Prezentarea Sistemului Sanitar Din Romania

Academia De Studii Economice FACULTATEA MANAGEMENT MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE SANATATE

Analiza SWOT a sistemului de sanatate in Romania

BUCURESTI 2013

Prezentarea Sistemului Sanitar din Romania

In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal de modalitatea prin care sistemul este finantat): modelul Semashko  – bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului); modelul Beveridge  –  principiul rolului de „ filtru” (avut de medicii de familie – alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite); modelul Bismarck   –  sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime obligatorii de asigurare, dependente de venituri).- modelul Romaniei. In prezent, starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate,  pe de o parte, si de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte. Accesul la sanatate depinde intr-o mare masura de factori externi sistemului de sanatate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socioculturali. Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea sistemului sanitar. Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta dintre oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a facilitatilor de ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate. Disparitatile in accesul la ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzand costurile directe suportate de populatie (co-plati, costuri legate de tratamente si spitalizare)  precum si cele indirecte (cost transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip. In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la serviciile de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor grupuri de  populatie, a unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor defavorizate economic. Aceste disparitati se manifesta prin indicatori de baza ai starii de sanatate modesti (speranta de viata la nastere, mortalitatea infantila, mortalitatea generala pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viata in stare de sanatate) dar si prin nivelul scazut de informare privind factorii de risc si de protectie pentru sanatate sau sistemul de ingrijiri de sanatate si pachetul de servicii de baza din Romania. Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru asigurati. In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice. Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care sa identifice eventuale grupe populationale si sau zone geografice dezavantajate in privinta accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici tintite. Factorii determinanti care influenteaza gradul de accesibilitate al populatiei la serviciile de sanatate sunt in general  



reprezentati de: nivelul saraciei, somajul, ocupatia, mediul de rezidenta, statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate, gradul de acoperire cu personal medical.

Nivelul saraciei studiat prin Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005  pentru Romania (UNDP) mentioneaza existenta unor enclave caracterizate de un index al dezvoltarii umane (IDU) scazut care se situeaza in cele mai multe cazuri in zonele greu accesibile ale judetelor, departe de reteaua principala de sosele. Satele cele mai sarace (cu IDU foarte scazut) sunt de obicei izolate fata de drumurile modernizate sau fata de orase, avand chiar un rol marginal in cadrul comunelor de care apartin. Acelasi raport pune in evidenta inegalitatea dintre mediul urban si rural in ceea ce  priveste rata de saracie (13.8% si respectiv 38%) si rata de saracie severa (3.8% si respectiv 13.9%) in anul 2003. Exista numeroase discrepante intre diferitele categorii ocupationale in ceea ce priveste ponderea populatiei aflate sub limita saraciei: agricultorii (51%), somerii (39%), lucratorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indica potentiale grupe  populationale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de imbunatatire a accesului. In  profil teritorial, in Romania Regiunea 1 de dezvoltare N-E si Regiunea 3 S sunt zonele cu cel mai scazut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) si cu cel mai mic PIB (PPP) (4400 USD, respectiv 4900 USD) in anul 2002. Un numar mare de persoane, desi sunt asigurate, au acces limitat la asistenta medicala,  pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sarace nu isi pot permite coplatile implicate de solicitarea serviciilor medicale si achizitionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport si extraplata pentru medic si personalul auxiliar. Pentru 40% din populatia din rural, mijlocul de transport si costul acestuia reprezinta o  problema de acces la serviciile medicale, in afara localitatii. De asemenea, coplata adresata  personalului medical si timpul de asteptare sunt vazute ca obstacole, atat de catre cei din rural cat si de catre cei din urban. Statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate este dat de Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care mentioneaza ca la 30 septembrie 2005, in mediul urban gradul de cuprindere in sistemul de asigurari era de 96.08%, iar in cel rural de 89.25%. Gradul de acoperire cu personal medical rezulta din analize recente care au relevat ca exista inegalitati regionale marcate in acoperirea populatiei cu personal medical. Astfel, numarul de locuitori care revin la un medic in rural este de peste 6 ori mai mare decat in urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud si Sud-Est (773, respectiv 655 locuitori/1 medic). In regiunea de Nord-Est se inregistreaza ca fiind cea mai slab acoperita cu medici in mediul rural (2778 locuitori/1 medic). De asemenea, numarul de asistente comunitare este total insuficient, la o asistenta comunitara revenind 26265 de persoane. In mediul rural exista 98 de localitati fara medic. Serviciile medicale sunt, astfel, in prezent, acordate in baza contributiei la fondul de asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, in mod gratuit de un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislativ. Asistenta medicala primara este, in prezent, oferita de catre medicul de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a  problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca (in afara urgentelor) si accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medical de familie. Medicii nu mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie un contract cu Casa de Asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul

sanatatii isi mentine doar rolul de finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate  publica. Mortalitatea infantila si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces ale unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite acestora, cat si ai gradului de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a bolilor  si de mentinere a igienei sanitare. In ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii infantile in Romania este de trei ori mai mare decat media tarilor Uniunii Europene si de doua ori mai mare decat in tarile est-europene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori mai mica in anul 2001 fata de 1989, ramane totusi ridicata, in comparatie cu celelalte tari europene. De asemenea, noul model a dus la o reducere a accesului populatiei la serviciile medicale, prin aparitia unor persoane care nu pot beneficia de asistenta medicala (in afara celei de urgenta, minimale) neavand asigurare de sanatate. In acelasi timp, in contextul saracirii populatiei, un segment larg al acesteia, desi asigurat, nu isi permite costul tratamentelor, accesarea serviciilor spitalicesti performante aflate in afara localitatii de resedinta sau apelarea la serviciile sistemului privat, ca alternativa la sistemul public. Lipsa de informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si asupra conditiilor de acces la serviciile medicale mentine unii potentiali solicitanti in afara sistemului public de asigurare. Intr-o asemenea situatie se afla grupuri din zonele izolate geografic, grupuri foarte sarace (fara domiciliu stabil), grupuri de rromi. Nivelul de educatie scazut favorizeaza comportamentul de neasigurare. Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sanatate, mai mult de jumatate dintre romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste 80% dintre cei asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile medicale la care sunt indreptatiti. Accesul la medicamente. Liberalizarea pietei medicamentului si scaderea productiei interne de medicamente au dus la cresterea exagerata a preturilor produselor farmaceutice. Pe de alta parte, taxele vamale si TVA scumpesc in Romania medicamentele cu 50%, comparativ cu alte tari din Europa (MSF, 2003). Astfel, costul crescut al medicamentelor a diminuat accesul la acest tip de consum al familiilor sarace, chiar si in ceea ce priveste tratamentele vitale, obligatorii. Criza financiara actuala a determinat incapacitatea accesarii de catre populatie a unor  servicii la care erau indreptatiti, precum: analize medicale de baza oferite de laboratoare, medicamente acordate compensat sau gratuit, in cazul copiilor sau al unor boli grave. Noua lista a medicamentelor gratuite, aflata in proces de aprobare elimina gratuitatea pentru medicamentele ce se adreseaza unor boli grave, cu impact social ridicat, precum TBC sau  bolile venerice, diabetul, modificari care au consecinte sociale negative importante, pe termen lung. Pentru viitor se analizeaza si perspectiva plafonarii compensarii doar pentru 65% din  preturile medicamentelor si doar a medicamentelor mai ieftine. Accesul la medicamentele compensate este foarte important, in cazul persoanelor aflate in saracie, fiind singura  posibilitate a acestora de a putea beneficia de anumite medicamente. Persoanele neasigurate care traiesc in saracie nu beneficiaza de compensari, iar pentru acestea medicamentele necesare sunt deosebit de costisitoare. Importanta scazuta acordata preventiei devine una dintre problemele grave ale sistemului romanesc de ocrotire a sanatatii publice si este data si de insuficienta programelor  medicale preventive si ineficienta acestora. Programele de  planning  familial si cabinetele cu acest scop sunt insuficient dezvoltate, acest fapt reflectandu-se in rata mare a avorturilor si in slaba informare a populatiei din rural sau orasele mici, in ceea ce priveste avantajele  planningului familial.

Subfinantarea redusa a programelor destinate prevenirii imbolnavirii populatiei se reflecta in indicatorii de morbiditate. Bolile cardiovasculare, pentru prevenirea carora, in lume, exista in prezent programe speciale de formare a unui comportament alimentar sanatos in randul populatiei, constituie in tara noastra principala cauza de deces pentru populatia sub 64 de ani. Standardul scazut de viata in Romania si conditiile oferite de catre sistemul sanitar  romanesc, in ultimele decenii, au dus, treptat, la o polarizare in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate, fapt cu consecinte pe termen lung asupra starii de sanatate a populatiei si in contradictie cu principiile echitatii sociale statuate de legislatia sanitara. In timp ce un segment al populatiei are acces la servicii performante, oferite de asistenta specializata din centrele universitare, la asistenta medicala privata si medicamente eficiente costisitoare, un alt segment al populatiei are probleme in accesarea asistentei si medicatiei de calitate si, ceea ce este mai grav, chiar in accesarea asistentei primare (inclusiv stomatologice). Actorii sistemului de sanatate din Romania. 1. Casa Nationala de Sanatate; 2. Ministerul Sanatatii; 3. Colegiul Medicilor din Romania; 4. Ministerul Finantelor Publice; 5. Administratia locala si regionala (consilii locale si prefecturi); 6. Alte Minitere ( ex : Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale);

Analiza SWOT a Sistemului Sanitar din Romania

Puncte tari -existenta unor specialisti competenti;

Puncte slabe - grade diferite de competenta tehnica pentru  persoane cu acelasi nivel de salarizare; - existenta unui procent important de personal - motivatie intrinseca scazuta, datorita slabei tanar, capabil sa se formeze in spiritul noilor  capacitati de diferentiere intre persoanele cu exigente survenite prin aplicarea principiilor   productivitate diferita; de reforma prevazute in Legea nr. 95/2006; - disponibilitate de a lucra peste orele de - deficiente in asumarea responsabilitatilor;  program; - personal cu pregatire in domenii diferite - slaba capacitate de monitorizare a modului (atat in domeniul medical cat si in alte de indeplinire a sarcinilor atat la nivel domenii inrudite sau complementare), ceea ce individual, cat si intre departamente; creste capacitatea de rezolvare a unor   problematici complexe; -existenta pe piata a unui numar mare si - un climat organizational care nu favorizeaza diversificat de medicamente, inclusiv din munca in echipa; import;

-asiguratii beneficiaza de un pachet gratuit de servicii medicale;

- lipsa de continuitate in alocarea sarcinilor;

-unele categorii de persoane au acces gratuit la servicii medicale;

- lipsa unui plan de cariera pentru angajati si a unei politici coerente de pregatire si mentinere a personalului;

-numarul mare de ONG-uri active in - detine numeroase institutii in domeniul sanatatii si in domeniul medico- coordonare/subordonare social care pot fi utilizate ca resursa, in  programe de parteneriat. -lipsa unui sistem unic informatic integrat care sa interconecteze toti furnizorii de servicii medicale, precum si institutiile cu atributii in asigurarea sanatatii, care sa  permita o mai buna gestionare a fondurilor  disponibile si, in acelasi timp, sa ofere o modalitate „inteligenta” de stocare a datelor  care sa conduca la o baza care sa permita analize , pe termen lung, si prognoze care sa creasca adaptabilitatea sistemului la nevoile reale ale populatiei; -grad de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a bolilor si de mentinere a igienei sanitare; -situatia precara a sistemului de sanatate  publica din mediul rural; - lipsa autonomiei reale, financiare si manageriale, lipsa care afecteaza toate aspectele majore ale activitatii institutiilor  abilitate in domeniul sanatatii, de la organizarea functionala, la colectare, finantare, contractare, decontare, informare.

Oportunitati

- integrarea in UE; - cresterea competentei si calitatii actului medical; - posibilitatile de dezvoltare pe care le poate deschide „turismul” medical, cu consecinte  benefice in domeniul sanatatii si cel economic pentru locuitori;

Amenintari

- cresterea nivelului de informare a  pacientilor, concomitent cu progresul si diversificarea tehnologiilor diagnostice si terapeutice vor conduce la cresterea asteptarilor acestora si, implicit, la o crestere a cererii de serviicii medicale complexe; sistemul de sanatate trebuie sa dispuna de mecanisme care sa asigure directionarea resurselor financiare in virtutea principiului eficientei; - aderarea la UE impune adoptarea unor  - libertatea de circulatie a persoanelor si a standarde si recomandari care au ca serviciilor da posibilitatea utilizatorilor sa ia finalitate cresterea eficientei si calitatii; contact cu furnizori de servicii din diferite

tari si sa isi modifice asteptarile; - statutul de membru UE deschide noi - dezvoltarea sistemului privat constituie un  posibilitati de finantare pe proiecte din mediu concurential pentru sistemul public; fonduri europene; - descentralizarea si acordarea unei - libera circulatie a persoanelor si facilitatile autonomii reale autoritatilor cu competente create dupa aderarea Romaniei la Uniunea in sanatate si asistenta medicala, statuate ca Europeana pentru ocuparea de locuri de obiective in programul de guvernare.; munca induc riscul migrarii personalului de specialitate, mai ales a celui inalt calificat si  performant; - implementarea asigurarilor private de lipsa capacitatilor si abilitatilor  sanatate, ca o consecinta benefica, manageriale la nivelul sistemului de degreveaza sistemului social de povara asigurari  –  spre exemplu, managerii crescanda si presiunea tot mai mare la care spitalelor sunt in continuare selectati pe este supus din partea asiguratilor. criterii de excelenta profesionale medicale (prestigiul, performanta, etc), care nu se transfera intotdeauna si in domeniul managerial  –  problema care se manifesta insidios printr-o gestionare ineficienta a fondurilor, greu de cuantificat; - sanatatea este un domeniu cu impact social - cresterea costurilor colaterale induse fie major, care poate furniza argumente pentru  prin acoperirea tratamentului unor boli rare, adoptarea unor politici de dezvoltare. dar foarte grave, fie datorita politicilor   practicate de unii distribuitori de medicamente; - lipsa de pregatire specifica in domeniul sanitar la nivelul administratiilor locale -descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu competente in sanatate si asistenta medicala, poate avea si consecinte mai putin benefice; - Este discutabil daca exista, la nivel local, know-how-ul, capacitatea manageriala  pentru a prelua toate functiile specifice sistemului de sanatate.;

- integrarea in Uniunea Europeana poate adduce cresterea costurilor asistentei medicale care poate conduce la cresterea decalajului in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate, intre populatia cu venituri decente si populatia aflata sub  pragul saraciei.

Formularea de recomandari strategico-tactice pentru imbunatatirea Sistemului de sanatate din Romania. Problemele sistemului sanitar din Romania sunt multiple si se manifesta la fiecare nivel, incepand de la cel national si pana la nivelul judetean si la nivelul municipiului, in detrimentul starii de sanatate a populatiei. Astfel, lipsa unui sistem informatic unic integrat, prin care toate informatiile, referitoare la acordarea serviciilor medicale si finantare, sa fie interconectate si sa permita o gestionare eficienta a banilor publici, dar si a unor analize si prognoze cu adevarat comprehensive pe  baza acestor date corelate, problema ce tine de coordonarea nationala a unui sistem. Structura organizationala uneori deficitara, care acorda mai putina atentie unor activitati  precum cea de analiza, evaluare, prognoza, strategie, comunicare si dezvoltare, problema ce tine de coordonarea locala. Lipsa autonomiei caselor judetene, utilizarea fondurilor sanatatii  pentru alte capitole bugetare, lipsa absoluta a unei strategii coerente in activitatea de  profilaxie, mentinerea morbiditatii si mortalitatii pe cauze specifice la un nivel ridicat. Cu alte cuvinte, problema subfinantarii este, paradoxal, cea mai mica problema a sistemului sanitar. Pana la solutia „mai multi bani in sanatate”, sunt foarte multi pasi care se refera la eficientizarea radicala a utilizarii fondurilor care sunt deja in sistem, la strategii nationale referitoare la coordonarea si gestionarea informatiei, la eforturi nationale si/sau regionale in  profilaxie. Dincolo de concluziile legate de intentiile unui guvern sau a altuia, se poate afirma ca, toate problemele au legatura, intr-o mai mare sau mai mica masura, cu o comunicare eficienta intre toate structurile implicate, cu legaturi de colaborare si un efort concertat pentru un scop comun, acela al unui sistem sanitar performant care sa ne conduca spre o stare de sanatate a populatiei specifica unei tari europene, asa cum Romania tinde sa fie. In concluzie, dezvoltarea unor parteneriate care sa conduca la aparitia unui organism specializat in activitatea de lobby, care sa reprezinte efortul concertat al tuturor judetelor sau municipiilor de a-si rezolva propriile probleme, acordarea unei importante sporite activitatii de analiza-prognoza, care sa dezvolte capacitatea sistemului de a reactiona in concordanta cu nevoile populatiei, precum si ridicarea la rang de principiu director al dictonului „este mai bine sa previi decat sa tratezi”, care, pe langa beneficiile evidente legate de sanatatea individului si a comunitatii, presupune si eficienta financiara, pe termen mediu si lung, sunt  principalele obiective pe care un management strategic privitor la sistemul sanitar, trebuie sa le aiba in vedere, atat din punct de vedere economic, cat, mai ales, din punctul de vedere al ameliorarii starii de sanatate a populatie. Modalitati de realizare: 1. Crearea unei structuri suprainstitutionale, a unei echipe interdisciplinare, la nivelul fiecarui judet /municipiu, care sa includa atat institutiile guvernamentale abilitate in domeniul sanatatii, reprezentantii autoritatilor publice locale, reprezentanti ai populatiei, reprezentanti ai organizatiilor profesionale ale furnizorilor de servicii medicale, reprezentanti ai institutiilor de invatamant universitar, cat si organizatii non - guvernamentale active in domeniul sanatatii si in domeniul social. 2. Activitate de lobby in ceea ce priveste dezvoltarea unui sistem informatic integrat al tuturor structurilor mentionate, care sa permita dezvoltarea capacitatii de analiza, prognoza si dezvoltare in domeniul sanatatii. Astfel, acordarea unei importante sporite activitatii de analiza, prognoza si dezvoltare, aspect important al strategiei care presupune stocarea datelor  si utilizarea la maxim a informatiilor, a concluziilor si a prognozelor obtinute, atat in vederea dezvoltarii serviciilor medicale, cat si ca resursa informationala pentru activitatile de lobby la nivel regional si national. 3. Activitate de lobby in ceea ce priveste acordarea autonomiei financiare a institutiilor  abilitate in domeniul sanatatii.

4. Efectuarea unei analize comprehensive a starii de sanatate a populatiei din municipiu si stabilirea prioritatilor si a obiectivelor. 5. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul profilaxiei si cresteri gradului de constientizare a populatiei cu privire la riscul aparitiei bolilor transmisibile si cronice. Este necesara in regim de urgenta acordarea unei importante extreme profilaxiei. a. Parteneriat local pe programe de informare asupra factorilor de risc ai bolilor majore.  b. Parteneriate locale/regionale cu tinte clare in ceea ce priveste reducerea morbiditatii in special pe bolile mari consumatoare de fonduri. 6. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul planificarii familiale si a sanatatii reproducerii. 7. Dezvoltarea, in parteneriat cu institutiile de invatamant superior a unor programe comprehensive (Sectie sau Programe de Master) de crestere a capacitatii manageriale, de crestere a competentei in management sanitar si bazei de recrutare pentru profesionisti din domeniul sanatatii.

Directii de activitate: A. Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale Obiectiv general 1. Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda  problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor populationale vulnerabile a) dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa sanatatii  b) reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major  (HIV, Tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii nosocomiale), precum si al  bolilor cronice; focalizarea actiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populatiile aflate la risc crescut c)  promovarea sanatatii prin interventii asupra determinantilor starii de sanatate; d) deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate si cresterea nivelului de educatie pentru sanatate a populatiei in vederea adoptarii comportamentelor sanatoase;

Obiectiv general 2. Dezvoltarea, modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura/echipamente medicale si mijloace de transport specifice Obiectiv general 3. Dezvoltarea resurselor umane in concordanta cu nevoile populatiei a) Identificarea unor facilitati pentru atragerea personalului medical in zonele izolate, defavorizate economic, precum si in specialitati deficitare;  b) Identificarea unor modalitati flexibile de furnizare de servicii medicale in zonele izolate si in cele defavorizate economic; c) dezvoltarea si extinderea retelei de asistenta medicala comunitara integrata. Obiectiv general 4. Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei, care sa fie acoperite total/partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate Obiective specifice: a) asigurarea stocurilor corespunzatoare de medicamente in unitatile farmaceutice;  b)  preturi accesibile prin elaborarea unor norme corespunzatoare de preturi pentru medicamente de uz uman;

B. Cresterea calitatii serviciilor medicale Obiective generale: 1. Asigurarea continuitatii actului medical, prin cresterea ponderii ingrijirilor la domiciliu, a asistentei medicale primare si a serviciilor de specialitate acordate in ambulator. 2. Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din statele membre UE 3. Cresterea competentelor profesionale ale personalului medical 4. Practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale clinice C. Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate Obiective generale: 1. Cresterea transparentei in utilizarea fondurilor  2. Masuri pentru intarirea disciplinei financiare 3. Alocarea judicioasa a fondurilor in unitatile sanitare si atragerea de noi resurse financiare in domeniul sanitar  4. Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale 5. Cresterea capacitatii de control al costurilor  D. Descentralizarea sistemului sanitar Obiective generale: a) Delimitarea competentelor administratiei publice centrale si locale 1. Transferul de competente, atributii si responsabilitati de la autoritatile de sanatate  publica (ASP) la administratia. publica locala. Crearea unei structuri judetene cu competenta in administrarea si finantarea activitatilor transferate, prin preluarea specialistilor de la autoritatile de sanatate publica; 2. Transferul activitatilor de promovare a sanatatii de la autoritatile de sanatate publica la administratia publica locala;  b) Cresterea rolului administratiei publice judetene si locale in dezvoltarea si implementarea de programe de sanatate publica care sa raspunda nevoilor specifice ale comunitatii; E. Reorganizarea institutionala a Ministerului Sanatatii Publice, a structurilor din subordinea sau coordonarea sa, precum si a furnizorilor de servicii de sanatate Obiective generale: a) Redefinirea rolului structurilor din cadrul Ministerului Sanatatii Publice sau din subordinea ori coordonarea sa in elaborarea si implementarea politicilor de sanatate  publica, in cresterea calitatii serviciilor spitalicesti, concomitent cu cresterea rolului structurilor regionale in gestionarea problemelor de sanatate publica

b) Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sanatatii Publice asupra obiectivelor, activitatilor si structurilor din domeniul sanatatii publice c) Asigurarea resurselor umane profesionalizate

Bibliografie

. Ministerul Sanatatii Publice http://www.ms.ro/pagina.php?id=119; . http://www.iccv.ro/; . Organizatia Mondiala a Sanatatii http://www.who.int/countries/rou/en/.