MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA FACULTATEA FINANTE
REFERAT
Maladiile sistemului cardiovascular cardiovascular
Efectuat :
Siscanu Nica FB-143
CHIŞINĂU 2014
Plan: I.
Structura si functiile sistemului cardiovascular.
II.
Patologia sistemului cardiovascular.
III.
Metodele tratarii dereglarilor cardiovasculare si importanta lor.
IV.
Cultura fizica curativa.
I.
Structura si functiile aparatului cardiovascular.
un aparat ce permite circularea sângelui și limfei în corp pentru a transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon etc. Acesta este compus din inimă și vasele de sânge, arterele, venele și capilarele ce sunt răspândite într -o rețea deasă prin tot corpul. Aparatul cardiovascular este
Aparatul cardiovascular cuprinde urmatoarele componente: - inima, care este o pompa ce propulseaza sângele prinaorta; - arterele mari si arteriole , ramificându-se în retea capilara prin care iriga
tesuturile si organele. Sângele se întoarce prin sistemul de colectare al venelor la inima (marea circulatie); de aici trece spre plamâni, unde are loc oxigenarea sângelui (mica circulatie sau pulmonara). Legatura dintre vene si artere se face prin capilare, care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze si substante nutritive dintre sânge si tesuturi. Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonara, aorta). Este un organ muscular ai carui pereti are trei straturi: miocardul (muschiul inimii), captusit în interior de endocard, iar în exterior de o membrana seroasa, pericardul. Pompa cardiaca are patru camere: atriul drept si stâng cu peretii subtiri - camerele de primire - si ventriculul drept si stâng cu peretii mai grosi, care constituie pompa efectiva. Între cavitati exista orificii de comunicare dotate cu valvule, ca si la iesirea din inima (artera pulmonara si aorta). Buna functionare a aparatelor valvulare favorizeaza umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaus (diastola) si propulsarea dupa contractie în marea si mica circulatie. Integritatea valvulelor va directiona corect sensul curentului sangvin. Functional inima este împartita în inima dreapta (atriul si ventriculul drept) si inima stânga (atriul si ventriculul stâng). Intrarea în actiune a pompei începe cu contractia atriilor si, dupa închiderea valvulelor atrioventriculare, contractia ventriculilor va arunca o parte din continutul lor în artera pulmonara (inima dreapta) precum si în aorta si circulatia mare (inima stinga). Actiunea de pompa a ventriculilor întretine miscarea de circulatie a sângelui creând presiuni mari în sistemul arterial si favorizând scurgerea spre vene si capilare cu presiuni apropiate de 0mm coloana de Hg. Inima este singurul organ muscular care se contracta ritmic, fara întrerupere, din viata embrionara pâna la moarte. Functia ritmica este asigurata de un ansamblu de celule specializate (tesutul specific), care se aseamana cu celulele nervoase. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal), de la care porneste stimulul cardiac. Nodul sinusal este situat în partea superioara a atriului drept. Excitatia cuprinde peretii atriului, ajungând la sistemul de conducere cardiac reprezentat prin nodul atrio-ventricular; de aici, prin ramura dreapta si stânga se ramifica sub forma unei retele în peretii ventriculilor. Aparitia de centri cu prag superior de stimulare fata de nodul sinusal poate sa duca la preluarea comenzii (extrasistole, aritmii paroxistice), dupa cum întreruperi în sistemul de conducere vor duce la constituirea de blocuri de ramura, sau bloc atrioventricular. În organism, activitatea inimii si vaselor este controlata de centrii cardioregulatori si vasomotori, care primesc diverse informatii prin intermediul unor organe situate în aorta si vene, bifurcatiile marilor artere. Impulsuri primite din creier bombardeaza de asemenea acesti centri: frica, anxietatea, depresiunea pot afecta ritmul cardiac. Accelerarea cardiaca anticipativa în exercitii fizice si care apare înaintea oricarei modificari metabolice ale organismului este un
exemplu graitor, în raport cu necesitatile organismului, activitatea centrilor cardioregulatori si vasomotori ajusteaza în fiecare moment ritmul inimii, forta de contractie, relaxarea sau contractia arteriolelor si venelor, obiectivul final fiind asigurarea unei nutritii corespunzatoare tesuturilor. Interreactiile cu centrii respiratori si termoregulatori asigura o oxigenare si un control al temperaturii prin diverse adaptari ale circulatie generale si regionale. Functiile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen, substante nutritive, vitamine, hormoni si eliminarea bioxidului de carbon, îndepartarea diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi (excretie). Toate aceste schimburi se fac în reteaua capilara sistemica si pulmonara, care reprezinta cea mai mare întindere din aparatul circulator; circuitul inima-artere-vene poate fi considerat ca un sistem ajutator al sectorului capilar.
II.
Patologia sistemului cardiovascular .
Bolile cardiovasculare sau bolile cardiace
sunt o categorie de boli care implică inima sau vasele
sangvine: (arterele și venele).
În timp ce termenul de punct de vedere tehnic se referă la orice boală care afectează sistemul cardiovascular, acesta este adesea folosit cu referire la cele legate de ateroscleroză și/sau hipertensiune arterială. Cauzele, mecanismele și tratamente de aceste cauze adesea se suprapun. Bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauza a deceselor la nivel mondial, deși de-a lungul ultimelor două decenii rata mortalității cardiovasculare a scăzut în multe țări cu venit ridicat. În același timp, decesele și bolile cardiovasculare au crescut cu o viteză uimitor de rapidă în țările mici și cu venituri medii.Procentul de decese premature din datorită bolilor cardiovasculare variază de la 4% în țările cu venituri mari la 42% în țările cu venituri mici. În 2008 mai mult de 17 de milioane de oameni au murit din cauza bolilor cardiovasculare. În fiecare an bolile de inimă ucid mai mulți americani decât cancerul. În ultimii ani riscul cardiovascular la femei a fost în creștere și a ucis mai multe femei decât cancerul de sân. Studii în rândul tinerilor a arătat că ateroscleroza precoce se poate depista în adolescenșă și se fac eforturi de prevenire primară necesare din copilărie. Tipuri de boli cardiovasculare
se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca atare o circulație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala coronariană este cea mai frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi vasospasm coronarian. Bolile cardiace coronariene
Boala coronariană este o boală a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor care alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) șiinfarctul miocardic (atac de cord) sunt simptome și stări cauzate de boala coronariană. înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" ( cardio = inimă,myo= mușchi, patie= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Cardiomiopatia
Cardiomiopatii extrinseci Bolile ischemice ale inimii Cardiomiopatia alcoolică Malformații congenitale ale sistemului circulator
Boli de Nutriție care afectează inima Cardiomiopatie ischemică Cardiomiopatie hipertensivă Cardiomiopatie valvulară Cardiomiopatie inflamatorie Cardiomiopatie secundară|Cardiomiopatie secundară la o boală metabolică sistemică Miocardiodistrofia.
Cardiomiopatia cu dilatație Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă Boli vasculare
Anevrism Arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare Disecție aortică Hipertensiune arterială pulmonară Trombo-embolism
Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade
alimentarea mușchiului cu sânge. Boli cardiace hipertensive
Hipertrofie ventriculară stângă Boală coronariană
Insuficiență cardiacă Aritmie cardiacă Boli cardiace inflamatorii
Boli cardiace inflamatorii implică inflamația miocardului sau/și ale țesuturilor care îl înconjoară. Acestea sunt:
Endocardita - inflamația stratului interior al inimii - endocardul. În general sunt afectate valvele cardiace. Cardiomegalie inflamatorie Miocardită - inflamația miocardului.
sunt procese care afectează una sau mai multe valve ale inimii. În principal sunt patru valve care sunt afectate de valvulopatii: valva tricuspidă și aortică pe partea dreaptă a inimii și valva mitrală și aortică pe partea stângă a inimii. Valvulopatiile cardiace
III.
Metodele tratarii dereglarilor cardiovasculare si importanta lor
Datorita asemanarii durerii care apare in bolile cardiovasculare cu dureri date de afectiuni ale altor organe, dar si asocierii dispneei care poate apare in afectiunile respiratorii, numai medicul poate decide daca acestea sunt de cauza cardiaca. In functie de cauza ce determina aparitia simptomelor, acesta va prescrie medicamentele potrivite si va informa pacientul cu privire la boala sa. In general toate bolile cardiovasculare au aceiasi factori de risc, care cresc probabilitatea de a avea o afectiune din aceasta sfera. Primul pas spre vindecare si prevenire este eliminarea sau tinerea lor sub control. Tratamentul de durata al unei boli cardiovasculare trebuie sa cuprinda pe langa medicamentele propriu-zise si scaderea factorilor de risc pentru ateroscleroza si boli de acest tip. Se poate interveni prin oprirea fumatului, adoptarea unei alimentatii sanatoase, scadere ponderala, efectuarea de exercitii fizice, controlul hipertensiunii si al diabetului zaharat, precum si tratamentul dislipidemiei. Exista numeroase clase de medicamente folosite pentru tratamentul bolilor cardiovasculare, unele putandu-se combina, in functie de necesitati. Tratamentului bolilor cardiovasculare se face cu medicamente care alina durerea si dispneea, previn agravarea acestora sau aparitia infarctului de miocard, scad valorile hipertensiunii arteriale, dizolva sau stabilizeaza trombii (cheaguri de sange). Cresterea calitatii vietii prin calmarea durerii se face pe seama schimbarii stilului de viata (fumat, alimentatie, sedentarism), tratamentului medicamentos si, daca este necesar, a revascularizarii. Pentru imbunatatirea prognosticului se folosesc medicamente precum: antiagregante plachetare (aspirina, clopidogrel), hipolipemiante (simvastatin), inhibitori ai enzimei de conversie (perindopril), sartani (candesartan), beta-blocante (atenolol, metoprolol) sau blocante ale
canalelor de calciu (amlodipina, nifedipina). Dintre acestea, beta-blocantele si blocantele canalelor de calciu impreuna cu nitratii (nitroglicerina) se folosesc pentru ameliorarea simptomelor. Pe langa acestea, in tratamentul bolilor cardiovasculare se mai folosesc anticoagulante precum heparina (intravenos) sau acenocumarolul (oral), iar daca este vorba de o pericardita se vor folosi antiinflamatorii nesteroidiene (ibuprofen) sau prednison (daca nu raspunde la precedentele), pentru evitarea recurentelor putandu-se administra colchicina. La nevoie, acest tratament va fi insotit de masuri generale ca administrarea de oxigen si controlul durerii realizat cu ajutorul morfinei. In unele cazuri (infarct miocardic acut, disectie de aorta, pericardita, trombembolism pulmonar, boala arteriala periferica) si in anumite conditii, este necesara efectuarea unei interventii chirurgicale pentru tratarea directa a cauzei, stabilizarea pacientului sau doar pentru tratarea simptomelor. Datorita multiplelor cauze care pot duce la aparitia unei boli cardiovasculare, este recomandat ca orice persoana care are simptome specifice sa apeleze la sfatul unui medic si sa nu se trateze singur, simptomele putand fi ale unei boli grave.
IV.
Cultura fizica curativa
fizică medicală — complex de mijloace din arsenalul culturii fizice și sportului aplicate în scop profilactic, curativ și de reabilitare medicală. Include exerciții fizice, masaj, regim motor și igienic, ergoterapie, factori de călire (băi de soare, băi de aer, proceduri de apă) pentru oamenii bolnavi și reconvalescenței slăbiți după boală ș. a. Prin intermediul actelor reflexe și umorale educația fizică medicală acționează multilateral asupra organismului, adaptîndu-l la noile condiții de activitate. Folosită în mod dozat și diferențiat, în corespundere cu vîrsta, sexul, starea generală a bolnavului, caracterul afecțiunii, educația fizică medicală exercită o acțiune tonizantă, adică reglează procesele nervoase din scoarța creierului, ridică starea emoțională a bolnavului, îl scoate din starea de inhibiție, îl distrage de la gîndul la boală, provoacă o senzație de vigoare și încredere în propriile forțe ș. a. Stimulînd toate funcțiile organismului (circulația sangvina, respirația, excreția, schimbul de substanțe ș. a.), educația fizică medicală are o acțiune de compensare a funcțiilor reduse, apărute în urma unei afecțiuni, intervenții chirurgicale, traume, surmenaj ș. a. Totodată ea normalizează starea funcționala a organismului în corespundere cu modul de viață, cerințele sociale și profesionale ale individului. Educația fizică medicală se practica sub diferite forme: gimnastică de înviorare, gimnastică curativă, alergări, jocuri, înot, canotaj, turism, vînătoare, schiuri, patinaj ș. a. Poate fi aplicată individual ori în grup. Metoda individuală de practicare a educației fizice medicală este cea mai eficientă, dar mai puțin răspîndită. Educația fizică medicală în grup este practicată pe scară largă la spitale, stațiuni balneare, case de odihnă, sanatorii ș. a., pacienții fiind repartizați pe grupe după vîrsta, sex, grad de rezistență la efort fizic, defecte funcționale ș. a. Efortul fizic trebuie dozat, ținîndu-se cont depoziția inițiala a corpului, a mîinilor și picioarelor, de gradul de activitate, de numărul de exerciții r epetate (3 — 16 ori), de ritmul mișcărilor și volumul mușchilor (mici, mijlocii, mari) antrenați, de durata procedurii (7— 45 min.), de frecvența pauzelor, de exercițiile de respirație, de folosirea aparatelor necesare ș. a. Efortul fizic se distribuie în tim pul procedurii de gimnastică curativă pe 3 perioade: de introducere, de baza și de încheiere. Prima perioadă (3—5 min.) include exerciții în care sînt Cultura
antrenate grupe mici de mușchi; organismul trece treptat în stare de efort, fapt care se apreciază după frecvența pulsului, respirației, după tensiunea arterială ș. a. În perioada secundară (10— 20 min.) se practica exerciții fizice speciale în scop de tratament, iar în cea de-a treia — perioada de încheiere — organismul urmează a fi scos din starea de efort p rin executarea regresiva a exercițiilor din prima perioada (timp de 3—5 min.). Îndrumările metodice referitoare la educația fizică medicală se elaborează de către dispensarele medico-sportive, în a căror subordonare se află cabinete speciale cu cadre de medici și instructori-specialiști. Cabinetele de gimnastică medicală trebuie înzestrate cu tot inventarul necesar pentru diferite exerciții fizice. În condițiile punctelor sanitare, deservite de moașă și felcer, educația fizică medicală se practică numai sub supravegherea instructorilor (metodiștilor) sau a lucrătorilor medicali cu studii medii și cu o pregătire specială. Caracteristica generală a înotului curativ în tratamentul afecţiunile sistemului cardiovascular
Particularităţile caracteristice a exerciţiilor fizice în apă (spre deosebire degimnastica în sală) influenţa asupra organismului a unui complex de factori: nunumai însuşi exerciţiile în apă, dar şi poziţia orizontală a corpului, presiuneahidrostatică a apei, temperatura, viscozitatea (rezistenţa mişcărilor). Poziţia orizontală a corpului uşurează lucrul sistemului cardiovascular. Deplasarea sîngelului spre inimă depinde de presiunea apei pe suprafaţa corpului;lucrul grupurilor mari de muşchi; lucrul diafragmei din cauza respiraţiei profunde;ritmul corect al mişcărilor şi respiraţiei. Presiunea apei contribuie la comprimarea vaselor sanguine periferice,îmbunătăţeşte elasticitatea lor ajutînd fluxului mai bun al sîngelui. Alternanţa ritmică a încordării şi relaxării muşchilor, mişcările active întoate articulaţiile activează mecanismele de rezervă a organismului, îmbunătăţindlucrul inimii, şi al circulaţiei. Învingerea înotului uniform pe diferite distanţe într -un tempo lent, cele maiefective exerciţii care favorabil influenţează asupra activităţii aparatului cardio-vascular.Înotul curativ, îndeosebi, se aplică la etapa de reabilitare în sanatorii şidispansarele clinice, la staţionare specializate. Metodica desfăşurării activităţii, programa şi complexele de exerciţii se alcătuiesc de specialişti - reabilitologi,medicul cardiolog, instructorul de înot. La primele lecţii se vor utiliza exerciţiile fizice cu intensitate mică şitempoul mic, în deosebi, exerciţiile de acomodare şi de instruire, exerciţiilespeciale, de respiraţie , pentru relaxarea muşchilor.Pentru ameliorarea stării sănătăţii bolnavului înotul terapeutic continuă pentru realizarea sarcinilor curative şi treptat se va majora efortul fizic. La începutdin contul repetării exerciţiilor, apoi mărirea amplitudinii şi a tempoului mişcării,includerea exerciţiilor mai complicate a sarcinilor. De la exerciţiile cu intensitatea mică vom trece la exerciţiile cu intensitateamedie şi mare. La sfîrşitul cursului de restabilire şi la bolile cronice se va aplica înotul pentru menţinerea rezultatelor obţinute sau cu scopul profilactic. Etapa va începecu antrenament sistematic, unde în principiu, se va aplica înot sportiv la distanţemedii cu tempo lent. Dozarea încărcăturii depinde de boala şi starea funcţională a bolnavului. Pentru persoanele cu afecţiuni în sistema cardio-vasculară se efectuează uncontrol periodic de medicul cardiolog, medicul reabilitolog, controlul permanent alfrecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, se va acorda atenţia asupra semnelor deoboseală şi a stării generale. Înotul curativ se recomandă la toate bolile în sistema cardio-vasculară. Contraindicaţii în înotul curativ va fi la stadia cu afecţiuni acute (miocardită,endocardită, infarctul miocardului, exprimarea încărcăturii ritmului
inimii),insuficienţa de inimă de gradul II şi III. La ameliorarea stării generale se va începe activitatea în bazin. Exercitii cardiovasculare 1. Joggingul
Alergarea este una din cele mai bune exercitii cardio pe care le poti face. Nu necesita un echipament special si poate fi practicat in orice loc. Datorita miscarii continue, arzi multe calorii si iti intaresti musculatura inimii. La capitolul dezavantaje, trebuie sa ai o incaltaminte speciala care sa iti protejeze articulatiile si trebuie sa il practici treptat, pentru a putea face fata unei ore intregi. Face inima mai puternica, creste capacitatea circulatiei sangelui si imbunatateste sistemului respirator. Accelereaza sistemul digestiv si va ajuta sa scapati de problemele digestive. Contracareaza depresia. Creste capacitatea de lucru si duce spre o viata activa. Va ajuta sa ardeti grasimi si, prin urmare, sa scadeti in greutate. Daca aveti apetitul scazut, jogging-ul va imbunatateste pofta de mincare. Intareste muschii picioarelor, soldurilor si spatelui. Cu toate acestea masa musculara nu va creste foarte mult de la jogging. Va ajuta sa dormiti mai bine. 2. Bicicleta
Indiferent daca alegeti bicicleta de teren sau una de camera, tot va veti bucura de un exercitiu cardio simplu. Este adevarat ca bicicleta de teren este mai indicata pentru ca va solicita si alte grupe musculare pentru echilibru, dar totodata nu toata lumea stie sa mearga pe bicicleta. In tot cazul, daca alegeti bicicleta de camera se recomanda sa incepeti prin 5 minute de bicicleta la viteza/rezistenta mica, apoi sa cresteti treptele de viteza din minut in minut pana la cea maxima pe care o suportati. Este indicat sa practicati jumatate de ora de bicicleta minim. Creste toleranta la efort; Ajuta la scaderea in greutate; Scade valorile tensiunii arteriale; Reduce nivelul LDL-colesterolului (colesterolul „rau”) din sange, crescandu-l pe cel „bun”; Scade insulino-rezistenta. 3. Aerobicul
Exercitiile aerobice te ajuta sa iti lucrezi mai multe grupe de muschi si sa iti imbunatatesti calitatea respiratiei si ritmul cardiac. Aerobicul iti face inima mai puternica si mai rezistenta,
datorita mentinerii ritmului alert pe toata durata exercitiului. In plus, aerobicul te ajuta sa pierzi din greutate, sa-ti intaresti sistemul imunitar si iti imbunatateste toate functiile corpului. Alegeti un playlist cu muzica ritmata, antrenanta, pe care urmeaza sa faceti un program cardio de exercitii in gelul celor de aerobic. Pentru ca este greu sa explicam in scris toate aceste exercitii, va exemplificam mai jos cu un video de exercitii cardio. dezvoltarea si pastrarea unei conditii fizice corespunzatoare scade riscul aparitiei unor boli grave, ca si boala coronariana (cardiopatia ischemica), prin scaderea nivelului colesterolului (care favorizeaza ateroscleroza coronariana) creste forta musculara si intareste sistemul osos (scade riscul aparitiei osteoporozei si al fracturilor secundare, amelioreaza simptomele unor boli reumatismale degenerative ca si artrozele) cresc buna dispozitie, prin eliberarea in sange a unor substante chimice sintetizate la nivelul creierului, numite endorfine imbunatateste circulatia periferica (mai ales in randul persoanelor care au insuficienta ciculatorie cronica) ajuta la pastrarea unei greutati corporale corespunzatoare previne diabetul zaharat scade riscul aparitiei hipertensiunii arteriale si chiar combat hipertensiunea in randul persoanelor care deja au dezvoltat aceasta afectiune combate stresul emotional si cotidian si, de asemenea, ajuta la tratarea depresiei (sportul este unul dintre antidepresivele nemedicamentoase cel mai frecvent recomandate in combaterea stresului si depresiei). 4. Saritul corzii
Saritul corzii reprezint un bun exercitiu cardio atata vreme cat variati tipurile de sarituri si nu va oprti deloc pentru minim 5 minute de sarituri continue. Este indicat sa purtati adidasi cu talpa inalta si moale si sa incercati sa practicati aceste exercitii pe o suprafata moale. îmbunătăţeşte coordonarea, agilitatea, viteza, rezistenţa întăreşte musculatura cardiacă creşte capacitatea pulmonară întăreşte oasele corectează deficienţele posturale dezvoltă creieraşul (îmbunătăţeşte perseverenţa, concentrarea, memoria) Într-o oră de sărit coarda arzi aproximativ 1000 de calorii. Numărul caloriilor arse depinde de intensitatea antrenamentului, de greutatea corporală şi de nivelul fitness-ului. Cu cât eşti mai gras şi mai neantrenat, cu atât vei arde mai multe calorii