METODETRADI METODETRADIŢIONALEVS. IONALEVS.METODEINTERACTIV METODEINTERACTIVEÎN EÎN PROCESULDE PROCESULDE PRED PREDA ARE/ ÎNV ÎNVĂŢARE/ ARE/ EVAL EVALU UARE
PROF.ANCA IOANA CRISTINA
“O educ educa aţie bine bine facu facuttă po poat ate e înto întotd tdeau eauna na să scoat scoată dint dintr-u r-un sufle lett , orica oricare re ar fifi el, el, part partea ea n suf folositoare folositoare pe care o conţ ine.” (Victor (Victor Hugo)
Predarea şi învăţarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la care se adaugă evaluarea, cele trei acţiuni fiind complementare şi surprinzând astfel întreaga activitate. Didactica modernă insistă asupra perfecţionării relaţiei predare-învăţare-evaluare deoarece numai în acest acest mod relaţi relaţiaa obiec obiecti tiveve-con conţin ţinutu uturiri-met metod odolo ologi giee rezult rezultate ate-re -regl glare are devin devinee logic logică, ă, unitar unitarăă şi perfectibilă. Profesorul Ioan erg!it definea predarea ca pe "un ansamblu comple# de acţiuni şi comportamente comportamente didactice specifice, destinate învăţării$. Dacă în şcoala tradiţională, accentul cădea pe acţiunea de predare, rolul central revenind profesorului, profesorului, şcoala modernă plasează plasează în centru elevul care îşi îmbogăţeşte, îmbogăţeşte, consolidează, consolidează, corectează şi transformă e#perienţa cognitivă, cu scopul perfecţionării, profesorului revenindu-i rolul de a-l activa cognitiv-afectiv-motivaţi cognitiv-afectiv-motivaţional-atitudinal onal-atitudinal,, astfel constituindu-se constituindu-se un ec!ilibru predare-învăţare. Profes Profesor orul ul mod modern ern lucrea lucrează ză împreu împreună nă cu elevii elevii săi, săi, cooper cooperând ând în vedere vedereaa reuşit reuşitei ei învăţării. %olurile sunt bine stabilite& profesorul stimulează căutarea şi descoperirea, iar elevii se vor ocupa ocupa de activi activităţ tăţile ile de căutar căutaree şi descop descoperi erire, re, ei partic particip ipând ând activ activ şi conşti conştient ent la asimil asimilare areaa cunoşt cunoştinţ inţelo elorr şi formar formarea ea person personali alităţ tăţii. ii. 'stfel 'stfel,, se creeaz creeazăă un parten parteneri eriat at în vedere vedereaa ating atingeri eriii obiectivelor propuse, a unui standard cât mai înalt în educaţie. (ucrând împreună cu elevii săi, profesorul profesorul poate regla şi ameliora activitatea pe parcursul desfăşurării procesului de predare-învăţare predare-învăţare şi, nu în ultimul rând, poate aprecia )ust valoarea eforturilor de învătare depuse de către elevi pe parcursul activităţilor desfăşurate. *oarte importantă în procesul de învăţământ este strategia de instruire deoarece ea reprezintă modul în care profesorul reuşeşte să aleagă cele mai potrivite metode, materiale şi mi)loace, să le combine şi să le organizeze într-un ansamblu, în vederea atingerii obiectivelor propuse. + variantă de clasificare a metodelor educaţionale se poate raporta la istoricul lor în procesul didactic, didactic, și anume& - metode tradiţionale e#punerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu manualul, e#erciţiul - metode moderne algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare )ocurile, învăţarea pe simulator, învăţarea prin descoperire.
/etodele tradiţionale pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor la e#igenţele învăţământului modern. 'cestea pot evolua spre modernitate în măsura în care secvenţele procedurale care le compun permit restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. 0n unele metode moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că variante ale acestei metode erau de mult timp cunoscute. Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie e#punerea profesorului, completată cu studiul individual al elevului. 'ceastă metodă a fost criticată, susţinându-se că ea nu favorizează legătura cu practica. (ipsa de legătură cu realitatea vine de la atitudinea elevilor& ei asistă pasiv la e#punere, pe care ştiu că trebuie să o repete. ealaltă metodă tradiţională, convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar elevii sunt g!idaţi, nu ştiu ce se urmăreşte. 'şadar, forma clasică a învăţământului dezvoltă puţin gândirea elevilor. (a începutul secolului 11 s-au preconizat diverse moduri de organizare a învăţământului, denumite şcoli active, în care accentul cade pe studiul individual efectuat de elevi. /odul nou, activ, de organizare a învăţământului se dovedeşte superior, dar solicită mult timp. +dată cu descongestionarea programelor şcolare în cadrul reformei învăţământului, se va începe şi activizarea predării în şcoala românească. /etodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare. 2ducaţia pentru participare şi democraţie face parte din gama noilor educaţii, care reprezintă cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Prin participare, elevii îşi pot e#prima opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria formare. 2levii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie.0n procesul instructiv-educativ, încura)area comportamentului participativ înseamnă pasul de la "a învăţa$ la a "învăţa să fii şi să devii$, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de anga)are şi acţiune. Principalul avanta) al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate. 0n acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de tip superior, gândirea critică. 'ceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. ' gândi critic înseamnă a deţine cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi argumente suficiente propriilor opinii, a participa activ şi a colabora la găsirea soluţiilor. Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt& 3ândiţi, lucraţi în ec!ipă, comunicaţi 4ermeni-c!eie iniţiali 5tiu-vreau să ştiu-am învăţat metoda 6inelg metoda /ozaic ubul 4urul 3aleriei 2laborarea unui referat7eseu 8urnalul în trei părţi 4e!nica predicţiei 0nvăţarea în grupuri mici 4urneul între ec!ipe (inia valorilor. Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor reguli. (iteratura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuşi să lucreze în ec!ipă, se impune respectarea a două condiţii& asigurarea unui climat pozitiv în clasă formularea unor e#plicaţii complete şi corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să fie înţeleasă de toată lumea. 0n vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă este necesar ca elevii să aibă impresia că au succes în ceea ce fac. *actorii care asigură succesul într-o clasă sunt& formularea de e#pectanţe pozitive faţă de elevi utilizarea unor strategii de management educaţional eficient stabilirea de obiective clare şi comunicarea acestora elevilor valorificarea la ma#im a timpului
destinat predării evaluarea obiectivă. 2ficienţa muncii în grup depinde de claritatea e#plicaţiei pentru sarcinile de lucru. Profesorii trebuie să ofere e#plicaţii cât mai clare şi să se asigure că ele au fost corect înţelese de către elevi. 9. 3uţu oferă o imagine fidelă asupra antitezei care se creează între metodele tradiţionale şi cele moderne utilizate în predare. /etodele tradiţionale au următoarele caracteristici& :pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei :sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii :sunt predominant comunicative, verbale şi livreşti :sunt orientate, în principal, spre produsul final :au un caracter formal, sunt rigide şi stimulează competiţia :stimulează motivaţia e#trinsecă pentru învăţare :relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă. (a polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note& :acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei :sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educaţional :sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire :sunt orientate spre proces :sunt fle#ibile, încura)ează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi :stimulează motivaţia intrinsecă :relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din modul de organizare a lecţiei. Din toate cele menţionate rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi sc!imbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de integrare socioprofesională şi educaţie permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea tradiţională psi!opedagogică şi metodică, pot asigura esenţial înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-libertate, ca nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional şcolar. Profesorul nu va putea dezvolta elevul pentru şi prin libertatea raţională şi creativă, dacă el însuşi nu o cunoaşte, nu o înţelege, nu are un comportament de om liber. %econsiderarea relaţiei autoritatelibertate, orientarea prioritară spre elev, spre obiectivele formativ-educative au generat şi o altă alternativă în sistemul concepţiilor educaţionale- perspectiva umanistă asupra educaţiei. 2#cesul de control dăunează conduitei fireşti, valorile morale trebuie să )oace un rol mai important, omul trebuie format pentru sc!imbare, afirmarea sa trebuie să fie liberă şi constructivă. /etodele şi te!nicile active şi interactive au avanta)e şi dezavanta)e. Dezvoltarea gândirii critice, caracterul formativ şi informativ, valorificarea e#perienţei proprii a elevilor, determinarea elevilor de a căuta şi dezvolta soluţii la diverse probleme, evidenţierea modului propriu de înţelegere, climatul antrenant, rela#at, bazat pe colaborarea, încrederea şi respectul dintre învăţător-elev7elevi, elev-elev7elevi sunt câteva dintre avanta)ele metodelor şi te!nicilor active care fac din lecţie o aventură a cunoaşterii în care copilul participă activ, după propriile puteri. Dintre dezavanta)e putem menţiona pe cele de ordin evaluativ, pe cele de ordin temporal, material, de proiectare, se creează agitaţie în rândul elevilor, necesită introducerea de elemente de creativitate pentru a evita monotonia, repetiţia.
BIBLIOGRAFIE
;. erg!it, I., /etode de învăţământ, 2ditura Didactică şi Pedagogică, ?. ucoş, . coordonatori, Psi!opedagogie pentru e#amenele de definitivare şi grade didactice, 2ditura Polirom, . Ioan 8inga, 2lena Istrate, H /anual de pedagogie$, 2d. 'll.