Reciclarea autovehiculelor scoase din uz

Universitatea Petro-Gaze Ploiesti

201 3

CUPRINS:

1. 3

Introducere………………………………………………………………pag.

2. 6

Legislatie……………………………………….………………………..pag.

3. Generalităţi privind tratarea şi depozitarea VSU.................................pag. 18 4. Estimarea compoziţiei cantitative şi procentuale a materialelor rezultate de la vehicule scoase din uz prin dezmembrare sau tocare / mărunţire ….. pag. 20 4.1.

Fluide …………………………….……………..…………………….pag. 20

4.2.

Alte materiale provenite de la depoluare……………………...………pag. 20

4.3.

Metalele feroase………………………………………………….…..pag. 21

4.4.

Metale neferoase ………………………………………………….…..pag. 21

4.5.

Componente nemetalice……………………………..………………..pag. 22

5. Etapele tratării………………………………………………………….pag. 23 5.1.

Depoluarea …………………………………………….…..…………pag. 23

5.2.

Dezmembrarea ………………………………………..….………….pag. 24

5.3.

Tocarea ………………………………………………………...…….pag. 25

5.4.

Depozitarea ………………………………………………….………pag. 27 1


201 3

Incinerarea / recuperarea energetică.....................................................pag. 28

5.5.

6. Identificarea materialelor şi componentelor ce pot fi reutilizate si reciclate (art. 15 din HG 2406/2004)……………………………………………pag. 29 6.1.

Metale ferose…………………………………………………………pag. 29

6.2.

Metale neferoase……………………………………………………..pag. 29

6.3.

Component nemetalice……………..………………………………..pag. 31

7. Concluzii………………………………………………………………..pag. 33 8. Bibliografie …………………………….………………………………pag. 34

2


201 3

1. Introducere

Aspecte legate de vehiculele scoase din uz au început să fie investigate amănunţit de Comisa Europeană în a doua jumătate a anilor 90 mai întâi printr-o serie de studii (ex: Vehicule scoase din uz – Date curente de bază reflectând contextul ecologic şi economic general al problemei vehiculelor scoase din uz – Institutul pentru Politici Europene de Mediu 1996) care au arătat atât dimensiunea fenomenului (numarul vehiculelor scoase din uz la nivelul celor 17 state UE din acea perioadă fiind de aproximativ 9 milioane pe an) cât şi faptul că este necesara crearea unui cadru legislativ uniform şi coerent la nivelul statelor membre. Cadrul respectiv trebuia să prevadă criterii de performanţă pentru tratarea vehiculelor scoase din uz în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sanătatea populaţiei şi atingerea unui grad ridicat de reutilizare, reciclare şi valorificare energetica a materialelor şi componentelor provenind de la depoluarea şi dezmembrarea vehiculelor scoase din uz. În plus, pentru facilitarea gestionării VSU a trebuit să se includă obligaţii legate de fabricarea vehiculelor noi, în mod special în ceea ce priveşte 3


201 3

codarea obligatorie a componentelor de plastic în vederea facilitării dezmembrării şi restricţionarea utilizării metalelor grele la fabricarea vehiculelor. În plus au trebuit integrate principiile care stau la baza legislaţiei comunitare în domeniul gestionarii deşeurilor şi anume: • principiul poluatorul plăteşte; • principiul responsabilitaţii producătorului. A fost de asemenea utilizată experienţa legată de elaborarea şi implementarea altor componente similare ale acquis-ului comunitar privind gestionarea fluxurilor speciale de deseuri (ex.: ambalaje, uleiuri uzate, baterii si acumulatori uzaţi) unde s-au aplicat aceleaşi principii. Datele care au stat la baza stabilirii obiectivelor de valorificare şi cerintelor minime pe care trebuie să le indeplinească unităţile de colectare/tratare au fost obţinute plecând de la rezultatele sistemelor deja funcţionale în anumite state membre (în mod special Olanda, Danemarca şi Suedia). Principalele idei care au rezultat în urma studiilor şi care au stat la baza elaborarii Directivei 2000/53/CE sunt următoarele: • deşeurile trebuie reutilizate şi valorificate acordându-se întâietate reutilizării si reciclării; • statele membre trebuie să ia masuri pentru a se asigura că operatorii economici instituie sisteme de colectare, tratare şi valorificare a vehiculelor scoase din uz; • statele membre trebuie să se asigure că ultimul deţinator şi/sau proprietar poate livra vehiculul uzat catre o instalaţie de tratare autorizată fară costuri, ca urmare a faptului ca vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială negativă, iar producătorii acoperă integral sau în mare masura costurile punerii în aplicare ale acestei măsuri;

4


201 3

• este important ca masurile preventive sa se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului şi să se concretizeze în special în reducerea şi controlul substantelor periculoase pentru a preveni eliberarea acestora în mediu, a facilita reciclarea şi pentru a evita eliminarea deşeurilor periculoase; • având în vedere nivelul scăzut la care se realizează, reciclarea tuturor părţtilor din plastic ale vehiculelor uzate trebuie îmbunatatita continuu; • cerinţele pentru dezmembrarea, refolosirea şi reciclarea vehiculelor uzate şi a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare şi producţie ale noilor vehicule; • trebuie încurajată dezvoltarea pieţelor de materiale reciclate; • este necesară introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiţiona radierea vehiculelor scoase din uz; • agenţii economici care desfasoara operaţiuni de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie sa deţina autorizaţii de mediu; • este necesară promovarea proprietatilor legate de reciclarea şi valorificarea vehiculelor; • stocarea temporară şi tratarea vehiculelor trebuie efectuate astfel încat sa se previna impactul negativ asupra mediului şi afectarea concurentei şi a schimburilor comerciale; • pentru a obţine rezultate pe termen scurt şi pentru a oferi agentilor, consumatorilor şi autoritatilor publice perspectiva necesara pe termen lung, este necesara stabilirea de obiective cuantificate de reutilizare, reciclare şi valorificare care trebuie indeplinite de agentii economici; • producatorii trebuie sa se asigure ca vehiculele sunt proiectate şi fabricate astfel incat să permită indeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare şi valorificare;

5


201 3

• prin aplicarea acquis-ului comunitar se va proteja concurenţa ţi în special accesul intreprinderilor mici si mijlocii pe piaţa de colectare, dezmembrare, tratare şi reciclare; • pentru a facilita dezmembrarea şi valorificarea producatorii trebuie să puna la dispoziţia instalatiilor autorizate toate informaţiile necesare referitoare la dezmembrare, în special pentru materialele cu grad ridicat de risc;

6


201 3

2. Legislatie

Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana s-a impus adoptarea de catre România a legilor europene în domeniul mediului. Astfel directiva 2000/53/EC privind reciclarea vehiculelor scoase din uz, a fost transpusa exact în legislaţia româna, prin Hotararea de Guvern nr. 2406 din 21 decembrie 2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, care cuprinde 20 de articole in care se reglementeaza masurile de prevenire a producerii de deşeuri provenite de la vehicule scoase din uz şi reutilizarea şi reciclarea, precum şi alte forme de valorificare a acestora.

7


201 3

O alta Hotarare de Guvern a impartit deseurile pe mai multe clase, astfel conform HG nr. 856/2002- M.Of. nr. 659/05.09.2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, vehivulele scoase din uz se găsesc la punctele:

- 13. Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi; cu subpunctele o 13 01 deşeuri de uleiuri hidraulice o 13 07 deşeuri de combustibili lichizi -16. Deşeuri nespecificate în alta parte; cu subpunctele: o

16 01 vehicule scoase din uz de la diverse mijloace de transport (inclusiv

vehicule pentru transport în afara drumurilor) şi deseuri de la dezmembrarea vehiculelor casate şi întreţinerea vehiculelor o

16 01 03 anvelope scoase din uz

o 16 01 06 vehicule scoase din uz, care nu conţin lichide sau alte componente periculoase o 16 01 07* filtre de ulei o 16 01 10* componente explozive (de ex. perne de protecţie (air bags)) o 16 01 11* placuţe de frână cu conţinut de azbest o 16 01 12 plăcuţe de frână, altele decât cele specificate la 16 01 11 o 16 01 13* lichide de frana o 16 01 15 fluide antigel o 16 01 17 metale feroase 8


201 3

o 16 01 18 metale neferoase o 16 01 19 materiale plastice o 16 01 20 sticla o

16 02 deşeuri de la echipamente electrice şi electronice

o 16 06 baterii şi acumulatori

Art. 1 (1)Prezenta hotărâre reglementează măsurile de prevenire a producerii de deşeuri provenite de la vehiculele scoase din uz şi reutilizarea, reciclarea, precum şi alte forme de valorificare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora, în vederea reducerii cantităţii de deşeuri destinate eliminării. (2)Prevederile prezentei hotărâri stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea din punct de vedere al protecţiei mediului a activităţilor agenţilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculelor şi, în special, ale agenţilor economici direct implicaţi în tratarea vehiculelor scoase din uz. (3)Prezenta hotărâre se aplică cu respectarea legislaţiei naţionale privind standardele de siguranţă, emisiile în atmosferă şi nivelul emisiilor de zgomot, precum şi cele referitoare la protecţia solului şi a apei. (4)Prevederile prezentei hotărâri se aplică vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, fără a se ţine seama de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe toată durata utilizării acestuia şi indiferent dacă acesta este echipat cu componente furnizate de producător sau cu alte componente a căror montare ca piese de schimb sau ca piese de înlocuire se realizează respectându-se reglementările naţionale în domeniu.

9


201 3

Art. 2 Articolul 2 al hotararii prezinta explicarea unor termini si expresii folositi in textul legii: a)vehicul - orice vehicul aparţinând categoriilor M sau N, precum şi vehiculele cu 3 roţi, astfel cum sunt definite prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia mototriciclurilor; b)vehicul scos din uz - un vehicul devenit deşeu, în sensul definiţiei din anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001; c)producător - fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul în România; d)producător individual - persoană fizică sau juridică care produce ori importă vehicule, dar care nu desfăşoară această activitate cu titlu profesional; e)prevenire - măsurile care urmăresc reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a vehiculelor scoase din uz, a materialelor şi substanţelor din componenţa acestora; f)tratare - orice activitate desfăşurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unui agent economic care desfăşoară activităţi de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunţire, valorificare sau pregătire pentru eliminarea deşeurilor mărunţite, precum şi orice altă operaţiune efectuată în vederea valorificării şi/sau eliminării vehiculelor scoase din uz şi a componentelor lor; g)reutilizare - orice operaţiune prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute; h)reciclare - reprelucrarea deşeurilor într-un proces de producţie în vederea utilizării în scopul iniţial sau pentru alte scopuri, dar cu excluderea valorificării energetice; 10


201 3

i)valorificare energetică - utilizarea deşeurilor combustibile ca mijloc de generare a energiei, prin incinerare directă sau coincinerare, cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii; j)valorificare - oricare dintre operaţiunile prevăzute în anexa nr. IIB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001; k)eliminare - oricare dintre operaţiunile prevăzute în anexa nr. IIA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001; l)agenţi economici - producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurare, precum şi agenţii care au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea, reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi materialelor acestora; m)substanţă periculoasă - orice substanţă considerată periculoasă potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001; n)instalaţie de mărunţire a vehiculelor scoase din uz - orice instalaţie utilizată pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obţinerii de resturi metalice direct refolosibile; o)informaţii referitoare la dezmembrare - toate informaţiile necesare pentru tratarea corespunzătoare şi ecologic raţională a vehiculelor scoase din uz. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie agenţilor economici care deţin instalaţii de tratare autorizate de către producătorii de vehicule şi producătorii de componente sub formă de manuale sau pe suport electronic, cum ar fi CD-ROM, servicii on-line; p)piesă de înlocuire - piesă destinată să înlocuiască la un vehicul acea piesă cu care vehiculul a fost omologat de tip;

11


201 3

r)masă medie la gol a vehiculului - masă proprie a vehiculului, conform cărţii de identitate a vehiculului, minus masa conţinutului rezervorului de carburant umplut la 90 % din capacitate şi masa conducătorului auto evaluată la 75 kg; s)depoluare - golirea de fluide şi de substanţe chimice periculoase a vehiculelor scoase din uz, cu respectarea prevederilor anexei nr. 1 la prezenta hotărâre; t)certificat de distrugere - certificatul eliberat ultimului deţinător al vehiculului scos din uz de către unităţile autorizate pentru colectare/tratare. Art. 3 În scopul prevenirii apariţiei deşeurilor, producătorii de vehicule, în colaborare cu producătorii de componente şi de materiale, vor lua măsurile necesare pentru: a)limitarea şi reducerea pe cât posibil a utilizării substanţelor periculoase la construcţia vehiculelor, începând din faza de proiectare, pentru a evita poluarea mediului, facilitarea reciclării componentelor şi materialelor, precum şi evitarea eliminării deşeurilor periculoase; b)conceperea şi construirea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităţilor de dezmembrare, reutilizare şi valorificare a componentelor şi materialelor acestora; c)dezvoltarea utilizării materialelor reciclate la producerea de noi vehicule sau alte produse. Art. 4 (1)Materialele şi componentele vehiculelor vor fi introduse pe piaţă numai dacă nu conţin plumb, mercur, cadmiu şi crom hexavalent. (2)Materialele şi componentele vehiculelor exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1), precum şi condiţiile în care se pot utiliza se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului şi

12


201 3

gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

Art. 5 Producătorii de vehicule şi producătorii de componente sau de materiale au obligaţia de a codifica componentele şi materialele pentru a facilita identificarea acestora la dezmembrarea pentru reutilizare, valorificare, reciclare. Pot fi aplicate ca standarde de referinţă următoarele: SR EN ISO 1043-1:2003, SR ISO 1043-2:1995, SR EN ISO 11469:2001 pentru componente din materiale plastice şi SR ISO 1629:1993 pentru componente din cauciuc sau latex, cu excepţia anvelopelor. Art. 6 (1)Producătorii, în colaborare cu agenţii economici implicaţi în gestionarea vehiculelor scoase din uz, sunt obligaţi să publice în cartea tehnică sau prin alte mijloace de informare informaţii privind: a)construcţia vehiculelor şi a componentelor acestora din punct de vedere al posibilităţilor de reciclare şi valorificare a acestora; b)modalităţile de tratare ecologică a vehiculelor uzate, în special în ceea ce priveşte dezmembrarea şi evacuarea tuturor fluidelor; c)dezvoltarea şi optimizarea metodelor de reutilizare, reciclare şi recuperare a vehiculelor uzate şi a componentelor acestora; d)progresele realizate în domeniul valorificării şi reciclării în scopul reducerii cantităţii de deşeuri, precum şi pentru creşterea gradului de valorificare şi reciclare.

13


201 3

(2)Producătorii au obligaţia de a pune la dispoziţie potenţialilor cumpărători informaţiile prevăzute la alin. (1). Date generale referitoare la informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi incluse în materialele promoţionale utilizate la comercializarea noilor vehicule. Art. 7 (1)Producătorii de vehicule au obligaţia de a furniza gratuit agenţilor economici autorizaţi, care realizează dezmembrarea şi/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, la cererea acestora şi cu respectarea secretului industrial şi comercial, informaţii privind dezmembrarea tipurilor noi de vehicule în termen de cel mult 6 luni de la punerea pe piaţă a acestora. Aceste informaţii vor privi componentele şi materialele, precum şi localizarea tuturor substanţelor periculoase utilizate cu scopul atingerii obiectivelor prevăzute la art. 15. (2)Producătorii de componente pentru vehicule trebuie să furnizeze agenţilor economici autorizaţi, care realizează dezmembrarea şi/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, la cererea acestora şi cu respectarea secretului industrial şi comercial, informaţiile necesare privind dezmembrarea, depozitarea şi testarea componentelor reutilizabile. Art. 8 Persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz au următoarele obligaţii: a)să nu abandoneze vehiculele scoase din uz ori componentele solide şi/sau lichide ale acestora, pe sol, în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale; b)să predea vehiculele scoase din uz agenţilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare şi/sau tratare a vehiculelor scoase din uz. Art. 9

14


201 3

(1)Producătorii de vehicule trebuie să asigure, individual sau prin contracte cu terţe părţi, preluarea de la ultimul deţinător a vehiculelor pe care le-au introdus pe piaţă, atunci când acestea devin vehicule scoase din uz. (2)În scopul aplicării prevederilor alin. (1), producătorii de vehicule vor asigura, individual sau prin contracte cu terţe părţi, minimum: a)un punct de colectare în fiecare judeţ; b)un punct de colectare în fiecare oraş cu peste 100.000 de locuitori; c)3 puncte de colectare în municipiul Bucureşti. (3)Producătorii de vehicule trebuie: a)să transmită anual Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor lista cu punctele de colectare desemnate, potrivit obligaţiilor prevăzute la alin. (1); b)să afişeze lista cu punctele de colectare prevăzute la alin. (2) la punctele de vânzare a vehiculelor noi; lista va include detaliile de contact privind persoanele care reprezintă aceste puncte de colectare; c)să pună la dispoziţie publicului, prin publicarea pe Internet, lista prevăzută la lit. a) a prezentului alineat. Art. 10 (1)Predarea vehiculului scos din uz către punctele de colectare prevăzute la art. 9 alin. (2) se face fără nici o cheltuială a deţinătorului care îl predă. (2)Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1):

15


201 3

a)vehiculele scoase din uz, care nu sunt înmatriculate sau pentru care ultima înmatriculare nu s-a făcut în România, potrivit prevederilor legale în vigoare; b)vehiculele scoase din uz, care au fost înmatriculate temporar în România; c)vehiculele scoase din uz, care nu mai conţin una sau mai multe componente esenţiale, în mod special grupul motopropulsor, trenul de rulare, caroseria, şasiul, catalizatorul sau echipamentele electronice de gestionare a funcţiilor vehiculului; d)vehiculele scoase din uz, cărora li s-au adăugat deşeuri. Art. 11 (1)Colectarea vehiculelor scoase din uz se va face numai în baza prezentării agentului economic care efectuează colectarea şi/sau dezmembrarea a următoarelor documente: a)cartea de identitate a vehiculului (original şi o copie care va fi predată agentului economic care efectuează colectarea şi/sau dezmembrarea); b)pentru persoane fizice, documentul de identitate al ultimului proprietar, dacă acesta efectuează predarea vehiculului, sau al altei persoane împuternicite de acesta printr-un act notarial să efectueze predarea vehiculului uzat, precum şi actul notarial de împuternicire, după caz; c)pentru persoane juridice, documentul de identitate al persoanei delegate de societatea deţinătoare a vehiculului scos din uz să efectueze predarea vehiculului şi delegaţia din partea societăţii deţinătoare a vehiculului scos din uz pentru persoana care va efectua predarea vehiculului. (2)Se exceptează de la aplicarea prevederilor lit. a) şi b) ale alin. (1) vehiculele fără proprietar sau abandonate pe domeniul public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi trecute, potrivit legii, în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de pe a căror rază au fost ridicate. 16


201 3

(3)Agenţii economici autorizaţi pentru colectarea vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a emite ultimului deţinător al vehiculului scos din uz un certificat de distrugere, la preluarea vehiculului scos din uz. În cazul în care agenţii economici desfăşoară doar activităţi de colectare, certificatele de distrugere vor fi emise în numele unităţilor de tratare cu care au contract, cu acordul scris al acestora şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (la 08.04.2005 art. 11, alin. (3) a fost reglementata de Ordinul 87/2005) (4)Modelul şi condiţiile de emitere ale certificatului de distrugere se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri. Art. 12 (1)Colectarea şi tratarea vehiculelor scoase din uz, care au fost introduse pe piaţă de producători individuali sau ale căror producători şi-au încetat activitatea, se asigură prin proiecte finanţate de la Fondul pentru mediu, conform legislaţiei în vigoare. (2)Finanţarea proiectelor prevăzute la alin. (1) se face numai în cazul în care se dovedeşte cu documente că nivelul costurilor de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz depăşeşte veniturile obţinute din vânzarea pieselor reutilizabile şi a materiilor prime secundare, rezultate din tratarea acestora.

Art. 13

17


201 3

Agenţii economici care efectuează operaţiuni de întreţinere şi reparaţii auto au obligaţia de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele şi piesele înlocuite, care constituie deşeuri, către agenţii economici autorizaţi, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare. Art. 14 (1)Agenţii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi dezmembrare a vehiculelor scoase din uz trebuie să fie autorizaţi potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare. (2)Agenţii economici care desfăşoară activităţi de valorificare şi/sau eliminare a componentelor şi materialelor rezultate în urma dezmembrării vehiculelor scoase din uz trebuie să fie autorizaţi potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare. (3)Agenţii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să respecte cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1. (4)În vederea respectării obligaţiilor prevăzute în anexa nr. 1, agenţii economici prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia ca, în termen de 18 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri, să solicite autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului revizuirea autorizaţiei de mediu. (5)Agenţii economici care desfăşoară activităţi de dezmembrare şi/sau tratare a vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a ţine evidenţa tuturor categoriilor de deşeuri şi a componentelor reutilizabile. 18


201 3

Art. 15 (1)Începând cu data de 1 ianuarie 2007, agenţii economici trebuie să asigure realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol: a)reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 75 % din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980; b)reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 85 % din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980; c)reutilizarea şi reciclarea a 70 % din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980; d)reutilizarea şi reciclarea a 80 % din masa vehiculelor fabricate începând cu data de 1 ianuarie 1980. (2)Începând cu data de 1 ianuarie 2015, agenţii economici trebuie să asigure realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol: a)reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95 % din masa vehiculelor, pentru toate vehiculele scoase din uz; b)reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85 % din masa vehiculelor, pentru toate vehiculele scoase din uz. (3)Prevederile alin. (1) şi (2) şi, de asemenea, prevederile art. 5 şi 7 nu se aplică vehiculelor cu destinaţii speciale, astfel cum sunt definite în Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare. (4)Obiectivele prevăzute la alin. (1) se pot realiza în următoarele moduri: a)individuale către producători, în instalaţii proprii, sau în instalaţii autorizate ale unor alţi agenţi economici cu care producătorii au contract; 19


201 3

b)prin transferarea acestei responsabilităţi către o persoană juridică autorizată în acest scop de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. (5)Procedura şi criteriile de autorizare pentru persoanele juridice prevăzute la alin. (4) lit. b) se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului, în termen de 12 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri. (6)În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2), agenţii economici care desfăşoară operaţiuni de tratare a vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a transmite autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului formularele prevăzute în anexa nr. 2, completate pentru anul precedent, până la data de 15 martie a anului în curs. (7)La interval de 3 ani, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor înaintează Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a prezentei hotărâri. Raportul este întocmit pe baza formularelor prevăzute la alin. (6), cu scopul de a stabili o bază de date privind vehiculele uzate şi tratarea acestora. Raportul conţine informaţii relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor şi în sectoarele de colectare, dezmembrare, tăiere, recuperare şi reciclare, care pot duce la perturbarea concurenţei între sau în interiorul statelor membre ale Uniunii Europene. Formularele sau schemele sunt trimise statelor membre ale Uniunii Europene cu 6 luni înainte de începutul perioadei acoperite de raport. Raportul este înaintat Comisiei Europene în termen de 9 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani pe care o acoperă. Art. 16 (1)Vehiculele fabricate în serie mică sau cele aparţinând sfârşitului de serie de fabricaţie, astfel cum sunt definite în Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sunt exceptate de la aplicarea art. 12 şi 15. (2)Pentru vehiculele cu 3 roţi se aplică numai prevederile art. 8, 9 şi 14. 20


201 3

Art. 17 (1)Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: a)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 6, cu amendă de la 10.000.000 la 20.000.000 lei; b)nerespectarea prevederilor art. 7 şi ale art. 15 alin. (1), (2) şi (6), cu amendă de la 75.000.000 lei la 150.000.000 lei; c)nerespectarea prevederilor art. 5, 9, 13 şi 14, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei şi cu suspendarea temporară a activităţii agentului economic până la conformarea cu prevederile prezentei hotărâri; d)punerea pe piaţă a vehiculelor cu încălcarea prevederilor art. 4, cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei şi cu suspendarea temporară a activităţii agentului economic până la conformarea cu prevederile prezentei hotărâri. (2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit al Autorităţii Naţionale de Control, prin Garda Naţională de Mediu, sau al celorlalte autorităţi competente potrivit legii. (3)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute la art. 28 din ordonanţa menţionată. Art. 18 Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 4, 5, 10, 12 şi a art. 15 alin. (7), care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, şi a art. 9, care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006. 21


201 3

Art. 19 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Art. 20 Prezenta hotărâre transpune Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 269 din 21 octombrie 2000, P. 0034-0043, cu excepţia art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (3) paragraful 2 şi 3, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, până la data aderării României la Uniunea Europeană. Spre deosebire de legea transpusa in romana, directive 2000/53/EC este mai bine structurata, cuprinzand mai putine articole si fiecare articol avand un titlu, astfel primul articol stabileste obiectivul directive, al 2-lea definitiile termenilor din textul directive, al 3-lea scopul, al 4-lea prevenirea producerii, etc. in comparative cu directive europeana HG cuprinde articolele 4,5,6,7,8 care nu sunt adaptate cadrului legislative romanesc, iar articolul 5 din directive europeana este impartit in articolele 10, 11, 12 in legea româneasca.

3.

Generalităţi privind tratarea şi depozitarea VSU

Vehiculele ajung în categoria VSU din doua motive: pe deoparte datorita faptului ca ating o anumita „vârsta”, devin practic „bătrâne”, acestea numindu-se „vehicule scoase din uz 22


201 3

naturale”, sau au suferit accidente în urma carora nu au mai putut fi recuperate, acestea din urma purtând numele de „ vehicule scoase din uz prematur” (fig.1.).

Figura 1. Fluxul reciclarii VUS Tratarea VSU se poate realiza fie prin dezmembrare, prin îndepartarea partilor componente care pot fi reciclate, reutilizate sau valorificate, fie trimise direct la tocator (la „shredder”). Indiferent despre care dintre aceste doua metode este vorba,VSU vor trece în prima 23


201 3

faza printr-o etapa de depoluare. Cu toate ca, în trecut vehiculele puteau ajunge la tocător întregi, odata cu cresterea cerintelor cuprinse în

Directivei 53/2000, astfel se impune îndepartarea

materialelor de genul sticla, anvelope, materiale destinate reciclarii, pe lânga etapa preliminara de depoluare. Aceste noi restricţii vor încuraja cresterea numarului de VSU care vor fi supuse dezmembrări mai degrabă decât tocării.

4.

Estimarea compoziţiei cantitative şi procentuale a materialelor rezultate de la vehicule scoase din uz prin dezmembrare sau tocare / mărunţire.

Principalele materiale care intra in compozitia vehiculelor sunt: 24


201 3

Fluide de la depoluare

4.1.

Aceste materiale sun obţinute întotalitate înprima fază, faza de depoluare, realizată prin staţii mobile de depoluare. Grupa fluidelur cuprinde: • combustibil (benzină, motorină, gaz lichefiat); • ulei de motor; • ului de transmisie; • ulei hidrauluc de la servodirectie si de la suspensii hidraulice; • ulei din filtru de ulei; • lichid de frana; • lichid de răcire; • lichid din instalaţia de climatizare; • lichid din instalaţia de spalat parbriz. Alte materiale provenite de la depoluare

4.2.

• anvelope; • baterii; • catalizatori; • contragreutati • scule • capace roti; • jante din aliaj • jante din metal feros • condensatori ce contin PCB/PCT • piese mari din material plastic 4.3.

Metalele feroase

Fierul şi oţelul sunt, din punct de vedere al masei, cele mai utilizate materiale. În general, aproximativ jumătate din conţinutul de metale feroase se gaseste în componentele mecanice iar cealaltă jumătate în caroserie. 4.4.

Metalele neferoase 25


201 3

• Aluminiul se regăseşte în principal în următoarele aplicaţii: • elemente turnate pentru motor, cutia de viteze, componente ale transmisiei, pistoane • elemente ale radiatoarelor; • diverse componente cum ar fi cilindrii de frana; • elemente sudate ale barelor de protectie; • tabla de aluminiu se utilizeaza în anumite cazuri la fabricarea caroseriilor unor automobile de lux sau sportive dar în general nu este folosită pe scara largă; • Cuprul – principalele utilizări sunt: • fabricarea conductorilor pentru instalatia electrică; • diverse parţi ale accesoriilor ; • elemente de bronz pentru radiatoare, termostate. • Zincul – se utilizeaza la: • acoperiri galvanice ale tablei; • elemente turnate pentru plansa de bord si radiatoare. • Plumbul – se utilizeaza la: • fabricarea acumulatorilor; •diverse componente şi materiale cum ar fi greutatile de echilibrare, pigmenţi,agenţi de stabilizare şi vulcanizare. • Metale pretioase care se gasesc în special în convertoarele catalitice cum sunt: • platina; • rodiul; • paladiul.

4.5.

Componente nemetalice

• materiale plastice • într-un vehicul materialele plasitice sunt utilizate în general dupa cum urmează: • 60% în interior; • 10% în motor; 26


201 3

• 10% în instalatia electrică; • 15% la caroserie; • 5% la şasiu. • Cauciucul este utilizat in general la: • anvelope; • furtune; • chedere. • Sticla se utilizează în principal la: • parbriz; • geamuri laterale; • luneta. • Textile – a caror principală utilizare este la fabricarea scaunelor.

Etapele tratării

5.

5.1.

Depoluarea

27


201 3

Figura 2. Depoluare Conform Articolului 6 din Directiva 53/2000, VSU trebuie supuse unui proces de depoluare înanite de a fi depozitate în vederea tratării. Specifică tratamenul cerut, tratament ce implică: - scoaterea (îndepărtarea) bateriilor şi a rezervorului de combustibil - scoaterea sau neutralizarea posibilelor componente explozibile (ex. air bag-urile) - scoaterea, colectarea separata şi depozitarea combustibilului, uleiului de motor (fig.2.), uleilui de transmisie, uleiului de la cutia de viteze, uleiului hidarulic, lichidului de racire, antigelului, fluidului de frana, fluidele de la sistemul de aer conditionat si orice alte fluide continute de VSU, doar daca nu este necesara pastrarea lor în vederea reutilizării componentelor în cauza (care le contin). - scoaterea (îndepartarea), pe cat posibil, a tuturor componentelor identificate ca ar contine mercur. Aceste materiale reprezinta circa 3% din masa medie a unui VSU. Bateriile pot fi reutilizate, daca sunt într-o stare bună, sau pot fi reconditionate. Fluidele sunt în general reprocesate sau vândute pentru utilizarea pe post de combustibil (valorificare energetica).

5.2.

Dezmembrarea

Dezmembrarea implica îndepartarea celor mai valoroase componente sau a părtilor componente pentru care exista cerere în vederea reutilizarii sau reconditionarii (reprocesării). 28


201 3

Cele mai des întalnite componente destinate reutilizării sunt: - roţile (oţel/aliaj) - motoarele - cutiile de viteze - partile componente precum carburatorul, alternatoarele, distribuitoarele, faruri, discurile şi etrierele de frână - anvelopele - radiatoarele - bateriile - alte parţi componente în functie de starea în care se afla şi de valoarea comercială a acestora. Daca nu sunt refolosite, partile mari din metal precum radiatoarele, motoarele, cutiile de viteze, carburatoarele, motorul de pornire si alternatoarele sunt adeseori îndepartate şi trimise la specialiştii în reprocesare pentru a fi recuperat metalul. O mai mare parte din parţile provenite de la VSU premature sunt reutilizate decat cele provenite de la VSU naturale. Conform statisticilor aproximativ 47% din greutatea unui VSU prematur este dezmembrat în acest scop, în timp ce numai 9% din greutatea unui VSU natural. Nu toate partile dezmembrate pot fi vandute, de aceea aproximativ 68 % din partile dezmembrate vor fi vandute pentru reutilizare, iar restul de 32% vor fi eventual tocate. După dezmembrare, ceea ce ramâne dintr-un VSU merge deobicei la o masina de presare, înainte de a fi trimise la tocator. După depoluare şi dezmembrarea parţilor componente greutatea VSU care urmeaza a fi trimis la tocat scade cu circa 25-30%. Conform Directiva anumite parţi/materiale trebuie sa fie îndepartate în etapa de dezmembrare pentru a promova reciclarea. Acestea includ: - catalizatorul - parţile metalice ce conţin cupru, aluminiu, magneziu, daca nu exista posibilitatea separării acestora în timpul procesului de tocare - anvelopele şi parţile mari din plastic (amortizoarele, tabloul de bord, containerele de fluide, etc), daca nu exista posibilitatea separarii acestora în timpul procesului de tocare - sticla. 29


5.3.

201 3

Tocarea

Figura 3. Macinarea vehiculului Carcasele VSU tratate pot fi tocate, dupa depoluare şi eventual dupa îndepartarea tuturor componentelor ce pot fi valorificate. VSU sunt tocate (în general în combinaţie cu alte „surse” de metal) iar fragmentele rezultate sunt sortate în metale feroase, metale neferoase şi reziduuri de tocare. Un tocator este capabil sa recupereze majoritatea conţinutului de metal a unui VSU, datorita mediilor de separare care fac selectia fragmentelor rezultate în urma tocării. Fracţia nemetalica (reziduu de tocare) este alcatuită din materiale precum plastic, spumă, sticlă, cauciuc şi textile. Acesta fractie poate fi reciclata sau, de cele mai multe ori este destinata depozitarii finale. Estimarea fractiei metalice recuperata in etapa de tocare este complicate deoarece de cele mai multe ori VSU ajunse la tocator sunt amestecate cu alte material in timpul procesului de tocare. Tehnologii de tocare 30


201 3

Tocarea vehiculelor este un proces în care are în centrul tocătorului, o moară cu ciocane, (fig.4.) acţionează ca un arbore tocător prin măcinarea materialelor cu care este alimentată (baloti de VSU obtinuti prin presare). Rezultatul tocării este o mixtură de metale feroase (ex: deşeu cu conţinut de fier), metale neferoase (ex: aliaje de cupru şi aluminiu) şi reziduuri de tocare. Aceste particule componenete sunt separate printr-o serie de metode. Metalele feroase şi neferoase, aşa numitele fracţiuni (fracţii) grele de tocare, pot fi trimise la topitorii secundare de metal, unde vor fi reciclate în noi produse. Deşeul de tocare conţine de asemenea sticlă, fibre, cauciuc, plastce şi mizerie (praf, pământ). Acest reziduu este uneori diferenţiat în aşa numita fracţie uşoara de tocare şi praf. Pentru tocătoarele de VSU aceasta reprezinta cca 25% din greutatea VSU înainte de a ajunge la tocare (după depoluare, dezmembrare). Tocătoarele moderne vor avea echipament de curăţare a prafului (desprafuitoare) precum ciclonii sau filtre sac (în mai puţine cazuri). În figura de mai jos este prezentat schematic procesul de tocare. Figura 4. Shredder

Reziduurile de tocare conţin deseori substanţe periculoase precum plumbul, cadmiu şi PCB/PCT (bifenili policlorurati/trifenil poloclorurati). De aceea în unele ţări acestea au fost 31


201 3

clasificate ca fiind deşeuri periculoase şi au stabilit controale legislative. Nu exista foarte multe informaţii disponibile cu privire la apariţia de dioxine (PCDD/PCDF) în procesul de tocare. Moara de tocare – folosită pentru tocarea VSU dar si pentru tocarea altor materiale – rupe materialul cu ajutorul unor ciocane mari, ataşate unui rotor. Capacitatea acestora poate ajunge la 6.000 CP.

Aceste maşinării sunt adecvate pentru procesarea materialelor precum pivoţi feroşi şi neferoşi, canistre de aluminiu, deşeu de aluminiu, deşeuri feroase precum foi de fier, automobile, alături de materiale nemetalice precum ceramice, carbune, calcar, cărămidă refractară, asfalt şi ţiglă. Acestea se folosesc în general în depozite de deşeuri, instalaţii de recuperare, rafinării şi topitorii. Moara de tocare mărunţeşte materialele introduse, separă materialele feroase şi neferoase, folosind echipamente de procesare „în aval” precum magneţi, sisteme de curăţare şi medii dense de separare. Sistemul de tocare este alcătuit din patru părţi diferite: acţionarea tocătorului (motorul), transportatorul de alimentare, dispozitivul de alimentare şi tocare şi sistemul de curăţare în aval. 5.4.

Depozitarea

Reziduurile de la tocator însumeaza intre 15% si 25 % din masa unui VSU, in functie de proportia materialelor recuperate, si sunt in general destinate depozitarii finale. Aceste materiale sunt alcatuite din substante organice si anorganice. Substantele organice sunt ăn special materialele polimerice (plastice, elastomeri), urmate in cantitate mai mica de produse derivati naturali (produse ale fibrelor celulozice, piele). Materialele anorganice cuprind sticla, rugina, praf, etc. Schimbarile reglementarilor cu privire la depozitarea finala au impus cerinta pretratarii acestor reziduri inainte de a fi depozitate. 5.5.

Incinerarea/recuperare energetică 32


201 3

Incinerarea cu recuperarea energetică pare o optiune atractiva pentru rezolvarea problemelor legate de reziduurile rezulatte de la tocător, însă aceasta este limitată de capacitatea de stocare. Incinerarea acestor reziduuri se poate face împreună cu deşeurile menajere municipale. De asemenea, cercetatorii britanici au realizat un studiu asupra unui lot de 400 bucati de VSU supuse procedurii de reutilizare, reciclare si valorificare prin fazele recomandate de Directiva CE, si anume: • Faza 1 - depoluare; • Faza 2 –dezmembrare; • Faza 3 – tocare/macinare la shredder; • Faza 4 – separarea deseurilor in mediu dens, bazat pe diferente de greutati

33


201 3

Identificarea materialelor şi componentelor ce pot fi reutilizate si

6.

reciclate (art. 15 din HG 2406/2004) Pentru a identifica materialele si componentele ce pot fi reutilizate si reciclate se revede din ce este alcatuit un VSU: Principalele materiale care intra in compozitia vehiculelor 6.1.

Metalele feroase

Fierul si otelul, (fig. 5.) sunt, din punct de vedere al masei, cele mai utilizate materiale. În general,aproximativ jumatate din continutul de metale feroase se gaseste in componentele mecanice, iar cealalta jumatate in caroserie.

Figura 5. Material feros macinat 6.2.

Metalele neferoase

Aluminiul se regaseste in principal in urmatoarele aplicatii: - elemente turnate pentru motor, cutia de viteze, componente ale transmisiei, pistoane - elemente ale radiatoarelor; - diverse componente cum ar fi cilindrii de frana; - elemente sudate ale barelor de protectie;

34


201 3

- tabla de aluminiu se utilizeaza in anumite cazuri la fabricarea caroseriilor unor automobile de lux sau sportive dar in general nu este folosita pe scara larga

Figura 6. Deseu aluminiu separat Cuprul – principalele utilizari sunt: - fabricarea conductorilor pentru instalatia electrica; - diverse parti ale accesoriilor ; - elemente de bronz pentru radiatoare, termastate. Zincul – se utilizeaza la - acoperiri galvanice ale tablei; - elemente turnate pentru plansa de bord si radiatoare. Plumbul – se utilizeaza la: - fabricarea acumulatorilor; - diverse componente si materiale cum ar fi greutatile de echilibrare, pigmenti, agenti - de stabilizare şi vulcanizare. Metale preţioase care se găsesc în special în convertoarele catalitice cum sunt: - platina; - rodiul; - paladiul.

35


6.3.

201 3

Componente nemetalice

- materiale plastice o intr-un vehicul materialele plasitce sunt utilizate in general dupa cum urmeaza (conform APME): o 60% in interior; o 10% in motor; o 10% in instalatia electrica; o 15% la caroserie; o 5% la sasiu. - Cauciucul este utilizat in general la: o � anvelope; o � furtune; o � chedere. - Sticla se utilizeaza in principal la ; o parbriz; o geamuri laterale; o luneta. - Textile – a caror principala utilizare este la fabricarea scaunelor. Concluzia nu poate fi dacat una: indeplinurea obictivelor impuse de Directiva 200/53/CE (transpusa in HG2406/2004) nu poate fi realizata decat prin implementarea tehnologiilor de reutilizare, reciclare si valorificare a celorlalte materiale componente ale VSU, altele decat cele metalice feroase. Pentru această, România trebuie sa faca apel la aplicarea principiului BAT ( best available technology) În figurile de mai jos dunt prezentate câteva moduri de functionare a tocătoarelor (shreddere). Aceste shreddere pot functiona fie independent, fie ele pot functiona impreuna cu statie de reciclare a reziduurilor de tocare, denumite in continuare RT (conform fig.7.) 36


201 3

Figura 7. Sortarea rezidurilor rezultate din tocare Separatoarele pot fi si ele de mai multe feluri: pneumatice, magnetice, in mediu dens etc. Experienta tarilor cu tehnologie avansata arata ca rămân circa 20% din deşeuri dupa recuperarea metalelor (formate din sticlă, plastic, cauciuc, textile, gunoi şi minereuri mărunte). Acest material este numit in mod obişnuit reziduu de tocare (RT) si, in prezent este eliminat prin depozitare la gropi de gunoi. Pentru atingerea obictivelor prevazute pentru anul 2015, de HG 2406/2004 modificata, operatorii economici trebuie sa actioneze asupra reciclarii si valorificarii componetei RT, aplicand metode de recuperare eficiente si mai ales nepoluante.

7. Concluzii 37


201 3

Conform studiilor de caz se ştie numărul mare de vehicule aflate în lume de la începutul secolului XIX şi de gradul acestora avansat de uzură, este binevenită o astfel de tehnologie curată de reciclare a automobilelor şi mai exact a cantităţii semnificative de material feros. Prin implementarea acestei tehnologii pe langa reutilizarea materialelor componente cum ar fi fierul, pentru retopire ca ulterior să poată ajunge o maşina noua, se mai pune şi problema protecţiei mediului, unde se ştie că industria extractivă este una dintre cele mai poluatoare industrii. Un alt motiv pentru care acesta tehnologie ar trebui aplicată la scara mare este legată de Conceptul de Dezvoltare Durabilă, mai exact prin reciclarea acestor vehicule, nevoile actuale de extractii miniere a metalului vor scădea, acoperind totodata nevoile actuale prin materiale reciclate fără a prericlita nevoile de resurse a generaţiilor viitoare.

8.

Bibliografie 38


1)

*** http:// www.cdep.ro

2)

*** http://www.ididnotknowthatyesterday.blogspot.com

3)

*** http://www.remat.ro

4)

***http:// www.gershowrecycling.com

201 3

5) ***http://www.wasteonline.org.uk 6) ***http://www.soncotube.com 7)

*** http://www.europa.eu

8) ***http://www.untha.com 9)

***http://www. wastemachinery.co.uk

39

Reciclarea autovehiculelor scoase din uz

Recommend Documents