Metoda de relaxare locală •
•
•
•
• • •
Conştientizarea stării de contracţie musculară, ca stare inversă a contracţiei musculare: se execută alternativ contracţii statice, urmate imediat de relaxări statice; Posturarea segmentului în sprijin absolut constând prin inhibiţie controlată suspendarea suspendarea oricărei activităţi musculare; Scuturarea ritmică a membrului respectiv de către asistent(pacientul încearcă relaxarea); Masaj blând deasupra membrului sau prin vibrarea segmentului(pacientul încearcă relaxarea segmentului); Aplicarea de căldură, medicamente (miorelaxante, sedative); Mişcări ample, lente, ritmate de respiraţie; Respiraţia - extrinsecă, respiraţia din exterior, (pacientul are o poziţie pasivă); - intrinsecă intrinsecă - curentul curentul oriental - curentul fiziologic - curentul psihologic Curentul fiziologic – Edmund Jacobson
-
relaxarea progresivă pe baza principiului de identificare kinestezică a stării stării de tensiune (contracţie) musculară prin antiteză cu lipsa de contracţie. Metoda este uşor uşor de aplicat, de de înţeles înţeles de către pacienţi, pacienţi, rezultatele rezultatele se văd după după câteva câteva şedinţe. Tehnica de lucru
Subiectul: decubit dorsal, capul pe o pernă mică, genunchii uşor flectaţi se sprijină pe un sul, membrul superior în uşoară abducţie de cca 30 0 şi palmele pe pat. Se recomandă să se lucreze într-un mediu plăcut, confortabil, fără zgomot şi lumină intensă, temperatură plăcută. A. Prologul respirator :
timp de 2-4 minute respiraţie amplă, liniştită. Subiectul se concentrează concentrează pe dirijarea aerului (inspiraţie pe nas, expiraţie pe gură). Acest prolog determină alcaloză generatoare de o stare euforică (se evită la persoanele cu tetanie latentă). În timpul acestui prolog respirator, pacientul trebuie şă-şi imagineze că în inspiraţie devine uşor „ca un balon de săpun care se ridică” iar în expiraţie devine greu, ca de Pb „corpul înfundându-se în pat” şi „simţind cum patul împinge în sus corpul”. începe cu membrul superior drept urmat de cel stâng. În timpul inspiraţiei ample, membrelor superioare se ridică de pe pat, lent (mâna este „căzută”, are flexia pumnului), până când degetele nu mai ating patul. Se realizează, de fapt, o contracţie musculară la nivelul forţei 3 (F 3). Se menţine poziţia în apnee timp de 15-30 sec., subiectul concentrându-se pe ideea efortului „deosebit” pe care-l face membrul superior. Brusc, cu un „uff”, pe expiraţie, se eliberează membrul superior care „cade” pe pat. Se urmăreşte timp de 1 min. respirând liniştit, să se intuiască noua stare de „linişte totală” simetrică din întreg membrul, comparativ cu starea de contracţie anterioară. Se repetă de 2-3 ori cu fiecare membru sup., apoi cu ambele concomitent. Se trece la membrul inf. fără a ridica călcâiul de pe pat, se desprinde doar spaţiul popliteu de pe suport (câţiva cm.) în inspiraţie, se menţine 15-30 sec, apoi brusc, în expiraţie, B. Antrenamentul propriu-zis
cu acelaşi „uff”, se revine. De asemenea se execută de 2-3 ori cu membrul inf. dr., apoi stg., apoi cu ambele. Al treilea segment este trunchiul. În inspiraţie se desprinde spatele de pe pat, subiectul lordozându-se (mai mult imaginativ decât real), apoi în expiraţie se urmăreşte crearea senzaţiei de „prăbuşire” pe pat cu aplatizarea coloanei vertebrale la nivel lombar. În tehnica clasică Jacobson se lucrează pe cele trei segmente, dar se poate asocia şi ridicarea capului după aceeaşi schemă. În situaţii speciale (dureri articulare, segmente imobilizate etc ) se execută tehnica Jacobson inversată, în care faza de contracţie este realizată prin contracţie izometrică „împingându-se „ segmentul pe pat -5sec, oprind apoi brusc acest efort şi comparând mintal cele două senzaţii. Postura de lucru, alternanţele etc, sunt aceleaşi. O altă variantă a relaxării fiziologice doar pentru membre este relaxarea pendulară. Din aşezat, cu spătarul scaunului sub axilă, se ridică braţul la 90 0 se menţine câteva secunde, apoi se lasă să „cadă” şi să oscileze ca un pendul. La fel şi pentru membrele inferioare. Există chiar o metodă separată de relaxare care se bazează pe mişcarea de pendulare a segmentelor sau corpului suspendat. Această metodă poartă numele iniţiatorilor ei: Jareau şi Klatz. – al treilea timp al programului de relaxare Jacobson, constă în reîntoarcerea la tonusul muscular normal, mai ales a musculaturii antigravitaţionale necesare ortostatismului. Subiectul începe prin a strânge puternic orbicularii, executând o grimasă, apoi strânge pumnii, după care se întinde în timpul unei inspiraţii. După ce se repetă acest timp al programului de 2-3 ori, subiectul se va ridica din pat. Întregul program durează, în funcţie de obiectivul urmărit între 15-40 min. În acest timp este inclusă şi perioada de relaxare şi linişte obţinută (până la revenire). Metoda Jacobson este simplă şi poate fi încadrată într-un program complex de gimnastică terapeutică, dar ea se adresează numai musculaturii striate voluntare, nu şi celei viscerale. C) Revenirea
