LIMBAJUL NONVERBAL Semne de interpretat
Pentru a avea performanţe mai bune în interpretarea acestora trebuie să fim mai atenţi — numai observând ce spun şi ce fac oameni putem ajunge să înţelegem gândurile şi sentimentele lor. Dacă ne concentrăm pe înţelegerea indicatorilor comportamentali, vom fi mai sensibili faţă de ceilalţi şi, în ultimă instanţă, relaţiile noastre cu ei ne vor aduce mai multe satisfacţii. Indicatorii ne vor ajuta să înţelegem şi propriul nostru comportament şi impactul pe care îl avem asupra altora.
Există şi momente când oamenii răspund la semnale fără să fie conştienţi de ce se petrece. Când doi oameni vorbesc se întâmplă des ca unul sau amândoi să „reflecte“ postura celuilalt. De exemplu, o persoană poate să îşi încrucişeze picioarele şi să îşi întoarcă în altă parte capul, iar peste câteva minute prietenul ei va face la fel. Când imităm în acest fel acţiunile altora, în general o facem fără să ne dăm seama — numai când ni se atrage atenţia observăm ce făceam.
POZIŢIA CORPULUI
– stând în picioare sau jos poate indica starea în care se află un individ şi poate fi utilizată ca o metodă de comunicare. Postura corpului ne oferă informaţii despre atitudine, emoţii, grad de curtoazie, căldură sufletească. O persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat în sus, iar cea supusă în jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă de interlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare. Poziţia relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detaşare, plictiseală sau autoîncredere excesivă şi apărare la cei ce consideră că au un statut superior interlocutorului.
POZIŢIA DE DREPŢI – fără angajament (nici nu plec, nici nu rămân)
POSTURA FOARFECELUI – picioarele sunt încrucişate (persoana este angajată în discuţie, nu dă semne că ar vrea să plece)
POSTURA CONTRAFORTULUI – considerată a fi un mod de a odihni unul dintre picioare, poziţia indică dorinţa de a pleca (adesea, vârful piciorului este îndreptat spre direcţia în care doreşte să meargă sau spre o altă persoană cu care vrea să intre în discuţie)
CAPUL ţinut plecat şi spatele gârbovit sunt interpretate ca depresie şi umilinţă; dat pe spate şi spatele drept – aroganţă, mândrie, autoritate etc.
APUCAREA MÂINII, A BRAŢULUI, A ÎNCHEIETURIIFOLOSIT DE POLITISTI SI MILITARI. LA STRES (INTERVIU ETC) RELAXEAZA, DA AUTORITATE
APUCAREA MÂINII, A BRAȚULUI, A ÎNCHEIETURIINU SE CONFUNDA CU APUCAREA MAINII(SEMN AL FRUSTARII). PARCA SI-AR TINE MANA SA NU LOVEASCA
APUCAREA MÂINII, A BRAȚULUI, A ÎNCHEIETURII- O DATA CU CRESTEREA SUPARARII RIDICA MANA TOT MAI SUS
Spatele drept, precum şi poziţia trasă în spate a umerilor, va sugera interlocutorului încrederea în sine şi hotărâre. v Poziţia corpului aplecată în faţă cu măsură poate face minuni la un interviu de job, la un curs sau o şedinţă, sugerându-i interlocutorului că eşti interesat de ceea ce are acest de spus. v Poziţia corpului lăsată pe spate, sprijinită pe spătarul scaunului, poate sugera, din contra, dezinteres. v Poziţia corpului cu bazinul puţin împins înainte şi cu mâinile în buzunar va însemna încrederea în sine. v Poziţia ridicată cu mâinile pe masă şi cu corpul aplecat înainte, va însemna o atitudine de autoritate, dorinţa de a se impune. v Poziţia lăsată pe spate cu mâinile împreunate la ceafă sugerează o atitudine de superioritate.
SPAŢIUL PERSONAL ŞI TERITORIUL ÎN COMUNICAREA NONVERBALĂ
În general oamenilor le place sa aibă un spaţiu propriu, cât de mic, pe care sa-l aranjeze conform dorinţelor proprii. Spaţiul împrumuta ceva din personalitatea omului şi transmite mesaje non verbale despre ocupant. Spaţiul personal poate fi definit ca fiind distanta de la care exista disponibilitatea contactului cu ceilalţi În domeniul comunicării non verbale exista distantele diferite de comunicare funcţie de context şi de caracterul mesajului transmis.
Astfel: zona intima (personala), între 0,5-1,2 m este pentru discuţii cu caracter personal, fiind însa total inacceptabila în alte cazuri; zona sociala (normala), între 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea interpersonala (colegi de serviciu aflaţi pe aceiaşi treapta ierarhica, prieteni, etc) ; zona consultativa, între 2-3,5 m este folosita în situaţii oficiale (superior, subordonat, consultantclient, angajat - persoana care solicita angajarea, gospodina- vânzătoarea de la magazin) ; zona publica, 3,5 m şi mai mult în care comunicarea este formala (cursuri, şedinţe, discursurile politicienilor, etc) .
Dacă o persoana se apropie mai mult decât este potrivit, poate apărea tensiune şi chiar ostilitate, stări care vor afecta comunicarea. Atunci când se produce invadarea spaţiului personal, persoana în cauza se retrage pentru a restabili distanta iar în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, se va face tot posibilul ca "invadatorul" sa se retragă la distanta cuvenita. Nu stânjeniţi pe cei cu care discutaţi apropiindu-va de ei mai mult decât trebuie. De obicei când sunteţi în picioare, distanta necesara este aceea a strângerii mâinii.
DISTANTE ZONALE
DISTANTE ZONALE
DISTANTE ZONALE
COATELE
Expansivitate – mâna pe şold dă senzaţia că persoana este mai mare; se măreşte şi teritoriul ocupat (dominanţă).
Ameninţare – folosite adesea de persoane pentru a-şi face loc prin mulţime .
Componentă preparatorie – pregătire parţială de atac (mâinile pe şolduri).
În Japonia a sta cu mâinile pe şolduri este un gest nepoliticos!
GESTURI ALE MÂINII- INCLESTAREA MAINILOR AR PAREA UN GEST DE INCREDERE, MULTI SI ZAMBESC IN ACEST TIMP. DAR E UN GEST DE FRUSTARE, O ATITUDINE NEGATIVA (EDGETELE SE POT CHIAR ALBI)
GESTURI ALE MÂINII
GESTURI ALE MÂINII- ESTE UN GEST DIFERIT, E FOLOSIT DE CEI SIGURI PE EI, CARE GESTICULEAZA PUTIN SI NE COMUNICA INCREDEREA IN EI
TIPURI DE ZÂMBET
Zâmbet sigilat (întâlnit deseori la oamenii de afaceri sau la politicieni). Zâmbet apăsat (muşchii din jurul gurii sunt tensionaţi pentru a arăta că zâmbetul este reţinut). Zâmbetul ironic. Zâmbetul seducător. Zâmbetul grimasă.
LIMBAJUL TĂCERII
Tăcerea, departe de a fi lipsă de comunicare, este încărcată cu profunde semnificaţii comunicative. Când suntem stingheriţi neştiind răspunsul la o întrebare, noi comunicăm implicit ceva.
PATRU MODURI DE FOLOSIRE POZITIVA A TACERII
Pentru a da auditorilui timp sa-si proceseze raspunsul Pentru a arata respect interlocutorului Pentru a sublinia ideea si pentru a genera concentrare in randul auditorilui Pentru a exprima emotii si sentimente prea profunde pentru a fi traduse in cuvinte
OCHII- CONTACTUL VIZUAL
Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv din ceea ce spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și în timp ce se uită la tine direct, s-ar putea indica faptul că atenția este în altă parte.
OCHII
Majoritatea oamenilor consideră că evitarea privirii este un semn de inducere în eroare. Se presupune că mincinoşii se simt vinovaţi, jenaţi şi îngrijoraţi şi că le vine greu să îşi privească victima în ochi, deci îşi feresc privirea. În realitate lucrurile nu stau aşa. În primul rând, pattern-urile privirii sunt destul de instabile — în timp ce unii mincinoşi îşi feresc privirea, alţii dimpotrivă măresc intervalul în care îşi privesc în ochi interlocutorul. Privirea fiind destul de uşor de controlat, mincinoşii îşi folosesc ochii pentru a proiecta o imagine de sinceritate. Ştiind că în general se presupune că evitarea privirii este un semn de minciună — mulţi mincinoşi fac exact invers — ei măresc deliberat durata contactului vizual pentru a crea impresia că spun adevărul. Deci dacă doriţi să aflaţi dacă cineva minte, nu căutaţi să surprindeţi doar privirile lăturalnice — căutaţi şi momentele în care interlocutorul vă priveşte mai intens decât de obicei!
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Ochii Comunici intotdeauna, iar comunicarea nonverbala este intotdeauna revelata prin ochi. Ochii vorbesc intotdeauna şi pot furniza indicii valabile : - contactul normal al ochilor arata deschiderea catre comunicare; - privitul în jos, arata, adesea, respingere; -evitarea contactului vizual sugereaza ca cineva nu se simte sigur sau minte; - fixarea poate să insemne neplacere şi provocare
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Miscarea ochilor: O persoana poate fi sincera daca : ochii se misca în sus (povesti despre trecut) ; ochii se misca dintr-o parte intr-alta (observatii despre prezent). Daca ochii se misca în sus atunci cand se vorbeste despre prezent, atunci inseamna ca ti se "livreaza" un discurs preparat, memorat. Daca ochii se misca dintr-o parte intr-alta atunci cand se vorbeste despre trecut sau se cer fapte şi informatii, atunci poate fi vorba de un mincinos.
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Sumar al expresiilor faciale : nasul : strangerea narilor - trezire, starnire ; limba : aratarea limbii - neplacere, dezacord pleoapele : ochii mariti - surpriza ; larg deschisi - excitare, surpriza ; stranse - amenintare, dezacord ; clipire rapida - trezire, starnire ; clipire normala - relaxare ;
GESTURI DE INDUCERE IN EROARE. MINTE, MAI ALES DACA PRIVEȘTE IN ALTA PARTE
SEMNALE ALE OCHILOR-Putem sa dirijam privirea interlocutorului folosind un pix de exemplu. Ii tinem atentia treaza
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Mainile In urma cecetarilor s-a constatat ca intre creier şi maini exista mai multi nervi decat în orice alta portiune a corpului. mainile atarnande pot semnifica plictiseala, nelinistea sau oboseala; în functie de situatie pot semifica şi frustrare. A culege scame sau a bate cu degetul în masa sunt gesturi comune situatiilor tensionate. Mainile tinute intinse cu palma în exterior inseamna, de obicei, "nu stiu".
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Mainile Daca mainile sunt destul de active, inseamna ca persoana este de obicei nervoasa sau ingrijorata (stanjenita). Mainile stranse inseamna adesea tensiune şi frustrare chiar furie. Daca o persoana este pe cale să spuna ceva, sau vrea să spuna ceva are tendinţa de a ridica usor un deget. Persoanele timide sau rusinoase s-ar putea să nu treaca prin aceasta faza.
Mâinile ascunse în buzunare sau oricum altundeva decât la vedere pot sugera interlocutorului că ai ceva de ascuns. v Mâinile apropiate cu degetele mari-unul sprijinit de celălalt-pot sugera încredere în sine sau chiar aroganţă. v Mâna dusă la faţă, sprijinind bărbia sau falca, este un semn de plictiseală sau de neascultare. v Mâinile încrucişate la piept sugerează o atitudine închisă, neîncrezătoare sau o persoană care se apără. v Mâinile sprijinite una pe alta, eventual jucându-se necontrolat, sugerează o stare de nervozitate.
DIFERITE GESTURI CU MÂNA DUSĂ LA FAȚĂGESTURI DE INDUCERE IN EROARE. MINTE!
DIFERITE GESTURI CU MÂNA DUSĂ LA FAȚĂ
ETALAREA DEGETULUI MARE- INCEARCA SA ASCUNDA ATITUDINEA DE SUPERIORITATE
ETALAREA DEGETULUI MARESUPERIORITATE MASCATA
ETALAREA DEGETULUI MARE- FOLOSIT SI DE FEMEI CARE IL IMPRUMUTA POZITII BARBATESTI
ETALAREA DEGETULUI MARE- SEMN DUBLU: ATITUDINE DEFENSIVA SAU NEGATIVA (BRATELE INCRUCISATE) SI SUPERIORITATE (PRIN DEGETE)
MIC DICTIONAR NON VERBAL
Nesiguranta se manifesta prin : miscari involuntare ale ochilor intr-o parte; gesturi de auto-atingere; incruntare; mana dusa la ceafa; clatinarea capului; strangerea buzelor; palmele orientate in sus;
ÎMBRĂŢIŞAREA
ÎMBRĂŢIŞAREA LATERALĂ. când două persoane stau una alături de alta, una din ele sau amândouă cuprinzând-o cu braţele pe cealaltă şi strângând-o. Acest tip de îmbrăţişare este folosit deseori de persoanele îngrijorate că gesturile lor afectuoase ar putea fi interpretate greşit — un bărbat, de exemplu, şi-ar putea îmbrăţişa prietenul în acest fel deoarece nu vrea ca cineva să creadă că este homosexual sau şeful şi-ar putea îmbrăţişa în acest fel secretara pentru că nu vrea să lase impresia că îi face avansuri. • ÎMBRĂŢIŞAREA FRONTALĂ COMPLETĂ. îmbrăţişarea adevărată — una în care corpurile celor două persoane se suprapun complet. Cei care doresc să îşi exprime afecţiunea reciprocă şi care nu îşi fac griji pentru ce cred ceilalţi despre ei preferă acest tip de îmbrăţişare.
SĂRUTUL
SĂRUTATUL MÂINII. Înainte de al doilea război mondial era ceva obişnuit în Europa ca bărbaţii să salute femeile sărutându- le mâna. Această practică a dispărut la tineri dar mai există încă unele persoane în vârstă care au păstrat obiceiul de a săruta mâna unei femei când o întâlnesc. • SĂRUTUL PE FRUNTE. A săruta pe cap sau pe frunte este un alt mod unilateral de a săruta pe cineva — este felul în care părinţii îşi sărută copiii şi este folosit şi ca o formă de binecuvântare. Dacă cineva te sărută pe frunte, arată că are faţă de tine o atitudine protectoare. • SĂRUTUL PE OBRAZ. Săruturile sociale sunt de obicei săruturi pe obraz. În ţările în care convenţia s-a înrădăcinat, toată lumea ştie din care parte trebuie să înceapă şi câte săruturi trebuie să dea. În ţări ca SUA, Marea Britanie şi Australia, unde obiceiul sărutului mai evoluează încă, oamenii de multe ori nu ştiu cu care obraz să înceapă şi de câte ori să-l sărute pe celălalt.
SĂRUTUL ÎN AER. Când persoana face gestul fără nici un fel de contact fizic. Săruturile mimate apar atunci când oameni nu se simt în largul lor cu un contact fizic şi ambele tipuri de săruturi în aer sunt des întâlnite în rândul femeilor care nu doresc să îşi strice machiajul sau să lase urme pe obrazul celeilalte persoane. • SĂRUTUL FALS. există persoane care doar îşi apropie obrazul de cel al partenerului fără ca măcar să strângă buzele, cu atât mai puţin să mimeze sărutul. Aceste „săruturi false" se pretind săruturi reale dar nu oferă nimic mai mult decât obrazul. Ele tind să fie produse de persoane pasive din fire care preferă să fie sărutate ele în loc să sărute pe cineva.
LIMBAJUL CULORILOR
Culorile influenţează şi ele comunicarea. Ele evidenţiează atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei din jur. Culoarea vestimentaţiei folosită de către manager ne comunică o serie de lucruri despre acesta. Culorile şi semnificaţia lor Roşu - om sentimental Roz - îi place să iubească, să fie iubit şi să aibă grijă de alţii Portocaliu - este organizat si hotarat sa-si realizeze planul Galben - doreşte să discute Verde - îi place schimbarea Bleu, Albastru - este inventiv Bleumarin - îi place să fie şef şi să dea ordine Negru - ştie foarte bine ce are de făcut
Culorile calde (roşu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfăşoară greoi şi în cazul monotoniei sau varietăţii excesive de culori. În final, fiecare om îşi adaptează aceste limbaje non-verbale la propriul său stil de viaţă.
SA AVETI O ZI VIU COLORATA
