REPORTAJUL Definiţie „Specie publicistică apelând adesea la modalităţi literare de expresie, care informează operat operativ iv asupra asupra uno unorr realit realităţi ăţi,, situaţ situaţii, ii, evenim eveniment entee de inter interes es genera generall sau ocazio ocazional nal”” (Mic (Mic Dicţionar Enciclopedic). „Etimologic, un reportaj este un raport, şi unul şi celălalt informează. Dar scopurile lor sunt diferite. Raportul este un mijloc de comunicare între iniţiaţi. Reportajul este un mod de comunicare ce descrie marelui public spectacolul unui eveniment”. „Prin definiţie un reportaj raportează ceea ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat. El prezintă un eveniment, eveniment, o situaţie, expune fapte”. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române adaugă la această definiţie faptul că informaţiile sunt „culese de obicei de la faţa locului” Ideea Munca reporterului este una creativă. Ca reporter eşti mereu în căutare de subiecte. Cum să le găseşti? Fii atent la poveştile spuse de cei din jur. Pot fi o sursă de subiecte. Nu neglija subiectele subiectele care vin spre tine. Altă sursă de idei sunt ziarele, posturile de televiziune sau de radio. Uneori ideile vin pur şi simplu din întâmplările trăite de reporter. De aceea trebuie spirit de observaţie şi o atenţie veşnic trează. Subiectele îţi pot fi date din redacţie. Documentarea Ce informaţii cauţi atunci când te documentezi? documentezi? Pierre Ganz consideră că după ce te-ai decis asupra subiectului, reporterul trebuie să obţină cât mai multe informaţii despre: informaţii despre eveniment. În cazul în care evenimentul este spontan, nu se pot găsi informaţii în serviciul de documentare. În schimb dacă evenimentul este previzibil, de regulă reporterul ar trebui să găsească mai multe informaţii în baza de date a instituţiei în care lucrează. Informaţii despre protagonişti. Reporterul trebuie să cunoască suficiente date despre protagonişitii evenimentului evenimentului pentru a-i înţelege şi a-i prezenta Informaţii despre cadrul în care se desfăşoară evenimentul. Detalii despre topografia locului, detalii geografice sau care privesc arhitectura. Informaţii despre contextul evenimentului (background). Fără aceste informaţii, reporterul riscă să nu înţeleagă sau să înţeleagă doar într-o mică măsură evenimentul. Un truc – caută evenimente similare şi vezi cum au decurs, ce probleme au apărut pe parcursul desfăşurării lor. Modalităţi şi surse de documentare Observaţia directă – cele mai convingătoare relatări sunt cele ale faptelor pe care jurnalistul le observă în mod direct. Intervievarea – de cele mai multe ori jurnalistul nu se află la faţa locului, aşa că este nevoit să-şi construias construiască că reportaju reportajull bazându-se bazându-se pe relatările relatările unor persoane care deţin informaţii informaţii despre despre evenimentul produs. Aceştia sunt: Martorii oculari – ajuns la locul unde s-a produs evenimentul,reporterul trebuie să discute în primul rând cu martorii. În discuţia cu aceştia un rol important îl au flerul reporterului şi capacitatea sa de a evalua oamenii. Organizatorii – pot da cele mai sigure informaţii în cazul evenimentelor anunţate. Discuţia trebuie purtată cu persoana cea mai autorizată autorizată să dea lămuriri în problema problema care ne interesează. Autorităţile
Protagoniştii – îţi pot da informaţii de primă mână. Trebuie să fii atent la informaţiile pe care le ceri. Jurnaliştii aflaţi la faţa locului – este posibil ca alţi colegi de presă să fi ajuns înaintea ta la locul evenimentului, să aibă surse mai bune sau să fie specializaţi în domeniul respectiv. Trebuie însă să-i cunoşti destul de bine încât să ai încredere că au înţeles exact despre ce este vorba, că sursele lor sunt credibile şi că nu au niciun motiv să distorsioneze informaţia. Specialiştii – în multe situaţii reporterul are nevoie de ajutorul specialiştilor, care să dea anumite explicaţii. Specialiştii sunt „o sursă de informaţii dificilă pentru ascultătorii care nu lucrează în domeni dom eniu”. u”. Limbaj Limbajul ul lor lor consti constitui tuiee un real real handic handicap ap pentru pentru canalu canalull me media diatic tic ce difuze difuzează ază informaţia pentru un public larg. Reporterul – Ganz consideră că reporterul este el însuşi o sursă. „Reporterul nu este o maşină de înregistrat sunete şi imagini”. Ceea ce vede este un lucru subiectiv, dar constituie, în egală măsură o sursă. El trebuie să scrie despre ceea ce vede, ce aude, despre ceea ce i se spune, să fie atent la mirosuri, la sunete de fond: cele cinci simţuri ale sale sunt în alertă”. Reporterul trebuie să aibă el însuşi o părere. Cercetarea documentelor oficiale – orice instituţie de presă ar trebui să aibă un serviciu de documentare. Aici se găsesc colecţiile ziarelor, precum şi dosare tematice. Presa – dacă instituţia la care lucrezi nu are documentare, sau dacă reporterul este prea grăbit să ajungă la documentare, poate folosi informaţiile apărute în ziare sau difuzate de posturile de radio – tv. Documente oficiale şi acte – titluri de proprietate, testamente, certificate de căsătorie, certificate de deces, rapoarte de autopsie, diplome, citaţii, mandate de arestare, dări de seamă, autorizaţii declaraţii, stenograme etc. Internetul – este util atunci când organizatorii evenimentului au o bază de date care poate fi consultată. Sau când faci un reportaj tematic (de ex despre violenţa în familie) poţi intra în legătură cu organizaţii care combat violenţa în familie, cu potenţiali interlocutori. interlocutori. Mape de presă, comunicate – sau orice alte materiale puse la dispoziţie de organizatori. Cărţile de specialitate, enciclopediile, enciclopediile, dicţionarele. Important de reţinut! dacă ai timp documentează-te cât mai mult cu putinţă asupra evenimentului la care urmează să participi fii atent la utilizarea informaţiilor „neoficiale” şi a celor off the record evită intoxicările verifică din două surse informaţiile pe care le obţii, foloseşte documentarea pentru a cunoaşte lucrurile în profunzime nu neglija documentarea zilnică cel mai preţios serviciu de documentare este memoria notează corect numele. Notează cu atenţie funcţiile f uncţiile notează cifrele exacte foloseşte-ţi spiritul de observaţie Alegerea unghiului de abordare. Uneori unghiul de abordare se stabileşte din redacţie. Alteori redactorul este cel care trebuie să-l aleagă. Pierre Ganz numeşte mai multe criterii după care se face alegerea unghiului de abordare: actualitatea, noutatea informaţiei faptele observate şi elementele de care reporterul dispune publicul căruia îi este destinat destinat reportajul Se întâmplă ca, în momentul în care ţi se cere să faci un reportaj să te gândeşti deja la un unghi de abordare, dat în urma documentării să-ţi schimbi compelt optica asupra subiectului. Sunt cazuri în care unghiul de abordare se stabileşte din redacţie.
De mu multe lte ori, ori, aleger alegerea ea ung unghiu hiului lui de aborda abordare re arată arată maturi maturitat tatea ea jurnal jurnalist istică ică la care care a ajuns ajuns reporterul. Important de reţinut! Orice reportaj trebuie să aibă un unghi de abordare Un subiect se poate aborda din mai multe unghiuri. Important este ca după ce îl identifici, să îl alegi pe cel mai convenabil. Uneori unghiul de abordare rezultă din documentare, alteori el apare pe măsură ce se derulează evenimentul. Nu trebuie ezitată schimbarea unghiului de abordare dacă în timpul înregistrării, reporterul simte că a găsit un alt unghi, mai pertinent, din care poate fi privit subiectul. Construcţia reportajului Pentru construcţia reportajului, reporerul are de parcurs patru etape principale: Alcătuirea planului de reportaj. Manualul pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est precizează că în timp ce în presă majoritatea articolelor informative sunt scrise conform stilului piramidei inversate, în radio se foloseşte unitatea dramatică: punctul culminant, cauza şi efectul. Punctul culminant oferă ascultătorului esenţa materialului, cauza spune de ce s-a întâmplat, împrejurările în care s-a produs evenimentul; partea cu efectul oferă ascultătorului contextul şi eventual şi câteva sugestii despre consecinţele evenimentului în viitor. Planul de reportaj trebuie să: Îţi ordoneze logic ideile Să fie o proiecţie a celui mai bun mod în care informaţia jurnalistului poate să ajungă la ascultător Să distribuie unitar şi logic informaţia a.î. ea să fie receptată în mod optim de ascultător Să includă toate punctele de vedere care vor trebui prezentate în reportaj Să facă inventarul celor mai importante informaţii pe care va trebui sa le contina reportajul Selectarea inserturilor sonore Inserturile cuprind de regulă: informaţii esenţiale; decizii; apeluri; acuzaţii grave, dure; declaraţii foarte importante; declaraţii şocante; declaraţii contradictorii; declaraţii amuzante; puncte de vedere; opinii; concluzii; mărturii. Durata inserturilor: în medie insertul trebuie să aibă între 12 şi 20 de secunde. Această regulă este valabilă pentru reportajele de ştiri sau pentru cele care urmează a fi difuzate în emisiunile de actualităţi, reportaje care de regulă au unul sau două minute. Un insert mai lung de 25 de secunde plictiseşte. Este indicat ca un insert de 30 de secunde să fie f ie fragmentat în două inserturi a câte 15 secunde. Alternanţa insert – vocea reporterului – insert dă dinamism textului. textului. Inserturi scurte: există cazuri în care insertul are 3 secunde. De cele mai multe ori, aceste inserturi scurte au un impact mai puternic decât inserturile de 12-15 secunde. Inserturile lungi: în anumite situaţii inserturile sunt mai lungi de 20 chiar 30 de secunde. Există două posibilităţi: difuzezi insertul integral şi contezi pe faptul că povestea este atât de interesantă, încât ascultătorul nu-şi va pierde atenţia: sau spargi insertul cu muzică pentru a-i da ascultătorului ascultătorului timp să respire. Scopul folosirii inserturilor: credibilitatea Scrierea textului Scriptul trebuie să respecte regulile de bază ale scriiturii de radio: fraze scurte, cuvinte simple, exprimare clară, concisă etc. O parte foarte importantă a scriptului este introducerea (atacul), care trebuie să capteze atenţia ascultătorului, să incite, să „vândă reportajul”. Prima frază trebuie să indice unghiul care va fi abordat în reportaj. Ea va conţine cele mai noi, mai puternice şi mai incitante elemente şi trebuie să dea indicii asupra ambianţei, asupra analizei care va fi făcută sau dezvoltată în reportaj. Introducerea nu trebuie să vândă mai mult decât oferă reportajul. Prima frază este folosită pentru „pregătirea terenului”.
Langlois Langlois menţionează menţionează trei reguli pentru redactarea redactarea unui bun atac: fiţi scurt, scurt, captaţi captaţi atenţia atenţia ascultătorilor, includeţi un element cheie al ştirii. Scriptul trebuie să includă: Informaţii principale (altele decât cele din inserturi) – acestea trebuie prezentate corect, într-o ordine logică. Parafrazarea – de regulă se foloseşte în script pentru a reda o nuanţă exactă din discursul vorbit vorbitoru orului lui sau pentru pentru a atrage atrage atenţ atenţia ia asupra asupra unei unei anumi anumite te sintag sintagme me folosi folosite te de acesta acesta.. Parafrazarea conferă dinamism scriptuli şi apropie tonul acestuia de cel al insertului. Descri Descriere ereaa – report reporteru erull de radio radio trebui trebuiee să com compun punăă imagin imaginii în mintea mintea ascult ascultăto ătorul rului, ui, iar descrierea este una din modalităţile prin care realizează acest lucru. De aceea trebuie să fie foarte atent la detalii. Impresiile – opiniile reporterului – scriptul include impresiile, opiniile reporterului în calitatea sa de partic participa ipant nt direc directt la evenim eveniment ente. e. Acest Acest lucru lucru nu poate poate însă însă să afecte afecteze ze neutr neutrali alitat tatea ea materialului. A exprima o opinie nu înseamnă a fi părtinitor sau a da verdicte. Exprimă-ţi trăirile dar nu le lăsa să te domine. Finalul – trebuie construit cu multă atenţie. El poate să exprime concluzia la care au dus faptele – declaraţiile despre care s-a vorbit în reportaj. Finalul reportajului poate formula o întrebare sau poate lansa un subiect de meditaţie care să dea posibilitatea posibilitatea ascultătorului ascultătorului să tragă singur concluzia. În unele situaţii, în cazul reportajelor care oferă informaţii utile, finalul poate fi o informaţie care să-i ajute pe cei interesaţi să afle mai multe despre subiect. „Finalul este punctul de rezonanţă al reportajului. El închide unghiul. Dar această concluzie nu trebuie să capete forma unei morale. Ea poate să ofere o deschidere către alt subiect sau către un punct rămas în suspensie suspensie la momentul redactării reportajului” reportajului” (Ganz) De asemenea mai trebuie ţinut cont şi de următoarele aspecte: Exprimarea trebuie să fie clară. Scriptul trebuie să conţină cuvinte simple, comune, uşor de înţeles şi de pronunţat. Textul trebuie să pară vorbit; Alăturaţi cuvintele astfel încât să fie uşor de exprimat; Exprimarea trebuie să fie adecvată genului de reportaj pe care îl faci; Nu cădea în patima exprimărilor exprimărilor „preţioase”. Nu folosiţi cuvinte pe care nu le înţelegeţi. înţelegeţi. Evitaţi abundenţa de adjective, numerale, superlative. Folosiţi verbe dinamice şi preferaţi verbele şi cuvintele concrete celor abstracte; Evitaţi să repetaţi în mod deranjant un cuvânt. Este indicată folosirea sinonimelor; sinonimelor; În prima frază în care trebuie să aminteşti despre vorbitor, îi spui numele complet şi funcţia. Înregistrarea scriptului, montajul şi fonotecarea Jaques Larue-Langlois defineşte montajul „tăiere a unui text înregistrat”. El enumeră următoarele tipuri de mesaj: Montajul de reducere – are drept scop reducerea unui material sonor prea lung sau a unui material în care vorbitorul nu se exprimă clar; Montajul de curăţire – prin care se elimină repetiţiile, pauzele, zgomotele, respiraţiile care se aud deranjant, sunetele parazitare; Montajul artistic – prin care se îmbunătăţeşte calitatea artistică a reportajului, prin adăugarea unor ilustrări sonore, a unor sunete de fond, f ond, a unui fond muzical; Montajul de scenariu – prin care asamblează părţile reportajului într-o anumită ordine, dorită de redactor. Câteva tipuri de reportaj După modalităţile tehnice de realizare: reportajul în direct, reportajul înregistrat. Reportajul în direct – de regulă nu are inserturi, presupune o mare putere de concentrare şi rapiditate în obţinerea informaţiilor; presupune asumarea de către reporter a deciziilor de difuzare şi ierarhizare a informaţiilor; descrierea atmosferei are un rol foarte important în reportaj; de cele mai multe ori nu are script; presupune o mare putere de adaptare a reporterului la orice situaţie; atenţie distributivă.
Reportajul înregistrat – reporterul trebuie să fie atent la modalităţile tehnice de înregistrare; capacitate de a sintetiza şi de a lucra rapid materialul sonor; dă reporterului posibilitatea de a-şi folosi simţul artistic; au o durată stabilită de regulă de realizatorul emisiunii sau de redactorul şef; permite ierarhizarea informaţiilor informaţiilor şi eliminarea eliminarea eventualelor greşeli: Dupăă temat Dup tematică ică:: politi politic, c, social social,, cultur cultural, al, econo economic mic,, sporti sportiv, v, de invest investiga igaţie ţie,, de război război,, de divertisment, divertisment, special. Reportajele tematice sunt difuzate în emisiuni specifice, în buletinele de ştiri, sau în emisiuni de actualitate. După mesajul pe care îl transmite: Reportaj informativ (transmite informaţii) – are scopul de a informa ascultătorul, este scurt şi dinamic, este cel mai folosit tip de reportaj folosit în buletinele de ştiri Reportaj afectiv (transmite ştirea) – transmite o anumită stare, are o durată mai mare decât cel informativ, adesea este susţinut de muzică şi sunete de fond Reportaj interpretativ – ajută ascultătorul să interpreteze informaţiile primite, include opinii ale specialiştilor Reportaj de personalitate (transmite informaţii despre personalitatea interlocutorului) interlocutorului) Reportaj de atmosferă (descrie atmosfera în care s-a desfăşurat un eveniment) Reportaj de analiză (transmite un punct de vedere)
