5. MANAGEMENTUL PORTOFOLIULUI DE VALORI MOBILIARE 5.1 Constituirea unui potofoliu. Analiza tehnica si analiza fundamentala Portofoliul de valori mobiliare poate fi definit ca fiind totalitatea activelor financiare nebancare pe care le poseda un investitor si se concretizeaza in titlurile financiare negociabile pe pietele bursiere: actiuni si obligatiuni, dar si derivate financiare precum contractele futures sau contractele pe optiuni. Managementul portofolilui de titluri financiare este o activitate foarte importanta deoarece o strucutura potrivita si o buna administare sunt acei factori care conduc la performantele cele mai bune pentru investitia respectiva. Managementul protofoliului este recomandat sa fie facut de catre brokeri sau de catre consultanti de plasament, insa chiar si nespeciliastii pot sa-si administreze cu succes propriile portofolii daca urmaresc cateva tehnici si principii de baza pe care le vom prezenta mai jos. Primul pas in constituirea unui portofoliu este alegerea potrivita a titlurilor in care dorim sa investim precum si a momentului de intrare pe piata (a momentului de cumparare). In acest sens, se va incerca prevederea evolutie viitoare a titlurilor si a trendului pietei bursiere. Acest lucru se face pe baza a doua tipuri de analize operationale a valorilor mobiliare care sunt vizate: analiza tehnica si analiza fundamentala. Analiza tehnica sau chartista consta in studierea evolutiei trecute a valorilor mobiliare si pe
baza acesteia se incearca a se prevedea evolutia viitoare a acestora. Se mai numeste si analiza grafica deoarece instrumentele principale cu care se lucreza sunt graficele si diferite statistici privind istoricul cursului valorii mobiliare studiate. Se considera de catre sustinatorii acestei metode de analiza ca exista in trecut suficiente informatii pentru a se putea estima evolutia viitoare a cursului valorilor mobiliare. Studiul graficelor releva momentele potrivite pentru cumparare si vanzare, mai precis indica acele "puncte de intoarcere" in evolutia unei actiuni foarte interesante si utile pentru cel care urmareste acele titluri. Prin analiza tehnica se urmaresc in principal trei obiective [31] : a) Proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului, utilizandu-se in acest sens regresia liniara; b) Cercetarea si urmarirea miscarilor cicilice cicilice ale pietei; se pleaca de la la ideea ideea ca orice titlu care se afla in crestere va ajunge sa si scada; c) Urmarirea tendintei actuale pentru a se stabili cand o variatie variatie de pret va va indica un punct de intoarcere. In scopul realizarii acestor obiective se utilizeaza o varietate de grafice, diagrame si alte figuri "chartiste": grafice cu bare, grafice in zig-zag "M", grafice in zig-zag "W", conformatia "capumeri", conformatia "tendinte si tunele" graficul prin metoda punctelor si crucilor (0 siX), graficul prin candlesticks (graficul lumanare) etc.
Spre deosebire de adeptii analizei fundamentale, chartistii elimina cauzele si analizeaza doar efectul acestora in evolutia preturilor. Sa vedem in continuare ce propune analiza fundamentala.
Analiza fundamentala consta in studierea situatiilor financiare si a conjuncturii economice,
scopul fiind estimarea cat mai exacta pe baza acestor informatii financiare a cursului si a riscurilor valorilor mobiliare. In mod concret analiza fundamentala se refera la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei emitente. Acesti indicatori economicofinanciari sunt calculati pe baza informatiilor oferite de situatiile financiar-contabile ale firmei: bilantul contabil, contul de profit si pierderi etc. In plus trebuie avut in vedere in calcul unora dintre acesti indicatori si pretul de piata al valorii mobiliare respective care reflecta interesul investitorilor pentru titlul respectiv si este format prin confruntarea cererii cu oferta. Se calculeaza pe baza acestor situatii financiare un curs teoretic al valorilor mobiliare (se mai numeste si valoarea contabila) si se compara cu valoare de piata. Din aceasta comparatie rezulta daca respectivele valori mobiliare sunt supraevaluate sau subevaluate, acest lucru fiind un prim semn pentru investitor in adoptarea deciziei potrivite. In urmatoarea etapa se elaboreaza o serie de previziuni privind cash-flow-urile viitoare si divindendele sperate. In sfarsit, aceste rezulate obtinute se coreleaza cu efectele pe care mediul economic, politic national si international le are asupra firmei analizate (sau asupra ramurii din care face parte) precum si cu modul cum se comporta aceasta in diferite faze ale ciclului de afaceri. Analiza fundamentala implica în primul rand analiza situatiei financiare a societatii emitente, dar ia în calcul si alte aspecte importante: . domeniul de activitate din care face parte societatea analizata; . ciclicitatea afacerii sau activitatii societatii; . analiza calitativa a produselor si a pietei de desfacere; . determinarea factorilor de risc care sunt implicati in operarea curenta (de afacere, de mediu, inflationist, politic etc.); . calitatea managementului societatii analizate; . structura actionariatului societatii analizate; . strategia stabilita pentru viitor; . care sunt punctele tari si punctele slabe ale societatii? . daca societatea este solida, care este secretul succesului ei? In caz contrar, care este cauza rezultatelor sale slabe? In analiza fundamentala exista doua tipuri de abordari: "top-bottom" si "bottom-top" [32] . Primul tip de analiza incepe studierea de la nivel macroecomic, se continua cu domeniul de activitate in care se inscrie activitatea firmei studiate si se incheie cu analiza detaliata a firmei propriu-zise. In cazul analizei de tip "bottom-top" analiza fundamentala a societatii se desfasoara asemantor, dar in sens invers.
Cel mai important loc in cadrul analizei fundamentale il ocupa analiza financiara care isi propune sa determine performantele financiare ale firmei, punctele forte si punctele slabe ale managementului financiar. Analiza financiara vizeaza cu precadere urmatoarele : 1. Analiza echilibrului financiar (Fondul de Rulment Net, Necesarul de Fond de Rulment Net, Trezoreria Neta); 2. Analiza marjelor de rentabilitate (Valoarea adaugata, Profitul din exploatare, Profitul Net); 3. Diagnosticul financiar : . Diagnosticul Rentabilitatii (economice si financiare); . Diagnosticul Riscului (de exploatare, financiar, de faliment) 4. Analiza cash-flow-ului. Este dificil a spune care din cele doua tipuri de analiza (tehnica sau fundamentala) este mai buna, deoarece fiecare are punctele sale forte si de asemenea ambele au neajunsuri. Este la latitudinea fiecarui analist sau broker sa aleaga una sau cealalta metoda, insa consideram ca cel mai potrivit este folosirea ambelor tipuri de analiza in vederea constituirii si gestionarii unui portofoliu de titluri de valoare deoarece acestea se completeaza reciproc. 5.2 Indicatorii managementului portofoliului de valori mobiliare Cel mai important si cel mai urmarit indicator de catre orice investitor este rentabilitatea portofoliului. Pentru calcularea acestuia vom determina mai intai rentabilitatea unei singure valori mobiliare. Calculul rentabilitatii unui titlu tine cont in primul rand de cele doua tipuri de castig pe care le poate aduce o valoare mobilara: dividendul si plus valuta (castigul de capital). Dividendul este acea parte din profitul net care se distribuie actionarilor. Dividendul depinde de marimea profitului si de hotararea Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) care decide ce parte din profit va fi reinvestita si ce parte va fi distribuita actionarilor sub forma de dividend. Plus valuta este in fapt castigul de capital pe care investitorul l-ar putea obtine in cazul in care ar vinde actiunile sale. Concret plus valuta este reprezentata de diferenta pozitiva intre cursul actiunii la momentul "t" (momentul achizitionarii spre exemplu) si cel de la momentul "t-1" (momentul vanzarii). Rentabilitatea se exprima ca raport intre castig pe de o parte si investitie pe de alta parte. Castigul in cazul nostru este reprezentat de dividendul sperat (care are un nivel fix) si plus valuta (care insa variaza de la o zi la alta). Investitia este reprezentata de costul la care s-ar fi cumparat actiunea la momentul "t-1" (cursul actiunii la cel moment). Avand in vedere aceste lucruri rentabilitatea unui titlu la un anumit moment dat este data de raportul intre dividendul sperat la cere se adauga plus valuta si cursul actiunii la momentul "t-1", conform formulei:
Rentabilitatea portofoliului se determina ca medie ponderata a rentabilitatilor tuturor titlurilor din portofoliu conform formulei:
Pe langa rentabilitate celalalt factor la fel de important care trebuie avut in vedere in ceea ce priveste managemntul portofoliului de titluri financiare este riscul. Este cunoscut ca exista o corelatie stransa intre cei doi factori si teoriile [33] privind un portofoliu eficient arata ca prin combinarea diferitelor actiuni intr-un portofoliu se poate obtine o multitudine finita de situatii care sa satisfaca un anumit obiectiv al investitorului: . .
fie la o rentabilitate dorita sa minimizeze riscul; fie la un nivel acceptabil al riscului sa maximizeze rentabilitatea.
Riscul in cazul valorilor mobiliare este reprezentat de evolutia in sensul nedorit a cursului acestora. In fapt este vorba de o abatere care ar putea avea loc de la evolutia medie a cursului la bursa. Aceasta abatere se masoara in functie de variatia ratei rentabilitatii titlului din fiecare zi fata de o rentabilitate medie. Astfel riscul unui titlu este reprezentat de abaterea media patratica pentru valoarea mobiliara respectiva conform formulei:
Unde: sit = abaterea medie patratica (riscul) pentru titlul i; Mr = rata medie a rentabilitatii pe intervalul considerat; f ti = ponderera volumului de titluri negociete în fiecare zi din intervalul considerat în volumul total al negcierilor pe întregul interval, pentru titlul i; Abaterea medie patratica are o valoare subunitara, si cu cat este mai apropiata de 1 cu atat mai mare este riscul si invers. Am vazut cum se determina riscul pentru un anumit titlu. Se stie ca riscul portofoliului este mai mic decat al titlului cu cel mai scazut risc din componenta sa. Matematic riscul portofoliului se determina ca produs al riscurilor individuale ale tuturor valorilor mobiliare care il compun, dupa formula:
Riscul unei actiuni sau al unui portofoliu de actiuni se mai masoara si prin compararea evolutiei pretului acestora cu evolutia intregii piete bursiere. Indicatorul care exprima aceasta relatie este factorul beta care arata riscul detinerii unei actiuni individuale fata de piata bursiera in ansanblul ei. Evolutia pietei bursiere se reflecta cel mai bine prin indicele bursei. Indicii bursieri se determina pe baza evolutiei cursurilor unui numar de actiuni reprezentative de pe o piata bursiera, a unor actiuni din aceeasi ramura sau chiar a tuturor actiunilor de pe o piata. Calcularea indicilor se face in fiecare zi de bursa prin inmultirea cursurilor actiunilor care il compun cu volumul tranzactionat din fiecare si se raporteaza la acelasi fel de produs insa dintrun moment anterior stabilit ca moment de referinta. Daca actiunile nu au pondere egale in cosul care sta la baza calcularii indicelui, atunci in calcularea valorii indicelui se va tine cont si de acest lucru. Cei mai cunoscuti indici bursieri sunt Dow-Jones (Bursa din New-York), Dax (Bursa din Frankfurt), Nikkei (Bursa din Tokyo), CAC 40 (Bursa din Paris), FTSE (Bursa din Londra). In Romania avem indicele BET (cuprinde cele mai reprezentative 10 societati de la BVB), BETC (cuprinde toate actiunile de la BVB), BET-FI (cuprinde actiunile SIF-urilor) etc. Asa dupa cum se observa indicii bursieri se calculeaza practic tot pe baza unor portofolii de actiuni si reflecta evolutia acestora, insa este vorba de niste portofolii mari si mai ales reprezentative pentru pietele respective. Factorul beta sau coeficientul de volatilitate (cum mai este cunoscut) reflecta influenta pe care volatilitatea pietei bursiere o are asupra volatilitatii fiecarei actiuni in parte sau chiar asupra unui portofoliu. Aceasta influenta reprezinta in fapt riscul sistematic (vom reveni asupra lui mai incolo in paragrafele destinate managementului riscului). Factorul beta se determina statistic ca un coeficient de corelatie egal cu covarianta pretului unei valori mobiliare cu piata (indicele) impartita la variatia pietei. Valorile coeficientului beta pentru cele mai multe actiuni sunt gata calculate de institutii specializate. Factorul beta este deosebit de important deoarece poate indica evolutia unei valori mobiliare sau a unui portofoliu in functie de evolutia pietei bursiere respective. Daca o actiune sau un portofoliu are un beta egal cu unu atunci aceasta este perfect corelata si evolueza in acelasi sens si cu aceeasi amplitudine cu piata: daca indicele bursier creste si cursul actiunii noastre va creste si invers. Daca coeficientul beta este egal cu minus unu atunci actiunea sau portofoliul respectiv este perfect negativ corelata, adica evolueaza in totala opozitie cu piata: scade cand aceasta creste si creste cand aceasta scade.
Un coeficient beta egal cu zero inseamna ca actiunile sau portofoliul respectiv nu variaza o data cu piata ci raman constante.In aceasta situatie, in cazul unui portofoliu, coeficientii beta ai actiunilor care il compun se anuleaza reciproc. Un coeficient beta mult mai mare decat unu indica o puternica volatilitate a actiunii sau a portofoliului, variatia pietei intr-un sens sau in altul amplificand evolutia cursului acestora. Aceste actiuni sau portofolii puternic volatile sunt foarte profitabile in conditiile in care piata bursiera creste, deaorece acestea vor aduce castiguri insemnate. In constituirea unui portofoliu de valori mobiliare prin diferite combinatii de valori mobiliare putem obtine un coeficient beta potrivit cu gradul nostru de toleranta la risc. Un coeficient beta mai mare inseama un risc mai mare dar si castiguri mai mari, iar un coeficient beta apropiat de zero sau chiar zero inseamna actiuni foarte putin riscante (sau fara risc chiar la beta egal cu zero) deoarece sunt putin volatile dar si castigurile pe care le pot aduce sunt mici. 5.3 Principii de management ale portofoliului Cateva principii de management ale portofoliului au fost deja trecute in revista in paragraful dedicat plasamentelor simple 4.2. In continuarea le vom completa pe cele prezentate inainte si vom mai adauga cateva succint: "Nimic
nu este sigur "
Acest principiu se refera la aparitia unor situatii neprevazute care vor influenaa in mod negativ evolutia unor titluri aflate în portofoliu, spre exemplu: . persoana cheie din serviciul de marketing este angajata de concurenta; . un nou produs înregistreaz un esec usturator; . ratele dobanzii cresc neasteptat, ceea ce determina o scadere a pretului actiunilor si obligatiunilor bancare. Acest principiu indeamn la o diversificare a riscului, astfel incat nici o investitie sa nu depaseasca spre exemplu 10% din totalul portofoliului respectiv (model foarte conservator). "Capitalul
pierdut este foarte dificil de înlocuit "
Acest principiu are in vedere aparitia urmatoarelor situatii: . .
valoare mobiliar pierde 50% din valoarea sa. daca actiunile scad cu 15% se impune o vanzare rapida a actiunilor în scadere.
Si acest principiu îndeamna la o diversificare a portofoliului, astfel încat o scadere a unui titlu din portofoliu sa poat fi contracarata, pe baza diversificarii portofoliului, printr-o crestere a unuia sau mai multor titluri cuprinse în acelasi portofoliu. "Inflatia
erodeaz puterea de cumparare"
Spre exemplu o rata a inflatiei de 10% si un venit de 5% pe investitie, reprezinta practic o pierdere de 5%. Întotdeauna trebuie sa se aiba in vedere construirea unui portofoliu care sa compenseze si sa depaseasca inflatia, cu atat mai mult într-un mediu puternic inflationist. "Calitatea
primeaza"
Principiul are în vedere urmatoarele: . indiferent cat de serioase vor fi problemele, un manager bun le va rezolva; o administrare buna a companiei este bunul cel mai de pret ; . trebuie pastrata o lista a companiilor bine administrate si finantate, pe care dorim s le avem în proprietate atunci cand preul este cel mai potrivit. "Alegerea
momentului efectuarii investitiei este importanta "
Alegerea momentului este la fel de importanta ca strategie i ca alegerea actiunilor. Pentru un investitor pe termen scurt aceasta poate sa insemne diferenta între a castiga si a pierde bani. Pentru un investitor pe termen lung, aceasta nu e de importanta capitala, dar este destul de importanta. Datorit dificultatii în alegerea punctului minim sau maxim al unui ciclu poate fi o idee buna sa cumperi si sa vinzi actiuni la intervale regulate ale unui ciclu de piata. Alegerea momentului poate fi influentata de sansa, de zvonuri i de anumite evenimente neprevazute. Un numr de evenimente pot influenta o piata, evenimente care nu pot fi prezise: a) Razboiul;. b) Rasturnri ale situatiei politice; c) Riscuri neasteptate din partea unei societati. O societate poate declara la un moment dat niste datorii care nu erau cunoscute pe piata. Preul actiunii va fi influentat în mod corespunzator. "Nu
ignorai semnalele de avertizare "
În general cand investitorul este în dubiu este recomandabil sa paraseasca afacerea. În cazurile în care apar semnale de avertizare cum ar fi zvonuri despre un esec iminent, presa negativa, plai sau dividende întarziate, lucrurile pot doar sa mearga din ce în ce mai rau. Este surprinztor cum foarte multe persoane continua sa sustina societati în cadere, în ciuda avertizarilor. Chiar dac zvonurile par sa nu aiba motivare, daca destul de multe persoane cred în ele, atunci ele se autodezvolta. Investitorii ar trebui s urmareasc propriile investitii si sa încerce sa ajunga la o cât mai buna înelegere a acestora. "Diversificarea
diminueaza riscul "
O mare diversitate de actiuni trebuie luata în considerare pentru a dezvolta un portofoliu echilibrat. Un numar mai mare de actiuni da o anumit siguranta si multi analisti considera ca un
portofoliu trebuie sa contina cel putin sapte actiuni diferite pentru a preveni o pierdere prea mare în portofoliu, atunci când una dintre actiuni are o cadere brusca. Desigur, trebuie diversificate si activele, adica alocate fonduri pentru mai multe tipuri de valori (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, certificate de depozit, etc.). Ca regula generala, o valoare mobiliara nu ar trebuie sa aiba o pondere mai mare de 10-15% in structura unui portofoliu. Este de asemeni prudent sa se diversifice si tipurile de aciuni. De exemplu, un portofoliu de 10 de actiuni în domeniul siderurgiei este foarte probabil sa sufere ca si o singur aciune daca industria siderurgica sufera o cadere brusca. Analistii experimentati sugereaza ca un portofoliu pentru un investitor particular ar trebui s aib cel puin apte actiuni în cel putin sase domenii de activitate diferite. Portofoliile institutionale cum ar fi anumite trusturi importante au mai mult de 100 de titluri. "Nu
devenii lacomi"
Lacomia poate fi un lucru distructiv, mai ales daca nu este moderata. Este foarte greu de stabilit, de obicei, momentul vânzarii - deci, lasa întotdeauna ceva i pentru celelalte persoane. Ar trebui s fixezi o rata a profitului si sa vinzi în momentul in care aceasta a fost atinsa. Este important a nu se ezita in insusirea beneficiilor. Multi investitori pot urma aceasta regula. De cate ori un investitor cauta sa obtina cativa bani în plus la pretul de vanzare nu reuseste decât sa vada cum pretul a cazut i astfel a pierdut vanzarea. Acest investitor va vinde de multe ori la preturi mai scazute decat a dorit initial. "Informatiile
sunt vitale"
A fi la curent cu toate evenimentele politice, sociale, economice si monetare care influenteaza tendinta generala de evolutie a pietei bursiere, si mai ales a actiunilor care compun portofoliul, este extrem de important, deoarece piata bursiera este foarte sensibila si reactioneaza prompt la toate informatiile specifice care apar. "Nu
urmati orientarea majoritatii "
De multe ori în ultimul deceniu s-a vzut piaa crescand cu 20% i aceasta a avut ca rezultat cresterea interesului investitorilor care doreau sa cumpere. In mod similar, atunci cand piata cade brusc, pesimismul creste si investitorii vor supraincarca piata din teama ca pretul sa nu scada chiar mai mult. In aceste situatii investitorii se misca în concordanta cu orientarea generala si aceasta miscare a maselor are ca rezultat o investitie gresita. De aceea, aceasta < dispozitie sufleteasca > a pietei depaseste in importanta, la un moment dat analiza parametrilor fundamentali. Acest scenariu a avut loc, de exemplu, dupa caderea pietei actiunilor in cele mai importante piete. Comentatorii pietei in mass-media, si cei mai bine cotati brokeri au vorbit despre o cadere a economiei pe perioada lunga, o calamitate internaional care a speriat lumea din vest.
Multi investitori din aceste tari si-au vandut actiunile importante la preturi ridicole, ca urmare a articolelor din presa si a dezinformarii. Asa cum ne putem aminti, multe guverne din vest au relaxat politica monetar care a usurat rata profitului si a adus o stabilizare a pietei la inceputul anilor 1988. Din contra, in 1987 cand raportul pret/castig asupra actiunilor era de 15 la 20 si piata a explodat, prea putini investitori au vândut la preturi supuse inflatiei. De fapt multe persoane au fost cumparatori la valoarea neta in aceast perioada. Deci din nou s urmezi orientarea multimii nu a fost o actiune buna. "Luati
in considerare ciclul de dezvoltare al domeniilor specifice de activitate "
Prognozarea directiei de dezvoltare a unui domeniu de activitate are la baza ciclul de viata al acestei activitati. Ipoteza este ca o anumita activitate trece prin mai multe faze - inceput, dezvoltare, maturitate si declin. Aceste faze sunt indicate prin etapele ratei de crestere a vanzarilor din cadrul activitatii respective. Dezvoltarea procesului activitatii respective urmareste o curba sub form de S formata prin aparitia si raspandirea unor noi produse. Partea liniar a fazei de inceput reflecta dificultatea de a invinge inertia si testarile stimulative ale produselor noi. Creterea rapida apare in momentul in care un numar mare de cumparatori se grabesc sa cumpere produsul imediat ce acesta s-a dovedit viabil. Strapungerea potentialului numar de cumparatori are loc la un moment dat, aceasta stopand cresterea rapida si formand un nivel constant al ratei de crestere. În sfarsit, rata de crestere va suferi un declin în momentul in care apar produse substitut. Domeniile specifice de activitate sunt impartite in trei categorii: a) Domenii de activitate defensive - Aceste activitati specifice sunt caracterizate, de obicei, de profituri constante i dividende chiar i în timpul unei recesiuni. În timpul perioadelor mai bune apar creteri moderate. Exemple de domenii de activitate defensive - domeniul medical i domeniul alimentar. b) Domenii de activitate in dezvoltare - Aceste domenii specifice sunt caracterizate de cresteri constante in fiecare an in vanzri si profituri. În aceste domenii dividendele sunt foarte putine si cu o valoare foarte mica, deoarece sumele provenite din beneficii sunt reinvestite în societate. Exemple de domenii de activitate in dezvoltare sunt - domeniul tehnologiei informatiei, biotehnologiei i industria electronicii. c) Domenii de activitate ciclice - Aceste domenii de activitate sunt caracterizate de fluctuatia larga, în concordanta cu ciclul activitatii, a vanzarilor, beneficiilor, dividendelor si preturilor actiunilor. Aceste activitati vor fi influentate de scaderea sau de cresterea activitatii economice. De exemplu, industria autoturismelor si constructiile de locuinte.
"A
avea rabdare"
Este important a nu se uita ca plasamentele bursiere (cu exceptia speculatiilor) nu se fac neaparat pe termen scurt si de aceea daca firma respectiva a fost analizata corect cu putina rabdare se va vedea evolutia acesteia nu va dezamagi. 5.4 Riscurile plasamentelor in valori mobiliare Intotdeauna inainte de efectuarea unei investitii, si mai ales daca este vorba de o investitie pe piata de capital trebuie sa cautam sa gasim raspunsul la doua intrebari; care este rentabilitatea sperata si cat de riscanta este investitia? Asa cum se stie rentabilitatea si riscul merg practic mana in mana. Este aproape o axioma a finantelor principiul conform caruia afacerile foarte rentabilile sunt in acelasi timp si foarte riscante. O investitie sigura va aduce intotdeauna un profit mic pentru ca in plasamentele financiare exista o remuneratie a riscului. Riscul plasamentelor pe pietele de capital se refera la gradul de siguranta al acestora. Managementul acestor riscuri are ca scop tocmai cresterea sigurantei acestor investitii in conditiile in care rentabilitatea sa nu fie foarte afectata. Existenta riscului este normala pentru orice actiune si, cu atat mai mult, in cazul investitiilor pe pietele bursiere. Prezentarea si analiza riscurilor specifice plasamentelor bursiere o facem cu scopul de a pune in garda si de a proteja pe care doresc sa investeasca aici, si nu pentru a-i indeparta. Pe orice piata bursiera regasim doua mari tipuri de risc: riscul sistematic si riscul individual(nesistematic). Riscul sistematic sau riscul pietei vizeaza intreaga piata de capital si este legat de activitatile
economice si/sau politice care influenteaza obiectiv activitatile dintr-o economie. Schimbarile in economie, inflatia, reformele monetare si fiscale reprezinta factori sistematici care afecteaza intreaga piata. In aceasta categorie ar putea apare urmatoarele categorii de risc: riscul politic, riscul valutar, riscul dublei impuneri si altele. Riscul politic care ar putea insemna spre exemplu riscul schimbarii politice a guvernului cu un altul care nu mai garanteaza repatrierea capitalurilor si a profitului. Riscul de schimb valutar care consta in aceea ca profiturile pot fi anulate de evolutia ratei de
schimb dintre valuta tarii gazda si cea a tarii investitorului sau alte valute cu care se lucreaza.
Riscul dublei impuneri ce poate apare si se refera la tratamentul fiscal dezavantajos pentru investitor Riscul individual sau nesietematic este caracteristic unor domenii particulare de activitate. Acest
risc este specific pentru fiecare plasament in parte, mai mult pentru fiecare actiune, obligatiune sau optiune.
Riscul individul poate fi eliminat prin efectuarea de plasamente diferite. Adica acest risc se poate elimina aproape prin diversificare. Diversificarea inseamna construirea unui portofoliu larg de investitii care conduce la compensarea pierderilor realizate pe anumite produse bursiere cu castigurile realizate pe altele. Acest proces este conform dictonului: "de a nu se tine toate ouale in acelasi cos". Un alt tip de risc este riscul investitorului adica cel aferent increderii acordate emitentului. Acesta poate sa nu inregistreze rezultatele scontate si deci sa nu plateasca dividende sau pretul titlurilor sa scada sub cel la care au fost cumparate [34] . Aici totul tine de analiza temeinica, fundamentala si tehnica a titlurilor in care urmeaza se plasa banii. In tarile cu o piata de capital dezvoltata exista agentii specialiaizate, independente care acorda titlurilor anumite rating-uri (de exemplu Standard&Poors). Este vorba de creditul de care se bucura emitentul pe piata. Desigur aceste clasificari nu garanteaza nimanui siguranta banilor investiti ci ele au un rol orientativ. Riscul inflatiei tine de faptul ca profitul incasat poate fi erodat de crestera preturilor. Sunt
recomandate in perioadele de inflatie plasamentele cu venituri variabile, dar si cel in aur si obiecte de arta. Riscul de lichiditate este caracteristic mai ales pietelor in formare (de exemplu, piata de capital
din Romania), cand datorita cererii reduse pretul titlurilor scade. Acest risc se manifesta fie printr-un nivel foarte redus al tranzactiilor, fie prin ocuparea (preponderent) a unor pozitii de acelasi sens (vanzare sau cumparare).
Riscul sincronizarii este un risc specific pietei de capital. Acesta vizeaza sincronizarea actiunii
de comercializare a titlurilor cu evolutia cursului. Pretul oricarui titlu are o evolutie ciclica iar comercializarea in perfecta corelatie cu variatiile de pret poate fi o sursa suplimentara de castig.
In concluzie, micsorarea riscurilor plasamentelor de capital trebuie sa fie urmarita de orice investitor. Modalitatea principala de realizare a acestui lucru este diversificarea, care inseamna in fapt constituirea unui portofoliu larg de titluri si care sa nu fie din acelasi domeniu.
