CUPRINS: CUPRINS.............................................................................................................1 I. CAPITALUL INTELECTUAL – RESURSA STRATEGICĂ A ORGANIZAŢIEI ÎN SECOLUL XXI...............................................................1 1.1. Istoricul conceptului de capital intelectual............... int electual........................... ......................... ................2 ...2 1.2. Cunoaşterea – principala forţă motrice în noul mileniu................. mileniu.....................3 ....3 1.3. Definirea conceptului co nceptului de capital intelectual............... int electual............................ ......................... .............4 .4 1.4. Structura capitalului intelectual.............................. intelectual.......................................... ......................... ..................5 .....5 1.4.1. Capitalul uman....................... uman.................................... .......................... .......................... .......................5 ..........5 1.4.2. Capitalul structural............................ structural......................................... .......................... ......................... ............66 1.4.3. Capitalul relaţional............................ relaţional......................................... .......................... .........................7 ............7 1.5. Măsurarea capitalului intelectual.............................. intelectual........................................... .......................... ..............9 .9 1.6. De ce măsoară firmele capitalul intelectual................ in telectual............................ .......................12 ...........12 1.6.1. Formularea strategiei............................... strategiei............................................ .......................... ................12 ...12 1.6.2. Executarea strategiei............................. strategiei.......................................... .......................... ...................13 ......13 1.6.3. Deciziile de diversificare sau expansiune........................... expansiune.............................14 ..14 1.6.4. Compensaţii.......................... Compensaţii....................................... ......................... ......................... .......................15 ..........15 1.6.5. Comunicarea către acţionarii acţi onarii externi............ ext erni......................... ........................15 ...........15
II. CONCLUZII................................................................................................17 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................19
1
I. CAPITALUL INTELECTUAL – RESURSA STRATEGICĂ A ORGANIZAŢIEI ÎN SECOLUL XXI
1.1. Istoricul conceptului de capital intelectual.
În lumea afacerilor s-a încercat a se înţelege conceptul de valoare prin intermediul modelului contabil, model care este folosit în prezent de toate companiile din lume. În secolul XV, părintele sistemului contabil, Fra Luca Pacioli, a pus bazele unor tehnici care vor fi ulterior dezvoltate într-o metodă care a permis aventurierilor comerciali ai vremii să înţeleagă direcţia propriilor investiţii, investiţii, oferindu-le posibilitatea posibilitatea de a înregistra înregistra rezultatele rezultatele activităţii lor. De-a lungul timpului această metodă s-a perfecţionat, mai ales în ultimul secol. În ultim ultimul ul timp, timp, cerce cercetă tător torii ii econ econom omiş işti ti au ma mani nifes festa tatt o preo preocup cupar aree imensă, în a studia şi informa potenţialii investitori în legătură cu adevărata avere a companiilor, deoarece ei consideră că în mare măsură oamenii sunt ignoraţi, demisia unei persoane cheie nefiind înregistrată în actele contabile. Însă economiştii au afirmat că indivizii deţin o importantă putere în cadrul unei orga organiz nizaţ aţii, ii, prin prin pu pute terea rea cunoş cunoşţii ţiinţe nţelo lor. r. De ex exem emplu plu,, da dacă că un progr program amat ator or important părăseşte chiar şi o companie mare precum Microsoft, cu siguranţă viitorul acesteia va fi influenţat, lucru care în general, nu se menţionează nicăieri. Ori dacă un vânzător important demisionează, ia cu el întrega reţea, însă toate aceste lucruri nu sunt menţionate în sistemele de evaluare tradiţionale. În consecinţă, observăm că noi nu masuram ceea ce trebuie. Din acest motiv a apărut nevoia de a trece la un nou nivel, la o renaştere a contabilităţii, care să ia în calcul toate elementele necorporale şi anume capitalul intelectual.
2
1.2. Cunoaşterea – principala principala forţă motrice în noul mileniu.
În ultimele decenii a avut loc o expansiune a conceptului de “nouă economie” ca un nou tip de abordare legat de ştiinţa economică. Economiştii consideră că economiile moderne sunt mai degrabă sisteme adaptative dinamice, decât sisteme închise de echilibru. În noua economie şi în societatea cunoaşterii, bunurile intangibile precum cunoştinţele şi managementul informaţiei şi cunoaşterii au devenit noul nucleu al competenţelor. Astfel ne aflăm în faţa unor “domenii cognitive” în care ideile valorează miliarde, în timp ce produsele costă tot mai putin. Cunoaşterea devine comp co mpon onen enta ta esen esenţi ţial alăă a sist sistem emul ului ui de de dezv zvol olta tare re econ econom omic icăă şi soci social alăă contemporană. Difuzarea inovaţiilor şi convergenţa tehnologiilor de vârf jucând un rol cheie în accelerarea importanţei cunoaşterii în contextul procesului de globalizare. Noua economie presupune acordarea unui interes sporit aşa numitei societăţi a cunoaşterii, anagajatului/salariatului care are cunoaştere, capitalului intelectual, intelectual, precum şi organizaţiilor organizaţiilor care învaţă. Cunoaşterea, Cunoaşterea, spre deosebire deosebire de muncă, pământ şi capital, este un activ care se apreciază pe măsura utilizării şi prezintă următoarele caracteristici: este tacită, este orientată spre acţiune, se bazează pe reguli, se modifică în mod constant. Cu cât sunt utilizate mai mult, cu atât cunoştinţele devin mai efective şi eficiente. O orga organiz nizaţ aţie ie ba baza zată tă pe cu cuno noaş aşter teree po poat atee insuf insufla la un no nouu spiri spiritt antreprenorial într-o organizaţie şi îi poate motiva pe top manageri să fie preocupaţi să transforme organizaţia astfel încât aceasta să devină capabilă să capteze, să aplice şi să dezvolte valoarea ca urmare a implementării unor tehnologii performante. Cunoştinţele şi tehnologiile avansate pot transforma seminifcativ economia unei naţiuni. Cuno Cunoaş aşte tere reaa împr împreu eună nă cu info inform rmaţ aţia ia sunt sunt arme armele le term termon onuc ucle lear are, e, competitive competitive ale zilelor zilelor noastre. Cunoaşterea Cunoaşterea este mai puternică şi mai valoroasă 3
decât resursele naturale şi marile fabrici. De exemplu companiile Microsoft şi Toyota Toyota care, care, au devenit devenit ceea ceea ce sunt sunt astazi, astazi, nu pentru pentru ca au fost fost mai bogate bogate decat IBM şi General Motors. Chiar din contră, dar au avut un lucru mult mai preţios decât activele fizice şi financiare, financi are, au avut capital intelectual. 1.3. Definirea conceptului de capital intelectual.
Soci Societa etate teaa celui celui de de-al -al treil treilea ea mile mileniu niu dispu dispune ne de an anga gajaţ jaţii care care sunt sunt valoroşi datorită cunoştinţelor lor. În multe dintre aceste companii, valoarea nu constă în activele tangibile, ci în cele intangibile = capitalul intelectual care permite companiei să funcţioneze eficient şi contribuie la sporirea performanţei organizaţiei. Capitalul intelectual poate să fie definit 1 ca fiind aceea resursă nativă a
unei un ei orga organiz nizaţi aţiii care care prin prin ex extr trag ageri eri,, prelu prelucră crări ri şi disem disemină inări ri succ succes esive ive este este transformată în cel mai de preţ bun. Confo Conform rm do docr crine ineii2, capital cupr prin inde de toat toatee resu resurs rsel elee capitalul ul intele intelectu ctual al cu intangibile de care dispune o companie şi care îi dau un avantaj relativ care, în combinaţie cu alte avantaje posibile, pot conduce la beneficii în viitor. Capitalul intelectual este practica şi intuiţia unei echipe de chimişti care desc de scop oper erăă un no nouu me medi dica came ment nt va valo lorân rândd milio milioan anee de do dolar lari, i, este este ab abili ilita tatea tea muncitorilor de a inova în mii de cai pentru a îmbunătăţi eficienţa unei fabrici. Este reţeaua electronică care transportă informaţia la viteza luminii printr-o companie, astfel încât răspunsul să fie mai rapid şi mai prompt decât al rivalilor. Este colaborarea colaborarea între o companie companie şi clienţii săi, legătura puternică puternică între ei, ce îl aduce pe client înapoi din nou şi din nou. Este puterea minţii colectivă. Este
1
Adriana Sciopoiu Burlea - Revista Informatica Economica, nr. 1(25) din 2003 - Impactul capitalului intelectual asupra performantei organizatiei, Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea din Craiova, 2003, pag. 119 2 Marta Cristina Suciu – Activele intangibile şi capitalul intelectual – factori cheie ai convergenţei – Academia română, Institutul naţional de cercetări economice, Programul CEEX, Proiectul: Convergenţa economică şi rolul cunoaşterii în condiţiile integrării în UE, Seria Working Papers, nr. 7, Bucureşti, 2008, pag. 24 4
foarte dificil de identificat şi chiar mai greu de folosit într-un mod eficient. eficient. Dar odată ce o gasim şi o exploatam, cu siguranţă vom câştiga. 1.4. Structura capitalului intelectual.
Componentele capitalului intelectual sunt următoarele:
capitalul uman;
capitalul structural;
capitalul relaţional;
1.4.1. Capitalul uman.
Capitalul uman reprezintă combinaţia de cunoştinţe, aptitudini, intuiţie, capacitatea indivizilor de a îndeplini sarcini şi obiective. În acelaşi timp, acesta se referă la abilitatea şi creativitatea manifestate manifestate în rezolvarea problemelor, precum şi la calităţile de lider, antreprenor şi manager pe care le deţin angajaţii unei organizaţii. Individul nu este abilitat să desfăşoare doar o anumită activitate, ci dimpotriva el trebuie să se dovedească o persoană dinamică care poate desfaşura o varietate de activităţi de-a lungul timpului. Pe masură ce devin mai competenţi în activitatea pe care o desfăşoară, oamenii învaţă tot mai mult, devenind devenind astfel tot mai valoroşi valoroşi pentru companie. companie. Capitalul uman este individual şi nu poate fi proprietatea companiei şi, evident, capitalul uman nu poate fi copiat de către companiile rivale. Când o companie investeşte în capitalul uman, ea îşi sporeşte în mod automat valoarea. Capitalul uman definit la nivel individual reprezintă combinaţia următorilor următorilor factori: moştenirea moştenirea genetică, educaţia, experienţa, atitudinea faţă de viaţă şi faţă de afaceri. Pe lângă abilităţile individuale, capitalul uman are în vedere şi dinamica unei companii bazate pe învăţare într-un mediu competitiv în continuă schimbare, precum şi propria sa creativitate şi potenţialul potenţia lul inovativ. 5
Doctrina menţionează existenţa mai multor motivaţii care au determinat tratarea fiinţei umane ca şi capital, şi anume:
demonstrarea puterii unei naţiuni;
deter de termi mina nare reaa efec efectel telor or econo economi mice ce ale ed educ ucaţi aţiei, ei, inve investi stirii rii în sănătate şi migraţiei;
pentru a propune sisteme de taxare mai echitabile decât cele existente;
pentru a determina costul total al războiului (în evaluarea pierderilor de razboi, după cele două conflagraţii mondiale); mondiale) ;
pentru a avertiza populaţia asupra nevoii de conservare a vieţii şi sănătăţii şi pentru a sublinia importanţa vieţii indivizilor pentru economia ţării în care locuiesc;
pentru a spijini stabilirea compensaţiilor decise de tribunale în caz de moarte sau accident. 1.4.2. Capitalul structural.
Capital Capitalul ul structur structural al include include proces procesele, ele, sisteme sistemele, le, structur structurile, ile, mărcile mărcile,, proprietatea intelectuală şi alte active intangibile deţinute de firmă, dar care nu apar înregistrate în bilanţul contabil. Cap apit ital alul ul
stru struct ctur ural al
repr reprez ezin intă tă
infr infras astr truc uctu tura ra
capi capita talu lulu luii
uman um an,,
tehnologiile, metodele şi procesele care îi permit unei organizaţii să funcţioneze eficient pe termen lung, inclusiv capabilităţile organizaţionale de a se adapta nevoilor pieţei. Capitalul structural este acea parte a capitalului intelectual pe care compania o poate controla. Infrastructura cuprinde elemente cheie cum ar fi filizofia managerială, cultura corporatistă, procesele de management şi însuşirea sistemelor de tehnologie a informaţiei şi sistemele reţea şi comunicare precum email-ul, teleconferinţa.
6
1.4.3. Capitalul relaţional.
Capitalul relaţional reflectă toate relaţiile valoroase stabilite cu clienţii, cu furnizorii furnizorii şi cu alţi colaboratori colaboratori importanţi. Prin colaboratori colaboratori înţelegem înţelegem toţi acei angajaţi care au legătură directă cu firma şi care au interese bine definite. În această categorie intră: clienţii, furnizorii, mass – media, companiile rivale, piaţa bursieră, guvernul, etc.. Cali Calita tate teaa stru struct ctur uril ilor or inte intern rnee şi a cu cult ltur urii ii orga organi niza zaţi ţion onal alee cade cade în responsabilitatea managementului, pentru că acesta trebuie să creeze condiţii culturale, structurale şi de sistem care să permită creşterea în importanţă a relaţiei organizaţiei cu diferiţi parteneri. Practic, la nivelul structurilor interne organizaţia se poate confrunta cu reticenţă şi respingere, cauzele fiind, de obicei, la nivelul angajaţilor, structuriilor şi procedurilor interne. De aceea, acţiunile managementului sunt orientate spre introducerea şi la nivelul organizatiei a conceptelor marketingului relaţional, conform căruia informaţiile obţinute din cercetarea de marketing şi din surse interne, ca rapoarte de activitate sau baze de date despre clienţi, sunt stocate şi prelucrate astfel încât întreprinderea să le poată accesa oricând este nevoie, prin intermediul sistemului informaţional de marketing. Sistemul informaţional de marketing este un set de proceduri de generare, analiză, stocare şi distribuire de informaţie către persoanele cu drept de decizie în mod continuu. continuu. Sursele de informaţii informaţii sunt variate, variate, fiindcă informaţiile nu sunt neapărat obţinute prin cercetarea de marketing, problemele sunt structurate, se emit rapoarte cu informaţii generale sau detaliate către diferite departamente şi manageri, structura este rigidă, combinând datele calitative cu datele cantitative. Astfel sistemul informaţional de marketing, poate fi privit ca un depozit de cunoştinte al întreprinderii, care prin diferite mijloace sunt transmise angajaţilor şi managementului. Scopul unui sistem informaţional de marketing este să 7
identifice problemele şi oportunităţile la timp, astfel încât întreprinderea şi managementul ei să acţioneze în consecinţă. În ceea ce privesc sursele externe, comunicarea facilitează fluxurile de idei şi de cunoştinţe, cunoştinţe, ducând la tranzacşii tranzacşii bazate pe încredere, încredere, care evoluează în relaţii de calitate - calitatea timpului, calitatea locaţiei, calitatea oamenilor, o triadă pe care se bazează succesul organizaţiei. Observăm astfel că comunicarea cuprinde trei direcţii de acţiune:
comunicarea internă – între întreprindere şi personal, prin intermediul ziarului oficial al întreprinderii sau al angajaţilor, intranetului, etc. prin care se comunică intern deciziile, schimbările şi conduita în relaţia cu clienţii;
comunicarea interactivă – între angajaţi şi clienţi, sub forma consultanţei în vânzări, în alegerea celor mai bune oferte sau în personalizarea ei;
comunicarea externă – între întreprindere şi clienţi, prin care se transmite mesajul întreprinderii, se urmăreşte o anumită poziţionare pe piaţă şi în mintea consumatorului.
Rolu Rolull co comu muni nică cări riii este este un unul ul cent centra ral, l, pe pent ntru ru că acea aceast staa susţ susţin inee plan planur uril ilee organizaţiei, transmite promisiunile, îi ajută pe clienţi să înţeleagă şi să adopte oferta acesteia. Pentru aceasta, există aşa numitele fluxuri ale comunicării:
f luxul luxul
extern extern
distrib tribuutori
– care are ca public ţintă, clienţii actuali şi potenţiali (de
toa toate
tip tipurile rile), ),
înt întrep reprind inderile rile
concurente
sau
neco ne conc ncur uren ente, te, alte alte categ categor orii ii de pu publ blic ic (ins (instit tituţ uţii ii pu publi blice ce,, organ organiz izaţi aţiii neguvernamentale, organizaţii umanitare, etc.);
f luxul l uxul
inter intern n
– este este form format at din din me mesa saje jele le de dest stin inat atee an anga gaja jaţi ţilo lorr şi
acţionarilor societăţii. În concluzie toate categoriile de public, care pot avea indirect sau direct, influenţă asupra obiectivelor întreprinderii şi a clienţilor fac obiectul comunicării ca element al mixului de marketing;
8
comu co munic nicar area ea co come merci rcială ală – vizea vizează ză creş creşter terea ea vo volum lumulu uluii vâ vânz nzăr ărilo ilor r produselor şi serviciilor, iar obiectivele pot fi notorietatea şi imaginea produsului, stimularea cumpărării produsului. În concluzie, sfera de acţiune a comunicării include, pe de o parte,
stimular stimularea ea angajaţ angajaţilor ilor şi a colabora colaborator torilor ilor în vederea vederea realizăr realizării ii obiecti obiectivelo velor r organizaţiei organizaţiei şi, pe de altă parte, acţiuni în vederea vederea consolidării relaţiilor relaţiilor de piaţă şi a celor sociale, astfel încât organizaţia să-şi asigure o mai bună poziţie în cadrul comunităţii şi al pieţei. 1.5. Măsurarea capitalului intelectual.
Măsu Măsura rarea rea capi capital talulu uluii intele intelect ctua uall a de deve venit nit un dom domen eniu iu princ principa ipall de cercetare cercetare pentru practicieni practicieni şi cercetători cercetători încă din anii ’90. Potrivit profesorului profesorului Nick Bontis, director al Institutului Instit utului de Cercetare a Capitalului Intelectual, există exi stă patru mari sisteme de măsurare folosite in prezent de practicieni: practicieni :
bugetarea resurselor umane – obiectivul
metodei este acela de a
cuantifica valoarea economică a oamenilor în cadrul organizaţiei, cu scopul de a fi folosită în cadrul deciziilor manageriale şi financiare. Cercetătorii au propus trei tipuri de astfel de modele de măsurare: modelul costurilor, modelul valorilor resurselor umane şi modelul monetar;
valoare economică economică adăugată – modelul modelul valorii economice economice adăugate adăugate a fost introdus ca o măsurătoare comprehensibilă a performanţei care leagă elabora elaborarea rea bug bugetu etului, lui, planific planificare areaa financ financiară iară,, realiza realizarea rea obiecti obiectivelo velor, r, măsurarea performanţelor, comunicarea către acţionari şi stimularea prin compensaţii pentru a înregistra corect toate modalităţile prin care firma poate crea sau pierde valoare. Acest sistem însă nu prezintă în mod sistem sistematic atic compon componente entele le structu structurale rale ale capital capitalului ului intelec intelectual tual şi lasă lasă multe ambiguităţi in aplicabilitate;
9
metoda tabelei echilibrate – se măsoară atât factorii financiari cât şi cei nonfinanciari, incluzând aici perspectiva clienţilor, a proceselor interne, perspectiva dezvoltării şi trainingului precum şi un sistem de relaţii coer co eren ente te într întree aces aceste te mă măsu suri ri.. Acea Aceast stăă me meto todă dă are are ma maii mu mult lt rol rol de comp co mplet letare are a pe pers rspec pectiv tivel elor or trad tradiţi iţiona onale le prin prin ad adău ăugar garea ea de eleme elemente nte nonfinanciare;
navigatorul Skandia – Capital Intelectual. Valul de interes a fost iniţiat de câteva companii dintre care cea mai reprezentativă este Skandia – cea mai mare companie de asigurări din Suedia – care, cu ajutorul primului director de capital intelectual din lume, Leif Edvinsson, a dezvoltat un model dinamic şi holistic de raportare a capitalului intelectual numit Navigator. Potrivit acestui model, capitalul intelectual era împărţit în capital uman şi capital structural, precum poate fi observat în figura
10
1.5.1.:1
Valoare de piaţă Capital financiar
Capital intelectual
Capital uman
Capital structural
Capital comercial
Capital organizaţional
Capitalul proceselor
Capital inovaţional
Figura 1.5.1. – Structura capitalului intelectual – Edvinsson, Malone Edvisson a comparat capitalul intelectual cu un arbore. Fructul copt ca rezultat al eforturilor sezoniere se poate observa în coroana acestuia – raportul anual financiar. „Nucleul uman” din trunchi e protejat de scoarţa relaţiilor cu clienţii şi a rutinelor de lucru. Cercetarea şi planificarea, de care are nevoie arborele pentru a supravieţui secetelor şi frigului, este dată de rădăcină şi de interacţiunea acesteia cu solul. Într-o realitate marcată de schimbări rapide şi capricioase ale mediului afacerilor, zona rădăcinilor este cea în care se pot întâlni cele mai importante activităţi ce vor da fructe viitorului.
1
Edvinsson L., Malone M.S. – Videnkapital, Editura Editura Bursen, Copenhagen, 1998, pag 21 11
În concluzie, schema valorică dezvoltată de Skandia conţine atât elemente financiare, cât şi elemente nonfinanciare combinate, cu scopul de a evidenţia valoarea pe piaţă a unei companii. Acest model s-a concentrat asupra dezvoltării unei taxonomii de măsurare a activelor activelor intangibile şi a încurajat cercetătorii cercetătorii din acest domeniu să privească dincolo de factorul tradiţional financiar atunci când calc calcul ulea ează ză ad adev evăr ărat ataa va valo loaare a un unei ei co com mpa pani nii. i. Mode Modelu lull Skan Skandi diaa este este impresionant prin recunoaşterea rolului pe care o are capitalul comercial în realizarea valorii companiei. În acelaşi timp oferă o largă acoperire a factorilor structurali, organizaţionali şi procesuali, fapt neîntâlnit până la acel moment. Navigatorul Skandia monitorizează monitori zează performanţele companiei cu ajutorul a 30 de indicatori-cheie de performanţă (key performance indicators – KPI). Alăt Alături uri de ab abord ordare areaa financ financia iară ră trad tradiţi iţion onal ală, ă, mo mode delul lul urmă urmăreş reşte te ev evolu oluţia ţia capitalului uman, comercial, de proces şi inovaţional:
indicatorii capitalului comercial (Customer focus KPI) includ: numărul contracte, numărul brokerilor, numărul clienţilor pierduţi;
indicatorii capitalului proceselor (Process focuss KPI) includ: numărul cont co ntrac racte telor lor per an anga gajat jat,, co cost st ad admi mini nistr strati ativv pe perr an anga gajat jat,, inde indexu xull de satisfacţie a clienţilor;
indicatorii capitalului uman (Human focus KPI) includ: număr mediu angajaţi, profit per angajat, proporţia managerilor, proporţia managerilor de sex feminin, costuri de training/educaţie per angajat, medie vârstă;
indicat indicatorii orii capitalu capitalului lui inovaţi inovaţional onal (Devel (Developm opment/ ent/rene renewal wal focus focus KPI) KPI) includ: indexul de satisfacţie a angajaţilor, cheltuieli de marketing per client, proporţia angajaţilor sub 40 de ani, proporţia orelor de training, număr de idei, rata cheltuielilor de dezvoltare/cheltuieli administrative. Abordarea propusă de Edvinsson şi Malone este probabil una dintre cele
mai ambiţioase din lume în prezent. Procesul de implementare a ajuns până la un asemenea stadiu încât aceşti indicatori KPI sunt folosiţi în cadrul firmelor în cele mai mici activităţi zilnice. 12
1.6. De ce măsoară firmele capitalul intelectual.
Studii efectuate în ultimii ani pun în evidenţă câteva motive care stau la baza nevoii de evaluare a capitalului intelectual: 1
pentru a facilita formularea strategiei;
pentru a evalua executarea strategiei;
pentru a asista asist a la formularea formular ea deciziilor de diversificare sau expansiune ale companiei;
pentru a fi folosite ca baza a compensaţiilor;
pentru a fi comunicate acţionarilor externi. 1.6.1. Formularea strategiei.
Evaluarea capitalului intelectual poate fi un real ajutor în formularea strateg strategiilo iilor. r. Organiz Organizaţii aţiile le au realiza realizatt faptul faptul că formula formularea rea unei unei strateg strategii ii nu trebuie să se oprească la identificarea forţelor competitive, a oportunităţilor şi ameninţărilor din cadrul ramurii economice respective; în plus acestea trebuie să identifice competenţa corporaţiilor şi resursele de care dispun acestea, cu scopul de a-şi evalua oportunităţile. Diferite firme dezvoltă diferite competenţe, de aceea ele trebuie să verifice tot timpul dacă organizaţia deţine competenţele necesare pentru a urmări anumite oportunităţi. Astfel, capitalul intelectual al unei firme ar trebui să fie esenţial în formularea strategiilor, una din primele constante în funcţie de care o firmă poate determina identitatea şi forma strat strateg egică ică prop proprie rie,, prec precum um şi una din princ principa ipale lele le surs sursee ale ale profit profitab abili ilităţ tăţii. ii. Firmele vor fi nevoite să identifice şi să dezvolte capitalul intelectual pentru a câştiga avantaj competitiv şi pentru a îmbunătăţi performanţele. Trei mari factori Bănacu C. S. – Sinergetica S inergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management şi capital intelectual – Editura ASE, Bucureşti, 2004, pag. 185 - 188
1
13
intangibili au fost identificaţi ca fiind importanţi în realizarea unei strategii de succes: reputaţia companiei, reputaţia produsului şi know-how-ul angajaţilor. 1.6.2. Executarea strategiei.
Al doilea element determinant în evaluarea capitalului intelectual este dat de dezvoltarea unor noi indicatori ai performanţei care să vină în ajutorul elaborării strategiei. Expe Experi rien enţa ţa pioni pionier erilo ilorr aces acestui tui do dome meni niuu indic indicăă faptu faptull că info informa rmaţii ţiile le referitoare la capitalul intelectual sunt de mică valoare dacă acestea nu sunt strâns legate de strategia firmei. Orice sistem de măsurare a performanţelo performanţelorr ar trebui să fie folosit pentru a evalua şi pune sub semnul întrebării variantele strategice curente. Verificarea sau respingerea unor soluţii strategice va avea un impact major asupra alocării resu resurse rselo lorr organ organiza izaţio ţiona nale le.. De acee aceea, a, de dezv zvolt oltare areaa un unui ui set set de indic indicat atori ori ai performanţei trebuie să fie întotdeauna călăuzită călăuzit ă de strategie. Este unanim acceptat faptul că evaluările influenţează comportamentul managerial, iar acesta la rândul lor influenţează implementarea strategiei. Un studiu efectuat în anul 2001 a demonstrat faptul că 70% dintre managerii seniori recunosc că există o discrepanţă între ceea ce este măsurat şi recompensat şi ceea ce determină cu adevărat performanţele unei firme. Alt studiu realizat în anul an ul 19 1998 98 arat aratăă că do doar ar 63 63% % din din ma mana nage geri riii seni senior orii co cons nsid ider erăă ev eval alua uare reaa intangibilelor importantă, din care doar 10% folosesc rezultatele acesteia în dezvoltarea direcţiei strategice. 1.6.3. Deciziile de diversificare sau expansiune.
În cazul în care firmele caută să exploateze cât mai eficient resursele de care dispun, managerii acestora pot opta pentru dezvoltare, diversificare sau 14
expansiune sub forma de fuziuni sau achiziţii. Identificarea nevoii unor resurse critice (tangibile sau intangibile) determină companiile să caute accesarea lor din cadrul altor organizaţii prin intermediul unor legaturi inter-organizaţionale. Aici include includem m alianţe alianţe strategi strategice, ce, joint-ve joint-ventu ntures, res, fuziuni fuziuni şi achiziţ achiziţii. ii. Preţuri Preţurile le de preluare a anumitor afaceri includ (cu precădere în industriile bazate pe cunoaştere) plăţi foarte mari pentru „goodwill” - capital intelectual. Crea Creare reaa de va valo loar aree în cazu cazull aces acesto torr achi achizi ziţi ţiii de depi pind ndee de ab abil ilit itat atea ea cumpărătorului de a integra în procesele proprii activele necorporale dobândite în urma tranzacţiei. În cazul cazul achiz achiziţi iţiilo ilor, r, cu cump mpără ărăto torul rul do doreş reşte te să co comb mbin inee activ activele ele sale sale intangibile cu cele ale firmei achiziţionate. Acest proces necesită o înţelegere a naturii activelor necorporale ale celor două firme şi a modului în care acestea pot interacţiona şi se pot dezvolta pentru a întări poziţia competitivă a cump cu mpără ărăto torul rului ui.. Eval Evalua uarea rea capit capitalu alulu luii intele intelect ctua uall al firme firmeii ce urmea urmează ză a fi cump cu mpăra ărată tă de devi vine ne astfe astfell o co cond ndiţi iţiee esenţ esenţial ială, ă, din din mo mome ment nt ce ma major jorit itat atea ea activelor activelor intangibile sunt bine ascunse în cadrul echipelor, echipelor, rutinelor şi culturilor culturilor organizaţionale, procesul în sine devenind o formidabilă provocare. Evaluarea inco incore rect ctăă a capi capita talu lulu luii inte intele lect ctua uall po poat atee atra atrage ge rezu rezult ltat atee ne nefa favo vora rabi bile le:: o supraevaluare poate provoca pagube pentru acţionarii firmelor, iar pe de altă parte, cumpărătorul poate să nu ia în calcul întregul potenţial al firmei, ţinta datorită neînţelegerii valorii acestuia. 1.6.4. Compensaţii.
În ultim ultimii ii an ani, i, în ma majo jorit ritat atea ea orga organiz nizaţ aţiil iilor or s-a ob obse serva rvatt faptu faptull că o concentrare a atenţiei cu precădere asupra evaluărilor financiare poate încuraja gândirea pe termen scurt. Evaluările financiare au fost criticate a fi istorice, referitoare la trecut, că pot încuraja comportamente disfuncţionale şi că oferă cons co nsid idera eraţii ţii inad inadec ecva vate te refer referito itoare are la de dezv zvolt oltare areaa activ activel elor or ne neco corp rpora orale, le, 15
capacităţile angajaţilor şi satisfacţia clienţilor. De aceea s-a sugerat înlocuirea eval ev aluă uări rilo lorr fina financ ncia iare re a pe perf rfor orma manţ nţel elor or sau sau intr introd oduc ucer erea ea un unor or ev eval aluă uări ri nonfinanciare suplimentare care să ofere mai multe informaţii referitoare la acţiunile angajaţilor şi care în acelaşi timp să aducă îmbunătăţiri procesului de contractare. Indicatori nonfinaciari în planurile de compensaţie ale angajaţilor pot fi întâlnite în cadrul unor companii de renume:
Corporaţia Chrysler a oferit bonusuri celor 200 top manageri pentru real realiz izar area ea ob obie iect ctiv ivel elor or de cali calita tate te a ve vehi hicu cule lelo lorr şi de sati satisf sfac acţi ţiee a clienţilor;
Compania Ford Motor are un plan de compensaţie similar cu cel folosit de Chrysler, care include măsuri nonfinanciare de satisfacţie a clienţilor alături de cele operaţionale. 1.6.5. Comunicarea către acţionarii externi.
În anumite condiţii, firmelor li se cere să comunice acţionarilor externi diferite tipuri de evaluări. Cu toate că este puţin probabil ca în scurt timp întregul capital intelectual să fie inclus în rapoartele anuale, analişti financiari, academicieni şi firme de audit fac încă cercetări pentru a defini capitalul intelectual şi dezvoltă metode de evaluare a acestuia. Până în acest moment nu există încă nici o metodă contabilă general acceptată în acest sens. Presiunea exercitată asupra companiilor în a identifica şi raporta valoarea capitalului intelectual este din ce în ce mai mare. Această presiune va influenţa cu siguranţă modul în care companiile vor opera şi evalua capitalul intelectual. Cu toate că prezentarea evaluării intangibilelor nu este obligatorie, o serie de co comp mpan anii ii înce încear arcă că să ofer oferee tran transp spare arenţă nţă prin prin trans transmi mite terea rea infor informa maţii ţiilo lor r referitoare la factorii ce susţin capitalul intelectual.
16
Trebuie Trebuie menţionat menţionat faptul că o comunicare inadecvată a valorii capitalului capitalului intelectual poate avea unele implicaţii negative cum ar fi:
acţionarii mici pot fi dezavantajaţi datorită lipsei de acces la informaţii referitoare la intangibile (care de obicei sunt comunicate în şedinţele private ale marilor acţionari);
tran transf sfer erul ul inte intern rn de info inform rmaţ aţii ii de dezv zvol olta tate te în cadr cadrul ul co comp mpan anie ieii este este necunoscut celorlalţi investitori;
vola vo latil tilita itate teaa şi pe peri rico colul lul inco incorec rectit titudi udini niii ev evalu aluăr ărilo ilorr firm firmelo elorr po poate ate determina determina investitorii şi băncile să mărească gradul de risc, care la rândul său măreşte costul capitalului. Lipsa de comunicare dintre companii şi piaţa de capital tinde să fie mai
mare în cadrul industriilor bazate pe cunoştinţe decât în cele consolidate. De aceea firmele vor fi nevoite să explice cum vor reuşi să transforme resursele intangibile în performanţa organizaţională. Majoritatea studiilor efectuate arată faptul că o strategie de comunicare deschisă va rezulta cu siguranţă într-o valoare a acţiunilor mai mare şi mult mai stabilă.
II. CONCLUZII Edvinsson este cel care a pus accentul pe inovare, dar nu pe inovare ca proces ci pe inovare ca element al productiei, iar rolul factorului uman nu este unul determinant pentru performanţa organizaţiei. În era cunoaşterii fiecare organizaţie se află într-o continuă schimbare. De modul în care sunt gestionate
17
crizele care apar în această perioadă depinde succesul organizaţiei. Un factor determinant în gestionarea acestor crize îl reprezintă capitalul intelectual. Pe parcursul procesului de asimilare a capitalului intelectual se realizează şi o transformare a identităţii individului. Transformarea identităţii este un important proces social care angajează disonante, atribuţii şi împarte rolul asteptărilor. Modelul capitalului intelectual pentru organizaţia secolului XXI trebuie să se situe situeze ze pe prim primul ul plan, plan, alătu alături ri de capit capitalu alull pieţei pieţei (con (confo form rm căru căruia ia da dacă că o organizaţie nu îşi vinde produsele şi serviciile nu poate să supravieţuiască) şi capitalul capitalul intelectual (care dacă nu este alcătuit alcătuit dintr-un capital uman competent competent şi devotat organizaţiei poate să conducă organizaţia către faliment, cu toate că există atât piaţa pentru produse şi servicii, cât şi resurse financiare). Interesul acordat conceptului de capital intelectual (CI) a apărut odată cu sesizarea diferenţelor semnificative dintre valoarea de piaţă a unei companii şi valoarea netă contabilă. Dezvoltarea conceptuală a capitalului intelectual s-a facut din două direcţii diferite, dar convergente. O primă direcţie a fost generată de nevoia de a creşte capabilitatea de competitivitate a companiei şi realizarea avantajului strategic pe pieţe tot mai concurenţiale prin valorificarea intensivă a resurselor intangibile, punându-se accentul accentul pe informaţii informaţii şi cunoştinţe, cunoştinţe, mărci înregistrate înregistrate şi patente, patente, comportament comportament organizaţional şi cultura organizaţională orientate spre excelenţă. Cea de a doua direcţie a fost generată de tendinţa evidentă de consolidare a succesului la companiile care au raportul dintre valoarea de piaţă şi valoarea financiară de bilanţ în continuă creştere. Dezv Dezvolt oltare areaa soci societă etăţii ţii infor informa maţio ţiona nale le ca socie societa tate te a cu cunoa noaşt şteri eriii este este condiţionată decisiv, în România, cât şi pe plan internaţional, de prezenţa unor organizaţii inteligente, cu capacităţi avansate de gestionare a competenţelor lor colective ca surse de performanţă. Întemeierea Întemeierea pe cunoaştere cunoaştere a organizaţiilor organizaţiilor contemporane contemporane este inevitabilă. inevitabilă. Proiectele de realizare de organizaţii bazate pe cunoaştere necesită angajare 18
strategică şi ingeniozitate managerială în îmbinarea facilităţilor informatice de asistare inteligentă cu practici organizaţionale consolidate referitoare la inovare, învăţare şi interactivitate partenerială. Conceptul Conceptul de capital intelectual intelectual constituie unul dintre atractorii atractorii cei mai importanţi ai cercetărilor actuale pe plan european şi mondial, având în vedere faptul că noua economie bazată pe cunoştinţe are nevoie de concepte noi cu care să opereze. Capitulul intelectual este un concept vag şi oarecum confuz, datorită graniţelor acestuia care nu sunt bine definite, şi interacţionează cu graniţele conceptului de capital uman. Unaa din Un din cele cele ma maii impo import rtan ante te acti activi vita tati ti lega legate te de ma mana nage geme ment ntul ul capitalului intelectual o reprezinta evaluarea acestuia. La nivel de analiză, capitalul intelectual reprezintă stocul de cunoştinţe care există la un moment dat într-o organizaţie. Managementul acestui stoc de cunoştinţe pe măsură ce creşte este de fapt managementul cunoştinţelor (knowledge management).
BIBLIOGRAFIE:
Marta Cristina Suciu – Activele intangibile şi capitalul intelectual – factori cheie ai convergenţei – Academia română, Institutul naţional de
cerc cercet etăr ării
econ econom omic ice, e, Progr rogram amul ul CEEX CEEX,,
Pro Proiect iectul ul::
Conv Conver erge genţ nţaa 19
econ econom omică ică şi rolul rolul cu cuno noaş aşter terii ii în co cond ndiţi iţiile ile integ integră rării rii în UE, UE, Seri Seriaa Working Papers, nr. 7, Bucureşti, 2008;
Edvi Edvins nsso sonn
L., L., Malo Malone ne M.S M.S.. – Videnkapital – Edit Editur uraa Burs Bursen en,,
Copenhagen, 1998;
Fălc Fălcuţă uţă M. – sub sub îndru îndruma mare reaa lecto lectorr dr. dr. Cris Cristia tiann Băna Bănacu cu Evaluarea Capitalului Intelectual – comunicare ştiinţifică pentru sesiunea cercurilor
ştiinţifice studenţeşti sesiunea aprilie 2004, Editura ASE, Bucureşti, 2004;
Bănacu C. S. – Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco – Editura ASE, Bucureşti, 2004; management şi capital intelectual –
Adriana Schiopoiu Burlea – Revista Informatică Economică – nr. 1 (25) din din 20 2003 03 – Impa Impact ctul ul capi capita talu lulu luii inte intele lect ctua uall asup asupra ra pe perf rfor orm man anţe ţeii organizaţiei – Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea din Craiova, 2003;
20
