Morometii – Marin Preda
I.
Unul dintre cei mai importanti scriitori români este Marin Preda. Acesta a realizat numeroase opere dintre care se evidentiaza romanul „Morometii”. Tema acestei opere o reprezinta conditia taranului român de la mijlocul secolului al XXlea şi este reliafata prin prezentarea destinului unei familii din Lunca Dunarii influentat de schimbarile provenite din mediul urban. Romanul este in acelasi timp o monografie a satului prin prezentarea claselor şi categoriilor sociale, ocupatiilor, traditiilor şi obiceiurilor. O alta tema prezentata o constituie familia, vazuta ca un element al stabilitatii doar prin unitatea ei de catre personajul principal. Titlul reprezinta continutul de idei al textului şi este constituit din substantivul propriu „Morometii” care se refera la familia ce sta in centrul universului romanului. Acest titlu anunta una dun temele operei, respectiv familia. II.
1. Romanul este o specie literara narativa de mari dimensiuni care prezinta o actiune ampla, complexa, derulata pe mai multe fire epice la care participa un numar mare de personaje.
2. Opera literara „Morometii” apartine genului epic deoarece modul de expunere predominant este naratiunea imbinata cu dialogul şi descrierea. Se remarca prezenta naratorului omniscient si omniprezent care nareaza faptele la persoana a III-a dintr-o perspectiva narativa nonfocalizata, fiind vorba despre o naratiune heterodiegetica. 3. Actiunea este cronologica şi se deruleaza pe momente ale subiectului. Expozitiunea descrie o dupa amiaza de sambata cand familia Morometilor se intoarce de la camo. Scena cinei îi prezinta pe acestia asezati in jurul mesei. Intriga consta in nemultumirea celor trei baieti din prima casatorie: Paraschiv, Achim şi Nila, fata de faptul ce tatal lor nu vrea sa le dea pamantul mostenit. Ei sunt influentati de Maria Moromete, sora lui Ilie. Desfasurarea actiunii prezinta evenimente care au loc in familia acestuia şi in sat. Deoarece Ilie Moromete refuza sa imparta pamantul baietii hotarasc sa fuga la Bucuresti cu oile folosindu-se de un viclesug. Cu greu îl conving sa-l lase pe Achim sa plece pentru a obtine cu laptele şi branza oilor banii pe care sa-i trimita acasa pentru a fi platite ratele la banca şi impozitul. Niculaie incearca şi el, sustinui de Catrina, sa-l convinga pe Moromete sa-l lase sa-şi continue studiile. Pe de alta parte in sat, Polina Balosu fuge cu tanarul sarac Birica, sfidandu-şi familia. Moromete isi manifesta emotiile participand la premierea de scoala a lui Niculaie care face o criza de friguri. Este nevoit sa taie salcamul şi sa-l vanda lui Tudor Balosu, fiind presat de jupuitul şi de primar. La seceris participa toata familia. Izbucneste un conflict când Polina vine sa-şi ceara drepturile asupra pamantului şi ulterior Moromete asista la sc 7u89iandalul de la moara. Achim pleaca cu oile, dar intarzie sa trimita bani şi vesti ceea ce-l ingrijoreaza pe Moromete. Nila şi Paraschiv intra in conflict cu fetele, Tita şi Ilinca furandu-le din zestre iar Moromete îi bate. Punctul culminant consta in fuga baietiilor de la Bucuresti. Moromete nu intelege unde a gresit. Incearca sa-i convinga sa se intoarca dar nu reuseste. Deznodamantul prezinta plecarea lui Niculaie din sat, condus de tatal sau care pentru a plati scoala şi datoriile este nevoit sa vanda din pamant. In volumul al doilea actiunea se petrece dupa razboi. Niculaie se intoarce in sat ca activist al partidului comunist şi incearca sa-i convinga pe tarani sa accepte colectivizarea. Intra in conflic cu Moromete care nu poate sa accepte acest proces impus de noua putere politica. Moromete este parasit de Catrina care afla ca le-a promis baietilor pamant pentru a-i convinge sa se intoarca, dar acestia au refuzat. Mai mult, Moromete refuza sa treaca pe numele ei casa. Nila murise pe front, Paraschiv devenise sudor de tramvaie şi moare de tuberculoza, Achim reuseste sa se descurca in comert.
Moromete moare singur, parasit de toti, iar moartea acestuia îl intristeaza pe Niculaie care nu apucase sa se impace cu tatal sau. 4. Aceasta actiune ampla este in acelasi timp şi complexa, ea derulandu-se pe mai multe fire epice, constituite in mai multe planuri narative. Primul plan este reprezentat de familia Morometilor, iar scena nucleu este cea a cinei. Modul in care sunt dispusi membrii familiei la masa relfecta tensiunile dintre baietii mai mari asezati spre iesire cu restul familiei. Un al doilea plan este cel al satului Silistea- Gumesti care are ca nucleu secventa narativa a secerisului, evidentiaza un conflict de natura sociala intre taranii bogati şi cei saraci şi intre generatii. Al treilea plan este doar schitat, dar este sugerata ideea ca are o influenta covarsitoare asupra celorlalte doua. Acesta este reprezentat de contextul mondial, zbuciumat, in primul volum, de izbucnirea invitabila a celui de-al doilea razboi mondial, iar in al doilea volum de efectele dezastruoase ale acestuia asupra individului şi asupra colectivitatii. Cele trei planuri sunt concentrice, axa ce le uneste fiind axa temporala ce pare sa-şi modifice ritmul devenidn din ce in ce mai alert. Opera literara se incadreaza in estetica realismului in primul rand datoria tematicii de natura sociala. De asemenea, in text sunt redate intamplari verosimile desfasurate in limite de spatiu şi timp bine delimitate : secolul al XX-lea, Lunca Dunarii, satul Silistea- Gumesti, Bucuresti. O alta trasatura a realismului o reprezinta ideea conform careia omul este rezultatul mediului social in care traieste. In acest context personajele intruchipeaza tipuri umane. Astfel, Ilie Moromete intruchipeaza tipul taranului filosof, unica in literatura romana. Valorile in care crede crede el sunt cele perene, de natura spirituala, iar drama sa este declansata de confruntarea cu realitatea unei societi in care primeaza banul. Viziunea obiectiva a naratorului se manifesta prin faptul ca acesta nu se implica in text, nu judeca personajele si faptele lor, nu isi exprima opinii proprii, lasand cititorului libertatea absoluta de receptare si inerpretare. Un alt aspect al realismului îl reprezinta finalul moralizator, personajele fiind rasplatite sau pedepsite, in functie de faptele lor. 5. Personajele sunt numeroase, cele mai multe dintre ele fiind personaje episodice: Jupuitul, Guica, Cocosila, Prizianu, Pisica, Victor Balosu, Bilica. Personajele secundare sunt: Catrina, Achim, Nila, Paraschiv, Niculaie, Tita, Ilinca. Personajul principal este Ilie Moromete deoarece participa la toate momentele subiectului. In conturarea trasaturilor lui este folosita atat caracterizarea directa cat şi cea indirecta. Caracterizarea directa este realizata de catre narator, care exprima o trasatura de caracter a acestuia: „ avea acea varsta intre tinerete şi batranete, când numai nenorociri mari sau bucurii mari, mai pot schimba firea cuiva”. Este folosita şi autocaracterizarea, Ilie Moromete constatând, in al doilea volum, inaintea mortii sale: „ domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta”. Cele mai multe trasaturi se evidentiaza in mod indirect. Prin faptele sale rezulta principala sa trasatura, arta disimularii. Aceasta este in stransa legatura cu firea sa contemplativa, desi statutul sau de taran nu o presupune. O prima secventa narativa in care Moromete ascunde adevaratele sale intentii este cea din incipitul romanului.Când intrebat de Tudor Balosu daca îi vinde salcamul, acesta îl refuza, spunandu-i ca va ploua. Refuzul sau nu este unul direct, pentru ca in primul rand ar fi fost banal. Iar Moromete dispretuieste banalitatea. Pentru el viata este un spectacol pe care daca-l urmaresti atent, poti intrevedea subtilitati nebanuite. O alta secventa narativa care scoate in evidenta aceasta trasatura este cea de la seceris, când dupa ce se frige cu mancarea de fasole, desi sufera, ascunde acest lucru şi formuleaza o intrebare ambigua astfel incat îl incurajeaza pe Paraschiv pe care-l stie lacom, sa se arda, chiar incearca ironic sa-l ajute dandu-i apa. Atitudinea fata de membrii familiei releva autoritatea sa. Desi intelege suferinta lui Niculaie pe care o indura la pascutul oilor nu accepta ca acesta sa manance branza. Faptul ca îi refuza pe baieti care-i cer sa le dea pamanturi nu inseamna ca este avar sau ca nu-şi iubeste copii. El intelege ca doar pastrand pamantul intreg mentine unitatea familiei, iar o familie unita isi merita respectul intregului sat. Gesturile sale din secventa taierii salcamului par linistite, dar raspunsul apasat pe care-i-l da lui Nica când intreaba de ce face asta sugereaza emotia puternica şi ascund neputinta: „ sa se mire prostii ”. Aceasta scena ele elocventa atat pentru prefigurarea destramarii familiei cat şi a destinului tragic al personajului principal care dupa plecarea neasteptata a baietiilor se indeparteaza de prieteni, numai participa la intalnirile de la fieraria lui Iorcan, se retrage in sine.
6. Definitorie in portretizarea personajului este relatia acestuia cu Niculae. Fiul cel mic este singurul care isi intelege tatal şi care poate astel sa-l admire. Niculai stie ca orice replica a tatalui sau ascunde ceva e nu se lasa descoperit tuturor. De aceea este foarte atent la fiecare replica a sa. Stie de asemenea ca tatal sau trasnforma ca un magician orice intamplare banala intrun eveniment memorabil. Astfel Niculai este singurul care asteapta curios sa vada urmarea. Este singurul care rade de Paraschiv, dar rasul lui îl deranjeaza pe ceilalti care nu inteleg nimic. Emotionant pentru ambele personaje este episodul premierii, când Moromete este surprins de rezultatele fiului sau, simte in acelasi timp şi mandrie dar i se face si mila de Niculaie care nu poate sa-şi spuna poezia şi-l duce in brate pana acasa. Pentru prima oara, Niculaie vede compasiune la tatal sau şi intelege ca-l iubeste, iertandu-l chiar când acesta incearca sa-şi ascunda sentimentele arucandu-l pe prispa şi ironizandu-l. Acest episod se constituie intr-o revelatie pentru ambele personaje, fiecare dintre ele descoperind aspecte noi şi definitorii al celuilalt. Volumul al doilea îi pozitioneaza pe cei doi intr-un conflict puternic, care nu are legatura cu ei, ci care are la baza un conflict de natura ideologica. Din perspectiva lui Moromete, politica de cooperativizare a partidului comunist insemna in primul rand desfiintarea taranimii, in timp ce Niculae, activist al partidului, considera ca aceasta politica e dreapta, echitabila. Tanarul revine in sat tocmai pentru a convinge taranii sa isi dea pamantul si animalele la colectiva, iar tatal sau este cel care se opune cu inversunare. Pentru el taranimea este o clasa sociala pe cale de disparitie, in contextul in care aceasta era deposedata de pamant. In opinia mea, finalul clarifica substratul acestei relatii tata- fiu. Niculaie intelege natura acestui ultim conflict, dar este prea tarziu , deoarece Moromete moare fara ca cei doi sa apuce sa se impace. Regretul pe care îl simte Niculaie este unul profund care trece dincolo de universul operei, cititorul insusi traind moartea lui Moromete ca pe moartea ultimului taran. 7. Un rol important in arhitectura operei o are relatia incipit-final. Incipitul este unul clasic, specific realismului. Incipitul descrie o dupa-amiaza de sambata, cand familia Moromete se intoarce de la camp. Gesturile acestora sunt lente, pana şi fumul tigarii se-nalţa fara rost. Este evidentiat faptul ca timpul se scurge in favoarea omului, ritmul vietii fiind unul ancestral determinat de ritmul naturii şi al campului. Toata aceasta atmosfera este caracterizata prin observatia naratorului: „ timpul avea nesfarsita rabdare cu oamenii”. Ca urmare a acestui fapt trei sferturi din primul volum cuprinde evenimente petrecute de sambata seara pana luni. Ulterior insa lucrurile incep sa se precipite, la nivelul tuturor planurilor datorita unor evenimente care incalca regulile nescrise ale traditiei: baietii mai mari fug de acasa uc oile şi caii, in planul satului, Polina fuge de acasa cu Birica şi isi cere apoi drepturile, in lume se acumuleaza tensiuni politice. Astfel incipitul are rol revelator deoarece prezinta cronotopul şi personajele, statul lor social. De asemena, acesta are un rol prefigurator deoarece anunta conflictele ce urmeaza sa izbucneasca şi destinul tragic al personajelor. Finalul primului volum prezinta consecintele acestor schimbari de ritm determinate de distrugerea echilibrului. Familia Morometilor este distrusa tensiunile din sat scapa de sub control, iar in lume urmeaza sa izbucneasca al doilea razboi mondial.niculaie parcurge impreuna cu tatal sau drumul care-l duce la oras pentru a-şi continua studiile. Jovialitatea şi ironia lui Moromete din prima secventa dispar, acesta este abatut şi dezamagit. Este un drum ce sugereaza continuitatea, prin maturizarea lui Nicolaie, dar şi ruperea acestuia de un univers-spectacol, coordonat de imaginea tatului, ultima prozitie „timpul nu mai avea rabdare” este o constatare amara a naratorului ce evidentiaza faptul ca oamenii şi societatea se supun altor ritmuri, precipitate, devenind supusi ai timpului. In opinia mea intre incipitul şi finalul operei se stabileste o relatie de simetrie şi opozitie care dau textului ciclicitate. Este astfel sugerata continuitatea şi ciclicitatea vietii , specifica viziunii populare asupra lumii. III. Din punctul meu de vedere , in contextul literaturii romane, opera literara „Morometii” impresioneaza prin complexitatea sa şi prin complexitatea personajului principal. Aceasta opera, ca şi celalate romane ale lui Marin Preda, are la baza viziunea autorului asupra lumii, respectiv relatia individului cu istoria. In conceptia lui Marin Preda destinul individual este influentat in mod decisiv de cursul istoriei şi de ritmul impus de aceasta. Prin Moromete este reliefata tema operei. Acesta reprezinta, astfel, ultimul taran obligat sa asiste, din cauza schimbarilor sociale si politice ale vremii, la disparitia valorilor si a principiilor pe care si-a construit intreaga existenta si pentru care a trait.
In concluzie, romanul „Morometii” se constituie intr-o capodopera a scriitorului, prin originalitatea acestuia şi prin capacitatea sa de a contura destine.
