LIMBAJUL JURIDIC ŞI LIMBA COMUNĂ (LIMBAJUL JURIDIC ŞI LIMBA COMUNĂ, ADRIANA SFERLE Universitatea Tibiscus din Timi!ara i Universit" #aris III S!r$!nne N!%ve&&e ' În cazul limbajului juridic, o legătură foarte strânsă între acesta şi limba comună se stabileşte la nivelul cuvintelor care au unul sau mai multe sensuri comune şi un sens specializat : este vorba de cuvinte, în general, polisemantice, create fie prin dezvoltarea unui sens juridic, alături de sensul sau sensurile din limba comună (amprentă, incident, parchet ), ), fie prin extensia extensia semantică semantică a anumitor anumitor termeni juridici prin excelenă ( alibi, crimă, pledoarie)! "xistă şi termeni care au un sens juridic, precum şi unul sau mai multe sensuri aparinând altor limbaje specia specializ lizate ate (anchet termen enii apar apariinâ nând nd excl exclus usiv iv limb limbaj ajul ului ui juri juridi dicc ( achiesa, anchetă, ă, ordona ordonanţă nţă,, recidi recidivă vă) şi term casaţie,extrăda) #intagmele lexic specializat (lexic de specialitate ) sunt folosite frecvent ca sinonime pentru sintagmele vocabular specializat (vocabular de specialitate) , deşi mai muli lingvişti ($llmann, %aldinger, &oşeriu) fac distincia între lexic , prin care se înelege ansamblul cuvintelor pe care o limbă le pune la dispoziia vorbitorilor, şi vocabular considerat ansamblul cuvintelor utilizate de un vorbitor, cuprinzând deci numai o parte a lexicului desemnând numai un domeniu din vasta realitate pe care o acoperă lexicul! 'stfel de domenii care se pretează la inve invent ntari arier eree şi la desc descri rier eree sunt sunt,, spre spre exem exempl plu, u, vocabu ), vocabular larul ul juridi juridic, c, vocabu vocabular larul ul politi politic c (sau social-politic ), vocabularu vocabularull economico-fi economico-financi nanciar, ar, vocabularul vocabularul sportiv sportiv,, vocabularul vocabularul aviaţiei, aviaţiei, al marinei marinei etc! *e de altă parte, unii cercetători stabilesc o opoziie între lexicu lexicull limbii limbii şi vocabu vocabular larul ul unui unui text text dat atunci când fac ceea ce numim statistică lexicală! În lingvistica românească, aceste distincii, de dată relativ recentă, se fac de când a început să lexic c şi vocabu vocabular lar + sunt adesea se aplice metoda statistică statistică în descrierea vocabularul vocabularului, ui, cei doi termeni + lexi considerai sinonimi şi sunt folosii în mod alternativ! În prezent, vocabularele specializate sunt studiate în cadrul disciplinei mai noi, terminologia, care analizează logica logica cunoştinelor, ierar-ia conceptelor, codajul lingvistic şi non.lingvistic şi problemele creaiei de cuvinte necesare diverselor domenii profesionale! 'ceasta reprezintă de asemenea şi un ansamblu de termeni sau cuvinte specializate aparinând unui subsistem lingvistic, termenii caracterizându.se prin univocitate, non.ambiguitate şi relaii lexico.semantice proprii! terminolo nologia gia ca ştii #e deli delimi mite teaz azăă astf astfel el,, în prim primul ul rând rând,, termi ştiină nă inte interdi rdisc scip iplilina nară ră şi terminologiile, limb limbaje aje de specialitate cu un corpus de termeni corespunzând diverselor domenii de activitate! 'lături de terminologie, semnalăm şi disciplina care este numită lingvistică juridică sau jurilingvistică, iniiată în spaiul francofon de /0rard &ornu, 1ean.&laude /0mar, 2ouis 1olicoeur, care îşi atribuie ca obiect de studiu, limbajul juridic sub cele două aspecte care îl definesc, şi anume : terminologia juridică şi discursul juridic! 'cest domeniu începe să fie introdus şi la noi prin studii şi cercetări cu c-aracter interdisciplinar ce investig-ează modul în care dreptul foloseşte limba pentru a construi, pornind de la resursele acesteia, un limbaj specializat cum lingvistică ă juridică juridică este atestată într.un studiu adresat este limbajul juridic! În bibliografia românească, sintagma lingvistic juriştilor, studiu realizat de %arbu %erceanu3! *otrivit autorului, această disciplină are ca obiect activitatea lingvistică în domeniul dreptului, având în vedere cuvintele cu semnificaie juridică, specifice vieii juridice, fiind precis delimitată de activitatea dreptului în domeniul lingvistic, drept care atribuie cuvintelor o valoare juridică independent de domeniul în care se aplică! În sfera de preocupări a lingvisticii juridice ar intra, aşadar, studierea 1
terminologiei juridice + atât cea folosită de public, cât şi cea de utilitate mai restrânsă, a specialiştilor şi practicienilor dreptului 456 în vederea alegerii termenilor cei mai economici şi mai adecvai (ca apartenenă semantică şi ca posibilităi flexionare) şi a găsirii celei mai ştiinifice definiii, lingvisticii juridice revenindu.i şi sarcina elaborării dicionarelor juridice! 7 cercetare recentă în acest domeniu este cea a 8eodorei 9rinescu care examinează în ce măsură normele juridice şi actele de justiie respectă normele limbii literare moderne, precum şi abaterile săvârşite de la ele, care îi ştirbesc din claritate, precizie şi accesibilate! 2imbajul juridic, ca modalitate specifică de exprimare, este format din elemente de limbă comună şi elemente care îi sunt specifice! 1ean.2ouis #ourioux şi *ierre 2erat numesc acest aspect caracterul compozit al limbajului juridic (caractère composite du langage juridique), precizând că tocmai această caracteristică explică în mare parte un aşa.numit aspect paradoxal al dreptului : dreptul este un fenomen social, precum limba însăşi, însă el provoacă majorităii oamenilor sentimentul că se află în faa unui limbaj inaccesibil! 2imbajul juridic prezintă paradoxul de a fi foarte îngrijit, dar în acelaşi timp foarte ermetic şi aparent ambiguu! 'şa cum remarcă 1ean.&laude /0mar, juriştii practică un discurs adesea obscur şi parcă deliberat încâlcit! /0rard &ornu observă existena unui ecran lingvistic în cazul limbajului juridic, arătând că nu poate fi îneles decât de specialişti în domeniu şi că însăşi existena lui se datorează faptului că nu este accesibil majorităii membrilor comunităi lingvistice! avid ;ellin
?! #t0p-ane &-atillon vorbeşte de opacitatea vocabularului juridic, precizând în acelaşi timp că orice domeniu de activitate are terminologia sa specifică, care nu este întotdeauna accesibilă profanilor! *e de altă parte, claritatea se numără printre cerinele fundamentale şi ale limbajului de drept! Într.un Îndreptar juridic din secolul al @[email protected], se afirma în legătură cu claritatea mesajului : 7rice legiuire, ca să fie dreaptă, trebuieşte să fie -otărâtoare! &ăci dacă signalul dat de trâmbiă ar fi îndoios, cine s.ar pregăti de război A acă porunca dată de lege ar fi ec-ivocă, cine s.ar dispoza să se supuie A Termin!&!ia )%ridi*+ se constituie într.un univers de potenialităi lingvistice oferite in intellectu, în timp ce discursul juridic se organizează in actu reprezentând individualizarea acestor potenialităi în enunuri care au ca scop aplicarea dreptului! Dis*%rs%& )%ridi* înglobează deci toate manifestările lingvistice care intervin în crearea şi instaurarea socială a dreptului, constituindu.se într.un act lingvistic şi in acelaşi timp într.un act juridic! &-iar dacă, în raport cu celelalte variante stilistice ale limbii literare, sti&%& )%ridi* pare cel mai omogen, intervin anumite diferenieri determinate fie de specificul domeniului socio.cultural, pe care îl oglindeşte din punct de vedere lingvistic, fie de sensul derulării relaiei între cetăean şi instituia publică! #e disting cel puin trei variante lingvistice interne, dintre care primele două interesează limbajul juridic propriu.zis: variantă conservatoare, specifică limbii textelor juridice B caracterul său impersonal se datorează faptului că raportul cetăean C instituie publică are un sens unic, îndreptat spre individ B 2
variantă oratorică : de această dată, relaia cetăean C instituie publică are un sens dublu! "ste varianta cea mai desc-isă pentru manifestările stilistice individuale pentru că organizarea discursului e îndreptată în mod esenial spre destinatar! În acest proces intervine o componentă persuasivă care ine de personalitatea emiătorului ce iese sau tinde să iasă din anonimat B ultima variantă a stilului juridico.administrativ este determinată de relaiile socio.administrative dezvoltate în două sensuri! "a este mai puin rigidă din punct de vedere al organizării relativ desc-ise a variantelor stilistice individuale ale destinatarului în primul rând, dar şi al emiătorului, la un nivel mai puin important! 8onul textelor juridice este solemn, mai cu seamă în textele normative, în care statul este cel care vorbeşte, obiectivul fiind impunerea respectării normei care organizează viaa în societate! &a o tendină generală a textului juridic, se remarcă secvene oratorice foarte extinse! e multe ori, lipsesc conectorii, dat fiind numărul mare de forme impersonale care apar în aceste texte! 'cest fapt se repercutează direct asupra interpretării textelor, obligând receptorul să se menină într.o constantă alertă pentru a obine nuana semantică exactă! Depetiii, construcii greoaie, artificiale, uneori c-iar cu tendină pleonastică s.au impus ca formule de specialitate, cu sensuri şi utilizări precise, consacrate! 'bstractizarea, impersonalizarea şi predominana nominală (vezi infra) sunt trăsături generale ale stilului juridic generate de funciile lui comunicative specifice! 'ducând în discuie unele caracteristici ale limbajului juridic, care ar putea fi considerate imperfeciuni, Dodica Eafiu precizează că este nevoie de multă prudenă în observaiile de detaliu pe care lingvistul este tentat să le facă asupra unui text juridic! 8rebuie să se ină seama de faptul că stilul juridic trebuie să fie în mod obligatoriu explicit, c-iar redundant şi nonambiguu! intre *ara*teristi*i&e m!r-!sinta*ti*e ale limbii textelor juridice, semnalăm : omiterea articolului : dispoziii între soi prin contract de căsătorie B tendina generală de a întrebuina substantivul, mai cu seamă substantive abstracte, dat fiind caracterul universal, inerent al fiecărei legi! Fraza textelor juridice, precum şi a celor administrative are adesea subiecte multiple, atribute şi complemente + multiple şi ele + exprimate preponderent prin nume=>! În română o mare parte din acestea provin din infinitivul lung al verbelor : pe durata efectuării cercetării penale5 B prezena subiectelor tipice : subsemnatul, curtea, instana, parc-etul etc! B a sintagmelor nominale tipizate : prezenta lege, în nume propriu, scris, datat şi semnat de mâna testatorului5 B precum şi a unui mare număr de cuvinte compuse : cotă.parte, lege.cadru, contra.înscris şi derivate + cu prefixe : indiviziune, coproprietate, antecontract, plată nedatorată şi cu sufixe : derogatoriu, uzufructuar B folosirea frecventă a pronumelor şi adjectivelor ne-otărâte : nimeni, nici o împrejurare, orice proprietar, cel care etc! B frecvena locuiunilor stereotipe, care au rolul de a tipiza comunicarea : în conformitate cu5, prin sentina civilă nr!, în numele legii decide5 B întrebuinarea construciilor cu gerunziul : constatând îndeplinite condiiile legale5, deliberând, instana -otărăşte5, reinându.se în sarcina inculpatului5 B scoaterea în evidenă a predicatului, prin amplasarea lui la începutul propoziiei G frazei : se consideră tentativă5, nu se pedepseşte persoana care5, aparin jurisdiciei5etc! B 3
frecvena mare a formelor verbale de viitor şi a formulei : se (reflexiv) H a voi (auxiliar) H verb la infinitiv cu sens de imperativ impersonal : se va proceda, se va ine B utilizarea pasivului conferă textelor juridice un ton neutru, obiectiv, formal, solemn c-iar, scopul vizat fiind asigurarea prestanei textului normativ, evitându.se folosirea unor formulări obişnuite, specifice limbajului comun! $neori se recurge la întrebuinarea reflexivului cu sens pasiv : s.a convenit!!!, se decide G s.a decis!!!, etc! preferina pentru fraza lungă, complexă, arborescentă : 7rice donaiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n.au copii sau descendeni existeni în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donaiuni şi sub orice titlu s. ar fi făcut, fie c-iar donaiune mutuală sau remuneratorie, fie în fine donaiunea în favoarea maritagiului făcută soilor de oricare altă persoană, afară de ascendenii lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donaiunii, dobândeşte un copil legitim, un postum, sau c-iar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiul subsecvent! (art! IJK, &! &iv!)! În majoritatea limbilor, frazele textelor de legi, a contractelor sunt foarte lungi, tocmai datorită necesităii de claritate, precizie! 'stfel, redundana, caracteristică importantă a limbajului juridic, nu este în acest caz un procedeu stilistic, ci constituie rezultatul nevoii de ex-austivitate! Daportând.ne la re&a.ii&e semanti*e care se stabilesc între termeni, observăm că una dintre trasăturile de bază a termenilor juridici este /!&isemia! 'stfel, trebuie făcută distincia între două categorii diferite de termeni din structura limbajului juridic : termeni care aparin în acelaşi timp limbii comune şi limbajului specializat : #unt cuvinte, în general polisemantice, create fie prin dezvoltarea unui sens juridic, alături de sensul sau sensurile limbii comune, fie prin extensia semantică a anumitor termeni juridici prin excelenă! Fac parte din această categorie termenii juridici intrai în limba curentă prin extensie de sens sau prin dezvoltarea unui sens figurat : ex! alibi + este un cuvânt latinesc însemnând în altă parte, derivat adverbial de la alius altul! ' trecut în franceză cu sensurile de faptul de a fi fost în alt loc în momentul unei infraciuni şi de subterfugiu (secolul al @L999.lea), distincte de întrebuinarea din secolul al @[email protected], cu sensul de activitate sau circumstană care permite disculparea, simit ca sens figurat al sensului juridic (M2F, s! v!)! 1uridic, termenul are sensul de dovadă de nevinovăie care rezultă din prezena unei persoane în momentul infraciunii, în altă parte decât locul în care s.a produs infraciunea B mijloc de apărare care se fondează pe un alibi ("@, s! v!)! 8ot în această categorie se şi înscriu termenii polisemantici din limba comună care au dezvoltat un sens juridic : a achita (fr! acquitter ) a declara prin -otărâre judecătorească, nevinovăia persoanei c-emate în justiie B a plăti o obligaie financiară, materială sau morală ("@, s! v!) În limba franceză, verbul acquitter este derivat al adjectivului quitte (împrumutat din lat! med! quittus eliberat de o obligaie juridică sau financiară)! "cquitter avea în franceza vec-e sensurile de : N d0livrer un paOs, en combattant, conPu0rir Q, N tirer PuelPuRun dRembarras Q, N d0passer PuelPuRun par une Pualit0 Q, N vaincre Q, N remplir une obligation morale Q, N c0der S PuelPuRun, se soumettre S PuelPuRun Q (M2F, s! v!)! *rimul sens atestat de dicionarele româneşti este cel juridic şi continuă sensul care apare în franceză din >I=3 + N d0clarer (prisonnier) noncoupable Q! #emnificaia de a plăti o datorie şi.a pierdut orice aluzie juridică, însemnând doar a plăti! În română, mai există şi al treilea sens, argotic, care derivă din cel juridic, a ucide! #emnalăm, de asemenea, şi termenii polisemantici cu un sens juridic şi cu unul sau mai multe sensuri aparinând altor limbaje specializate : anchetă activitate constând în strângerea de dovezi necesare constatării unei încălcări 4
a legii şi a stabilirii responsabilităii vinovatului (**, s! v!), cercetare ştiinifică făcută pe teren : anc-etă lingvistică, socială etc! ("@, s! v!) B recidivă (fr! r#cidive), jur! aciune prin care aceeaşi persoană comite o nouă infraciune B med! reapariia unei maladii după vindecarea sa clinică ("@, s! v!) etc! termeni utililizai exclusiv de specialiştii în drept B ex! rechizitoriu (fr! r#quisitoire) discurs al procurorului, înaintea instanei, unde s.au expus argumentele asupra cărora se fondează acuzarea! *rin metonimie, devine actul prin care procurorul începe o aciune penală împotriva inculpatului (**, s! v!) B contumacie absenă nejustificată de la judecată a inculpatului, expresia $n contumacie în lipsă, fără a fi fost prezent la proces (**, s! v!) B dol aciune făcută cu rea.credină, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să înc-eie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într.un contract (**, s! v!) etc! 'tât termenii din prima, cât si cei din cea de a doua categorie, când sunt utilizai ca elemente lexicale, proprii limbajului juridic, adoptă particularităile fiecărei terminologii specializate, adică devin univoci şi nu mai intră în relaie de sinonimie cu ali termeni! e asemenea, precizăm şi faptul că polisemia termenilor juridici cunoaşte două forme: polisemia externă + în cazul termenilor utilizai atât în limba comună, cât şi în limbajul juridic : cu sensuri identice : a aplica, circumstanţă, a dispune, a expira, intenţie, tentativă, termen B cu sensuri parial identice : abatere încălcare a unei dispoziii legale, prezentând un grad de pericol social mai redus decât infraciunea şi pentru care se prevăd sanciuni nepenale 456 (&, s! v!) B citare act procedural prin care o persoană este c-emată în faa organului de urmărire penală sau a instanei de judecată (**, s! v!) B martor persoană care are cunoştină despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal şi care poate fi ascultată în acest scop de către organele judiciare (*, s! v!)! polisemia internă + caracterizează termenii juridici care posedă două sau mai multe sensuri în domeniu şi se întâlneşte, de regulă, la cuvinte reprezentative din punct de vedere noional şi al frecvenei, fiind considerată o marcă esenială a vocabularului juridic! Fenomenul este prezent în aceeaşi ramură de drept sau în ramuri diferite! e exemplu, termenul $nscris este definit în mod sumar şi generic în %icţionarul de drept civil ca act scris, în timp ce %icţionarul de procedură penală îi precizează sensul după cum urmează : orice act care emană de la o organizaie de stat sau obştească sau de la o persoană fizică sau juridică ori aparine unui asemenea subiect! 8ermenul obligaţie este înregistrat în %icţionarul de drept civil cu următoarele sensuri : raport juridic civil B datoria pe care o are debitorul B înscris constatator B titlu de valoare! Latina )%ridi*+ În ceea ce priveşte folosirea termenilor si expresiilor latineşti, deşi în limbajul curent prezena lor începe să se facă din ce în ce mai puin simită, ea se menine în domeniul dreptului şi în unele domenii precum biologia, medicina, teologia, 2atina fiind în acest caz un instrument al comunicării ştiinifice, metaforic spus amprenta universalităii! 9nfluena reptului Doman şi implicit a limbii latine asupra lexicului juridic a fost covârşitoare! Domanii au fost primii în istoria omenirii care au elaborat o ştiină şi o te-nică juridică! Fondul latin constituie baza terminologiei dreptului aparinând tradiiei romaniste sau civiliste, din care face parte şi dreptul românesc! 'ceşti termeni, locuiuni şi adagii dein o foarte mare densitate informaională, evitîndu.se în acest fel recurgerea la perifraze laborioase : res iudicata pro veritate accipitur lucrul judecat e acceptat ca exprimând adevărul, onus 5
probandi incubat actori sarcina probei revine reclamantului (regula fundamentală a procedurii de judecată), testis unus, testis nullus un singur martor ec-ivalează cu lipsa de martori etc!
2exicul juridic latin cuprinde trei categorii de elemente: cuvinte, unităi lingvistice de bază : substantive simple ( erratum, pl! errata) sau compuse ( persona grata), verbe (confer , exit ), adverbe (gratis, idem), adjective (nullius) B sintagme, locuiuni, cele mai frecvente fiind locuiunile adverbiale : in extenso, manu militari , urbi et orbi etc! B adagii, propoziii sau fraze constituind un întreg de sine stătător şi invariabil, folosite pentru bogata lor încărcătură semantică : %ura lex, sed lex , &us est ars boni et aequi , 'ulla poena sine lege, estis unus, testis nullus etc! *rintre termenii şi expresiile latineşti utilizate în limbajul juridic, remarcăm o seamă de expresii folosite frecvent în limba comună : ad litteram, in abstracto, ab initio, corpus, in fine, mutatis mutandis, sine qua non, stricto sensu, sine die, sui generis etc! În urma acestei prezentări, se impun câteva *!n*&%0ii cu caracter mai general, pe care le enunăm în continuare! 'stfel, terminologia juridică reprezintă un cod metalingvistic, riguros definit, în interiorul căruia cei mai evideni sunt termenii care desemnează funcii, relaii şi instituii sociale sau care exprimă un ordin, o decizie, o cerină! 8ermenii din această categorie se caracterizează prin univocitate semantică, semnificaie obiectivă şi înc-isă, datorită faptului că în procesul receptării, semnificaia, decodificată în aceleaşi împrejurări cu elaborarea textului nu poate fi decât acceptată sau respinsă 7 altă particularitate este caracterul istoric al semnificaiei care rămâne obiectivă şi constantă într.un cadru socio. politic şi juridic strict definit=T, ceea ce explică sc-imbările surprinzătoare care intervin câteodată în evoluia terminologiei de specialitate! #extil *uşcariu remarca faptul că limba a fost năpădită dintr.o dată de un număr mare de neologisme, care au înlocuit termenii vec-i îneleşi de toi! Ui, drept urmare, nu se înelege adesea nici citaia ce ni se înmânează, nici sentina ce ni se citeşte &-iar dacă pragul accesibilităii termenilor juridici a crescut în timp, datorită nivelului mai ridicat de instruire al populaiei, pentru un nespecialist există totuşi dificultăi în procesul de receptare şi utilizare adecvată a acestora!
6
