placa retea

Placa de retea – este placa de extensie cu care un calculator poate realiza conectarea la o retea ,

adica conectarea la mai multe calculatoare sustinute de un server , reprezentand r eprezentand interfata fizica dintre calculator si mediul de transmitere . Rolul placii de retea este : - de pregat pregatire ire a datelor datelor din din calcula calculator tor pentru pentru a fi transm transmise ise prin prin cablu cablull de retea ; - control controlare areaa fluxul fluxului ui de date date intr intree calcu calculat lator or si cablu cablull de retea retea ; - receptiona receptionarea rea datelor datelor sosite sosite prin prin cablu cablu si transform transformarea area acestora acestora in octeti octeti pe pe care care unitatea centrala a calculatorului ii poate intelege .

Exemple de placi de retea :

- Ethernet este cea mai raspandita placa de retea si a fost f ost dezvoltata initial de Xerox cu ca pabiliutatea de a transfera pana la 100 Mbps .Pentru un transfer mai mare de atat exista placa Fast Ethernet (aprox. 100 Mbps ) sau Gb Ethernet acre deservesc serverele marilor companii ; - Token Token ring este cel de al doilea tip de placa de retea , si este folosita mai ales intr-o retea de tip stea sau cerc . Pregatirea datelor :

Inainte ca datele sa fie transmise in retea , placa de retea trebuie sa le converteasca din forma in care ele sunt intelese de calculator , intr-o forma sub care aceste pot circula prin cablul de r etea. Datele circula in calculator de-alungul unor circuite , numite magistrale . Acestea constau din mai multe cai alaturate , prin care datele pot circula in paralel , grupate . Pe cablul de retea , datele trebuie sa circule intr-un singur sir de biti ( transmisie seriala) . Placa de retea preia datele care circula in paralel , sub forma for ma de grup , si le restructureaza astfel incat sa devina un flux serial de biti , ce va fi transportat prin cablul de retea . Acest lucru se realizeaza prin transformarea semnalelor digitale din calculator in semnale electrice sau optice care pot parcurge cablurile de retea . Componenta care realizeaza aceasta functie este transceiverul . In afara de transformarea datelor , placa de retea trebuie sa-si notifice pozitia , sau adresa catre restul retelei , pentru a putea fi diferentiata de celelalte placi din retea . Adresele de retea sunt codificate in cipurile placii de retea . Transmiterea datelor :

Inainte ca placa de retea emitatoare sa transmita date in retea , ea poarta un dialog electronic cu placa de retea receptoare , pentru a se pune de acord asupea urmatorilor parametrii : a) dimensiune dimensiuneaa maxima maxima a grupurilo grupurilorr de date date ce vor vor fi transmise transmise ; b) volumul volumul de date date transmis transmisee fara a se astepta astepta confirm confirmarea area ; c) int interv ervalu alull de timp timp dintre dintre blocu blocurile rile de de date date ; 2.

Titles you can't find anywhere else

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.







d) intervalul intervalul de de timp pana la transmit transmitera era confirm confirmarii arii ; e) capacitat capacitatea ea memoriei memoriei tampon tampon , pentru pentru a se evita evita depasirea depasirea acest acesteia eia ; f) vite viteza za tra trans nsmi misi siei ei de de date date . Fiecare placa semnaleaza celeilalte proprii parametri , precum si acceptarea sau adaptarea la parametrii celeilalte placi . Cand toate detaliile comunicarii sunt puse la punct , cele doua placi incep sa transmita si sa receptioneze date . Putem imparti o placa de retea in doua mari componente : o parte care se ocupa de traficul pe ca blul de retea si pe care o vom numi tranceiver si o parte care asigura intrefata cu bus-ul calculatorului si care este interfata cu calculatorul calculatorul . - tranceiverul primeste de la intrefata pachetele de date codate pe care le amplifica si verifica daca apar sau nu coliziuni pe cablu in timpul transmisiei conform CSMA . - CSMA este un protocol de transmisie al nivelului legaturii de date implementat aici pentru a asigura o viteza mai mare de rejectare a pachetelor incomplete . Amplificarea semnalului trebuie sa fie suficient de puternica astfel incat chiar si in cel mai defavorabil caz cand avem un segment intreg (500 m) ocupat (100 de statii) toate statiile sa primeasca un semnal suficient de puternic si in acelasi timp sa nu fie atat de puternic incat statiile apropiate sa sesizeze ca a aparut o coliziune ( se considera coliziune cand nivelul semnalului in cablu depaseste o referinta care este reglabila cu componente externe). - o alta problema a tranceiverelor este impedanta impedanta pe care o prezinta conectorului si care daca depaseste limitele standardului va afecta forma semnalului si deci vor apare receptii eronate putandu-se ajunge la deteriorarea inregului trafic de retea . Transmiterea datelor in retea :

Datele fac parte din fisiere de dimensiuni mari . Retelele insa nu ar putea functiona daca fiecare calculator ar plasa pe cablu la un moment dat o cantitate mare de date . In primul rand , transmiterea in bloc a unor cantitati mari de date stranguleaza (blocheaza) reteaua , impiedicand i mpiedicand interactiune si comunicatiile rapide , din cauza unui calculator care „inunda” cablul cu date . In al doilea rand , daca apar erori in transmisie , sarcina de tratare a erorii se simplifica , trebuind retransmise mai putine date , daca blocurile mari de date sunt mai intai formate in pachete mai mici . Pentru ca mai multi utilizatori sa poata transmite simultan informatii in retea , datele trebuie fragmentate in unitati mai mici si mai usor de manevrat .Aceste unitati sunt numite pachete sau cadre . Pachetele reprezinta unitatea de baza a comunicatiilor in retea. Daca datele sunt fragmentate in pachete , transmisiile individuale vor fi accelerate si fiecare calculator din retea va avea mai multe ocazii de a transmite si receptiona date . La calculatorul tinta (destinatar) , pachetele sunt preluate si rreasamblate easamblate in ordinea corespunzatoare pentru a readuce datele la fforma initiala. Dispunerea fizica in spatiu a calculatoarelor , cablurilor si a celorlate componente care alca-tuiesc reteaua se numeste topologie de retea . Topologia unei retele afecteaza direct pereformantele acesteia . Alegerea unei topologii in detrimentul alteia influenteaza : - ti tipu pull d echi echipa pame ment nt nece necesa sarr ; - carac caracte teris risitc itcile ile echi echipa pame ment ntul ului ui ; - exti extind nder erea ea ulte ulterio rioar araa a rete retele leii ; - modu modull in car caree est estee admi admini nist stra rata ta ret retea eaua ua . Exista trei topologii standard principale de retea : - Magistrala ( BUS ) : topologie in care calculatoarele sunt legate la rand , de-a lungul unui singur cablu ; - Stea (Star) : topologie in care calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la un dispozitiv central , numit concentrator (hub) ;







Calculatoarele dintr-o retea cu topologie de magistrala comunica adresand datele unui anumit calculator si transmitandu-le prin cablu sub forma de semnale electronice.

Un semnal transmis de un calculator se raspandeste pe toata coloana si ajunge la toate calculatoarele aproape instantaneu . Desi semnalele electronice sunt transmise tuturor t uturor calculatoarelor conectate , informatia este acceptata doar de calculatorul acruia ii este adresat semnalul ( a carui adresa este codificata in semnalul transmis) . La un moment dat , un singur calculator poate transmite mesaje . Din aceasta cauza performantele retelei depinde de numarul de calculatoare tasate la ma-gistrala . Cu cat sunt mai multe calculatoare conectate cu atat mai multe dintre ele vor astepta sa plaseze date pe magistrala , si deci reteua va fi mai lenta .

Mgistrala este o topologie t opologie pasiva . Calculatoarele legate la o magistrala receptioneaza datele care sunt transmise in retea. Dac un calculator se defecteaza , el nu afecteaza restul retelei . Deoarece datele sau semnalele electronice sunt transmise in intreaga retea acestea vor parcurge cablul de la un capat la altul. Daca semnalului i s-ar pemite sa se deplaseze fara intrerupere , el ar continua sa se reflecte inainte si inapoi de-a lungul cablului , impiedicand celelalte calculatoare sa transmita semnale . Din acest motiv , semnalul trebuie oprit dupa ce a ajuns la adresa de destinatie . Pentru a opri reflectarea semnalului , la fiecare capat al cablului este plasata o componenta numita terminator , care are rolul de a absorbi semnalele libere .

Topologia stea ( STAR ) :

In topologia stea , calculatoarele sunt sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta componenta centrala , numita concentrator ( hub ) .Semnalele sunt transmise de la calculatorul emitator , prin intermediul concentratorului , la toate calculatoarele din retea . Aceasta topologie isi are originea in perioada de inceput a informaticii ,cand toate calculatoarele dintr-o institutie erau conectate la un calculator central (mainframe) Daca un calculator , sau cablu care il conecteaza la concentrator se defecteaza numai calculatorul respectiv este in imposibilitate de a transmite sau receptiona date in retea , restul retelei r etelei va continua sa functioneze normal . Daca insa se defecteaza concentratorul , cade intrega retea . Majoritatea concentratoarelor concentratoarelor sunt active , in sensul ca regenereaza si transmit semnale , la fel ca receptoarele . Pentru ca intre 8 si 12 porturi pentru conectarea calculatoarelor calculatoarelor din retea , concentratoarele se mai numesc repetoare multiport. Pentru a functiona ,concentratoarele active trebuie alimentate cu energie electrica . Anumite tipuri de concentratoare sunt pasive , de exemplu panourile de cablare sau blocurile de conectare.Ele actioneaza actioneaza doar ca puncte de conectare , fara sa amplifice sau sa regenereze semnalul , care







Topologia inel ( RING ) :

Topolgia inel conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla . Nu exista capete libere. Semnalul parcurge bucla intr-o singura directie , trecand pe la fiecare calculator .Spre deosebire de topologia magistrala , care este pasiva , aici fiecare calculator actioneaza ca un repetor , amplificand semnalul si transmitandu-l la calculatorul urmator. Deoarece semnalul traverseaza fiecare calculator defectarea unuia dintre ele afecteaza intreaga retea.Una dintre metodele de transmitere a datelor intr-o retea cu topologie inel este trnsferul jetonului . Jetonul este transferat de la un calculator la altul , pana cand ajunge la un calculator care are date de transmis. Calculatorul emitator modifica jetonul , adauga datelor o adresa electronica si transmite jetonul mai departe. Datele trec de la un calculator la altul , pana ajung la calculatorul a carui adresa corespunde corespunde cu cea a datelor transmise. Calculatorul Calculatorul receptor returneaza un mesaj mesaj catre calculatorul emitator , notificand faprul ca datele au fost receptionate . Dupa verificare , calculatorul emitator genereaza un nou jeton , pe care il lanseaza in retea . Aceasta metoda pare lenta , insa in realitate jetonul circula cu o viteza apropiata de cea a luminii . Un jeton poate inconjura un inel cu diametrul de 200 m de aproximativ 10000 de ori pe secunda . In prezent , majoritatea topologiilor sunt combinatii de magistrala , stea si inel . In cadrul topologiei magistrala – stea , exista mai multe retele cu topologie stea , conectate conectate prin intermediul unor trunchiuri lineare de tip magistrala.Daca un calculator se defecteaza , acest lucru nu va afecta restul retelei , celelalte calculatoare vor putea sa comunice in continuare . Daca se defecteaza un concentrator , toate calculatoarele conectate la concentratorul respectiv vor fi incapabile sa mai comunice. Topologia inel – stea , numita si inel cablat in stea , este asemanatoare cu topologia magistrala – stea . Ambele includ un concentrator , care contine de fapt inelul , respectiv magistrala . Concentratoarele din topologia inel-stea sunt conectate prin concentratorul principal intr-o topologie stea .

Intocmit







Placă de reţea De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare la: Navigare,, căutare Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! dumneavoastră!

Placă de reţea Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

O placă de reţea , numită şi adapter de reţea sau placă cu interfaţă de reţea, este o piesă electronică proiectată petru a permite calculatoarelor să se conecteze la o reţea de calculatoare. Termenul Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card ( NIC). NIC). Placa este de obicei opţională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele reţelei. Reţeaua permite utilizatorilor de a crea conexiuni cu alţi Producători cunoscuţi utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, fi zic, sau printr-o Realtec Semiconductor tehnologie radio fără fir de tip wireless. Intel Fiecare placă de reţea poartă un identificator unic propriu, care îi permite Novell să fie adresată şi regăsită chiar în reţelele de întindere globală maximă. • •

•

3.1.1 Cartela de retea

NIC nu are un simbol standardizat pe care sa îl putem folosi atunci cînd discutam despre retele. Dar chiar si în aceasta situatie, cînd pe o diagrama care prezinta topologia unei retele vedeti un punct, atunci proiectantul a vrut sa descrie o NIC sau o interfata ce actioneaza ca parte a unei NIC. Fizic, cartela de retea este o placa cu circuite imprimate, placa ce se monteaza într-un slot de extensie de pe placa de baza. În cazul lap-top-urilor cartela de retea se numeste PCMCIA card sau mai nou PC card. Cartelele de retea sînt considerate dispozitive de nivel 2, deoarece fiecare din cartelele produse în lume are un cod unic, numit Media Acces Control (MAC) adress. Prin intermediul lor, calculatorul controleaza accesul la mediul fizic de transmisie a datelor. 16 Uneori, cartelele de retea sînt dotate cu dispozitiv numit transceiver(trasnmiter/receiver), dispozitiv care converteste un anumit tip de semnal electr ic în alt tip sau chiar în semnal optic. În acest caz, transceiver -ul este considerat un dispozitiv de nivel 1 deoarece menirea sa este de a converti bitii dintr-o forma în alta, neavind nimic de a face cu informatiile necesare celorlalte protocoale.

REŢELE DE CALCULA CA LCULATOARE TOARE

CONECTAREA CALCULATORULUI CALCULATORULUI ~N RE}EAUA LOCAL|







~n prea preala labi bil, l, este este recom ecoman anda dabi bill s\ se cuno cunoas asc\ c\ cunoa cunoasc sc\\ resur resurse sele le gene genera rale le ale ale sistemului. Aplica]ia 1. Deduce]i caracteristicile generale ale PC-ului (procesor, HDD, memorie RAM, frecven]\ de lucru, sistem de operare).

1. INSTALAREA PL|CII DE RE}EA Pentru ca un calculator s\ poat\ fi conectat `ntr-o re]ea, este necesar un echipament de comunica]ie cu re]eaua. ~n func]ie de tipul re]elei locale la care se va realiza conexiunea, se alege placa de re]ea corespunz\toare standardului (Ethernet, Fast Ethernet, Token Ring etc). Placa de re]ea se conecteaz\ la portul fizic specificat `n documenta]ie (ISA, PCI, USB etc). Aplica]ia 2. Se inst instal alea eaz\ z\ o plac plac\\ de re]e re]ea a 10/1 10/100 00 Fast ast Ethe Ethern rnet et pe un po port rt (de (de exemplu, PCI) al calculatorului.

2. INSTALAREA DRIVERULUI AFERENT NIC Pentru controlul prin software al NIC este necesar\ instalarea unui driver, fie cel dat de firma produc\toare, de pe disketa sau CD-ul care `nso]e[te cartela, fie unul compatibil din arhivele sistemului de operare (de exemplu, Windows). Este posibil ca sistemul s\ recunoasc\ apari]ia unei noi componente hardware (PnP) [i s\ caute automat driverul cel mai potrivit. 7 Îndrumar de laborator .









Pentru entru func]i func]ionar onarea ea optim\ optim\ a sistemu sistemului lui este este recom recomand andat\ at\ instal instalar area ea unor driver drivere e `mbun\t\]ite (up-date). Aplica]ia 3. Se observ observ\\ dac\ dac\ sis sistem temul ul recun recunoa[ oa[te te autom automat at placa placa de re]ea re]ea.. ~n caz contrar, se instaleaz\ driverul aferent acesteia. Se determin\ caracteristicile noii componente hardware.

3. CONECTAREA FIZIC| LA LAN Presupun=nd c\ `nc\perea este deja cablat\, adic\ exist\ un cablu de leg\tur\ spre LAN cu conector adecvat (de exemplu, RJ45), se conecteaz\ PC-ul `n re]ea. Aplica]ia 4. Se intr introd oduc uce e co cone nect ctor orul ul RJ45 RJ45 `n po port rtul ul pl\c pl\cii ii de re]e re]ea a [i se veri verific fic\\ aprinderea LED-ului de control al leg\turii PC-ului cu re]eaua.

4. CONFIGURAREA PL|CII DE RE}EA Configurarea PC-ului pentru realizarea conexiunii software `n LAN implic\: - alegerea protocolului de comunica]ie (ex. TCP/IP); - alocarea unei adrese IP pl\cii de re]ea; - stabilirea numelui hostului, a domeniului [i a serverului. Aplica]ia 5. ~n meniul Control Panel/Network, se introduc: - numele sta]iei; - numele domeniului Internet; - tipul de client `n re]ea; - numele protocolului de re]ea Stabili]i `n submeniul Propriet\]i al protocolului de re]ea urm\toarele: - adresa IP a sta]iei; cum se atribuie ? - masca de re]ea; - default gateway; - adresa serverului DNS (op]iunea DNS activat\); - adresa serverului WINS (dac\ op]iunea WINS este activ\). 8 REŢELE DE CALCULATOARE

Placa de reţea

Placa de reţea este un circuit electronic ce permite comunicarea între calculator şi reţea. Se montează, de obicei, într-un slot de pe placa de bază a calculatorului şi furnizează interfaţa de conexiune cu reţeaua. Tipul plăcii de reţea trebuie să corespundă cu mediul şi protocolul folosite în reţea. Placa de reţea comunică cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu calculatorul







Se verific\ leg\tura cu re]eaua (vezi Network Neighbourhood ). Suplimentar, se ruleaz\ Winipcfg.exe sau Ipconfig.exe din DOS Command Prompt [i se verific\ Conntro trol Pane Panell / Syst System em / De Devvice ice Mana Manage ger r , deduc set\ set\ri rile le f\cu f\cute te.. ~n subme submeni niul ul Co deduce] e]ii caracteristicile adaptorului de re]ea ( Network Adapter ). ). Nota]i informa]iile de mai sus `n Tabelul Tabelul 1. Tabel Tabel 1. Configurarea sta]iei pentru conectarea la re]ea Numele staţiei

Numele domeniului Tipul clientului de reţea Tipul plăcii de reţea Producător NIC Driver NIC (versiune, dată, fişier) Protocoale de reţea Alte componente de reţea Adresa IP a staţiei Mască de reţea Adresa MAC a plăcii de reţea Default Gateway Server DHCP Server DNS (activ/inactiv; adres\ IP) Server WINS (activ/inactiv; adres\ IP ) Laborator 2

1. Dispozitive aflate în reţea (continuare) 1.1. Placa de reţea

Placa de reţea1 reprezintă dispozitivul care permite transmiterea de informaţie spre şi dinspre o reţea locală. Ea este o placă pe care se află circuite integrate; se instalează pe placa de bază a calculatorului, folosind un slot de extensie (pentru arhitecturile actuale, slot PCI 2, ISA3 sau CNR 4). Exemplu: placă Ethernet (cele mai răspândite), placă TokenRing TokenRing sau FDDI 5 (pentru reţea pe cablu optic), în funcţie de topologia fizică a reţelei. Placa de reţea comunică cu reţeaua în mod serial (biţii se transmit unul câte unul), iar cu calculatorul în mod paralel (mai mulţi biţi simultan). Pentru funcţionarea fiecărei plăci este nevoie de asignarea unui IRQ6, prin intermediul intermediul căruia căruia un periferic periferic poate informa informa UCP de apariţia apariţia unui eveniment. eveniment. Pentru Pentru comunicar comunicaree este necesară şi asignarea unei adrese de I/O - o locaţie de memorie folosită pentru transferul de informaţie spre/dinspre placa de reţea. Alegerea unei plăci de reţea este o decizie care se bazează pe trei aspecte: 1. tipul de reţea la care se va face conexiunea (Ethernet, TokenRing, TokenRing, FDDI)







Figura 1. Placă de reţea

Pentru calculatoarele portabile se foloseşte un slot de extensie numit PCMCIA; funcţional, ele sunt echivalente cu sloturile ISA/PCI din sistemele desktop. La aceste sloturi se ataşează plăci de reţea de dimensiunea unor cărţi de credit. De asemenea proliferează dispozitive care permit conectarea fără fir la reţele. Placa de reţea este un dispozitiv aflat la nivelul 2 al modelului OSI (legătură de date), deoarece fiecare are ataşată o adresă unică – adresă MAC (Media Access Control). Adresa de MAC are 48 de biţi lungime: primii 24 de biţi corespund producătorului plăcii de reţea, restul de 24 sunt asignaţi de către producător pentru fiecare placă produsă. Această adresă este folosită pentru semnalarea sursei şi a destinaţiei unui mesaj într-o reţea (pe lângă adresa IP). O placă de reţea recepţionează toate frame-urile care se transmit pe reţea (cu condiţia să nu se facă filtrare prin switch sau bridge); prin compararea adresei destinaţie cu propria adresă, poate să decidă luarea în considerare a frame-ului (şi trecerea lui la nivel superior) sau ignorare (în cazul în care nu i se adresează). Mai trebuie spus că un astfel de dispozitiv poate fi setat in mod “de promiscuitate”, astfel încât să ia în considerare (să transmită nivelelor superioare) şi a frame-urilor care nu îi sunt adresate. 1.2. Transceiver

În unele cazuri, tipul de conector de care prezent pe o interfaţă este diferit de tipul conector cerut pentru mediul folosit. De exemplu, un router are un conector de tip AUI (Attachement Unit Interface), dar cabl cablur uril ilee folo folosi site te sunt sunt UTP UTP. În aces acestt caz caz este este nece necesa sară ră folo folosi sire reaa unui unui aşaaşa-nu numi mitt transceiver (transmiter/receiver), care transformă semnalul într-unul care poate fi folosit pe cablul UTP. Un transceiver poate fi folosit atât pentru transformarea tipului de interfaţă, cât şi pentru transformarea tipului de semnal (de exemplu converteşte din semnal de tip optic în semnal electric). De obicei transformă o interfaţă AUI către una RJ-45, coaxial sau de fibră optică. Pe o reţea 10BASE5 (cablu coaxial gros) se foloseşte un cablu scurt care să conecteze AUI de un transceiver de pe cablul principal. Page 3







Figura 2 Transceiver AUI - RJ45

1.3. Repetor

Pentru orice mediu de transmisie este valabil faptul că puterea unui semnal trimis se atenuează o dată cu distanţa parcursă. De exemplu, pentru cablul UTP Cat 5 distanţa maximă admisă este de 100m, dincolo de această lungime nu se mai garantează funcţionarea corectă. Pentru a permite includerea calculatoarelor aflate la distanţe mai mari este necesară folosirea unui dispozitiv care să refacă semnalul. Este în mod evident o componentă activă a reţelei (consumă curent electric pentru a putea reface semnalul). Într-o reţea Ethernet 10BASE-T cu lăţimea de bandă de 10Mbps, se aplică aşa- numita regulă “5-4-3-2-1”: se pot folosi maxim cinci segmente continue de cablu, interconectate prin patru repetoare, maxim trei dintre aceste segmente putând fi populate cu calculatoare, două segmente fiind libere; ca rezultat se obţine un singur domeniu de coliziune (vezi mai jos). Motivul pentru care nu este indicată încălcarea acestor indicaţii este simplu: peste aceste dimensiuni apare fenomenul de “coliziune întârziată”, atunci când o coliziune este semnalată după transmiterea primilor 64 de biţi; în acest caz placa de reţea nu va mai retransmite cadrul distrus de coliziune. 1.4. Hub

Hub-ul este un repetor multiport: semnalul recepţionat pe unul din porturi este refăcut şi transmis pe toate celelate porturi, fără discernământ. Dacă două calculatoare se decid să transmită în acelaşi timp, va apărea o coliziune în interiorul lui şi datele respective vor fi corupte; acest fapt va fi resimţit de către toate dispozitivele conectate la hub. Întrucât are de a face doar cu componenta fizică a semnalului, este un dispozitiv de nivel 1 (fizic). Hub-urile sunt de 3 feluri: • Pasive: servec ca puncte de realizare a unei conexiuni. Nu îmbunătăţesc sau schimbă semnalul în nici un fel. Nu necesită energie electrică pentru alimentare. • Active – necesită alimentare externă pentru a reface semnalul (au funcţia de amplificator). • Inteligente – hub-uri active care include un microprocesor cu abilităţi de diagnoză. Utile în situaţii în care apar probleme. Page 4







Figura 3 Hub

1.5. Bridge7

Bridge-ul are două porturi prin care se conectează la două cabluri de reţea. Diferenţa între un bridge şi un repetor este că el ajunge să îşi construiască în timp o tabelă de rutare cu adresele MAC ale dispozitivelor aflate în reţea, precum şi cu porturile corespunzătoare. Un bridge operează după următoarea politică, atunci când primeşte un pachet: • Dacă destinaţia se află de aceeaşi parte cu sursa, atunci nu va transmite mai departe frame-ul, acţiune numită filtrare • Dacă destinaţia se află în alt segment decât sursa, atunci va lăsa pachetul să treacă – înaintarea frame-ului. • Dacă nu se află în nici una din situaţiile de mai sus, atunci va transmite mai departe pachetul – flooding.

Pentru a putea înţelege utilitatea bridge-urilor în raport cu hub-urile, introducem conceptul de domeniu de coliziune . Un domeniu de coliziune apare atunci când mai multe dispozitive împart acelaşi mediu de transmisie. Un repetor sau un hub măresc domeniile de coliziune, deoarece ele retransmit semnalul produs de un dispozitiv. În cazul în care un domeniu de coliziune este prea mare (conţine prea multe dispozitive ataşate) comunicarea se îngreuneză. Mărirea numărului de domenii de coliziune se numeşte segmentare şi se poate realiza prin intermediul unui bridge sau switch. Acestea realizează filtrarea traficului, astfel încât calculatoarele aflate într-un domeniu de coliziune să poată comunica între ele nestânjenite de activitatea de pe alte domenii de coliziune. Una din abilităţile pe care trebuie să le deprindă un adminstrator de reţea este determinarea domeniilor de coliziune şi micşorarea dimensiunilor lor. Un bridge va afla (după o anumită perioadă, după ce mai multe pachete de la calculatoarele de pe reţea ajung la el) în care parte se află un dispozitiv de reţea. În urma acestei învăţări, un mesaj transmis în reţea de către un dispozitiv către un alt dispozitiv aflat de aceeaşi parte a bridge-ului nu este transmis mai departe în momentul în care ajunge la bridge, întrucât pe baza tabelei interne acesta determină că o transmitere mai departe este inutilă. Ca atare, traficul se reduce substanţial. S-a ajuns astfel la o segmentare a reţelei, obţinându-se două segmente de reţea. Comunicaţia de pe fiecare segment nu afectează celălalt segment. Trebuie menţionat faptul că un mesaj de tip broadcast (mesaj adresat tuturor dispozitivelor de pe reţea) este totuşi totuşi transmis transmis mai departe. departe. În cazul cazul în care acest mesaj este trimis în mod repetat, repetat, bridge-ul bridge-ul este ineficient ineficient (pachetul se transmite pe toate segmentele de reţea); acest fenomen este numit broadcast storm şi duce la gâtuirea reţelei. 7

Tradus: punte, dar mai rar folosit Page 5









Are nevoie de energie pentru a putea funcţiona (este o componentă activă); deoarece se foloseşte de adresele MAC, este un dispozitiv de nivel 2. Este din ce în ce mai rar folosit, în favoarea switch-ului. Figura 4 Segmentarea indusă de un bridge

1.6. Switch8

Switch-ul este un bridge multiport. Este mai eficient decât un bridge, permite desfăşurarea de conversaţii între perechi de calculatoare folosind aproape întreaga capacitate a lăţimii de bandă. De asemenea el trimite mesajele de tip broadcast pe toate porturile, motiv pentru care este ineficient în cazul în care se transmit în mod masiv mesaje de broadcast (broadcast storm). Este un dispozitiv activ de nivel 2. De remarcat că un switch combină cele mai bune calităţi ale unui hub şi ale unui bridge: concentrarea (structura multiport) şi filtrarea. De cele mai multe ori, un switch conţine memorie utilizată pentru stocarea frame-urilor sosite, în cazul în care pe aceleaşi porturi se doreşte transmiterea mai multor frame-uri. Dacă coada se umple, atunci frame-urile care sosesc în continuare vor fi pierdute. Coada de aşteptare poate sa fie: • globală (pentru toate porturile de pe switch), caz destul de ineficient, deoarece dacă în coadă avem un frame pentru portul 1 şi unul pentru portul 2, transmiterea lor se va face în ordinea 1, 2, când de fapt acest lucru s-ar putea face în paralel • asociată fiecărui port, caz în care nu apar întîrzieri de transmitere datorate activităţii pe alte porturi. 8

Tradus: comutator, dar mai rar folosit Page 6







Figura 5 Cisco 2900 Series Switch Figura 6 Segmentare indusă de un bridge Figura 7 Comunicarea pe perechi ca rezultat al folosirii unui switch, comparată cu utilizarea unui hub. Page 7







1.7. Router

Un router este un sistem de calcul care are ca scop legarea unor reţele între ele. Rutarea se face pe baza adreselor de tip IP, motiv pentru care el se află la nivelul 3 (network - reţea) al modelului OSI. Pentru a putea trimite eficient un pachet de date către destinaţie, este nevoie să cunoască “topologia” reţelei de comunicaţie. Acest lucru este realizat prin intermediul protocoalelor de rutare (routing protocol – a nu se confunda cu routed protocols=protocoalele rutabile=protocoale prin intermediul cărora comunicaţia se poate face mai departe de o reţea locală). Routerele schimbă permanent între ele informaţii despre topologia reţelei. Sunt dispozitive care dispun de sistem de operare propriu, prin intermediul căruia pot fi configurate; dispun de algoritmi prin care se ajunge la construirea unei tabele de rutare în memoria me moria internă. Figura 8. Router - interfeţe

2. Cablarea LAN-ului

Fiecare mediu de reţea are propriile avantaje şi dezavantaje. Comparaţiile între diferitele variante iau în calcul: distanţa maximă pentru care nu este nevoie de folosirea unui repetor, costul, uşurinţa de instalare, susceptibilitatea la inteferenţe. În cele ce urmează ne vom referi la Ethernet, cea mai utilizată tehnologie de LAN, precizată de specificaţiile IEEE 802.3. Menţionăm că aceste specificaţii sunt au suferit diferite extinderi: 802.3u (Fast Ethernet = 100Mbps), 802.3z (Gigabit Ethernet over Fiber = 1000 Mbps pe fibra f ibra optică), 802.3ab (Gigabit Ethernet over UTP = 1000 Mbps pe cablu UTP). La ora actuală sunt folosite pe larg topologiile Ethernet, Fast Ethernet pentru end-useri, pe când Gigabit Ethernet se foloseşte pentru a efectua comunicarea între servere. Standardele sunt seturi de reguli sau proceduri care sunt s unt fie larg folosite, fie oficial o ficial specificate şi care servesc servesc ca model model de referinţă. referinţă. Aceste Aceste standarde standarde sunt date de către organizaţii organizaţii şi comisii comisii guvername guvernamentale ntale.. În 9 10 11 domeniul reţelelor de calculatoare, următoarele grupuri au stabilit standarde: IEEE , UL , EIA , TIA12. Ultimele două 9

Institute of Electrical and Electronics Engineers Underwriters Laboratories 11 Electronic Industries Alliance 12 Telecommunications Telecommunications Industry Industr y Association Page 8 10







organizaţii unite au un impact mare asupra domeniului. Pe lângă aceste standarde, se aplică şi cele locale referitoare la construcţii, siguranţă, prevenirea incendiilor. Dintre toate organizaţiile menţionate, la ora actuală EIA/TIA are cel mai puternic impact asupra standardelor mediului de reţea pentru (Fast) Ethernet, prin standardul EIA/TIA 568. Tabelul de mai jos conţine detaliile pentru diferite di ferite implementări Ethernet: Medi Mediuu Lung Lungim imee maxi maximă mă Topologie Conector cablu continuu 10BAS 10BASE2 E2 Cablu Cablu coaxia coaxiall 185m Magistrală BNC subţire de 50 de ohmi 10BAS 10BASE5 E5 Cablu Cablu coaxia coaxiall 500m Magistrală AUI gros de 50 de (Attachement ohmi Unit Interface) 10BASE-T EIA/TIA cat 100m Stea RJ-45 3,4,5 UTP (2 perechi) 100BA 100BASESE-TX TX EIA/TI EIA/TIA A cat 5 100m Stea RJ-45 UTP, 2 perechi 100BASE-FX 62.5/125 μ fibră 400m Stea ST sau SC multimode 1000BASE-CX STP 25m Stea RJ-45 1000BASE-T 1000BASE-T EIA/TIA EIA/TIA cat. 5 100m Stea RJ-45 UTP, 4 perechi 1000BASE-S 1000BASE-SX X 62.5/50 62.5/50 μ fibra 275m pt 62.5μ Stea SC multimode 550m pt 50μ 1000BASE-LX 62.5/50 μ 440m 62.5μ Stea SC mult multim imod od sau sau 550m 50μ 9μ single mode 3-10 Km single mode

placa retea

Recommend Documents