UNIVERSITATEA ,,VALAHIA’’ TARGOVISTE FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
Student: Specializarea: ECTS Anul II, Grupa III
-
2009 -
Cuprins
1. Localizarea şi caracterizarea Judeţului Dâmboviţa
Aşezarea geografică Infrastructura de acces şi de alimentare 2.Prezentarea potenţialului turistic al Judeţului Dâmboviţa 2.1 Relieful. Climă. Hidrografie. Floră şi vegetaţie. Faună. 2.2 Rezervaţii naturale 2.3 Resurse antropice 2.4 Capacitatea şi activitatea de cazare turistică 2.5 Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică
Bibliografie
1.Localizarea şi caracterizarea Judeţului Dâmboviţa 1.1 Aşezarea geografică. Judeţul Dâmboviţa este situat în partea de sud a Carpaţilor Meridionali, la intersecţia paralelei de 45° latitudine nordică cu meridianul de 25,30° longitudine estică. Se întinde pe o suprafaţă de 4054 km pătraţi, ocupând 1,7% din suprafaţa României si are o populatie de 534171 de locuitori (la 1 ianuarie 2007) Judeţul Dâmboviţa se învecinează cu judeţele: Argeş, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Teleorman şi Braşov. Resedinţa jud. este municipiul Târgovişte. În componenţa jud. mai intră 5 oraşe ( Găieşti, Fieni, Moreni, Pucioasa şi Titu ) precum şi 76 de comune şi 361 de sate. 1.2 Infrastructura de acces şi de alimentare Infrastructura judeţului Dâmboviţa se compune din: Autostrada Bucureşti-Piteşti (drum european) care tranzitează judeţul pe o lungime de 31 km; 6 drumuri naţionale (DN 1A; DN, DN 61, DN 71, DN 72, DN 72A) şi 132 de drumuri comunale. Ca artere mai importante sunt tronsoane din: - autostrada Bucuresti – Pitesti - DN 7 Bucuresti – Titu – Gaesti – Pitesti - DN 1A Bucuresti – Ploiesti - DN 71 Bucuresti – Targoviste – Brasov - DN 72A Ploiesti – Targoviste – Campulung De asemena, judeţul este tranzitat şi de o reţea de cale ferată pe rutele: 1. Bucureşti, Titu, Găeşti, Piteşti; 2.Titu, Târgovişte, Pucioasa, Fieni, Pietroşiţa 3. Târgovişte, Mija, I.L. Caragiale, Ploieşti. Deoarece oraşul se află la numai 75km de Bucureşti este şi un important nod de cale ferată ceea ce facilitează contactele permanente cu toate orasele mari ale tării, în toate domeniile vieţii şi activităţile sale. Populaţia judetului Dâmboviţa este de 534171 locuitori însa se anticipează o scădere până în 2025 cu aproximativ 72.3 mii persoane. Situat în partea central sudică a ţării, în imediata proximitate a capitalei, judeţul Dâmboviţa este aşezat pe văile superioare ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa şi cursul mijlociu al râului Argeş.Este un judeţ cu un potenţial turistic ridicat, însă nevalorificat. Infrastructura precum şi aşezarea geografică favorizează dezvoltarea turismului, şi să nu uităm că Târgovişte a fost capitala Ţării Româneşti vreme de peste 3 secole, ceea ce a constituit un avantaj enorm, pentru că aici s-a dezvoltat, fără exagerare, o mare parte din istoria şi cultura românilor.
1.3 Vechime şi dezvoltare istorică Judeţul Dambovita şi-a luat numele de la râul ce-l străbate în tot lungul său. Pe teritoriul acestui ţinut a fost înfrântă la 1396 oastea lui Ludovic cel Mare, regele Ungariei, venită să pedepsească pe Vlaicu, voievodul « rebel » al Ţării Româneşti.
Oastea - se ştie - a fost pusă pe fugă de vornicul Dragomir, pârcălabul de Dâmboviţa, cu oştenii săi, iar capii ei ucişi. Au pierit atunci Nicolae, voievodul Transilvaniei, şi Petru, vice-voievodul său, Desideriu Vas şi Petru Ruffus, castelan al Cetăţii de Baltă « şi mulţi alţi cavaleri şi nobili aleşi ». În această regiune, la Târgovişte, a fost a treia şi cea mai glorioasă capitală a Ţării Româneşti. În 1642, Sultanul Mahomed II pornind într-o expediţie împotriva lui Vlad Ţepeş, trecu prin Târgovişte, pe care o află deşartă şi înaintă, în sus, pe valea Ialomiţei. Aci îl aştepta viziunea acelei păduri de ţepe « pari nenumăraţi şi împlântaţi, în cari în loc de poame se atârnau trupuri », cum spune cronicarul. Erau prinşi Turci pe care Ţepeş îi executase într-astfel. Se spune că de spaimă, sultanul a luat calea întoarsă. La 16 octomvrie 1595, Mihai asediă Târgoviştea ocupată de Turci cu două luni înainte, o cuceri şi apoi, într-un mers fulgerător, aruncă pe Turci peste Dunăre. Pe teritoriul acestui judeţ, la Finta în 1653 Matei Basarab învinge armatele moldovene şi căzăceşti ale lui Vasile Lupu şi ale ginerelului acestuia Timuş Hmielniţchi, venite să-i ia tronul. În apropiere de Târgovişte a fost tăiat de iatagane şi aruncat în fântână, la 27 mai 1821, trupul marelui revoluţionar Tudor Vladimirescu.
2.Prezentarea potenţialului turistic al Judeţului Dâmboviţa 2.1 Relieful. Climă. Hidrografie. Floră şi vegetaţie. Faună. Relieful este desfasurat pe toate cele trei trepte cu o scadere a altitudinilor dinspre nord spre sud. Astfel in nordul judetului se situeaza Muntii Bucegi (vf. Omu - 2505 m), Muntii Leaota (vf. Leaota - 2133 m). Mai la sud treapta urmatoare este reprezentata de dealuri subcarpatice si Piemontul Candesti parte componenta a Piemontului Getic. In partea sudica a judetului forma dominanta de relief o reprezinta campiile apartinand de Campia Romana (Campia Titu, Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia GavanuBurdea, Campia Cricovului si Campia Vlasiei) Clima este temperat continental moderata cu o etajare evidenta cu ierni aspre si lungi in zonele de munte si veri deosebit de calde in sudul judetului. Precipitatiile sunt de asemenea neuniforme variind intre 500 mm in zona de campia si 1200 mm in zonele montane. Vanturile dominante bat din nord-vest sau nord-est. Hidrografia este reprezentata de raurile Dambovita, Ialomita, Arges, Crevedia, Ilfov, Sabar, Cobia, Neajlov, Glavacioc. Lacurile sunt artificiale in marea lor majoritate: Scropoasa, Dobresti, Moroeni, Pucioasa - folosite pentru scopuri hidroenergetice; Bungetu. În zona de munte se constată o etajare a vegetaţiei, începând în zona dealurilor unde predomină pădurile de foioase, continuând cu răşinoasele. În dealurile subcarpatice, alternează pădurile de foioase şi gorunete, iar în zonele de câmpie apar insular păduri de măces,corn, în timp ce la nivelul solului există o bogată pătură de erbacee.
În jud. Dâmboviţa fauna este bogată şi diversă. În zona montană cele mai întâlnite mamifere sunt: ursul, cerbul, mistreţul şi râsul, pe lângă acestea se mai pot întâlni mici vieţuitoare, păsări, reptile, iar pe culmile Bucegilor trăieşte capra neagră. În zona de deal trăiesc rozătoare, cele mai reprezentative fiind: iepurele, jderul, veveriţa, precum şi unele carnivore precum ursul şi lupul. În silvostepa se pot întâlni rozătoare, reptile şi păsări cum ar fi cocoşul şi coţofana. În apele râurilor există o varietate de specii de peşti, cei mai întâlniti fiind păstrăvul, cleanul şi mreana, iar în bălţi predomină crapul şi carasul. Judetul Dambovita constituie o zona turistica de mare interes datorita: - numeroaselor vestigii ale trecutului istoric, a unor monumente de arta de o valoare considerabila (Curtea domneasca din Targoviste cu Turnul Chindiei); - frumuseti si unicate ale naturii reprezentate de pitorescul vailor Dambovitei si Ialomitei, cu numeroasele forme carstice (Pestera Ialomicioara, Cheile Zanoagei, Cheile Tatarului, etc.) si frumusetea masivelor Leaota si Bucegi.
2.2 Rezervaţii naturale Pe cuprinsul judeţului o suprafaţă de peste 2000 ha este ocupată de aceste rezervaţii naturale: - Rezervaţia naturala Peştera Ialomiţei – cea mai importantă formă carstică din Bucegi; - Rezervaţia Cheile Tătarului. - Cheile Orzei; - Muntele şi Cheile Zănoagei – cu vegetaţie termifilă şi elemente rare pentru ţara noastră; - Rezervaţia naturală Cheile Urşilor - Rezervaţia naturală Canionul Horoabei - Rezervaţia Babele cu cele mai spectaculoase forme de modelare naturală – cum sunt Babele şi Sfinxul- cuprinde asociaţii vegetale alpine; Rezervaţia botanică Vârful Omu care protejează asociaţii de tundră alpină, cu specia endemica pentru Carpaţii Meridionali ;Rezervţia Turbăria Lăptici care ocroteşte o mlaştină în care cresc specii de muşchi;Rezervaţia Muntele Grohotişu; Rezervaţia Bucegi cu păduri seculare de brad ocrotite prin lege, Rezervaţia botanică Poiana Crucii; Rezervaţia paleontologică Plaiul Hoţilor;Rezervaţia naturală Peştera Răteiu; Rezervaţia naturală Canionul Horoabei, se fac cunoscute pentru importanţa speciilor floristice. - Rezervaţii şi monumente ale naturii. Izvoarele-Corbii Ciungi (la 5 km de comuna Corbii Mari), accesibilă din autostrada Bucureşti-Piteşti, rezervaţie zoologica, pe stânga Neajlovului, înfăţisează o adevărată ciudăţenie a naturii. Apa izvoarelor are o temperatură scăzută, de 11-12°C. Ca urmare aici s-au dezvoltat elemente floristice şi faunistice specifice zonelor nemlaştinate reci.
2.3 Resurse antropice: Judetul Dambovita constituie o zona turistica de mare interes datorita numeroaselor vestigii ale trecutului istoric, a unor monumente de arta de o valoare considerabila. - Ruinele Cetaţii de la Târgovişte şi Turnul Chindiei. Vechea Cetate de Scaun a Tării Româneşti de la Târgovişte a fost atestată de la 1396, când Domnitorul Mircea cel Bătrân a mutat aici capitala de la Curtea de Argeş. Turnul Chindiei a fost ridicat în timpul domniei lui Vlad Tepeş, cu timpul devenind simbol al oraşului Târgovişte; - Biserica ‚Adormirea Maicii Domnului’ din marea Curte Domnească. O valoare deosebită prin arta realizării portretului o are fresca din tinda Bisericii domneşti, care cuprinde cea mai mare galerie de portrete voievodale din ţară.Complexul Naţional Muzeal ‚Curtea Domnească’ păstrează o serie de documente şi obiecte care reînvie istoria oraşului; - Mitropolia Târgovişte;Mănăstirea Dealu. Capodoperă a arhitecturii religioase valahe, mănăstirea adăposteşte mormintele domnitorilor Radu cel Mare, Vladislav al II-lea precum şi capul lui Mihai Viteazul. Mănăstirea alătură şi un muzeu documentar care mai păstrează o cruce din lemn de chiparos, ferecată în argint aurit dăruită mănăstiri de către Matei basarab; - Mănăstirea Viforâta; Mănăstirea Stelea;Mănăstirea Peştera Ialomiţei; Biserica Târgului;Biserica Androneşti- Târgovişte, distrusă într-un incendiu din 1595, a fost rezidită de Elena, soţia lui Matei Basarab; - Edificii culturale: Monumentul eroilor; Poarta Bucureştilor, Muzeul de arheologie; Muzeul tiparului şi al cărţii vechi româneşti; Muzeul scriitorilor târgovişteni; Casa atelier Gheorghe Petraşcu; Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, Conacul Văcăreştilor- Văcăreşti; Casa memorială a dramaturgului I.L. Caragiale - Staţiunea Pucioasa – balneoclimaterică permanentă, una dintre cele mai vechi din ţară, situată pe valea Ialomiţei, într-o zona de dealuri şi coline împădurite. Dintre instalaţiile şi procedurile terapeutice amintim: băi calde cu apă minerală la cadă şi în bazin, piscine pentru kineoterapie, instalaţii pentru ergoterapie, recuperare şi readaptare medicală. Frumuseţile peisajului dâmboviţean, împreună cu climatul şi monumentele istorice şi arhitectonice, sunt în măsură să stârnească interesul turiştilor. Deasemenea ca urmare a atractivităţii şi importanţei stiinţifice, Cheile Turzii au fost incluse în patrimoniul UNESCO. Dâmboviţa beneficiează de un cadru natural de excepţie caracterizat în special de zonalitatea altitudinilor mergând de la câmpie la Vârfurile Omu. Peisajele de o frumuseţe cuceritoare, climatul nuanţat, fauna cinegetică şi piscicolă bogată, muzeele şi monumentele istorice şi de artă, evenimentele culturale şi sportive, tradiţia spirituală universitară, dar şi cea transmisă prin folclor şi etnografie sunt în măsură să stârnească interesul turiştilor de pretutindeni. Centrele culturale ale oraşului vă invită şi la alte genuri de manifestări, în ultimul deceniu având loc aici două ediţii ale festivalului internaţional al şcolilor de teatru, numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor, festivalul naţional de grafică satirică şi umor „Ridendo castigat mores”, festivalul „Mozart” de interpretare instrumentală pentru elevi sau concursul naţional de creaţie „Moştenirea Văcăreştilor” - cu secţiuni de proză , poezie, eseu şi teatru scurt. Tot aici se desfăşoară şi celebrul deja, festival „Crizantema de aur”, concurs de
creaţie şi interpretare a romanţei, dar şi a refrenelor fără vârstă aparţinând muzicii lejere, cu certitudine cea mai importantă manifestare de acest gen din ţară, cu peste 30 de ediţii încheiate.
2.4 Capacitatea şi activitatea de cazare turistică
Judeţul Dâmboviţa
Capacitatea de cazare turistică Existentă (locuri)
În functiune (mii locuri-zile)
Sosiri (mii)
Înnoptări (mii)
Indicii de utilizare netă a capacităţii în funcţiune (%)
2000
2739
594,3
56,5
267,2
45,0
2001
2553
636,1
56,9
267,6
42,1
2002
2395
742,0
67,8
238,2
32,1
2003
2355
736,6
65,7
245,8
33,4
2004
2406
785,7
64,0
246,9
31,4
2005
2261
798,5
58,2
243,8
30,5
2006
2062
740,6
60,9
248,6
33,6
2007
2165
747,8
68,4
267,9
35,8
Sursa : Direcţia Judeţeană de Statistică – DÂMBOVIŢA
2.5 Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, la 31 iulie 2007 Judeţul Dâmboviţa
număr unităţi
Total
43
Hoteluri şi moteluri
13
Hanuri turistice
-
Cabane turistice Campinguri şi unităţi tip căsuţă
4
Vile turistice şi bungalouri
1
Tabere de elevi şi preşcolari
4
Pensiuni turistice urbane
9
Sate de vacanţă
-
Pensiuni turistice rurale
-
11
Hoteluri pentru tineret
-
Hosteluri
1
Popasuri turistice
-
Spaţii de cazare pe nave
-
Sursa : Direcţia Judeţeană de Statistică – DÂMBOVIŢA
BIBLIOGRAFIE:
1. www.dambovita.insse.ro 2. www.dambovitanet.ro 3. www.tourismguide.ro Resedinţa jud. este municipiul Târgovişte. În componenţa jud. mai intră 5 oraşe (Găieşti, Fieni, Moreni, Pucioasa şi Titu) precum şi 82 de comune şi 361 de sate. 1.2 Accesibilitate Infrastructura judeţului Dâmboviţa se compune din: Autostrada Bucureşti-Piteşti (drum european) care tranzitează judeţul pe o lungime de 31 km; 6 drumuri naţionale (DN 1A; DN, DN 61, DN 71, DN 72, DN 72A) şi 132 de drumuri comunale. Distributia acestora este relativ uniforma pe teritoriul judetului cu exceptia zonei nordice, de munte, circulatia fiind deosebit de greoaie. Artere mai importante sunt tronsoane din: - autostrada Bucuresti – Pitesti - DN 7 Bucuresti – Titu – Gaesti – Pitest - DN 1A Bucuresti – Ploiesti - DN 71 Bucuresti – Targoviste – Brasov - DN 72A Ploiesti – Targoviste – Campulung De asemena, judeţul este tranzitat şi de o reţea de cale ferată de 121 km, din care 55 km linii principale simple şi 66 km linii secundare simple, pe rutele: 1. Bucureşti, Titu, Găeşti, Piteşti; 2.Titu, Târgovişte, Pucioasa, Fieni, Pietroşiţa 3. Târgovişte, Mija, I.L. Caragiale, Ploieşti. Transportul feroviar a scazut din punct de vedere calitativ, infrastructura situandu-se mult sub standardele U.E
Deoarece oraşul se află la numai 75km de Bucureşti este şi un important nod de cale ferată ceea ce facilitează contactele permanente cu toate orasele mari ale tării, în toate domeniile vieţii şi activităţile sale. Cred ca judetul Dambovita rezinta un mediu foarte propice pentru dezvoltarea turistica , atat datorita pozitiei geografice in cadrul careia se plaseaza , dar si a usurintei cu care se poate ajunge din orice colt al tarii. Consider ca din punct de vedere el infrastructurii judetul Dambovita poate fi inca dezvoltat , astfel incat alaturi de asezarea prielnica sa formeze inevitabil un punct turistic foarte atractiv. Datorita acestui aspect judetul nu este exploatat la intregul sau potential , acest lucru lasand de dorit turistiilor dispusi sa vina in aceasta zona. Teritoriul este dispus în trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferenţă de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcătuite din munţi (9 %), dealuri (41 %) şi câmpii (50 %). Etajat de la câmpia joasă până la cele mai înalte piscuri ale Munţilor Bucegi, relieful judeţului Dâmboviţa prezintă o mare diversitate peisagistică. Succesiunea treptelor de relief poartă atât amprenta factorilor geologici, cât şi a celor fiziogeografici,
care au participat activ la formarea şi evoluţia lor. Cea mai veche şi mai înaltă unitate de relief, situată în partea de nord a judeţului, este formată de munţii Leaota şi Bucegi. Primul masiv,fiind alcătuit din şisturi cristaline, se deosebeşte ca morfologie de Munţii Bucegi, în a căror alcătuire predomină calcarele, gresiile şi conglomeratele. Subcarpaţii alcătuiesc cea de-a doua treaptă de relief şi ocupă 23% din suprafaţa judeţului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiţi din depozite paleogene la nord şi neogene la sud. Aproape toată gama formaţiunilor este cutată într-o succesiune latitudinală de sinclinale şi anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare şi de eroziune torenţială, care scot din circuitul agricol suprafeţe apreciabile de teren. Piemontul Cândeşti constituie o treaptă de relief care se deosebeşte prin alcătuirea geologică, tectonică şi morfologică atât de Subcarpaţi, cât şi de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, uşor înclinate spre sud şi fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrişuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafaţa judeţului, alcătuiesc cea mai joasă şi cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest -- sud-est, panta mică a acestora, lăţimea şi gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unităţi. Din forajele existente se constată prezenţa unei cuverturi de pietrişuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. În condiţii specifice de climă şi vegetaţie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din judeţ. Unitatea montană carpatică, situată în partea de nord, cuprinde două masive – Leaota şi Bucegi - complet diferite ca structură geologică şi înfăţişare. Masivul Leaota este alcătuit predominant din şisturi cristaline cu pante domoale şi culmi rotunjite. Văile sunt puternic adâncite, însoţite de versanţi cu înclinare moderată, având înălţimile cele mai mari în Vârful Leaota: 2133 m. Masivul Bucegi, alcătuit predominant din gresii şi conglomerate şi numai parţial din calcare, are înălţimi frecvente peste 2000 m: vârful Omu - 2505 m, vârful Doamnele - 2402 m, vârful Bătrâna 2181 m.Este bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidenţă flancurile externe prin varietatea reliefului său. Alternanţa de gresii, marne şi conglomerate, neuniformitatea litologică a conglomeratelor au condiţionat apariţia prin dezagregare şi eroziune diferenţială, a unui relief rezidual de turnuri şi coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele şi Sfinxul . În bazinul superior al Ialomiţei domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Ţapului), doline, chei (Horoabele, Urşilor, Peşterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peşteri (Ialomiţei). Relieful structural este evidenţiat prin suprafeţele structurale, abrupturi, brine şi poliţe structurale. În bazinul superior al Ialomiţei sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciaţiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turce şi de la obârşia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene. Subcarpaţii Ialomiţei formează treapta colinară înaltă ce constituie partea central-nordică a judeţului. Sunt alcătuiţi dintr-o asociere de dealuri şi depresiuni, acestea din urmă fiind generate de eroziunea diferenţială şi dispuse în lungul văilor principale.
