Metoda Fenomenologică Fenomenologică scris de Adriana Mihaela Macsut
Status Quaestiones 1 Metoda ( în general) Cuvântul metodă vine din grecescul − α τ ε µ ( σ ο δ ο τ ε µ către şi − σ ο δ ο η cale ) şi înseamnă urmărire, cercetare. În sensul uual, re!reintă un ansam"lu de !rocedee sau direc#ii urmate într $ un domeniu determinat în vederea a%ungerii la un o"iectiv dat. Sensul &iloso&ic reuneşte un ansam"lu de activită#i antrenate într $ o muncă de cercetare şi investiga#ie care constituie un !rogram ordonat, având mi%loace determinate şi !recise, care mai a!oi sunt a!licate !entru desco!erirea şi sta"ilirea adevărului sau alt&el s!us re!reintă căi de căutare a în#ele!ciunii !entr u că &iloso&ia înseamnă iu"ire de în#ele!ciune ( fileo, ο ε λ ι φ $ a iu"i şi sophia , π ο σ 'α ι $ în#ele!ciune). În acest sens, sco!ul !reentei lucrări îl constituie &undamentarea câm!ului de studiu al metodei &enomenologice văută ca metodă care !ermite sta"ilirea rela#iei originare ce vieaă esen#a &enomenelor.
I.2 Metodologia
Metodologia constituie însăşi teoria a!licativă a metodei adică re!reintă ştiin#a integrală a metodelor ca !arte integrantă a logicii, căutând determinarea celor mai "une moduri de ela"orare a !ro"lemelor şi cercetarea directă a solu#iilor acestora. În sens restrâns, metodologia înseamnă ansam"lul metodelor de cercetare dintr o anumită ştiin#ă. 'istă tenta#ia de a !resu!une ca ar e'ista o metodă de cercetare, garantată logic s!re a găsi adevărul. Sarcina metodologiei este însă mai modestă, în mod !ractic, având dre!t sco! cercetarea şi sistematiarea unei anume metode iar în caul de &a#ă metoda &iind &enomenonologia se va avea în vedere sistematiarea câm!ului de studiu &enomenologic. 3 Metoda fenomenologică
Metoda &enomenologică a &ost aleasă ca studiu al metodei şi metodologiei deoarece reintă un !roiect &iloso&ic am"i#ios care îşi !ro!une să sta"ilească esen#a &enomenelor. Întemeietorul studiului &enomenologic este considerat *usserl care o de&ineşte ca o metodă ştiin#i&ică de gândire transcendentală ce !ro!une o în#elegere a lumii lisită de !re%udecă#ile naturaliste. +in caua limitării lucării nu se !oate realia decât o conce!tualiare !ar#ială a câm!ului de studiu şi a metodei &enomenologice. Se !oate eviden#ia însă din această scurtă a"ordare metodică o motiva#ie a alegerii metodei &enomenologice, în sensul că este o metodă de studiu necesară întro a"ordare ştiin#i&ică !entru că re!reintă o a"ordare cognitivă a esen#ei şi în acest sens descrierea &enomenologică devine o modalitate care vieă a%ungerea la ceea ce este ireducti"il şi esen#ial într un domeniu. I Definirea metodei fenomenologice 1 Etimologie şi geneză
ermenul de &enomenologie vine de la cuvintele greceşti- x ν
ο ν ε µ ι α ceea
ceea ce se arătă ( phaimenon ) l =
σ ο γ ο discurs,
cuvânt,
ştiin#ă iar atunci ar &i ştiin#a care studiaă &enomenele ( logos) ste introdus în 1/0 de către ean *enri 2am"ert care îi dă sensul de doctrină a a!aren#ei a!oi, !reluat de către 3ant dar eviden#iat mai "ine de către *egel în lucrarea Fenomenologia Spiritului ( 145) care !reintă istoria !rogresivă a ştiin#ei de la sim!la sena#ie la ra#iunea universală. Fenomenologia se naşte însă cu adevărat în acce!#ia lui *usserl dar nu ca o şcoala ataşată unei doctrine sau sistem ci ca o mişcare a gândirii care are dre!t sco! descrierea unei metode noi de cercetare &iloso&ică- metoda fenomenologică. 2 Miza fenomenologică
Fenomenologia, în acce!#ia lui *usserl, re!reintă o metodă ştiin#i&ică de gândire transcendentală care urmăreşte să a%ungă la structurile universale ale e'!erien#ei !ro!unând o a"ordare li!sită de a"ordarea naturalistă a e'!erien#ei şi a%ungând la întemeierea apodictică. Modula#ia &enomenologică a lui *usserl nu se îndrea!tă e'!lica#ii naive ci s!re &iloso&ia istoriei dar nu a!are ca o istorie !ro!riu isă şi ca un conce!t inserat în trecutul &iloso&iei occidentale şi care înce!e cu o re&le'ie asu!ra unei e'!erien#e din lume şi a%unge !rin %udecata evaluativă la e'!erien#a esen#ială apodictică.
6 Reţinem doar faptul că, în scopul întemeierii radicale a unei tiinţe e!idenţiate, pro!enită din expe" rienţa o#inuită a lumii necesită ... o critică a !ala#ilităţii ( $ultg%eit ) i a importanţei sale& prin urmare, nu putem considera această experienţă a fi in mod incontesta#il apodictică.'n consencinţă, nu este sificient a nu acorda nicio !ali#ilitate tiinţelor care ne sunt date în realitate i a le conside"
ra ca simple udecăţi( or" urtei#e) innacepta#ile pentru noi. *e asemenea, tre#uie să pri!ăm domeniul uni!ersal, cel al experienţei, de !ala#ilitatea pe care i"o acordă oamenii în mod nai!. +xistenţa lumii #aată pe e!idenţa experienţei naturale nu !a mai fi pentru noi un fapt ci doar un fenomen de !ala# iltate ( $eltungphanomen).1
7e&le'ia lui *usserl înce!e cu gândirea lui +escartes ( -ogito ergo sum) care este înscrisă în linia su" iectivită#ii transcendentale unei %udecă#i a!odictice ( See#terfuhrung ) .8 9rată însă că medita#ia carteiană se o!reşte înainte de a trece pragul porţii s!re adevărata filosofie transcendentală./ *usserl radicalieaă e'!erien#a &enomenologică !rin re&lectarea esen#ei de mani&estare a &enomenelor în o!oi#ie cu demersul meta&iic care reduce &enomenele la a!aren#e. 9st&el, *usserl întemeiaă o ştiin#ă a &enomenelor care este descri!tivă ( şi nu deductivă) şi care urmăreşte să descrie ,,esen#ele &ără de care s ar nărui realitatea.:0 Fenomenologia lui *usserl se constituie a &i o teorie a cunoaşterii care are dre!t sco! relie&area unei am!le analie atât a ceea ce este inclus în conştiin#ă dar, mai ales, a modurilor în care se mani&estă conştiin#a- %udecă#i, acte de valoare şi !erce!te devenind, în ultima instan#ă o &enomenologie a !erce!#iei. II Abordarea fenomenologică 1 Consacrarea filosofică a termenului
9şa cum reultă din !unct de vedere etimologic, &enomenologia re!reintă ştiinta &enomenelor. În acce!#ie &iloso&ică, re!reintă ştiin#a &enomenelor de conştiin#ă şi este consacrată ca primaphilosophia de către *usserl care o consideră metodă de cercetare a conştiin#ei inten#ionale( orientată s!re ,,ceva:) care devăluie condi#iile &undamentale ale constituirii o"iectelor cunoaşterii. +eşi *usserl este !unctul esen#ial al &enomenologiei e'istă şi o istorie !ro!rie a conce!#iei inserată în &iloso&ia occidentală. În ace!#ia lui 3ant, este ştiin#a care de&ineşte mişcarea şi re!ausul în ra!ort cu rela#ia lor re!reentarea. ;entru *egel, &enomenologia se constituie a &i însă înaintarea de la cunoaşterea nemi%locită la cunoaşterea a"solută. +ar, *usserl nu se re&eră la &enomenologia s!iritului ci la o &enomenologie descri!tivă a !erce!#iei care !orneşte de la sensul reli&at de către cercetarea lui 2ei"nit, 3ant,*egel, *ume dar se intersecteaă şi cu gândirea colii /sihologice de la Munchen (9 ;&ander,
Se !oate s!une atunci că &enomenologia devine un !roiect com!le' adică e'istă de%a o metodă de studiu dar şi o şcoală care se revendică de la &enomenologie şi care se ancoreaă !e linia gândirii din &iloso&ia ocidentală şi al cărei "aă este o!era lui dmund *usserl. 2 Conceptul fenomenologiei la usserl
Cariera ştiin#i&ică a lui dmund *usserl, &ondatorul &enomenologiei îşi are !unctul de !lecare în matematică. ?ăscut în ;rossnit, în Moravia, studiaă matematica la @erlin, îşi dă d octoratul cu Aeierstrass a!oi se dedică !si=ologiei la Biena su" coordonarea lui Fran @retano, căruia îi datoreaă convertirea lui &iloso&ică. ea de a"ilitare la do ctorat este ,, *espre conceptul de număr6 ( /hilosophie der Aritmeti% ). +u!ă !u"licarea lucrării ,, -ercetări filosofice: este selec#ionat ca asistent să !redea la a&irma#ia că numai !erce!#ia interioară !oate relie&a e'isten#a o"iectului.D 9ctivitatea lui ştiin#i&ică îşi are !unctul de !ornire în matematică şi este in&luen#ată de către conce!tul de inten#ionalitate !reentat de către @retano ( cum sa eviden#iat anterior). ,, 'ncercarea unei in!estigaţii mai ad1nci a ceea ce se desemneaă expresiile intenţie i intenţionali" tate în filosofia de astăi nu mai necesită nicio utificare specială în stadiul curent al filosofiei. 7retano i 0usserl au descoperit rolul strategic al acestor fenomene în cadrul !ieţii mentale .... . 7retano a discutat numai despe o#iectele întenţionale i despre relaţii intenţionale. (... ) 0userl ... repreintă caracterul unui act ( ... ) . 8ntenţia este precum firul principal ţesut în orice act, fir care ţintete către o#iectul care aparţine fiecărui act. 9
7odul cercetarilor din această !arte ini#ială este &iloso&ia aritmeticii. Eece ani mai târiu în "inecunoscuta lucrare,, -ercetari filosofice:în care îşi a&irmă !oi#ia contrară teei lui @retano !otrivit căreia o"iectele ideale ar &i realită#i !si=ice.4 *usserl se o!une ast&el idei că legile logice nu re!reintă decât o e'!resie a structurii omului ori a !roiec#iei sale !si=ice. ;oi#ia res!ectivă este datorată in&luen#ei &iloso&ului @ern=ard @olano care arată în cartea sa că logica sar datora ştiin#elor .152ogica lui *userl este îm!ăr#ită în două !ăr#i1 o logică !ură !e care o va numi mai târiu trancedentală euristică re!reentând o teorie, 8 o logică cunoaşterii care arată în ce condi#ii adevărul !oate &i cunoscut de către oameni ( logica &ormală ). Filoso&ul consideră că adevărul, în sine, !recum şi !ro!oi#ia în sine nu sunt o"iecte reale şi a%unge la adevărul divin.11 ;rimul volum al ,, -ercetarilor logice:, a!ărut în 155, !roduce multă vâlvă în mediile &iloso&ice ale vremii. 9rgumentele sale îm!otriva !si=ologismului sunt
îm"ra#işate şi se constituie o şcoală & iloso&ică unde *usserl este considerat mentor. ermenul de &enomenologie este utiliat s!re a înlocui termenul de !si=ologie descri!tivă a lui @retano. Se constituie două cercuri ale ade!#ilor &enomenologicia)-ercul de la $ottingen ( din care &ace !arte 7. ngarden ), ") -ercul de la Monaco ( îl include la M. S==eller ). ste o !erioada e&ervescentă în via#a &iloso&ului care dureaă !ână în 111 şi este marcată de cătrea) a!ari#ia celor două volume ale lucrării ,, -ercetari :ogice:, ") !u"licarea unui articol care va constitui nucleul !entru lucrarea sa esen#ială ,, 8dei pentru ofenomenologie pură i filosofie fenomenologică: ( idealismul acestei lucrari marc=eaă ru!tura de cercurile de studiu de la ;oi#ia unei esen#e este înainte de toate de!rinderea viuală a acesteia şi nu im!lică, în mod minimal, !oi#ia unui oarecare individual, dat &iind că adevărurile !ure nu con#in minim o a&irma#ie cu !rivire la daturi. ,, Hrice g1ndire în urul esenţelor e g1ndirea 3 care să nu amestece i să nu innoade laolaltă daturi de fapt i esenţe are ne!oie propriul fundament al al !iiunii esenţiale.61D Filoso&ul a%unge la concluia la &ormularea principiului principiilor. ,, ... Fiecare !iiune, în mod originar ofertantă, e de sorginte legitimă de cunoatere, dat fiind că tot ce e dat, în mod original, prin intuţie ( pentru a ice altfel în carne i oase ) e de asumat cum se dă. + clar că orice teorie poate atinge propriul său ade!ăr pornind de la laturile sale de origine 3 .61 ;rinci!iul &undamental este eul pur apodictic la care se a%unge !rin !rocesul denumit epoche.14 ;rin !u"licarea lucrărilor sale ,, -ercetări logice: şi ,, 8dei pentru o fenomenologie pură i filosofie fenomenologică 6 , *usserl realieaă o cotitură idealistă care constituie punctul dimensiunii transcedentale a intenţionalităţii. ;e "aa conce!tului de inten#ionalitate şi în strânsă legătura cu teoria semini&ica#iei şi e'!resiei *usserl ela"oreaă
întregul a!arat conce!tual al mişcării &iloso&ice generate de către &enomenologie.1 +istinc#ia dintre semni&ica#ie şi inten#ionaliate o&eră temeiul în#elegerii modului cum &unc#ioneaă metoda &enomenologică. ste o metodă am"i#ioasă care urmăreşte întoarcerea la sursele originare. ?u este însă o !ro"lemă care #ine de a"strac#ie şi este inde!endentă de a"ordarile naturală şi em!irică şi atunci se !oate s!une că, &iind o metodă "aată !e conce!tul inten#ionaltă#ii, are nevoie de un studiu s!eci&ic şi riguros ştiin#i&ic. În acest sens *usserl însuşi a&irmă că & enomenologia este c1mpul nesf1rit al analielor i al descrierilor esenţei.85 Filoso&ul mai arată şi că termenul &enomenologie este o metodă inedită.
,, *esemneaă o nouă metodă descriere, instuită la sf1ritul ultimului secol de filosofie, metodă suscepti#ilă de a furnia o tiinţă a priorii în stare să ofere un organum pentru o filosofie riguros tiinţifică i pentru re!iuirea metodelor tuturor tiinţelor.: 81
Se !oate s!une că dacă scrierea ,,-ercetari logice6 au luat su"iectivită#ii adevărul logic, în sc=im" lucrarea ,, 8dei pentru o filosofie pură i filosofie fenomenologică6 a adus iar în aten#ie su"iectivitatea ,, dar , nu este aceiai su#iecti!itate cea pe care 0usserl o com#ate în <=>< i o exa ltă în <=<<
:88 +e &a!t, în 11/ la reti!ărirea teei des!re &enomenologie, însuşi *usserl arată că de&inirea ini#ială a &enomenologiei că acce!#ia de psihologie descripti!ă nu este corectă şi că lucrarea ,, -ercetari logice: vine de &a!t în s!ri%inul conce!tului său &enomenologic. 8/H!era ,, 8dei pentru o filosofie pură i filosofie fenomenologică: eviden#iaă ceea ce se numeşte metoda fenomenologică care este !reentată !rintr un şir de reducţii sau
mai e'act s!us reducţiaenomenologică. În esen#ă, se !oate de&ini ca punerea între parantee, scoaterea din circuit a naturii i întoarcerea pri!irii spre contiinţa trancendentală. 9!licarea metodei înce!e cu cercetarea o"iectului dat constiin#ei şi continuă cu puneri în parateă succesi!e ast&el
încât materia este !usă în a&ara discu#iei şi se înainteaă s!re degaarea prin a#stracţie a formei. Se determină ast&el o ridicare de la o"iectul determinat la conce!tul des!re o"iect şi a!oi mai de!arte a%unge la esenţa eidos !rin sesiarea intentionalită#ii de care este legată esen#a ( noema ) se sta"ileşte !reciarea actului inten#ional donator de sens ( noesa ). 2imita ridicării su!erioare !rin metoda &enomenologică o re!reintă conştiin#a însăşi şi mai !recis acea !arte a ei care se eviden#iaă în mod eidetic pe planul imanenţei. Fenomenologia devine ast&el o disciplină pur descripti!ă care descrie c1mpul contiinţei trancendentale în lumina intuiţiei pure.80 & Reducţia fenomenologică este o !ro"lemă căruia *usserl îi acordă mult
s!a#iu cu a%utorul căreia vrea să de!aşească di&icultă#ile trancendentale , să răstoarne revolu#ia co!ernicană şi devine să a%ungă ast&el la o metodologie re&le'ivă şi trancendentală. 7econtruc#ia &iloso&ică înce!e cu !unerea între !arantee ( epoche) şi în acest mod *usserl radicalieaă !rogramul carteian al metodei îndoielii. Reducţia fenomenologică sus!endă atitudinea naivă &a#ă de lume şi &iind o reduc#ie transcendentală, îşi a&ecteaă !ro!ria individualitate din !unct de vedere !si=ic. ;entru o "#inerea !rin reduc#ie a &enomenelor !si=icul !ur trece !r in două eta!ei în !rima se o!ereaă determinarea epoche sistematică şi radicală al &iecărei tee o"iectivate într o e'!erien#ă, o!erara#ie a!licată !entru o"iecte !articulare şi atitudinea glo"ală a s!iritului, ii în eta!a a doua se trece la recunoaşterea, în#elegerea şi descrierea a!ari#iilor care nu se mai re&eră la o"iect şi la unită#i de sens şi ast&el descrierea &enomenologică se divieaă în descrierea noesei ( viatul su"iectiv al e'!erien#ei ) şi descrierea noemei ( o"iectul viat de către e'!erien#ă).8> 7educ#ia &enomenologică eviden#iaă ra!ortul dintre conştiin#ă şi o"iectele inten#ionale !recum şi limitele atitudinii naturale. 7educ#ia însăşi devine o metodă ( ti!ic &enomenologică) şi c=iar o re&le'ie des!re metoda însăşi. H com!onentă &undamentală a metodei &enomenologice este intuiuţia eidetică care se întemeiaă !e !resu!oi#ia că &iecare o"iect individual !osedă o esen#ă ( eidos) care !oate &i desco!erită !rin intui#ie intelectuală,
înce!ând de la e'em!le singulare, !reentate în mod concret şi în detaliu. 8ntuiţia eidetică se constituie a &i o modalitate de eviden#iere intuitivă a &enomenelor ireducti"ile în care omul, !rin intermediul actelor inten#ionale a!ar#inând conştiin#ei sale este im!licat în urmărirea !rogresivă a esen#elor care sunt, de &a!t, semni&ica#ia ideală a &enomenelor. ;resu!oi#ia care se a&lă la "aa a!licării metodei &enomenologice este că nimic nu e'istă în sine şi că totul este um!lut de o conştiin#ă donatoare. În lucrarea ,,-ercetari logice:, *usserl &ace distinc#ia între esenţa cogniti!ă şi esenţa intenţională a udecăţii şi a!oi în o!era ,, 8dei pentru o filosofie pură i filosofie fenomenologică: se !romoveaă distinc#ia dintre noema şi noesa
care de &a!t, arată distin#ia dintre com!onente trăirilor conven#ionale şi cores!ondentele lor inten#ionale &ăcută s!re a asigura trecerea de la atitudinea naturală la atitudinea &enomenologică. 7eultatul metodei &enomenologice devine ast&el !uri&icarea conştiin#ei. ,, Reultatul la care duce aplicare metodei fenomenologice este purificarea de orice determinaţie a lumii exterioare., de orice trancendent i aducerea ei la a sesia ceea ce îi este imanent i se impu" ne ca eidetic. -u alte cu!inte, este sfera egou" ului transcedental. Aceasta este treaptă ultimă ce se o#ţine prin reducţie i condiţionarea ultimă i ine!ita#ilă a oricărui proces al contiinţei.68D Întemeietorul &enomenologiei adică acel care este autorul conce!tualiării metodei &enomenologice este dmund *usserl ( 14> 1/4 ), unul dintre cei mai de seamă gânditori ai secolului trecut, un adevărat s!irit enciclo!edic. , +dmund 0usserl ( @=" <=?) este întemeietorul curentului filosofic al fenomenologic, considerat printre cele mai influente personalităţi ale secolului. 4ermenul de fenomenologie exprimă exigenţa de a e a#ţine în filosofie de la orice interpretare a lumii făcute prematur sau de a se orienta fără preudecăţi după analia a ceea ce îţi apare în contiinţă.68 H!era &iloso&ică a!ar#inând lui *usserl este im!resionantă !rin !ro&unimea !reocu!ărilor, am!loarea a"ordărilor dar mai ales datorită conce!tualiărilor sale !ros!ecrive care constituie de la înce!utul secolului !ână în !reent un antier de con&ructări ideologice care merge dincolo de limitele idealismului trascendental şi devine !unct de re!er în reconstruc#ia contem!orană a unor multi!le ramuri &iloso&ice ( cum ar &i logică, a'iologie, e!istemologie). 2ucrările sale &iloso&ice !rinci!ale sunti Filosofia aritmeticii ( 141 ), ii " -ercetări logice, două volume ( 155, 111)I iii " 8dei pentru o fenomenologie pură i filosofie fenomenologică ( 188 )I iv " Fenomenologia, articol în nciclo!edia @ritanică ( 18)I v " Meditaţii carteiene ( 1/1 )I vi " -ria tiinţelor europene i fenomenologia trancendentală ( 1/D ). +e !reciat, că &orma com!letă a scrierilor lui dmund *usserl este reunită în 8 de volume care cu!rind căr#ile !ro!riu $ ise dar şă nenemărate articole, studii şi manuscrise, a!ro'imativ >5 555, iar cercetarea în acest sens re!reintă o !reocu!are dominantă a teorii metodologice contem!orane.84 ste di&icil de !reentat !e larg, într o lucrare limitată, metoda &enomenologică în acce!#ia lui dmund *usserl !recum şi contri"u#ia ei la reconstruc#ia &iloso&ică dar se !ot eviden#ia cinci carac ristici &undamentale care re!reintă o încercare de a relie&a !roiectul
am"i#ios al metodei şi al modelui &enomenologici $ &iloso&ul conce!e o metodă de lucru, o!era#ională care !oate &i a!licată în !rocesul &undamentării teoretice a !roceselor ştiinn#ei, ii metoda &enomenologică având în centru conce!erea conştiin#ei şi a lumii în dimensiunea ei inten#ională ( orientată direct s!re o"iect, oriont, desc=idere ) re!reintă o !remisă !entru întemeierea &iloso&iei ca valoare teoretică în sine, autonomă care se a&lă în contradic#ie cu reduc#ionsmul ( su!rasolicitarea &actorilor e'rara#ionali din cunoaşterea ştiin#i&ică, iii modelul &enomenolgic duce s!re o conce!ere unitară a su"iectului şi a o"iectului valoriând conce!te oera#ionale în vederea !unerii în valoare a mecanismului concret al cunoaşterii, ac#iunii şi crea#iei umane, iv !rin analia sa conce!tuală metoda &enomenologică devine un model com!lementar adevat s!iritului ştiin#i&ic al lumii, v $ dialogul &enomenologic duce la eviden#ierea de valori care &ac !osi"lilă re&undamentarea !ro"lematicii logicii, metodologiei, dialecticii şi istoricismului.8 ;entru eviden#ierea semni&ica#iei istorice şi actualiarea metodei &enomenologice, *usserl situeaă metoda &enomenolgică în !lanul central al reducţiei fenomenologice. Fenomenologia se contureaă înce!ând de la *usserl ca un domeniu &iloso&ic distinct care este "aat !e teoria conştiin#ei
inten#ionale urmăriindu $ se a%ungerea la un &enomen !ur !rini $ reduc#ia &enomenologică sau alt&el s!us !unerea în !arantee a lumi sensi"ile şi a tuturor cunoştiin#elor ştiin#i&ice ( &iloso&ia epoche ) şi ast&el lumea înceteaă de a mai &i o"iect al cunoaşterii, ii intu#ia eidetică (Besensschau ) care dă la o !arte !rocesul a"strac#iei logice în vederea !erce!erii esen#elor !ure./5 III Concluzii !enomenologia" c#mp comple$ de studiu 1 Conceptualizări şi dez%oltări istorice
Fenomenologia este studiul structurilor conştiin#ei ca e'!erien#ă din !unctul de vedere al !ersoanei întâi. Strutura sa esen#ială este inten#ionalitatea adecvată, direc#ionată către ceva, ca o e'!erien#ă îndre!tată s!re un o"iect. '!erien#a este orientată s!re o"iect în direc#ia determinării con#inutului sau sensului său îm!reună cu con%uncturile sale a!ro!iate. Conce!tul &enomenologic re!reintă o disci!lină &iloso&ică di&erită în cadrul &iloso&iei, !recum ontologia, e!istemologia, logica şi etica. Se !ot găsi analie &enomenologice în di&erite secole dar constituirea ei ca ştiin#ă are loc la înce!utul secolului JJ !rin lucrările lui *usserl a!oi &iind &undamentată de către scrierile lui *eidegger, Sartre, Merleau ;ontK. ;ro"lemele &enomenologiei re&eritoare la inten#ionalitate, conştiin#ă, calitate şi !ers!ectiva !rimei !ersoane sunt !use în valoare recent de către &iloso&ia min#ii. Fenomemologia !oate &i în#eleasă în două modurii câm! disci!linar de studiu în &iloso&ie, ii mişcare în istoria &iloso&iei. +isci!lina &enomenologică !oate &i de&inită ca studiul e'!eien#ei res!ectiv studiul &enomenului, a!ari#iile lucrurilor sau modurile în care sunt e'!erimentate lucrurile, sensurile !e care le au acestea în e'!erien#ă. 9st&el, &enomenologia devine un câm! su"iectiv de studiu !entru e'!erien#a conştiin#ei ca &iind e'!erimentată din !unctul de vedere su"iectiv al !ersoanei întâi. 7eultă atunci că acest câm! &iloso&ic este distinct de alte câm!uri &iloso&icei ontologia ( studiul &iin#ei sau ce este ), ii e!istemologia ( studiul ştiin#ei ), iii logic ( studiul validării motivaşiei ), iv etica ( studiul ac#iunilor dre!te sau rele ). Momentul istoric al &enomenologiei este marcat la înce!utul secolului JJ ( aşa cum s a mai !reciat ) !rin lucrările &iloso&ilori dmund *usserl, ii Martin *eideger, iii Maurice Merleau ;ontK, iv ean ;aul Sartre (eviden#ia#i anterior). 2 Dez%oltări filosofice
+isci!lina &enomenologică este un &undament s!eci&ic al &iloso&iei care este o!us meta&iicii. Metoda şi caracteriarea eviden#iată de către *usserl şi succesorii săi dar continuă să &ie de"ătută şi în !reent. În câm!ul recent al &iloso&iei min#ii termenul este adesea restrâns la caracteriarea calită#ilor senoriale de a vedea, de a aui adică de a !erce!e !rinci!alele sena#ii. '!erien#a reuneşte însă mai multe date decât e'!erien#a dată de către sena#ii. În tradi#ia &enomemologică, se !ot eviden#ia sensurile !e care lucrurile le au în e'!erien#a !ersonală adică semni&ica#ia !e care o aui o"iectele, ii evenimentele, iii !ersoana ( sel& ), iv curgerea tim!ului urmărind a!oi cum sunt e'!erimentate în lumea ; !iaţă !ersonală./1 Fenomenologia este o disci!lină care a!ar#ine câm!ului tradi#iei continentale euro!ene dar &iloso&ia min#ii este o conce!tualiare a!ar#inând gândirii austriaco anglo americane . otuşi caracterul activită#ii mentale are nevoie de am"ele tradi#ii &iloso&ice. ;rinci!ala !ro"lemă care caracterieaă
cercetarea &iloso&ică a!ar#inând contem!oranită#ii este eviden#ierea tradi#iei istorice care a dus la conturarea s!eci&icului &enomenologic. În esen#ă &enomenologia se studiaă înce!ând de lai !erce!#ie, ii gândire, iii memorie, iv imagina#ie, vi dorin#ă, vii voin#ă, vii ac#iune, i' !erimetru socială, ' activitate lingvistică. ste tocmai structura &ormelor reunite de către *usserl în inten#ionalitate. ,, 'n acord cu fenomenologia clasică, experienţa noastră este direcţionată spre repreentări sau intenţii ... dar ca i concepte particulare g1nduri , idei, imagini. Acestea determină sensul experienţei date i există în formă distinctă din lucrurile pe care le preintă sau le unifică.6 /8 @aa inten#ională a structurii conştiin#ei re&lectată în analiă im!lică di&erite &orme ale e'!erien#ei &enomenologice iar &enomenologia devoltă o reuniune de com!ortamente tem!oralei com portamente spaţiale remarcate în percepţie, ii " comportamentul persoanei ( selful ), iii " comportamentul %inesteic adică acţiunile dar i scopul i intenţia acţiunii, i! " comportamentele altor persoane în relaţionare ( empatie, intersu#iecti!iate, colecti!itate), !i " comportamentul social ( interacţiunea socială ), !ii" comportamentul cotidian al supra!ieţuitorului în// lumea !ieţii.
oate aceste dimensiuni arată că &enomnologia este concen trată !e condi#iile su"iective, !ractice şi sociale ale e'!erien#ei. Filoso&ia recentă a min#ii continuă însă analia şi se concentreaă !e su"stratul neuronal al e'!erien#ei adică modul în care este re!reentat mentalul şi inte#ionalul în activitatea creierului.. Se !oate conluiona că &enomenologia este un câm! com!le' de analiă &iloso&ică reunindi domeniu &enomenologic de studiu, ii metoda &enomenologică de studiu, ii a!lica#ii ale şi reultate ale studiului &enomenologic. Fenomenologia este un studiu su"iectiv al e'!erien#ei conştiente şi al condi#iilor relevante care duc la acestă e'!erien#ă iar !unctul central al e'!erienşei &enomenologice îl re!reintă tocmai inten#ionalitatea adică modul cum este conte'tul şi sensul !erce!erii unui o"iect în lume. &ibliografie Căr'i
9lmida, <.9., Cercetarea gnoseologică husserliană, Sin Cnd 8nhalder $enetischen/henomenologD, +er *aag, 18 @o"oc, 9le'andru, Filosofia contemporani, fenomenologie, hermeneutică i ontologie ( de la @retano şi ?ietc=e la *eidegger ), ditura
Atlas de filosofie, ditura 7ao, @ucureşti, 8550 -onceptul de intenţionalitate la 7retano, antologie de te'te, ditura ;olirom, aşi, 8558 *icţionar enciclopedic de filosofie, ditura 9ll nternalional, @ucureşti, 1L 8555 *icţionar de filosofie, ditura ;olitică, @ucureşti, 14 Storia dell Filosofia -ontemporaneo, dall ottocento a nostri giorni, ditrice de la Scuola, 145 Documente (eb
0usserlpage.com 1>.5D.8554 Stanford.enciclopedD.com 1>.5D.8554
1dmund *usserl, Medita#ii carteiene, ditura *unamitas, @ucureşti, ! 04. 8"idem 1, !! 04,>8. /"idem 1, ! >>. 0+ic#ionar enciclo!edic de &iloso&ie, ditura 9ll nterna#ional, 1L8555, ! 148 >;aul, 7icoeur, 2a şcoala &enomenologiei, ditura *umanitas, @ucureşti, 855, !!.18,1/. DStoria della Filoso&ia Contem!oranea dall ottocento ai nostri giorni, ditrice de la Scuoala, @rescia, 145, ! 045 Conce!tul de inten#ionalitate la @retano, antologie, ditura ;aideia, @ucureşti, 8558, !! >,0 4 *usserl!age.com 1>.5D.8554. "idem D, ! 018. 15"idem D, ! 010.
11dem1, dei ;entru o Fenomenologie !ură şi o &iloso&ie &enomenologică, ditura *umanitas, @ucureşti,1,! 14. 18"idem 11, ! 85. 1/"idem 11, ! 85. 10"idem 11, ! 84. 1>"idem 11, !! D4,D. 1D"idem 11, ! D 1"idem 11, ! 5. 14"idem 4. 19l. @o"oc, Filoso&ia contem!orană, ditura +idcatică şi ;edagogică, 145, ! 15. 85"idem 4, articol @ritanic ncliclo!edK. 81"idem 81. 88;aul 7icoeur, ntroduction du raducteur, 5, JJJ. 8/dmund *usserl, dee directrices !our !=enomenologK , !. >4. 80<.9. +e 9lmeida, Cercetare a gnoseologiei =usserliene, Sinn und n=alt der genetisc=en ;=enomenologK . *usserl, Marin ?i%=o&&, +en *aag, 18, !! D>, 155, 151. 8>"idem 85 , !. 1/.
8D9ndrei Marga, ntroducere ăn Filoso&ia Contem!orană, ditura ;olirom, 8558, ! 11>, intu#ia eidetică este la *uusserl meoda de a varia la in&init cin#inutul unei re!reentări !entru a a%unge la esen#a lucrului. 89tlas de Filoso&ie, ditura 7ao, @ucureşti, 8550, !. 1>. 84"idem 85, !. 11/. 8"idem 85, ! 110. /5+ic#ionar de Filoso&ie, ditura ;olitică, @ucureşti, 14, !. 8D/. /1Stan&ord nciclo!edK.com, 1>5D8554. /8"idem /1 //"idem /1.
Cu!rins
Status Quaestiones 1Metoda 8 Metodologie ./ Metoda &enomenologiei +e&inirea metodei &enomenologice 1 timologie şi geneă 8 Mia &enomenologică 9"ordare &enomenologică 1 Consacrarea &iloso&ică a termenului .8 Conce!tul &enomenologiei la *usserl Concluii $ Fenomenologia, câm! com!le' de studiu 1 Conce!tualiări şi devoltări istorice 8 +evoltări &iloso&ice ?ote @i"liogra&ie
NNN.irregular.vo'!=.org