă membrană separând interiorul de exterior. Faţada va putea fi vitrată pînă la 100% din suprafaţa sa. 3.Osatură independentă a clădirii, luând c ontact cu solul doar prin intermediul câtor-va puncte de sprijin(piloţi) permite suprimarea parterului, lăsând spaţiu liber sub clădire. Acest spaţiu disponibil va putea fi afectat unor scopuri precise, în special pentru rezolvarea unor probleme de circulaţie. 4.Acoperişurile cu şarpantă de lemn pot fi înlocuite cu terase de beton armat, a căror suprafaţă orizontală se pretează la anumite amenajări, grădini suspendate. 5.La interiorul construcţiilor –pe care îl ocupă doar câţiva stâlpi distanţaţi –planul este complect liber, pereţii despărţitori nemaifiind suprapuşi de la etaj la etaj, aşa cum o cerea practica pereţilor portanţi(de zidărie).Folosirea betonului armat permite aplicarea unei aşa sistematizări libere. Etajele nu vor mai fi separate unul de altul precum tronsoanele. În rezultat primim economia volumului locativ, folosirea raţională a fiecărui centimetru cub, economia materialelor de construcţie. Palatul Sovietelor Rămânea aşadar sarcina Palatului Sovietelor să ducă la îndeplinire dezideratele neîmplinite ale Palatului Muncii. Apoteoză a ştiinţei eminamente sovietice şi replică la adresa Palatului Naţiunilor din Geneva, clădirea trebuia să surpaseze orice edificiu existent al lumii capitaliste (După 1934, proiectul a continuat să fie redesenat periodic, pentru a ţine pasul cu noii zgârie nori americani, care cutezau să depăşească din nou şi din nou apoteoza gândirii comuniste.) în acest sens, se poate spune că ea trebuia să fie întruparea ideii de alteritate ideologizată: Uniunea Sovietică nu era doar diferită de restul lumii, dar reprezenta apoteoza unui mit teleologic. În acest context, rolul competiţiei a fost aproape "monden", dând senzaţia că selectarea unui proiect nu era în cărţi ca prioritate. La această concluzie se poate ajunge după procesarea informaţiilor conţinute în studiile citate în bibliografie. în final, juriul va alege un proiect similar în concept cu cel criticat în faza iniţială închisă. Ipoteza mea este că rezultatele competiţiei au fost mai importante prin modelarea aflarea "câştigătorului". esteticii realist-socialiste decât
17) Le Corbusier a dezvoltat notiunea de Modulor , bazinduse pe
studiul lui Vitruvius , Omul Vitruvian a lui Leonardo da Vinci , lucrări de Leon Battista Alberti și alte încercări istorice pentru a identifica proporțiile matematice ale corpului uman, pentru a utiliza mai târziu aceste cunoștințe pentru a îmbunătăți aspectul și funcția arhitecturii . Sistemul se bazează pe dimensiunea corpului uman , dublarea , numerele Fibonacci și secțiunea de aur . Le Corbusier a publicat Le Modulor în 1948 , urmat de Modulor 2 în 1955 . Le Corbusier, este arhitectul cu cea mai mare influenta asupra arhitecturii sec. XX si deschizator de drumuri pentru arhitectura, urbanismul si designul secolului XXI. Chiar şi în lucrări de natură foarte diferită, aşa cum sunt complexul de locuit Unité d'Habitation din Marsilia, realizat în 1945, considerat brutalist, respectiv în cunoscuta capelă Chapel Notre Dame du Haut, din Ronchamp, 1950, realizată în maniera arhitecturii moderniste, influenţa esteticii puriste poate fi remarcată. Finalizat în 1954, Notre Dame du Haut - este compusa dintr-un numar relative mic de forme, silueta ei este una din cele mai greu de inteles de la prima vedere. Tema de baza a proiectului se bazeaza pe ambiguitatea structural ce dezvolta, intr-un fel, o simetrie prin aditie de-a lungul uneia din diagonale. Palace of Justice : Înalta Curte este un bloc liniar cu principalele fatade spre Piazza. Ea are o arcadă ritmic creata de un acoperiş ca o umbrelă de soare, care da nuanţe întregii clădiri. Având în vedere şi intrare principal solemna pentru ei se face printr-un portic care se sprijina pe trei piloni giganti pictati în culori strălucitoare. Piloni de beton masiv, reprezentând din nou ―Maiestătea Legii "sunt vopsite în culori deschise primare şi vizual fatada apare punctiformă ritmică. De asemenea, în cazul clădirii Secretariatului Naţiunilor Unite din New York, proiectată de le Corbusier, raportul dintre înălţimea şi lăţimea clădirii de 39 de etaje este foarte apropiat de numărul de aur 1,618 indicat de Ghyka. Proporţiile de aur au fost utilizate de Le Corbusier. Mănăstirea Couvente Sainte Marie de la Tourette Le Corbusier elaborează ideile şi proiectează clădirea începând cu 1953. Ansamblul mănăstirii cuprinde biserica, sala capitulară, săli de curs, o bibliotecă, bucătării şi o sută de celule individuale- totul din beton armat brut. Celulele individuale pun în aplicare optimizarea spaţiului minim după principiul modular, o asemenea celulă dispunând doar de un pat, un birou, o toaletă şi un balcon cu o deschidere mare, ce oferă un peisaj bogat. Sala de mese, întinsă şi scăldată în lumină, este un spaţiu care favorizează comunicarea dintre cei adunaţi. Forţa expresivă a acestui proiect constă în segmentarea formelor, a volumelor simple şi definite, a proporţiilor, a materialelor brute ş i nu în ultimul rând, într-o paletă de culori naturale. Astfel, se proiectează dispozitive speciale, zise şi "coşuri de fum" sau metaforic numite "tunuri de lumină", care vor produce o iluminare concentrată, proiectată pe podea. Carpenter Center for the Visual Arts, Harvard, Massachusetts, 1959-1962.
Prima și singura clădire din Statele Unite, proiectata in sec 20 de maestru Le Corbusier si se află printre unele dintre cele mai vechi clădiri care datează înainte organizarii Statelor Unite. Centrul Carpenter for the Visual Arts este situat în campusul Universității Harvard. Centrul iese în evidență printre stilurile arhitecturale tradiționale de la Harvard Yard ca o combinație de lucrări moderniste anterioare lui Le Corbusier. 18. Creaţia lui Alvar Aalto Aalto – năcsut în 1898 la Kuortane în Finlanda.Dintre toţi arhitecţii din generaţia sa,Aalto ocupă în Europa un loc aparte.Primele sale opere importante (biblioteca Viipuri şi imobilul jurnalului Turun Sanomal,1928 1930) cu toate că sunt contemporane Bauhaus -ului lui Gropius,Pavilionului lui Mies van de Rohe sau casei Savoye a lui Le Corbusier, totuşi îl apropie pe Aalto mai mult de creaţia lui Frank L.Wright,decît de cea a protagoniştilor raţionalismului european. Aalto fiind reprezentant al unei astfel de ţări dezvoltate precum este Finlanda,a avut ocazia să se folosească de toate resursele tehnologiei moderne,fără a lupta cu tradiţiile academice şi fără a ceda exagerărilor sistemului şi ale polemicii.În schimb el a fost susţinut de o tradiţie populară care priveligia problemele ansamblului condiţiilor de locuit,acordînd prioritate mai mult interiorului,decît exteriorului.cu toate că Aalto mereu s-a confruntat cu dificultăţi economice,el n -a avut parte de confruntări ideologice contra mijloacelor sale de proiectare şi a putut da dovadă de un excepţional temperament de constructor. Creaţia sa este una dintre cele mai ample creaţii din sec.XX.
Clădiri importante -Biblioteca municipală, Viipuri, Finlanda (astăzi Vybo rg, Russia), 19271935; -Sanatoriul de tuberculoză, Paimio, Finlanda, 1928 -1928; -Pavilionul Finlandez la Expoziţia Mondială, New York, 1939; -Villa Mairea, Noormarkku, Finlanda, 1939; Casa Baker, -Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, Massachusetts, Universitatea Politehnică Finlandeză, Helsinki, USA, 1947-1948; Finlanda, 1949-1966; -Primăria din Säynätsalo, (astăzi o parte din Jyväskylä), Finlanda, 1949 1952; -Institutul Naţional Finlandez de Pensii, Helsinki, F inlanda, 1950 -1956; -Universitatea din Jyväskylä, Finlanda, 1950-1956; -Casa de Cultură, Helsinki, Finlanda, 1952 -1958; -Centrul civic, (Biserica, Primăria, Biblioteca, Sala Parohială, Teatru), Finlanda, 1958-1987; -Sala de adunări şi concerte « Finlanda », Helsinki, Finlan da, 19621971. Realizările sale sunt legate de o unitate de stil,care se poate schematiza în trei caracteristici esenţiale:în primul rînd-libertatea planelor şi a maselor.Aalto considera că planele sunt determinate numai de locul şi destinaţia spaţiului interior.Aşa apare cele mai complexe compoziţii ale sale,cum este sanatorium Paimio,alcătuită dintr -o serie de edificii legate unul de altul,dar toate avînd înălţime şi orientaţie diferită;sau dormitoarele Baker House -cu peretele ondulat şi scările de pe faţadă.Oricare dintre edificiile sale a fost proiectat ca o parte dintr-un tot întreg,ca un element component al spaţiului înconjurător. Sanatoriul de tuberculoză, Paimio, un spital general, situat la distanță în pădure aproximativ 29 km (18 mile) est de Turku, este cladirea care a pus în primul rând Finlanda pe harta arhitectural modern. sanatoriu a fost construit în 1929-1933. este informal planificată, fiecare departament ocupând o aripă separată și aripile radiante de la centrul de la unghiuri diferite, determinată de direcția de lumina soarelui și de vedere. Construcția este din cadre din beton armat este pe deplin expusă și pe deplin exploatate estetic: întinsă și musculare încă grațios modulate A doua caracteristică a stilului lui aalto reprezintă calitatea spaţiului interior,care se opune şi spaţiului cubist şi discontinuu a lui Le Corbusier,dar şi spaţiului continuu,dar abstract a lui Mies van de Rohe.Aalto a creat un veritabil continuum tridimensional,introdus în plan,unificat prin integrări de volum şi structură,calificat prin suprafaţă curbă sau strîmbă a pereţilor,implicarea scărilor şi folosirea diversificată şi contrastantă a materialelor.A treia caracteristică s -ar putea formula printr-o utilizare semnificativă a materialelor.El foloseşte cărămida,cu ajutorul căreia scoate în evidenţă efectele suprafeţelor şi mai ales lemnul de diferite specii,care la acest moment prelucrat din punct de vedere chimic,avea proprietăţi mult mai înalte decît în perioadele anterioare.Aalto foloseşte învelitorile din ardezie şi marmură,care joacă un rol la fel de major în specificul stilului său şi acordă o valoare aparte detaliilor:mobilierului şi iluminatului artificial. În 1939,la Expoziţia Universală din New York,el a obţinut recunoştinţă internaţională,după care predă la Harvard şi realizează construcţii în străinătate.În afară de SUA,unde Aalto s -a manifestat în domeniul universitar şi Iran unde a construit Muzeul Poarta Mare a Bagdadului,el a lucrat şi în Europa,dovedind a fi un mare colecţionar al artei franceze.În 1956-1958,Louis Carre îi comandă construcţia casei sale de la ţară,tot atunci municipalitatea germană îi oferă construcţia edificiilor colective şi de cultură ,pentru a riposta Stilul Internaţional,care inundase Germania ,după cel de -al doilea război mondial.Aalto construieşte: imobilul locativ colectiv la Berlin (1955 1957) şi unul la Breme; Centru cultural la Wolfsburg în 1963 şi Opera din Essen.Dacă s -ar face o analiză a evoluţiei operei lui aalto după anii 1930,s-ar putea observa că el se supune exigent unei logice interne şi organice:formele tot mai des tind spre suprafeţe curbe (Casa de Cultură din Helsinki,Opere din Essen),pereţii formează plane din ce în ce mai complexe (imobilul Breme).Arhitectorul tinde să elimine din creaţiasa astfel de materiale ca betonul.
-Biblioteca municipală, Viipuri, Finlanda (astăzi Vyborg, Russia), 1927-1935; Este o bibliotecă situatea în Vyborg, Rusia, iar construcția sa a avut loc în momentul în care orașul a aparținut Finlandiei și a fost numit oficial Viipuri în finlandeză. Construit între 1933 și 1935, biblioteca este considerat unul dintre primele manifestări ale așa-numitul "modernism regional".Este cunoscut în special pentru forma ondulata a plafonului din sală, în momentul în care a fost finalizată, biblioteca a fost cunoscuta sub numele de Viipuri Biblioteca Municipală, dar după al doilea război mondial a fost renumita ca Nadejda Krupskaia Biblioteca Municipală. În prezent, acesta este cunoscut sub numele de Biblioteca Centrală Alvar Aalto. -Primăria din Säynätsalo, (astăzi o parte din Jyväskylä), Finlanda, 1949-1952; Este un complex de clădiri multifuncționale - primărie, magazine, biblioteca și apartamente - proiectat de arhitectul finlandez Alvar Aalto pentru municipiul Säynätsalo (a fuzionat cu municipalitatea din Jyväskylä în 1993), în Finlanda Centrală.,iar clădirea a fost finalizată în decembrie 1951. Design-ul Primăriei a fost influențată atât de arhitectură vernaculară finlandeză cit și de renașterea italiană umanista. Din renasterea italiana Aalto sa inspirat pentru amenajarea curtii,. În timp ce programul principal al clădirii este găzduit î ntr-un plic caramida grea, curtea este marginita de un spațiu de circulație cu pereți de sticlă, care poate fi legat de modelul de Piazza marginita-arcade. -Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, Massachusetts, USA, 1947-1948; Este o universitate privata de cercetare din Cambridge , Massachusetts , cunoscut în mod tradițional pentru cercetare și educație în domeniul științelor fizice și inginerie , și, mai recent , în biologie , economie , lingvistică , și de m anagement. Fondată în 1861 ca răspuns la industrializarea tot mai mare din Statele Unite , institutul a folosit un model de Universitatea Politehnica. -Casa de Cultură, Helsinki, Finlanda, 1952 -1958; Casa de cultura din Helsinki, sau din finlandeza «Kultuuritalo» este situata in partea de nord a orasului Helsinki. Acest edificiu a fost o comanda realizata de catre arhitectul Alvar Alto in anul 1952. In perioada in care Partidul Comunist a ajuns la putere (1950) s-a decis sa investeasca in cultura si astfel a fost construita aceasta cladire. Casa de Cultura se localizeaza in zona istoria a orasului, numita Appila. S-a construit cu ajutorul voluntarilor si a fost inaugurata in anul 1958. A fost declarata monument istoric national in 1989 si a fost restaurat in perioada 1990-91. Scopul acestui edificiu este de a fi destinat activitatilor politice, culturale, sociale si administrative. In acest mod Casa de cultura este alcatuita din trei zone, auditoriu pentru concerte, sala de conferinte si zona cu oficii. Este important de mentionat faptul ca Casa de Cultura din Helsinki abordeaza stilul si tehnologiile proprii arhitecturii moderne. Caramida este cel mai utilizat material in edificiul dat.
19.Creaţia lui Oscar Ribeiro de Almeido de Niemeyer Soares Filho şi Lucio
Costa. Oscar Ribeiro de Almeida Niemeyer Soares - unul dintre pionierii folosirii
betonului armat în arhitectură Clădirile realizate de Oscar Nyemeyer - spațioase și expunând structurile lor în mod elegant privirii, amestecând volume pline și spații goale pentru a crea motive și repetiții neconvenționale, adesea susținute de piloni. Opera sa se impune mai mult prin desfăşurare şi amploare,decît prin calitate. Pavilionul Braziliei la Expoziţia Mondială din New York, New York, 1939La vârsta de 32 de ani, Niemeyer impreuna cu Lucio Costa, a proiectat pavilionul brazilian al Expoziției universale, care urma să se desfășoare la New York ( executate în colaborare cu Paul Lester Wiener ) . Lucio Costa a explicat că Pavilionul brazilian a adoptat o limbă de " grație și eleganță ", luminozitate și fluiditate spațială , cu un plan deschis, pereți liberi, pe care el a numit-o " ionica " ,contrastind-o cu mainstream-ul arhitecturii moderniste, pe care la numit "doric " . Impresionat de produsul final, primarul orașului New York, i-a decernat, în semn suprem de onoare, cheile orașului New York. Complexul sportiv-distractiv de pe malul iazului Pampulha, Pampulha, 1940-1943Complexul a inclus un cazinou , o sală de restaurant / de dans , un club de yachting , un club de golf și o biserică , tote acestea fiiind distribuite în jurul unui nou lac artificial . O casa de week-end pentru primar a fost construita lângă lac .Clădirile au primit recunoasterea internationala. La constructia casinoului , cu fațada sa principala relativ rigida , Niemeyer a proiectat un volum curbiliniu. Micul restaurant ( Casa do Baile ) este construit pe propria insulă artificială și cuprinde un bloc aproximativ circular de la care porneste o formă liberă ce urmează conturul insulei . Biserica Sfântul Francisc de Assisi este considerat capodopera a complexului . Decizia lui Niemeyer de a utiliza o de abordare bazată peplasticitatea permisă de betonul armat fost revoluționara . Biserica este acoperită cu picturi murale. Astfel biserica este văz uta ca fiind stil baroc . Datorită importanței sale în istoria arhitecturii , biserica a fost considerata prima clădire modernă în Brazilia Proiectului Clădirii ONU, New York, 1947Construit pentru o importantă organizație internațională, acest complex modern a contribuit la revitalizarea New York City, la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Situat între First Avenue și East River,ocupă 18 acri. Punctul central al complexului ONU este Secretariatul, un zgârie-nori bazat pe planul lui Le Corbusier. Planul lui Niemeyer împărțea consiliile din Sala Adunării, primele de-a lungul râului, iar restul pe partea dreaptă a secretariatului- creînd o piață civică mare.Le Corbusier a cerut modificarea planului lui Niemeyer. Împreună, au depus schema de 23-32, care a fost construit și este ceea ce poate fi văzut astăzi. Casa de Los Canoas, Sun Conrado, lânga Rio de Janeiro, 1953Este considerat unul dintre cele mai importante exemple de arhitectura moderna braziliana , fiind recunoscută de experți în istorie și artă ca o sinteză a arhitecturii moderne , care a înflorit în Europa și cele două Americi. Casa se află pe un teren în pantă cu o vedere indepartata la ocean; două etaje, dintre care primul este acoperit de o forma libera, sprijinita pe coloane metalice subțiri. Camerele de locuit sunt situate la etajul inferior. Oraşul Brazilia, 1957 – 1980 Brasília reprezintă victoria artificialului asupra naturalului: dacă, în materie urbanistică, acest fapt înseamnă o realizare sau un eşec - fiecare poate să o constate singur contemplînd produsul final. Ideea construirii unei noi capitale existase încă din secolul al XIX-lea. Numai că proiectarea noului oraş a fost amînată pînă în 1957, cînd i s-a încredinţat lui Oscar Niemayer. Geometrizată la extrem, Brasília ar e forma unui avion supersonic. în "fuselajul" lui de vreo 20 kilometri, "cabina pilotului" e ocupată de clădirea Parlamentului, ce arată ca două pachete de cărţi de joc cu înălţimea de 25 de etaje, puse în picioare, alături de două pălării rotunde - una cu fundul în sus, alta aşezată normal; de o parte şi de alta a lungului bulevard se înşiră ministerele (17 paralelipipede de 12 etaje, vopsite în verde), absolut identice între ele; afară de firma de la intrare, nimic nu le distinge. Kilometricul bulevard central mai posedă cîteva edificii, dar se compune mai ales, pînă astăzi, din spaţii goale. Lîngă bulevardul central, există Cartierul hotelurilor (grupînd toate hotelurile din oraş). Cartierul băncilor, Cartierul spitalelor şi al policlinicilor, Cartierul ziarelor şi al editurilor. Se călătoreşte doar cu autobuzele şi cu automobilele particulare. În viziunea arhitectului-şef, membru marcant al Partidului Comunist din Brazilia, "oraşul viitorului" urma să fie unul în care locuitorii, egali între ei, ar fi trăit în apartamente identice, s-ar fi aprovizionat cu aceleaşi produse din magazine asemănătoare, ar fi mers la serviciu cu mijloacele de transport în comun şi s-ar fi întors repede acasă.
Distracţiile ori trîndăveala nu-şi aveau locul.De aceea, în oraş nu existau cafenele, bistrouri, cluburi, unde oamenii să se întîlnească şi să discute. Reşedinţa preşedintelui Palatul Răsăritului – ALVORADA, 1958Palatul se află pe o pensinsulă pe malul lacului Paranoá. Acesta are sa fie resedinta fiecarui președinte brazilian. Clădirea palatului prezidenţial de 7000 m2 este construită din sticlă şi beton. Are trei etaje: demisol, parter și al doilea etaj. O capela si un eliport sunt situate în clădirile adiacente în cadrul palatului. Demisolul gazduieste un cinematograf, sala de jocuri, bucatarie, spalatorie, centru medical, și administrarea clădirii. Palatul Kongresului Naţional, 21.04.1960 este situat în centrul Monumental EIXO.Este unul dintre cele mai importante clădiri din Brazilia . Compus din două emisfere- cladiri: Camera Reprezentanților și Senatul . Între emisferede sunt situate 2 blocuri de birouri. Imobilul Partidului Comunist Francez, Paris, Franta, 1967; Clădirea Editurii Mondatori, Milan, Italia, 1968-1975; Sediul central al Partidului Comunist a fost unul dintre primele comenzi care Niemeyer le-a avut în Europa. . Imobilul a fost divizat in 3 parti: 1- aceasta parte este cuprinde 2 etaje sub nivelul strazii ocupate de parcari si alte incaperi. 2este un auditoriu unde se intruneste comitetul central si reprezinta o structura alba plasata pe teritoriul patrat al scuarului. , 3- o cladire inalta de 6 etaje cu fatada ondulata si care reflecta spatiul inconjurator.
Centrul Cultural Internațional Oscar Niemeyer
Complex cultural unde au loc diverse evenimente culturale și artistice, expoziții, muzică, teatru și dans, film, produse alimentare, educație printre altele... Centrul este situat în Avilés (Asturia, Spania). Autorul și-a descris piață deschisă în jurul lumii, un loc opera ca "O pentru educație , cultură și pace."
Lucio Costa –decanul recunoscut al arhitecturii moderne în Brazilia şi un
teoritician convingător.Opera sa ca şi scrierile conţin un context profund liric şi umanist. Costa a avut ocazia să-şi exerseze talentul,realizînd opere care unifică trecutul tradiţional şi dinamismul actual al ţării sale.Costa a dirijat construcţia Pavilionului Braziliei la Expoziţia Universală din New York ,în colaborare cu Oscar Niemeyer,aceeaşi soartă a avut şi imobilul locuinţelor din Parcul Guile ,la Rio de Janeiro.Din 1937 se consacră studiului istoriei arhitecturii braziliene şi lucrează activ la restaurarea şi protecţia monumentelor de arhitectură şi cultură.De-a lungul carierei sale a protejat opera lui Niemeyer Se preocupă din ce în ce mai mult de problemele urbanismului.
20.Metabolism - (greacă metabole - Schimbare ) –apare la mijlocul secolului XX ,menit sa inlocuiasca funcționalismul.Arhitecții metabolismului cautau sa dezvolte principiile constructivismului în conformitate cu conceptul de " spațiu flexibil ."Japonia de dupa cel de-AL Doilea Razboi Mondial a fost in reconstructie,atunci s-a nascut metabolismul,o miscare in arhitectura promovata de niste arhitecti tineri,in frunte cu Kenzo Tange.Arhitectii credeau ca in orasul viitorului,cladirile nu sunt statice,ci dinamice si se pot modifica ca niste celule vii,de aceea in constructia cladirilor au fost folosite elemente prefabricate ce pot fi inlocuite in timp.In 1961 Kenzo Tange alaturi de membrii biroului sau Kurokawa si Arata Isozaki a prezentat
Tange,acesta aranjeaza functiile pe verticala in dependenta de necesitati,astfel fabrica de imprimare la parter,ascensoarele,toaletele,conductele le-a grupat in turnuri cilindrice din beton armat,diametrul=5m.Turnurile fiind amplasate la inaltimi diferite sugerau ca nu era loc pentru expansiune verticala. Clusters in the Air, Shibuya(1960-62)
-aceasta este propunerea lui Isozaki pentru un nou tip de locuinte care presupun a fi construite deasupra orasului existent.Blocurile noi si vechi sunt legate de „nuclee comune‖-trunchiuri cilindrice mari care gazduie si transportul comun.Miezurile verticale sunt construite pe loturi goale,care sustin unitatile de locuinte de-a lungul ramurilor sale .Joint Core System,Shinjuku, Tokyo, Planul pentru Tokyo(1960)
-un plan radical pentru reorganizarea si extinderea capitalei,in scopul de a satisface o populatie de 10 mln.Acesta reprezinta un oras liniar care a folosit o serie de module.Sunt prezente noduri de transport,administratia guvernamentala,cartiere precum si o statie de tren.Cea mai reprezentativa cladire a metabolismului este Nakgin Capsule Tower, Ginza,Tokyo.
proiectat de Arata Isozaki,este un oras cu multe straturi deasupra orasului traditional,cu autostrazi,parcari,parcuri si diferite structuri amplasate intre stilpii masivi care sustin blocuri de birou si apartamente.Este un sistem care permite extinderea in orice directie.
NewBabylon(1959) ,proiectat de Constant Anton Nieuwenhuys,este un ―oras al viitorului la nivel mondial‖,unde terenul este detinut in mod co lectiv,munca este complet automatizata si consta dintr-o serie de constructii de dezvoltare urbana si interactiune sociala.Orice restrictie a libertatii de miscare si a starii de spirit trebuie evitate.Aici se folosesc materiale moderne,cum ar fi otel inoxidabil,aluminiu Proiectul ―Oraşul maritim‖, (1958 )
Turnul a fost construit de catre Kisho Kurokawa si consta din niste capsule ce au functia fie apartamente,fie birouri.
Centrul Yamanashi,Kofu reprezinta un spatiu a 3 firme-2 firme de stiri si o tipografie,care includea si o cafenea si magazine la parter.Proiectat de Kenzo
21.Creaţia lui Kenzo Tange.
Figura centarla a proiectarii din Japonia secolului XX, arhitectul, teoreticianul si urbanistul Kenzo Tange a combinat stilul international cu arhitectura high-tech si cu formele traditionale japoneze, pentru a crea o sinteza vizionara, care a contribuit la definirea identitatii japoneze de dupa razboiIntrarea sa pe scena internaţionala a arhitecturii a stîrnit polemici aprinse din partea mediului cultural nipon. A contopit stilul japonez traditional cu modernismul A influentat o noua generatie de arhitecti, in calitate de profesor la Universitatea din Tokyo A contribuit la reconstruirea orasului Hiroshima, a conceput un plan ambitios de extindere pentru Tokyo si a reproiectat orasul Skopje, distrus de cutremur. Hiroshima Peace Memorial Museum, Hiroshima, 1955. Reprezintă un tribut stăruitor al vieţilor pierdute în momentul aruncării bombei atomice peste Hiroshima. Amplasat în parc, caracteristicile memoriale ale Domului Genbaku, singura clădire care a mai rămas în picioare, în apropiere, după ce bomba a fost aruncată. Acest memento necurtăţor al lumii în plin război reaminteşte vizitatorilor de importanţa vieţii omeneşti şi cinsteşte victimele, pentru ca acestea să nu fie uitate niciodată. Lucrările la acest Muzeu au început în 1950 . În proiectul inițial al Muzeului, teritoriul era dominat de clădiri utilitare învecinate , care erau legate de acesta prin alei la nivel înalt . Tange a rafinat acest concept pentru a plasa muzeul vizibil la centru , separat de clădiri de utilitate. In afara simbolismului arhitectural , el a crezut că este important a plasa cladirea la centru pentru ca aceasta găzduiește informații despre explozia atomică. Muzeul este construit din beton armat. Podeaua muzeului este ridicata la șase metri deasupra solului pe piloti imensi și este accesibila datorita unei scari care sta aparte. Fațada ritmica, cuprinde elemente ver ticale care se repetă spre exterior de la centru. La fel ca exteriorul , interiorul este finisat cu beton brut , ideea a fost de a menține suprafețele simple , astfel încât nimic nu ar putea distrage atenția vizitatorilor de la conținutul exponatelor. Piata pacii este un fundal pentru muzeu . Piata a fost conceput pentru a permite la 50 de mii de oameni să se adune în jurul monumentului. Tange a proiectat monumentul ca un arc compus din doi paraboloizilor hiperbolici. Centrul National sportiv Yoyogi, Tokyo; 1961-1964 A fost construit pentru Jocurile Olimpice din 1964, este cea mai cunoscuta lucrare a arhitectului japonez Kenzo Tange, care ia oferit faima internațională și Premiul Pritzker. Designul său aerodinamic, monumental și sugestivă a devenit un simbol al capitalei japoneze și un punct de reper în Mișcarea Metabolista, distanțându -se de stilul internațional. Când a fost terminat, Centrul s portiv a avut cel mai mare acoperiș suspendat din lume și, după aproape 50 de ani la finalizarea acestuia încă arată extraordinar de bine. Complexul este format din 2 clădiri, și ambele se disting prin calitatea structurilor lor, precum și de inovare a de sign-ului, prin utilizarea de înaltă tehnologie într-o țară zguduită în permanență de vânturi puternice și cutremure.
-Kikutake a propus un oras care va pluti liber in ocean,fara legaturi cu o anumita natiune,lipsit de razboi.Terenul artificial al orasului va gazdui turnuri rezidentiale,agricultura,industrie,divertisment iar odata ce va deveni nelocuibil se va scufunda. Landmark Tower, Osaka,1970
-situat pe cel mai inalt deal,reprezinta un turn vertical pe care sunt amplasate o serie de cabine=360 m3,acoperite cu o membrana de aluminiu si sticla,care pot fi aranjate oriunde pe turn. Moshe
Safdie,
Complexul
Habitat
67,
Montreal,
1967
Arata Isozaki
este un complex de locuinte care cuprinde 354 de forme identice,prefabricate din beton,ajungind pina la 12 etaje.Acestea creeaza 146 de resedinte de dimensiuni si configuratii diferite care au cel putin o terasa privata.
Biblioteca Nationala,Qatar se afla intre Teatrul National si Complexul Consiliului National cu Posta Centrala,are 400 m inaltime si 300 m latime.Volumul principal este sustinut de 3 cilindri,acesta se aliniaza pe o axa nord-sud.
Importanţa unui maestru se măsoară şi prin calitatea discipolilor săi. Impactul operei lui Kenzo Tange asupra culturii arhitecturale japoneze a fost enorm şi a determinat o întinerire bruscă şi molipsitoare a modului de a concepe arta de a con strui. Prin el şi datorită lui, Tara Soarelui-Răsare a devenit o voce nouă, uneori provocatoare, dar întotdeauna de o mare eleganţă, în panorama ar tistică a secolului XX. Această lecţie, şi prin intermediul contextului academic, a dat naştere unei adevărate şcoli, unii dintre exponenţii acesteia ajun gând în luminile rampei mondiale. Arata Isozaki este unul dintre aceştia. Cât timp a lucrat în atelierul lui Tange, Isozaki s-a ocupat în detaliu de proiecte importante, precum planul urbanistic al oraşului Tokyo, aducându-şi propria contribuţie creativă, sub formă de consultantă sau execuţie. Şi mai târziu Tange avea să -l implice pe elevul său într -o serie de proiecte, cum ar fi planul de reconstrucţie a oraşului Skopje din Macedonia (1965-1966) sau la Festival Plaza, cu prilejul Expoziţiei Internationale de la Osaka (1970), opere în care componenta metabolistă este evidentă. Incepând cu anii '70, Isozaki s-a lansat într-o experimentare stilistică care viza formele geometrice simple, revizuite însă în lumina unei tendinţe către fragmentare şi, în acelaşi timp a unor combinaţii noi care exploatează tehnologii sofisticate. Un exemplu îl constituie biblioteca municipală din Kitakyushu. a cărei intrare cu cuburi şi triunghiuri se combină într -un fel de imens tunel de lectură care şerpuieşte ca o uriaşă râmă locuită. De la sfârşitul anilor '70, Isozaki s -a orientat către un stil apropiat de isto ricism, aflat pe atunci în faza sa iniţială. Declaraţia sa de intenţie poate fi surprinsă în celebra „Strada novissima" prezentată la Bienala de la Veneţia, din 1980, în care, alături
de alţi arhitecţi de marcă, pr ecum Hans Hollein, a prezentat fragmentul său de memorie. In această faza, care s-a prelungit, cu unele modulaţii, dincolo de anii '80, arhitectul japonez a preluat cu entuziasm sugestiile trecutului (Giulio Romano, Boullee, Ledoux, Schinkel şi alţii), transformându-le în material pentru fantezia sa. Un exemplu este dat de Palatul Sportului Sant Jordi din Barcelona, care trimite la biserica palladiană din Vicenza, reinterpretată prin intermediul mijloacelor oferite de tehnologii mai inteligente. Şi Country Club din Fujimi, cu un arc în plin cintru sprijinit pe o arhitravă, aminteşte de o vilă palladiană, în vreme ce proiectul mai recent pentru o nouă ieşire pentru Galeria Uffizi face aluzie la stilul medieval al Logiei Lanzi din Piaţa della Signoria . In ultimii ani, Isozaki s-a orientat şi către heterotopie, adică încercarea de a crea un contrast între mediul înconjurător şi edificiul construit. Arhitectul explică. „O primărie poate să apară ca o navă spaţială care pluteşte în liniştea citadină, o altă construcţie seamănă cu o balena împotmolită la baza unui castel..." O frază care se potriveşte perfect cu Pavilionul Artei şi Tehnologiei japoneze din Cracovia (1990-1994), aflat la poalele unui deal dominat de un castel.
22. Stilul international - este un stil arhitectural elaborat în Europa şi în Statele Unite în anii 1920 şi 1930, care a dominat arhitectura occidentală la mijlocul secolului XX. Termenul a fost folosit prima dată în 1932 de Henry Russell Hitchcock şi Philip Johnson în eseul lor intitulat The International Style: Architecture since 1922 (Stilul internaţional: arhitectura începând cu 1922 ). Trăsături specific stilului: sunt formele rectilinii, spaţiile interioare deschise, ariile întinse construite din sticlă, oţel şi beton armat şi suprafeţele plane eficiente şi uşoare, lipsite de ornamente. Principalii arhitecţi asociaţi cu acest stil : Walter Gropius, Ludwig Mies van der Rohe şi Le Corbusier. Termenul provine de la numele de o carte de Henry-Russell Hitchcock și Philip Johnson, stil internațional, care a identificat, clasificate și sa extins pe caracteristici comune pentru a modernismului în întreaga lume și aspe ctele sale stilistice. Autorii au identificat trei principii: expresia de volum, mai degrabă decât de masă, accentul pe echilibru, mai degrabă decât simetrie preconcepută, precum și expulzarea de ornament aplicat. Scopul Hitchcock și Johnson a fost de a defini un stil care ar îngloba această arhitectură modernă, face acest lucru prin includerea de arhitecți specifice. Walter Gropius&Adolf Meyer, Chicago Tribune, proiect, 1922 Ca şi în cazul majorităţii proiectelor lui Hood, sculpturile şi decoraţiunile au fost executate de americanul Rene Paul Chambellan. Construcţia clădirii a fost finisată în 1925, atingînd înălţimea de 141m. Contraforţii care înconjoară vîrful turnului sunt mult mai expresivi pe timp de noapte cînd clădirea este luminată.Alături de intr area principală, turnul are sculptate imagini ale lui Robin Hood (Hood) şi a unui cîine care latră (howling dog – Howells) pentru a comemora arhitecţii. Decoraţia din piatră a clădirii a avut la bază o temă compoziţională a turnuleţelor mici, mărită pînă l a absurd, ce încadrează portalul catedralei din Reims. Pilonii masivi se termină prin contraforţi înalţi, uniţi cu turnul din vîf cu elemente asemănătoare arcbutanelor. Bloc de apartamente în cartierul Weissenhof, Stuttgart, 1927 a fost la vremea respectiv ă un exemplu de triumf al stilului Bauhaus, arhitectural, conceptual, expoziţional, ambiental şi locuibil. Şcoala Bauhaus, 1925 -1926 Prin contopirea deliberată a artei şi a Şcolii de artă decorative din Weimar într -o mică instituţie de învăţămînt denumită Staatliches Bauhaus (Şcoala de stat pentru construcţii) îşi începea existenţa o şcoală de arte şi arhitectură care a fost unică prin încercarea ei de a lega creaţia artistică şi meseria manuală, arta şi tehnica, arhitectura cu artele plastice, artele apli cate şi industria printr -o sinteză atotcuprinzătoare.
Manifestul lansat de Bauhaus în 1919 preciza: ‖Scopul final al oricărei activităţi creatoare este construcţia‘‘. Arhitecţilor, pictorilor şi sculptorilor le revine sarcina de a se strădui să cunoască şi să înţeleagă din nou structura completă a construcţiei în ansamblul şi în părţile ei componente, atunci operele lor se vor impregna de la sine de spiritul arhitectural pe care l-au pierdut, datorită artei de salon. Școala de artă Bauhaus a existat în trei orașe diferite sub conducerea a trei directori diferiți, toți arhitecți. Perioada Weimar, 1919 - 1925
Ambiția sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural care să reflecte această nouă perioadă. Întrucât această perioadă era perioada producției de masă, care începuse să ia avânt pretutindeni în lumea industrializată,arhitectura, designul, mobilierul, artefactele și decorațiunile interioare trebuiau să reflecte aceasta în cel mai tranșant mod posibil.Pentru a ilustra ideile mișcării, Gropius și întreg grupul de arhitecți și artiști Bauhaus au inițiat și apoi au publicat propria lor revistă, numită "Bauhaus", precum și o serie de cărți strânse într-o colecție proprie numită "Bauhausbücher". Liderul designului și al tipăririi proiectului a fost Herbert Bayer. Perioada Dessau, 1925 - 1932
La Dessau, după planurile arhitectului Walter Gropius, se ridică și clădirea atât de cunoscută, devenită emblemă a mișcării sub numele de "Clădirea Bauhaus din Dessau", care a devenit sediul școlii pentru perioada următoare, 1925 - 1932, cea mai complexă și înfloritoare din întreaga sa istorie. Perioada Berlin, 1932 - 1933
Școala se mută la Berlin, perioadă ce coincide și cu preluarea conducerii de către van der Rohe. Ascensiunea nazismului înspre controlul total al puterii în Germania începutului anilor 1930 a efectat fatal Bauhaus, ca și multe alte intreprinderi intelectuale și artistice. Datorită creșterii continue a presiunii politice, Staatsliches Bauhaus este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist. Principalul aport al Bauhauului, originalitatea şi noutatea acestei instituţii atît de deosebită de orice formă de învăţămînt anterioară, a fost metoda sa pedagogică, sistemul său de organizare şi de predare Le Corbusier -Vila Savoye, Poissy, 1928-1930, Capodoperă arhitecturală: Vila Savoye de la Poissy, cea mai pură şi maidesăvărşită expresie a ideilor sale din acei ani . Le Corbusier concepe legarea locuinţei cu natura. Izolată şi înălţată pe piloţi în mijlocul unui vast teren plat, ea priveşte spre toate direcţiile. Având o geometrie bine determinată, se înscrie ca un element dominator, străin naturii. Din interior, din orice încăpere, dar mai ales de pe terasa-grădină, se poate de admirat peisajul îcadrat şi li mitat de arhitectură, ca într -un tablou. Clădirea se compune din trei corpuri distincte: parterul, unde se găsesc serviciile comune, un mic apartament pentru oaspeţi şi garajul. Locuinţa, propriu -zisă, ocupă primul etaj,cu salonul şi sufragerie, bucătăria, odăile, sala de baie şi o terasă. La etajul doi se află grădina -terasă şi un solarium. Toate aceste spaţii sunt realizate pentru a parcurge călătoria purificatoare a promenadei arhitecturale. Le Corbusier, Casele Citrohan în cartierul Weissenhof, Stuttgart, 1922-1927-Le Corbusier a decis să utilizeze cele mai frecvente materiale de caramida, gresie și bolți formate cu placi ca cofraje permanente, acoperisurile acoperite cu iarbă. Peretii exteriori sunt netencuiți pe exterior și pe interior tencuiți, pentru a evita formarea condensului. J.J.Pieter Oud, Case-terase în cartierul Weissenhof, Stuttgart, 1927Promovat ca fiind un prototip de locuințe -viitoare pt lucrători , fiecare dintre aceste case a fos t personalizată și mobilată la un buget departe de a un lucrător.
J.J.Pieter Oud -Complex rezidenţial, Rotterdam, 1924
Kiefhoek este punctul culminant necontestat al Miscarii Moderne in carcasa Rotterdam. Culoarea roșie pentru uși, ferestre ,porti galben și albastru este derivat de la De Stijl. Casa este reco nstruită la starea inițială din 1930 și acum -un muzeu. Alvar Aalto Clădirea revistei « Turun Sanomat », Turku, Finlanda, 1928. Cadrul structural este din beton armat. Diferite tipuri de luminatoare sunt instalate în acoperișul plat. În legătură cu construcția plată, cadrul de beton armat poate prezenta fie un aranjament coloană simetric sau asimetric. Rudolf Schindler, Casa Lowell Beach, California, 1926 Scopul lui Schindler în utilizarea cadrele a fost să ridice casa de mai sus de plaja publică, și , de asemenea, pentru a dezvolta un sistem osos solid și suficient de flexibil pentru a rezista la cutremure. Richard Neutra, Casa sănătăţii pentru Philip Lovell, Los Angels, 1927-1929 –
Acesta este adesea descris ca prima casa cadru din oțel, în Statele Unite, și, de asemenea, un exemplu timpuriu al folosirii torcretat (pulverizat pe beton). Owings and Merrill, Lever House, New York, 1952 Punctul de plecare pentru zgârie-nori modernist târzie a programului estetic al modernismului, filtrat prin doctrina stil internațional și reinterpretate de Gordon Bunshaft (al firmei Skidmore, Owings & Merrill), în Casa Lever din 1950-1952 Ludwig Mies van dr Rohe, Pavilionul Germaniei la Expoziţia internaţionala din Barcelona, 1929 Planul dreptunghiular era ordonat pe baza unei scheme geometrice simple, dar riguros proporţionate; opt stâlpi de oţel, retraşi de la faţadă, susţineau acoperişul format dintr -o simplă placă de beton, ieşită în consolă şi creând, în afara construcţiei, un mare spaţiu umbrit. Mies diviza spaţiul interior prin panouri de marmură şi sticlă. Structura metalică, redusă la rolul ei de a purta acoperişul, aproape că dispare.Nobleţea marmurei şi transparenţa sticlei, strânse între cele două puternice planuri orizontale – acoperişul şi pardoseala – care pătrund din exterior la interior fără nici o delimitare de nivel, reprezintă un mod de a transforma arhitectura într -un element al stilului, în care se integrează în mod natural, fără nici o disonanţă. Panourile verticale, care delimitează spaţiul, sunt de proporţii riguroase, perfecte, concepute în spiritul esteticii grupării De Stijl. Ludwig Mies van dr Rohe-Casa Fritz&Greta Tugendhat, Brno, Chehoslovacia,1930 Este un exemplu paradigmatic de funcționalism. Van der Rohe a folosit rame de fier revoluționare, care i -au permis să împartă interiorul cu ziduri de sprijin.; un panou de onix şi un ecran semicircular din lemn preţios împart acest spaţiu în patru zone funcţionale (hol de intrare, cameră de zi, sufragerie şi bibliotecă), fără a-i rupe continuitatea. Vila prezinta o cladire cu 2 nivele indreptata spre SW. La inaltimea nivelului 2 trece o strada, de pe care cladirea pare a fi de 1 nivel. Primul nivel are iesire in parc. La nivelul 2 sunt amplasate inacperi locative, un garaj si terasa. La primul- bucataria, holul, camera de zi, etc. Ludwig Mies van dr Rohe -Complexul Institultului Tehnologic din Chicago, Illinois, SUA, 1938-1956
Parterul clădirii în două nivele , cu planimetrie tradiţională , are cota pardoselei mai jos de cota terenului , şi este mascat. Compoziţia este determinată de paralelipipedul de sticlă al nivelului doi. Panoul plat al planşeului este suspendat pe stîlpi metalici ale construţiei – carcase . Divizarea spaţiului unic nu se simte , cu toate că procesul de studii ar necesita acest lucru. Ludwig Mies van dr Rohe -Două imobile gemene din sticlă pe Lake Shore Drive 860, Chicago, SUA, 1951 Schema este format din două turnuri identice 26 etaje plasate 46 de metri în afară, cu axele lor lungi stabilite reciproc perpendiculare. Consistența riguroasă a proiectului este văzută în tratamentul uniform al fiecare fațade a clădirii, indiferent de orientare. Ludwig Mies van dr Rohe -Zgârie-nori Sigram, Park Avenue, New York, 1954-1958 Sigram –fineţea elaborării detaliilor şi luxul materialelor de finisare – carcasă de bronz, pereţi din sticlă de coloarea indigo or detalii aurii. Forma zgârîie norilor nu este determinată de funcţia lor . Sticlă şi oţel –unicele moduri , folosite pentru exprimarea ideii arhitecturale . Datorită sărăciei modurilor utilizate, exprimarea unei forme clare divine tema principală. Expresia plastică- "forma dezvăluită lent", drumul lui Mies a mers continuu către o purificare aproape ascetică şi către o contopire / dizolvare – a arhitecturii în structură.
2 3 Mario Botta
Cei care l-au inspirat au fost Le Corbusier , Carlo Scarpa, Louis Kahn. Mario Botta. Cladire de birouri ―Ransila1‖, Lugano, Elvetia, 1981-1985 Clădirea are șapte etaje , iar planul spatiului este organizat de scări ascunse în miezul central . Înălțimea sa este compatibilă cu clădirile adiacente aproape coincid cu cele ale vecinilor . Încoronarea de la frontiera de sus format dintr-o linie de ochelari , nu concura , nu intra in conflict. Mario botta imprimat personalitatea lui ca un creator , fără a dăuna peisajului și fără a cădea pradă la ceea ce a existat înainte . Banca Gottardo, Lugano, Elvetia, 1982-1988 Această clădire a permis lui Botta de a demonstra ideea lui în care orașul ar trebui să continue în creștere - densitatea de masă, o anumită înălțime (22 de metri) și ritmurile volumelor. Galeria de arta contemporana Watari-um, Tokyo, Japonia, 1985-1990 - o mică galerie de artă cu maiestri e proiectat de arhitectul Mario Botta într-un sit triunghiular dificil lângă Roppongi, Tokyo. Clădirea găzduiește o dinamică în ciuda soliditații aparentă și fațadei sale severa. De la construcția sa, Watari -Um, a devenit un punct de reper atât în peisajul urban Tokyo cît și a culturii artistice a orașului. Biserica Saint John the Baptist, Mogno, Valle Maggia, Ticino, Elvetia, 1986-1998 Jocul subtil între masivitatea peretelui de piatră și luminozitatea de acoperișul de sticlă este o mărturie pentru supraviețuirea a clădirii, care este conceput ca un bastion pentru sat, în ciuda muntelui. Masa grosoasa al peretelui de piatră din inferior reflectă natura construcției în ansamblu, și este luminat cu abilitate de reducerea treptată a cursurilor spre partea de sus. Union Bank of Switzerland, Basel, Elvetia, 1986-1995 Suprafata mare, de formă convexă, în creștere, mai sus de nivelul străzii; elimină tensiunea orașului în creștere. De asemenea, un design stabil mai de durată pentru acest important nod de oraș pare să prindă conturul. Interiorul clădirii are o cavitate care se îngustează în partea de sus. Un luminator pemite lumina soarelui să lumineze secvența de deschidere perfect plasate pe fiecare etaj. Coridoarele deschise sunt trasee de circulație pentru birouri. La baza se dezvoltă pe scări cilindrice de la parter până la primul și al doilea etaj. Centrul ―Cinque Continenti‖, Lugano -Paradisso, Elvetia, 1986-1992 Datorită locației sale favorabile, schema este rezolvată sub forma unei clădiri exteriore cilindrice care se deschide pentru a dezvălui în centrul său un pătrat și un spațiu gol în structura acoperișului transparent din sticlă și metal. O zonă de tranziție conectează acest spațiu interior protejînd și spații comerciale la parter cu Via Guisan. Peste acoperișul de sticlă și de metal există alte trei etaje, cu terase ample, care, datorită poziției lor oferă condiții de locuit perfecte, cu o orientare dubla spre munte și lac. Bruxelles Lambert Bank, Geneva, Elvetia, 1987-1996 Descompunerea în două turnuri misterioase ale capului este nu numai un dispozitiv arhitectural de o interpretare diferită de grosimea a clădirii, ci expresia directă a unei opere de artictură a spatiilor interioare care sunt revelate pe o suprafața de sticlă. Penetrînt clădirea de la una dintre cele două deschideri de la baza fronturilor mari contrastante în piatră de aur, traversate de un model regulat de fante subțiri, cavitatea verticală trece prin clădire până la partea de sus. Rutele de distribuție , care, în fiecare etaj sunt dispuse în jurul ei , da naștere la o serie de spații relaționale care se intersectează în unghiuri drepte față de punctele de vedere vizuale spre exterior , pr in cortina de sticla . Ctedrala Evry, Franta, 1988-1995 dedicată Sfântului Corbinian, a fost, prin urmare, comandată special de arhitectul elvețian Mario Botta. Construcția a început în 1992, iar clădirea a fost deschis pentru public la 11 aprilie 1995, d edicat în ziua de Paști 1996, și a fost vizitată de către Papa Ioan -Paul al II pe 22 august 1997. Ea a înlocuit acum Catedrala Corbeil. Centrul Administrativ Swisscom, Bellinzona, Ticino, Elvetia, 1988-1998 clădirea mare si rotunda din cărămidă roșie, găzduiește acum un Business center cu spații pentru conferințe și seminarii, și este parțial ocupat de noul District Court Penal. Museul Artei Contemporane, San Francisco, California, SUA, 1989-1995 locația clădirii într -un lot adiacent cu cele trei clădiri înalte a sugerat alegerea unui deosebit de proiectare: a)Iluminat cu lumină naturală , în ciuda raportul nefavorabil dintre suprafața de un sfert din lot și suprafațaa locului de construire ;b)Crearea unei imagini unificate în interior ;c) Realizarea pe suprafața exterioară o crustă - stimularea vizitatorilor de a intra .
Fațada frontală colectează toate spațiile expoziționale , care sunt iluminate de mai sus . În centrul se va deschide corpul unui volum cilindric , în curs de dezvoltare; căi de acces la di ferite medii . Museul Jean Tinguely, Basel, Elvetia, 1993-1996 Situat în partea de est a parcului "Solitude", aproape de traseul autostrăzii și cu vedere la malurile Rinului, clădirea, comunică prezența unui nou spațiu într -un loc care părea iremediabil compromis. Cu un corp mai mare decât cel estimat în partea de sus , culminând cu volumul cilindric al scalei , acesta este un fel de barieră împotriva autostrăzii pentru a proteja spațiul verde al parcului . Pe partea opusă se deschide, cinci nave formate î ntre lame mari de zidărie. În partea de nord , pe partea din față , care este plasat paralel cu Grenzacherstrasse , o verandă acoperită- definește accesul în clădire . Biblioteca municipala, Dortmund, Germania, 1995-1998 Zidul înalt de piatră , din fața stației stabilește o nouă limită a mediului urban construit. Un nor de sticlă se desprinde din această suprafață in spatiul verde.Sticla dublu învăluită în structuri verticale de oțel , care se extind în sus pentru a sprijini capacul de disc transparent . În interiorul , punțile circulare ale celor două etaje, care găzduiesc spații pentru lectură, vor portretiza structurile verticale ale carcasei rămase. O reducerea treptată a clădirii la diferite niveluri vă permite să creați , pe partea din față cu vedere la oraș , o serie de terase c are facilitează pătrunderea luminii naturale în interior . Monumentul ―Cumbre de las Americas‖, Santa Cruz de la Sierra, Bolivia, 1996 Proiectul presupune formarea unei zone de intrare în parc urban existent . În structura concentrică a parcului orașului colonial este o pană verde, un vid urban înconjurat de blocuri dreptunghiulare adiacente , drumuri de serviciu . Proiectul presupune consolidarea cele două colțuri ale parcului , la partea din față a orașului, cu construirea a două turnuri de colț , la mai multe niveluri , cu scari de acces care duc la balcoane ce se deschid ca o veghe asupra parcului în sine . La parter aceste două colțuri sunt conectate între ele . Structura este construită ca un element de semn de conexiune și relație cu țesutul înconjurător. The Cymbalista Synagogue&Jewish Heritaje Center, Tel Aviv, Israel, 1997-1998 Planul de etaj al clădirii cuprinde aproximativ 800 m2. De la o bază dreptunghiulară ridica doua turnuri care se fuzionează cu cercurile de la cel mai înalt punctele de 13.5 m. Un hol dreptunghiular conectează cele două turnuri. Forma arhitecturală originală a turnurilor este o realizare în piatră .In fiecare turn în partea de sus este instalat un pătrat "baldachin", care îndreaptă lumina naturala pe pereții cilindrului hibrid și volumul dreptunghi. Museul de Arta Contemporana si Centru cultural, Rovereto, Trento, Italia, 1993-2000 zona de proiect este situată in imediata apropiere a complexului de Sf. Augustin și una din intrarile vechi în oraș . Configurația noii clădiri,corpul stelar, răspunde la o divizare funcțională de nuclee în diferite părți ale învățăturii și , de asemenea, articulat în dezvoltarea sa pe un perete vertical solid . Un sistem de jaluzele orizontale cu grătare de lemn care trece prin suprafețele de zidărie ajută pentru a sublinia soliditatea noii clădiri , care se întinde pe cinci ni vele . Arce de zidărie masive subliniaprezența unei serii de boltit la partea de sus a fiecărui turn . Richard Meier
arhitect contemporan american care a influențat sensibil arhitectura secolului 20. Este cunoscut pentru design-ul raționalist și pentru folosirea culorii alb. Richard Meier. Casa particulara Douglas, Harbor Springs, Michiganm 1971-1973 este situat pe malul lacului Michigan. Casa a fost construită inițial pentru Jim și Jean Douglas în 1973. Procesul de construcție a luat trei ani. Casa este complet alba, iar interiorul a fost umplut cu mobilier proiectat de Le Corbusier, Miles van der Rohe și Richard Meier. The Atheneum, New Harmony, Indiana, 1975-1979 Ateneul este conceput astfel încât vizitatorii trebuie să meargă un mod specific prin clădire, ceea ce duce afară, în New Harmony în sine. Rampa cu trei etaje și rețelele de suprapunerea oferă vederi frecvente ale orașului și satului. Museul de Arte Decorative, Frankfurt pe Main, Germania, 1979-1985 Cladirea a fost proiectata ca un mu zeu ambarcațiune, conceput pentru obiecte de arte; nivelurile superioare au un scop utilitar.
High Museum of Art, Atlanta, Georgia, 1980-1983
- clădire publică și depozit de artă care răspunde la aspectele tipologice și contextuale ale programului muzeu lui. Museul de Arta Contemporana, Barcelona, Spania, 1987 1995 Stilul arhitectural al clădirii are referiri solide la modernism. Clădirea albă are multe geamuri, oferind vizitatorului o vedere la piata, si care sa permite lumina naturală în interior. Acesta include o bibliotecă centrală, specializată în cărți și publicații de artă. Neugebauer House, Florida, Situat într-o comunitate rezidențială pe malul mării, această casă are perspective de sud-vest peste dublon Bay. Amprenta la sol a casei, perpendiculară, împarte site -ul în domenii publice și private. Organizație liniară a casei este formată din patru straturi paralele, care sunt organizate din față spre spate. O consola dublu asimetrică de pe principalele coloane structurale, respectă liniile directo are ,consolidând în același timp orientarea casei spre apă. Jubilee Church, Roma, Italia, 1998 O structura de otel acoperită cu blocuri de beton și apoi stuc, deține maximă durate de viata de 50 de ani. Prin urmare, la sugestia lui Antonio Michetti, consultant tehnic al Vicariatului, a fost o st ructură de blocuri prefabricate de dublă curbură, apoi asamblate și conectate, prin fire orizontale și verticale. Lumânarea este făcută din 78 de segmente, care ajung la 26 de metri în înălțime. 25Brutalism în arhitectură. Definirea, sursele, caracteristicile brutalismului\ Brutalism . Termenul „brutalism‖ a originat din expresia franceză béton brut adică "beton brut", adică beton nefinisat, Brutalism este numele generic al unui stil arhitectural care a derivat
din modernism, „înflorind‖ în anii 1950, 1960 și 1970.Stilul brutalist a fost în mare parte inspirat de operele arhitectului elvețian Le în particular de către clădirea Unité Corbusier , și d'Habitation din Marseille, respectiv de operele lui Ludwig Mies van der Rohe,. Brutalismul a primit un impuls semnificativ în Marea Britanie, după cel de-al doilea război mondial, într -o Anglie aflată într o depresie economică datorată ravagiilor provocate de războisi vine ca o soluție la probleme urbane și sociale ale mijlocului secolului 20. întrucît brutalismul apelează „masiv‖ la folosirea betonului, care se toarnă ușor, este ușor de menținut, dar si fi modificat foarte greu. Clădiril sunt de obicei realizate în forme ce sunt șocant de geometrice, repetitive, amintind de blocuri de beton armat nefinisat, relevând adeseori textura lemnului folosit la Aliso n si Peter realizarea cofrajelor turnării betonului brut. 1 Smithson, Şcoala Hunstanton, Norfolk, UK, 1949In forma de paralelipiped cu un turn de apa , școală are o simetrie biaxiala cu inaltime dubla.Este construita din caramida galbena cu un strat alb ,beton si sticla,dar si cadre de otel.Conductele de apa si energie elctrica sunt vizibile .in apropierea lor sunt amenajate locuri de joaca 2 Com plexul r evistei «Econo mist », Lond ra, 1959-1964 Alison si P e t er S m i t h s o n au creat o piatza pietonala eleganta spațioasa ca
un trio de turnuri fin detaliate îmbrăcate în benzi inguste din piatră tradițională Portland si sticla fiin de sediul revist ei.Interioarele au functie de birouri pentru jurnalisti . Le Corbusier, Complexul « L’Unite D’Habitation », Marseille, Franţa, 1945 sau Radiant City din beton dur turnat 337 de apartamente, cladirea este sustinuta de piloni mari . Clădire incorporează magazine cu librărie ,sala sportiva , facilități medicale și educaționale , un hotel, care este deschisă publicului , și un restaurant gastronomic .Coridoarelele sunt dea lungul axei longitudinal cu apartamente pe doua nivele cu cite un balcon pentru clasa mijlocie a societatii. Acoperișul plat este conceput ca o terasă comună cu stive sculpturale de ventilație , o pista de atletism , și un bazin de mică adâncime pentru copii, cu un atelier de arta, si un mini teatru. 3
4 Comp lexul Capitoliulu i din Chand igarh, India, 1947-1955 L e C o r b u s i e r a conceput planul general de Chandigarh ca analog cu
corpul uman, ca un cap de om. Complexul cuprinde trei capodopere arhitecturale "Secretariatul", "Curtea suprema ‗‘ și" Adunarea legislativă ", separate prin pietele mari. Înalta Curte a fost construit 1951-1957. Structura are un acoperiș dublu, care arată ca o umbrelă inversata. Un ecran imens ou- ladă acoperă fațada clădirii. Secretariatul a fost construit 1953-1959. Această clădire este cel mai mare și cel mai înalt dintre cele trei edificii. Structura seamănă forma unei plăci de beton de opt etaje. Adunarea legislativă completează complexul. în centrul este Monumentul ‗Mina deschisa‖ Aceasta sculptura metalica este emblema oficială a Chandigarh .
(Palatul Justiţiei, 1952 din Candigarh Le Corbusier Are doua mari bazine in fata .La intrare masiva sunt trei piloni din ciment de culoare verde ,galben , rosu-portocaliu.in interior- tapitserie.Cladirea din Beton armat Clădirea Secretariatului, 1953 din Candigarh Le Corb usier .6 Clădirea Secretariatul are forma lungă orizontală din beton armat, 254 de metri lungime și 42 de metri latime.Imobilul este compus din șase blocuri de opt etaje, separate prin rosturi de dilatație . Fațad a clădirii oferă un aspect sculptural cu rampe din beton expuse, perforate, cu ferestre mici pătrate domina partea din față și din spate.Fațada clădirii este prevăzut cu proiecte pentru a controla lumina soarelui.. 5
7 Palatul Guvernato rului, 1953 din Candigarh Le corbus ier
Poziția sa la marginea Chandigarh ca piramidele egiptene, pentru a defini granița dintre civilizație și natură. Totuși, în ciuda importanței sale a acesta era unicul in capitala a Adunarii Legislative. Tema a orasului ca organism, capi tala în calitate de șef, și palatul ca coroana este elaborată în continuare în planul actual de trei perechi de axe, cu apă de mediere între fiecare set). Un canal împarte axa care leagă orașul și capitala, piscine separă capitala de la palat, și în clădir ea în sine un jgheab de apă ridicat pentru a prinde ploile musonice desprinde baza rectilinie de la curba plutind de platforma de vizualizare (barsati). Așa cum și -a exprimat în schițele originale ale Chandigarh, jocul dintre unghi drept și curba de tensio nata este cel mai clar realizat în silueta a Palatului Guvernatorului. Curtea palatului este formata din scari gigantice gradini si piete. 8 Casa Aso ciatiei Mill Owners, Ahm edabad, 1951 Le Corbusier
Intrarea consta intr-o rampa ceremonialaduce spre un hol de intrare de inaltime tripla. Sala de sosire este la primul etaj , unde se află birouri si sala de consiliu a cadrelor de conducere . Parterul adăpostește spatii pentru grefierilor. La etajul al treilea este un auditoriu mare , cu un baldachin acoperiș și un perete curbat anexând in față un hol generos . Fatadele est și vest sunt în formă de întrerupătoare de soare , unul dintre numeroasele inventii oficiale Corbusier , care , evitând în același timp soare aspru și permite mișcarea aerului . La etajul al doilea al cladiriiProprietari Mill " , lobby-ul este tratat ca " un spațiu deschis definit de forme dure , unghiulare și auditoriul ca un spațiu închis delimitat de forme moi , curbilinii ... 9 Mănăstirea Couvente Sainte Marie de la Tourette Le Corbus ier Franţa, 1957 - 1960 E v e u x - s u r -l'Abresle, Complexul mănăstiresc cuprinde o biserică , o mănăstire , o sală de capitol , săli de clasă , o bibliotecă , sala de m ese , saloane , bucătării și sute de celule individuale , din beton armat . cu geam vertical stabilit în panouri geometrice ( cu spalier ) din beton , care ilumina unele părți , cum ar fi galeriile de mănăstire . Biserica , în special, a fost detașat de restul clădirilor , pentru a ventila spațiul și să nu dea nici un sentiment de sufocare . Se poate observa , la ferestrele de la mănăstire , " flori de piatră " , formate din beton ridicate în fața ferestrelor mari de pe coridoare. Principiul picioroangelor de constructie ne permite de a combina organizarea orizontală de spatii interioare cu pant a abrupt al terenului. Biserica este supusă la un program specific pe lumina . Fante , împodobite cu vitralii au fost orientate în directia a soarelui,pentru o iluminare perfecta.. În plus , peretele superior de vest cu care se confruntă biserica este perforată pe toată lungimea sa care permite apusul soarelui sa lumineze pe deplin biserică si o parte a podului potocaliu . ( biserica domina cripta ca un balcon ) ,. Iluminarea este tratată de către un luminator dispozitiv multiplu , conceput ca seminee . 10 Carpenter Center, Harvard, 1963Le corb usier Centrul Artelor Vizuale .Le Corbusier a proiectat Centrul Carpenter pentru a fi un laborator pentru gândirea creativă și critică . Spatiile deschise și de interconectare sunt menite nu numai să încurajeze e xperimentarea , dar , de asemenea, pentru a crea oportunități pentru conversații interdisciplinare si colaborari . ca o noua extensie de idealuri Bauhaus de experimentare și abstractizare , si explorari colaterale ale artelor vizuale . Lucrările prezentate în această expoziție , fiecare prezente investigații creative și conceptuale de culoare , formă , și de design pentru a deschide noi relații de percepție între desen , pictură , sculptură , fotografie și și mediile lor s ociale . 11 James Stirling, Depart amentul de inginerie al Universităţii Leic ester, 1959-1963 Acest proiect a fost realizat cu James Gowan. Cladirea are zone mari de geam in contrast cu formele de zidarie grele. Sălile sunt structuri în consolă de mare putere.Soldul părți creează o imagine de neuitat. Clădirea nu poate fi înțeleasă din oricare punct de vedere 12 Facultatea de Istorie a Universităţii Cambridge, 1964 -1967 James Stirling
Edificiul consta sin portiuni mari de vitraj dublu, acoperiș înclinat pe sala de lectură în contrast cu structura multietajata ce conține spații închise, care, la rândul lor, sunt trepte pentru a se potrivi spații mai mari de la etajele inferioare. Turnul scarii este articulat ca un element separat 13 Kallmann McKinnell&Knowles, Primăria, Boston, 1964 -1969 caracterizate prin forme geometrice pure placate cu pereți – cortină,din caramida si beton . Cele mai importante spații civice , inclusiv camera de Consiliu , biblioteca și biroul primarului , au un nivel mai sus , în timp ce birourile administrative au f ost cazați mai jos de acestea. Multe dintre elementele de design au fost privite ca abstracții de elemente de design clasice , cum ar fi cuferele și arhitrava peste coloanele de beton . Cea mai mică parte a clădirii ,cu baza de caramida care este parțial construit într-o coastă de deal , este format din patru niveluri de departamentele de guvern în care are acces publicul larg . 14 Paul Rudolph, Şcoala de Artă şi Arhitectură, Yale, New Haven, Com mectic ut, 1963
clădirea complex contine peste treizeci de ni vele. Cladirea este realizata din nervuri, beton Bush-Hammered. Designul a fost influențată de constructii Frank Lloyd Wright lui Larkin Administrație, în Buffalo, New York și clădirile mai târziu de Le Corbusier. Compusa dintr-un ax vertical al cincilea setat la o parte pentru a găzdui lifturi și scara interioara . 37 de nivele diferite terasarea prin sapte etaje , un penthouse .Cladirea adaposteste un spatiu mare central , comun de lucru , înconjurat de patru piloni colosali . un spațiu expozițional înconjurat de un mezanin administrativ , și direct deasupra acesteia , o sală de redactare arhitectural, supravegheat de o statuie clasica Minerva . 15 Coneecticut, 1963. Lou is Isadore Kahn Universitatea Yale Art Gallery, New Haven prima sa capodoperă, plină de inovații tehnice. De exemplu, el a proiectat un spatiu tetraedral din beton- a redus înălțimea podea-la-podea prin canalizarea aerului prin structura în sine. Ca multe dintre clădirile lui Kahn, Galeria de Artă face referiri subtile la contextul său în timp ce resping în mod deschis orice stil istoric. 16 Palatul Parlamentului, Dhaka, 1962-1970 Loui s kahn 17 Institutul Indian de Management, Ahmedabad, 1962-1970 Louis kahn
18 Institutul Salk pentru cercetări biologice, La Jolla, California, 1962-1963 Louis k ahn
structurii care este format din două clădiri simetrice , cu un flux de apă care curge în mijlocul de o curte care separă cele două complexe . La început, clădirile au fost realizate din diferite tipuri de amestecuri de ciment . Kahn a vrut lemnu l și cimentul să se completeze reciproc .. Există un etaj la subsol , și două de mai sus, pe ambele părți . Corpuri de iluminat au fost proiectate să alunece ușor de -a lungul șinelor de pe acoperiș , face o piata si introduce putina apa apă . spațiul rezultat este elementul cel mai impresionant din întregul design . Potrivit lui A. Perez ,betonul a fost făcută cu cenușă vulcanică bazându-se pe baza vechilor tehnici pentru prepararea betonului romane , strălucire caldă , roz . Fiecare bloc de laborator are c inci turnuri de studiu , cu fiecare turn conținând patru birouri , cu excepția celor în apropiere de intrarea în instanța de judecată O bibliotecă care Sala Frederic de Hoffmann și cameră Administratorilor " sunt situate în subsolul clădirilor est ale inst itutului . 19 Laboratoarele Richards de cercetări medicale, Universitatea din Pen silvania, 1957
Cladirea este configurat ca un grup de turnuri de laborator , cu un turn central de serviciu . blocurile de caramida de la periferia deține casa scărilor și conducte de aer . Cl are o structura de beton armat Fiecare turn este sustinut de opt coloane externe, care sunt atașate la cele patru margini ale fiecărui etaj Structura de sprijin de aceste turnuri este format din elemente de beton precomprimat cu ferestre proeminente și structuri complicate care au fost asamblate din elemente prefabricate. 20 Tadao Ando , Casa Wall, Ashia, Hyogo , Japonia, 1976 21 . Kenzo Tange, Clădirea municipalităţii, Kurasika, 1958 - 1960
26 Postm odernis m în arhitectura. Defini rea, sursele şi caracteristicile postmodernismului, directiile de manifestare.
Reprezentanţii postmodernismului şi operele lor Definitie: Trecerea de la criteriul strict funcţional la cel estetic, răspunzând pe măsură agresivităţii neornamentale ce caracte riza Reacție împotriva dificultății și modernismul. experimentalismului poeziei moderniste.O reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Un simptom al ―capitalismului târziu‖ și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune Acest nou curent a adus o viziune originală şi Caracteristicile P: proaspătă asupra formelor, volumelor, detaliilor unei construcţii. Postmodernismul în arhitectură dă valori noi şi readuce pe faţadele clădirilor culoarea, ornamentul, referinţa pur estetică. Adepţii neînduplecaţi ai modernismului l -au numit vulgar, dar opera construită a celor mai importanţi reprezentanţi a validat postmodernismul ca pe un curent cu forţă şi greutate. Ei au reinventat formele sculpturale, ornamentaţia de tip antic, antropomorfismul. Ei au adus în conceptul arhitectural pluralismul şi au utilizat arme precum ironia, paradoxul, contextualismul Sursele Cronologia postmodernismului începe în anul 1920 odată cu emergența mișcării dadaismului. Sursele lui de inspiraţie variau de la referinţe istorice la cultura populară, însă toate aceste tendinţe erau legate între ele de angajamentul faţă de pluralismul formelor şi al înţelesurilor. În anumite aspecte, el a început să definească modul în care arhitectura putea relua legătura cu locurile, cu tradiţia şi cu comunitatea. Modernismul a devenit forţa arhitectonică dominantă după al Doilea Război Mondial. Robert Venturi a fo st primul şi cel mai erudit exponent al curentului postmodernistîn arhitectură Ca student al lui Luis Kahn, Venturi a căutat să separe modernismul de ceea ce el considera a fi banalităţile modernismului corporatist, mai degrabă îndreptându-l către tradiţie decât renunţând complet la el şi stabilind astfel tiparul după care s -a dezvoltat postmodernismul în SUA, unde diferenţa dintre modernism şi „porno" (postmodernism) consista adesea doar în materialul/sistemul de placare a clădirilor ex turnul corporaţiei AT&T, de Philp Johnson, sau numeroasele lucrări ale lui Michael Graves. 1 Robert Venturi&Sc ott-Brow n,Casa Vanna Venturi
Casa are cinci camere (9 m) înălțime pina la partea de sus a coșului de fum. Multe dintre elementele de bază ale casei sunt o reacție împotriva elementelor arhitecturale moderniste standard de : acoperiș ascuțit , mai degrabă decât acoperiș plat , accentul pe vatra centrală și coșul de fum , un parter închis ", stabilit ferm pe ter en ", mai degrabă decât coloanele moderniste și pereți de sticlă , care se deschid în sus la parter . fronton rupt Coșul de fum este subliniat de camera centrala de la etajul al doilea , dar coșul de fum real este mic. Are un Horn central și o scara domina interiorul casei . 4 Museum of A rts, Seattle, USA, 1991
Clădirea reprezinta un dreptunghi acoperit cu calcar , cu dungi de țiglă și teracotă în jurul ei la exterior , es te situat la University Street și First Avenue construit de catre Venturi , Scott Brown si Asociatii pe ( 14.000 m2 )Dupa 2006 cl sa extins Datorită construcției , locatie ultracentrala a muzeului a fost închisa . Clădireasa oferă galerie 70 la suta mai mult spațiu , un magazin de muzeu extins , și un nou restaurant .Si 16 niveleconstruite in spate . 5 Charles W.Moore Associates şi Urban Innovation Group, Piazza d’Italia, New Orleans, Louisiana, 1974 -1978. Piazza d'Italia a fost plasata în inima unui bloc de oraș pentru a reprezenta comunitatea italiana ce locuai in regiunePiata consta din o fantana publica in forma de peninsula italiană , înconjurat de mai multe colonadejucause insiruite , un turn cu ceas , și templu roman. Fântâna centrală , situată în mijlocul unui bloc de oraș , are aces din două direcții : prin intermediul unui pasaj gaura ce se extinde de la Poydras Street , sau printr-o deschidere arcuită în turnul cu ceas situată la Commerce Street. Ca materiale folosite sunt( de exemplu , din oțel inoxidabil , neon ) sau cinetic ( de exemplu , sugerând frunze de acant de capiteluri tradiționale Corint prin utilizarea de jeturi de apă ) . 6 Frank Gehry, Oficiul Bin ocu lar office, Santa Monica, California, 1991
Cladirea este notabila pentru cele trei stiluri diferite utilizate în fațada principală de pe Main Street, în special sculptura masiva de binoclu care funcționează atât ca o mașină și intrare pietonala. Binoclu au fost concepute de către Claes Oldenburg și Coosje van Bruggen. Intrarea în garajul de parcare este între lentile din binoclu. Clădirea (7.000 m2) constructia a fost amânată timp de câțiva ani . 7 Loy ola Law, Los A ngeles, SUA, 1993 Frank Gehry
Gehry demonstrează încă o dată, utilizarea lui a unghiurilor, geometrie și culoare pentru a face clădirile sale distinctive, a profitat
de lumină scăzută, care accentuează culoarea galbenă a peretilor. Având în vedere caracterul compact al campusului a celor trei clădiri Gehry sunt strâns înfășurate în jurul unei curți interioareca o Cutie clădirea cu patru etaje este împărțita în două pri ntr-o scară Centrala inchisa drumul serpueste spre partea de sus și se termină într -un atrium de sticlă cu un fronton clasic. "* Prin geamul atriumului se prinde culori vii depe o podea pe tavan si un basorelief, pictate de către un muralistdin LA K ent Twitchell bazat pe un tablou de Jim Morphesis, care descrie mitul căderii lui Icarus. Impresioneaza saturația culorilor albastru și galben. 8 Casa Dansantă Fred şi Ginger, Praga, Cehia, 1995 Frank G e h r yS tilul este cunoscut sub numele de deconstruct ivist, datorită formei sale neobișnuite . forma este susținută de 99 de panouri de beton , fiecare o formă și dimensiune diferită . Pe partea de sus a clădirii este o structură răsucită mare din metal poreclit Medusa .În interiorul unui pătrat de clădiri d in secolul al XVIII- lea și al XIX-lea ,Dancing House are două organisme centrale . Primul este un turn de sticlă, care este aproape de jumătate înălțime și este susținută de piloni curbi , cu ferestrele non- aliniate . ferestrele , au aceeași înălțime ca și cele două clădiri adiacente ale secolului al XIX -lea. De asemenea, muluri de pe fatada face o perspectivă mai confuza , diminuind contrastul cu cladirile pe care - l înconjoară . 9 Hans Hollein, Strada Novissima în cadrul expoziţiei “Prezenţa espozitiei ―prezenta t r e c u t u l u i ”, Veneţia, Italia, 1980 In cadrul trecutului‖diferiti arhitecti au contribuit la designul unor fatade acestea au fost aliniate , margine la margine , pentru a face un fel de strada ( in fapt, acesta a fost numit StradaNovissima. Ace astă unitate a fațadei a fost conceput de cătrearhitect austriac postmodern Hans Hollein . Este composed de sase coloane . Acesta începe de la stânga cu primele doua care erau o coloană acoperite cu iederă - o trimitere la Grădina Edenului . Apoi, există o coloană ruinat ,reprezentând antichitate ( Grecia si Roma antica ) . O coloană modern, în stil Art Deco stil bazat pe un design de un alt austriac , Adolf Loos , pune o alta altă coloană clasică ,sugerând că în prezent implicăo întoarcere la trecut . În tr- un mic dram de Las Vegas , un arc neon încoronează întregul design. V & A reproduceace astă fațadă la scară completă . 10 James Stirling&Wilfor d Michael, Galeria Neue Staatsgalerie, Stuttgart, Baden -Wurttemberg, Germ ania, 1983
Design Stirling a pornit de la ideea de a combina elemente de design traditionale ale muzeelor din secolul al 19-lea clasice cu materiale industriale moderne, complementare, care ar evoca în cele din urmă esența care este în continuă evoluție a artei s i arhitecturei. Stirling combină materiale de trecut, travertin și gresie, cu oțel industrial colorată în muzeu ca o modalitate în care să plătească respect pentru arta si design din secolul al 19-lea, prin dezvoltarea unei relații cu materiale moderne,. Panta a site-ului a fost o altă problemă, Site -ul înclinat a oferit o oportunitate de a conecta publicul cu institutia culturala, prin muzeu . Zona cea mai importantă a muzeului este atrium central . Atrium, de asemenea, se întâmplă să fie un loc în muzeul care face cele mai multe referiri la modele de muzeu traditionale din secolul al 19- lea , există coloane, frontoane, arhitrave, și straturi de piatra proiectate care interacționează cu cararea publica care se infasoara in jurul atrium circular. Pentru Stirling, cararea publică a fost un moment în care arhitectura se transformă într -un peisaj arhitectural care traversează site -ul înclinată și curge în întreaga clădire.Galeria e ca o combinație de mai multe stiluri si elemente din secolul al 19-lea într- o piesă modernă de arhitectura la care se conectează publicul cu cultura sa.
11 Muzeul Artur M.Sackler, Universitatea Harvard, Cambridg e, 1985 James Stirlin g
O Cladire , stranA pe un site mic. Monumentalitateii contrazice dimensiuni reale . Muzeul vine ca o extensie a cl FOGG .
13 Michael Graves, build ing Hum ana, Lou isville, Kentucky , 1982-
1986 Fiecare parte a clădirii este proiectată ușor diferit, până la un stil de piramida în pantă pentru câteva etajele superioare Acest design de bază a condus la tu rnul fiind cunoscut local ca "cutie de lapte" .Un sediu corporativ de 26 etaje care a primit Onoare Premiul Național , a influențat în mod direct generație de clădiri de birouri urmatoare. Structuri moderne inconjoara site-ul Cladirea se afla chiar in preajma unor piete deschise.pe de o parte a cladirii se afla primele4- 5 nivele a clădiri istorice ,iar pe de alta parte se afal un turn modern. Răspunsu. Turnul conține o fântână cascadă pe loggia , magazine de vânzare cu amănuntul și spațiul public din jurul unui hol cu două etaje , și birourile mai sus . Un centru de c onferințe de la etajul de sus conduce la un pridvor mare în aer liber , cu vedere la oraș și râu . Lucrarea schelete care sprijină veranda face aluzie la numeroasele
poduri de oțel care traversează râul , care sunt vizibile din acest punct de vedere . Porțiunea mare, curbat spre partea de sus a clădirii este de fapt o punte de observație în aer liber. Punctul cel mai de cerc are spațiu pentru câțiva oameni la un moment dat să fie înconjurată de sticlă, pentru a permite o vedere spectaculoasă de râul Ohio și catre Main Street. Cladirea este, de asemenea, cunoscut pentru construcția sale exterioare de plat granit roz. 14 Imob il pentru servicii publice, Portland, Oregon, 1980-1982 Michael Graves. Graves a utilizat o varietate de materiale de
suprafață și culori , ferestre mici , cu decoratiuni proeminente , ce este în contrast puternic cu stilul arhitectural cel mai frecvent utilizate pentru clădiri mari de birouri. Design -ul a fost descris ca o respingere a principiilor moderniste stabilite în secolul al 20-lea. Acoperisul cladirii Portland este acoperit cu un acoperiș verde , instalat în anul 2006. Noul acoperiș va ajuta la încălzire a clădirii , răcire șieste dotat cu sisteme de scurgere de ape de plaoie.
1 5 P h i li p C o r t e l y o u J o h n s o n & J o h n B u r g e e , T u r n u l S o n y ( f o s t a
clădire AT&T), New York, SUA, 1984 Acesta a devenit imediat controversat pentru ornamentele sale din virful cladirii (uneori batjocorit, dar sa bucurat pentru drumul de intrare spectaculos arcuitCu aceste completări ornamentale, clădirea a contestat cererea modernismului arhitectural pentru funcționalismul puternic și un design pur eficient.
16 Turnurile Pu erta de Europ a, Plaza de Castilla, Madrid , Spania, 1 9 89 P h i l i p J o n s o n .proiectat la o înclinație de 15 de grade inaugurat
în 1996, Puerta de Europa este o pereche de cladiri de birouri de 26 etaje, situat la marginea de nord a Madridului inclusivcu o axă centrală C mat deconstruction - beton și oțel și un număr de asce nsor care servesc anumite etaje în interiorul clădirii . 17 IDS Center, Minneapolis, Minesota, 1973 Philip Jonson
Clădirea a avut o punte de observație până în 1983 .Acest etaj este acum spațiu de birou .Al 50 -lea etaj conținea o " Orion Room " Restaur antul orientat spre est ( care a fost pe două etajepe cel de –al 50 si 51 nivel un bar - nord cu care se confruntă și cocktail lounge , un club de luat masa orientată spre sud privat ( " Tower Club " ) , toate mai tirziu au fost transformate în spațiu de birou Astăzi , întregul etajul 50 este format din patru săli de bal mari, cu o bucătărie centrală unică . Camerele sunt colectiv cunoscut sub numele de "Windows pe Minnesota ", și ele servesc ca spațiu de banchet pentru Marquette Hotel , care este parte din Centrul de IDS ., fiecare etaj are + - până la 32 de birouri de colt . Turnul IDS are o anexa de 8 etaje se extinde de-a lungul partea de Marquette Avenue a clădirii .Clădirea nu a fost lipsită de probleme structurale . Deoarece la scurt timp după construirea acesteia , Curtea de Cristal a avut probleme cu apa se scurge prin acoperiș după ploaie sau ninsoare , datorită efectelor de extremă ciclul îngheț - dezgheț Minnesota . [ 2 ] Există, de asemenea, probleme frecvente în timpul iernii în care gheață cade de la turnul și pe acoperiș instanță , de multe ori prin rupere. Centrul și Crystal Curtea a fost devastată de o furtună de vânt de vară , în iunie 1979 , care a dus la mult spargerea sticlei . Întreaga Curtea de Cristal a fost sigilat de bariere de placaj în timp ce acest lucru a fost reparat . 18 Lipstick Bu ilding, New York, 1983
In trei nivele structural vizibile , blocurile clădirii Lipstick se retragă , pentru a crește disponibilitatea de lumina la nivel de stradă . Forma , ceea ce este neobișnuit în comparație cu clădirile din jur , utilizează mai puțin spațiu la baza decât un zgârie -nori obișnuit. Acest lucru oferă mai mult spațiu pentru numărul mare de pietoni care călătoresc prin Third Avenue . La baza , cladirea se afla pe coloane care acționează ca o intrare. Ele sunt de două etaje și separa strada de nouă metri printr -un mare hol . lifturi și scări de urgență se află în partea din spate a cladirii Exteriorul clădirii este un zid continuu de granit roșu Imperial smălțuit și oțel . Ferestrele panglică sunt înconjurate de cadre gri . În între etaje este o linie mica de culoare roșie . Curbura clădirii permite luminii să se reflecte pe suprafață . 19 Turnul One Atlantic Center (Turnul IBM), Midtow n Atlanta, 1987 J o h n s o n / B u r g e e A r c h i t ec t s. Heery Internation al , Exteriorul
clădirii este format din granit rozspani ol , cu un vârf piramidal de cupru și de aur. Designul include elemente gotice. Noaptea virful iluminat puternic de parca straluceste Acesta a fost alăturat în 2001 de către clădire mult mai scurt Center Atlantic Plaza, care are un design postmodern similară și a fost construită peste drum ca faza a doua de dezvoltare a Centrului Atlantic. Design și arhitectură Centrul Atlantic Plaza sunt atât de asemănătoare,. 20 PPG Place, Pittsbu rg-Pennsylv ania, 2007. J o h n s o n / B u r g e e A r c h i t e c t s . stil neogotic , dar cu inovații moderne , complexul a avut
multe inspirație , inclusiv Turnul Londrei Victoria Clădirile au 231 de turle de sticlă , cu cel mai mare ( 25 m) inaltime . De asemenea,
notabile sunt suprafețele de sticlă isolate. Clădirile conțin peste un milion de metri patrati de Placi de sticla. Clădirea principală, este un turn de 40 etaje Complexul cuprinde , de asemenea, o clădire de 14 etaje , și patru str ucturi de 6 etaje . PPG Industries foloseste , de asemenea, spațiu într - una dintre celelalte clădiri . Lobby -ul de la intrare care dispune de sticla de culoare roșie . Cladirea are 21 de lifturi , fiecare cu ziduri construite din panouri de sticlă clare a nexând sticlă fracturat .. Căldură în vara este reflectată de sticlă , în timp ce în timpul iernii căldură intra în interiorul clădirii. 22Palatul “The spaces of Abraxas”, Paris, Franţa, 1978 - 1982.Ricardo B ofill. Acest complex de apartamente este situat in Marne - la - Vallée Acest oras este de fapt un complex lung de clădiri de-a lungul văii Marne Acest complex de apartamente mare de aproape 600 de locuințe Bofill susține că această arhitectură neo clasic mare es te menită să glorifice viața urbană Complexul este format din trei părți principale : Palacio , Teatrul - o secțiune curbat de apartamente care delimitează o piață în centrul , și arc în centru - modelat pe un arc de triumf, care conține 20 de apartamente .materialele nu sunt tradiționale :complexul este din beton armat și sticlă , uneori, stă în loc de piatră .Aici coloanele "clasice" sunt de ordinul gigantic - cu sticlă reflectorizantă . 27 . Stil: High tech Anii: 1970-1980 Reprezentanti: Richard Rogers, Norman Foster, Nicolas Grimshaw, Renzo Piano, Richard Buckminster Caracteristic: Utilizarea tehnologiilor inalte de proiectare, inginerie si contructie Utiliz linii drepte, forme drepte Utiliz elementelor functionale ca lift, scari, sisteme de ventilare si conditionare inafara cladirii Culoare sur metalic Uneori se pierde functionarea in folosul designerului Renzo Piano architect italian cunoscut pt utilizarea stilului high tech mai ales in spatiul public, ideosebi prin Centrul Georges Pompidou in Paris (in parteneriat cu Richard Rogers). 1) Centre Georges Pompidou (1971 –77) in Paris, Franta, arata ca o ―masina urbana‖ amplasata intrun cartier istoric desi este un muzeu si centru de cultura. Din exterior pare a fi un centru industrial de extragere a petrolului sau un centru de pompare. Fatada : formata din sticla metal si tuburi de diferite culori (alb, albastru verde rosu) si grosimi. Aceste tevi de fapt sunt functionale, interiorul cladirii fiind eliberat de canale de ventilare si conditionare. Tuburile albastre sunt pt ventilare, galbene : electrosisteme, rosii : lift, escalator, verzi : apa, iar cele subtiri si albe sunt simplu decor din armatura. Intraga cladire reprezinta 8 nivele, lungimea : 166 metri, inaltimea 42 metri. Latimea 60 metri. In interior e Muzeul National de Arte, biblioteca, sala de concert, institut de cercetare a acusticii si centru de desen pentru copii.
2) The Menil Collection museum 1982 –86 in colaborare cu Richard Fitzgeraldm in Houston, Texas, America. E un muzeu in care se pastreaza peste 10000 de piese de arta antica Africana si arta surrealista. Pavilionul are 2800 de metri patrati. Functional este o galerie care cuprinde spatiu public. Din exterior, acoperisul e alcatuit din Frunze din beton armat care serveste ca sursa de caldura si totodata o forma de proctectie contra razele ultraviolete. In acelasi timp, scara joasa a cladirii prin veranda continua e special facuta ca sa repete forma structurilor rezidentiale din apropiere. 3) The Shard (in romana Ciob de sticla), London, Marea Britanie (numit si London Bridge Tower) 2000-2012. Reprezinta in
zgirie nori de 72 etaje, avind o fatada cristalina care transforma orizontul Londonez prin a fi o cladire multifunctionala de 310 metri inaltime. Zgirie norul e situat pe malul de Sud a riului Temsa. E un oras vertical cu oficii luxoase, restaurante faimoase si hotel de 5 stele Shangri-La. Ofera o priveliste de 360 grade a orasului. 4) IBM Travelling Pavillion Roma, Italy, 1983-1986. In anul 1983 IBM (firma de IT) a creat o expozitie calatoare (tip pavilion) pentru a promova inovatiile in tehnologia compiuterizata in telecomunicatii. Astfel cei de la IBM au intarit ideea ca locurile de munca pot fi locate oriunde virtual. Aceasta structura temporara a fost proiectata astfel ca sa fie asamblata, expusa pe o luna, si apoi dezasamblata si plasata in fiecare din 20 de destinatii Europene. Forma pavionului a fst inspirata din natura. Pavilionul are 48 metri
lungime, 12 metri latime si metri inaltime. E contruit din 68 jumatati de arca, fiecare a cite 6 piramide din policarbonat unite din bare de lemn stratificat si aluminiu. 5)
Aeroportul internaţional Kansai, Osaka, Japonia, 1988 -
1994. Terminalul are 1.7 km lungime si 42 porti de imbarcare pentru
100 000 pasageri. Din plan terminalul arata ca un avion, corpul acestuia fiind aeroportul in sine, iar aripile prezinta portile de imbarcare. O trasatura distinctiva ar fi organizarea aeroportului prin deschiderea liniara a intregii structuri. Structura e acoperita de un larg, continuu acoperis ondulat de forma asimetrica.Forma acoperisului vine de la o profunda cercetare a reguarilor structurale si de ventilare. A fost decis ca aerul simplu poate intra in spatiu din partea din spate in fata, fiind propulsat datorita formei acoperisului. Structura acoperisului e expusa in stinga. Deflectoarele de tip lama nu sunt doar pentru a misca aerul ci si pentru a relfecta lumina solara. 6) Banca populară Lodi, Italia, 1991-2001 E o cladire multifunctionala, care gazduieste atit o banca cit si un spatiu public social. Contine oficii pentru banca, spatiu comercial si diferite facilitati pentru locali si un auditorium. E sitauat in apropiere de statia de cale ferata a orasului Lombard. Intregul complex, cu micul scuar interior acoperit cu sticla reprezinta un spatiu public care ofera rute noi din centrul orasului catre statia de tren din apropiere. Placarea din teracota si structura cilindrica a cladirii repeta forma silozurilor tipice regiunii. Materialele folosite sunt : caramida arsa, sticla, otel si aluminiu. 7)
Centrul cultural Jean-Marie Tjibaou, Noumea, Noua Caledonie, 1991-1998 Centrul a fost fondat in memoria liderului
politic Caledonian, Jean Marie Tijbaou. Centrul r eflecta traditiile locale de constructie mixind anticul cu modernul. Centrul prezerveaza, expune si celebreaza traditiile oamenilor indigeni Kanak. Centrul este plasat pe peninsula Tina, cu marea pe o parte a teritoriului si cu laguna pe cealalta parte, la este de capitala Noumea. Designul cladirii isi ia inspiratia de la metodele locale de contructie si lucreaza cu anumite elemente naturale ca vintul, lumina si vegetatia existenta. Structura a fost adaptata dupa colibele (cocioabele) locale, reproduse si adaptate arhitectural si social. Astfel centrul este format din 10 colibe, de 3 marimi diferite, de la 20 pina la 28 metri in inaltime, toate interconectate prin cai pedestriane. Pe linga functiunea culturala, ele mai poseda si diferite alte functiuni. Primul grup reprezinta spatii de expozitii, a 2 serie de colibe arii de cercetare, o sala de conferinta si o librarie. Ultima serie de colibii contin un sttudiou de muzica, unul de dans , unul de sculptura si pictura. Colibele reprezinta partea cea mai proeminenta, insa este si o parte mai discreta a complexului cu cladiri joase situate de partea lagunei. Functional ele servesc drept auditorium cu capacitatea de 400 locuri, un restaurant si studiourile artistilor si adapostul acestora. Deasemenea acolo se localizeaza un amfiteatru in aer liber. Sub cladiri se afla un drum ascuns. Forma si designul colibelor creaza un proces local numit « efectul Venturi » care foloseste vinturile locale pentru a ventila Centrul. Spatiul dintre cele 2 straturi a fatadei de lemn lucreaza ca un semineu de convectie. Fațadele din lemn au, de asemenea, jaluzele reglabile care pot fi închise pentru a răspunde la schimbările de vreme și de cicloni tropicali. Galeria Beyeler, Riehen (Basel), Suedia, 1991-1997 8) a fst construita la comanda colectionarului Ernst Beyeler. E un cladire destinata pentru un muzeu deschis permanent catre public care expune colectiile exceptionale de arta a lui Beyeler. Ocupa un teren lung si ingust, cu copaci antici. E marginit pe o parte de o magistrala si de cealalta de un landsaft cultivat ce se extinde pe dealuri joase pina pe cealalta parte a valii. Cladirea in sine este foarte simpla. Are 4 pereti paraleli in lungime, marginiti de un perete. Din exterir acestia sunt finisati cu profir rosu, imitind piatra locala folosita la catedrala Basel. Această structură de piatră roșie continuă în peisajul de acolo, pe fațadele vitrate ale clădirilor, într -o serie de ziduri mici și coloane, astfel incadrindu-se bine in situatie. In interior,aceeasi pereti paraleli au deja culoare alba. Acoperisul de sticla are suprafata de 4000 m etri patrati si singificant se extinde asupra intregii structuri. Acesta este sprijinit de o rețea orizontală de grinzi de oțel sudate. Elementele din oțel sunt ridicate mai sus de pe această rețea pentru a sprijini elementele de protectie solara, care sunt stabilite la un unghi de mai sus acoperișul de sticlă pentru a -l proteja de lumina directă a soarelui. Ecranele sunt realizate din plăci de sticlă călită de 12 mm groasime, permitind patrunderea luminii din nord ,filtrind 50% din lumina soarelui. Senzori speciali masoara nivelul de luminozitate și deasemenea sunt ecrane de reglare pentru a filtra lumina in exces.
Turnul New York Times, New York, SUA, 20059) 2008 este sediul ziarului New York Times. E un zgiriie nor de 52
nivele. Prin transparenta cladirii se face paralela ca si ziarul lucreaza transparent cu intreg orasul. Forma genera a cladirii este foarte simpla, care se incadreaza cu usurinta pe strazile Manhattanului. Ocupind aproape jumatate de cartier, turnul suplu prinde de forma cruciforma. Cladirea e proectata astfel sa fie cit mai permiabila si transparenta. Primele nivele a turnului prezinta un lobby deschis catre orice vizitator, deasemenea, prezinta un pasaj de trecere intre cartiere. Trecind prin lobby se deschide o gradina inchisa, un loc linistit cu copaci care prezinta un fundal pentru un auditorium de aproximativ 400 locuri. Deasemenea in lobby se afla o instalatie de arta pe care se proiecteaza continutul ziarului. Cladirea are o fatada dubla. Un strat exterior de 175.000 tije ceramice orizontale albe care sunt sprijinite pe un cadru de oțel subțire care prezinta ecrane de sticla al fatadei interioare din podea până în tavan. Culoarea tijelor ceramice se schimba ca răspuns la schimbarea condițiilor de iluminare oraș și meteorologice. Tijele de asemenea, acționează ca o protecție solară eficientă energetic, capabile să blocheze până la 50% din razele soarelui. Acest lucru permite fațada inter ioară de a fi făcute din sticlă extrem de transparent, care inundă interiorul cu cantitati incredibile de lumină naturală, și maximizarea a vederilor în și afară din clădire. 10) Muzeul Paul Klee, Bern, Suedia, 2000-2003 (Zentrum Paul Klee) e un centru multifunctional, pe linga faptul ca e
un spatiu de expunere a colectiei a lucrarilor lui Klee, deasemenea e un spatiu de expozirtie temporar, o sala de concert, si un centru educational. Forma cladirii reaminteste curbele a landsaftului din zona, astfel devenind o parte integrala a acestuia. Centrul e compus din 3 « dealuri » facute din otel si sticla. Fiecare « deal » corespunde unei functiuni diferite, de altfel ca si viata lui Piano, ca artist, ca muzician si a poet. Richard Rogers e unul dintre cei mai de succes si influienti arhitecti
ai lumii. El e responsabil pt unele din cele mai radicale proiecte a secolului 20, care include Centrul Pompidou din Paris (in colaborare cu Renzo Piano), Lloyd‘s of London si Law Courts in Bordeaux, etc. Centre Georges Pompidou (1971 –77) in Paris, 11) Franta, arata ca o ―masina urbana‖ amplasata intrun cartier istoric desi este un muzeu si centru de cultura. Din exterior pare a fi un centru industrial de extragere a petrolului sau un centru de pompare. Fatada : formata din sticla metal si tuburi de diferite culori (alb, albastru verde rosu) si grosimi. Aceste tevi de fapt sunt functionale, interiorul cladirii fiind eliberat de canale de ventilare si conditionare. Tuburile albastre sunt pt ventilare, galbene : electrosisteme, rosii : lift, escalator, verzi : apa, iar cele subtiri si albe sunt simplu decor din armatura. Intraga cladire reprezinta 8 nivele, lungimea : 166 metri, inaltimea 42 metri. Latimea 60 metri. In interior e Muzeul National de Arte, biblioteca, sala de concert, institut de cercetare a acusticii si centru de desen pentru copii. Cladirea a fst conceputa ca o incrucisare intre stilul Piaței Times și British Museum care e orientat catre informatie si compiuterizare, si o piesa centrala a unui cartier revitalizat a orasului. Acesta a fst sa fie un « «cadru de alpinism », antiteza monumentelor culurale existante. Deoarece jumatate din spatiul oferit a fst puse deoparte ca spatiu public, cladirea trwebuia sa fie destul de inalta ca sa acomodeze 90 000 de metri patrati necesari. Decizia de a plasa toate serviciile in eterior a fst condusa in mare parte de necesitatea unui interior flexibil. Sistemul structural e o suprastructura din otel cu etaje din beton armat. Serviciile situate pe exterior dau o scara si detaliu fatadei. Aceasta cladire a avut drept scop de a revitaliza o zona a Parisului care era in declin. Acum acest cartier Marais, este multicultural si vibrant datorita centrului Pompidou. De cei peste 30 ani de la constructie, centrul Pompidou ramine a fi unul din cele mai vizitate locuri din Europa, la rind cu Turnul Eifel si Luvru.
12) Imobilul Companiei de Asigurări Lloyd’s, Londra, Regatul Unit, 1978-1986 e o significanta cladire a stilului high-tech,
amplasata intr-un district financiar medieval in Londra. E similara cu Centrul Pompidou prin faptul ca e proiectata pe dinafara «insideout » , adica toate serviciile pentru functionare a cladirii sunt in exterior. Asta nu e facut doar pt o mai usoara intretinere a lifturilor, sistemelor electrice si de ventilare, dar e pretios prin faptul ca elibereaza interiorul si creeaza un spatiu liber si flexibil, pentru orice
activitaate la orice nivel. Astfel interiorul poate fi reconfigurat dupa dorinta la orice moment, prin pereti falsi care pot diviza spatiul si crea spatii interesante. Cladirea e constituita din 3 turnuri principale, fiind la fiecare dintre ele atasat turnul sau de serviciu. Turnurile sunt orientate concentric in jurul unui atrium de 60 metri. Oricum, doar primele 4 nivele sunt deschise catre atrium, restul sunt inchise prin panele de sticla. Prin atrium sunt o multime de escalatoare ce strabat intreg spatiu, creind conectiuni cu celelalte etaje. Când Roger a preluat proiectul, a fost necesară demolarea clădirii originale datate in 1928, si el a preferat sa nu demoleze complet toate urmele de istorie a lui Lloyd din Londra si sa pastreze o parte a fostei cladiri. Rogers a păstrat o parte a fațadei inițiale ca un omagiu. Arhitectura istorică a fst juxtapusa la stilul high-tech. Desi pare aproape contradictoriu și forțat, dar cele două stiluri par să coexiste într -o manieră care prezintă modernizarea Londrei. întreaga clădire este din oțel inoxidabil, conferind clădirii un aspect de high -tech. Fațada simplificat juxtapuse la funcțiile mecanice și servicii de pe exterior evoca progresele tehnologice de construcție, precum și exprima accentul principal al clădirii pe funcționalitate. 13)
Palatul de Justiţie, Bordeaux, Franţa, 1992-1998
palatul e construind respenctind locul istoric in care se afla si recunoscind importanta civica a noii cladiri. Designul este in esenta simplu. E o boxa care clar reflecta functionalitatea si organizarea cladirii. E o diviziune clara a zonelor: publica si judiciara. Elementele cheie a designului sunt crearea a spatiului public si integrarea in landaftul existent. Intrarea publica e facilitta de scari plasate intr-o parte, pe cind marele Salle des Pas Perdus e centrul cladirii, unde avocatii, clientii si publicul de rind poate sa se intilneasca. cele șapte sali de judecată in forma de conuri "păstăi", sunt îmbrăcate în lemn de cedru, ridicate pe pilotis alaturi de o structura de sticlă mar e sub un acoperiș de cupru ondulator. La oficiile administrative se poate ajunge prin poduri ce strabat prin atrium, si claritatea planului asigura ca diferitele cai prin atrium sunt accesibile atit pentru public cit si pentru magistrati, asigurind totuodata functionalitatea cit si un nivel ridicat de securitate. Accentul a fst pus pe un sistem de control pasiv a mediului. Formele ciudate ale salilor de judecata permit patrunderea luminii de zi in spatiile interioare, prin intreaga inaltime, si asigura controlul de temperatura prin stratificare. Marea boxa de sticla din jurul salilor de judecata , cu sistemele lor de control a luminiii solare cit si de ventilare, incorporate in acoperis, functioneaza ca un container ce respira. Aditional, podiumul si oficiile sunt construite din beton greu, care lucreaza deasemenea ca un sistem pasiv de control al caldurii. 14) Uzina Fleetguard, Quimper, Franţa, 1979 -1981 Situata într-o zonă industrială noua aflindu -se la câțiva kilometri de orașul Quimper în Bretania și adiac ent la un drum principal , site-ul oferă vederi magnifice din țară spre Quimper și sud de coasta Brittany . Fleetguard este o uzina specializata in productia de filtre grele de motor și scopul noii uzini de la Quimper a fost de a include linii de producție pentru aer , combustibil și ulei , filtre de spatii de depozitare si sediul administrativ în valoare totală de 8750 de metri patrati, dar cu un viitor potențial de creștere de până la 40.000 de metri patrati, peste 15 ani . Clădirea e extrem de adaptabila , capabila să răspundă nevoilor de schimbare și functiune. Designul pune un mare accent pe minimizarea intruziunii asupra peisajului . pământul excavat in exces a fost folosit pentru a crea un sistem de amenajare a teritoriului controlat cu atenție , for mind drumuri de acces pe perimetrul a siteului. O structură de suspensie dinamică reduce atât greautatea acoperișului și greutatea structurala, astfelreducind masa totală a clădirii . Structura externă eliberează zona interioara a acoperișului pentru distribuirea de servicii flexibile. Casa scării este închisa în sticlă , astfel încât acesta devine punctul focal leagă atât fizic, cât și vizual zonele de producție și administrative. Structura principală constă din elemente care necesită foarte puțina fabri catie si pot fi unite , pur și simplu . Conexiunile structurale necesare pentru extinderea clădirii pot fi realizate fără îndepărtarea anumitor parti existente ale uzinei , evitându-se astfel perturbarea folosirii clădirii . Greutatea totală de oțel este d e 47 kg / m² , aproximativ de 17% mai puțin decât structurile convenționale de dimensiuni comparabile . Învelișul este în mod clar articulat din cadrul structural pentru a facilita expansiunea , fără întrerupere a activităților Fleetguardului , și este separat de zona de acoperiș cu o bandă continuă de sticla de nivel înalt , aducând lumina naturală în toate părțile clădirii. Imobilul Canalului 4 de Televiziune, Londra, Regatul 15) Unit, 1990-1994. Imobilul ocupa o un lot (de colt) important linga Statia Victoria. Contine 15 000 de metri patrati de oficii, camere de radio difuziune si un studiou. Deasemenea are parcare subterana, si
un scuar cu o gradina amenajata. Cladirea este facuta din sticla si aliaj de cositor si plumb de culoare gri. Cele 2 aripi de 4 etaje a cladirii cuprind spatii pentru oficii, cu o capacitate de 600 locuri. Ele au forma literei L si sunt unite printro structura curbata. In stinga sunt 4 Sali de conferinta, situate una deasupra celeilalte, si pe dreapta sunt lifturile, cazanele si instalatiile de racire, antelenele de transmisie. Intrarea in cladire se efectuaza prin partea concava a cladirii din sticla. Dincolo de zona de recepție se situiaza un restaurant care ofera vedere la grădină . O terasă in forma de evantai se afla pe acoperiș, care de fapt este o continuare a salii de consiliu de la ultimul nivel. Scopul clientilor era sa construiasca o cladire care ar exprima caracterul opertiunilor pe care ei le produc : inovativ, constient social si neori chiar riscant. Ca rezultat, cladirea exprima identitatea companiei, reflectind valorile civice si contextuale care sunt centrale pentru practicile urbane in arhitectura. Imobilul Daimer-Benz din piaţa Postdamer, Berlin, 16) Germania, 1993-1999 “Daimler Chrysler Residential” Cele trei
clădiri proiectate de RRP(richard rogers partenership) pentru Daimler Chrysler pe Linkstraße Berlin fac parte din planul general Potsdamer Platz de Renzo Piano . Imobilul este proiectat dupa standardele Berlinului, nedepasind nivelul de 9 etaje. B8 este predominant cu functiune rezidențiala , cu zone de comert la parter si urmatoarele 2 nivele. Doua dintre cladiri sunt destinate oficiilor si a 3-a cladire cu 3 nivele comerciale si 72 apartamente rezidentiale.In masterplanul propus, intrarea in oficii se va efectua de la nivelul 2, de la inaltimea de 10 metri, si pentru zona rezidentiala de la al 3 nivel, la inaltimea de 13 metri. Aces potential dezavantaj a fost preschimbat intrun punc focal de design, accentuind circulatia verticala prin deschiderea celor 3 blocuri. Deasemenea, in masterplanul original cele trei clădiri sunt prezentate ca blocuri închise avind c-ca . 50 m patrati , dar proeictantii RRP deschid partea de sud - est a blocurilor cu oferind o priveliste catre parc . Aceasta forma a clădirii permite luminii să pătrundă în curte , atrium și in spațiile interne , precum și ofera vedere directa catre parc pentru toate apartamentele. Atriumul e ventilar natural. Aerul prospat e asigurat prin pl enum, care e locat sub zana de oficii si comert. Raportul dintre zonele de vitraj si perete solid este determinată de orientarea și analiza pierderilor de căldură și expunere la soare . În timp ce fatadele de nord- est și nord - vest au relativ puține geamuri pentru a reduce pierderile de căldură în timpul lunilor de iarnă , la sud-vest și cotele de sud – est complexul este generos vitrat , cu zone de locuit cu deschidere la grădina din curte. 17)
Domul Millenium, Londra, Regatul Unit, 1996-1999
Constructia domului a fst comandata pentru a marca inceputul noului mileniu. S-a dorit ca domul sa fie festiv, iconic si structura acestuia sa fie non-ierarhica, ci din contra sa ofere un spatiu vast si flexibil. Deasemenea domul este o contructie cheie in jurul careia s-a dezvoltat masterplanul intregii peninsule Greenwich. E o structura care a atras cele mai multe contradictii, dezbateri si comentarii din ultimii 100 ani in arhitectura Engleza. Pentru RRP proiectul a avut un succes rasunator. Proiectul in sine, comparativ, a fost extrem de necostisitor = 43 milioane de lire sterline. Mike Davies , director de proiect , și Gary Withers au colaborat la conceptul de comete si stele, la cel de amurguri si rasarit proiectate pe dom. Davies, care este astronom entuziast, ideea timpului a fst cea mai importanta : 12 ore, 12 luni, 12 constelatii pe cer care masoara timpul toate sunt parte interganta a conceptului. Într-adevăr, cele 12 turnuri ale domului sunt destinate să fie percepute ca arme majore , ce masoara celebrarea mileniului. Obiectivele la contructie au fst lumina, economia si viteza construirii. In structura a fst rezolvata cu mare eleganță problema de cum a inchide si proteja zonele separate de epozitie, raspunzind la capriciile climei britanice . S-a furnizat 100 .000 de m² de spațiu închis ( 2,2 milioane de metri cubi ) , structura este de 365m in diametru , cu o circumferință de un kilometru și o înălțime maximă de 50 m . Domul este suspendat dintr-o serie de doisprezece stâlpi de oțel de 100m , sustinute de 70 kilometri de cablu de oțel de înaltă rezistență , care , la rândul lor susțin acoperișul din fibră de sticlă acoperit cu teflon . Mai mult de 6 milioane de oameni au vizitat aceasta atracție în anul 2000 . Domul a devenit acum casa de pe arena O2 , unul dintre cele mai populare locuri muzicale din Marea Britanie. 18) Terminalul 4 al Aeroportului Baragas, Madrid, Spania, 1997-2005 “Madrid Barajas Airport” e unul dintre cele mai
spatioase proiecte realizate pina acum, mai mult de 1 mln metri patrati de constructie, cu un buget de aprox 1 mlrd de Euro. E presupus ca terminalul sa poata deservi aprox 35 mln de pasageri anual, facind Madridul un major centru european. Noul terminal are o progresie clară a spațiilor de plecare și de sosire a pasagerilor. Designul modular creează o secvență ce se repetă de valuri formate
din mari aripi de oțel prefabricat . Sprijinit central pe "arbori" , marele acoperișul este punctat de lumini de acoperiș care oferă lumină naturală controlata cu atenție pe parcursul nivelul superior a l terminalului . O paletă simplă a materialelor si o simpla detaliere consolideaza caracterul direct al arhitecturii . in interior , acoperișul este îmbrăcat în fâșii de bambus , dându -i un aspect neted și natural . În schimb, " copacii structurali " sunt vopsiti pentru a crea un schimb gradual de culoare. 19) Terminalul 5 al Aeroportului Heatrow, Londra, Regatul Unit, 1989-2008. Terminalul a fst contruit similar principiului
folosit la Centrul Pompidou, si anume flexibilitaatea spatiului interior. Zonele de plecare si sosire, check-in, spatiile comerciale, birourile si saloanele pentru pasageri toate sunt situate in structura libera de otel si pot fi demontate și reconfigurat ca nevoile viitoare. Structura multietajata sustine un acoperis elegant, curbat sustinut de coloane subtiri la margini pentru a oferi un spațiu extrem de flexibil și vizual dramatic intern necesar. Astfel pasagerii care pleaca si vin au o priveliste asupra intregului aeroport. Pe linga terminal mai sunt contruiti si 2 sateliti, deasemneea de echipa lui Richard Rogers. Ce il face deosebit e terenul pe care e situat, fiind destul de mic pentru un termina de asa grandoare. Initial proiectul se intindea pe o zona mai vasta, insa a fst necesar de a o comprima deoarece aceasta lua din fisiile verzi, asa numite «briuri verzi » , care nu permit extinderea oraselor, limita verde, politica de care se conduce orasul Londra. O alta abatere de la proiectul initial a fst mutarea liniilor de tren de sub terminal, pe zona de alaturi. Astfel in fata terminalului este o zona mare verde de binevenire care creeaza o atmosfera placuta pentru pasageri. Deoarece acoperisul constituie un element principa si foarte proieminent, o buna intelegere a tehnologiei de contructie a fst necesara, care a asigurat succesul proiectului. Sarcina constructiva a fst rezolvata de un grup de ingineri care a propus coloane structurale inclinate, legate si arcuite, care asigura eliberarea spatiului interior de orice alte sisteme de sustinere. Acesti piloni speciali au fost prefabricati si doar montati la inaltimea necesara ca un lego.
soția acestuia. Team 4 a câștigat rapid o reputație pentru design industrial high-tech. Ei au lucrat la mai multe proiecte care au devenit importante în dezvoltarea unei abordări de a proiecta ecologic. Aceasta a inclus proiectul teatrului Samuel Beckett. Doi ani mai târziu numele studioului a fost schimbat în Foster and Partners. Proiectele inițiale ale lui Foster se caracterizau ca având un stil Hightech foarte pronunțat. Mai târziu liniile clădirilor lui nu au mai fost atât de accentuate și dispare și caracterul tehnic dus la extrem al clădirilor. În orice caz, proiectele lui Foster și ale asociaților acestuia poartă o ștampilă industrială,în sensul utilizării de elemente care se repetă,prefabricate. Frecvent se desenează componente pentru astfel de clădiri, reflectând un bun mod de construcție. 1) Prima clădire importantă Foster + Partners, în Marea Britanie, a fost sediul. Clientul a fost o firmă de companie de asigurări de familie care a dorit sa restabileasca un sentiment de comunitate la locul de muncă. Foster a creat etaje de birouri în plan deschis cu mult inainte ca acestea sa devina un standart. Într- un oraș care nu a are o mulțime de facilități publice, grădinile de acoperiș, piscină de 25m si sala de sport sunt beneficii bune pentru o compania de 1.200 de angajati. Cladirea este înfășurat într -o fatada de sticla. Acest perete urmeaza planul stradă medieval. Fațada isi schimba culoarea de la negru opac,la o transparență stral ucitoare reflexiva la apusul soarelui. Desene - Willis Faber & Dumas în Ipswich, din 1974:
28. High Tech în arhitectură. Creaţia lui Norman Foster.
Definitie: High-Tech (In engleza - hi-tech de la high technology- de inalta tehnologie) - stil în arhitectură și proiectare, si face parte din modernismului târziu nascut în anii 1970 și a fost utilizate pe scară largă în anii 1980. Principalii teoreticienii și practicieni de high -tech (in mare parte practicieni, spre deosebire de arhitecti de deconstructivism și postmodernism), sunt in mare parte britanici – printre care Norman Foster, Richard Rogers, Nicholas Grimshaw, la un moment dat a operei sale James Stirling și italianul Piano Renzo. Sursele: Pentru formarea conceptelor de high-tech foarte importante a fost activitatea grupului "Archigram" prin doctrina, cat si prin grafica sa, ei au introdus ideeile pop- art și science-fiction in arhitectura in anii 1960 chiar daca incercarile grupului de a transforma proiectele in realitate au fost contracarate. Imagistica lor seducatoare si afinitatile clare cu perioada tulbure a anilor 1960 pareau a indica o arhitectura a noilor posibilitati. De asemenea, importante pe partea tehnologica au fost lucrarile lui B. Fuller (domuri geodezice, de la sfârșitul anului 1960 - 1983, el a colaborat cu N. Foster) si O. Frey care a dezvoltat structurile cinetice. Caracteristici principale: Folosirea tehnologiilor moderne in proiectare, construcție și inginerie. Tehnologie; Luminozitate; Eficienta; Structura • Utilizarea de linii si forme drepte. • Utilizarea pe scară largă a sticlei , plasticului , metalului . • Utilizarea de elemente funcționale , cum ar fi lifturi , scări , sisteme de ventilație și alte. • Iluminat descentralizat care creează efectul unor incaperi spațioase , bine luminate . • Folosirea pe scară largă a culoarii argintiu metalizat . • Pragmatism în planificarea spatiului. • Referire frecventa la elementele cubismului și constructivismului. • Sacrificarea functionalitatii de dragul de design -ului . Norman Foster (sau Baron Foster de Thames Bank):unul dintre cei mai renumiți și recunoscuți arhitecți contemporani pe plan internațional, este unul din reprezentantii stilului High Tech. Nascut in 1935, a studiat arhitectura si urbanism la Universitatea din Manchester apoi a obtinut o bursă pentru a -și continua studiile la Universitatea Yale un de a obtinut Masterul in Arhitectura si unde l-a cunoscut pe Richard Rogers. La întoarcerea în Marea Britanie, Foster a lucrat pentru un timp cu arhitectul Richard Buckminster Fuller și a înfiintat î n1965 studioul de arhitectură Team 4, împreuna cu prima sa soție, Richard Rogers și
Astăzi, Foster + Partners lucrează cu inginerii pentru a utiliza la maxim sistemele informatice. Sunt atenti la legile fizice de bază, cum ar fi convecție. 2) Ei au creat clădiri eficiente, cum ar fi sediul Swiss Re Londra unde pereții lasa aer pentru răcire pasivă și apoi aerul iese odata ce se incalzeste si se ridica. Prima clădire înaltă ecologic din Londra și usor recunoscuta in orizontul orasului , acest sediu pentru Swiss Re este înrădăcinată într -o abordare radicală – din punct de vedere tehnic , arhitectural , social și spatial. Cu un plan circular , cu o geometrie radial , clădirea se lărgește odata ce se ridică și se îngustează spre vârful acesteia . Acesta forma distinctiva răspunde la constrângerile sitului : cladirea este mai subțire decât un bloc dreptunghiular de dimensiune echivalentă iar micsorarea spre baza maximizează domeniul public la nivel de stradă .Acest profilul reduce devierea de vânt , comparativ cu un turn rectilinie de dimensiuni similare , ajutand la mentinerea unui mediu confortabil la nivelul solului , și creează diferențe de presiune externe, care sunt exploatate de a conduce un sistem unic de ventilație naturală .Conceptual turn ul dezvolta idei explorate în Commerzbank și înainte de faptul că , în Climatroffice , un proiect teoretic cu Buckminster Fuller, care a sugerat un nou raport între natură și la locul de muncă , carcasă de conștient de energie rezolvarea pereți și acoperiș, într-o piele continuă triangulat . Structura aici , turnul este fixate în diagonală permite un spațiu podea coloana gratuit și o fațadă complet vitrat , care deschide clădirea la lumină și opinii . Desene - Sediul Reţelelor Elveţiene, Londra, Regatul Un it, 19972004:
si urbanism la Universitatea din Manchester. Obtinand Ordinul de Merit al Marii Britanii, Norma Foster a realizat printre altele
Sediul Băncii Hongkong&Shanghai, Hong Kong, China, 1979-1986 Area: 99 000 m² Height: 183 m Capacity: 8800 Client: Hongkong and Shanghai Banking Corporation. Nevoia de a construi in timp scurt peste 305 000 de metri patrati a dus la utilizarea pe scala mare a elementelor prefabricate, inclusiv module finisate. Deasemenea necesitatea de a construi atit de jos is sus si de sus in jos a dus la utilizarea unei sisteme de suspensie, cu perechi de piloni de otel aranjati in 3 travee. Ca rezultat, forma cladirii e articulata in profile scarite a 3 turnuri individuale, respectiv 29, 36 si 44 etaje inaltime, ce creeaza etaje de diferite adincime,latime si permite crearea teraselor pentru gradini. Structura de tip catarg a permis o alta miscare radicala, facind asa ca sistemele de deservire sa se amplaseze la periferie, si nu in centru, astfel etajele sunt situate in jurul unui atrium de 10 nivele. Structura de forma de cupa oglindeste lumina soalara prin atrium catre etajul scuar destinat publicului, care in weekend serveste ca un loc bun pentru picnicuri. Din scuar, escalatoarele urca prin structura de sticla in holul bancii. Podurile ce se intind intre catarge definesc clar area receptiei, care are inaltime dubla, astfel divizind scara cladirii vizual si social. 1)
De asemenea a primit numeroase premii importante de arhitectură,precum medalia de aur de la institutul american de arhitectură iar în anul 1999, prestigiosul premiu Pritzker . Deasemenea a fost distins cu titlul de Sir în anul 1990 (Sir Norman Foster) iar în 1997 i-a fost confirmat acest titlu de către Ordin ul de Merit. În 1999, regina Elisabeta a II-a i-a decernat titlul nobil de Baron Foster de Thames Bank (Lord Foster of Thames Bank).
Norma Foster a realizat printre altele:
3) Sediul Băncii Hongkong&Shanghai, Hong Kong, China, 1979 1986; Clădirea are un profil în trepte cu trei turnuri individuale , respectiv, douăzeci și nouă , treizeci și șase și patruzeci și patru etaje , care cr eează podele de diferite lățime și adâncime și permit organizarea de terase si gradina . Un sistem unic de mișcare prin cladire combină lifturile de mare viteza pentru spațiile de primire cu scările rulante astfel forminduse etaje asemanatoare unor mici sate. Desene - Sediul Băncii Hongkong&Shanghai, Hong Kong, China, 1979-1986: 4) Aeroportul londonez nr.3, Stansted, Essex, Regatul Unit, 19871991; 5) Muzeul de artă contemporană şi Biblioteca municipală Carré d‘Art, Nîmes, France, 1987-1993; 6)Turnul Tokyo Millenium (proiect nerealizat), Japonia, 1989; 7)Turnul Collserola, Barcelona, Spania, 1990-1992; 8)Facultatea de Drept a Universităţii Cambridge, Regatul Unit, 1993 1995; 9) Sediul Băncii Commerzbank, Frankfurt pe Main, Germania, 1994 1997; 10) Noul Parlament german Reichstag, Berlin, Germania, 1995-1990; 11) Sediul Primăriei, Londra, Regatul Unit, 2000; 12) Complexul Canada Square (HSBC Group Head Office), Londra, Regatul Unit, 2002; 13) Sediul Corporaţiei Hearst, Manhattan, New York, SUA, 20032006; 14) Curtea Supremă Singapore, Republica Singapore, 2005; 15) Banca Germană Deutsche Bank Place, Sydney, Australia, 2005; 16) Biblioteca John Spoor Broome, California State University Channel Island, SUA, 2006-2008; 17) Palatul şi Piaţa Reconcilierii, Astana, Kazahstan, 2006; 18) Stadionul Wembley, Londra, Regatul Unit, 2002-2007; 19) Centrul Khan Shatyr Entertainment, Astana, Kazakhstan, 20062008; 20) Terminalul Internaţional al Aeroportului, Beijing, China, 2007; 21) Turnul Caja Madrid, Spania, 2008; 22) Muzeul de Arte Frumoase, Boston, Massachusetts, SUA, 2010; 23) Turnul Bow, Calgary, Canada, 2011; 24) Centrul de expoziţii şi conferinţe The Hydro The SSE Hydro, Glasgow, Scoţia, 2013.
Aeroportul londonez nr.3, Stansted, Essex, Regatul Unit, 1987-1991 Area: 85 700 m² Height: 15 m Capacity: 3689 Client: BAA plc Aeroportul a avut de infruntat multe greutati ce tin de contructia unui aeroport. Primele cladiri a aeroporturilor de pe acele vremuri erau foarte simple, pe de o parte a cladirii era magistrala si de cealalta era fisia de decolare si ateriazare. Cind s-a purces la contructia acestui aeroport s-a dorit sa se pastreze claritatea aeroporturilor timpurii. Din punct de vedere a pasagerului, miscarea directa prin cladire este un plus pentru ca nu are nici o dificultate de orientare. Acest nivel de claritate a fst atins prin schimbarea, inversind sus cu jos, mutind serviciile de deservire de la nivelul superior la cel inferior. Deasemenea la nivelul de sub parter este o principala cale ferata, care a fst integrata in cladire in ultimul nivel de constructie. Sistemele de distributie sunt cuprinse in pilotii structulari in forma de arbori, ce pornesc de la nivelul -1 prin etajul principal. Acesti copaci sustin acoperisul baldachin, care are functia de a proteja de precipitatii si asigura parunderea luminii solare. 2)
Muzeul de artă contemporană şi Biblioteca municipală Carré d‘Art, Nîmes, France, 1987 -1993 Area: 20 400 m² Capacity: 33,000 visitors per month or 396,000 per year Mediateci exista in majoritatea oraselor Franceze. De obicei ele au reviste si carti, de regula cu muzica, video si cinema. Mai putin comun e includerea galeriilor pentru pictura si sculptura in asa gen de cladiri. În Nîmes , interacțiunea în aceeași clădire a 2 din aceste două culturi - artele vizuale și lumea tehnologiei informaționale - a avut loc promisiunea unei mai bogate totalitati. Contextul urban din Nîmes a avut de asemenea, o influență puternică . Terenul sta in vecinatate cu Maison Carrée , un templu roman perfect conservat . Provocarea a fost sa se incadreze noul la cel vechi , dar, în același timp in a crea o clădire care a reprezentat propria era in integritate. Carré d' Art este articulat ca o structură nouă etaje , din care jumatate sunt sub nivelul 0 , păstrând profilul clădirii jos, în simpatie cu scara clădirililor din jur. In centrul cladirii este un atrium cu acoperis de sticla, si o scara in cascada, care face referire la curtea vernaculara a regiunii. Acest spațiu exploateaza transparența și ușurința materialelor moderne , pentru a permite luminii naturale să pătrundă prin toate etajele. La nivelele inferioare gazduiesc cinema si arhiva. Deasupra sunt 2 etaje de librarie, ci galerii de arta la nivelele 2 superioare. Un spatiu pt receptie la cel mai inalt nivel deschide spatiul pt o cafenea terasa care are vedere la scuarul public. In fata cladirii este un vag spatiu public cu copertine, balustrade, cafenele pline cu oameni, care fac spatiul mult mai vital si interesant. 3)
4)
28_Norman Foster, unul dintre cei mai renumiți și recunoscuți arhitecți contemporani pe plan internațional, este unul din reprezentantii stilului High Tech. Nascut in 1935, a studiat arhitectura
Sediul Băncii Commerzbank, Frankfurt pe Main, Germania, 1994-1997
Area: 120 736 m² Height: 298 m Capacity: 2400 La cincizeci și trei niveluri, Commerzbank este primul turn de birouri ecologic din lume și una din cele mai inalte cladiri din Europa. Proiectul a explorat mediul de birou , dezvoltind idei noi pentru ecologia acestuia si a modelelor de lucru. Central la acest concept a fst bazarea pe sisteme naturale de iluminare si ventilare. Fiecare birou este luminat natural si are geamuri ce se deschid, permitind lucratorilor sa isi creeze propriul mediu de lucru. Ca rezultat, turnul consuma de 2 ori mai putina energie ca orice alt zgirie nor de aceste dimensiuni. Planul cladirii este triunghiular, ce contine 3 petale cu etaje a oficiilor, si elementul central e in toata dimensiunea un atrium. Gradini de iarna sunt aranjate in spirala de-a lungul atriumului devin un focus vizual si social a clusterelor de oficii. Din exterior, aceste gradini dau turnului un sens de transparenta si luminozitate. Social, aceste gradini formeaza medii comfortabile unde colegii de lucru pot sa se intilneasca si relaxeze in timpul pauzelor de m asa. Din punct de vedere ecologic ele aduc lumina si aer poraspat in atriumul central, ce lucreaza ca un horn de ventilare pentru oficiile a caror geamuri dau in interiorul cladirii. In dependenta de orientarea gradinilor ele de impart in 3 categorii, vegetatie a Americii de Nord, Asia si vegetatie mediteraniana. In orizontul din Frankfurt turnul dat predomina pe fonul celorlalte cladiri de nivel jos. Cladirea de asemenea ofera arii de shopping, parcari, apartamente si hol bancar, asftel realizindu-se conexiunea dintre banca si societate. Avind cafenele, restaurante si spatii cultural-sociale a devenit o populara destinatie pentru locuitori. 5) Stadionul Wembley, Londra, Regatul Unit, 2002-2007 Area: 170 000 m² Height: 135 m Capacity: 90000 Vechiul Stadion Wembley a fost cea mai importanta arena de sport si distractie din Marea Britanie. Marea confruntare a fst sa se inventeze un astfel de stadion care va fi cea mai extraordinara mostenire a britanicilor, una grandioasa si de neuitat, fiind una din cele mai mari din intreaga lume. Facilitatile pe care le ofera stadionul sunt intru totu a satisface spectatorul. Locurile pentru privit sunt mai comfortabile si mari, cu un spatiu mai mare pt picioare, nivelele mai inalte sunt accesibile datorita escalatoarelor, si pe perimetrul intregului stadion sunt zone de catering care deervesc toti spectatorii. Unul din lucruruile care fac stadionul special este acoperisul retractabil care asigură că experiența de spectator este confortabil în toate anotimpurile . Atunci când acoperișul este deschis este asigurat faptul ca gazonul primeste suficient aer si lumina pentru a- l păstraț în stare perfectă , în timp ce în vreme proastă poate fi închis pentru a -l proteja. Acoperișul este susținut structural de un arc d e 133 de metri inaltime, ce se înalță deasupra stadionului, care este un înlocuitor iconic pentru turnurile gemene ale vechiului stadion. Fiind iluminat pe timp de noapte este un simbol puternic pentru Wembley și un recunoscut reper pt Londra. Geometria stadionului cit si forma scarita asigura o buna vizionare a jocurilor. Vechiul stadion era renumit pentru « vuietul » sau, de aceea noul stadion e structurat astfel ca sa pastreze acest vuiet.
6) Sediul Reţelelor Elveţiene, Londra, Regatul Unit, 1997 -2004 Area: 64 469 m² Height: 180 m Capacity: 4000 Client: Swiss Re Este prima clădire înaltă tip turn ecologica din Londra plus la toate imediat de recunoscut in orizontul orașului. Acest sediu pentru Swiss Re este înrădăcinată într -o abordare radicală -din punct de vedere tehnic , arhitectural , social și spațial . Patruzeci și unu de etaje , se ofera 46400 de metri patrati de spatii de birouri , împreună cu o arcadă de magazine și cafenele accesate dintr -o piazza nou creata . La summit este o sală tip club , care oferă o spectaculoasă panoramă de 360 de grade a intregii capitale . Generata de un plan circular , cu o geometrie radiala , clădirea se lărgește în profil ca apoi ea se ridice și se îngustează spre vârful acesteia . Aceasta forma distinctiva răspunde la constrângerile de pe teren : cladirea apare mai subțire decât un bloc dreptunghiular de dimensiune echivalentă și isi ingusteaza profilul său spre baza , asftel maximizează spatiul public la nivel de stradă . Aceasta forma diminueaza actiunea vintu rilor prezente in Londra, in comparatie cu o cladire rectangulara. Conceptual cladirea se aseamana cu Commerzbank, prin faptl ca aduce natura mai aproape de locul de munca. Structura turnului e fixata pe diagonala, care duce la eliberarea de coloane pe etaj si
permite o vitrare completa a fatadei. Interesant este prezenta unor spatii informale la fiecare etaj create de diagonale ce merg pe intreaga inaltime a turnului, aceste spatii sunt focusuri speciale sociale, unde lucratorii se pot odihni, Aceste spatii mai sunt numite paminii cladirii, deoarece structural sunt spatii de ventilare si conditionare a intregii cladiri. 29.high tech in arhitectura
Acest stil este ultramodern pentru tineri si oameni moderni. Din limba engleza inseamna "tehnologii inalte". Stilul High-tech a aparut in anii 60 din designul a instalatiilor industriale, in care interior era functional. Ca urmare a elementelor industriale in camera de zi s-a primit un amestec de tehnologii inalte si constructivismul. Spatiu in acest stil este complex structurat - diferite tevi, ascensoare, cabluri sunt expuse pentru vizionare. Detalii decorative sunt - nituri, capse, detalii e metal si fier. Aceea ce de obicei se ascunde aici, dimpotriva e in mod deschis. Acestea elemente sunt baza acestului stil.High-tech se defera cu linii drepte, forme clare , deseori facute din metal. Unele modele de constructii high-tech par prea reci si tehnice, dar in acest stil se combina spatiu si lumina, obiecte a propotilor ideale, decor minimal si maxim folosirea a spatiului. Apartament in stilul High-tech poate fi comparat cu o nava din cosmos. Acest stil le place oamenilor energici si moderni care aprecieaza claritatea si concretizarea. Stilul High-tech este creat pentru locuitori a oraselor mari. Aici totul trebuie sa fie neted, lucios - pereti, tavan, use, ferestre. Pentru finisare in stil High-tech sunt folosite cele mai moderne materiale, cele de baza sunt -sticla si metal, dar totusi se folosesc si beton, piatra, lemn natural. Puteti folosi materiale care doriti, nu sunt restrictii, numai urmati tehnologia. Pereti pot fi vopsite cu vopsea care da o suprafata neteda si stralucitoare, sau folositi tapete lichide cu un desen relief. Podele sunt facute din placi ceramice, piatra naturala, acoperita cu linoleum, dar pozi - acrilice.Mobilier ar trebui sa fie maxim functional, de obicei, are forme geometrice este similar mobilierului din birou. Este facut din piele,material plastic metal lustruit. In acest stil sunt in lipsa dulapuri. Acestea sunt inlocuite de rafturi modulate cu sectuini deschise sau inchise, realizate din diferite materiale, de exemplu, rafturi din lemn pe un carcas din metal din teava. Suprafata mobilierului trebuie sa fie neteda, un rol mare apartine accesorilor si furniturei din metal stralucitoare.Pionerii acestui stil se socot arhitectul american Bruce Graham, arhitectii englezi Sir Norman Foster, Sir Richard Rogers, Sir Michael Hopkins, arhitectul italian Renzo Piano, si Arhitectul spaniol Santiago Calatrava, cunoscut pentru lucrarile sale organice si structura scheletoasa. Primele cladiri construite in acest stil erau ca "constructii temporare" chiar de aveau cu totul alta destinatie. Aceste cladiri foloseau ca material de baza carcasul metalic profilat. Podul Bach de Roda, Barcelona, Spania. Podul Bach de roda din barcelona a fost construit in primul rind ca o parte a revitalizarii orasului ce presupunea crearea terestra a unei conexiuni intre doua cartiere mari din acest oras, cum era Sant Andrea si San Marti. Deasemenea acest pod facea parte din planul de dezvolatare a orasului pentru jocurile olimpice din 1992. Aceasta a fost una din primile lucrari in domeniul proiectarii podurilor pentru arhitectul spaniol Santiago Calatrava. Ca in orice lucrare de acest gen autorul a preconizat trecere atit pietonala cit si pentru automobile, sub acest pod apare o intreaga linie dezvoltata de cai ferate care si presupunea dezvoltarea infrastructurii orasului. Are o lungime de 129m, deschiderea maximala de 46m, inaltimea arcurilor de 10m, inaltimea deasupra cailor ferate de 8m. Datorita amplasarii sale si a constructiii sale permite pietonilor care se plimba pe acest pod, sa se opreasca si sa admire panorama orasului. Turnul Telecomunicatiilor Montjuic Turnul de telecomunicatii din Montijuic sau mai popular numit turnul lui Calatraca sau Turnul telefronic, este un turn de telecomunicatii in oraseul Montijuic ce se afla in imediata apropiere a orasului Barcelona, Spania. O lucrare renumita a arhitectului spanio Santiago Calatraga, ce a fost inceputa in anul 1989 si a fost finisat in 1992. Turnul alb a fost construit pentru a putea transmite Jocurile Olimpice din barcelona din 1992. Are o inaltime de 136 m, si este amplasata in parcul olimpic si reprezinta mina unui atlet ce duce flacara olimpica. Poalele acestui turn este acoperit trencadis, este o tehnica de mosaic folosita de Gaudi din bucati de teracota stricata. Materialul folosit este otelul.
Centrul de Salvare st. Gallen elvetia Printre primele lucrari lui Santiago Calatrava, acest centru de salavare se afla totalmente subterana, la suprafata aparind numai un iluminator eliptical, ce si detesta stilul lui Calatrava. Acest centru are o latime de 15.3 m, o inaltime de 7.6m si o lungime de 43m. Deschiderea ce se afla deasupra pamintului este una mobila, deci permite sa fie deschisa si sa patrunda atit lumina cit si aerul din exterior.Are o structura din metal si sticla. Aeroportul din Lyons, Franta Proiect elaborat de Santiago Calatrava 1989-1994, Acest imensa structura incepe cu un hol imens al garii pentru trenuri de viteza inalta din Lyon, fiind total din otel, acest hol este doar o parte din totalul proiect, acesta are o conexiune cu aeroportul interantional. Deci este un proiect ce are doua functiii cea de aeroport si una de gara de trenuri de inalta viteza. Cladiriea este compusa din profile imense ce formeaza doua arce din otel de 120 de m lungime si 40 de m inaltime. Aceasta cladire cu siguranta seamana cu o pasare, ce simbolizeaza dinamizmul si zborul, astfel cele doua arce se unesc intr-un punct singur ce autorul la numit ciocul pasarii/simbolizat. Calatrava insa a insistat ca nu aceasta ia fost originea, ca niciodata nici nu sa gindit la pasare, ci a fost inspirat din sculptura umana si anume ochiul. Ajungind din aeroport, calatorii ajung intr-un hol mare de unde pe elevator se cobor cu un nivel mai jos, de unde si e xista cai dezvoltate de trecere spre gara feroviara, toate aceste cai duc nemijlocit la peronul de asteptare de unde calatorul pe un tren de viteza inalta pleaca in destinatia dorita. Expresivitatea structurii lui Calatrava continue inauntru cladirii la fel de mult ca si in exteriorul ei. Aici gasim doua "limbi" din beton ce datorita consolelor seamana mult cu nasul unei nave marine. Aceasta este o cladire unde sa folosit la egal atit betonul armat, cit si otelul calit si sticla. Pavilionul Kuwait, Sevilia, Spania Pavilionul Kuwait, este un pavilion ce reprezinta elemente bionice, destinat in exclusiv expozitiei universale din 1992 din Sevilia. Acesta era compus din mai multe elemente, ce aminteau coaste de peste. Fiecare "coasta" jos era atasata prin balamale de fundatia pavilionului si pot fi deschise cu ajutorul unei sisteme de pistoane. In rezultat volumul destul de simpul al pavilionului periodic se transforma in obiect futuristic, ce atragea atentia la foarte multi vizitatori. Acesta a fost o incercare si un experiment pentru arhitect de ai reda cladirii miscare. 30.Deconstructivismul reprezinta o abordare in conceperea unui
design care incearca sa vada arhitectura in bucati.Cladirile deconstructiviste par sa nu urmareasca o logica vizuala. Acestea par a fi alcatuite din forme abstracte nerelationate si nearmonizate. Ideile deconstructiviste sunt imprumutate de la filosoful francez Jacques Derrida. Este caracterizată de id ea de non-liniaritate,geometria euclidiana,distorsonarea elementelor arhitecturale. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate şi haos controlat.O cladire reprezentanta a deconstructivismului este Muzeul evreiesc din Berlin, Germania,1989-1999 Daniel Libeskind,fiind unul din cele mai mari muzee evreiesti din Europa.Muzeul in sine este o forma rasucita zig-zag si este accesibil doar printr-un pasaj subteran.O matrice neregulata de ferestre taie in toate sensurile fatada cladirii.Un strat subtire de zinc acopera toata fatada exterioara a edificiului,care se oxideaza si se transforma in albastrui.Pavilionul Duncan al Muzeului de Arte Denver din cadrul Centrului Civic,Colorado,2006-este al doilea spatiu mare public in Muzeu de Arta din Denver de aprox.4000 m2.Acest pavilion este legatura dintre Hamilton Building si muzeul de arta existenta.The Frederic C. Hamilton Building, Colorado, 2007 ,proiectata de arhitectul Daniel Libeskind.Este o cladire formata din unghiuri geometrice,amplasate haotic,acoperita cu 9000 de panouri de titan care reflecta lumina soarelui.Situat la capatul sudic al miezului centrului Denver,vizavi de parcul civic al orasului si adiacent la Biblioteca Centrala Denver.Muzeul Imperial de Război, Manchester, Regatul Unit, 2001proiectat de Daniel Libeskind.Conceptul de design al acestei cladiri este un glob spart in bucati si apoi reasamblat.Forma edificiului este interblocarea a 3 dintre aceste fragmente care reprezinta pamint,aer si apa.Muzeul este construit din beton cu structura de otel si placat cu aluminiu.Biblioteca Centrală, Seatle, 2004 este o constructie din sticla
si otel in centrul orasului Seattle,proiectata de arhitectii Rem Koolhaas si Joshua Prince.Biblioteca poate stoca aproximativ 1.45 mln. de carti,dispune de o parcare subterana de 143 vehicule.Biblioteca are un aspect unic,constind din mai multe ―platforme plutitoare‖ acoperite cu o plasa de otel. Turnul CCTV (China Central Television Building), Beijing, China, 2004-2009 este un zgirie nori de 54 etaje,proiectat de Rem Koolhaas si Ole Scheeren.Cladirea principala are o forma radiala,cu o baza de bucla din sase sectiuni orizontale si verticale,creeind o grila neregulata pe fatada cladirii cu un centru deschis. Multiplex Cinema UFA, Dresden, 1993-1998-proiectat de Coop Himmelblau.Designul este caracterizat prin 2 unitati de constructie complicat interconectate:bloc cinema cu 8 cinematografe pentru 2600 locuri si o structura de sticla care serveste ca foaier si gradina publica. Parc de la Villette, Paris, 19821990-proiectat de Bernard Tschumi,este unul dintre cele mai mari parcuri din Paris,situat la marginea de nord-est.Aici sunt concentrate cel mai mare numar de obiecte culturale: Cité de la musique,un muzeu de muzică și sala de concert;Cité des Sciences et de l' Industrie,cel mai mare muzeu de stiinta din Europa;La Geode,un teatru Imax;Cite de la musique,muzeu de instrumente muzicale istorice;Le Zenith,o arena de concerte;Cabaret Sauvage,o arena pt concerte mici;Le Traberdo-arena pop,rock,jazz;Le Hall de la Chanson,teatru dedicat cintecului francez;spatiu dedicat hiphop;spatiu pt conferinte,evenimente sociale;cinematograf in aer liber;o sala de simfonie si altele. Complexul Walt Disney Concert Hall, Los Angeles, California, USA, 1989-1992-proiectat de Frank Gehry,reprezentind cea mai sofisticata acustic sala de concerte in lume.Formele exterioare sunt inspirate de la o barca cu vele imbibate in apa.Cladirea consta dintr-o serie de volume interconectate,suprafete ondulate de metal si otel.Ca o punte de legatura intre diferite volume sunt utilizate suprafetele vitrate. Muzeul Guggenheim din Bilbao este un muzeu de artă contemporană situat în Bilbao,Spania. Muzeul este unul din cele cinci muzee mondiale ale fundației Solomon R. Gu ggenheim. Muzeul a fost proiectat de arhitectul Frank Gehry, structura este alcătuită din linii de contur sculptate radical, în stil organic. O parte a construcției este traversată de o autostradă elevată și o porțiune importantă a edificiului este acoperită cu paneluri de titan, dând întregii construcții o aparență metalică și modernă.Fiind situat într -un oraș portuar, muz eul a fost construit astfel încât să semene cu un vapor. Panelurile de titan, care reflectă puternic lumina, seamănă cu formele unui pește, accentuând din nou intenția lui Gehry de a construi o structură cu o aparență organică.Sediul central BMW, Leipzig, Germania, 2005-proiectat de Zada Hadid,care i-a adus premiul Pritzker.Cladirea este compusa din 3 spatii de producere iar birourile,sălile de ședință,și facilități de relații publice sunt toate construite în jurul transportoarelor ridicate,creând o relație interesantă între angajați , mașinile , și a publicului . Nu numai ca este clădirea centrală,o clădire de birouri și de relații publice, centru de fabrica,este deasemenea o piesă foarte importantă a procesului de producție la fabrica .Toate zidurile port ante , podelele , și nivelurile de birou sunt facute din beton turnat, în timp c e structura acoperisului este format din grinzi de oțel .Fațada este placată cu materiale simple de metale cum ar fi ondulat , din sticla canal,și sticla pereti cortina.Pavilionul Bridge Pavilion, Zaragoza, Spania, 2008Zaha Hadid. Designul Podul Pavilion provine din examinarea detaliată și de cercetare în potențialul unui diamant în formă de secțiune.Are o lungime de 280m,care imita o gladiola peste riul Elbo care leaga cartierul La Almozara cu expozitia.Hadid a ales beton armat din fibra de sticla care a acoperit cladirea,avind diferite nuante de gri.
24.Arhitectura totalitară.
A doua jumătate a anilor 1930 a intrat în istoria mondială ca o perioadă ce se caracterizează prin expansiunea statelor totalitare, tendinţa cărora era să domine întreaga lume. Principalele clădiri ale ţărilor autoritare erau palatele fasciste, cancelariile de stat şi bazele de operaţii militare care alcătuiau grandioase şi oficio ase ansambluri de edificii. În procesul construcţiei acestori ansambluri cu o precipitare febrilă se alcătuiau şi se elaborau noi stiluri de arhitectură. Problema stilistică a devenit principala preocupare în arhitectura Italiei şi Germaniei şi de la ea se începe acţiunea nefastă a fascizmului în domeniul arhitecturii. În Italia penetraţia fascismului în domeniul arhitecturii şi urbanismului a început mai devreme decît în Germania. Pînă la sfîrşitul anilor 1920 în arhitectura italiană predominau 2 fluxuri de creaţie: „aşa-numitul‖ stil neoclasic şi funcţionalismul, pe care italienii îl numeau raţionalism. Fanaticii considerau arhitectura funcţionalismului prea internaţională, prea apolitică şi în sfîrşit prea democratică. Imperialismul din Italia fi ind cel care a stîrnit dictatura fascistă, aspira să transforme Italia într -o mare putere colonială care să fie demnă de Roma imperială. Dar pentru aceasta era nevoie de o ideologie diferită – voluntară, crudă, neîndurătoare, capabilă să proslăvească violenţa şi să se supună autorităţii dictatorului. Apariţia unei astfel de idiologii duce la schimbări radicale ale stilului. Din aceste motive, în alegerea surselor artistice, s- a dat preferinţă stilului Romei antice. Acest „latinism‖ a format direcţia generală în căutările stilului autoritar din Italia fascistă. Mussolini,care ţinea în mîinile sale toată puterea conducătoare a statului,a avut un rol important în dezvoltarea arhitecturii fasciste ale italiei.mussolini i- a însărcinat lui Marcelo Piaceptini -unul dintre cei mai de vază arhitecţi ai neoclasicicmului,să creeze o coloană din elementele emblemei fasciste:legătură de nuiele,printre care erau interpuse seceri.‖Coloana lui Mussolini‖ a avut o manifestare mai vastă în Bolitzano,unde guvernul fascist a hotărît să comemoreze soldaţii italieni cu un monument grandios,care reprezenta o poartă izolată cu coloane şi piloni masivi în părţi,amintind de arcurile de triumf din Roma antică. O impresie şi mai repugnantă ne lăsa intrarea la Expoziţia „Revoluţia fascistă,decorată cu 4 secere gigantice pe fonul unui pilon monolit.Această expoziţie,clădirea ministerului de corporaţii,împreună cu rpoiectul palatului Littorio,erau absolot contrare arhitecturii vii şi joviale italiene din epocile anterioare. Stilul arhitectural,impus de Mussolini,a fost un fenomen teribil,care a influienţat negativ monumentele arhitecturii cu importanţă mondială. Italia.
Germania – în
comparaţie cu stilul autocratic al Italiei,în Germania stilul arhitecturii totalitare s-a format mult mai repede,s-a manifestat mai aprins şi s -a răspîndit mai larg. Anul 1933- în istoria Germaniei,a fost fatal şi a adus cu sine schimbări radicale în cultura materială şi spirituală,avînd influienţă şi asupra arhitecturii.Chiar din primele luni ale dictaturii sale,Hitler a manifestat intoleranţă faţă de stilul european.funcţionalismul fusese proclamat ca stil nenaţional german,străin,ba chiar „bolşevic‖,după care a fost interzis mai ales în arhitectura clădirilor administrative şi sociale.stilul nordic devine stilul e dificiilor simbolice ţi funerare, care se construiau în colinele pustiite şi stîncile sumbre. Cu toate că stilul nordic avea însemnătate mare , el nu era stilul oficios al Germaniei. El era stilul partidului naţional -sicial , iar stilul de stat al Germaniei fasciste era stilul lui Behrens, Shpeyer şi Troosta, care reprezenta o sistemă clasică simplă de grinzi şi coloane, lipsită de farmecul său artistic. Stilul se caracteriza prin înlocuirea coloanei plastice cilindrice cu stîlpi rectangulari, un ordin colo sal pe întreaga înălţime , claritatea volumelor şi simetrie obligatorie. Primele opere în acest stil erau: Cancelaria Imperială şi Stadionul Olimpic, construit lîngă Berlin. Cancelaria Imperială se caracteriza printr-un stil totalitar, iar stadionul ocupa u n loc intermediar în funcţionalism şi stilul nazist. Reconstrucţia Pieţei Regale constituia 4 clădiri simetrice în partea frontală, orientate spre Piaţa Carolina. Prin părţi, de -a lungul axei longitudinale, Troost a construit pavilioane pătrate din stî lpuri rectangulare, înăuntr -ul cărora se aflau locuri speciale pentru foc. Aceste pavilioane au fost numite „Templu de Onoare‖. Cartierele alăturate au fost ocupate de către 2 construcţii rectangulare simetrice, cel sudic a fost destinat reşedinţei lui Hitler. Clădirile privite de la distanţe apropiate ne creează o dezamăgire profundă, dînd dovadă de primitivitatea compoziţiei, ideii, dar şi detalii grosolane. Piaţa Regală a fost considerată drept monument al clasicii reînnoite, dar Hitler aspira la constru cţii mult mai grandioase. Aşa s -a născut ideea
Complexului Imperial Pentru Parade şi Congrese Naziste de Partid în Nurnberg. Acest complex neterminat, se afla departe de oraş şi era alcătuit dintr.un spaţiu rectangular pentru parade, un stadion german din multe arcuri care se aseamănă cu circul antic, terenul Zeppelino cu lungi tribune şi o sală de congrese în formă de potcoavă. BLONDEL a menţionat că gigantescul acestui complex se poate echivala doar cu vulgaritatea sa . Uniunea Sovietică
Arhitectura sovietică din perioada interbelică se caracterizează prin revalorificarea patrimoniului clasic, monumentalizarea formei arhitecturale, şi reprezentanţă solemnă. Un rol important în formarea stilului l-a jucat concursul de la începutul ani,or 1930 , pentru proiectul Palatului Sovietelor din Moscova. În 1939 după proiectul lui Iofan, Sciuco şi Gelfreihîn locul Catedralei Hrista Spasitelea s -a început construcâia Palatelor Sovietelor. Această compoziţie monumentală de 300 m înălţime trebuia să fie încununată cu statuia lui Lenin de 100 m înălţime. Construcţia nu s -a realizat din cauza începutului războiului. Majorarea tendinţelor decot‘rative se manifestă clar în edificiile sovietice pentru expoziţiile internaţionale din Paris 1937, şi din New York 1939 la care au participat: Iofan, Muhina, Alabean şi Andreev. Casa del fascio giuseppe terragni Eleganta si propotionala, insa rigida si dezolanta, aceasta cladire a adapstit birourile si adunarile fascistilor. Proportiile si geometria cladirii sunt extraordinar de sofisticate, fiind exemplu perfect al pozitiei rationalismului italian , prins intre nevoiea de a moderniza societatea in aceaisi masura cu expresia artistica si fascinatia fata de istorie. Pavilionul URSS din paris
Construit dupa proiectul lui B. M. Iofana, cladirea a fost acoperita cu mramura samarcana. Intrarea in pavilion a fost infrumusetata de basoreliefele, executate de sculptorul I. M. Ciaicova, gherbul URSS si 11 republici socialiste. Simbolul pavilionului a fost o sculptura de 24 m inaltime denumita "Рабочийиколхозница" , creata din otelinoxidabildupaproiectullui V.I. Muhina, si era dedicatarealizarilorindustriale a tarilorsocialiste.Inauntrulpavilionul era proiectata o galerie de 150m lungime.Printrerealizarille demonstrate la expozitie era si o hartaaindustrializarii URSS ceavea o suprafata de 19.5 m2, unde era demonstratamplasarearesurselormineralesirealizarileindustriale. Aceastacarta era indeplinita din pietrepretioasesisemipretioase, iarsteau de rubin a Moscovei era infrumusetata cu briliante. Pavilionul URSS din new-york
In 1939 la expozitia din New-York, URSS aveacascopsademonstrezeprosperitateatariisicultulpersonalitatii. Pentruasaunevenimentserios a fostchematarhitectulsovietic B. Iofana, care sabucurat de un deosebitsucces in 1937 in paris. In New-york, Iofan s-iaprelungitiubitasatemapeatunci in arhitectura, combinareavolumuluiarhitectural cu statuiagigantica.
Insasimbolismulcemaitirziureprezentatpavilionul a fost cu totuldiferitdecitcel din Paris. Forma parceleiceisaoferit sub constructie URSS-ululi genera forma circulara. Dar pentru a face cacladireasa fie maideschisapublicului, Iofan a stricatcerculceacea un diametru de 78m, la latimea de 25m, astfelsaprimit o forma de potcova. In fata spatiului format, arhitectul a proiectat o terasadreptunghiulara, care era infrumusetata cu mramuraaleasa. In interiorulspatiuluicreatdeasemenea era unobelisc din mramura vertical de 53m si cu o sculptura a unuilucrator de 17m inaltime care tinea in mina steauainflacarata a cremlinului. Casa arteiGermane, arh. Paul LudwingTroost, Munchen
pamint German" executat din piatranemteascasifier. Toatematerialelesifisisajeleerauaduse din Germania. Scopulacesteiconstructii a fost de a implimentaideologiaprinarhitecturasiarta, in conformitate cu cuvintelespuse de Hitler, precumcaarhitecturaeste o lume a pietrei. Tot odataFiurercontrolanemijlocitprocesul de proiectaresi de constructieaacesteicladiri, chiarpina la ziuadeschideriiexpozitiei. Acestproiect de la inceput a fostinspirat de Speerdin schitelefacute de arhitectulsovietic a pavilionuluisau, insascopulsau principal a fostcaprimul din urmasa fie maifastuossisa se ridicedeasuprapavilionuluisovieticaratindsuprematiasa. Constructiareprezinta in plan cifraromana III, pepostamentulcoloanei era in instalatfiguranuda a statuiei "Tovarasiei" cesimbolizatoataputereaGermaniei, si se aflachiar in fata sculpturiisovietice "LucratorulsiColhoznita" Conc ursu l pentru Palatul Sovietelor din 1931-1933
Cladirea a fostconstruita in loculrenumituluiPalat de sticlalingavecheagradinabotanica.Prima piatra pus in temeliaacesteicladiri a fost in 1933.Aicierauprezentateexpozitiilenemtilorantimodernista" Artadegenerativa". Pina in 1939 aceastacladire era regulatfolositapentruziuaartei germane, insapeurma a fostfolositapentrudiferitecongresehitleresti, undesingur Adolf Hitler tineacuvintarea. Acumaceastacladiregazduestedifereiteexpozitiiistiintifice de artacepermitevizitatoruluisafaca o analiza a lucrarilor din diferitepozitii. ProiectduparenumitularhitectPaaulLudwingTroost, iafostsortitsa fie primulproiect monumental al al 3-lea Reih. Tribuna Zeppelin, arh. Albert Speer
Tribuna Zeppelin a fost o constructietipicaarhitecturiiGermanepetimpului Hitler. Albert Speer, arhitectul de vaza a partidului national-socialist, construindtribuna, sainspirat din altarulpergamez din Asia mica. Tribuna a fostconstruita din beton, siacoperita cu caramidasipiatra de calcar.Ea era destinatapentrudiscursullui Hitler petimpulintrunirilor de partid.Teritoriulunde se strindeaascultatorii era teritoriulTsepelin, care era inconjuratpeperimetru de tribune siturnuri, undeerauinstalateprojectoaremasivesisvasticanatista, care erauindreptate vertical in sus. Searacindluminileerauaprinse, si Hitler isitineadiscursul, luminaformata de proiectoarecreauimpresia de turnuri de lumina, care maitirziuar fi fostnumitetemplu de lumina. Deciaceastaconstructiemonumentalatransformaoricediscurs a lui Hitler intr-o scenateatralaplina de actiunesifanatism. PavilionulNazistla expozitia de arta din paris 1937
Pavilionulnazist la expozitiainternationala din paris din 1937, era la fel de impunatorcasipavilionul URSS-ului. Dupaplanulprincipalululiarhitect al Germaniei de peaceltimp, AlibertSpeer, pavilionulGermanieitrebuiasadevina" obucatasfinta de
După 1917 în arhitectura Rusiei era pusă problema creării unei lumi noi, care va rupe orice relaţie cu trecutul: ―Jos arta, trăiască tehnologiile!‖ Problema de bază era construirea spaţiului material ce înconjoară omul, folosirea tehnologiilor noi pentru crearea formelor simple noi, logice, funcţionale, unei construcţii i nteger pe baza metodei funcţionale. Constructivismul exprima noi speranţe, noi tendinţe ale consumatorului de arhitectură care era reprezentat de proletariat-masele populare mari. Puterea societăţii industrial cere rezolvarea problemelor sociale majore. Ignorarea principală a formelor trecutului a dus la căutarea unui limbaj architectural nou fără ―împodobiri‖, a promovat cultul construcţiilor inginereşti -arhitecturale, exemplu, monumentul III Internaţionalului (V. E. Tatlin). Reprezentanţi: Wassili Kandin sky, KasimirMalevitch, El Lissitzky, fraţii Pevsner, Vladimir Tatlin, fraţiiVesnin, Ivan Leonidov, Konstantin Melnikov, Sciusev, Ilia Golosov.
Palatu l So v ietelo r
În 1933 odată cu arderea în masă a cărţilor din Berlin, în Moscova are loc un eveniment asem ănător după sens cu cel nazist. Pentru viaţa culturală a Uniunii Sovietice a fost o lovitură fatală chiar dacă nu era o nimicire , ci învers o realizare. Concursul care a durat timp de 2 ani s- a sfîrşit cu victoria proiectului lui Iofan . Odată cu acest concurs se poate discuta despre apariţia culturii artistice staliniste şi dispariţia Avangardei Ruse. PalatulSovietelor ( proiectului lui Iofan ) Concursul a fost anunţat în vara anului 1931 şi la care s -au invitat pentru participare circa 20 arhitecţi europeni. Pînă atunci se considera că Constructivismul este arhitectura contemporană în variantă sovietică şi reprezintă un stil ofocial al U.R.S.S. Organizarea concursului era foarte stranie, juriul era compus din membri fără studii în domeniul arhitecturii. Consiliul tehnic, evident decorativ era alcătuit din elita culturii URSS, iar decizia se lua de Sovietul Construcţiei Palatului Sovietelor, alcătuit din 3 funcţionari de partid în frunte cu Voroşilov. În concurs au participat o multime de proiecte, care au intrat în istoria arhitecturii proiectelor printre care era şi creaţia lui Le Corbusie – una dintre cele mai reuşite. În februarie 1932 se anunţă rezultatele concursului. Primele 3 premii obţin proiectele care nu aveau numic comun cu arhitectura contemporană, ba chiar nu posedau deloc calităţi artistice. Proiectele se asemănau doar prin stilul clasicismului abordat, sau poate chiar a eclecticismului, cu amestecuri de elemente clasice şi arhaice. Autorii acestor proiecte erau Ivan Joltovski, americanul Hector Gamelton şi Iofan. Concursul mai are şi rolul de a verifica capacitatea arhitecţilor de a se supune reînstruirii staliniste. Unele personalităţi precum Melnicov şi Ladovski după acest concurs decad, alţii spre exemplu fraţii Vesninî se consolidează la culmea ierarhiei. Compoziţia proiectului era alcătuită din 5 temple-palate simetrice şi asemănătoare care n -aveau nici umbră de arhitectură contemporană , dar delimitau cu succes limitele care nu puteau fi încălcate: Clasicism, eclecticism, palate, monumente. Concomitent în URSS se realizează „ discuţii de creaţie‖
unde este negat constructivismul şi lăudată renaşterea clasicismului. PalatulSovietelor ( ) proiectuluiluiMoiseiGinzburg În mai 1933 se aprobă proiectul lui Iofan – Un turn rotund în trepte, care se aseamănă cu suprapunerea cîtorva cutii de conserve, pe acoperişul căruia era amplasată statuia unui muncitor de 18 m înălţime, mai tîrziu această statuie este înlocuită cu cea a lui Lenin iar Palatul Sovietelor cosiderat un omagiu monumental lui Lenin. Acest monument a provocat o stare depresivă la Hitler, care lamenta că în Moscova va fi realizat cel mai înalt edificiu din lume. Construcţia s-a început în 1939, dar a fost întreruptă de începutul războiului. Au reuşit să construiască doar fundamentul şi carcasa din metal . Din fericire duăpă război Stalin şi -a pierdut interesul faţă de palatul Sovietelor iar Hruşciov a anulat construcţia def initiv.Mai tîrziu pe fundamentul construcţiei se realizează Bazinul Moscova, iar spre mijl. Anilor 1990 Lujkov hotărăşte să reconstruiască Catedrala Hrista Spasitelea ca simbol al ortodoxiei , puterii şi democraţiei
Între 1946 și 1951 , Mies van der Rohe a proiectat și construit casa Farnsworth , un refugiu in week-end în afara Chicago pentru o femeie, Dr. Edith Farnsworth . Aici , Mi es a explorat relația dintre oameni , adăpost , și natura . Pavilionul de sticlă este ridicat șase metri deasupra la o luncă lângă râul Fox , înconjurat de păduri și feerii rurale . Casa 50x50, 1951 Mies Van Der Rohe a pretins a fi conceput casa 50 x 50 de picioare, ca o soluţie la problema de producţie masa de locuinţe, un gen de arhitectura pentru care el niciodată nu acorda atenţie în trecut. Îngrijorarea cu privire la crearea unui prototip de locuinţă bună a fost rutate în casa 50 x 50 de picioare.
Imobilele Lake Shor Dreive 860, Chicago, 1951 Lake Shore Drive este o pereche de gemeni de turnuri de apartamente din sticlă și oțel de pe N. Lake Shore Unitate de -a lungul lacului Michigan , în cartierul Streeterville din Chicago , Illinois . Construcția a început în 1949 , iar proiectul a fost finalizat în 1951
Imobilul Seagram an S, New York În 1954 , Mies van der Rohe proiectat ceea ce este adesea considerat ca fiind punctul culminant al arhitecturii moderniste, Seagram Building din New York City . Seagram Building a devenit un simbol al puterii în creștere a societății , că definirea instituție a secolului al XX-lea . Într- o mișcare îndrăzneață și inovatoare , arhitectul a ales pentru a seta turnul înapoi de la linia de proprietate pentru a crea o piata, curte și fântână pe Park Avenue
11. Creatia lui Ludwig Mies van der Rohe
Mies van der Rohe, ultimul conducător al Bauhausului, a fost arhitectul care a explorat pînă la capăt drumul deschis de Gropius. Afinităţile lui Mies merg însă mai mult spre tendinţele mişcării olandeze. În anul 1923, în proiectul pentru o locuinţă cu un singur nivel, apare pentru prima oară ideea spaţiului continuu, care avea să constituie esenţa arhitecturii sale, ducând mai departe concepţiile lui Wright. Câţiva ani mai târziu, Mies are posibilitatea să -şi materializeze această idee in Pavilionul german la Expoziţia de la Barcelona 1212. Scoala Bauhaus Definirea, scopurile si realizarile. Membrii fondatori ai scolii Pavilionul Germaniei la Expozitia internationala din Manifestul Scolii Bauhaus, 1919-1933 Barcelona, 1929. - 1919-1925 – Weimar. Fondator Walter Gropius Pentru prima dată apărea la o astfel de expoziţie un pavilion conceput - 1925-1928 – Dessau.Director Walter Gropius pentru a fi el însuşi un exponat. Materialele preţioase folosite – 1928-1930 – Dessau. Director Hannes Meyer travertinul şi onixul – erau puse în valoare şi vizibile din exterior, prin 1930-1932 – Dessau. Director Mies van der Rohe pereţii de sticlă ce formau invelisul transparent a pavilionului. Planul dreptunghiular era ordonat pe baza unei scheme geometrice - 1932-1933 – Berlin.Director Mies van der Rohesimple, dar r iguros proporţionate; opt stâlpi de oţel, retraşi de la faţadă, susţineau acoperişul format dintr -o simplă placă de beton, In Weimar îşi începea existenţa o şcoală de arte ş i arhitectură ieşită în consolă şi creând, în afara construcţiei, un mare spaţiu Bauhaus care a fost unică prin încercarea ei de a lega creaţia artistică umbrit. şi meseria manuală, arta şi tehnica, arhitectura cu artele plastice, Mies diviza spaţiul interior prin panouri de marmură şi st iclă, astfel artele aplicate şi industria printr -o sinteză atotcuprinzătoare. încât vizitatorul să simtă cum acest spaţiu curge ca un element fluid La sfîrşitul anului 1918 se înfiinţase Grupul Noiembrie, care prin întreaga construcţie, pentru a se uni cu cel exterior. cerea tuturor artiştilor revoluţionari, atît expresionişti cît şi cubişti, care rupseseră cu vechile forme de artă, să se unească şi să colaboreze Casa Fritz si Grete Tugendhat, Brno 1930 în numele viitorului artei. După dizolvarea sa în 1921, sarcinile In 1930, Mies van der Rohe dezvoltă şi amplifică soluţia de la arhitecturale ale Consiliului au fost preluate de către Cercul celor Barcelona în proiectul unei locuinţe: este celebra Casă T ugendhat de zece (Zehnerring) format din Bartning, Gropius, Haring, Hilbersei-mer, la Brno, construită în 1930, anul în care la rugămintea lui Gropius, lua fraţii Luckhardt, Mendelsohn, Mies van der Rohe şi fraţii Bruno şi Max conducerea Bauhausului. Taut . Această grupare – transformată mai tîrziu în asociaţia La Casa Tugendhat, nivelul de recepţie constituie o singură unitate profesională Der Ring (Cercul) – lupta pentru promovarea arhitecturii spaţială; un panou de onix şi un ecran semicircular din lemn preţios moderne şi pentru rezolvarea problemelor arhitecturale ridicate de o împart acest spaţiu în patru zone funcţionale (hol de intrare, cameră sarcină atît de importantă pe plan social ca aceea a constituirii de zi, sufragerie şi bibliotecă), fără a -i rupe continuitatea. Întregul marilor centre muncitoreşti şi a locuinţelor „minimale‖. mobilier şi echipament este proiectat odată cu locuinţa, iar poziţia sa Manifestul lansat de Bauhaus în 1919 preciza: ‖ S c o p u l final este fixată prin trasee regulatoare. al oricărei activităţi creatoare este construcţia. Arhitecţilor, pictorilor şi sculptorilor le revine sarcina de a se strădui să cunoască şi să Complexul Institutului Tehnologic din Chicago, 1937-1957 înţeleagă din nou structura completă a construcţiei în ansamblul şi în In componenta lui intra: părţile ei componente, atunci operele lor se vor impregna de la sine Laboratorul de cercetări a mineralelor şi metalelor, 1942 1. de spiritul arhitectural pe care l-au pierdut, datorită artei de salon. 1943; Pornind de la aceste principii, Bauhausul s- a străduit, pe de o Clădirea Bibliotecii şi administraţiei, proiect nerealizat, 2. parte să realizeze reunirea tuturor artelor în cadrul construcţiei, iar 1944; pe de alta, să făurească o unitate între artă şi industrie, 3. Alumni Memorial Hall – Blocul Memorial al absolvenţilor, consacrîndu-se proiectării produselor tehnice. 1945-1946; Luase fiinţă cercul „ Prietenii grupului Bauhaus‖ care număra Secţia chimie şi metalurgie, 1946; 4. in conducerea sa personalităţi de frunte ale intelectualităţii germane: 5. Capela Institutului Tehnologic, 1952, Peter Behrens, Albert Einstein, Oscar Koroschka, Gerhardt 6. Crown Hall, 1955 - este una dintre cele mai semnificative Hauptmann, Franz Werfel, Arnold Schoenberg. Numeroase oraşe – cladiri arhitecturale ale mișcării moderniste din secolul 20, este și Mannheim, Frankfurt, Darmstadt, Dessau se oferiră să găzduiască început de stil internațional de construcție. Crown Hall este considerat şcoala. In cele din urma a fost deschisa scoala in Dessau. Aici i se arhitectural semnificativ, deoarece Mies folosea oțelul și sticla, stilul puseră la dispoziţie fondurile necesare pentru constituirea unui nou de bază de construcție. În timp ce proiecta Crown Hall , Mies a rămas local, care a fost proiectat de Gropius. fidel cuvintelor sale c elebre " mai puțin este mai mult‖. În şcoala din Dessau, au fost incadrati în corpul profesoral o serie de absolvenţi talentaţi, printre care Marcel Breuer, Josef Alberts Casa Farnswort, Fox river, Illinois, 1944-1950 şi Herber Bayer.
