6.4. LACURILE 6.4.1. Geneza şi clasificarea lacurilor (din R. Munteanu, 2001, Geografia fizică a României. Edit. Mirton Timișoara)
Lacurile se impun în peisajul României atât prin num ărul lor apreciabil (circa 3450, din care 1150 antropice), cât şi prin nota specifică pe care o dau regiunii în care sunt situate. De la ţărmul Mării Negre şi până pe culmile înalte ale Mun ţ ilor ilor Carpaţ i se găsesc numeroase tipuri genetice de lacuri, care ocupă o suprafaţă de aproximativ 2500 km 2, ceea ce reprezint ă 1,04 % din teritoriul ţării. La formarea şi evoluţ ia ia cuvetelor lacustre au contribuit numero şi factori, şi anume: mişcările tectonice, varietatea petrografică a rocilor, climatul, factorii hidrologici şi geomorfologici, factorul antropic. În condiţ iile iile teritoriului României, cu o mare varietate de factori favorabili apari ţ iei iei lacurilor, cel mai important criteriu de clasificare pentru geografi este cel genetic. Nu vom neglija îns ă repartiţ ia ia geografică a lacurilor pe mari unit ăţ i de relief (munte, deal, câmpie şi luncă), deoarece în funcţ ie ie de formele de relief lacurile prezintă unele tr ăsături specifice evidente. Dată fiind marea diversitate a condi ţ iilor iilor fizico-geografice din zona de munte, sunt foarte variate tipurile genetice de lacuri, fa ţă de zonele de câmpie şi de luncă. în schimb, în câmpii şi lunci întâlnim o mai mare frecven frecvenţă a lacurilor.
Principalele tipuri de lacuri din România, privite din punctul de vedere al originii cuvetei lacustre, sunt următoarele: lacuri vulcanice, lacuri glaciare şi periglaciare, lacuri rezultate din procese hidro-morfologice fluviatile şi marine, lacuri de origine eoliană, lacuri de baraj prin pr ăbuşiri şi alunecări, lacuri carstice, lacuri clastocarstice, lacuri antropice. 6.4.1.1. Lacuri de origine vulcanic ă
Unicul lac de natur ă vulcanică din ţ ara ara noastr ă este Sfânta Ana, din masivul Ciomatu. Lacul are aspect de palet ă. Suprafaţ a lacului este de 19,6 ha iar adâncimea maxim ă de 7 m. Alimentarea cu ap ă a lacului se face din ploi şi zăpezi. În nord-estul lacului Sfânta Ana se afl ă urmele unui alt lac, Moho ş, tot de natur ă vulcanică. Lacul a fost drenat de Valea Ro şie şi astăzi este transformat în mlaştină turboasă. Din ponţ ian-dacian ian-dacian pân ă în cuaternar depresiunile Bilbor, Borsec, Giurgeu şi Ciuc au funcţ ionat ionat ca lacuri de baraj vulcanic; ast ăzi sunt complet drenate şi colmatate. Suprafa ţ a lor netedă nu constituie altceva decât fundurile lacurilor de odinioar ă. 6.4.1.2. Lacurile glaciare şi periglaciare
Această categorie de lacuri este r ăspândită în etajul alpin, unde relieful carpatic a fost sculptat şi modelat de acţ iunea iunea ghe ţ arilor arilor cuaternari. Urmele lăsate de aceşti gheţ ari ari (circuri, văi glaciare, custuri, praguri, roci mutonate, depozite morenice) în Mun ţ iiii Rodnei şi în Carpaţ iiii Meridionali sunt bine p ăstrate la altitudini cuprinse între 1700 şi 2400 m. În funcţ ie ie de modul cum s-a produs eroziunea glaciar ă şi acumularea materialului transportat de ghe ţ ari, ari, au luat na ştere mai multe tipuri de cuvete c uvete lacustre. a) Lacuri situate în c ăld ări glaciare. Aceste lacuri sunt r ăspândite aproape în exclusivitate în Carpaţ iiii Meridionali. Cele din Mun ţ iiii Rodnei apar ţ ţin i n categoriei de lacuri de baraj morenic. 1
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
Lacurile situate în c ăldările glaciare sunt instalate în spatele unor praguri formate din roca în loc, depresiunea lacustr ă ocupând un loc central în cadrul c ăldării sau circului glaciar. Ele au, în general, suprafe ţ e şi adâncimi mari în raport cu celelalte categorii de lacuri glaciare, iar profilul morfobatimetric prezintă aspectul literei ,,U”. Dintre cele mai caracteristice lacuri din aceast ă categorie amintim: Bâlea, Podragul Mare, Capra (în M. Făgăraş) (fig. 52), Gâlcescu, Oglinda Mândrii, T ăul f ăr ă Fund (în M. Parâng), Iezerul Mare (în M. Cândrel), Gale şul, Ana, Slăveiul, Bucura, Custura Mare, Z ănoaga (în M. Retezat). Lacul Bucura este cel mai întins lac glaciar (8,8 ha) iar Zănoaga este lacul cu cea mai mare adâncime (29 m). b) Lacuri situate în v ăi glaciare apar în lungul v ăilor glaciare care prezintă în profil longitudinal contrapante. Le g ăsim izolate (Lacul Doamnei, Vi ştişoara din M. Făgaraş), grupate câte două (Radeş I şi Radeş II, Zănoaga Mică I şi Z ănoaga Mică II din M. Retezat) sau, în unele cazuri, se înşir ă în salbă, cum sunt cele din complexul v ăii glaciare Bucura (Florica, Viorica, Ana, Lia). Lacurile situate în văi glaciare au conturul mai neregulat, suprafa ţ a şi adâncimea lor nu sunt prea mari şi sunt uşor alungite în lungul v ăii. c) Lacuri de baraj morenic s-au format pe rama vestic ă şi nord-vestică a Carpaţ ilor ilor Meridionali şi în Munţ iiii Rodnei în spatele unor depozite morenice transversale, cu grosimi de 2 - 3 m. Se pare c ă acest tip de lacuri avea o r ăspândire mult mai mare în Carpa ţ iiii Meridionali dar, datorită eroziunii postglaciare, o parte din lacuri au fost drenate. Din aceast ă categorie fac parte lacurile Pietrosu, Buh ăescu, Lala Mică, Lala Mare (din M. Rodnei), T ăul Verde (din M. Parâng), Slăveiul, Zănoaga Mică (din M. Retezat), Netiş, Bistra (din M. Petreanu). Suprafaţ a şi adâncimea acestor lacuri sunt reduse, ele aflându-se într-o faz ă înaintată de colmatare; lacurile prezint ă emisari de scurgere care, în unele cazuri segmenteaz ă barajul, fiind posibilă drenarea lacului. d) Lacuri situate în regiunile cu relief nival. Excavaţ iile iile nivale cu caracter lacustru sunt foarte restrânse. Lacurile instalate în astfel de depresiuni au un volum mic de ap ă şi se găsesc, adesea, într-o fază înaintată de colmatare; ele seac ă atunci când precipitaţ iile iile sunt reduse. Amintim lacurile: Baia Vulturilor din Siriu, Paltinul, Gemenul de Jos şi Gemenul de Sus din M. Făgăraş, Iezeraşul, Cârpa din M. Şureanu, Iezilor, Caprelor, T ăul Secat, Cârligul şi Bucurelul din M. Retezat, Tăul Mare din M. Bihor. 6.4.1.3. Lacuri rezultate din procese hidro-morfologice fluviatile şi maritime a) Lacurile de luncă sunt cele mai numeroase şi cele mai extinse ca suprafaţă. Ele s-au instalat în denivelările şi excavaţ iile iile rezultate în urma ac ţ iunii iunii râurilor. Adâncimea lor este redus ă (1-2 m) iar linia ţărmului se caracterizează printr-o mare instabilitate, în func ţ ie ie de evaporare şi de regimul inundaţ iilor. iilor. În func ţ ie ie de modul lor de alimentare se deosebesc dou ă subtipuri de lacuri de lunc ă sau ,,bălţ i”: i”: - lacuri legate permanent de râul principal prin bra ţ e secundare (numite gârle, sahale) ; ele au un regim mai stabil şi au un caracter permanent.;
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
Cele mai numeroase ,,b ălţ i”i” se găsesc în lunca şi Delta Dunării, numărul şi modul de asociere al acestora fiind diferit în lungul marelui fluviu. Lacurile din lunca Dun ării după formă, mărime şi mod de asociere au fost grupate în mai multe sectoare (V. Mih ăilescu, 1936), şi anume: - Sectorul Drobeta Tr. Severin - Cetate, cu bălţ i izolate, reduse ca suprafa ţă (La Ochi, Fântâna Banului ş.a.); - Sectorul Cetate - Giurgiu cu lacuri numeroase, de form ă alungit ă; unele dintre ele sunt compartimentate de dunele de nisip, altele sunt asociate în grupuri mari: Tinoasa - Rastu - Coldova - Bistreţ u - Cârna - Nasta - Nedeia, complexele Potelu, Suhaia etc. - Sectorul Giurgiu - Călăraşi. în lunca lată de 1 - 16 km s-au format b ălţ i extinse ca suprafaţă: Greaca, Călăraşi (de formă dominant rotund ă), asociate în grupuri cu b ălţ i mai mici: Băneasa - Pietrele - Greaca, Boian - C ălăraşi - Sfrederile. - Sectorul Călăraşi-Br ăila cu lunca lată de 16 - 20 km şi cu nenumăratele braţ e ale fluviului, a fost favorabilă formrii unei adevrate puzderii de lacuri, foarte neregulate ca form ă: Mistreaţ a, a, Blăstămăţ iile, iile, Tingău, Strâmbu ş.a. în Balta Ialomi ţ ei, ei, Lungule ţ u, u, Orza, şerban, Ulmu, Zagna, Lacul Trufa şului etc. în Balta Br ăilei. - Sectorul Br ăila - vărsare cu bălţ i mari în luncile comune ale Dun ării, Siretului şi Prutului (Răţ oaiele, oaiele, Brateş), pe malul drept al fluviului (Jijila, Crapina, Plosca, Popina) şi un alt complex în interiorul deltei: Fortuna, Baciu, Mati ţ a, a, Gorgova, Merheiu Mare, Isacova, Puiu, Puiule ţ , Roşu, Roşuleţ , Uzlina, Lumina, Tatomir, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Trei Iezere etc. Lucr ările hidroameliorative din a doua jum ătate a secolului nostru au dus la desecarea mai multor unităţ i lacustre pentru introducerea de noi terenuri în circuitul agricol. Astăzi putem vorbi de existen ţ a următoarelor lacuri în lunca Dun ării şi acestea reduse ca suprafaţă: La Ochi, Fântâna banului, Gârla Mare, Bistre ţ u, u, Suhaia, Ulmeni, Cioc ăneşti, Călaraşi, Jegălia, Jijila, Carpina, Plosca, Popina, Balta Rotund ă. Lacurile de tipul ,,bălţ ilor” ilor” întâlnim şi în luncile principalelor râuri interioare. Numeroase ,,bălţ i”i” se găsesc în lunca Prutului (peste 100), mai cunoscute fiind: Vl ădeni, Vicoleni - Fălciu, Vetrişoaia, Drânceni, Hrubeni, Lacul Banului, Prundul, şerpoaia, Ulmu. în lunca Siretului se afl ă lacurile Tălăbasca, Măxineni, Puturosu; în lunca Oltului sunt lacurile Gâlmele, Viespile; în lunca Jiului: Teascu, Murta, Roji ştea; pe Mureş lacul Zăbrani; pe Crasna lacul Ceheiul. În cadrul luncilor se s e delimitează şi tipul de lacuri în formă de belciug, care au legătur ă cu râul principal numai în perioadele viiturilor sau rev ărsărilor (lacul Gârla Mare din lunca Dun ării, Zătonul, Plopilor, La Ruptur ă, Siretul Vechi ş.a.). b) Limanele fluviatile se formează pe cursurile inferioare ale afluen ţ ilor ilor secundari şi au aspectul unor b ălţ i alungite şi meandrate. Au luat na ştere prin anastomozarea cu aluviuni a afluenţ ilor. ilor. Alimentarea cu apă a lacurilor se face de către afluenţ i şi, eventual, din izvoarele care pot să apar ă la baza malurilor. Men ţ ion ionăm limanele de pe cursurile inferioare ale Buz ăului ăţ uica, (Coşteiu, Jirlău, Amara, Câineni, Balta Alb ă, Ciulniţ a), a), Ialomiţ ei ei (Săr ăţ uica, Fundata, Iezer, Strachina), Dunării (Mostiştea, Gălăţ ui, ui, Bugeac, Oltina, Mârleanu, Vederoasa, Hazarlâc, Cerna). Multe dintre limanele fluviatile din Câmpia Român ă, din cauza evapor ării intense (care depăşeşte cantitatea de precipita ţ ii), ii), au devenit salmastre sau chiar sărate (pe Buzău-Amara, balta Albă, Costeiu, Jirlău; pe Ialomi ţ a - Strachina, Amara, Fundata ş.a.). c) Limanuri şi lagune maritime
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
este compartimentat prin grinduri şi cordoane nisipoase în mai multe unit ăţ i lacustre: Razelm, Zmeica, Sinoe, Golovi ţ a, a, Nuntaşi, Tuzla, Istria şi Ciamurlia de Jos. Salinitatea acestor lacuri cre şte de la nord c ătre sud. Lacurile Razelm şi Goloviţ a, a, alimentate artificial cu apă din Dunăre prin canalele Dunav ăţ şi Cerneţ , s-au îndulcit, în timp ce celelalte unităţ i lacustre din cuprinsul complexului lagunar au o concentra ţ ie ie ridicată în săruri. Adâncimea lagunelor rar dep ăşesc 1,5 - 2 m. Laguna Siutghiol are apele dulci datorit ă unei alimentării bogate prin izvoare de fund. Adâncimea lacului atinge 18 m. Limane fluvio-maritime tipice s-au format la sud de capul Midia prin bararea, de c ătre cordoanele litorale, a v ăilor care debuşau în mare. Izolarea complet ă sau par ţ ţial i ală a acestor lacuri a dus la suprasărarea apelor, acolo unde aportul de ap ă dulce de pe uscat a fost foarte mic (Techirghiol, Gargalâc, Agigea, Tatlageac, Costine şti, Comarova); când izvoarele de fund şi reţ eaua eaua hidrografic ă alimentează din abunden ţă lacurile, apa acestora se îndulce şte (Taşaul, Tăbăcăriei). Limanul Mangalia, de şi mai păstrează legătura cu marea, fiind alimentat şi de pe uscat, are apele salmastre. 6.4.1.4. Lacuri de origine eoliană.
Sunt r ăspândite în zonele cu dune de nisip, unde ocup ă depresiunile dintre dune. De şi relieful de dune ocup ă suprafeţ e apreciabile în Câmpia Olteniei, B ăr ăgan, Câmpia Banato-Cri şană şi sudul Podişului Moldovei, lacurile eoliene au un areal mult mai restrâns. Depresiunile lacustre au, în general, dimensiuni reduse şi sunt invadate de vegeta ţ ie ie acvatică. Mai numeroase şi mai extinse sunt lacurile din zona Calafat - Ciuperceni - Desa - Rastu Negoiu, cantonate, în majoritatea lor, pe terasa de lunc ă a Dunării. Cele mai extinse depresiuni lacustre, care î şi păstrează apa şi în timpul verii, sunt: Mangini ţ a, a, Tinoasa, Lala, Desa, Piscu. Sunt alimentate cu ap ă din Dunăre în timpul revărsărilor; lacurile situate pe terasa Ciuperceni (5 - 10 m) sunt alimentate din ploi şi din reţ eaua eaua hidrografic ă minor ă. Lacuri de origine eolian ă se mai găsesc pe stânga Jiului, între Castranova şi Apele Vii (Balta Belia, Balta Cerna, Balta Lat ă, Balta Godovanu). Lacuri eoliene, cu caracter temporar, sunt şi în Câmpia Carei, îns ă, majoritatea sunt pe cale de dispariţ ie. ie. Pe nisipurile de la Reci, din bazinul inferior al râului Negru sunt legate ochiurile de ap ă, unele transformate în mla ştini de turbării. 6.4.1.5. Lacuri de baraj natural prin pr ăbuşiri şi alunec ări
Prin procese de alunecare şi pr ăbuşire pot lua naştere depresiuni care, prin colectarea apei, se pot transforma în lacuri. Dup ă poziţ ia ia şi geneza depresiunilor rezultate prin procese de alunecare şi pr ăbuşire se deosebesc dou ă categorii de lacuri: de vale şi de versant. Lacurile de vale au rezultat prin bararea unor cursuri de ap ă cu materiale provenite din alunec ările sau pr ăbuşirile declanşate pe versanţ iiii văii. Durata menţ inerii inerii barajului depinde de
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
Lacul Roşu s-a format în anul anul 1837 prin surparea depozitelor depozitelor deluviale (calcare prinse într-o masă argiloasă) de pe versantul de nord-vest al muntelui Uciga şu în albia Bicazului. Trunchiurile brazilor care se p ăstrează şi astăzi în cuveta lacului constituie un argument în plus la stabilirea originii sale (V. Mihailescu, 1940; I. Pisotă, A. Năstase, 1956). Pe un afluent al râului Bâsca Roziliei s-a s- a format lacul Hânsaru . Lacul Coşoca s-a format în anul 1957 pe pârâul Nov ăţ (afluent al Vaserului). Lacul nu a rezistat mult deoarece barajul, alc ătuit din roci moi, a fost erodat în urma unor ploi, puternice în anul 1961. Lacul de pe valea N ărujei, de la Române şt - Nistoreşti, format în 1920 a fost drenat de oameni pentru a se evita o eventual ă inunda ţ ie. ie. Lacurile de versant au luat na ştere fie în spatele valurilor de alunecare, fie în denivel ările de pe suprafa ţ a depozitelor alunecate. Aceste lacuri lacuri au dimensiuni mici şi sunt frecvente în regiunile subcarpatice şi în cele de podi ş. Dacă alimentarea se face din izvoare, lacurile se men ţ in in vreme mai îndelungat ă şi sunt mai extinse; când alimentarea se face din ploi şi z ăpezi lacurile au mai mult un caracter sezonier. Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Jibleanu (Bahna Rusului), Rancea, Pogăceaua, Rat, Tăul f ăr ă fund (Paroşeni) ş.a. Procesul evolutiv al lacurilor de baraj natural prin alunec ări şi pr ăbuşiri către faza de mlaştină şi de dispariţ ie ie prin colmatare se produce destul de repede. 6.4.1.6. Lacuri carstice
În funcţ ie ie de roca în care s-a format cuveta lacustr ă, în ţ ara ara noastr ă se disting mai multe tipuri de lacuri: pe calcare, pe gips, pe sare. Lacurile în carst propriu-zis sunt instalate în doline, polii sau v ăi oarbe. De cele mai multe ori au un caracter temporar deoarece circula ţ ia ia pe verticală (prin fisuri) nu permite menţ inerea inerea îndelungat ă a apei provenit ă din ploi sau din topirea z ăpezii (Râtu Ponor şi V ăr ăş ăşoaia din Munţ iiii Apuseni, Gornovi ţ a, a, Zătonu, Ponoare din Podi şul Mehedinţ i). i). Acumularea apei în aceste depresiuni se realizeaz ă primăvara şi se menţ ine ine până spre mijlocul verii iar în verile umede băltirea se prelungeşte până toamna (I. Ilie, 1970). În condiţ iile iile în care fundul depresiunii lacustre este pardosit cu argile, care izoleaz ă calcarele fisurate, lacurile au caracter permanent. Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Ighiu (situat la altitudinea de 915 m în bazinul superior al v ăii Ighiu din sudul Mun ţ ilor ilor Trascău) şi Lacul Dracului (situat pe valea Nerei, într-o pâlnie carstic ă). Lacurile formate pe gips sunt rare, deşi în formaţ iunile iunile paleogene orizonturile de gipsuri sunt uneori bine dezvoltate. Aceasta datorit ă intercalaţ iilor iilor frecvente de gresii şi marne care frânează procesele de carstificare, cât şi acoperirii lor cu formaţ iuni iuni impermeabile. Mai cunoscute sunt Lacul învârtita - Nucşoara şi lacul de la Cheia - Turda. Lacurile au caracter permanent. Lacuri mici, efemere, au fost semnalate în Subcarpaţ iiii externi (V. Trufaş, V. Sencu, 1967). Lacurile formate pe masive de sare ocupă depresiunile formate prin pr ăbuşirea tavanului unor pe şteri: Ursu, Aluniş -Sovata; prin dizolvarea superficială a sării: laculrile Verde, Roşu, Dulce, şerpilor -Sovata; prin dizolvarea s ării de sub depozitele acoperitoare şi pr ăbuşirea
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
O parte din lacurile carsto-saline, cum sunt cele de la Sovata şi Ocna Şugatag au un grad ridicat de mineralizare. Altele, în condi ţ iile iile izolării masivelor de sare, a existenţ ei ei unui schimb intens de ape şi în absenţ a unor izvoare s ărate, au apa dulce sau se îndulcesc treptat (I. Pi şotă, V. Trufaş, 1971). Dintre lacurile cu mineralizare redus ă amintim: lacul Bisericii, Lacul Castelului, Vintileasca, ştuc, Tăul Ştiucii ş.a. 6.4.1.7. Lacuri clastocarstice
Cuvetele acestor lacuri, cunoscute sub denumirea local ă de ,,crovuri” sau ,,padine” s-au format prin procesul de tasare specific loessului şi formaţ iunilor iunilor loessoide. loessoide. Sunt considerate unit ăţ i lacustre exclusiv de câmpie, fiind frecvente în Câmpia Român ă. în zonele semiendoreice ale Băr ăganului central şi nordic se găsesc cele mai tipice lacuri de tasare în loess: Ianca, Plopu, Movila Miresii, Lutul Alb, Esna, Seaca, Batogu (între C ălmăţ ui ui şi Buzău), Plaşcu, Colţ ea, ea, Chichineţ u, u, Tătaru, Marian (între Ialomi ţ a şi Călmăţ ui). ui). Lacurile au forma circular ă, cu linia de ţărm regulată. În Câmpia Banatului şi în Câmpia Olteniei, la formarea micilor depresiuni lacustre formate pe loess a contribuit, al ături de tasare şi eroziunea fluvial ă şi chiar eoliană. Aceste lacuri au un contur mai neregulat, de form ă alungit ă. în această categorie sunt incluse lacurile: Satchinez, Ivanda (în Câmpia Banatului), Lacul cu Butur ă, Lacul cu Frasin (în Câmpia Olteniei) ş.a. Multe din lacurile de tasare din Câmpia Român ă au apa salmastr ă sau chiar sărată, datorită, atât dizolvării sărurilor din formaţ iunile iunile sedimentare de c ătre apele freatice, cât şi regimului de evaporare în condi ţ iile iile unui deficit de precipita ţ ii. ii. 6.4.1.8. Lacurile artificiale (antropice)
Din necesităţ i economice, s-au construit lacuri artificiale pe teritoriul ţării noastre încă din secolele XIV-XV, mai ales în zonele în care râurile nu satisf ăceau necesarul de ap ă al oamenilor. în secolele care au urmat, au fost create noi lacuri de acumulare din necesit ăţ i economice (hidroenergie, aliment ări cu apă, irigaţ ii, ii, piscicultur ă etc.), numărul acestora depăşind 1150 (la nivelul anilor 1970). O clasificare a acestor unit ăţ i lacustre se poate face numai în func ţ ie ie de utilitatea economic ă şi sistemul de acumulare. Ne vom opri, în continuare, la cele mai caracteristice tipuri de lacuri antropice: Heleşteele şi iazurile sunt cele mai numeroase lacuri de acumulare din ţ ara ara noastr ă, ele fiind proprii regiunilor cu umiditate deficitar ă. Heleşteele sunt amenajate, în special, pentru piscicultur ă. Au formă pătrată sau dreptunghiular ă, suprafeţ e relativ mici (care variază de la zeci de metri p ătraţ i la zeci sau sute de hectare) şi adâncimi de 1-2 m. Sunt r ăspândite în Câmpia Banato-Cri şană (Cefa - 419 ha, Ivanda 210 ha, Homorog, Ineu, Sântana, Topolia), în bazinele râurilor Arge ş (Nucet), Moştistea (Fr ăsinet), Ialoniţ a (Bâlciureşti, Broşteni), Siret (Avereşti) ş.a. Ele au fost amenajate special pentru cresc ătorii de peşte (crap). Iazurile, cele mai numeroase lacuri de acumulare din România, sunt ochiuri de ap ă de
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
Scopul iniţ ial ial în care au fost construite a fost, probabil, piscicultura. Ulterior, utilitatea lor sa extins: rezerve permanente de ap ă pentru animale şi chiar pentru oameni (în perioadele de secetă), evitarea inundaţ iilor, iilor, irigaţ ii, ii, agrement ş.a. În trecut numărul iazurilor era mult mai mare. Numai în Câmpia Moldovei sunt men ţ ionate ionate 330 iazuri, majoritatea dispărute prin colmatare sau drenare; multe s-au transformat în mla ştini. în această zonă s-au păstrat circa 50 de iazuri (T. Moraru, E. Moraru, A. Savu, 1968), mai cunoscute ăşeni, Negreni, H ăneşti, Mânăştireni, Unţ eni, fiind: Tătăr ăş eni, Podul Iloaiei, Drac şani, Bulbuceni, Paharnicu, Plopi, Huc, Coarnele Caprii, Tote şti ş.a. Numeroase au fost iazurile şi în Câmpia Transilvaniei, în şirate în lungul v ăilor Fizeş, Comlod, Căianul etc. Prin colmatare şi prin degradarea barajelor cele mai multe iazuri au disp ărut. Se menţ in in lacurile: Cătina, Ţaga, Geaca, Sântejude, T ăul ştiucii (Săcălaia), Zau de Câmpie, Bujoru, Tăureni etc. În Câmpia Română se înşir ă câteva iazuri pe v ăile din bazinele râurilor Glavacioc (Cămineasca, Blejeşti), Călmăţ uiul uiul Teleormănean (Viişoara, Broşteanca, Salcia), Mostiştea, Colentina (Fundeni, Cernica) ş.a. Haiturile sunt lacuri artificiale, cu caracter sezonier, amenajate pe râurile de munte, în zonele cu exploatări forestiere. în spatele unor baraje din lemn, prev ăzute cu stăvilare, apa se acumulează şi apoi este evacuat ă brusc, în scopul formarii unor unde capabile s ă poarte cu ele plutele sau lemnul depozitat. Frecven ţ a descărcării lor poate fi de două ori pe zi sau o dat ă la 2 - 3 zile, în funcţ ie ie de volumul apei re ţ inute. inute. Au fost amenajate haituri pe v ăile râurilor Bistriţ a, a, Sebeş, Lotru, Someşul Rece, Iara, Argeş, Vişeu, Vaser etc. În prezent s-a renunţ at at la transportul lemnului prin plut ărit, unele dintre haituri fiind transformate în păstr ăvării. Lacurile de interes hidroenergetic au fost construite în scopul asigur ării debitelor constante turbinelor hidroelectrice, precum şi pentru realizarea c ăderii necesare în conductele for ţ ţate. a te. începând cu anul 1960, când s-a realizat acumularea Izvorul Muntelui de pe valea Bistri ţ ei, ei, numărul acestor unităţ i acvatice a fost în continuă creştere. Pe unele cursuri de ap ă, lacurile sunt înşiruite, alcătuind salbe de lacuri, ca de pild ă cele de pe Bistriţ a (8 lacuri), Argeş (10 lacuri), Sebeş (4 lacuri), Râul Mare (4 lacuri), Some şul Cald (4 lacuri), Bârzava (3 lacuri), Olt (26 lacuri) ş.a. Cea mai veche acumulare construit ă în scopul producerii energiei electrice fiin ţ eaz ează pe râul Bârzava (lacul Văliug, intrat în exploatare în anul 1909), iar cea mai mare în suprafa ţ a este
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
The world's largest digital library
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.
În afara lacurilor construite de om în mod con ştient, în ţ ara ara noastr ă există şi acumulări formate în urma unor lucr ări de excavare, cum sunt cele cantonate în concavit ăţ ile ile rezultate prin exploatarea unor materiale de construc ţ iiii (argilă, balast, granit etc.). Un număr însemnat de lacuri s-au instalat în exploat ările de sare abandonate (lacuri antropo-saline, T. Pânzaru, 1069). Se întâlnesc în zona cutelor diapire din interiorul şi exteriorul arcului carpatic: Sovata, Ocna Dej, Ocna Mure ş, Ocna Sibiului (Avram Iancu, Lacul f ăr ă Fund, Lacul Mâţ ei), ei), Turda (Lacul Ocnei, Carolina, Privighetoarea, Roman), Ocna Sugatag (Lacul Ro şu, Bătrân, Vr ă jitoarei, Gavrilă), Slănic Prahova (Baia Miresii, Baia Baciului, Baia verde I, II, III), Telega (Lacul Mocanu, Baia Central ă, Stavrică) ş.a. Majoritatea acestor lacuri provin din ocne vechi, care dateaz ă, în parte, din secolul al VIlea. Adâncimea lor dep ăşeşte uneori 150 m.