UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI Facultatea de Psihologie D.P.P.D. – Nivel I + II
REFERAT Managementului clasei de elevi
Masterand:
Bucureşti – 2010
2
Motto: “Managementul este arta artelor întrucât are în vedere dirijarea talentului altora.“ J.J. Serven-Schreiber
FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI Managementul clasei de elevi se referă la un ansamblu de activităţi şi comportamente ale profesorului, care urmăresc să întreţină o atmosferă de cooperare şi de implicare a elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare care le revin. Este o componentă importantă a comportamentului de predare, căci un bun management al grupului de instruire se asociază cu o bună activitate de învăţare a elevilor şi cu o mai bună însuşire a cunoştinţelor. Pentru orice profesor este o provocare să poată menţine un mediu de învăţare adecvat unde elevul să se simtă stimulat, entuziasmat şi să fie activ. Trebuie avut în vedere implicaţiile pe care îl poate avea un profesor în construirea personalităţii şi în definitivarea caracterului elevilor săi. De aceea managementul clasei de elevi este foarte important şi trebuie făcut cu simţ de răspundere. Funcţiile managementului clasei de elevi sunt: - planificare - organizare - decizie educaţională - controlul şi evaluarea - consiliere PLANIFICAREA Planificarea este primul pas în construirea activităţii manageriale a cadrului didactic. Nu se referă neapărat la conceperea unor documente ci la stabilirea unor obiective, a resurselor necesare şi calea de urmat pentru îndeplinirea acestora. Pentru o planificare cât mai realistă e necesar ca în primul rând să fie analizat ciclul managerial anterior. Următorul pas îl reprezintă diagnoza stării iniţiale, depistarea unor elemente deficitare care se cer îmbunătăţite. Se face apoi o prognoză care trebuie să ia în calcul evoluţia fenomenelor educaţionale dar şi celor sociale. Cea mai bună planificare se bazează pe o prognoză eficientă care să ia în calcul orice risc ar putea să apară în desfăşurarea activităţii. 3
Se trece apoi la planificarea propriu-zisă. Se alcătuieşte un plan flexibil care stabileşte obiectivele, analizează resursele educaţionale şi manageriale necesare pentru atingerea acestora şi precizează activităţile, paşii care vor duce la realizarea celor propuse. Un management eficient presupune delimitarea responsabilităţilor şi delegarea sarcinilor atât pentru cadrul didactic cât şi pentru elevi şi, de asemenea stabilirea unor termene precise de definitivare a paşilor stabiliţi în activitatea de planificare. ORGANIZAREA Chiar şi oamenii de bună calitate şi care vor să coopereze, vor munci împreună mult mai eficient dacă ei cunosc partitura ce o au de interpretat şi felul în care se leagă rolurile lor în activitatea unei organizaţii. Conceperea şi menţinerea sistemului de roluri constituie obiectul de bază al organizării ca funcţie managerială. O structură organizatorică trebuie proiectă pentru a proiecta locul şi rolul oamenilor în organizaţie. Fiecare trebuie să ştie cine este, ce să facă, cine este responsabil şi pentru ce rezultate. Organizarea, ca şi planificarea, este un proces care include stabilirea activităţilor necesare îndeplinirii obiectivelor, statuarea lor ca sarcini şi aranjarea acestora intr-un cadru de luare a deciziilor. La nivelul clasei de elevi distribuirea sarcinilor trebuie să se facă competenţelor fiecărui elev. Comunicarea este o condiţie esenţială pentru o organizare cât mai eficientă care unifică activitatea clasei pentru atingerea scopului propus. Cadrul didactic are o mare responsabilitate pentru modul în care se comunică la nivelul organizaţiei. Într-o clasă de elevi se pot diferenţia mai multe feluri de reţele de comunicare: - reţeaua gen roată defineşte un sistem prin care fiecare membru comunică cu persoana din centru. Este un sistem de comunicare supercentralizat. - reţeaua gen lanţ care presupune existenţa unei ierarhii, fiecare persoană comunică cu cea imediat superioară - reţeaua circulară se bazează pe descentralizare, fiecare persoană comunică cu celelalte două - reţeaua de comunicare deschisă care presupune schimb liber de informaţii în cadrul grupului. Cele mai importante principii ale organizării sunt: coordonarea, echilibrul dintre autoritate, putere şi responsabilitate, unitatea de comandă şi delegarea. Coordonarea activităţii trebuie să fie eficientă. Elevii trebuie să fie dirijaţi în activităţile zilnice, săptămânale, în activităţile individuale sau colective. Autoritatea este un instrument al managerului, în cazul nostru, cadrul didactic. Autoritatea poate fi definită ca fiind dreptul de a angaja resurse, de a lua decizii. Autoritatea este un proces strâns legat de putere dar nu trebuie confundat cu aceasta. Responsabilitatea este o altă categorie organizaţională, strâns legată de autoritate, reprezintă obligaţia de a înfăptui în cea mai bună manieră posibilă o 4
sarcină repartizată. Trebuie conştientizată, atât de profesor cât şi de elev, răspunderea pe care o are pentru o acţiune întreprinsă, pentru realizarea sau eşecul acesteia. Cadrul didactic trebuie să fie echilibrat, nu trebuie să fie dominat de putere dar trebuie să-şi exercite autoritatea în faţa elevilor şi să fie responsabil de acţiunile sale, trebuie să fie un exemplu. Întotdeauna managerul unui grup îşi pune amprenta asupra grupului. Delegarea este un concept care exprimă responsabilizarea elevilor pentru anumite sarcini. Un manager nu poate să facă singur totul aşa că va delega sarcinile pentru ca obiectivele să fie atinse mai repede şi mai uşor. În cadrul şcolii există o soluţie pentru o bună organizare a activităţilor în clasa de elevi şi acesta este Regulamentul de Ordine Interioară care prevede obligaţiile şcolii, a cadrelor didactice dar şi a elevilor. De asemenea stipulează recompensele precum şi sancţiunile, formele de activitate, timpul de lucru, responsabilităţile. DECIZIA EDUCAŢIONALĂ Decizia este un proces prin care managerul alege dintr-un număr de alternative pe cea mai eficientă pentru a ajunge la realizarea obiectivelor propuse. Pentru un cadru didactic, luarea unei decizii este foarte importantă şi plină de responsabilităţi deoarece de acea decizie poate depinde viitorul elevului, personalitatea lui. Deciziile pot fi clasificate în mai multe feluri: - După gradul de cunoaştere a efectelor, pot fi decizii de rutină şi decizii creatoare - După câmpul de acţiune, nivel ierarhic implicat distingem decizii strategice şi decizii tactice - După certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile au fost clasificate în decizii certe, decizii de risc şi deciziile incerte - După sfera de cuprindere, deciziile sunt individuale şi colective, de grup Actul decizional are mai multe etape: 1. Pregătirea deciziei În primul rând va trebui identificată problema prin controlul curent al activităţilor din clasă, sondaje psihosociale permanente, sesizări ale altor cadre didactice sau ale părinţilor. Cadrul didactic nu trebuie să aştepte apariţia problemei ci poate preconiza acest lucru şi poate lua măsurile necesare înainte. Un al doilea pas este obţinerea informaţiilor, aflarea cauzelor care au generat problema prin observare, teste, studii de caz, convorbire. Se trece apoi la selecţionarea, organizarea şi prelucrarea informaţiilor unde e nevoie în primul rând de abilitatea cadrului didactic, de experienţa acestuia, de gândirea lui analitică. Se elaborează variantele posibil de abordat şi planul de măsuri pentru rezolvarea problemei. O decizie presupune existenţa a două sau mai multe variante 5
din care să fie aleasă cea mai bună pe baza comparaţiei între avantaje şi dezavantaje. 2. Adoptarea deciziei şi a măsurilor de aplicare Pentru adoptarea deciziei trebuie avute în vedere câteva etape: mai întâi trebuie stabilit care este obiectivul şi apoi cu ce resurse va trebui atins. Se vor compara avantajele şi dezavantajele, cheltuielile, timpul fiecărei variante. Pentru alegerea celei mai bune variante decizionale, cea mai eficientă metodă de adoptare a deciziei este prin cooptarea elevilor la selecţia alternativelor (Mihaela Vlăsceanu – „Psihosociologia educaţiei şi învăţământului”). În primul rând, participând la luarea deciziei vor deveni mai responsabili şi mai comunicativi. 3. Aplicarea deciziei şi urmărirea îndeplinirii Această etapă are la rândul ei o serie de paşi care trebuie urmaţi: - Comunicarea deciziei se face personal şi în cel mai scurt timp de la luarea ei. - Explicarea şi motivarea deciziei este un pas foarte important care se realizează împreună cu comunicarea acesteia. Trebuie motivat scopul deciziei, obiectivele urmărite, etapele acţiunii, punctele slabe, punctele cheie. - Organizarea acţiunii practice presupune stabilirea termenelor, delegarea responsabilităţilor, feed-back-ul de informaţii de la elevi. - Controlul îndeplinirii deciziei se poate face prin canalele de comunicare, natura informaţională, locul de unde se primesc şi intervalele de timp. - Reglarea optimală a acţiunii se realizează de cadrul didactic prin încurajarea elevilor, motivarea lor, sprijin, fără a folosi constrângerea. - Deciziile de corectare a acţiunii desemnează deciziile secundare, parţiale care se iau alături de decizia principală. - Evaluarea rezultatelor obţinute este un ultim pas care analizează modul în care a fost aplicată decizia la nivelul clasei de elevi. Pedagogia şi managementul educaţional subliniază necesitatea ca profesorul să devină profesor-decident punând în evidenţă necesitatea formării unei culturi manageriale, a formării sale ca manager pentru optimizarea procesului educaţional. CONTROLUL ŞI EVALUAREA De ce trebuie să ţinem o situaţie sub control? De ce trebuie să verifice cineva ce facem şi cum facem? De ce trebuie să controlăm noi alte persoane? Întrun cuvânt de ce este necesar controlul? Dacă am trăi într-o lume perfectă, în care toate planurile organizaţiei au fost îndeplinite, controlul nu ar fi necesar. Dar acesta este un ideal şi nu realitatea. Factorii mediului exterior organizaţiei se pot schimba neaşteptat şi pot influenţa performanţele planificate. Controlul este funcţia managerială de măsurare şi corectare a performanţelor activităţii, pentru ca planurile şi obiectivele organizaţiei să fie realizate. A controla înseamnă a stabili standarde de performanţă folosite pentru a măsura progresul spre realizarea obiectivelor. 6
La demararea controlul trebuie avute în vedere anumite aspecte de care se vor ţine seama: nu toate clasele au condiţii identice de derulare a relaţiilor şi proceselor educaţionale; personalul didactic are o structura eterogenă din punct de vedere al pregătirii ştiinţifică şi managerială; identificarea situaţiilor de criză educaţională nu poate fi întotdeauna prevenită. Controlul are câteva funcţii care acţionează ca un tot, nu pot fi tratate separat: funcţia de supraveghere funcţia de conexiune inversă funcţia de prevenire a eventualelor situaţii de criză funcţia de corecţie şi perfecţionare Controlul va avea eficienţă maximă dacă se bazează pe o îndrumare sistematică, activă şi temeinică în care este promovată experienţa pozitivă, este stimulată implicarea şi iniţiativa. Evaluarea reprezintă măsura în care au fost atinse obiectivele şi scopurile propuse şi dacă s-a respectat termenul de realizare a lor. Paşii evaluării sunt: Obţinerea informaţiilor care se face pe tot parcursul derulării activităţii. Sunt foarte importante informaţiile culese despre situaţii, evenimente, relaţiile dintre elevi, atmosfera din clasă. Este eficientă constituirea unei baze de date cu aceste informaţii culese. Prelucrarea statistică a bazei de date Elaborarea aprecierilor care, e indicat să se facă în colaborare cu consilierul şcolar pentru ca obiectivul să fie atins cât mai eficient. CONSILIEREA Cercetările de specialitate arată că temperamentul este înnăscut, în timp ce caracterul se formează prin educaţie, având o mare influenţă asupra personalităţii, sistem care se dezvoltă până spre 20 de ani. Şcoala alături de familie are rolul de a educa şi forma tinerii astfel încât aceştia să poată să se integreze în comunitate, să se adapteze cerinţelor societăţii care cresc în complexitate şi volum pe măsură ce înaintează în vârstă. Consilierea de către învăţător sau profesorul diriginte este primul pas în stabilirea şi corectarea disfuncţionalităţilor ce acţionează asupra elevului. Aceasta însă nu trebuie confundată cu discuţia din timpul şedinţei cu părinţii. Ea este un act voluntar manifestat de ambii parteneri: dascăl-elev sau dascăl-părinte, un act care necesită o bună documentare şi pregătire anterioară a celui care consiliază. Din punct de vedere ştiinţific, consilierea este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Această relaţie asigură exprimarea ideilor şi sentimentelor în legătură cu o problemă şi oferă sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, în identificarea unor pattern-uri valorice pe baza cărora se pot formula soluţii. Prin procesul de consiliere se poate ajunge la o înţelegere mai profundă a gândurilor, a trăirilor 7
emoţionale care asigură şansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale. Consilierea asigură asistenţa individului în explorarea şi înţelegerea propriei identităţi, îl sprijină în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi luare a deciziei. În consiliere s-au conturat patru direcţii de abordare a problemelor cu care se poate confrunta individul pe parcursul evoluţiei sale: intervenţia în situaţii de criză, intervenţia ameliorativă, prevenţia, intervenţia formativă şi de dezvoltare . Consilierea individuală este o interacţiune personală între consilier elev, în cadrul căreia consilierul asistă elevul în rezolvarea problemelor mentale, emoţionale sau sociale. Oferă elevului maximă confidenţialitate ceea ce permite explorarea ideilor, sentimentelor sau atitudinilor problematice. Consilierul şi persoana consiliată formează împreună o echipă. Scopurile consilierii au în vedere: - sprijinirea persoanei consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi; - asistarea în procesul de autocunoaştere, sprijin în procesul de căutareformare a identităţii; - dezvoltarea unei imagini de sine pozitive şi auto-acceptare; - dezvoltarea abilităţilor sociale, de interacţiune cu ceilalţi; - formarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor; - sprijinirea în formularea de scopuri specifice şi măsurabile care pot fi observate din punct de vedere comportamental. Principalele faze ale consilierii sunt: Clasificarea este faza primară în care este identificată o situaţie de criză şi se iau masuri pentru începerea consilierii. Acum se vor urmări mai multe scopuri: iniţierea unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, stabilirea timpului şi duratei consilierii, alegerea limbajului folosit. Formularea situaţiei existente dintr-o perspectivă obiectivă, detaşată. Intervenţia se poate face imediat sau după o perioadă, în funcţie de situaţia existentă şi de aprecierea cadrului didactic. Încheierea este faza finală când se constată finalizarea procesului şi reluarea relaţiilor normale Rezultatele bune obţinute prin consiliere trebuie conservate şi promovate printr-o politică educaţională atent condusă care să nu distrugă încrederea pe care atât elevii cât şi părinţii o acordă unei noi modalităţi de sprijinire în efortul comun de formare a tânărului. Managementul educaţional si cel subsumat, al clasei de elevi, reprezintă o ştiinţă interdisciplinară aflată la interacţiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie, economie, ştiinţele comunicării, ştiinţele rezolvării conflictelor. Cadrul didactic trebuie să fie foarte bine pregătit nu numai în specializarea predată ci să fie atât un bun psiholog cât şi un bun manager.
8
