Luceafarul de Mihai Eminescu - Tema Si Viziunea Despre Lume

Poemul “Luceafărul” , aparut in 1883 1 883 in revista revista Convorbiri literare, este considerată considerată de către crici ca ind cea mai reprezentavă reprezentavă poezie pentru opera lirică eminesciană deoarece aceasta conine !ntrea"a pla#ă temacă a discursului liric eminescian precum $i ideolo"ia romancă ce a modulat "%ndirea, inclusiv losocă a lui &minescu' Ca specie literar li terara, a, putem incadra te(tul drept poem, care este romanc prin amestecul "enurilor si al speciilor' speciilor' )ma"inarul poec e de factura romanca' )ubirea se naste lent din starea de visare, in cadru nocturn, realizat prin move romance* luceafarul, marea, castelul, fereastra, fereastra, o"linda, visul' Compozia romanca se realizeaza prin opozia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii, "eniul si omul comun' +ema romancă a poemului este problemaca "eniului !n raport cu lumea, iubirea $i cunoa$terea' cunoa$terea' )ubirea se na$te lent din starea de contemplaie $i de visare, !n cadru nocturn, relizat prin movele romanc prezente la inceputul poemului' s-el, compoziia romancă se concrezează prin opoziia planurilor cosmic $i terestru, respecv prin opoziia a două ipostaze ale cunoa$terii* "eniul $i omul comun' +ema iubirii este ilustrată !n te(t prin două pove$ de dra"oste care denesc iubirea !n mod diferit, pentru Luceafăr iubirea este o cale superioară de cunoa$tere pentru care merită sacriciul morii' ccept%nd moartea Luceafarul dore$te, dore$te, de fapt, să cunoască ceva ce !i este interzis !n interiorul planului său e(istenial, deci să cunoasca ceva de dincolo de lumea sa, pe c%nd iubirea ilustrată !n tabloul al doilea, de Cătălin $i Cătălina, pune !n lumină o denire a senmentului mediata de eros, iubirea $i erosul ind cosubstaniale, cosubstaniale, iubirea pentru omul comun !mplinindu.se prin eros !n interiorul cuplului' +itlul poemului, care este, de fapt, movul central al te(tului “Luceafărul”, este văzut ca o ină solitară $i nefericită, nefericită, opusă omului comun' +otodată, +otodată, tlul une$te două mituri, unul rom%nesc, al stelei călăuzitoare $i altul "recesc, al lui /0perion, su"er%nd natura duală a persona#ului de p romanc'  n ceea ce prive$te prive$te movele romance romance de la !nceputul poemului* luceafărul, marea, marea, castelul, castelul, fereastra, o"linda, acestea susin atmosfera de contemplaie $i de visare !n care se na$te iubirea dintre Luceafăr $i fata de !mpărat' 2ovul !n"erului $i movul demonului su"erează cipurile sub care se arată Luceafărul, amplic%nd tensiunea lirică a trăirii emoiei eroce' n anteză cu ima"inea an"elică a primei !ntrupări, a doua este circumscrisă demonicului, dupa cum o percepe fata' Partea a intaia a poemului este o splendida poveste de iubire, ima"inarul poec e de factura romanca' )ubirea se naste lent dintr.o stare de visare, in cadru nocturn, realizat din move romance' 4ata aspira spre absolut iar spiritul superior simte si mte nevoia materialitai'La cemarea fetei ”Cobori in #os luceafar bland5alunecand pe.o raza” Luceafarul se smul"e din sfera sfera sa pentru a se intrupa, intr.un tanar ”un mort frumos cu ocii vii” ')n aceasta ipostaza, Luceafarul are o frumusete an"elica, ”par de aur moale”' moale”' Cea de a doua intrupare, reda ipostaza demonica' Luceafarul vrea sa eternizeze eternizeze iubirea lor oferindu.i mai intai imparaa oceanului, apoi a cerului, insa fata il respin"e si ii cere sa devina muritor, iar Luceafarul accepta sacriciul ”+u.mi ceri ciar nemurirea mea5)n scimb pe.o sarutare”' )n partea a doua, idila dintre fata de imparat, Catalina, si pa#ul, Catalin, infaseaza infaseaza usurinta cu care se stabileste le"atura senmentala intre doi oameni din planul terestru' semanarea numelor su"ereaza faptul faptul ca ambii neri fac parte din aceeasi cate"orie, adica a omului comun' Portretul lui

Catalin este realizat in anteza cu cel al Luceafarului, Catalin reprezinta reprezinta mediocritatea pamanteana ”6aiat din 7ori si de pripas”' Partea a treia este divizata in trei secvente poece* zborul cosmic, ru "aciunea, convorbirea convorbirea cu emiur"ul si eliberarea' )n dialo"ul cu emiur"ul, Luceafarul insetat insetat de viata nita, de sn"ere, este numit /0perion' &l cere emiur"ului sa il dezle"e de nemurire ind "ata de sacriciu, dar emiur"ul refuza cererea Luceafarului deoarece acesta face parte din ordinea primordiala a cosmosului iar desprinderea sa ar duce la aos'  )n partea a patra peisa#ul este pic eminescian, eminescian, scenele de iubire se petrec petrec departe de lume, sub cren"ile de tei in7orite, in sin"urtate sin"urtate si liniste, sub lumina blanda a lunii' )n nalul poemului, "eniul se izoleaza indurerat de lumea comuna, asumandu.si desnul de esenta nepieritoare' La nivel slisc, poemul este construit pe baza ale"oriei dar si a antezei dintre "eniu si omul comun' )n ceea ce priveste prozodia, prozodia, se remarca, masura versurilor de 9.8 silabe si ritm iambic rima incrucisata si interioara care reda si muzicalitatea celor :8 de strofe' La nivel morfolo"ic se remarca prezenta verbelor araice ce accentueaza atmosfera atmosfera de basm, verbe la imperfect ce denota miscarea eterna si connua ”cresteau, treceau”, verbe la con#uncv ce susn vorbirea populara ”se facu”' )n opinia mea Luceafarul poate  considerat o ale"orie pe tema romanca a locului "eniului in lume, ceea ce inseamna ca povestea, persona#ele, relaile dintre ele sunt transpuse intr.o suita de metafore, metafore, personicari si simboluri' Poemul reprezinta o meditae asupra desnului "eniului in lume, vazut ca inta solitara si nefericita, opusa omului comun' )n concluzie poemul “Luceafărul” reuseste reuseste sa transmita tema si viziunea viziunea despre lume a "eniul creator 2iai &minescu, prin metafore ,personicarii, simboluri si persona#e e(ceponale' e(ceponale'