F
Cuprins 1.Date Bibliografice 2.Eseu 3.Comentarii 4.Galerie Foto 5.Explorarea Textului
Date bibliografic Nscut
21 mai 1880 Bucureti Decedat
14 iulie 1967 Bucureti Tabel
cronologic
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la Bucure ti, poetul care numele s u adevrat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul s u, Arghezi, provenind, explic însui poetul, din Argesis vechiul nume al Argeului. Ali critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfin i eretici, Arie i Geza. 1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava. 1896 - Debut literar sub influena "magistrului" Alexandru Macedonski, în "Liga or todoxa", semnând Ion Theo. 1900 - 1904 - Poetul e câiva ani clugar la Cernica. În romanele sale m rturisete c nu era foarte atras de cariera de clugar, cci autorul ciclului Psalmilor era un ere tic i nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii s i fiind un înalt ierarh al Bisericii Or todoxe Române. În romanul Cimi tirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toat aceast lume. 1905 - 1910 - Cltorie în strinatate. Puin timp la Paris, apoi la Mnstirea Cordelierilor, unde e asaltat s devin catolic. Plictisit de insistene, se mut la Geneva, unde scrie poezii, asist la cursurile Universi tii i, ca s-i câtige existena, lucreaz într-un atelier dini de aur, inele i capace de ceasornice. În 1909, vizi teaz Italia. 1912 - 1916 - Revine în România. La "Facla", "Via a româneasc", "Teatru", "Rampa" public versuri, pamflete, articole polemice .a. 1918 - 1919 - În timpul realizrii României Mari, e închis doi ani, împreun cu 11 ziariti i scriitori (între care i Ioan Slavici), la peni tenciarul Vcreti, acuzat de trdare, pentru ca se pronunase pentru neutralitatea României. 1927 - Apare cu mare întârziere prima sa car te de poezii "Cuvinte potrivite". 1928 - Sub direcia sa, apare ziarul "Bile te de papagal". 1929 - Prima sa carte în proz "Icoane de lemn". 1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" lega t , ca i "Poarta neagr", de anii de detenie. Tot acum, pentru copii, public volumul în proz "Cartea cu jucrii", inaugurând o direcie secundar în creaia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele tiute de colari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mrioare", "Prisaca", "Zdrean" .a.
Manualele colare cuprind multe creaii destinate copiilor.
1934 - Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragos tea matern i devotamentul filial). 1935 - "Versuri de sear ". 1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman. 1939 - "Hore", volum de versuri. 1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem în proz. 1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informaia zilei") public îndeosebi pamflete usturtoare, pentru care e cerce tat de poliie. La 30 septembrie, apare excepionalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imedia t confiscat , scrii torul e închis la Bucure ti i în lagrul de la Tg. Jiu. 1944 - Iese din lagr. 1946 - Pentru activitatea literatura remarcabil primete Premiul Naional de poezie. 1948 - Apare în ziarul PCR Scânteia în patru episoade articolul celebrul ar ticol al lui Sorin Toma întitulat "Poezia putrefaciei sau putrefacia poeziei", în care, prin tre altele, acuzând pestilenialul poetic al lui Tudor Arghezi, au torul sancioneaz un "urât mirositor vocabular". Ar ticolul se încheie cu o veri tabil ameninare cu moartea. Scriitorul va fi in terzis imedia t dup publicarea acestuia i se retrage din viaa public în casua lui de la Mrior unde supravieuiete din vânzarea cire elor! 1952 - 1967 - Poetul este "reabilitat" treptat , la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii i titluri, ales membru al Academiei Române, s rbtorit ca poet naional la 80 i 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunis t , ca i Mihail Sadoveanu, colaborând cu au toritile i scriind poezii sociale pe placul aces tora. Public poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrie", "Poeme noi", "Cu bas tonul prin Bucureti". 1965 - Primete Premiul Interna ional Johann Go ttfried von Herder. 1966 - Se stinge, rpus de cancer, soia sa de o via , Paraschiva. 1967 - Moare i el, fiind înmormân tat , alturi de Paraschiva, în gr dina casei din Str. Mrior. Funeralii na ionale. Casa e astzi muzeu, întreinut de fiica sa Mitzura.
Adam si Eva orunca P edeapsa P
Adam si Eva de Tudor Arghezi
Poezia Adam si Eva este o prezentare a creatiei cu o tenta alegorica. Arghezi, un titan al poeziei moderne, resuseste sa dezvolte literatura pentru copii, sa foloseasca o variatie de mijloace artistice pentru a o face cat mai complexa si mai cuprinzatoare. Importanta lui Tudor Arghezi in literatura romana este inestimabila, intrega sa opera cupranzand o varietate de teme si dezvoltand numeroare motive. Tema esteticii uratului este prezenta in arta poetica a lui Arghezi, fiind una din cele mai im portante si mai surprinzatoare abordari literare ale sale. Tudor Arghezi mai contribuie si la dezvoltarea literaturii pentru copii. Poeziile sale reprezinta o invitatie la a medita si a cunoste. Temele sale cu tenta religioasa sunt printre cele mai disputate. O astfel de tema se regaseste si in poezia Adam si Eva. Spre deosebire sentimentele si ideile contradictorii din Psalmi, in poezia Adam si Eva se renunta la profunzimea detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in alte poezii de ale autorului. Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este li psit de profunzimea tainei. Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: urandu-i-se singur in stihii,/a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat din borangic, argint sau prom oroaca,, insa el a fost creat din cu praf si nitelus scuipat, acesta fiind si motivul pentru care Adam a iesit trandav si naravas. Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a bazei din care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul biblic revelat este neluat in seama de autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea faptei si de sacralitatea infaptuirii. Aluatul gresit reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se foloseste de aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii. Experienta monahala a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si punct de plecare in abordarea temelor religioase. Poezia Adam si Eva ascunde o ipostaza a neintelesului, prin jocul crearii. Divinitatea este inchipuita ca o fiinta omeneasca, fiinta care se plictiseste si care din materia creata anterior, creeaza omul. Adam, primul om, nu poate fi insa descris cu minutiuozitate de catre autor deoarece, nici o poza nu ne-nvata/Cum ar fi fost omul dintai la fata. Aici autorul da libertate imaginatiei, a gandurilor. Este o invitatie la a descoperii imaginea promordiala. Din costa lui Adam este facuta Eva. Poetul nu insista in a descrie aceasta zamislire a Evei. Primii oameni sunt inchipuiti de Arghezi ca niste copii surpinsi intr-un moment de joaca: s-au luat de maini si-au cutreierat/gradina toata-n lung si-n lat. In acesta secventa se surpinde intr-un mod exceptional nevinovatia, curatia, frumusetea primilor oameni. Erau precum copii liberi, ce sovaiau prin gradina. Intreaga poezie este vazuta ca o armonie a creatiei, un tablou ce infatiseaza pe Adam si Eva in gradina raiului. Acest act al creatiei este surprins de poet ca o joaca, in care omul creat de Dumnezeu isi atribuie acesta taina a facerii si nestingheriti profita de minunatiile raiului.
orunca P de Tudor Aghezi Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucureti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român
cunoscut pentru contribuia sa la dezvoltarea poeziei i a literaturii pentru copii..Printre volumele sale de poezie se numara si Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) care cuprinde o grupare de cinci poezii:µAdam si Evaµ, ´Paradisulµ, ´Poruncaµ, ´Pacatulµ, ´Pedeapsaµ.Ele s-au publicat in august 1944 in ´Revista Fundasiilor Regaleµ. Poezia ´Poruncaµ are ca sursa de inspiratie Vechiul Testament.Titlul este sugestiv pentru porunca divina de a interzica oamenilor sa se infructe din pomul cunoasterii.Este structurata in trei segvente lirice inegale ca marime. Prima segventa prezinta universal minuscul reprezentat de gaze, iezi, muguri, copii.Incipitul exprima un adevar general-valabil:µPrin rai copii au dus-o foarte bineµ. A doua segventa prezinta traiul fericit din rai care se datoreaza absentei constrangerii de orice fel, lipsei indrumarilor permanente, cicalitoare ale parintilor, lipsei grijilor fata de scoala.Repetitia adverbului nici si enumeratia evidentiaza traiul lipsit de griji din rai.Se ramarca intentia ludica dar si ironia poetului adresata copiilor care ar dorii san u aiba nici o indatorire , tot timpul sa fie destinat distractie si jocurilor.Verbul ´asteptaiµsugereazadiscret idea ca astfel de trai ar conveni oracarui om inclusive cititorului In a treia segventa Dumnezeu apare grandiose ,autoritar ca un stapan atotputernic dand primele porunci, adresarea directa se constituie din vocativul ´Evoµ, ´Adameµ. Atitudinea Evei si a lui Adam este realizata prin dialog. Lirismul este obiectiv deoarece lipsesc marcile lexico ²gramaticale ale eului liric.Sinegdota ´pomµ sugereaza toate tentatiile pentru omul plin de slabiciuni ultimele doua versuri definesc o caracteristica tipic umana tentatiile ispitesc omul mai ales cand i se interzice un lucru. In text se manifesta lirica mastilor ´Evaµ, ´Adamµ, ´Dumnezeuµ nu sunt pesonaje ci ´voci liriceµ, masti sub care se ascunde eul liric.
edeapsa P de Tudor Arghezi Poezia Pedeapsa de Tudor Arghezi se inscrie in randul poeziilor ce innobileaza liricul prin stilul unic si expresiv plin de semnificatii dure si sentimente dintre cele mai neasteptate. Creatia argheziana este una a contrastelor, poetul fiind intr-o permanenta cumpana intre razvratire si impacare, frumos si urat, cadere si inaltare, disperare si tacere. Poezia Pedeapsa poate fi considerata o continuare a poeziei Adam si Eva in care tema creatiei, a contextului promordial este reluata si aici ca o prelungire a stilului simplu ce invaluie o serie de m otive precum conditia omului primordial, a caderii, si a izgonirii din rai. Atentia lui Arghezi pentru scrierile cu subiect religios se observa cu usurinta in intreaga sa creatie. Stilurile, insa, in care sunt abordate acestea sunt din cele mai diferite. Daca in Psalmi poetul trece prin sentimente contradictrorii de la razvratire la evlavie in timp ce in alte lucrari ale sale trateaza diferite teme din aceasi sfera fara a cuteza intr-o exprimare grea si profunda. In poezia Pedeapsa eul liric se situeaza undeva in spatele actului poetic, isi retrage subiectivitatea in mijloacele artistice, aici impunandu-si amprenta stilistica. Textul da impresia unei povestiri, poetul fiind capabil de a vedea si de a relata cele petrecute. Limbajul , expresia poetica este in acesta poezie una simpla, ce arata alegerea scriitorului pentru literatura celor mici. Astfel formularile sunt mai pline de haz, de umor, fara insa de a absolvi ideea poetica de profunzime si unicitate. Inceputul poeziei demasca trasaturile primilor oameni ea, cam neroada, dansul cam netot ce cre deau in fluturii ca iscoade trimisi de Dumnezeu pentru a-i veghea. Poetul face o remarca extraordinar de fina cu privire la atotprezenta Divinitatii credeau ca Domnul e culcat. In acest vers este cuprinsa o intreaga teorie a profunditatii mesajului. Intr-o exprimare simpla se dezvaluie de fapt tainica atotprezenta a lui Dumnezeu care vegheaza neincetat: Nu se asteptau ca Domnul vede t ot/ ca ochiul lui deschis, intr-adevar,/ si departarile le vede in raspar. Calcarea poruncii duce bineinteles la pedeapsa. Nici nu-nghitisera ombucatura/ C-au fost si prinsi cu ea in gura, aceste versuri prezinta caderea lor in pacatul neascultarii. Omul si dovedeste lacomia sa pentru tot, chiar daca Dumnezeu le-a pus a dispozitie toata frumusetea si bunatatea, descrise in poezia Adam si Eva in acelasi stil si cu aceeasi tehnica literara. Creatia argheziana centreaza raportul omului cu divinitatea. Acest raport in poezia Pedeapsa este unul care adanceste ideea de absolut religios, de necuprindere a imaginii dumnezeirii. Dumnezeu este vazut de autor aici ca o fiinta ce vegheaza cu ochiul lui deschis. Poetul face ideea poetica a divinitatii usor de perceput prin faptul ca foloseste o exprimare sim pla, populara. Dumnezeu, vazut, venind in rotogoale este pus sub aspectul unei prezenta imediate, deoarece, el si departarile le vede in raspar. Poezia nu dezvaluie alte amanunte despre felul in care primii oameni cad in pacat, se infrupteaza la indemnul sarpelui sa guste din pomul interzis. Din text se subintelege intreaga intamplare plina de semnificatii ce descopera taina caderii primului intr-o forma capabila de a putea fi inteleasa si cugetata. Raspunsul aspru si scurt al oamenilor in fata divinitatii pune in evidenta importanta extraordinara a poruncii. Mancand sin pom au incalcat porunca lui Dumnezeu. Adam a invinovatit-o pe Eva, iar Eva pe sarpe.
Aceasta eschivare a recunosterii, a asumarii responsabilitatii este apare in poezie ca o dovada a neintelegerii puterii dumnezeiesti. Dumnezeu este atotvazator si stiutor a toate, iar aceste lucruri nu sunt cunoscute si intelese de oameni. Poetul sugereaza acestea cu o sesizabila finete lirica. Minciuna este cea care decide pedeapsa caci: Dumnezeu loveste-ntotdeauna/ mai tare decat faptele minciuna. Caderea la Arghezi este un motiv esential in a raporta omul la divinitate. Pedeapsa e ste de fapt o consecinta, o urmare a neascultarii. Din Raiul dulce si din tihna buna/ Domnul i-a dat afara, in furtuna. Omul, acum decazut spiritual este dat furtunii adica vietii trectoare, a suferintelor si a durerii. Epitetul raiul dulce evidentiaza bunatatea oferita omului, ce ar fii putut sa disfute din plin din dulceata raiului ce era facut pentru el. Fara o adancire religioasa a poeziei, tema argheziana ar fii una fara profunzime. Adancirea intelesurilor face ca lirica lui arghezi sa creeze noi raporturi in relatia om-Dumnezeu, om spatiu, om-cunoastere.
Mormantul lui Tudor Arghezii
Casa memoriala
