www.referat.ro
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
De Camil Petrescu
Informaţii: Anul şi locul apariţiei:2009, Bucureşti Editura Curtea Veche Publishing, Publishing, colecţia Biblioteca pentru toţi Prefaţă de Nicolae Manolescu 365 pagini
CARTEA ÎNTÂIA-La Piatra Craciului, în munte Titlu propus:1916, <<întâia dată concentrat>> În primăvara anului 1916, sublocotenentul Gheorghidiu, ,,întâia dată concentrat”, ia parte la lucrările de fortificare a Văii Prahovei, făcând parte dintr-un regiment de infanterie.Bulversat de superficialitatea construcţiei poziţiilor defensive şi frământat de dorinţa neîmplinită de a obţine o permisie pentru a merge la Câmpulung, tânărul sublocotenent îşi face planuri, gândindu-se chiar la dezeratre. ,,Orişan nu vede că-mi sunt ochii plini de lacrimi în întuneric, dar fără îndoială simte asta din deznădejdea deznădejdea înmuiată a vocii vocii mele.Tace, alături alături de mine, îndelung, din delicateţe...abia tîrziu mă întreabă cu sfiiciune: -Suferi, Gheorghidiule?” Diagonalele unui testament Titlu propus:Testamentul unchiului Tache Capitolul al doilea, intitulat ,, Diagonalele unui testament“ poate fi considerat incpitul ex-abrupto al romanului.Ştefan Ghirghidiu mărturiseşte că o bănuieşte de infidelitate pe soţia sa, totodată colegă la Universitate.Cei doi trăiau în condiţii materiale modeste, până când unchiul lui Ştefan, Tache Gheorghidiu, moare şi îi lasă o mare parte din avere nepotului său.Datorită unei clauze stipulate greşit, Ştefan este trimis în judecată de rudele sale, totuşi rămânând cu destul, după pierderea procesului.După asocierea asocierea cu Nae, unchiul ce ce îl dăduse în judecată judecată pentru moştenire şi Vasilescu, un afacerist afacerist fără ştiinţă de de carte şi reuşita în câteva câteva afaceri, Ştefan părăseşte viaţa, de altfel abia începută, de anteprenor. ,,Totuşi, n-am putut să-mi iau întreaga parte din moştenirea cuvenită.Unchiu-meu cuvenită.Unchiu-meu a descoperit, după câteva câteva zile de meditaţie, meditaţie, că testamentul a fost greşit interpretat.” E tot filosofie Titlu propus:Viaţă mondenă Ştefan şi Ela, deveniţi bogaţi, îşi fac noi prieteni, din lumea mondenă.Ela se bucură din plin de viaţa plină plină de lux, dar Ştefan suferă, deoarece, neadaptându-se neadaptându-se întrutotul noii vieţi(comportamentul, vestimentaţia şi aspiraţiile fiind aceleaşi), simte că soţia sa îl compară cu alţi bărbaţi din lumea mondenă, aparent superiori lui.Ela face cunpştinţă cu G., un dansator francez, de care devine foarte apropiată, în detrimentul soţului său.Situaţia dă naştere unui conflict latent între cei doi soţi,
conflict exteriorizat de Ştefan, care, după o ceartă cu Ela, pleacă acasă cu o prostituată, fiind găsiţi, peste câteva ore, de Ela.După această întâmplare, cei doi se despart. ,,-De ce atâta enervare? I-am arătat, surâzând, pe nevastă-mea şi mi-a spus, glumind frumos şi cu emoţie, încât nu mă puteam supăra: -Ştii o vorbă, dacă nu o ştii, ţi-o spun eu:femeia înşală doar pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.” Asta-i rochia albastră Titlu propus:Mitul eternei reîntoarceri Cei doi se întâlnesc, la întâmplare, în faţa unui chioşc de ziare şi profită de ocazie pentru a se plimba câteva ore, discutând amical, fiindu-le frică de propriile sentimente.Cei doi se împacă. ,,Cu G., ne întâlneam destul de rar şi avea o atitudine mai curând rezervată.Totuşi, în decembrie, când am plecat pentru două săptămâni la ţară, la Anişoara, a venit şi el acolo.Mi-a fost destul de neplăcut, dar nu am dat niciun semn de nemulţumire.” Între oglinzi paralele Titlu propus:A doua greşeală Întors prin surprindere noaptea, naratorul nu o găseşte pe Ela acasă şi, fiind sigur, în sinea sa, că îl înşală, o goneşte.Suferind din lipsa ei şi aflând că în noaptea respectivă soţia sa era la mătuşa ei, cei doi se reîmpacă. ,,E în mine o lumină care-mi umple ochii de lacrimi. -Şi de ce nu mi-aţi spus până acum? -De unde ştiam noi de ce v-aţi certat?Şi, pe urmă, naiba să le ia de femei, că încurcă lucrurile de nu le descurcă nimeni.” Ultima noapte de dragoste Titlu propus:Permisia Ela îl cheamă urgent la Câmpulung pe Ştefan.Obţinând, cu greu, o permisie, acesta se va simţi din nou înşelat, de data aceasta având dovezi solide.Ela îi cere o parte din avere, preventiv, în cazul în care Ştefan ar muri în război.De asemenea, naratorul îl întâlneşte pe G în oraş, ceea ce îi sporeşte bănuiala.Hotărât să mintă, spunându-i Elei că a plecat la regiment, ca apoi să-i prindă şi să-i ucidă pe cei doi, Ştefan este dus, vrând-nevrând, la regiment. ,,Scriu, lungit pe iarbă, acest întâi ordin de ulptă al armatei române în Războiul cel Mare, pe o carte poştală, cu colţurile răsucite, luată cu cine ştie ce gând, singurul petic de hârtie pe care-l am.Mă gândesc cui să o trimit mai târziu şi mi se face un suflet gol cât lumea, neaşteptat.Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi crepusculare şi de soare viu.” CARTEA A DOUA Întâia noapte de război Titlu propus:Primul asalt
Abandonându-şi trecutul, naratorul se dedică războiului.Având certitudinea sufletească a morţii iminente, doreşte a se deda la acte de bravură.După cucerirea unor poziţii inamice la castelul Bran, întâia noapte de război se încheie. ,,Într-un tablou străin, în golul minţii, văd chiar în clipa asta limpede şi departe de ai mei pe nevastă-mea, pe amantul ei, dar n-am timp să mă opresc, să-l fixez, ca să privesc[...]Deodată, din noaptea dinaintea noastră, unde e viaţă şi mişcare cu oameni, din care noi nu vedem şi nici nu ştim nimic, ca o solie dintr-un gol, din bezna unei odăi întunecate, s-aude o răpăială de focuri plesnite de armă.” Fata cu obraz verde, la Vulcan Titlu propus:Întâlnirea Gheorghidiu este nevoit să facă o anchetă într-un sat abia cucerit, unde ţiganii furaseră diverse bunuri din magazinele şi locuinţele devastate de luptă.Acesta interoghează pe o ţigancă de o frumuseţe stranie, ce îi va da întâlnire, acţiune refuzată cu promptitudine de Gheorghidiu. ,,Dar mă întrerup, căci între ei e o fată de vreo cincisprezece sau şaisprezece ani, mijlocie de statură.Are obrazul desăvârşit oval, de culoarea chihlimbarului verziu, iar ochii ca nişte prune lungi, verzi.Acest joc de feluri, de la arama roşcată a părului, la verdele gălbui al obrajilor fără pată, ca o apă, şi la verdele albăstrui al ochilor, mă uimeşte şi rămân o clipă încermenit.” Întâmplări pe apa Oltului Titlu propus:,,N-a fost nici de data asta război” Sub focul ianmic, românii trec Oltul.O fată, acuzată de spionaj, îi ajută pe români, arătându-le şi conducându-I prin vad.Un colonel moare, dar încăierările încă nu sunt percepute drept război. ,,-Orişan, n-a fost nici de data asta război…Ce crezi? -Nu…cred că nu…Dar are să fie…Că este de unde. Şi totuşi, moartea colonelului dă o impresie de târât şi înlăcrimat mulţumirii de a ne găsi fiecare dintre noi, cei scăpaţi, în viaţă.” Post înaintat la Cohalm Titlu propus:Războiul continuă ,,Soldatul”, un sas ce spunea că face parte din Armata Română şi răpise o fată, este capturat de oamenii lui Gheorghidiu.Curajos, dar şi nesăbuit, Gheorghidiu ridică un obuz neexplodat, riscându-şi inutil viaţa.După o boală datorată frigului, acesta pleacă din nou pe front. ,,Socot că, îmtr-un anumit sens, de frică ţineam să fim atât de înainte, căci, di cauza imaginaţiei prea libere, teama de necunoscut era de neîndurat.Dar negreşit, asta numai la cei hotărâţi să nu dea, în niciun caz, înpoi. ” Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu+Werr kann Rumänien retten? Titlu propus:Baraj de artilerie Spre fericirea sau nenorocirea Statului Major din regimentul lui Gheorghidiu, adevărata bătălie, sau cel puţin rezultatele ei, nu s-au lăsat aşteptate prea mult.În
timpul avansării pe un câmp, după observarea unor manevre ciudate ale inamicului, românii sunt surprinşi de un baraj de artilerie înspăimântător.Oamenii sunt readuşi la stadiul primordial, preistoric, acţionând instinctual pentru a se ascunde de urgia obuzelor.După ce Gheorghidiu, împreună cu câţiva oameni trec prin barajul de artilerie, acesta se angajează într-o altă luptă, pentru cucerirea unui deal, unde este rănit(e posibil să fi fost rănit chiar de români, fiind într-o poziţie înaintată, foarte aproape de inamic).După luptă, în aşteptarea unei ambulanţe militare, poartă o discuţie cu un prizonier prusac, veteran de la Somme, Verdun şi Marna, de asemenea rănit.Într-un final, nu după ce aflase informaţii despre superioritatea armatei germane, ambulanţa soseşte şi îi ridică pe cei doi. ,,Nu credeam în nimic...nici măcar în Dumnezeu...şi aceată zi, arătându-mi limitele voinţei şi ale persobnalităţii în comparaţie cu alţii, mă dovedea într-o inferioritate de epavă.A fost destul să apară nemţii...focul a două baterii.Şi totuşi acum soarele era viu, prietenii mă aşteptau...o companie întreagăstrânsă prin grija lui Orişan, toată a noastră, creată de el din nimic, ca o casă, ca o statuie, ca o grădină sădită, ne dădea un orgoliu şi aproape că doream să rămânem în urmă.Încolonăm frumos aceşti o sută şi ceva de oameni, făcuţi ai ţării. ” ,,Strig cu o frenezie animalică, beat de propriul meu urlet: <<Înainte...înainte... >>Căpitanul cu oamenii se ridică şi pornim tot lanţul înainte, urlând mereu. ”
Comunicat apoctif Titlu propus:Repaos Transportat cu un tren militar la Bucureşti, Gheorghidiu este întâmpinat de familie, dar acesta nu mai simte nicio urmă de afecţiune, amintindu-şi de înstrăinarea voluntară a acestora din timpul procesului.Asemeni lui Paul Baumer din cartea lui Remarque, se simte străin de tot ce-l înconjoară.După ce durerea provocată de rană devine suportabilă, se întâlneşte cu Ela.Înainte de întâlnire, primeşte o scrisoare anonimă care îl înştiinţează de trădarea Elei, ceea ce aproape că nu are efect, fiind sigur, şi chiar obişnuit cu ideea că Ela îl înşală.Îi propune Elei să se despartă amiabil, trimiţându-i încă o sumă de valoarea celei cerute la Câmpulung şi donându-i câteva proprietăţi, cu tot ce se găseau în ele, pentru a se dezlipi de tot trecutul comun. ,,A doua zi m-am mutat la hotel pentru săptămîna pe care aveam s-o mai petrec în permisie.I-am dăruit nevesti-mii încă o sumă ca aceea cerută la Câmpulung şi mam înteresat să vpd cu ce formalitate îi pot dărui casele de la Consanţa.I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi---de la lucruri personale, la amintiri.Adică tot trecutul”
Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate
